„Inima preotului trebuie să ardă ca un foc şi să strălucească de la lumina Evangheliei.”

Sf. Ierarh Luca al Crimeei

Frumoase gânduri în cugetarea de mai sus. Ele definesc conştiinţa religioasă a celui din altar, care, beneficiind de vocaţie, de cultură şi, mai ales, de viaţă duhovnicească, „ne dă povaţă şi carte sfântă ne înva-ţă”. El este omul bisericii, omul credinţei şi medicul sufletelor creştine.

„Ce pustiu ar fi spaţiul, dacă nu ar fi pigmentat cu biserici!” (P. Ţuţea). Şi asta pentru că biserica nu este altceva decât totalitatea sufletelor care vin de la Dumnezeu şi se întorc la Dumnezeu. La sate, mai ales, care mai reprezintă şi acum o structură vie cu cu privirea că-tre cer, întâlnim încă oameni cu frica lui Dumnezeu. Credincioşii sunt fiinţe mai bune, mai răbdătoare, mai tolerante. Cei mai mulţi sunt convinşi că ne protejăm de tot ce-i rău prin rugăciune şi că „Fără suflet şi Dumnezeu, omul nu este nimic pe lumea asta” (Dorel Vişan), deci „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede” (Marcu, 9-23). Iar pentru cei care se îndo- iesc, filozoful Dumitru Constantin Dulcan explică în ultimul său volum „Către noi înşine”: „Dumnezeu ne dă tuturor semne

de existenţa sa în fiecare clipă… Avem ploaie, soare, căldură, frumuseţi ale na-turii şi bogăţiile ei. Dacă unii dintre noi sunt necredincioşi, înseamnă că nu pot să le vadă”

Iată de ce preotul trebuie să fie, credem noi, o flacără vie care, asemenea dascălu- lui iubitor de ţară, trebuie să „lumineze totul cu lumina strămoşilor şi a marilor duhovnici ai neamului românesc” (prof. Pavel Panduru). El trebuie să activeze în

sufletul enoriaşilor „sâmburele credinţei care se află în fiecare dintre noi, căci omul care nu crede îşi pierde demnitatea” (acelaşi Dorel Vişan).

La Ferendia, bunăoară, sunt mulţi cre- dincioşi. Chiar dacă numărul celor care frecventează biserica nu este întotdeauna mare, totuşi, în medie, în locaşul de ru- găciune se adună mereu 40-50 de oameni, iar la sărbători numărul este şi mai mare.

Nucleul acesta de enoriaşi, care au

credinţa strămoşească în sânge, şi-a ară- tat evlavia şi respectul creştin faţă de bise- rică şi nevoile ei, dar, mai ales faţă de propovăduitorii din altar, cei ce şi-au îm- plinit sfânta misiune sau şi-au făcut sta- giatura aici. Şi asta, pentru că Dumnezeu e mare şi bun şi a rânduit acestei aşezări vechi, cu oameni în majoritate vechi, cu credinţă şi obiceiuri vechi, să aibă parte mereu de preoţi tineri.

Reamintim că Preacucernicia Sa, pă- rintele Tiberiu Dan Gherasim, este cel de-al 11-lea paroh care slujeşte ca păstor al bisericii din Ferendia în această ultimă jumătate de secol. Sfinţia Sa urmează după preotul Dragan Giurgiev, care ne-a păstorit 8 ani de zile şi care rămâne în sufletul nostru ca un model de ţinută religioasă şi umană faţă de întreaga suflare rurală din această aşezare. I-am urat la in- stalare în parohia Voiteni (24 iulie 2016), drum bun, sănătate şi lungă viaţă duhovnicească în continuare, mulţumindu-i pen-tru anii de păstorire.

Părintele protopop de Deta, Preaonora-tul Ioan Prisăceanu, s-a îngrijit şi de astă dată de credincioşii din Ferendia şi-a um- plut golul tranziţiei cu vrednicul şi expe-rimentatul preot pensionar Rugaci de la Gătaia, care a slujit aici până a venit tână- rul preot Tiberiu, iniţiindu-l în tainele prac- tice ale preoţiei şi pregătindu-l sufleteşte şi părinteşte pentru emoţionantul moment al hirotonirii şi al instalării ca slujitor în parohia noastră.

ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUI Pagina 1Pagina 1

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu FERENDIA

Periodic afiliat Asociaţiei Publiciştilor Presei Rurale din Banat

MottoViitorul şi trecutulSunt a filei două feţe,Vede-n capăt începutulCine ştie să le-nveţe;Tot ce-a fost ori o să fieÎn prezent le-avem pe toate,Dar de-a lor zădărnicieTe întreabă şi socoate.

M. Eminescu

ANUL XIINR. 38

septembrie - decembrie

2016FERENDIA

Iosif Marius Circa

Fii binevenit, printe drag!

cum să se dăruiască lui Hristos, toate cele de folos. Asta m-a determinat pe mine să vin aici în primul şi în primul rând.

– Frumoase gânduri părinte, am măr- turisit eu. Însă cum vi se pare satul, cum v-au primit oamenii, care este prima im-presie pe care v-aţi format-o?

– Satul este super din punctul meu de vedere, foarte liniştit, foarte blând, foarte paşnic. Oamenii m-au primit cu braţele deschise. Vă spun sincer că nici n-am simţit tranziţia de la Birda la Ferendia, pentru că, la fel cum oamenii din Birda mă aşteptau în strană când cântam, aşa şi aici sătenii mă aşteaptă când slujesc cu mare drag şi cu multă bucurie.

– Şi să ştiţi că oamenii vă îndrăgesc deja. Cei mai mulţi vă apreciază, vă sunt aproa- pe. Cred că aţi sesizat şi dumneavoastră?

– Da, am observat, recunoscu părintele.

– Aveţi condiţii să staţi în sat. Casa pa-rohială este acceptabilă. Cred că vă veţi muta totuşi aici.

– Condiţiile la Casa parohială sunt bune, de curând s-au adus lemne şi am reuşit cu ajutorul Bunului Dumnezeu să cumpărăm un palet de brichete ca să ne putem încălzi şi mai sunt şi lemnele tăiate de la stradă. Repet, condiţiile sunt bune şi, cel târziu în data de 1 decembrie, ne vom muta. D-na preoteasă iese de la lucru cu preaviz şi o să vină aici.

– Este de apreciat efortul dumneaei şi renunţările pentru a vă însoţi pe noul drum. Credeţi însă că o să vă acomodaţi cu obiceiurile de la Ferendia, cu năravuri-le unora, pe care, desigur, nu le-aţi sesizat încă, dar cu timpul vă veţi lovi de ele?

– Deci, de primele obiceiuri, de care m-am izbit, m-am ataşat deja. Şi vă spun sincer, aveţi nişte obiceiuri foarte frumoa- se aici în sat. Mă bucur că este un sat cu tradiţii care se păstrează. Acesta este un lucru foarte îmbucurător pentru mine. Vă mărturisesc că niciodată n-aş schimba tra-diţia şi obiceiurile din această localitate.

– Ne bucurăm, părinte, că gândiţi aşa. În felul acesta vă veţi încadra mai repede, mai bine şi mai sănătos în comunitatea

enoriaşilor din Ferendia. Preacucernicia Voastră, aţi aflat că în sat avem o revistă care apare de peste 11 ani. Ea se numeşte „Vatra satului” şi îşi deschide foile şi sufletul de trei ori pe ani, de marile sărbători. Aveţi de gând s-o sprijiniţi şi să colaboraţi? Ne veţi permite în continua-re s-o popularizăm şi s-o lansăm aici în biserică?

– Sigur că da. Am să vă ajut cu ce pot și eu. Inclusiv, dacă doriţi, cu tehnore-dactarea ei. Tot ce aveţi nevoie, veniţi la mine şi eu vă ajut cu cel mai mare drag. Şi cu articole chiar…

– Tocmai asta doream să aflu. Noi, până acum, ne-am înţeles bine cu preotul satului. A făcut parte din colectivul de redacţie, a scris eseuri cu caracter religios de marile praznice şi le-am găzduit cu plăcere. Vă aşteptăm şi pe Sfinţia Voastră

să ne fiţi alături în editarea acestei foi rurale.

– Cu toată plăcerea. Am să-l scriu şi, în două săptă-mâni, îl veţi avea.

– Şi-acum, la final, l-aş mai întreba pe dragul nostru preot, ce planuri are în aceas-tă mică parohie care nu este tocmai uşoară.

– Planurile mele, ca tânăr paroh aici, sunt acelea de-a aduce pe toată lumea la biserică în primul rând. Câţi suntem noi prezenţi, reali- zez că nu reprezintă nici un sfert din potenţialul ferendie-

nilor. De aceea, ca scop şi ca ţel mi-am propus

să aduc oamenii la slujbe, să-i învăţ cu Hristos pe cei care nu sunt cu noi, iar pe cei care sunt, să nu ne uite. Aşa după cum am fost şi eu la facultate, să se roage şi să facă cele bineplăcute Domnului. De asemenea doresc să fac cât mai multe aici. Şi mărturisesc că am venit aici cu gândul să deschid un azil de bătrâni, dacă mi-ajută Bunul Dumnezeu.

– Un plan mare, îndrăzneţ, care merită sprijinit de toţi oamenii de suflet.

– Cu adevărat, planul este mare, eu o să mă zbat şi o să încerc din răsputeri să-l realizez, pentru că sunt mulţi care vieţu-iesc singuri şi au nevoie de ajutor.

– Lăudabil proiect şi frumoase gânduri, drag părinte. În numele meu, şi cred că sunt în asentimentul multora din aşezarea aceasta, îţi urez un cald şi evlavios bine ai venit în comunitatea noastră şi Dumnezeu să te ocrotească ca, la rându-ţi, să răsfrângi asupra enoriaşilor pacea creştină şi credin-ţa străbună. Am convingerea că întreaga suflare îţi va fi alături. Mulţumesc pentru răbdare şi amabilitate.

Încă o dată, fii binevenit, sfânt părinte, şi Doamne ajută!

Fericitul moment de mare vibraţie creştină, atât de mult aşteptat, adică aşeza- rea oficială cu drepturi depline în scaunul parohial a preotului Tiberiu Dan Gherasim, a avut loc aici, în satul nunţii mele, în data de 23 oct. 2016. De faţă, a fost lume multă: ferengieni, autorităţi şi apropiaţi ai celui instalat. Lăcaşul sfânt era în ţinu-tă de sărbătoare, în ochii enoriaşilor se vedeau florile bucuriei, ale credinţei, iar slujba oficială a fost de înaltă spirituali-tate şi adâncă smerenie. Au dat valenţe festive şi duhovniceşti acestui moment: Preaonoratul protopop de Deta, Ioan Prisă- ceanu, ajutat de preotul pensionar Adam Rugaci şi de Valentin Bugariu, părintele de la parohia Birda. Sfinţiile Lor au împo-dobit episodul instalării cu înălţătoare şi calde glasuri care au învăluit asistenţa. Emoţionant şi de adâncă trăire religioasă a fost episodul în care Preaono- ratul protopop i-a oferit păs- torului nostru, în mod simbo- lic, cartea sfântă, Evanghelia, şi cheile bisericii. Tânărul paroh se încarcă astfel cu o mare responsabilitate faţă de Dumnezeu şi faţă de obştea creştină din sat care, impre-sionată de sinceritatea, de fru- museţea spirituală, de pres- tanţa fizică şi morală precum şi de căldura din glasu-i, îl apreciază şi îl îndrăgeşte deja.

De altfel, şi eu, în cuvân- tul de la final, am mulţumit Preaonoratului şi Preacucer-nicilor pentru momentul sărbătoresc din parohie şi i-am urat bunului şi, de-acum, dragului nostru preot, viaţă lungă, duhov- nicească şi deplină comuniune în această obşte creştină.

Şi, ca sătenii să-l cunoască mai bine pe păstorul lor, într-una din zile, i-am solici- tat Preacucerniciei Sale un scurt interviu. L-am informat că ferengienii sunt ospi-talieri, buni la suflet şi ştiu să preţuiască valorile, dar doresc să afle mai multe despre parohul lor:

– De unde veniţi, cine sunteţi şi ce şcoli aţi terminat?

– Mă numesc Gherasim Tiberiu Dan. De loc sunt născut în Timişoara, dar în Birda sunt băştinaş. Am terminat Liceul Teoretic din Gătaia, apoi am absolvit Fa- cultatea de Teologie, secţia Teologie Pasto- rală şi am terminat studiile de masterat, secţia Religie, Cultură şi Societate.

– Dar ce gânduri v-au determinat să alegeţi Ferendia ca parohie?

– Primele mele gânduri au fost acelea că în sat descoperi liniştea pe care la oraş n-o găseşti niciodată. Aici poţi să creşti du-hovniceşte înaintea lui Hristos, aici sunt oameni mai maleabili, poţi să lucrezi cu ei, poţi să-i înveţi cum să se roage lui Hristos,

Pagina 2 ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUIPagina 2

ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUI Pagina 3Pagina 3

Ioan Traia

Nobili n comuna Jamu-Mare

În anul 1785, în comitatul Timiş au fost doar 134 de nobili, iar în oraşul Timişoara 65. În prima jumătate a seco-lului XIX., mulţumită imigrării, ca şi a înnobilărilor, numărul nobililor a crescut simţitor, în 1820 fiind luaţi în evidenţă 335 de nobili, iar la recensământul din 1832 fiind număraţi 602 nobili cu drept de vot în comitat, majoritatea fiind mari proprietari de terenuri agricole.

În continuare voi încerca să prezint, în ordine alfabetică, nobilii şi familiile de nobili care au locuit în Banatul istoric, re-spectiv au avut proprietăţi şi diverse func-ţii administrative în comuna Jamu-Mare.

Beniczky (de Benicze/Benice şi Mic-sinye/Mičiná).

Familie străveche din comitatul Turóc. Dintre urmaşi, Miklós s-a stabilit în comi-tatul Timiş, care în anul 1836 a cumpărat o parte a localităţii Clopodia, şi şi-a pro-clamat titlul de nobil în comitatul Timiş la data de 29.08.1843. Dintre fii săi, Dénes (1824-1879) a fost judecător al comitatului Timiş în 1848, apoi din nou judecător în 1861, din 1869 jude, iar din 1872 judecător regal al comitatului. Dintre fii acestuia, At-tila a avut proprietăţi la Clopodia, iar Sán-dor (1828) a fost asesor al orfelinatului, apoi casier al orfelinatului şi, în fine, casier principal a comitatului Timiş. Dintr-o altă ramură a familiei, György (1840) a avut proprietăţi la Folia).

Blazon:

Biró (de Orăştie).Familia a fost înnobilată la data de

06.02.1669, de către Mihály Apaffy. Din

familie Kristóf, notar de Clopodia, şi-a proclamat titlul nobiliar şi în comitatul Timş.

Bissingen-Nippenburg (conte).Familie străveche, originară din Landul

Würtenberg. La 19.05.1646, prin căsătorie, îşi completează numele cu „Nippenburg”. La 14.06.1647 primeşte titlul de baron. În anul 1819, regele Francisc I. donează familiei localitatea Jamul Mare, împreună cu teritoriile aferente. Din familie, Ernő (1774-1835) a întemeiat localitatea Dobričevo, în comitatul Torontal. Familia a mai avut proprietăţi la Păuliş şi Vlaicovăţ.

Blazon:

Constantinovics (de Germán/Gher-man).

Angrosistul vienez István a cumpărat localitatea Gherman, şi a fost înnobilat la data de 21.09.1821.

Din familie, Demeter (1798-1872) a fost judecător la Curtea de Apel a comita-tului Timiş, iar Sándor (1803-1858) a fost judecător, fiul acestuia, Sándor (1848) fiind adjutantul regelui Sebiei, Alexandru.

Blazon:

Hadik (conte de Futak).Familia a primit titlul de conte la

20.03.1763. Din familie János (1863) a fost moşier la Jamu Mare.

Janits (de Klopodia/Clopodia).István J. a fost înnobilat în anul 1845,

primind şi localitatea Clopodia, respec-tiv titlul „de Clopodia”. Din familie Imre (n.1856) a fost jude şi notar principal al comitatului Timiş, respectiv deputat parla-mentar.

Blazon:

Karátsonyi (conte de Beodra).Familie străveche (Gratianus), ori-

ginară din Franţa, care, după ce s-a sta-bilit în Transilvania, a adoptat numele de Karátson. Din documentele familiei reiese că încă înaintea stabilirii în Transilvania, a avut titlul de nobil. Titlul nobiliar a fost confirmat de mai multe ori, printre altele şi de către Maria Terezia. În anul 1781, Deo-dat (Bogdan) a cumpărat localitatea Beo-dra (pentru 103.000 Ft), adoptînd şi titlul „de Beodra”.

Ramura de conte porneşte de la Lázár (*1759), care a fost subprefectul comi-tatului Torontal şi, mai târziu, delegatul comitatului în parlament. Pentru meritele din războaiele cu francezii, regele Fran-cisc i-a oferit titlul de conte, însă Lázár a cerut, în loc de titlu, moşiile de la Jamu Mare şi Jamu Mic, pe care le-a şi primit ca donaţie. În 1805 a cumpărat şi localităţile Banloc, Dolaţ, Ofşeniţa, Soca şi Partos. Dintre urmaşii săi, Guido (*1817-†1885) a fost din 1842 jude al comitatului Timiş, în 1848 maior, comandantul apărării civile din Pesta. După 1849 a trebuit să emigreze,

Pagina 4 ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUIPagina 4

proprietăţile i-au fost confiscate. Mai târziu, fiind graţiat, a fost, din 1867, depu-tatul raionului Ciacova. La 28.12.1868 a primit titlul de baron, titlu recunoscut şi în Ungaria la 14.03.1874.

Dintre fii săi, Aladár (*1859) este depu-tat parlamentar, moşier la Beodra, iar Jenő (*1861), după ce a călătorit mult în Europa şi Africa, a făcut din moşia de la Banloc o fermă model. Din 1896 a fost depu-tatul parlamentar al localităţii Plandiste şi preşedintele „Comisiei de regularizare a apelor”. Din familie mai merită amintit László, care a fost, din 1827, jude al comi-tatului Torontal, între 1836-48 subprefect, în 1848 prefect.

Blazon:

Manaszy (nobil şi baron de Hodony/Hodoni).

Familia, originară din Grecia, s-a sta-bilit în Transilvania, la Sibiu. György M. a fost înnobilat la data de 08.01.1813, proclamându-şi titlul la 08.05.1813. Cumpărând moşia de la Hodoni, el şi-a proclamat titlul şi în comitatul Timiş, la 04.05.1829. Regele Ferdinand V a recu- noscut proprietatea de la Hodoni (la 01.12.1836), acordând lui György şi titlul „de Hodoni”.

Blazon:

Dintre urmaşi, György (*1835-†1873) a fost deputatul parlamentar al raionului Becicherecu Mic, iar un alt György a fost proprietar la Murani şi Giarmata, respectiv Gyula a fost moşier la Clopodia.

Molnár (de Parnó).Familie originară din comitatul Zem-

plén, înnobilată la data de 03.05.1637. Din familie, Viktor a fost prefectul oraşului Timişoara, având proprietăţi la Clopodia.

Blazon:

Nyéky.Alias Knédly, şi-a confirmat titlul

nobiliar la data de 18.07.1817, procla-mând acest titlu şi în comitatul Timiş la 05.04.1838. Din familie, Albert a fost moşier la Clopodia, fiind deputatul raio-nului Moravica în parlamentul din 1848. În 1849 a fost jude al raionului Vârseţ.

Blazon:

Pidoll (de Quintenbach).Familie originară din Lorena, din care

Ferencz a primit titlul de cavaler, la data

de 18.05.1714, familia primind şi rangul de baron la 24.06.1859.

Familia a avut moşii la Ferendia. Blazon:

Sztojánovits (baron de Latzunás/Lăţunaş).

Familie de origine sârbă, înnobilată la data de 08.05.1835, când a primit şi danie localitatea Lăţunaş, respectiv titlul de baron la data de 06.03.1860. Din familie, György (*1864) a fost moşier la Gher-man şi deputat parlamentar, respectiv Iván (*1866) a fost moşier la Lăţunaş, şi deputat parlamentar. Deviza blazonului: „Aude et fide”.

Blazon:

*

Amintim că blazonul reprezintă un ansamblu de elemente convenţionale care constituie emblema unei familii nobile și, totodată, un instruiment admi-nistrativ , având puterea de legitimare și fiind recunoscut de augtoritățile centrale din epocă.

ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUI Pagina 5Pagina 5

„Să nu ucidem cuvintele în care predecesorii noştri şi-au rostit aleanul”

Prof. univ. dr. Gh. Tohăneanu

Da, predecesorii noştri! Am mai făcut referiri la acest subiect. Mereu ne raportăm la trecut, vor zice unii, nu privim înainte, ci adesea înapoi. Mereu ne uităm în urmă pentru comparaţie şi nu vedem prezentul şi viitorul, ne acuză pe nedrept alţii. Însă minţi luminate cugetă cu răbdare şi afirmă cu discernământul omului echilibrat că „România va deveni o ţară civilizată atunci când vom şti să ne preţuim trecutul”. Asta au făcut şi fac şi azi naţiunile evoluate. Poţi oare tăia toate frânghiile trecutului? Poţi ucide cuvintele în care înaintaşii noş-tri, strămoşii acestor plaiuri şi-au spus bucuria, oful şi nădejdea? Nu poţi şi nici nu dorim să facem aşa ceva. Dacă ne ra-portăm mereu, şi când trebuie, şi când nu trebuie, la popoarele cu nivel de trai ri- dicat, de ce nu vedem că acestea îşi folo-sesc cu mândrie trecutul cu valorile lui (americanii au aceeaşi constituţie de 229 de ani, şi noi schimbăm legile după opor- tunităţi politice), iar faptul că au devenit dezvoltate poate a fost cauzat de un con-text economico-politic, de care noi nu am beneficiat sau nu am ştiut să-l folosim, nu atât de temperamentul sau de atitudinea oamenilor de aici. Deşi, azi, Occidentul este campionul decăderii în vulgaritate şi anarhie, noi suntem campioni în a-i mai-muţări pe alţii; înainte pe sovietici, acum pe occidentali imitând repede modelele negative. Dar de ce să ne ascundem? Se observă clar că există, am mai spus-o şi altădată, tendinţa spre o amnezie istorică… De ce să mai răscolim trecutul?... Fără pic de mândrie copiem pe alţii, chiar dacă e mai rău!

Desigur, şi eu doresc un prezent şi un viitor mai prosper, dar nu pot uita sau chiar neglija, Doamne, împlinirile de ieri, unele fiind exemplare şi de referinţă faţă de cele de azi. Să ne gândim, de pildă, câte minţi luminate au fost emanaţii ale condiţiilor din trecut. Iar dacă nu existau vechile des-

Iosif Marius Circa

Ua-document de la coala

din satul Ferendia coperiri, oare puteau apărea înaltele tehno-logii şi realizări ştiinţifice de azi?

E adevărat că în mediul rural, învăţă-mântul, bunăoară, se desfăşura în alte condiţii materiale şi politice care erau specifice vremurilor, dar învăţătorii, şco- larii şi oamenii de atunci, trebuie să re-cunoaştem, erau de altă factură morală. Lumea era obişnuită şi chiar mulţumită cu puţin şi bun. Egoismul şi invidia nu lipseau nici atunci, dar predomina înţelegerea, to- leranţa reciprocă, legea lucrului bine făcut şi a bunului simţ între semeni. Azi însă vrem fiecare mai mult, mai bine, mai mo-dern şi suntem într-o continuă emulaţie cu vecinul, cu Ionescu, cu Popescu şi ne raportăm mereu la verbul „a avea”. Nimic rău în asta. E firesc să ne dorim să trăim mai civilizat (dacă se poate fără multă muncă şi efort…), dar întrecerea asta dezvoltă ură, invidie, răutate (o vedem şi o simţim zilnic în jurul nostru). Cei mai mulţi au devenit irascibili, colţoşi, invidioşi, fără frică de Dumnezeu, sau de normele elementare umane statornicite între semeni. Nu ne mai suportăm unii pe alţii, ne bârfim, ne suspectăm, nu mai avem încredere între noi şi, mai grav, nu iertăm, ci răzbunăm. De aceea, unui om cu bun simţ îi piere elanul de a mai face ceva serios. Să mintă, nu-i stă în caracter, să fure, nu-l lasă conştiinţa şi îi este ruşine, să plece dincolo, nu-l lasă rădăcinile şi-atunci se trezeşte ca fiind depăşit. Oare, aşa să fie?

Să revenim însă la tema eseului. Ideea acestui articol a pornit de la un vechi episod pe care l-am trăit eu în anii de dăscălie şi de directorat petrecuţi aici la Ferendia. În vechea cancelarie din clădirea bătrână a şcolii din sat, stăruia demult, din negura timpului, un dulap vechi de culoare verde cu o uşă, care adăpostea arhiva şcolii. Veţi vedea în continuare legătura între citatul de sub titlu şi acest dulap.

Deseori îl deschideam pentru elibera- re de documente, răsfoiam registrele rân- duite pe rafturi, frunzăream cataloagele îngălbenite de povara timpului, întârziam cu privirea asupra matricolelor exemplar

completate, admiram caligrafia pilduitoare de o desăvârşită fineţe şi estetică a actelor şcolare şi, de fiecare dată, emoţia mă cu- prindea. Îmi scoteam pălăria în faţa dască-lilor vremii şi nu încetam să le admir dă- ruirea şi pasiunea pentru nobila misiune de educatori şi de învăţători ai vlăstarelor.

Nu-i cunoşteam, nu le-am văzut chipul, nu le-am perceput direct patriotismul şi demnitatea, dar îi simţeam alături când deschideam uşa dulapului încărcat de is- torie. Da, un dulap-document, la a cărui valoare monografică m-am tot gândit de-a lungul anilor, însă abia acum m-am ho-tărât să revăd această piesă rară, aflată la Şcoala primară din satul meu de suflet, Ferendia. Mi-au înlesnit accesul fratele meu, prof. Ioan Ţirca şi consoarta lui, cumnată-mea, Emilia Ţirca, înv. pensio-nară, care mai au răbdare şi voinţă să le facă educaţie şi să-i instruiască pe cei 12 şcolari de la I-IV din sat.

Stăteam în faţa dulapului cu pricina, aflat într-o magazie, şi mă gândeam: ce suflet au avut predecesorii noştri în ale dăscăliei să lase pe scândura uşii dulapului un mesaj pentru viitorime! Căci ceea ce au scris Domniile lor este un mesaj, este o legătură de suflet, este o epistolă între veacuri şi generaţii. N-aveau în vremurile de demult nici maşini de scris, cu atât mai mult mijloacele de comunicare apărute ul-terior sau cele de azi. Şi-au rânduit gându-rile, aleanul şi bucuriile pe hârtie cu pana de gâscă la început şi cu peniţa metalică mai apoi. Poate nu toţi, dar cei mai mulţi au făcut din scris o artă caligrafică. Doamne, ce scriere îngrijită, de-o frumuseţe aparte, de invidiat şi de admirat! Nu degeaba mai stăruie încă şi se potriveşte de minune memorabila cugetare, despre care am mai scris: „Înainte, cu pană de gâscă, se scriau litere de aur, iar azi, cu pene de aur se scriu litere de gâscă.” Observaţi câtă înţe- lepciune se ascunde sub formulările aces-tor izbutite metafore.

Ţi-e mai mare dragul să citeşti aceste pagini din arhivă. Întârziam deseori admi-rându-le pe vremea când îmi făceam profe-

Pagina 6 ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUIPagina 6

soratul la sat (între anii 1965-1973) şi pre-luam cu mândrie patriotică forma multor litere de mână (se regăsesc şi în scrisul meu de azi), pe care le transmiteam la rându-mi copiilor la orele de caligrafie, care, pe atunci, se mai făceau şi la clasa a V-a. Păcat că azi nu se mai dă atâta importanţă scrisului de mână. An de an cei mai mulţi dintre şcolari îşi deformează scrierea, ajungând în clasele superioare la stadiul de indescifrabil.

Priveam consemnările de pe dosul uşii

din lemn. Unele se descifrează mai uşor, altele, mâncate de rugina vremii, abia îşi mai lasă desluşit înţelesul. Notările de pe scândura veche de peste 150 de ani, ne co-munică diferite ştiri despre vreme, recolte, salarii şi o lungă listă, relativ cronologică, cu numele învăţătorilor şi locul de unde au venit în Ferendia. Voi consemna mai jos, aşa cum le-am înţeles, toate informaţiile de pe această uşă cu valoare istorică, din respect pentru predecesorii noştri şi din dorinţa de

a le transmite contemporanilor şi viitorimii părticica de patriotism, responsabilitatea profesională şi nobleţea umană a acestor înaintaşi. Fie ca în acest fel gândurile lor sincere să nu rămână risipite în vânt, ci preluate de noi, să răzbată prin ceaţa viito-rului. Iată-le, mai jos. Pe unele nu le-am putut desluşi bine, abia se mai văd. Îmi cer scuze. Apreciaţi-mi încercarea şi iertaţi-mi neputinţa! Mă bucur că am ajuns să-mi îm-plinesc şi acest mult dorit vis.

Învăţători din Ferendia

Maxim Mihai ................din Lighet ...............(fără ani ) Boghia Martin ...............din Răchitova .........(fără ani) Putnic … .....................din Jamu-Mic .........(fără ani) Suciu Iancu ....................din Răchitova .........1875-1885 Miloia Achim ................Fizegi .....................1885-1908 Cozac Teodor ................(din loco) ................1906-1909 Crăciun S. Aureliu .........din Vărădia .............1908-1.IX.1924 Colojoară Petru .............din Doman ..............1909-1910 Murgu Ion .....................din Ilidie .................1910-1911 Andreica Atanasie .........Câmpeni .................1911-1912 Rămneanţu Pavel ..........Silagi ......................1912-1913 Luncă Trifon ..................Răchitova ...............1920-1932 (dus la Lighet) (nume indescifrabil) ......................................1923-1928 (nume indescifrabil) ......din Petrila ...............1932 ?Mihai Milutin ..............din Marcovă ...........1933/7 David Andraş ................din…? .....................1934-1939 ?Nica Florin ..................................................1934-1938 Câmpeanu Gheorghe .....................................1935-1936Radovan Vasile ..............................................1939 (indescifrabil) ?Storu Petru ...................Jebel .......................1937/1938 Arapu Gligorie ..............................................1936 ?Barianu Mihaiu ............................................1936-1937 Cordea Vasile ................................................1941 Cordea Maria ................................................1941

Petcu Trifu ...........................................................1941Florea Nicandru .......... Cărpineanca/Lăpuşna ....1944------Ivanov Boris ................ Milenţi Mari/Lăpuşna....1944 (11 IV) (Evacuați din Basarabia) Hojjogroschi Vera ...............................................1944 (Războiul din 1941) Velicoglu Vasile........... Bujor/Lăpuşna ...............1944 (Veniți în 1944) Nicodim Alexandru ..... Drăguşinu/Lăpuşna .......1944Nicodim Liobovi .................................................1944----

Alte notări, dreapta, sus

1922 - an rău de rod1922/23 - iarnă grea, lungă, fără zăpadă 1924/25 - an bun1925/26 - ploi multe1928/29 - multe bucate şi poame1928 - iarnă grea, ger mare1928-28/10 - 10 ani de la Unirea de la Alba-Iulia

Alte nume în dreapta jos:

Gal Cornel Stoichitescu MariaUsca AnaCovali ManuelaDalea Stela Gherga Elena ed. suplinit.

ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUI Pagina 7Pagina 7

Urmează o perioadă când nu s-au mai făcut notări. Acum au fost dascăli (îi notez doar pe câţiva, pe unii i-am cunoscut, iar

de pe moşia lui, clădirea şcolii maghiare se afla lângă bisericuţa de azi, la vreo 50 de metri spre sat. Aceasta, peste săptă-mână era şcoală, iar duminica devenea loc de închinare. Cu timpul, construcţia s-a dărâmat şi apoi au ridicat coloniştii casa de rugăciuni de acum, făcută la iniţiativa lui moş Nemeth. Şi să vă mai spun ceva interesant. Pe atunci, cimitirul era undeva după castel, iar fata baronului, ca să nu

mai vadă pe fereastră pădurea de cruci şi de morminte, s-a plâns tatălui şi acesta l-a mutat în deal. De-atunci oamenii îşi urcă cu greu, pieptiş morţii spre locul de veci.

L-am rugat pe Iani-baci să-mi relateze aspecte despre şcoală, învăţători şi lecţiile de atunci. Mi-a mărturisit că, pe vremea când erau la Şcoala maghiară în vale, în fiecare dimineaţă primeau câte o cană cu lapte praf. Însă nu-i uită pe înv. Blanca Ana, dar mai cu seamă pe învăţătorul Fodor Francisc, care era foarte rău. Bătea copiii ca pe cai. Au reclamat părinţii, dar degeaba, însă se făcea şcoală, nu glumă.

pe alţii i-am aflat de la vârstnicii din sat): înv. Olde Ana (Nemoiana), înv. Verman, înv. Leu Mărioara, înv. Ţirca Emilia…

Regăsim în continuare alte consemnări din zilele noastre, dar şi-au trecut datele doar directorii:

Weinschrot Ştefan director … până în 1968Circa Iosif Marius prof. din 1965, director 1968-1973, Heler Silvia director între 1973-1975Brânzei Iulian director între 1975-1983Ţirca Ioan director între 1983-2001

În anul şcolar 2001/2002, s-au des-fiinţat clasele de gimnaziu, datorită numă-rului redus de şcolari, rămânând doar un învăţător la clasele I-IV.

Acestea sunt inscripţiile de pe scândura uşii. Atât am putut să descifrez. Am dedus că nu sunt toţi dascălii trecuţi aici. Unii şi-au trecut datele personal, cred eu, alţii au fost notaţi ulterior de urmaşi.

Ca să mă edific şi mai bine despre învăţământul de demult, am mai notat câteva evocări, cele mai multe aflate de la un ferengian în vârstă. Iani Antal, acum, la 81 de ani, locuieşte la Deta şi are o memorie impresionantă, relatându-mi cu amănuntele vremii episoade din viaţa şcolii şi a satului Ferendia. Spaţiul editorial nu-mi per-mite mai mult, aşa că am selectat doar câteva aspecte din istorisire.

Ştiam şi eu destule despre satul nostru. Din documente, aflasem că în 1851 „era o comună valahă cu 1348 de ortodocşi, cu 736 de sesiuni iobagiale, cu livezi de pruni, dar fără pădure”. Învăţătorii din vremurile trecute cu-noşteau, de bună seamă, proprietarii acestui domeniu care s-au perindat pe aici. Îi ştiau pe Ladislau Marcovics, iar după el, în 1885, pe contele Zichy, la 1890, pe contele Adolf Schonberg şi, la 1900, pe baronul Szent Ivanyi-Oszkar, iar, mai aproape de vremea noastră, pe Vranăr.

Gândiţi-vă ce populaţie şcolară aveau dascălii din acele timpuri, de vreme ce în 1910 vieţuiau aici 1880 de persoane, iar în 1941, mai erau încă 1441 de locuitori. După 1990 scade simţitor la 577 de suflete, ajungând azi la aproximativ 350 de săteni. În anii de vârf, s-a ajuns la peste 150 de elevi care erau instruiţi în cele două încăperi mari din clădirea şcolii vechi de lângă biserică.

– Staţi, că mai demult era şi şcoala maghiară în vale, intervine nea Iani. Acolo am urmat şi eu primele două clase. În vremea baronului Szent Ivanyi, care a parcelat şi a dat teren pentru gospodării şi case la peste 25 de familii de lucrători

De fapt, din clasa a III-a, s-a mutat la şcoala română. Şi, prin anii 1945/46, şcoala maghiară s-a desfiinţat şi au venit cu toţii aici în deal.

– Ce-ţi mai aduci aminte din perioada cât ai fost la secţia română?

– Multe mi-aduc aminte, domnu-meu. Făceam lecţiile cu doamna înv. Nemoioana. Era aspră cu noi. Stăteam câte trei în băncile lungi. (Îşi aminteşte colegii din

clasele mici, cu cine şi pe ce locuri stăteau). Eram grupaţi în cele două mari săli despărţite de un coridor. În cea dinspre vale ţinea cursurile cu copiii de la I-IV, doamna noastră, iar, în încăperea dinspre deal, cu clasele V-VI şi VII, erau înv.-director Arapu cu soţia.. Catedra, în sala de jos, era către vale, iar fetele stăteau pe dreapta şi băieţii pe rândul din stânga.

– Religia cu cine o făceaţi?– O făceam cu preotul satului, de-

sigur. Mi-amintesc şi azi că, la sfârşi-tul săptămânii, ne întreba pe noi, bă- ieţii: Care mergeţi la clopote? Eu săream primul. Îmi plăcea să trag zvoanele. Tata lui Ion Bulea le trăgea pe atunci. După masa, sâmbăta, trei copii trăgeau clopotele, fiecare câte unul.

– Am auzit că aveaţi şcoală şi dimineaţa, şi după-masa?, am insis- tat eu.

– Da, alături, în încăperea mică, era bucătăria şi cantina. Aici mâncau unii dintre şcolarii care stăteau mai

departe şi nu le ajungea pauza de o oră, de la 12 la 13, să se întoarcă. Cheltuielile pentru masă le suportau o parte părinţii şi contribuţia cea mai mare o aveau moşierii timpului: Vranăr, Veliceac şi Eraus. Aici învăţau fetele să gătească. Era o femeie din sat, mama lui Gică Cozac, ea le îndruma, formându-le deprinderea de a deveni bune gospodine. Şi astfel, dimineaţa, eram în bănci, iar după masa făceam agricultură în grădina şcolii, unde sunt astăzi hintele pentru copii.

– Dar învăţătorii unde locuiau, unde serveau masa?

COLEGIUL DE REDACŢIE

Iosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu, pr. Dragan Giorgiev, Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.

Redactor-şef: Ioan Traia.Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: edituraeurostampa@gmail.com

Pruncul DivinVoi, care aţi uitat ce e Crăciunul, Şi profanarea o iubiţi din plin, Lăsaţi şi voi odată să se nască Măcar ideea unui Prunc Divin.

E pân-la gât mocirla de păcate Şi vieţii îi culegem spin cu spin, Când e atâta iad în jurul nostru, Câtă nevoie-i de un Prunc Divin!

Şi-acum vă rog lăsaţi-L să se nascăPe foi de calendare, cel puţin, Spre mântuirea beznelor din caseÎţi aşteptăm ivirea, Prunc Divin !

Voi oameni de zăpadă şi de gheaţă,Lăsaţi-L să se nască, vă previn, Că nu mai sunt nici vitele din staul Să dea căldură Pruncului Divin.

Oricât de grele-s crucile din spate, Voi ce purtaţi un răstignit destin, Peste durerea inimilor voastre, Să treacă raza Pruncului Divin!

Şi-acum vă rog lăsaţi-L să se nască Peste omături albe ca un crin,Peste această iarnă interzisă Îţi aşteptăm ivirea Prunc Divin!

Damian Ureche

Cu ocazia marelui praznic al Naterii Mntuitorului, colectivul de redacie ureaz tuturor ferengenilor

o Srbtoare fericit i binecuvntat, cu sntate, prosperitate i spor duhovnicesc.

Pagina 8 ANUL XII l Nr. 38 l septembrie - decembrie 2016 l VATRA SATULUIPagina 8

COLEGIUL DE REDACŢIE

Iosif Marius Circa (redactor-şef adjunct), Marilena Covali, Ioan Ghiocel, Viorica Leu Danciu, pr. Gherasim Tiberiu Dan, Florin Leu, Gheorghe Leu, Mircea Miloia, Mihai Sămânţă, Felicia Selegean, Ioan Ţirca.

Redactor-şef: Ioan Traia.Tipărit la EUROSTAMPA – Bd. Revoluţiei din 1989, nr. 26, Timişoara; Tel./fax: 0256-204.816; e-mail: edituraeurostampa@gmail.com

– Mult timp au locuit unde a fost grădiniţa. Într-o parte stăteau ei (dar în alte perioade au stat şi în sat), iar în cealaltă locuia preotul Olde, până s-a mutat la pă-rinţi. Iar dascălii, într-o vreme, mâncau cu rândul la părinţii copiilor.

– Despre activitatea culturală din acele vremuri ce mai reţii?

– Apăi să vă spun. Oamenii lucrau mult şi din greu, dar şi petreceau cu voie bună şi veselie. Şi noi şcolarii, la sărbători şi la sfârşitul anului de şcoală, după examenul de la terminarea fiecărei clase, la care

participau, dacă voiau, şi părinţii, dădeam programe faine cu poezii, cu monologuri, cu cântece. Şi eram toţi în costum popular. Altceva să vă spun. În vale, la unguri, în vinerea Paştilor, pe unde are acum oile Dragoş, n-ai putut să te mişti atâta tineret şi lume o fost. Erau din Colonie, din sat, jucau, povesteau.

– Ruga satului unde se ţinea? am inter-venit eu.

– Pe vremea aceea nu era clădirea şcolii noi. În acel loc se ţineau hora satu-lui şi ruga. Era o cruce la mijloc. Aici se adunau sătenii, îmbrăcaţi în tradiţionalul costum popular. În fiecare an, petrecerea începea aşa: oamenii îşi dădeau pălăriile jos, le puneau pe bănci şi prima cântare se făcea pentru cei care au dispărut în război. După aia, jocul continua. Până seara, cânta fanfara, iar noaptea ziceau Petcu Ion cu tatăl său şi cu moş Şandor Leu. Ei, ei, faine

vremuri or fost pe-atunci în Ferendia!Şi iată-ne la finalul evocării. Am

mulţumit lui Iani baci pentru răbdare şi Celui de sus pentru că am putut să scot la lumină o pagină memorabilă din Sfânta carte a trecutului. Dreptate are Grigore Leşe când afirmă că „Pe lumea asta trebuie să ai rădăcină puternică, altfel n-ai coroană sănătoasă”. Predecesorii noştri, astfel, au făcut „din unitatea de învăţământ un altar al sacralităţii actului didactic, având ca obiect al muncii cea mai nobilă creaţie, sufletul copilului” (prof. Pavel Panduru).

Lor le închin acest eseu şi, în memo-ria acestora (parafrazându-l pe Iancu Văcărescu), izvodesc un sugestiv catren adresat confraţilor de la catedră:

„Urmaşilor noştri dăscăleşti,Vă lăsăm ca moştenire,Scris şi vorbe româneştiŞi-a satului cinstire.”