Black TRIBUNA · de domnul profesor Ion Pop, oaspete binevenit al Clubului de Lecturã, de...

TRIBUNA 150

PANTONE 5569 UU vverde

PANTONE 5569 UU vverde 11

Black

Black

R e v i s t ã d e cc u l t u r ã • s e r i e nn o u ã • a n u l VV I I • 1 - 11 5 dd e c e m b r i e 2 0 0 8 2 lei

90 de an

i de la M

area Un

ired

in 1 D

ecembrie 1918 Judeþul Cluj

Cristian Radu

Sentimentul românesc al fiinþei în opera lui Vintilã Horia

FestivalulArs Marisla Reghin

www.revistatribuna.ro

Ioan A

urel Pop

Nicolae B

ocºan

Poezie

OctavianSoviany

Kohsei (Japonia) - Itai

Adoua searã „Nepotu’ lui Thoreau” ni l-aadus ca invitat, tocmai de la Sibiu, pepoetul ºi universitarul Radu Vancu (autor,

pînã acum, al volumelor de versuri epistolepentru camelia ºi biographia litteraria, dar ºi alstudiului monografic – premiat anul trecut derevista noastrã – Mircea Ivãnescu. Poezia discreþieiabsolute). Poetul ºi-a încîntat încã o datã fanii, cusplendide poeme de atmosferã, ºugubãþ-crepusculare, bahice & clasice, anunþînd beneficarupturã (stilisticã, dar observaþia asta luaþi-oprecaut!) de poetica maestrului sãu. Iaruniversitarul, fireºte cã universitarul nu a pierdutmomentul unei necesare pedagogii lirice, trans-generaþionale, simplificînd & clarificînd definiþii,concepte... cu dezinvoltura unui tîmplar quakerpre la 1800 ºi ceva. A fost ajutat în treaba asta ºide domnul profesor Ion Pop, oaspete binevenit alClubului de Lecturã, de replicile la obiect alefraþilor Rareº & Vlad Moldovan, ale LavinieiBraniºte, lui Andrei Doboº, János Szántai &François Bréda (gazdele noastre de-acumbinecunoscute, din localul-cult „Insomnia”), deintervenþia energicã a Monicãi Stãnilã (sositã,alãturi de Ana-Maria Puºcaºu, în calitate de spiontimºorean). De – deocamdatã – vocile timide aleunui public de unde, poate cît de curînd, vorapãrea noul prozator sau noua poetã a Clubului...

Acum, pãrerea moderatorului, pe scurt:Avem nevoie, mai des, de vocile „bãtrînilor”.

Atunci cînd ele se întîmplã sã fie atente la poeziaactualã, „douãmiistã” ori ba, subtile ºi specializate(chiar) în comentariu critic live, ºedinþeleClubului au numai de cîºtigat, trecînd testul derezistenþã necesar. Deci, mulþumim pentruprezenþã, domnule Ion Pop!

Din atîþia autori (cei mai mulþi) trecuþi declipa debutului, cu discursuri originale, personale,omologate astfel de criticaºtri, abia aºtept proximalimpezire conceptualã, un (anti)manifest „Nepotu’lui Thoreau” or something...

Altfel, o anumitã exasperare („creatoare” –Geo Bogza dixit) m-a fãcut pe la începutul luiseptembrie sã scriu un text pentru un numãr dinoctombrie al Ziarului de Duminicã. Textul aapãrut, cu minime modificãri, în numãrul din 11noiembrie. Aruncam precedenta ediþie a Clubuluide Lecturã (2005-2007), istoricizatã deja, în baiade acizi a nostalgiei: CdL ºi-a þesut propriagogoaºã de mit & mãtase, s-a metamorfozat, azãcut o vreme în visul lui interegn, i-au crescut

aripi uriaºe de catifea ºi-a devenit Nepotu’ luiThoreau... János Szántai, amicul meu insomniac,nu reuºise încã sã mã convingã sã reiau, într-onouã hainã, CdL. Mã bucur enorm cã m-amînºelat! ªi cã sãlile Insomniei capãtã, din douã-ndouã sãptãmîni, aerul acela mov ºi diamantin,vesel ºi nonconformist; cã pe mesele rotunde poþivedea bere, cafele, scrumiere fumegînd, ºi paginide poezie, ºi cotoare de cãrþi, ºi aparate defotografiat; cã publicului celui mai tînãr nu i s-austrepezit încã dinþii de la povestea asta culiteratura.

PS: Joi, 3 decembrie, de la ora 18.00, încafeneaua „Insomnia” (Str. Universitãþii nr.2), laultima ºedinþã pe 2008 a „Nepotului lui Thoreau”va citi prozã Lavinia Braniºte (debutantã, în 2006,cu volumul de versuri Povestiri cu mine).

PPS: Arhiva Clubului s-a îmbogãþit, recent, cu50/ Antologia (cenaclului) Pavel Dan, volumulaniversar al colegilor noºtri timiºoreni. Altminteri,îi aºteptãm pe prietenii timiºoreni la una dinºedinþele Clubului în 2009.

22 TRIBUNA • NR. 150 • 1-15 decembrie 2008

TRIBUNADirector fondator:

Ioan Slavici (1884)

PUBLICAÞIE BILUNARÃ CARE APARE SUB EGIDA

CONSILIULUI JUDEÞEAN CLUJ

Consiliul cconsultativ aal RRedacþiei TTribuna:Diana Adamek

Mihai BãrbulescuAurel CodobanIon CristoforMarius JucanVirgil MihaiuIon Mureºan

Mircea MuthuOvidiu PecicanPetru Poantã

Ioan-Aurel PopIon Pop

Ioan SbârciuRadu ÞuculescuAlexandru Vlad

Redacþia:I. Maxim Danciu

(redactor-ºef)

Ovidiu Petca(secretar tehnic de redacþie)

Ioan-Pavel AzapClaudiu Grozaªtefan Manasia

Oana Pughineanu

Nicolae Sucalã-CucAurica Tothãzan

Marc Maria Georgeta

Tehnoredactare:Virgil Mleºniþãªtefan Socaciu

Colaþionare ººi ssupervizare:L.G.Ilea

Redacþia ººi aadministraþia:400091 Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1

Tel. (0264) 59.14.98Fax (0264) 59.14.97

E-mail: [email protected] Pagina web: www.revistatribuna.ro

ISSN 1223-8546

bour

22

Black Pantone 2253 UU


ªtefan Manasia

Reportaj la capãtul funiei de fumclubul de lecturã

ªtefan Manasia ºi Radu Vancu Ion Pop ºi François Bréda

Numele unei þãri este uneori la fel deimportant ca ºi existenþa propriu-zisã aþãrii respective. A se vedea cazul recent al

unui stat care încã nu se poate numi oficialMacedonia. Numele unei þãri face oricum partedin identitatea ei ºi, de cele mai multe ori, tacit,îi modeleazã destinul. Cel puþin cu România aºas-a întâmplat.

România, în graniþele actuale, existã oficial dela 1946-1947, când Conferinþa de Pace de la Parisa consfinþit situaþia postbelicã. Româniacontemporanã – denumitã ºi “România Mare” – s-a format însã la 1918, când vechiului Regat i s-au alãturat Basarabia (9 aprilie), Bucovina (28noiembrie), Transilvania, Banatul, Criºana ºiMaramureºul (1 decembrie). Aceastã Românie dedupã Primul Rãzboi Mondial a fost recunoscutãpe plan internaþional în anii 1919-1920, princealaltã Conferinþã de Pace de la Paris. România,ca nucleu al statului modern, s-a constituit însã înintervalul 1859-1866, în timpul domniei luiAlexandru Ioan Cuza ºi la începutul domnieiprincipelui Carol de Hohenzollern. Numele oficialde România s-a folosit pentru prima oarã cam totatunci (1862-1866), pentru teritoriul rezultat dinunirea Þãrii Româneºti (Oltenia ºi Muntenia, fãrãDobrogea) ºi Moldova (partea central-apuseanã,fãrã Bucovina ºi Basarabia). Constituþia de la 1866a consacrat statornic numele de România, pe carecucerirea, proclamarea ºi recunoaºtereaindependenþei absolute (însoþite de alãturareaDobrogei la statul român, în 1878), ca ºiinstaurarea regatului (1877-1884), l-au impusdefinitiv. În mediile strãine însã, pentru încã ovreme, s-a mai apelat la numele de Valahia ºi laacela de valahi, cu variantele lor din diferitelelimbi.

Datoritã acestei constituiri târzii a statuluiromân modern ºi a impunerii denumirii oficialede România abia în a doua parte a secolului alXIX-lea, mulþi autori strãini au rãmas derutaþi înlegãturã cu dualitatea numelui de Valahia-

România ºi valah-român. S-a spus ºi s-a scrisadesea cã numele de România a fost “inventat”sau folosit pentru prima oarã de cãtre un autorgrec, Dimitrie Philippide, pe la 1816, când elpublica la Leipzig lucrãrile Istoria României ºiGeografia României, referindu-se în linii mari laspaþiul vechii Dacii traiane. Unii au crezut sincercã toponimul de România a apãrut realmente exnihilo la începutul secolului al XIX-lea, din raþiuniartificiale ºi în spirit naþionalist modern. Înlegãturã cu aceastã convingere se aflã ºi o alta,curentã ºi acum în anumite zone ale spiritualitãþiieuropene: valahii au fost o populaþie difuzã,disparatã ºi neprecizatã în Evul Mediu, cu maimulte ramuri ºi componente; dintre anumiþivalahi, s-au format în epoca modernã, odatã cunaþiunile de tip modern, românii. Cu alte cuvinte,valahii ºi românii ar fi douã popoare (etnii)predominant romanice, aflate în succesiune: întâiar fi fost valahii ºi apoi românii. Lãsãm aici la oparte, “ipotezele” tendenþioase, cu substrat politic,legate de diferenþele dintre vlahi/valahi ºi volohisau dintre moldoveni ºi români, fãrã nicio bazãºtiinþificã, produs al propagandei ruseºti ºi, maiales, sovietice, însuºite ºi perpetuate pânã astãzide anumiþi “mercenari” politici, nostalgicicomuniºti ºi setoºi de putere.

Demolarea teoriei diferenþei dintre valahi ºiromâni s-a fãcut în chip mai mult decâtconvingãtor în istoriografia românã, încã dinsecolul al XIX-lea, cu teoretizarea cea mai serioasãîn secolul trecut, prin lucrãrile lui Nicolae Iorga,Gheorghe Brãtianu, ªerban Papacostea, AdolfArmbruster, Vasile Arvinte, Eugen Stãnescu,ªtefan ªtefãnescu, Stelian Brezeanu ºi ale altora.Cu alte cuvinte, s-a demonstrat pe temeiulizvoarelor, cã românii, încã din Evul Mediu, auavut douã nume, unul dat lor de strãini (rezultatal alteritãþii, a contactului cu “celãlalt”, custrãinul), dar nefolosit ºi, cel mai adesea,necunoscut de ei ºi altul dat lor de ei înºiºi,acesta fiind numele de sine (rezultat al conºtiinþei

de sine). Primul nume este cel de vlah, cu toatevariantele sale (valah, valach, voloh, blac, oláh,vlas, ilac, ulah etc.), iar al doilea este cel derumân/român, ºi el cu anumite variante, multmai puþine decât precedentul. Situaþia nu estedeloc ieºitã din comun, dimpotrivã, ea seîntâlneºte la multe popoare: ungurii (cum le spunstrãinii) se denumesc pe sine magyarok, greciisunt cunoscuþi ºi ca eleni, polonezii se cheamã ºileºi sau lengyelok, germanii sunt ºi nemþi,Allemands, tedeschi, németok, dar ei se numescpe sine Deutschen. Un sârb este/era pentru unmaghiar rác, un slovac este/era tót, un italianolász, un român oláh etc.

În privinþa românilor, mãrturiile vechi, încãdin secolele XIII-XIV, aratã clar aceastã dualitate.Autorii strãini aratã fãrã putinþã de tãgadã cã, deºiexista în mediile externe europene ºi chiarextraeuropene numele de vlah, românii senumeau pe sine rumâni, de la latinesculRomanus, în amintirea Romei, a cãrei amintire ºidenumire au conservat-o peste secole. Este dereþinut faptul cã, aºa cum au arãtat ªerbanPapacostea ºi Adolf Armbruster, unii dintreromâni au avut inclusiv în Evul Mediu conºtiinþaromanitãþii lor, adicã acea convingere cã ei veneaude la Roma, cã se trãgeau din romanii, militari ºicoloniºti, ajunºi la Dunãre ºi la Carpaþi, în Moesiaºi Dacia, odatã cu stãpânirea impusã de uniiîmpãraþi din primul secol al erei creºtine, apoi deTraianus ºi perpetuatã de urmaºii lui. Aceastã ideepoate fi urmãritã de la împãratul (þarul) IoniþãCaloian, al bulgarilor ºi românilor, încorespondenþa sa cu papa Inocenþiu al III-lea, dinjurul anului 1200 ºi pânã spre jumãtatea secoluluial XVI-lea, când cãlugãrii de la Mãnãstirea Dealu,de lângã Târgoviºte, îi relatau padovanuluiFrancesco della Valle ºi însoþitorilor sãi, istoria“aºezãrii locuitorilor în aceastã þarã”, de cãtreîmpãratul Traian, din ai cãrui vechi coloniºti setrag românii, care “pãstreazã numele de romani”,“obiceiurile” ºi “limba” romanilor. Pãstrareanumelui de rumân/român, derivat din latinesculRomanus, pentru a denumi din interior singurulpopor romanic din sud-estul Europei, estetulburãtoare ºi a fost prilej de numeroasecomentarii de-a lungul timpului. În tot acest timp,popoarele romanice occidentale erau mai multe ºivecine între ele, ceea ce a dus ºi la nevoia de a sedistinge ºi de a le distinge între ele. Termenul devlah are o origine destul de obscurã, darmajoritatea specialiºtilor sunt de acord cã elprovine de la numele unui trib celtic romanizat –Volcae – fiind apoi preluat în latinã, greacã,slavonã ºi ulterior în limbile vernaculare, cusensul de comunitate latinofonã, vorbitoare delimbã neolatinã. Singurii vorbitori de limbãneolatinã în Evul Mediu în zona central-sud-esteuropeanã fiind românii, termenul de vlah (cuvariantele sale) a ajuns de la finele mileniului I sã-i denomineze pe români. Cu alte cuvinte, datãfiind inexistenþa unui alt grup neolatin la Dunãreade Jos ºi la Carpaþi, slavii, ungurii, grecii ºicelelalte popoare, au ajuns sã se refere la români(priviþi drept romanici) ca fiind vlahi. Faptul, cumspuneam, nu este neobiºnuit, dar este tulburãtor,fiindcã cele douã etnonime – român ºi vlah –înseamnã în esenþã acelaºi lucru, anumemoºtenitor al latinitãþii, al romanitãþii. Într-un fel,se poate spune cã numele de vlah este otraducere a termenului de român.

33



TRIBUNA • NR. 150 • 1-15 decembrie 2008 33

Ioan-Aurel Pop

Numele ºi destinul istoric al României

editorial

(Continuare în pagina 18)Kohsei (Japonia) Spirit XVIII

Svetlana CârsteanFloare de menghinãBucureºti, Editura Cartea Româneascã, 2008

La jumãtatea drumului între biografism ºimetaforã, Svetlana Cârstean debuteazã cu unvolum unitar, echilibrat, conceput în mare

mãsurã, dupã cum se simte, în atmosfera anilor’90, dar convingãtor oricând prin estetismul sãumoderat.

Fundalul comunist care dominã prima – ºi ceamai consistentã, în opinia mea – parte, „Carteamuncitorului sau Floarea de menghinã” l-adeterminat pe Daniel Cristea-Enache sã considerevolumul uºor „defazat” faþã de impulsurile celormai mulþi poeþi de astãzi, orientaþi înspreimaginarul violent al lui hic & nunc. Bineînþeles,nu-i niciun dubiu cã Svetlana Cârstean merge pecalea regalã a metaforei, mai degrabã repudiatã depoeticile autenticiste recente. Nu cred însã cãrapelul istoric epuizeazã simbolistica accentuatã avolumului. Cãci, deºi e legatã de contextulstahanovist al uzinelor, al maiºtrilor „mici ºi urîþi”ºi al „tovarãºilor” care inspecteazã þinuta,„menghina” are, per ansamblu, o acoperiremetonimicã mult mai extinsã, ajungând sãreprezinte suma de coji false ºi falsificabile carealieneazã eul. Socialul, dar ºi biograficul, istoriamare, dar ºi himerele personale alcãtuiesc, dinaceastã privinþã, tot atâtea burþi ale chitului care îlînghit pe Iona. Astfel, dacã „cizmarul” stãsimbiotic lângã un „calapod”, iar „secretara” lângã„maºina ei de scris”, poeta va „sta” cu „mama, cutata, cu mãmica, cu tãticu,/ Cu Cezar,/ CuRãzvan (...)/ Cu Chiribuþã”. Fiindu-i accesibilãdoar ieºirea în travesti prin multiplele sertare aleexistenþei, nucleul dur al autenticitãþii semanifestã, fireºte, doar pe negativ. Viziuneastraturilor exuviale ale eului aminteºte într-un felde scriitura Simonei Popescu, fãrã ca SvetlanaCârstean sã aibã câtuºi de puþin perspectiva ludic-postmodernã ºi patima acesteia pentru suprafeþe.

Are, în schimb, un mai evident miezspiritualist pe care nu-l lasã totuºi sã se eliberezeîn reverie plinã. Între „noaptea care a trecut” ºi„ziua care nu prea vrea sã vinã” se aflã doar opatã oarbã, un spaþiu mut de virtualitãþi. Volumulse deschide ºi se închide în aceastã tonalitateblanc a intervalului gol. Decojind ceapa mãºtilorpersoanei, precum odatã Peer Gynt avatarurilesale cabotine, eul se gãseºte suspendat în spaþiulîngust „dintre dulap ºi perete”, dominat de visulpost-romantic al descãtuºãrii, nu de eclatanþaexpresionistã a pozei. La întrebarea ascunsã „eucum voi reuºi sã spintec aerul,/ (...) neavînd nici/un sprijin în dreapta, în stînga, în faþã ºi înspate?”, poeta se dizolvã în ecoul ca un ºuier devânt al singurãtãþii – „Do you Yahoo?” Altfel,locul emoþiei pure este luat adesea de anecdotã,expresia de sine deviazã narativ, iar eul pare sã nuaibã relief ºi concreteþe decât atunci când trãieºteprin „rolul” sãu.

Cele patru „cãrþi” ale volumului, inegale caintensitate liricã, expun cu lentoare discursivãaceste experienþe carcerale. În imprintul fãþiº aloralitãþii – specificã, de altfel, mai multor„nouãzeciºti” - sentimentele altminteri comune alereificãrii ºi inautenticitãþii sunt dramatizate într-un

mod rafinat în scenarii ce ating uneori simplitateabasmului, iar alteori accente groteºti de musical.Tendinþa autoarei de a încarna stãrile poetice,personificându-le, demonstreazã, de asemenea,pregnanþa parabolicã a versurilor sale. Muncitorul,Oblomov, Akihito, Roxana, Chiribuþã, MareleCofetar, „bãieþelul” ce devine fetiþã sunt centrefocale în jurul cãrora se adunã carnaþia discretãde imagini ºi de lirism. Forma narativã cu ºarjacaricaturalã aferentã se dovedeºte o opþiune dematuritate din partea Svetlanei Cârstean, cãci cumaltfel, decât într-o „poveste”, sã vorbeºti desprenostalgia libertãþii sau vitalitãþii evitând falseteledeclamatorii ºi cãderea în patetism?

Lumea comunistã, aflatã în urgenþa „orei ºasedimineaþa”, e suprinsã în reþeaua capilarã adisciplinei. O tensiune ambiguã – ºi nu demarcatãmaniheist, din fericire – între inocenþã ºimanipulare permeazã subtil instantaneele despreºcolãrime sau oamenii din uzine. Astfel, pe de oparte, universul infantil este el însuºi un cerc demici prãdãtori, în care cei precum Chiribuþã,„sfrijit, gãlbior, neajutorat”, vor pierde mereu, iarcei ca timida Yna vor pãli în faþa mai frumoaseiRoxana, un univers vulnerabilizat din toateîncheieturile, cãci unii pãrinþi mor iar Yna simtemereu cã e „prea târziu” ca sã mai cearã prãjituri.Pe de altã parte, destinul arhetipal al proletaruluie conturat în tuºe fantasmatice pe muchia satiricãa suprarealismului, dincolo deci de tragismultezist. Remarcabilã este osmoza cvasi-eroticãdintre muncitor ºi menghina sa: el îi cunoaºte celmai bine dorinþele, ea îi dã „greutate”, îl face real.La fel ca hibrizii imaginaþi de avangardiºti,humanoidul mecanomorf, traversat de straniicurenþi de senzualitate, e învãluit de tristeþea unuivis resemnat, capotând în utopie: „Aroma pilituriiîmbibate de ulei îi ameþeºte simþurile./Muncitorul nu mai vrea sã plece acasã.../Rãmîneîn singurãtatea atelierului sãu. Aerul dinãuntru,/cãlduþ, aproape umed, þese o hainã strãvezie carese depune uºor pe trupul lui. Îl învinge în scurttimp, adormindu-l.” În baletul mecanic dintre omºi maºinã, rigiditatea obiectului ºi cãldura cãrniise infuzeazã reciproc ºi-ºi schimbã celula-gazdã.Cãci muncitorul povesteºte robotic: „Eu n-ammers decît cu floarea mea de menghinã/ Cei rãisînt despãrþiþi de cei buni/ Pedeapsa e mare ºicizmarului i se va lua calapodul/ Strungarului i seva lua strungul (...)/ ºi tuturor echipamentul deprotecþie”, în vreme ce menghina, ca o femelã-dominatrix, îl umileºte cu „trupul ei mãsliniu,aproape lucios, ispititor, rotund ºi foarte copt”.

Dacã în prima parte a volumului, proximitateamaºinii atinge consistenþe carnale, în „Carteapãrinþilor sau Promit sã fiu cuminte”, extrem-familiarul este, simetric, automatizat ºi steril lamodul strident. Prin redundanþa ironicã aspaþiului domestic, în care „mama e cuminte”,„tata e cuminte”, „toatã casa noastrã e cuminte”,prozaicul însuºi devine fantomatic ºi neliniºtitor.Lucrurile se aflã toate puse la locul lor, dar înatmosfera placidã ºi asepticã a duminicilor înfamilie, dezorientarea bãieþelului-fetiþã e cu atâtmai frapantã. Pasiunea autoarei de a umanizaobiectele se completeazã cu viziunea spectralobiectualizantã a oamenilor: „Mama mea e foartegrea, mã cocoºeazã/(...) Îmbãtrînesc brusc atuncicînd îi vãd pielea fadã, fãrã miros./ E albã, e

mare. E peste mine/ E luna care mi-a coborît înbraþe./ E rece, însã eu transpir.”

Cu elegantã îndemânare, poeta rãceºteanxietatea ºi potenþialul imaginar exploziv alacesteia în scenarii banale, lipsite de exotism sauvisceralitate, tangente la biografic ºi la social.Ultimele douã pãrþi, „Cartea iubirii sau Akihito”ºi „Cartea singurãtãþii sau Do You Yahoo?”, deºiinferioare calitativ celor dintâi, rãstãlmãcesc, peaceeaºi tonalitate spartã ce dã nota de coerenþã aîntregului volum, firul utopic cu care – nu-i aºa? –orice angoasã merge mânã-n mânã. Colapsulderizoriu al viselor de iubire sau al reveriilorsingurãtãþii, e cu totul dezarmant. În derivãmasochistã ºi cu tristeþe umilã, fetiþa ce-ºi viseazãprinþul se trezeºte, sub privirea lui „asprã ºiînfricoºãtoare”, incapabilã sã mãnânce uriaºul tortpe care acesta i-l aduce. Litaniile „Inboxului gol”,deºi par sã acopere un al context existenþial ºipoetic decât primele douã cãrþi, traduc alienareaîn senzaþie a corporalitãþii: „mîna Beatrice” ºi„mîna Alice” se individualizeazã, se dezarticuleazãde întreg, odatã cu ghetele de lac, ce pornesc, pecont propriu parcã, sã se crape. Epica destinsã apoemelor de pânã acum se fractureazã ºi ea înstenografie, înspre un punct terminus unde niciorevelaþie nu mai e posibilã: „(...) Mã/ miºc/ în/ritm/ ca într-o camerã care ascunde de mine/obiectele”.

Condusã de madlene textuale în trecutulfantasmatic sau istoric, poezia Svetlanei Cârsteanconstituie, în cele din urmã, o dare de seamãdespre un dramatic deficit de viaþã. Semnificativãîn acest sens rãmâne figura lui Oblomov, singurulelement livresc al volumului. Deoarece, cu toatãimersiunea în cadenþele fluide ale timpului, stareadefinitorie a poemelor e feeling-ul alb, de tabularasa, detaºarea vegetalã a antieroului rus. Desigur,cenzura instituþionalã comunistã ºi solitudineainternauticã post-decembristã au rolul lor cataliticbine marcat în activarea acestui regim poetic hard.E ºi un motiv în plus pentru care autoparodiileexistenþiale ale autoarei au o mizã mai puternicãdecât experimentele autenticiste cu bãtaie scurtãale multor poetese de astãzi. Floarea carnivorã ametaforei este, cel puþin în volumul de faþã, unmorb productiv.

44




cãrþi în actualitate

Adriana Stan

Ce viseazã Oblomov

Kohsei (Japonia) Dincolo de mine

„Ursu, cel mai delicat dintre toþi, nu bea decâtceai ºi fãcea tot timpul însemnãri într-un carneþel.fuma pipã, asortatã perfect cu surâsul lui flamandºi frizura ipoteticã. Bãrnaci, atât cât e nevoie ca sãnu parã palid, zvelt, nu prea înalt, încãrunþit pre-timpuriu fie de oareºce hibe ascunse, fie de inte-rogaþii fãrã rost, conþinea în fãptura lui mai multãbibliografie decât viaþã. dacã nu cumva aceastãaparenþã era un truc. tot ce se poate. privireadindãrãtul ochelarilor lui ivea acel fel de isteþimerabinicã ce se asociazã dibãciei de nepãtruns înaranjatul vorbelor. te lãsa mereu cu impresia cãdeschide o poartã spre ceva nespus, unde, dacã teduce capul poþi ajunge ºi singur. dacã nu te duce,nicio pagubã, n-are rost sã mergi mai departe.” -din Nebunul lui Dumnezeu (inedit de V.M).

Nu e regulã, dar se-ntâmplã unora care-ºipetrec prea mult timp citind, sã sepomeneascã într-o bunã zi cã ajung

scriitori. Cã forma lor de comunicare cu autoriistudiaþi prinde chipul înalt al dialogului ficþional,cã muzicii iscate din mersul ochilor pe paginã îirãspunde ecoul stiloului condus caligrafic pe foaiaalbã. Învãluit de rãsuflarea unui text te laºi cuceritde splendoarea lui fãrã contur, ca ºi cum þi s-ar fideschis poarta unei locuinþe de rezervã pentruceasuri trãite în afara lumii. Exersezi pueril ºiludic emoþiile astfel obþinute ºi prinzi a îngânaceva ce poate fi un prim rãspuns de satisfacþie.Iar dupã o vreme, dacã nu pãrãseºti jocul,vorbeºti limpede autorului ca autor, rostindu-þipropriile teme, compuse din dialoguri secrete ºireverii incidentale. Acesta pare a fi unicul rãspunsmatur la chemarea cãrþilor, o nouã carte, cu carese inaugureazã cariera unui nou autor. Pânã laacest nivel rãmânem la simple emoþii despectator, la pure reverii parazite, la zarvaocazionalã a redãrilor folclorice.

În vocea lui Horia Ursu se pot dibui ecouriîndelung rafinate ale unor lecturi sãvârºite preþ demulþi ani, cu ritmicitatea lipsitã de grabã afenomenelor vegetale, cu rãbdarea anistoricã asedimentãrilor. Atât în ficþiune, cât ºi în operateoreticã, aceasta din urmã fiind, în acestmoment, sursa interesului nostru. Mirarea mea,cã deºi editatã de mai bine de jumãtate de an,teza despre Milan Kundera (editura Eikon, Cluj-Napoca, 2008) nu a generat nicio întâmpinare înspaþiul publicistic, are totuºi o explicaþie. Au fostscoase doar o sutã de exemplare ºi distribuite deautor dupã simpatii ºi amiciþii ce ºi-au doveditrezistenþa în timp, pentru a bloca, poate,zumzetul futil al cronicarilor de ocazie, precum ºilocvacitatea bombasticã a formulelor criticeexersate. Demnã de tot respectul, opþiuneaautorului face loc cel puþin unui efect nefericit,privând piaþa literarã de ceva care s-ar puteadovedi foarte util, pentru cititorii înveteraþi ai luiKundera ce nu au atins maturitatea asimilãriianalitice, dar ºi pentru mai tinerii cercetãtoriprofesioniºti ai fenomenului literar. Departe degândul unui reproº, ca lector câºtigat almonografiei lui Horia Ursu – Milan Kundera,teme, variaþiuni ºi paradoxuri terminale – potspera doar cã într-o zi, o lume mai avidã de ideiºi înþelesuri decât de senzaþii îl va îndupleca sã-ºireediteze lucrarea într-un numãr mai mare deexemplare.

Ce ar fi de spus despre carte celor ce suntcurioºi ai literaturii lui Kundera, dar nu îl cunoscpe Horia Ursu? Celor încã tineri ºi îndãrãtnici,dornici sã desþeleneascã misterele lumii cuinstrumentele propriilor minþi, le-am putea urasucces, permiþându-le sã-ºi amâne oricât vor doricontactul cu un „ghid de lecturã”, oricât de avizatar fi acesta. Sã citeascã în felul lor, de unde vor,sã priceapã ºi sã simtã ce pot, fãrã nicionerãbdare profesionalã, asemenea adolescenþilorpentru care dragostea e un animal vorace pe carevor sã-l domesticeascã privindu-l în ochi. Personalcred în inspiraþia ºi flerul cititorilor rebeli,refractari la criticã, ce-ºi lasã emoþiile ºi intuiþia sãle ghideze alegerea cãrþilor. Dar numai pânã la unpunct, care nu coincide neapãrat unei vârste.Punctul în care începe viziunea lãuntricã a operei,în care înþelegi cum a fost gânditã ºi executatã ocarte. Pe scurt, punctul în care relaþia cu o carteori un autor evolueazã, de la asimilarea empatic-emoþionalã cãtre o formã de comprehensiunerevelatoare, în care vezi stilul, concepþia, ideea,înþelegi arta ºi filosofia creaþiei. Ca atare, uneialte categorii de cititori, care ºi-au tocitinstrumentele în încercãri ratate, le recomand sã îlurmãreascã pe Horia Ursu, pe care îl consider celmai îndreptãþit ghid în ce priveºte literatura luiMilan Kundera. Evident, în spaþiul românesc. Voiîncerca sã mã fac avocatul ideii, aducând câtevaprobe:

a) prima ºi cea mai la-ndemânã – este,deocamdatã, singurul român ce-a scris o cartedespre Kundera, gânditã iniþial ca o tezã dedoctorat, cu intenþia realizãrii unui studiumonografic, adicã sistematic. Chiar dacã nu suntstudiate toate cãrþile celui vizat, paisprezece dintreele, cele mai reprezentative în opinia autorului lor(ficþiune plus eseu), sunt abordate direct ºi prinreferiri intermediare, analizate ºi puse în luminãghidat de disciplina istoriograficã. Pierdutã înverva ei lãutãreascã, cultura românã abundã înidei fãrã perspectivã, elibereazã-n eter retoricispumoase însoþite de gesturi scenice, cuceritoarepentru adolescenþi hormonali, delicioase pentrucinicii fleºcãiþi, dar nu edificã mai nimic în spaþiulistoriei culturale. Blogul, revista ºi discuþia latelevizor secãtuiesc talentul multor încercaþi ailiteraturii, nemailãsându-le nici energie, nici ideipentru cãrþi dacã le-o fi avut cândva. Sclipireacalamburului, gluma isteaþã, bãºcãlia slobodã þinloc de analizã, constituindu-se ca noi forme alefolclorului, pe care l-am numi mai corecttelefolclor. Horia Ursu face excepþie. Scrieliteraturã ºi teorie literarã, meºterind dupã puterila cultura noastrã, retras în penumbra discreþiei ºi-a muncii singuratice, captiv beatitudinii luimigãloase, de miniaturist ce vrea sã pictezefoiºorul întâlnirii lor secrete pe un fir de pãr aliubitei.

b) a doua, autorul clujean, care îl cunoaºtepersonal ºi s-a sfãtuit cu Kundera în rãstimpulelaborãrii tezei, are ºi cultura ºi maturitateanecesare înþelegerii operei unuia dintre cei maicomplecºi ºi citiþi autori europeni contemporani.Nu oricine îl ºtie citi pe Kundera, dar, desigur, efoarte bine sã încerce. Dacã nu reuºeºti sã-ireconstitui filiaþiile literare, sã-l poziþionezi în

istoria postbelicã central-europeanã ºi sã-i intuieºtipersonalitatea, nu ai acces decât la felii epicebune de hrãnit curiozitãþi conjuncturale. HoriaUrsu practicã o lecturã comprehensivã ºi, aºspune cu un termen foucaultian, diagramaticã.Observã temele împreunã cu variaþiunile lor,urmãreºte jocul personajelor, felul în care anumitegesturi se reîncarneazã de la un personaj la altul,de la o carte la alta, înþelege stilul elaborãriiscenariilor ºi textelor ºi reconstituie diagramaoperei kunderiene, care înainte sã se imprime într-o schemã narativã rãsunã în spaþiul polifonieimuzicale. Rareori legãtura dintre muzicã ºiscriiturã capãtã accente atât de pronunþateprecum la scriitorul ceh, ce reuºeºte sã pãstrezesonoritatea în care personajele, faptele ºievenimentele se miºcã în felul notelor muzicalepe game, octave, tonuri ºi arpegii, înrãmate deadierea solemnã a temei. Interesantã este intuiþiastructurii muzicale a compoziþiei literaturii luiKundera, iar nu ideea existenþei unui melosoriginar ce moºeºte naºterea limbii. Se ºtie cãpoezia veche, integral religioasã, se cânta, nu serecita, ceea ce presupune cã muzica (ritmulsonor) ºi literatura (rostirea semnificantã) factrunchi comun undeva pe firul istoriei. AlejoCarpentier a izbutit acelaºi lucru ca ºi Kundera,ba chiar a fãcut-o înaintea lui, scriind Ritualulprimãverii ca o operã simfonicã.

c) a treia, Horia Ursu reuºeºte sã-l poziþionezecorect pe Kundera, împreunã cu temele ºiidiosincrasiile lui, în fenomenul literarmitteleuropean, Kafka, Musil, Broch, HaºekHrabal, Gombrowicz fiind doar numele cele maimari, de care nicio istorie a literaturii moderne nuse poate dezice. În mod cert marii prozatori ausub picioarele lor terenul unei vaste tradiþii, pecare însã o cunosc parþial, inegal, din care îºiselecteazã repere la care revin curent. Pentruformarea autorului ceh, pe lângã literatura central-europeanã marile repere au fost Cervantes,Rabelais, Diderot, Laurence Sterne ºi, cu siguranþãcâþiva ruºi, în a cãror creaþie identificã filonul celmai valoros al eposului modern, spiritul ironic.Contingenþele istorice ºi cele þinând de geografiesau de familia lingvisticã decid, în cele din urmã,afilierea unui scriitor la un topos literar sau altul.Cei înºiraþi mai sus au creat teme, stiluri,modalitãþi narative în care este probabil sã seregãseascã mai degrabã un Kundera decât unFuentes, Rushdie ori Pamuk. Existã anumitecondiþionãri istorice ale literaturii, pe care nunumai cã scriitorii nu-ºi propun sã le învingã, ci le

55



55TRIBUNA • NR. 150 • 1-15 decembrie 2008

Vianu Mureºan

Pasiunile lui Horia Ursucomentarii

Kohsei (Japonia) Come into the world 1

preiau în temele lor, folosind datul ca materieprimã ºi sursã nelimitatã pentru meditaþiile lorcreative (ca exemplu, temele birocraþiei de statcoercitive, absurde, a omului mãrunt, de prisos,neglijabil, fãrã destin sau rost în lume, parazit alunei societãþi în care nu are loc, a funcþionaruluidepersonalizat, ajuns maºinã de tocat dosare ºidestine constituie nucleul romanelor ºipovestirilor lui Kafka ºi Musil). Mai simplu,istoria trãitã, societatea ºi mediul politic,contextul ideologic ºi religios etc. decid tipul deliteraturã ce se va naºte într-un loc anume (spreilustrare, numai în spaþiul istoric ºi antropological Rusiei se pot ivi personaje precum criminalulsfânt, scopitul macho, tãntãlãul mesianic,prostituata filantroapã, ticãlosul mistic, rafinatulabject, eroul meschin, hãmesitul generos, îngãlatulprofet, devotul antihristic, tataia priapic, de caredãm prin cãrþile unor Gogol-Dostoievski-Andreev-Gorki-Mamleev-Makanin). Asta face sã existemulte similaritãþi între scriitorii rãsãriþi dintreruinele fostului Imperiu Austro-Ungar ºi scriitoriitinerelor naþiuni nãscute dupã destrãmareamonarhiei: cehi, austrieci, unguri, sârbi, albanezi,români ºi nu numai. Citind studiul lui Horia Ursuni se compune în minte, totodatã, reþeaua defiliaþii ºi legãturi întinse pe un secol întreg, în careopera lui Kundera capãtã relevanþã ºi temei. Altfelspus, monograful clujean ni-l oferã pe Kundera cuistoria lui literarã cu tot, ataºând textele decontexte ºi evenimentele de circumstanþe.

d) ultima, teza scriitorului clujean se constituieca o lecturã culturalã a lui Kundera, ceea cetrebuie înþeles astfel: lectura unui mare scriitor teobligã la asimilarea fondului cultural în carecapãtã sens opera lui, cãreia abia astfel îi poþi gãsilocul într-un raft al tradiþiei, luminatã devecinãtãþi ºi rudenii, particularizatã prin stilul decompoziþie, limbaj, concepþie. Oricine, preocupatde rostul literaturii, realizeazã diferenþa enormãdintre asimilarea individualã a unui scriitor, înlimitele operei lui, ºi comprehensiunea luiculturalã, adicã înþelegerea lui cu o vastã tradiþiela un loc. Oricât de insistent am lectura cãrþile luiKundera, nu vom pricepe mare lucru dacã l-amrupt de tradiþie. Tradiþia oferã condiþia de lume însens fenomenologic, cadrul ontologic în care se-nfiripã opera unui scriitor. În bunã mãsurãtemele (uitarea, râsul, limita, frontiera, greutatea,uºurãtatea, corpul, iubirea, trãdarea, slãbiciunea,vertijul, pierderea de sine, eºecul, alienarea,identitatea etc.), precum ºi unghiurile din careacestea se lumineazã sunt preconstituite detradiþie, þin de o anume zestre a spaþiului culturalîn care s-a format Kundera. Ceea ce nu afecteazãcu nimic originalitatea intuiþilor sale, nu-iîmpuþineazã splendorile stilistice, nici vigoareameditaþiilor. Abia vãzut împreunã cu lumea lui unscriitor îºi reveleazã originalitatea; abia redattradiþiei îºi capãtã propriul icon. Horia Ursurealizeazã o astfel de întreprindere, aºeazã figuralui Kundera acolo unde îi este locul, unde credecã ar fi pe sofisticatul tablou literar modern.

Teme, variaþiuni ºi paradoxuri terminale, suntindicatorii analitici prin care Ursu organizeazãcomprehensiunea operei lui Milan Kundera. Deºiimportante, nu temele dau valoarea unei cãrþi, cimodul de abordare ºi stilul în care sunt expri-mate. Scriitorii au aceleaºi teme indiferent de va-loarea literarã la care ajung ei, diferenþa fãcând-otocmai arta de-a stiliza locul comun, noutatealuminãrii fiinþei prinse-n joc. Datã fiind recurenþainterogaþiilor, ciclicitatea reluãrilor din alt unghi aaceloraºi chestiuni, am putea zice cã scriitorul ceh

creeazã în jurul unor tropisme tematice, carecopleºesc prin greutatea lor puterea opþiuniiindividuale. Altfel spus, cã în romanele luiparcurgem drumul unor incriptãri narative amarilor gesturi ale umanitãþii, în raport cu careun personaj sau altul vine în carte ca pe-o scenetãermeticã unde-i este permis sã-ºi încerce harul,pentru a lãsa repede locul altuia. Ca atare, laKundera avem de-a face cu mari roluri umane,trãite în orizontul istoriei teribile ºi nepãsãtoare ladestinul individual, în ºi din care personajele intrãºi ies ca din garderobe arhetipice croite în catifelestrãvezii, neputându-ºi suporta tensiunea rolului.Unele ieºind, de aceea, triste ºi rãnite, cum seîntâmplã bunãoarã în Insuportabila uºurãtate afiinþei sau Identitate. Temele dezvoltate, camaceleaºi de la prima la ultima carte, dupã cumobservã Horia Ursu, nu fac altceva decât sã oferecadre plauzibile, circumstanþe epice în careevolueazã rolurile umane cele mai însemnate, atâtde dense în semnificaþia lor încât jocul pe care-ldesfãºoarã traseazã în istorie nelãmuritul unor„interogaþii existenþiale” (p. 43). Din perspectivaopþiunii tematice, proza lui Kundera se compune,ca atare, în maniera insistentã, muzicalã cu caremiºcarea valurilor netezeºte în izbituri piatrafalezelor, în ale cãror reliefuri rãsunã imemorialcântecul mãrii. Singurã, melancolicã, neliniºtitãîncã de la facerea lumii, menitã sã ofere metaforãunor trãiri omeneºti.

Paradoxurile terminale, sintagmã kunderianã,exprimã ceea ce am putea considera condiþiaepistemologicã a literaturii, caracterul expresiv,comunicativ dincolo de raportul adevãrat-fals,avantajul textului ficþional în raport cu celfilosofic, teologic ori ºtiinþific, de-a fi înintegralitatea lui signifiant ºi dotat cu sens, scutitde suspiciunile ce pândesc acele texte ce promitadevãr, coerenþã, univocitate. Adicã, odatã scrisceva are sens ºi valoare fãrã a fi obligatoriuadevãrat sau fals. Ursu o exprimã astfel:„Romanul se naºte, deci, ca alternativã laAdevãrul unic al orizontului demiurgic autoritar ºiîºi va construi personalitatea în conformitate cuceea ce Kundera numeºte înþelepciuneaincertitudinii. Spaþiu al adevãrurilor relative, alunei ambiguitãþi ireductibile a lucrurilor, romanul,model ºi imagine a lumii, devine o modalitatespecificã de cunoaºtere, capabilã sã integrezeparadoxurile într-o viziune supraraþionalã.” (p. 54)

Nu este neglijabil meritul naraþiunii literare, de-arealiza o unificare a discursurilor – ficþional,eseistic, parabolic, metaforic, argumentativ – câtãvreme specializarea, ce-a învins în domeniulexpresiei odatã cu divizarea tot mai accentuatã acunoaºterii ºi ºtiinþelor moderne, a dus în situaþiaincomunicabilitãþii interdisciplinare. Kundera,preluând exemplul unor Musil sau Broch, poatechiar Canetti ori Joyce asumã explicit sarcinaintegrãrii genurilor scriiturii, ºi implicit alecunoaºterii omeneºti în propria strategie narativã,oferind ceea ce ar putea fi, dacã nu operacompletã cel puþin ideea ei. Probabil cã dintrespeciile scripturale doar romanul e în mãsurã sãconþinã complexitatea cerutã de-o atare idee.

În cadrul convenþiei ce-o tuteleazã, nu existãminciunã literarã, dupã cum nici adevãr nu existã.E nevoie de un alt termen cu care logica ºi ºtiinþanu opereazã, ºi care cred cã e acesta, revelaþie.Deºi suferind de o tensiune religioasã, el e potrivitdin acest punct de vedere, cã manifestã cevainexplicabil ºi ferit de chestionarea cauzalã.Literatura reveleazã, nu explicã, însã, evident,forma ºi conþinutul revelãrii ei nu au niciprestigiul, nici consistenþa celor teologice. Dacãrevelaþia religioasã manifestã anume ontofaniitranscendente, cea literarã exprimã micile epifaniiale contingenþei auctoriale. ªi acesta e un faptextrem de serios ºi profund. Pânã la urmãautorul, ca ºi Dumnezeu, rãmâne în linii esenþialeascuns, liber de contingenþe, iar textele, miciscânteieri revelatoare nu fac decât sã-i poetizezeabsenþa, cãci, la drept vorbind, pe cât apropie ºifamiliarizeazã, scrisul îndepãrteazã ºi înstrãineazã.Orice carte mare realizeazã performanþa de-a neface complet strãin autorul ei, dupã cum unDumnezeu perfect rãmâne necunoscut în spatelecreaþiei lui. Doar diletanþii ºi falºii demiurgicompun spre a se face înþeleºi, pentru a fi prizaþide inutil orgolioasa inteligenþã analiticã, al cãreijalnic þel ajunge mai mereu sã fie explicarea aceea ce e incapabilã sã creeze. Ambiþie fãrã ºanse.

Despre meritele monografiei Kundera s-auexprimat mai avizat referenþii ºtiinþifici care aurecunoscut-o ca tezã doctoralã, ºi o vor mai facecu siguranþã criticii de specialitate. În ce mãpriveºte garantez cã, deºi citesc de vreo zece aniîn traducere cãrþile metecului ceh-francez cuinteres inegal, capricios uneori, dupã studiul tezeilui Horia Ursu nu numai cã îl citesc altfel, darînþeleg mai acurat ceea ce captasem aluvionar camemorie epic-afectivã fãrã sã mi se fi lãmurit.Pentru cineva ajuns el însuºi personaj deliteraturã, cum e Horia Ursu, devine dificilãextragerea din pasta ficþionalã ºi tratarea sa casimplu autor de cãrþi, fie ele naraþiuni literare saustudii. Probabil cã e o „pedeapsã” pe care-omeritã, dupã performanþa de-a fi ajuns între ceimai rafinaþi compozitori de situaþii ficþionale.Poate fi ºi acesta un destin, din creator depersonaje pe care le conduci prin viaþã dupã unplan în care domini cu suveranitate, sã ajungipersonaj al vreunui autor nebãnuit, unde nu semai ºtie ce va fi, în ce fel evoluezi. Aceasta credcã e smintirea fundamentalã adusã de literaturã,libertatea jocului cu destinele, unde se poate, caacela ce e convins cã dominã jocul sã fie numaielementul unui joc de care nu e conºtient. Cãcideasupra tuturor autorilor dominã un demiurgneºtiut, care nu mai e ficþiunea lor, ci creatorul alcãrui operã e chiar aceea în care unii joacã rolulautorilor de texte.

66




Kohsei (Japonia) Yoshitora (Moartea pisicii)

Nicholas CatanoyCârja lui SisifBraºov, Editura Aula, 2007

S-ar pãrea cã întreaga operã a lui NicholasCatanoy stã sub irepresibila fascinaþie afragmentarului. Numeroasele carnete ºi

jurnale publicate de autor mãrturisesc un spiritneliniºtit dar metodic, obiºnuit sã-ºi notezereflecþiile cu regularitate. Abundenþa enunþurilorreflexive coaguleazã în câteva volume de maximeºi aforisme apãrute îndeosebi în limba francezãsau germanã, ca Amanita Muscaria (1989), WoherWohin Warum (1988) ºi Ein Schritt aus denSchatten... (1989), dar ºi în Surâsul Pandorei(1996), volum apãrut în limba românã, prevãzutcu o prefaþã semnatã de Gheorghe Crãciun.Fascinaþia fragmentarului e reconfirmatã recentprin volumul Cârja lui Sisif, apãrut la reputataediturã Aula din Braºov (2007).

Ca ºi celelalte cãrþi amintite mai sus, veritabilespectacole de ironie ºi paradoxuri, ºi acest volume alcãtuit dintr-un fermecãtor mozaic de frag-mente: naraþiuni, însemnãri eseistice, amintiri,fantezii, impresii variate, transcrierea unor vise,citate desprinse din diverse opere literare, dincãrþi de artã, de medicinã, de psihanalizã sau defilozofie, cugetãri ºi maxime etc. Numeroase noteapar sub indicaþia "Jurnal", ceea ce indicã o pistãesenþialã de lecturã a acestei cãrþi remarcabile,strãlucitã ca scriiturã, un tulburãtor fragment deconfesional, mãrturie a unui gest de retragere încochilia singurãtãþii. Pentru un posibil biograf alscriitorului trãitor în Germania e de reþinut posi-bila motivaþie a scrierii jurnalului însuºi: "Au fostani dificili ºi disperaþi înainte de a fi gãsit soli-tudinea reconfortantã, recentã, dupã decepþiileprovocate de rudele indiferente ºi de prietenii infi-deli. Am fugit de ceilalþi fãrã a deveni misogin.Solitudinea are un rol protector ºi e confortabilã,fãrã a tânji la grandoarea specificã a izolãrii decare vorbeºte Pico della Mirandola (Oratio dehominis dignitate). Sunt profund ataºat principi-ilor budiste, simplificând viaþa la cerinþele ele-mentare, inhibând dorinþele extravagante ºi per-fecþionând voinþa de a rãmâne independent înmãsura posibilului".

S-ar spune cã prin raportare la roman, jurnalule o non operã, ale cãrei caracteristici sunt frag-mentarismul, aleatoriul ºi gratuitatea. Prinurmare, jurnalul constituie pentru scriitorulromân o structurã ce se opune naraþiunii masivea romanului, un element distructiv al unitãþiiacestuia. Intrat sub fascinaþia acestor notaþii dis-parate, autorul adunã în paginile Cârjei lui Sisiffragmente cu o tematicã diversificatã, cele maimulte având adeseori strãlucirea de cristal amaximei îndelung ºlefuite. Scrise simplu, acestefragmente nu sunt deloc fructe ale grabei, cidovedesc o elaborare îndelungatã. Ca ºi în cazulpoemelor, Nicholas Catanoy mizeazã pe efecteleunei retorici a aluziei, a sugestiei fine, a litotei ºiabsenþei. În fond, sentinþele sunt contrageri aleunui sistem de gândire. Aforismul, ca frazã cerezumã, cu conciziune, un adevãr de cele maimulte ori paradoxal, e una din formulelepredilecte în care coaguleazã reflecþiile scriitoruluiexilat. Apoftegmele sale enunþã aspecte esenþialeale unei concepþii de viaþã, ale unei meditaþii pemarginea unor teme dintre cele mai diverse. Unuldin maeºtrii recunoscuþi ai lui Nicholas Catanoy,Lucian Blaga, considera aforismul drept un gen"care trebuie sã fie cel al spontaneitãþii", ce "ezitã

între formulã ºi aluzie". Sentinþele lui NicholasCatanoy se supun acestor rigori stabilite deautorul Poemelor luminii. Spontaneitatea e datãde caracterul imprevizibil, paradoxal, al ade-vãrurilor enunþate, de surpriza pe care o aducecugetarea. Maximele din interiorul Cârjei lui Sisifau o neaºteptatã prospeþime a reflecþiei, inducândmereu o senzaþie de surprizã, care bulverseazãspiritul comun, rutinier. Orice apoftegmã e, înfond, un "ou al lui Columb", uluind prin simpli-tate ºi profunzime, prin modul în care contraziceopinia curentã. Una din sentinþele cuprinse învolumul Cârja lui Sisif - "A te cunoaºte: o inde-cenþã rebarbativã" - proclamã scepticismul funciaral autorului, incapacitatea de a te cunoaºte cuadevãrat, relativitatea oricãrui adevãr, dar ºi nece-sitatea de a strãbate prin intermediul labirintic aljurnalului intim propria, tenebroasa intimitate.Veºnica îndoialã continuã sã fie apanajul acestuisceptic, spirit apropiat de cel al compatriotuluisãu Emil Cioran, ridicând interogaþia la statutulunui principiu existenþial. De altfel GheorgheCrãciun îi remarca spiritul "ricaneur ºi dubitativ",ce aºeazã sub o lupã nemiloasã toate problemelesale existenþiale, dar ºi ale lumii în care trãieºte.Tocmai fiindcã maxima ºi cugetarea refuzã retori-ca inflaþionistã ºi expansiunea verbalã, jurnalulrecent al lui Nicholas Catanoy abundã în aseme-nea pasaje, menite sã reþinã atenþia cititorului. Sepoate cita de la orice paginã, autorul avândmereu calitatea de a se exprima memorabil: "La oanumitã vârstã nu mai avem pentru oameni decâtsentimentele care ne convin, care nu ocupã decâtun spaþiu restrâns, recuzita asfinþitului". Pe aceeaºipaginã din care am citat mai sus autorul transcrieo notã din jurnalul sãu referitoare la dispariþia luiVintilã Horia: "Vintilã Horia a murit ieri. Cancercerebral. ºtire aflatã în presa exilului. L-am cunos-cut la Madrid, în 1968, dupã ce mã onorase înprealabil cu o prefaþã elogioasã la cartea mea dedebut, Hic et Nunc. Simplitate aristocraticã, firav,palid, subþiat de un ulcer cronic, Vintilã Horiaavea simplitatea unui sfânt".

Ca ºi toate culegerile de aforisme ºi cugetãri alelui Nicholas Catanoy, Cârja lui Sisif e un volumstructurat dupã principiile unei tehnici mozaicale,în care imaginaþia e silitã sã efectueze salturi de lao reflecþie la alta, de la o cugetare proprie la uncitat dintr-un autor mai mult sau mai puþin cele-bru. Uneori interogaþiile scriitorului iau formaunui poem veritabil, salt pur într-o lume croitãdupã tiparele unei imaginaþii ce refuzã deter-minãrile stricte ale istoriei. Labirintic ºi mozaicalacest jurnal insolit aparþine unui spirit fin ºi rafi-nat, care citeazã adeseori din autori dintre cei maineaºteptaþi. Lucru deloc întâmplãtor la acest scri-itor cosmopolit ºi eclectic, fascinat adeseori de sis-teme de gândire îndepãrtate de tradiþia euro-peanã, cum ar fi, de pildã, budismul. NicholasCatanoy e, înainte de orice, un om care trãieºteîn utopia fericitã a cãrþilor. Memoria sa pareconectatã la o fabuloasã bibliotecã Babel, în careculturile ºi epocile coexistã într-o fericitãdevãlmãºie. Stau alãturi, adeseori pe acelaºi raft:Gombrowicz, Sacha Guitry, Montaigne, Tucidide,Jean Baudrillard, André Malraux, Sigmund Freud,Paul Véron, Brillat Savarin, William Faulkner,Simone de Beauvoir, Antoine de Saint Exupéry,C.G. Jung, Samuel Beckett, Tennesse Williams,Charles de Ligné, Francis Picabia, Montherlant,Vauvenargues ºi mulþi alþii. Talmudul poate figãsit în imediata vecinãtate a Coranului, iarEcleziastul face umbrã cãrþilor lui Mao sau Hitler.

Nicio rigiditate protocolarã nu împiedicã accesulîn acest labirint al culturii, în care fiecare paginãte îndreaptã spre o altã regiune a obsesiilorautorului, cuprins de pasiuni diverse, tipice unuiom care a cãlãtorit mai mult decât oricare dintrescriitorii literaturii române. Cartea intitulatã Cârjalui Sisif ne descoperã un veritabil cetãþean al uni-versului, care se manifestã cu o aristocraticã ele-ganþã. Volumul e în primul rând un jurnal deidei, în care moralistul face casã bunã cu poetul,în cadrele unui discurs mixt ce oscileazã întreobservaþia filozoficã ºi expresia metaforicã.Departe de a se încadra în specia acrã a moraliºti-lor cãrora totul li se pare putred, NicholasCatanoy se dezvãluie aici ca un om singur, care-ºifiltreazã himerele cu o luciditate extremã, atent ºila spectacolul desfãºurat dincolo de ferestrele pro-priei camere. Spectacolul lumii înregistrat decugetãtor e unul teribil, dramatic adeseori, tragicºi comic în egalã mãsurã. Nicholas Catanoypriveºte realitatea cu un ochi lucid, înregistrândmizeriile existenþei umane, ale istoriei prezente ºitrecute, fãrã iluzii în ce priveºte viitorul umani-tãþii.

Din specia gânditorilor ce cultivã atitudini denegativitate nietzscheeanã, Nicholas Catanoy afost apropiat de unii dintre comentatorii opereisale de scepticismul amar al lui Emil Cioran. Spredeosebire de acesta, autorul Cârjei lui Sisif e unspirit mai tolerant, mai înclinat spre bonomie,fiind neiertãtor mai ales atunci când îºi radiografi-azã zona propriei subiectivitãþi. În Cârja lui Sisifîntâlnim o definiþie a jurnalului intim edificatoarepentru modul lui Nicholas Catanoy de a construiun gen ce scapã oricãrei încadrãri rigide, care apus în încurcãturã pe numeroºii teoreticieni liter-ari ce au încercat sã defineascã aceastã specie hib-ridã: "Jurnalul intim este metoda cea mai simplãde a pune viaþa într-o cutie de conserve, pãstrândmemoria evenimentelor succesive ºi oprind timpulîn locurile predilecte."

Jurnalul devine pentru Nicholas Catanoy unprilej de exerciþiu spiritual, un neaºteptat înlocu-itor al spovedaniei, cu o funcþie de via purgativa.La acest spirit laic, absenþa supunerii la examenulde conºtiinþã pe care-l solicitã practica unui rit eînlocuitã cu mântuirea provizorie, mereu amâ-natã, a paginii albe, imaculate, a jurnalului. Menitsã fie publicat încã din timpul vieþii, jurnaluldevine neîndoielnic un soi de tarabã publicã pecare sunt expuse de toate: sentimente, vise,amintiri, reflecþii critice, citate extrase din diverºiautori, note de cãlãtorie etc. Vârful de creion pecare egograful îl þine în mânã scormoneºte subtoate pliurile fiinþei proprii, mânat de o curiozi-tate bolnãvicioasã. Nici jurnal propriu zis, nicieseu, Cârja lui Sisif încorporeazã în paginile luiingrediente literare dintre cele mai diverse.Amestecul de genuri propune, în cele din urmã, ocãutare a eului, un inedit depozit al capriciilormemoriei, fãrã sã presupunã neapãrat o filozofiea existenþei sau un etos. Dacã aceste carnete auun sens existenþial acela nu poate fi decât cel deadjuvant, de "cârjã" menitã sã protejeze parcur-gerea zilelor ºi nopþilor de singurãtate. E un sym-posion cu sine însuºi, dar ºi cu vocile celebre,convocate aici pentru a-i sprijini propriile dubii,cãutãri sau descoperiri.

Jurnalul e totodatã un exerciþiu de exorcizare ademonilor curiozitãþii, demoni neliniºtiþi care-lîmping în toate pãrþile mapamondului. E sigur cãîn acest scriitor se adãposteºte un daimon al cãlã-toriei. Jurnalul sãu noteazã adeseori nu numaidescinderi în lumea interioarã, ci ºi cãlãtorii încele mai îndepãrtate colþuri ale planetei. Pagina einvadatã de notaþii ale unor cãlãtorii în spaþii din-

77




Ion Cristofor

Un "pelerin al absolutului"

tre cele mai exotice, mai pline de culori ºimiresme, în care cãlãtorul surprinde ceva dinlumea misterioasã a Indiei, pentru care încearcã ofascinaþie aparte: "Particip la marea festivitate reli-gioasã Kumbh Mela (Târgul Marelui Urcior) de peAllahabad, pe malurile fluviului matern Gange(Ganga). Sunt în mijlocul unei mulþimicuprinzând sute de mii de fideli, guru ºi alþi mis-tici ai hinduismului, tocmai în momentul în caresoarele roºu al dimineþii se ridicã din mijloculapelor, iluminând pelerinii veniþi din toatecolþurile Indiei pentru a se purifica în apele sfinteale Gangelui". În alte pagini îl urmãrim pe autoruljurnalului în mijlocul junglei africane, în Gabon,la Lambaréné, ajuns aici pe urmele doctoruluiAlbert Schweitzer. Vizitatorul român e profundimpresionat de modul în care medici ºi surori,veniþi din toate colþurile lumii, continuã operacelui ce avea nu numai o riguroasã pregãtire me-dicalã, ci ºi o autenticã sensibilitate muzicalã.Altãdatã, Nicholas Catanoy rãtãceºte prin deca-denta Veneþie, ce îi prilejuieºte consideraþii eruditeasupra acestui topos literar. La Barcelona viziteazã"Muzeul dricurilor", spaþiu ce uneºte barocul cere-moniilor funebre cu un grotesc insuportabil. LaPersepolis, ochiul sãu de estet remarcã geometriazidurilor fostei capitale antice, observã, în treacãt,cã vechii arieni, actualii iranieni, au devenit "pri-zonieri ai Coranului, involuând spre un nou Ev

Mediu". Indiferent cã se aflã la Weimar, la Pragasau în deºertul Atacama cãlãtorul se dovedeºte unspirit rafinat, ce ºtie sã vadã dincolo de aparenþe,sã ºi agrementeze notele cu fine observaþii este-tice sau sã scrie mici eseuri, cu argumente extrasedin istoria literaturii, ale artei ºi civilizaþiei. El sta-bileºte de altfel o distincþie clarã între categoriavoiajorului care "exploreazã", "descoperã", ºi cea aturistului indiscret, ce "degusteazã" ºi cumpãrã, cupredilecþie, obiecte kitsch. Nu fãrã o anumitãironie, scriitorul constatã cã turistul modern,comod ºi superficial, a înlocuit tipul voiajoruluiexplorator, având culturã ºi bune maniere.

Eforturile de descoperire ale sinelui se asociazãcu o confruntare cu alteritatea, cu explorarea unuimediu strãin. Cãlãtoria e, ºi ea, o terapeuticã asolitudinii, multitudinea de descoperiri ºi emoþiigãsindu-ºi locul firesc în paginile caleidoscopiceale carnetelor acestui cosmopolit. Numeroasepagini ale jurnalelor lui Nicholas Catanoy noteazãîntâlniri cu diverse personalitãþi pe care le-acunoscut în peregrinãrile sale. Cãlãtoria laMontevideo, de pildã, îi prilejuieºte întâlnirea cudouã cunoºtinþe. Primul contact e unul purlivresc, consumat în plan imaginar, fiind vorba deLautréamont. Straniul poet, nãscut la Montevideoîn 1846, e cel "care a împins poezia romanticãpânã pe marginile prãpastiei moderniste". Cel deal doilea scriitor, cunoscut pe viu, e Eugen Relgis,teoretician al curentului "umanitarist", stabilit la

Montevideo, "unde a fost profesor universitar,propus candidat pentru Premiul Nobel (pentruPace)". Altãdatã, autorul jurnalului se încruciºeazãcu un alt compatriot, cu Mircea Eliade, laFrankfurt pe Main, unde participã la un sim-pozion dedicat celebrului istoric al religiilor.

Într-o lume clãditã pe iluzii, în care limitelefiinþei îi dau semnale dramatice, jurnalul devineun mod de supravieþuire autenticã. Prin însãºiforma sa nedefinitã, deschisã, jurnalul e un veri-tabil corn al abundenþei. O paginã adãposteºte,prin hazard, o bogãþie de impresii, de forme,emoþii ºi culori. În cãutarea unei identitãþi ce-iscapã mereu, cãlãtorul are surpriza de a-ºi schim-ba cu consecvenþã mãºtile, în funcþie de variaþiilepe care peisajul ºi civilizaþia i le scoate în faþã.Aceste metamorfoze coaguleazã într-o sugestivãobservaþie: "Dimineaþa când mã trezesc sunt arde-lean. Seara, la culcare, nepalez."

Nu în ultimul rând, autorul Cârjei lui Sisif esteun excelent portretist. Scrutându-ºi anxietãþile,solitudinea, insecuritatea într-un mediu strãin,autorul repliat în sine învaþã sã-i priveascã maibine pe ceilalþi. Necruþãtor cu el însuºi, autoiro-nic, scriitorul e adeseori sarcastic ºi cu personajeleîntâlnite în tragi-comedia existenþialã. Ironia luiNicholas Catanoy e corozivã mai ales cândpãtrunde pe scena politicã, atunci când observãfenomene sociale ºi economice la scarã planetarã.în paginile jurnalului, cãlãtorul conservã grotesculunor personaje desprinse dintr-o eternã comedieumanã, regãsibilã nu numai la noi, ci ºi pe altemeridiane. Reþine adeseori gesturi ºi replici, com-portamente aberante. Plãcerea observaþiei psiho-logice se exercitã de cele mai multe ori pe viu,dar coboarã ºi în paginile cãrþilor de literaturã.Încântarea pe care o încearcã la lectura romanuluiRãzboi ºi pace e însoþitã de descoperirea ipocrizieimarelui romancier rus. Deºi lipsite de intenþiimoralizatoare, unele pagini sunt pline de notaþiicaracterizate de spumoasã vervã satiricã. Aºa sunt,de pildã, notele dedicate comportamentului unorconfraþi din diaspora, ca în urmãtorul fragment:"Dupã dezgheþul post revoluþionar din 1989, oelitã de diasporiºti, printre care Nina Cassian ºiPetre Dumitriu ºi alþi sufletiºti, s-au întors în þarãpentru a-l îmbrãþiºa pe tovarãºul Iliescu. Dupãexemplul lor, o altã haitã de pigmei diasporiºti s-au afiliat elitelor ridicând osanale regimului înnumele regãsirii ºi al frãþiei. Dupã meselecopioase, cu sarmale ºi þuici, recompensele cu pre-mii literare, cu decoraþii ºi cetãþenii de onoare, auîncheiat mascarada".

Desigur, e imposibil de a reda întreaga bogãþiede idei a acestui fascinant jurnal, aparþinând unui"pelerin al absolutului", cum ni se descoperãNicholas Catanoy, un solitar din specia lui Jean-Jacques Rousseau ºi Cioran, ce refuzã constant sãrãmânã prizonier al propriei camere, deambulândpe toate meridianele planetei. Autorul strãluci-torului jurnal e conºtient cã "experienþa fãrã cul-turã e limitatã", dupã cum "cultura fãrã experienþãeste decorativã". Cult ºi îmbibat de tristeþea unorexperienþe nelimitate, poetul român ne dãruieºteprin Cârja lui Sisif o capodoperã a genului. Negrãbim sã adãugãm: deocamdatã fãrã prea mariecouri în conºtiinþa literarã actualã, un gest cespune multe despre mediul cultural în care trãim.

88




Kohsei (Japonia) Umblet

Scandalul montat de curând, bucãþicã cubucãþicã, împotriva Centrului CulturalRomân de la New York ºi, implicit, a

Institutului Cultural Român de la Bucureºti, cuevidente intenþii de compromitere a echipei ce seaflã acum în fruntea acestuia din urmã, areintrodus în circuit una dintre foarte dubioaseleformule de pe vremea comunismului celui maivulgar. Ea pretindea, în diverse variante, cãcetãþeanul român, patriot prin definiþie, solemn-rãspunzãtor de destinele Þãrii ºi ale Culturii sale,n-ar fi obligat sã plãteascã «din banii lui» cine ºtiece manifestare artisticã, literarã, de culturã îngeneral, care nu îl «reprezintã», mânjind, pedeasupra, «imaginea României în lume».

În anii ’50 ai secolului trecut, de stalinism purºi dur, era la modã, cum se mai ºtie de cãtresupravieþuitori, ca acelaºi portret-robot copiatdupã al «grajdaninului» sovietic mereu vigilent ºiimpenetrabil la ideologia burghez-reacþionarã ºidecadentã, sã se iveascã, din rîndul «maselor»,exact când o cereau culturnicii de serviciu aipartidului unic, pentru a protesta cu o sfântã«mânie proletarã» contra manifestãrilornesãnãtoase, desigur, expresii ale unei «ideologiiputrede» etc. etc. Cutare þesãtoare sau mulgãtoarefruntaºã, câte un stahanovist de ocazie îºivindeau atunci numele în vreo Scânteie sau învreun Steag roºu, drept pseudonim pentruziaristul zelos, pornit în cãutare de vociarmonizate de diapazonul marelui Dirijor.Scriitori ºi artiºti însemnaþi au fost astfelstigmatizaþi sub masca democraþiei, - voinþapoporului muncitor nu putea fi, desigur,contrazisã de cine ºtie ce rãtãcit de la dreaptacredinþã în idealurile dictaturii proletariatului. Culecturi desigur la zi, din istoriile artei vechi ºimoderne, bravul cetãþean s-ar zice cã deveneairascibil ºi alergic la orice urâtã desfigurare aefigiei sacre.

Sub regimul lui Ceauºescu, aceste mecanismedemascatoare au fost, cum se ºtie, deshumate: nuºtiu ce tipografi superior dotaþi cu conºtiinþãrevoluþionarã puteau sã refuze ºi, cicã, au ºirefuzat, sã tipãreascã volume deviate de la liniajustã, citite desigur ºi supuse unei hermeneuticiadânci pe când se culegea zaþul ºi se trãgeauºpalturile în miez de noapte. Eu, unul,mãrturisesc cã, în vremurile idealiste ale primului«Echinox», când am petrecut nu doar o zi sau onoapte alãturi de minunaþii oameni de treabã dintipografie, n-am înregistrat vreodatã intenþiavreunei reacþii ardent-civice de acest fel...

Se vede, însã, cã minunatele tradiþii nu foartevechi ale «codului eticii ºi echitãþii socialiste» suntbune de scos de la naftalinã pentru cauze mainoi. Românul exilat din Americi, care vegheazã ºide acolo asupra bunei stãri a spiritualitãþiinaþionale ºi a imaginii ei peste mãri ºi þãri, s-asimþit imperios obligat sã-ºi dea cu pãrerea despreo expoziþie de artã, desigur, nonconformistã, cutoate cã nu avea niciun fel de legãturã cu treburileesteticii. A fost, însã, de ajuns: ecoul întãrit pânãla stridenþã de megafoanele cu decibeli regizaþi ale«unei pãrþi a presei» a acoperit aproape orice voceraþionalã. O emisiune de pe canalul «RealitateaTV», la care am deschis întâmplãtor ecranul, avenit exact când trebuia ca sã ofere un eºantionde «opinie publicã» oferitã în replicã la alteledouã, a unui plastician ºi a unui critic de artã,bombardaþi cu cliºee clar doveditoare aleincompetenþei îngâmfate ºi vulgaritãþii. Un domnde formulã recentã, cu nume emblematic,Prigoanã, rãmânea impenetrabil la orice argument,nu doar estetic, ci ºi de bun simþ, atacându-iviolent, desigur, din Principiu, pentru cã nu pãreaa fi vizitat expoziþia new-yorkezã ºi nici alteleasemenea, pe rãufãcãtorii ce se pretind artiºti.Argumentul suprem, dincolo de jignirile abstractecare ar fi fost aduse «României», era pentru acestdomn-tovarãº risipirea «banilor publici» pe fleacurimurdare, ce fac deservicii aceleiaºi «imagini aRomâniei în lume».

Încã o datã se afiºa revolta ºi indignareacetãþeneascã, nu-i aºa, ºi refuzul, de la sineînþeles, cã d-sa nu e dispus sã-ºi risipeascã baniiîncurajând asemenea acte reprobabile. Am asistatstupefiat, la acea orã, la demersul - aproape reuºit– al intimidãrii brutale a unor oameni oricum maipricepuþi în domeniul artelor decât cel care fuseseinvitat – de ce tocmai el? - la aceastã emisiune dedemascare a risipitorilor iresponsabili de fonduride la Institutul Cultural Român. Practic, oriceînceput rezonabil de replicã era bruiat deintervenþia stridentã, cu accente foarte jignitoare,a adresa interlocutorilor puºi la colþ ºi aoamenilor de artã în general, pe care îireprezentau. «Marele public» care abia aºteaptãnoi ocazii de spectacole sumar-demolatoare, va fijubilat, contribuind, desigur, la «ratingul»emisiunii, - un mare succes pentru moderatoare,asiguratã de un ecou apoape sigur în rândul«maselor populare».

E, evident, mult mai simplu sã improvizeziasemenea mici tribunale decât sã faci emisiuni deeducaþie cultural-esteticã a aceloraºi «mase», sã

explici sensurile ºi semnificaþiile unui act artistic,judecat în interiorul convenþiilor specifice ºiraportat la mediul socio-cultural de origine ºi lacel «þintã». Ar fi mult prea complicat, iar succesulimediat n-ar mai fi la fel de cert: bârfa de peºanþul mediatic, ca de pe orice ºanþ, are, de cândlumea, ºanse infinit mai mari decât o prelegere cupretenþii. Sub dictaturã, campania imundã decompromitere securistã a unor personalitãþiculturale româneºti incomode pentru regim era,se ºtie, cititã în Sãptãmâna lui Eugen Barbu ºi aînvãþãcelului Vadim Tudor de toatã lumea ºigustatã de mulþi pentru simplul fapt cã murdãriapitoreascã se arãta mai atrãgãtoare decât cenuºiulzilei, compensând, pe de altã parte, procentul devinovãþie colectivã: nimeni nu e curat, toþisuntem o apã ºi un pãmânt... Ca sã nu maivorbim despre inclinaþia cãtre profanare a uneipãrþi din naþia necultivatã, mult înzestratã cu unumor caracteristic, a mai oricãrui gest cultural cecontravine inerþiilor de gust ºi receptare: n-a fostColoana infinitã a lui Brâncuºi botezatã... « sulalui Tãttãrãscu», pentru cã subvenþia publicãpentru ridicarea ei a fost iniþiatã de DoamnaMinistru? ªi n-au încercat, ceva mai târziu,vajnicii apãrãtori comuniºti ai bunului simþartistic naþional sã chiar dãrâme cu tractorulmonumentul ce face astãzi gloria României?

În aceste condiþii, aproape cã nu e de mirare cãprimul ministru Tãriceanu, care ºtie, totuºi, maimult decât alþii sã-ºi facã nodul la cravatã ºi sã-ºiarmonizeze culorile vestimentare, a fãcut recentaispravã anticulturalã, tãind drastic din fondurilealocate Institutului Cultural Român. Pãrerea unuiins cu nume expresiv în context, precum celamintit mai sus, a contat, se pare, mai mult, pânãla a deveni decisivã, în materie de artã ºi promo-vare a culturii româneºti în lume. (Nu se aflã elcumva pe o listã de candidaþi în viitoarelealegeri?)

Nu conteazã nici înmulþirea spectaculoasã acentrelor culturale româneºti în mari oraºe dintoatã lumea, cu ecouri tot mai pozitive în spaþiileunde se manifestã. Nu conving nici proiectele deeditare a scriitorilor români, care au dat dejarezultate majore. Nu se þine seama nici de faptulcã unele proiecte sunt deja în lucru ºi cã vortrebui anulate sau vor fi grav perturbate. Pedeapsase cuvenea sã fie, nu-i aºa, exemplarã. Luândhotãrâri dupã ureche sau – cine ºtie? – pedepsindI.C.R.-ul doar pentru cã e susþinut de preºedinteleBãsescu, premierul loveºte, de fapt, într-unuldintre puþinele planuri coerente la nivelinstituþional din acest þinut al tuturor oscilaþiilorºi reînceputurilor de construcþie pe mereuproaspete dãrâmãturi. Nici o þarã din vecini saumai de departe nu procedeazã aºa. La noi, însã, eca un fãcut: abia se schiþeazã ceva ce aduce aregulã ºi a lege, cã ºi apare mâna care deformeazãºi ºterge. Consecvenþa în inconsecvenþã ºiimprovizaþie pare, încã o datã, sã caracterizeze încontinuare lumea în care trãim.

Nu e deloc o consolare în aceastã înregistrarede regulate nereguli, ci sublinierea amarã ºirevoltatã, în fond, a unei fundamentalenestatornicii, a obsedantei noastre neaºezãri. Îþivine mereu sã cazi într-un fel de retoricã, de patosexclamativ, cu privire la lipsa ca ºi generalã a unuitip de – cum sã-i spun? – memorie constructivã,în stare sã menþinã, precum mortarul întrecãrãmizi, liantul care dã formã ºi unificãdisparatul, ciobul ºi fãrâma cu greu adunate. Dece, adicã, se tot stricã ce abia începe sã prindã

99




Ion Pop

Culturã, pe banii noºtri?ordinea din zi

Stefan Socaciu Bulevardul Maghieru

contur? Sã fie, într-adevãr, un blestem, sau e doaro blestemãþie a unor inºi ajunºi printr-un fel de hazard negru, în poziþii de deci-zie, mereu în contratimp cu ideile cât de câtgeneroase ºi dãtãtoare de speranþã într-o anumeduratã ºi consistenþã a proiectelor noastre deorice fel. - Numai cã punctualele blestemãþii serepetã cam prea mult, încât nu se poate evitaîntrebarea de nu cumva este vorba adespre unviciu mai profund al societãþii noastre cu tranziþiianormal prelungite ºi mize mãrunte ºi meschinepe imediatul ºi el tranzitoriu. Într-o lume unde«banii noºtri» se cheltuiesc pe tot felul de

«obiective» foarte discutabile, e interesant cãtocmai cultura, în rarisimele momente cândreapare în memoria guvernanþilor noºtri, este ceaatacatã, subminatã ºi compromisã. Nu scãpãmnicicum de prejudecata comunistã dupã carecreatorul de artã, de literaturã, umanistul îngenere, trãieºte ºi poate trãi doar din visele lui, înpurã gratuitate. «Banii noºtri» sunt buni pentruorice altceva decât inutilul gest creator deproduse spirituale.

Acestea fiind zise, nu se poate exclude,desigur, din start posibilitatea unor erori de gustºi de evaluare a unor fapte de artã exportate laun moment dat sau a în selectarea unor oamenicare sã reprezinte cultura românã în afarafrontierelor. Însã principiul de bazã rãmânevalabil: arta e liberã sã se manifeste în regimulcare-i este propriu, dublu condiþionat de odialecticã internã a formelor de expresie ºi derelaþiile contextuale, socio-culturale. Ca în oricealt domeniu, specialiºtii ºi experþii sunt, totuºi,cei chemaþi sã aleagã ºi sã discearnã ºi, în oricecaz, ei pot greºi mai puþin grav decât cineva carenu prea ºtie despre ce vorbeºte.

Decizia ministerialã cade cum nu se poate mairãu, confirmând, din nefericire, trista tradiþielocalã a puþinei preþuiri faþã de oamenii cãrþii ºi aipenelului ori ai dãlþii. Ea va compromite multeiniþiative valoroase tocmai în sensul îmbunãtãþirii«imaginii României în lume», aºa de des ºi dedemagogic invocatã. E drept, însã, cã imagineadespre aceastã «imagine» e foarte diferitã însocietatea noastrã de azi, iar «pedagogia» ce i seadministreazã cetãþeanului român pe mai toatecanalele nu este una care sã îndemne lamodelarea umanistã complexã a personalitãþii.Aceasta ar însemna, desigur, «elitism», - iar «baniinoºtri» nu pot fi risipiþi – e limpede - pe tot felulde mofturi...

1100




De la ziar la romanOvidiu Pecican

imprimatur

Printre romancierii cei mai prolifici ºi maiprezenþi în peisajul literar al României ultimilordouãzeci de ani se numãrã ºi Dan Stanca

(nãscut în Bucureºti, la 30 septembrie 1955 absolvental Facultãþii de Litere a Universitãþii din Bucureºti,secþia englezã - românã), vizibil, de altfel, ºi în presacotidianã, prin comentariile lui individualizate de unton aºezat ºi de o atenþie acordatã celor mai diverseaspecte ale actualitãþii. Scriitorul a publicat pânã înprezent cincisprezece romane, cifrã care consacrã ºicare nu poate stârni decât admiraþie faþã de efortullui constructiv, într-un peisaj populat mai degrabã denume sonore care au încetat sã mai producã sau dealtele care au tot promis fãrã a se apuca încã detreabã. Debutând editorial dupã revoluþie (în 1992),cu romanul Vântul sau þipãtul altuia, carieraromancierului a continuat cu o serie de naraþiuniample, unele dintre ele bine întâmpinate de criticã ºipremiate. Amintesc titlurile în ordinea apariþiei lor:Aripile Arhanghelului Mihail, Ritualul nopþii,Apocalips amânat, Ultima bisericã, Muntele viu,Morminte strãvezii, Ultimul om, Drumul spre piatrã,Domnul clipei, Pasãrea orbilor, A doua zi dupãmoarte, Mila frunzelor, Mut.

Constant cu sine, Dan Stanca stârneºte, din acestpunct de vedere, un legitim respect, iar propunerealui de lecturã beletristicã nu poate merita decâtîntreaga atenþie a comentatorilor. Romanul Cei calziºi cei reci (Bucureºti, Ed. Cartea Româneascã, 2008,488 p.), cu un titlu ce aminteºte de notabila creaþieepicã a lui Norman Mailer – Cei morþi ºi cei goi -,dar care trimite expres la notoria clasificare biblicãdin care singurii expulzaþi erau cei “cãlduþi”,incapabili de mari angajãri ºi de decizie, propune olecturã din mers asupra celei mai apropiate versiunide trecut revizitat cu mijloacele epicii artistice:România tranziþiei din ultimii ani, cu derapajelepsihiatrice situate la întâlnirea cu credinþa. Nici nu seputea ca acuitatea unor cazuri precum asasinareapãrintelui Roger din comunitatea de la Taizé, saucrucificarea “mãicuþei” Irina în incinta locaºului de laTanacu sã îl lase indiferent pe un prozator al cãruiinteres pentru problematica întâlnirii cutranscendenþa a devenit demult un port-drapel.Citindu-l pe Dan Stanca, poþi astfel întâlni oconºtiinþã în care provocãrile creºtine decantate lanivelul unui angajament personal se intersecteazã cucivismul, fãrã a transforma, prin aceasta, paginascrisã într-un vehicul al propagandei, permiþându-iacesteia sã rãmânã în limitele artei.

Descris astfel, traseul lui Dan Stanca în prozacontemporanã de la noi pare sã moºteneascã, pe deo parte, un filon ilustrat odinioarã de Gala Galactionºi de prozatorul octogenar Vasile Voiculescu, iar pede alta, sã preia – prin sârguinþã ºi producþie –ºtacheta romanescã de acolo de unde o lãsase CezarPetrescu. Prolific cât încape, nefãcând parte dintagma “scriitorului de bufet”, povestaº ºi rapsod oralºi ocazional mai mult decât producãtor de texte ºi decarte, nici din cea a “scriitorului de serviciu” – celcare, din nevoi sau din instinct îºi pune la adãpostpana ºi… blana în umbra câte unui magnat sau aunei forþe publice de nãdejde -, Stanca s-ar dori unautor ce investigheazã, în principiu, la o cotã deprofunzime, raportarea individului contemporan dinRomânia pe care o ºtim la vãzutul ºi nevãzutulfiecãrei zile. Dilemele lui se referã la raportul dintreimanent ºi transcendent, la felul locuirii noastre peacest pãmânt ºi dincolo de el, la felul în careprovocãrile unei lumi de mare instabilitate ºiviolenþã, ca a noastrã, deschid drumuri în conºtiinþa

protagoniºtilor sãi, îi obligã sã ia seama la parteamocnitã, discretã, misterioasã a existenþei, chipul încare sufletul se confruntã cu rigorile istoriei ºi aletranscendenþei.

Una este însã sã descrii un teritoriu frecventat deun autor, ºi alta e sã confunzi geografia prestigioasãa acestuia cu performanþa personalã a scriitorului încauzã. Iatã de ce mã grãbesc sã precizez cã felul încare Dan Stanca se insereazã, prin absolut lãudabilulsãu efort creator, într-o tradiþie literarã ºi modul încare îºi defineºte pariul lasã pe mai departe un rest ºiun lest. La drept vorbind, nu e nevoie sã fiiDostoievski sau Tolstoi pentru a vorbi despre lucruricum sunt cele menþionate aici. Cu alte mijloace, ofãceau, fiecare în felul lui, ºi Buzzati, ºi Kafka, ºiCamus. În toate aceste cazuri, coloratura ºi mondeni-tatea lãsau însã loc destul marilor tipare ale umani-tãþii, transpuneau fabula în universal, izbuteau sã oridice din glodul foarte circumstanþiat al unei expe-rienþe de viaþã mimetic abordatã cãtre o rafinare dealt tip.

Nu este ºi cazul romanului Cei calzi ºi cei reciînsã. Plin de zgura jurnalisticã a anilor din urmã – deunde romancierul se inspirã, de la rubrica faptuluidivers -, aglutinând Taizé ºi Tanacu în marginileimaginãrii unei biografii “tipice”, într-un anumit fel,pentru insul banal al tranziþiei postcomuniste dinþara noastrã, Dan Stanca are dificultãþi în a-ºi depãºicondiþionãrile ºi a gândi în stil mare (“think big!”, arzice americanii). Harnicul ºi perseverentul autor, cuun excelent debit romanesc de ani de zile, are unantrenament prozastic de zile mari. Ceea ce mi separe cã nu a dobândit încã este însã o decantare inte-rioarã care sã îi permitã sã abordeze asemeneasubiecte din zbor de pasãre, dincolo de poverilezgurei zilei, un tip de desprindere ºi reinserare din altunghi, cu o privire proaspãtã ºi… aerisitã. Pariul pespiritualitate al lui Dan Stanca, remarcat odinioarã deDan C. Mihãilescu ºi chiar supraevaluat puþin (fiind-cã poþi fi adeptul unui asemenea proiect ºi dacã nuplantezi prin titlurile cãrþilor tale cuvinte precum “bis-ericã”, “Apocalips” ºi “arhanghel”), rãmâne, în conti-nuare, unul confuz, chiar dacã a evoluat, aparent,dinspre plãcerea descifrãrii esoterismului guénonianal lui Vasile Lovinescu (protagonistul eseuluimicromonografic Contemplatorul solitar) cãtre oobservare mai canonicã, parcã, a învãþãturii ortodoxe.Filosofia care subîntinde romanele lui Dan Stancarãmâne mereu cu un pas în urmã în raport cu eseisti-ca unor contemporani români – de la Patapievici cuOmul recent, la Cristian Bãdiliþã ºi Mihai Neamþu.Ea poate fi surprinsã, în datele ei fundamentale, înpublicistica actualã a autorului din România Liberã,dupã cum anterior era gãzduitã prin alte gazete.

Dacã ar renunþa la tezismul destul de vizibildindãrãtul poveºtilor sale, lãsându-le sã respire, sãcreascã ºi sã se dezvolte dincolo de chingile unuiplan prealabil, ºi dând frâu liber numai jocurilor sub-conºtiente ale ideaþiei sale, cenzurând raþionaldãscãlirea groasã a eroilor sãi în virtutea unor pre-cepte în care, cu totul onorabil, autorul însuºi crede,ºi dacã ar susþine ideile sale despre stat, bisericã ºiDumnezeu exclusiv în eseurile ºi în articolele lui,probabil cã Dan Stanca ar deveni un mult mai con-sistent ºi mai interesant autor de roman.Deocamdatã însã, cea mai recentã producþie, Ceicalzi ºi cei reci, recicleazã idei la îndemânã prin presacotidianã ºi propune eroi de care nu-þi vine sã teataºezi, care rãmân oarecum exteriori actului lecturii,nesomându-te sã îi urmezi.

Csorvási Attila Ceramicã

Democraþia americanã a recucerit,spectaculos, se mai îndoieºte cineva, dreptulla un nou curs. Reîntoarcerea ei, salutatã

entuziast deopotrivã de americani ºi de milioane deoameni dinafara Statelor Unite, este tema zilei,dovedind cât de mult înseamnã America pentrucivilizaþia postmodernã. Faptul cã nicio þarã dinlume nu se bucurã de acest privilegiu, spunesuficient de limpede cã visul american conteazã.Votul istoric al zilei de patru noiembrie nu a adusdoar victoria unui om de culoare, ci un profilidealist ºi pragmatic al viitorului. Lumea s-a coloratîn speranþã, (albastrul democraþilor) cum aratã unmini-studiu din The Economist (8 noiembrie 2008).O repede privire asupra americanilor ºi asupra þãriilor în acest sfârºit de toamnã poate fi beneficãpentru locuitorii de pe plaiurile lumii undedemocraþia nu e decât un embrion, ori o stafie.

Nu e niciodatã prea târziu, aºadar nici acum, sãse facã diferenþa dintre excepþia americanã ºi„excepþionalismul” ultimilor opt ani, ori al altor anidin urmã. În nicio altã parte a lumii, opinia celuide rând, dar ºi a celui „ales” nu este mai binereprezentatã pentru a naºte consecinþe asupraguvernãrii. Guvernarea de cãtre popor, prin poporºi pentru popor nu impune doar re-examinarea ideiide naþiune, ci a ceea ce se petrece cu aceasta încultura democraþiei faþã de cultura revoluþiei, ori a„rivoluþiilor”. Profeþiile lui Tocqueville despre opinieºi formele ei de irizare în religie, instituþii libere ºiîn „interesul bine înþeles” din America, se dovedesccãlãuzitoare pentru a înþelege ceea ce Europa

(pentru a vorbi doar despre ea), nu este. Votul de lapatru noiembrie a demonstrat cã America a votatnu doar pentru un alt tip de lider, dar ºi pentru unalt erou cultural. Individualismul american exprimãîn continuare în mod egal atât pe respectatulveteran din Vietnam, pe absolventul de Harvard, peºomerul anonim, pe hispanic, pe asiatic, etc., dar înplus, exprimã americanismul lor. Ecuaþia lui Epluribus unum este acum mai bogatã rasial, aºacum cereau la începutul secolului trecut scrierileunor W.E.B. Du Bois, Horace M. Kallen, RandolphBourne, (eseul sãu „America Trans-Naþionalã”milita pentru încetarea politicilor melting-pot-uluiamerican).

Pânã la 20 ianuarie 2009, lumea americanã vatrãi o interesantã perioadã de tranziþie. Preºedinteleales Barack Obama ºi echipa sa vor trebui sã ºtie sãtranspunã energia imenselor aºteptãri aleamericanilor, dar ºi a lumii întregi, în moderaþie ºieficienþã. Spiritul speranþei va trebui sã fie etanºcaptat în sistemul de vase comunicante aleîncrederii. O nouã elitã politicã ºi culturalã se va ficonturat, odatã cu ea, posibila resurgenþã a Stângiiamericane. Va însemna ea ºi un nou tip deradicalism? Vor prevala opþiunile de „centru” alepreºedintelui? Descris de Colin Powell drept o„figurã transformaþionalã”, preºedintele BarackObama e pe punctul de a întoarce o paginã încartea istoriei. Stau paragrafe grele pe aceastãpaginã. Criza financiarã, crearea de noi locuri demuncã, reabilitarea educaþiei, sistemului desãnãtate, independenþa energeticã, sistemul de

alianþe, relaþiile cu lumea islamicã. Dar mai multpoate decât toate acestea, o nouã viziune afrontierei. În multe privinþe, preºedintele ales s-adovedit un self-made-man, un „frontiersman”, unom dinafara sistemului care a învins sistemul. Cumo va duce el în interiorul acestuia? Îºi va pãstraverva, elocinþa, simþul realului, imaginareaposibilului?

Pânã se va ºti cu adevãrat, un lucru e limpede:puþini preºedinþi americani au avut înainte de a-ºiconstrui „timpul” guvernãrii lor, un tempo atât decuceritor.

1111




rezonanþe

Barack Obama: reîntoarcereademocraþiei

Marius Jucan

CCoonnccuurrss nnaaþþiioonnaall ddee ccrreeaaþþiiee lliitteerraarrããÎn cadrul manifestãrilor culturale „Zilele Eminescu la Oraviþa” din 15-16 ianuarie 2009, ediþia a XIX-a, Casa de Culturã „Mihai Eminescu” din Oraviþa

organizeazã, cu sprijinul Primãriei Oraºului Oraviþa ºi al Consiliului Local Oraviþa, un concurs naþional de creaþie literarã care se va desfãºura pe 3 secþiuni:poezie, prozã ºi eseu-criticã literarã. Pot participa autori cu vârsta de pânã la 35 ani care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Aceºtia vor trimite5-7 poezii, prozã ºi eseu-criticã literarã (maxim 10 pagini), în 3 exemplare. Lucrãrile, semnate cu un motto pe plicul mare, având în interior un plic mic închis,semnat cu acelaºi motto, care va conþine datele autorului (nume, prenume, ocupaþia, locul ºi data naºterii, nr. de telefon, e-mail), vor fi expediate pe adresa:Casa de Culturã „Mihai Eminescu” Oraviþa, str. 1 Decembrie 1918 nr. 5, cod 325600, loc. Oraviþa, jud. Caraº-Severin. Plicurile vor purta menþiunea „Pentruconcurs”. Data limitã de expediere: 31 decembrie 2008. Informaþii suplimentare la tel. 0255571248 sau 0742952617.

(lucrãrile pot fi trimise pânã în 31 decembrie 2008)

CCoonnccuurrss nnaaþþiioonnaall ddee ppooeezziiee „„PPrrooVVEERRSS””Primãria Municipalã Gherla ºi Casa Municipalã de Culturã Gherla, în colaborare cu Mãnãstirea Nicula, organizeazã Concursul naþional de poezie

“ProVERS”, ediþia a III-a, mai 2009. Concursul se va desfãºura pe douã secþiuni:I. VVolum dde ddebut: scriitorii care au debutat în volum, la orice editurã naþionalã sau internaþionalã (condiþie unicã: ISBN), între 1.VI.2008-1.IV.2009, pot

trimite, într-un plic A4, volumul de debut, în 5 exemplare, cu CV ataºat, sau în format electronic, pe adresa concursului. Se va acorda un singur premiu naþion-al. Pânã la 1 februarie 2009 se aºteaptã propuneri pentru Marele Premiu de Debut, din partea cititorilor, a scriitorilor, a criticilor, pe adresa concursului.

II. GGrupaj dde ppoezie îîn mmanuscris: tinerii poeþi, cu vârsta maximã de 30 de ani, nedebutanþi în volum ºi (implicit) nemembri ai USR, pot trimite, pânã ladata de 1 martie 2009, minim 7 ºi maxim 10 texte poetice, tehnoredactate faþã-verso, în 5 exemplare, la 1 rând, font Times New Roman, dimensiune 12. Într-un plic format A4 se introduce grupajul de poeme; pe prima paginã a grupajului este scris un motto; în acelaºi plic A4 se introduce un plic mic, închis, cuacelaºi motto scris pe verso; înãuntrul plicului concurentul va pune un CV care va cuprinde: a. motto-ul pus pe plicul mic ºi pe grupajul de poezii; b.nume/prenume; c. datã/loc de naºtere; d. studii, premii/distincþii/activitãþi culturale/literare; e. un crez poetic de maxim 10 rânduri; f. o fotografie tip buletin.Adresa la care vor fi trimise lucrãrile (pt. ambele secþiuni) este: Casa Municipalã de Culturã Gherla, P-þa Libertãþii nr. 1-2, loc. Gherla, jud. Cluj, cu menþiunea“Pentru Concursul de Poezie ProVERS – grupaj de poezie”. Grupajul de poeme poate fi trimis ºi pe adresa [email protected]. În acest caz, seataºeazã mesajului ºi CV-ul.

Festivitatea de premiere va avea loc în cadrul Întâlnirilor de la Nicula, ed. a IV-a, mai 2009. Premii: Premiul naþional “ProVERS” pentru volum de debut:1500 RON; Premiile pentru grupaje de poezie: Marele Premiu – 1000 RON, Premiul I – 700 RON, Premiul II – 500 RON, Premiul III – 400 RON, Menþiune I –300 RON, Menþiune II – 200 RON. Vor fi acordate premii suplimentare, oferite de instituþiile culturale clujene, de publicaþii ºi edituri ºi de persoane fizice:cãrþi, abonamente, publicaþii, bani. Drumul, cazarea ºi masa câºtigãtorilor vor fi asigurate de cãtre organizatori.

Persoanã de contact: Luigi Bambulea: 0742 699 745 / [email protected] / [email protected] / www.concursulprovers.ro(lucrãrile pot fi trimise pânã la 1 februarie / 1 martie 2009)

“Când fondul etnic existã într-un om, are puterede destin, iar artistul, orice ar încerca, nu scapã de

poruncile scrise cu sânge în anatomia liricã a fiinþei.”(L. Blaga. Etnografie ºi artã)

I.

Fãrã doar ºi poate, sintagma din acest titluimpune unele clarificãri preliminare.Problema identitãþii noastre culturale („a

matricii stilistice”, „a dimensiunii româneºti aexistenþei”) este una care a generat aprinse ºiinterminabile dezbateri. Tocmai aici apare unprim semn de întrebare: controversele se nasc înabsenþa certitudinilor, în jurul unor obiecte acãror existenþã rãmâne de demonstrat sau a cãrorînfãþiºare e insuficient de clarã. Este perfect inutilsã susþii pledoarii pentru o realitate evidentã,dupã cum e inutil sã negi o astfel de evidenþã.Dacã admitem aceste premise (adevãruri banale,în fond) inepuizabila discuþie ce are ca obiectidentitatea noastrã naþionalã ar trebui sã ne deade gândit. Pânã nu de mult, aceastã identitate,ferm definitã, pãrea sã fie o certitudineincontestabilã ºi e suficient sã amintim aici numeca Blaga, Eliade, Cãlinescu, Vulcãnescu, Noica,Ov. Papadima º.a. Descrisã diferit, în nuanþeluminoase sau, mai rar, întunecate, identitateaspiritualã româneascã, existenþa ei rãmâneau înafarã de orice discuþie. Masiva antologie alcãtuitãde Iordan Chimet, Dreptul la memoriei e perfectconvingãtoare în acest sens. Dar, încã o datã,tocmai numãrul mare de pagini, energiaconsiderabilã consacratã acestui subiect sunt denaturã sã stârneascã întrebãri.

De altfel, Iordan Chimet nu s-a mulþumit cumãrturia generaþiilor trecute. O altã antologie, foarteoportunã, apãrutã în 1996, Momentul adevãruluiii,reuneºte opiniile a treizeci ºi unu de intelectualicontemporani asupra subiectului în cauzã. Primaconstatare care se impune dupã lectura acestuivolum este tocmai aceea cã gânditorii contemporanipun sub semnul întrebãrii ceea ce pentru predecesoripãrea a fi o certitudine. Este foarte adevãrat cã ºi înperioada interbelicã au existat voci care au combãtutpoziþia autohtoniºtilor. Între acestea, cea a lui EugenLovinescu se detaºeazã în mod evident. Trebuie însãprecizat cã mentorul Sburãtorului nu contestaexistenþa în sine a unui specific românesc. Obiecþiilesale erau îndreptate împotriva orientãrilor literarepromovate în special de cei grupaþi în jurul revisteiSãmãnãtorul. Era vorba aºadar de o disputã literarãcare nu punea în discuþie nici existenþa ºi niciînfãþiºarea unui posibil model cultural românesc. Înschimb, în volumul Momentul adevãrului, IordanChimet vorbeºte încã din introducere de o „crizãidentitarã profundã”. (op. cit., p. 7), pentru ca VirgilNemoianu sã sublinieze, la rându-i, precaritateaidentitãþii noastre, „îndoiala privind proprialegitimitate, ba chiar ºi existenþa naþionalã”. Adaugãapoi cã tocmai din aceastã pricinã reluãm la nesfârºit„tiradele patetice naþionaliste” (p. 145). Alte opinii sesuprapun acestora, astfel cã, în cele din urmã,întrebarea fundamentalã rãsare de la sine: „Existã oidentitate româneascã, tradusã într-o veritabilãconºtiinþã naþionalã?” (p.253).

Rãspunsul degajat de textele acestui volum e mai

degrabã descurajator. Mai mult sau mai puþinexplicit, majoritatea acestor texte incrimineazã stareade autosuficienþã, încercarea permanentã de a nefalsifica imaginea, refuzul constant de a inventaria,pe lângã mulþimea de calitãþi înnãscute, mãcar undefect, douã, acolo, pentru echilibrarea balanþei. Perând, toate miturile „românismului” sunt demontatefãrã rezerve. Mitul „fondului nostru nelatin” careconsfinþeºte un soi de excelenþã înscrisã în chiardatele genetice ale poporului nostru se pulverizeazãsub rãceala privirii obiective. Urmeazã mitulortodoxiei ºi, apoi, cel al satului românesc, acestadin urmã intim legat de cel al „fondului nelatin”,întrucât societatea ruralã e vãzutã ca depozitaratezaurului de spiritualitate moºtenit de la daco-geþi.În prima jumãtate a secolului XX, o întreagã pleiadãde intelectuali de prim rang au proiectat imagineasatului în planul idealitãþii, fãcând abstracþie(voluntar, oare?) de realitatea concretã. Caracterul„eminamente agricol” al þãrii a fost vãzut ca un uriaºavantaj. Pasivitatea, lipsa angajãrii au fost derivatedin benefica fire contemplativã a poporului.Rãbdarea proverbialã, resemnarea, fatalismul au fostvãzute ca forme de „boicot al istoriei”, adicã refuz alplanului superficial, total nesemnificativ – zice-se – ºiopþiune fermã pentru planul metafizic, de dincolode istorie. În ultimã instanþã, aici stã întreagaproblemã: în afirmaþia cã moºtenirea daco-geþilor,completatã fericit de un creºtinism funciar augenerat predispoziþia organicã spre valorile spirituluiºi, implicit, dispreþ pentru valorile terestre.

Spiritul obiectiv ne îndeamnã sã constatãm cã oatare teorie s-a înfiripat concomitent cu„descoperirea Occidentului” în secolul XIX . (Acestaspect este sugerat, de altfel, atât de G. Cãlinescu îna sa Istorie a literaturii...iii, cât ºi de D. Popovici învolumul sãu dedicat romantismului românesciv.)

Primele contacte cu civilizaþia occidentalã auimpus constatarea unor decalaje evidente, de naturãsã stârneascã un acut sentiment al inferioritãþii.Însemnãrile...v lui Dinicu Golescu sunt cum nu sepoate mai grãitoare aici, dezvãluind valahul cuînfãþiºare turcitã, copleºit înaintea civilizaþiei vestice.Exclamaþiile, adesea copilãreºti, sunt inevitabilurmate de un oftat adânc nãscut de tristacomparaþie, inevitabilã ºi ea, cu realitãþile de acasã.Dincolo de valoarea ei literarã relativã, aceastã carterãmâne un document important în cultura noastrã,consemnând o reacþie cumva arhetipalã aorientalului confruntat cu Occidentul.

Reacþia compensatoare nu va întârzia. Începândcu Dacia literarã (Dacia!), orgoliul naþional prindeglas ºi impune, e adevãrat, fãrã ostentaþie, refuzulvalorilor strãine ºi promovarea „specificuluinaþional”. Ostentaþia va apãrea însã în discursultradiþionaliºtilor reuniþi în diverse cercuri ºi hotãrâþisã protejeze curãþenia sufleteascã a poporului deinvazia mizeriilor occidentale de tot felul. Va ficonsacrat de acum cliºeul superioritãþii noastre înordinea valorilor autentice, pe care Occidentulpervertit le-a uitat de lungã vreme.

Nu se poate stabili cu precizie acum dacã acesteteorii s-au ivit ca reacþii de compensare a vreunuicomplex de inferioritate. Cert este cã toate opiniile(cu excepþii neglijabile) referitoare la identitateanoastrã naþionalã au un substrat polemic, oricât de

bine ar fi disimulat, definesc românismul prinraportare la Occident. Cel mai bun exemplu ar fiaici Blaga, a cãrui construcþie teoreticã asuprachestiunii pare a fi cea mai sistematicã, maielaboratã. Întâi de toate, e greu de reprimat impresiacã întreaga desfãºurare ideaticã din Orizont ºi stil areca finalitate concluziile formulate în Spaþiul mioritic,mai precis radiografia spiritului românesc (prudent,Blaga îl integreazã într-un mai larg spirit sud-esteuropean). Apoi, e de observat permanenta raportarela formele culturii occidentale cu intenþia, cenzuratãdar detectabilã, de a ierarhiza modelele pe care lediscutã. Acest fapt e cu deosebire vizibil în capitolulCulturã majorã – culturã minorã, unde, în moddeclarat, respinge ideea unei astfel de ierarhizãri.Aluziv însã, semnaleazã, în treacãt, sã spunem, cãmulte dintre culturile majore au dispãrut dupã ce auatins apogeul, pe când culturile minore, trãind într-operpetuã „preistorie”, nu sunt vizate de acest pericol.În plus, sunt unele comparative care îl trãdeazã:„cultura minorã þine pe om îndeobºte mult maiaproape [s.n.] de naturã”, în timp ce, în culturamajorã, e de remarcat o „înstrãinare prea mare [s.n.]a omului de veºnica mumã”vi. Intenþiile sunt vizibile,chiar ºi aici, în cazul lui Blaga, care e atât de departede excesele naþionaliºtilor.

De asemenea, nu ne propunem sã stabilim acumvaloarea de adevãr a teoriilor ce privesc identitateanoastrã culturalã. Mai precis, nu e indicat, întrucât oastfel de discuþie ar fi interminabilã ºi inutilã.Evident, dacã vorbim de satul românesc, opiniilor luiBlaga, Rebreanu sau Sadoveanu li se poate contrapu-ne oricând una cum e aceea a lui Al. George: „În locsã se deplângã deschis situaþia þãrii noastre, în carebalastul rural reprezenta aproape trei sferturi dinpopulaþie, s-a celebrat, dimpotrivã, aceastã nenorocireca un mare avantaj: trei discursuri academice, înfrunte cu cel al lui Sadoveanu, continuând cu Laudaþãranului român pronunþatã de Blaga ºi culminândcu discursul lui Rebreanu reprezintã momente degravã obnubilare a inteligenþei româneºti, demiteriinadmisibile ale logicii elementare, împotrivaconstatãrilor celor mai simple pe care le putea faceîn realitate observatorul lucid”vii. La fel, dacã vorbimde ataºamentul faþã de valorile spirituale, luciditateaimpune rezerve consistente. Sunt greu de identificatforme de manifestare efectivã a acestei predispoziþiila nivelul conºtiinþei active ºi al voinþei. Dimpotrivã,un gânditor ca D.D.Roºca gãsea argumente foartesolide pentru a demonstra cã la noi existã unadevãrat „mit al utilului”, simptom al unei firi de unpragmatism extremviii. Demonstraþia sa se sprijinã,între altele, pe dispreþul manifestat la scarã naþionalãfaþã de filozofi ºi artiºti, adicã acei intelectuali care...nu produc nimic, chipurile, dedicându-sepreocupãrilor exclusiv spirituale. Se pot, cu siguranþã,adãuga aici ºi alte voci care neagã înfãþiºarealuminoasã ºi echilibratã a spiritualitãþii româneºti sauchiar acoperirea în realitate a unei astfel de noþiuni.

Concluzia acestei discuþii preliminareconsemneazã limpede, aºadar, natura controversatã anoþiunii în cauzã. În ce ne priveºte, vom þine cont,pe de o parte, de existenþa numeroaselor lucrãri demorfologie a culturii, lucrãri care, din diverseperspective, presupun existenþa unor tipare culturale,delimitabile geografic sau istoric. Încercarea de aidentifica tipuri de umanitate, de a stabili opoziþii,fie între Nord ºi Sud, fie între Orient ºi Occident, fieîntre o naþiune ºi alta are o lungã ºi consistentãtradiþie ce nu poate fi ignoratã. În al doilea rând, nuse pot ignora, înãuntrul culturii noastre, numeroaseleîncercãri, adeseori substanþiale ºi convingãtoare, de adefini „românitatea”. Sunt nume foarte respectabilecele amintite anterior, a cãror contribuþie nu poate fitrecutã cu vederea. Problema se lãmureºte, de fapt,dacã þinem cont de douã premise. Cea dintâi

1122




Cristian Radu

„Sentimentul românesc al fiinþei” în opera lui Vintilã Horia

eseu

1133




delimiteazã dimensiunea culturalã de cea socialã. (E o delimitare apropiatã de aceea a lui Blaga întreculturã ºi civilizaþie). Altfel spus, adepþii unui modelcultural românesc îl identificã la nivelul predispo-ziþiilor de adâncime, al unor impulsuri profunde ºiconstante, sublimate îndeosebi în creaþia folcloricã.Oponenþii unui asemenea model sau cei care îl vãdîn culori întunecate iau aminte mai ales la nivelulistoric, de suprafaþã, care, evident, poate îndreptãþiconcluzii descurajatoare. (Recurgând la cunoscutadistincþie proustianã, am putea spune cã, într-un caz,se radiografiazã eul profund al poporului, iar încelãlalt, eul empiric, superficial. Diferenþele sunt,astfel, lesne de justificat). A doua premisã seconstituie din adevãrul banal cã domeniul culturiieste unul al ipotezelor teoretice ºi nu al evidenþelor.În consecinþã, considerând neproductivã discuþiaasupra valorii lor de adevãr, acest studiu va þineseama de opiniile ce configureazã o aºa-numitã„spiritualitate româneascã”, opinii vãzute ca ipotezeteoretice acceptabile, chiar dacã nu infailibile.Acceptând aºadar ideea existenþei unui „fond etnic”,vom cãuta reverberaþiile acestuia în structura intimãa operei lui Vintilã Horia, mãsura în care acele„porunci scrise cu sânge” în anatomia sa liricã i-aucãlãuzit destinul creator.

II.Preocuparea pentru chipul ºi destinul spiritului

românesc a fost una din obsesiile permanente alescriitorului. Încã în articolele sale de tinereþe se potregãsi, deopotrivã, meditaþia pe marginea destinuluipolitic al þãrii ºi o fermã înclinaþie tradiþionalistã pecare nu o va trãda niciodatã. În 1936 (la douãzeci ºiunu de ani), semnaleazã „îndobitocirea” omului încivilizaþia modernã, distanþarea de „marile întrebãriale înþelepþilor de demult”ix. În acelaºi an, un altarticol, Sã înviem strãmoºiix, militeazã pentrurevalorizarea moºtenirii spirituale a înaintaºilorpentru ca, în altã parte, sã vadã în satul românesc „ocoordonatã istoricã fixã, un cadru de viaþã croitpentru veºnicie, în care oamenii pot intra sau ieºifãrã a-l schimba întru nimic”xi. De o deosebitãrelevanþã ni se pare o altã mãrturie, consemnatã înaugust 1936xii. Întors dintr-o cãlãtorie în MunþiiRâmnicului Sãrat, tânãrul scriitor se grãbeºte sã-ºiîmpãrtãºeascã impresiile. Erau, realizãm acum, dupãce i-am parcurs romanele, impresii extraordinar deputernice, care i-au marcat întreaga viaþã ºi s-aurãsfrânt asupra întregii opere. Erau mai mult decâtsimple impresii... „Hoinãrind prin MunþiiRâmnicului Sãrat, am încercat acþiunea mediului nunumai asupra mea, ci a oamenilor de acolo, asupracelor nãscuþi ºi crescuþi pe coastele împãdurite, înrând cu brazii ºi cu fagii”. Scriitorul descoperea aicifondul sufletesc nealterat de civilizaþie al localnicilor,seninãtatea ºi blândeþea lor, îngemãnate cu alenaturii. Îl cunoaºte pe stareþul Nicodim, de la schituldin Poiana Mãrului ºi pe Moº Dumitru Cucu,munteanul care l-a impresionat profund prin „ºtiinþa”sa, rostitã mai mult în tãcerile dintre cuvinte decât încuvintele înseºi. Putem presupune, fãrã teama de ane înºela, cã Scoris ºi preotul dac din Dumnezeu s-anãscut în exil sunt replicile artistice ale munteanuluiºi stareþului întâlniþi de Vintilã Horia în cãlãtoria sa.Cât despre spaþiul geografic ca atare, el a trecut înoperã fãrã ca mãcar sã-ºi schimbe numele. Locul încare Ovidiu are revelaþia mântuitoare e acelaºi cu celîn care autorul însuºi a trãit o experienþã similarã.„Muntele m-a singularizat ºi mi-a apropiat spiritul decunoaºterea Celui Stãpân”. Trãirile ºi impresiiletânãrului scriitor au stãruit aºadar, dãltuite înmemoria sa adâncã, vreme de douãzeci ºi cinci deani, pentru a prinde viaþã apoi în romanul care l-aconsacrat, transferate asupra personajului construit înmod declarat ca un avatar al autorului. „Ca sã mãadãpostesc de vânt, m-am întins pe iarbã ºi amrespirat sufletul pãmântului mirosind a viaþã ºi anevinovãþie. Deasupra, cerul îºi plimba norii ca pe o

turmã de mioare bãlane pãscând verdele vârfurilor”.Cincizeci ºi trei de ani mai târziu, în 1989,

recitind o scrisoare a lui V. Bãncilã, care evoca înaceeaºi luminã regiunea Râmnicului Sãrat, scriitorulconstata cu secretã satisfacþie, în jurnalul sãu, cãsemnatarul scrisorii e „râmnicean” ca ºi el. ªi notamai departe: „Acelaºi peisaj misterios, adunatmioritic într-un fel, pentru cã extrem de armonios ºirecules, dominat de misterul viilor ºi al fructelor neîndrumase cãtre viaþã în acelaºi sens ascuns. NumaiVasile Bãncilã ºi cu mine am vãzut deschizându-se înfaþa ochilor acest colþ de necrezutã frumuseþeromâneascã, numai noi, în sensul cã nimeni n-a avutconºtiinþa acelei frumuseþi, chiar dacã a simþit-ocumva în carnea sufletului”xiii. Mai remarcãm o datãcu câtã forþã s-au întipãrit acele impresii în sufletultânãrului Vintilã Horia, dacã dupã cinci decenii deviaþã zbuciumatã sunt la fel de proaspete ºigenereazã asemenea notaþii, de o candoaresurprinzãtoare pentru un om de ºaptezeci ºi patrude ani.

Ne este cunoscutã insistenþa cu care PoianaMãrului ºi Pârâul Râmnicul Sãrat revin în cãrþile luiVintilã Horia ºi, de asemenea, semnificaþiile cu careele sunt învestite: sunt simboluri ale spaþiuluibinecuvântat, ale „gurii de rai” – locul în care cerulcoboarã pe pãmânt fãcând ca iarba sã respiremireasma eternitãþii. În cele din urmã, mai ales dupãplecarea din þarã, întreg spaþiul românesc va sta subaceastã pecete ºi va constitui obiectul perpetuu alunei dureroase nostalgii.

Vintilã Horia e unul dintre cei care, dupãpropriile mãrturisiri, au trãit cu maximã acuitatedrama exilului. Singurãtatea ºi suferinþa l-auîndemnat sã refacã neîncetat, pe plan spiritual,legãturile cu pãmântul de care a fost rupt. N-a fostnevoie, de fapt, sã le refacã, ci sã le conºtientizeze,sã se încredinþeze cã e legat de pãmântul natal prinfire pe care suferinþa exilului nu face decât sã leîntãreascã. Mai mult, distanþa faþã de þarã ºiamintirile tinereþii vor face ca, treptat, imagineaspaþiului originar sã se acopere de aura mitului ºi sãtreacã astfel în operã, ca simbol al tãrâmuluibinecuvântat. Scriitorul va opera în cugetul sãu onetã distincþie între înfãþiºarea superficialã a þãrii,respingãtoare, sluþitã de mâna unei istorii nedrepte ºicea de adâncime, pe care a intuit-o încã de tânãr.

E o distincþie vizibilã cu precãdere în Dumnezeus-a nãscut în exil (dar ºi în Salvarea de ostrogoþi sauCavalerul resemnãrii) roman în care cititorul e tentatsã vadã, între altele, o antitezã evidentã, deliberatconstruitã între spaþiul Romei, simbol al civilizaþieiapusene, ºi spaþiul Daciei, reprezentativ pentrucivilizaþia rãsãriteanã. O astfel de interpretare oferãCornel Ungureanu, care, mai mult, reproºeazãautorului o excesivã ºi dãunãtoare cultivare a acesteiopoziþii. „Din punctul de vedere al cititorului decursã lungã, acest tezism al lui Vintilã Horia devinela un moment dat supãrãtor. Rostitã ºi reluatãobsedant, ideea cã estul lãsat pradã barbarilorreprezintã cheia înþelegerii lumii, cã acolo sepãstreazã adevãrurile la care Occidentul nu are accespulverizeazã textul, împãrþindu-l în povestioaremoralnice”xiv. Astfel de consideraþii pot fi justificate,dar trebuie observat cã Roma lui Augustus, aºa cume construitã în roman, apare ca prototip al regimuluidictatorial, aºa cum exista el în estul Europei, înRomânia, în special. Opoziþia nu ar fi, aºadar aceeaîntre douã tipuri de civilizaþii, ci între o Românieatemporalã, fixatã în tipare imuabile ºi unul dintrechipurile trecãtoare (cel mai respingãtor, probabil) pecare istoria i le-a conferit. Aceeaºi situaþie o avem ºiîn Salvarea de ostrogoþi, unde comparaþia cuOccidentul lipseºte. Relaþia antagonicã se concreti-zeazã aici, am putea spune, în aceea dintre miliþianºi ciobanul Alexandru, douã chipuri ale aceleiaºicivilizaþii.

Desigur, nu se poate nega, în opera lui VintilãHoria, intenþia unei comparaþii a Occidentului cu

Rãsãritul, defavorabilã celui dintâi. În Cavalerulresemnãrii de pildã, Della Porta joacã rolul strãinuluiconfruntat cu o civilizaþie valahã care îl cucereºte ºiîl face sã renunþe la propria sa patrie, o Veneþie încel mai înalt grad degeneratã. Acelaºi rol îl areMatteo Muriano, medicul, ºi el veneþian, al luiªtefan în Mai sus de miazãnoapte. El ascultã de o„chemare lãuntricã” venind în Moldova, undetrãieºte „un proces iniþiatic fãrã de care nici oaproximatio veritas nu e posibilã”xv. Îi vede pemoldoveni „nemuritori”, „maeºtri în arta de a fi”tocmai întrucât trãiesc „înafara cãrþilor greceºti ºi aîntoarcerilor pe dos din care ne era voia de a fi,nouã, celor din Apusul îmbibliotecat [s.n.] ºi dãltuitîn marmurã artistic aºezatã în necredincioºie”xvi.Referitor la acest roman trebuie spus cã, încomparaþie cu precedentele, este de o valoare literarãoarecum discutabilã, ºi aceasta se datoreazã, întrealtele, tocmai „tezelor” supãrãtor de vizibile pe carele vehiculeazã. El a fost scris însã dupã 1990, înlimba românã, pe care Vintilã Horia o regãseºte cuvãditã bucurie. E o limbã românã cãutat arhaicã, cuo sumedenie de forme lexicale dispãrute: îndrituitãpoftã de sãbuit ospãþ domnesc; îndoit ºi stropºit deviaþã; cuntenire; în darn; drumuri fãrã soroc înîmpreunare etc. Dincolo de bucuria scriitorului,opþiunea pentru un astfel de limbaj are cu siguranþãºi funcþia de a reînvia o miticã Moldovã, simbol alspiritualitãþii pe care a descoperit-o în tinereþe ºi decare a rãmas profund ataºat întreaga viaþã, în ciuda(sau, poate, tocmai din pricina) unui lung ºi durerosexil.

Note:

i Dreptul la memorie, în lectura lui Iordan Chimet,Cluj-Napoca, Dacia, 1992ii Momentul adevãrului, antologie alcãtuitã de IordanChimet, Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1996iii George Cãlinescu, Istoria literaturii române de laorigini pânã în prezent, ediþia a II-a, revãzutã ºiadãugitã, ediþie ºi prefaþã de Al. Piru, Bucureºti,Minerva, 1982, cap. Antibonjuriºtii ºi Conservatismulboiernaºiloriv D. Popovici, Romantismul românesc, Partea I-a:prima perioadã romanticã (1829-1840), scriitorii de la,,Dacia literarã’’, cuvânt înainte de Tudor Vianu, prefaþãde Prof. univ. dr. docent Dan Simonescu, ediþie îngrijitãºi note Ioana Petrescu, pp. 83-97.v Dinicu Golescu, Însemnare a cãlãtoriii mele, ediþieîngrijitã de G. Pienescu, posfaþã ºi bibliografie deMircea Iorgulescu, “Arcade”, Editura Minerva, 1977;vi Lucian Blaga. Trilogia culturii, în Opere, ediþie îngri-jitã de Dorli Blaga, studiu introductiv de Al. Tãnase,vol IX, Minerva, 1985, p. 274vii Momentul adevãrului, ed. cit., p. 165viii D.D., Roºca, Puncte de sprijin, Sibiu, 1943, pp. 7-41ix Credinþã ºi creaþie, în Sfarmã-piatrã, nr. 19 din 26martie 1936x Sfarmã-piatrã, nr. 40 din 19 august 1936xi Gândirea, nr. 1 din ianuarie 1939xii Polemica spaþiului subiectiv, în Sfarmã-piatrã, nr. 41din 3 august 1936xiii Vintilã Horia, Note pentru Axente Sever, în Steaua,an XLI, nr. 4 din aprilie 1990xiv Cornel Ungureanu, Mircea Eliade ºi literatura exilu-lui, Bucureºti, Viitorul Românesc, 1995xv Vintilã Horia, Mai sus de miazãnoapte, Bucureºti,Cartea Româneascã, 1992, pp. 32-33xvi ibidem, p. 57

(Continuare în numãrul viitor)

Ideologia politicã a anului 1918 a fost sintezaunor concepþii despre stat, societate, naþiune,formulate de-a lungul secolului al XIX-lea,

adaptate la sfârºitul Primului Rãzboi Mondialnoilor valori politice ce s-au afirmat pe plan socialºi politic. Concepþia modernã despre naþiune aevoluat, încã de la începutul secolului al XIX-lea,de la ideea individualitãþii naþiunii la ideeanaþiunii ca subiect al dreptului internaþional ºi,inevitabil, la principiul de naþionalitate ca unprincipiu fãuritor de stat, ceea ce a generat ideeaautodeterminãrii naþionalitãþilor din statelemultinaþionale ºi unirea lor cu naþiunea mamã.Dreptul la autodeterminare naþionalã a fostexpresia sintezei pe care secolul al XIX-lea arealizat-o între liberalism ºi naþionalism, a uneiconcepþii democratice despre naþiune, care aconferit miºcãrilor româneºti de naþionalitatecaracterul unor miºcãri de drept, opuse dreptuluiistoric pe care s-a întemeiat ideea imperialã.

Principiul naþionalitãþilor, care a stat la bazanoii organizãri a Europei dupã Primul RãzboiMondial, s-a întemeiat pe o concepþie voluntarist-naturalistã despre naþiune ºi pe teoria naþiunii casubiect al dreptului internaþional.i Acest principiua pornit de la rolul fundamental al conºtiinþeinaþionale în afirmarea solidaritãþii naþiunii ºi alvoinþei colective de a constitui o comunitatenaþionalã în teritoriul sãu, într-un stat capabil sã opersonifice. Spre deosebire de lumea germanã,unde s-a spus cã naþiunea a creat statul, laromâni, încã de la apariþia primelor statemedievale, statul a fost expresia politicã anaþiunii, a îndeplinit o funcþie naþionalã. Definireanaþiunii ca persoanã a impus în doctrina politicãa românilor din Imperiul Habsburgic ºi apoiAustro-Ungar o nouã concepþie despre relaþia stat-naþiune, dintre naþiune ºi drept, aºezândprincipiul naþionalitãþilor pe terenul public,inclusiv al dreptului internaþional.

În gândirea politicã româneascã dinTransilvania ºi Banat, paºoptismul a consacratcaracterul politic ºi juridic al ideii de naþiune.Personalitatea care a influenþat poate cel mai multsociologia naþiunii la românii din Imperiulaustriac în secolul al XIX-lea a fost SimionBãrnuþiuii, care, prin discursul rostit în catedralaBlajului, în mai 1848, inaugura o nouã direcþie înfilosofia politicã româneascã, care a împletitmoºtenirea raþionalismului european cu ideileromantismului german, în primul rând cu ºcoalaistoricã a dreptului din Germania, cu Savignyiii.Mai târziu, în Moldova, Bãrnuþiu a explicatsemnificaþia discursului din mai 1848, subliniindcã ideea politizãrii naþionalitãþii implicaautodeterminarea acesteia, care presupuneateritoriu naþional, drept naþional ºi puterenaþionalã. Naþiunea era o persoanã juridicã, care,în raport cu statul, constituia o parte alcãtuitoaresau întregitoare de stat. Bãrnuþiu a inaugurat oconcepþie politico-juridicã despre naþiune, careprelimina teza autodeterminãrii naþiunii. iv

În dezbaterea pe marginea raportului dintrenaþiunea politicã ºi naþiunea geneticã, actualã încontextul revoluþiei din 1848, Vincenþiu Babeºv asusþinut dreptul pentru naþiunea geneticã de aexista ca individualitate în stat ºi de a evolua la

statutul de naþiune politicã prin unirea tuturorcomponentelor organismului naþional.vi Într-obroºurã din 1860, sugestiv intitulatã Cauzalimbilor ºi a naþionalitãþilor în Austriavii pledapentru organizarea imperiului ca o federaþie denaþiuni egale, organizate autonom, pentru cele 10naþiuni necunoscute în Austria. Conceptul denaþiune cu care a operat în analiza privindorganizarea monarhiei se întemeia pe voinþa de aconstitui o naþiune, pe conºtiinþa individualitãþiinaþiunii ºi asumarea acesteia. Concepþia sa desprefederalizarea monarhiei austriece susþineaexistenþa unor autonomii naþionale, constituite pebaza egalitãþii de drept a naþiunilor. Autonomianaþionalã nu se „putea forma spre mulþumireapopoarelor decât prin întrunirea fiecãreia dintrecele zece naþiuni pentru sine într-un întreg politicºi naþional de sine stãtãtor”viii. În scrierea din1860 se regãsesc tezele italianului Mancini privindindividualitatea ºi egalitatea naþiunilor, care vorinfluenþa mult timp gândirea politicã româneascã.

În noul context politic din România, încursurile de drept rostite la Universitatea din Iaºi,pe urmele lui Savigny, Bãrnuþiu a conceputnaþiunea ca un organism cu legile proprii dedezvoltare. El a teoretizat individualitateanaþiunii, sublimatã în persoana acesteia. El adeplasat dezbaterea asupra naþiunii pe terenuldreptului public ºi al raportului dintre stat ºinaþiune, afirmând, fãrã echivoc, necesitateacoincidenþei statului cu naþiunea. Sub influenþalui Mancini ºi Bãrnuþiu a reluat teza „naþiunea esubiectul drepturilor publice”. Bãrnuþiu apreliminat teoria politicã a dreptului denaþionalitate prin suprapunerea naþiunii cu statulºi componentele unei teorii a autodeterminãriinaþionale: dreptul de proprietate ºi suveranitate înteritoriul naþional, libertatea ºi egalitatea înraporturile cu alte naþiuni, drept naþional.Bãrnuþiu scria cã nu poate sã existe „naþiunepoliticã fãrã de teritoriu ºi fãrã de drept român”,înþelegând prin naþiune politicã naþiuneaorganizatã în stat. A doua componentã aconcepþiei autodeterminãrii naþiunii la Bãrnuþiuera puterea naþionalã, respectiv formele prin carese realiza suveranitatea naþiunii în teritoriul sãunaþional. Pentru el puterea naþiunii era „una ºinedespãrþitã”.ix

Din conceptul de putere naþionalã, Bãrnuþiu adedus drepturile naþiunii, scriind cã „naþiunearomânã are toate drepturile ce se cuvinpersoanelor juridice”.x

Pentru Simion Bãrnuþiu puterea naþiunii seexprima în instituþiile pe care le crea, întemeiatepe principii democratice; el scria cã „statul românºi naþiunea sunt identice”, de unde face o serie detribulaþii xenofobe, care amintesc de Fracþiuneaieºeanã de mai târziu.

În ceea ce priveºte dreptul internaþional, subinfluenþa lui Mancini, Bãrnuþiu a susþinutrecunoaºterea naþiunilor ca persoane în dreptulinternaþional.

Referindu-se la românii din Transilvania,Bãrnuþiu a reluat teza autodeterminãrii ca ocomponentã a principiului de naþionalitate,scriind cã „naþiunea românã nu poate fi liberãpânã nu-i va fi recunoscut teritoriul naþional,

dreptul naþional ºi puterea naþionalã proprie,despre care sã poatã dispune însãºi pentrudezvoltarea ºi prosperitatea sa”.xi În acest context,Bãrnuþiu a explicat ideea autodeterminãrii naþiuniipe baza principiilor de libertate ºi egalitate înideologia ºi programul Revoluþiei din 1848: „Cânds-a proclamat pe sine naþiunea românã de naþiunede sine stãtãtoare ºi politicã, scria Bãrnuþiu, atunciea ºi-a proclamat dreptul la teritoriul naþional,dreptul sãu naþional de a se constitui ºi de a seorganiza politic ºi cu nedependenþã de naþiunilecoteritoriale numai sub dreptul sãu naþional ºi subcel comun tuturor acestora, în urma dreptului dea-ºi crea, cum au celelalte naþiuni coteritoriale,una putere naþionalã, fãrã de care dânsa n-arputea sã se þinã ca naþiune de sine stãtãtoare”.xii

Bãrnuþiu a dezvoltat o concepþie politico-juridicãdespre naþiune, care prelimina viitoarelecomponente ale teoriei autodeterminãrii naþiu-nilor de la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial.Aceastã concepþie a fost aplicatã ºi în proiectulsãu de federalizare a monarhiei pe bazaautonomiilor naþionale, al doilea plan detaliat defederalizare dupã cel formulat în memoriuladresat împãratului în 25 februarie 1849.

Influenþat de lecþia inauguralã a lui Mancini laUniversitatea din Torino, susþinutã în 1851, VasileManiu a dezvoltat ideea de naþiune ºi principiulde naþionalitate din perspectiva unei noi ordiniinternaþionale pe continent, în care naþiunileurmau sã fie subiecte de drept internaþional.xiii

Potrivit demonstraþiei sale, aceasta era calea ceamai potrivitã pentru integrarea individualitãþilornaþionale în idealul de umanitate. Procesuledificãrii noii ordini internaþionale a început prinaplicarea principiului de naþionalitate ºi formareastatelor naþionale, care era în desfãºurare înEuropa în acel moment. Unitãþile naþionaleconstituite în numele principiului de naþionalitatefãceau posibilã asocierea naþiunilor în familii depopoare, Vasile Maniu pledând pentru unitateagintei latine. Nucleul acestor unitãþi trebuiau sãfie statele naþionale constituite în temeiulprincipiului de naþionalitate, principiu recunoscutºi aplicat în practica internaþionalã, promovat înacel moment de Napoleon III. „În momentelecând toate popoarele continentului tind a seconstitui în corpuri mari naþionale – scria VasileManiu – consolidate prin omogenitateaelementului lor genetic, avem ºi noi sacra datoriesã dezbatem în faþa Europei cauza românã ºidrepturile ei imprescriptibile drepturi consacrateprin divinul principiu de naþionalitate, bazanoului drept al gintelor, proclamat de marelesuveran al Franþei ºi primit cu entuziasm la toatepopoarele”xiv. În concepþia lui Vasile Maniu,unitatea latinã putea constitui un elementcatalizator în realizarea noii ordini europene,menitã a încorpora idealul umanitãþii, al înfrãþiriipopoarelor pe baza principiilor moralei ºi justiþiei.În acest context a definit misiunea specificã anaþiunii române de a contribui la înfãptuireaunitãþii latine. Unitatea latinã în logicademonstraþiei lui Vasile Maniu reclama „unitateapoliticã a românilor în teritoriul lor naþional”,„dreptul la independenþã individualã, la o viaþãproprie”.

Cel mai avizat interpret al ideii naþionale înanii ’60 a fost Alexandru Mocionixv, mai ales prindiscursurile rostite în parlamentul Ungariei. PentruMocioni, ideea naþionalã era nouã în gândireapoliticã modernã, consecinþã a Revoluþieifranceze, manifestatã concret prin miºcãrile denaþionalitate, care se manifestau ca un fenomenîn Europa secolului al XIX-lea. Toate acesteailustrau o idee generalã, „asigurarea existenþei ºidezvoltãrii individualitãþii naþionale”, nãzuinþa

1144




Preliminarii doctrinare ale autodeterminãriiromânilor în 1918

Nicolae Bocºan

1155




popoarelor spre egala îndreptãþire, spreindependenþãxvi. Conceptul nou pe care îlvalorizeazã Al. Mocioni în teoria despre naþiune afost conºtiinþa de sine a naþiunii, prin care aconsolidat filonul voluntarist din doctrinaromâneascã. Pentru Al. Mocioni conºtiinþa de sinea naþiunii era reflexul factorilor de culturã, era unelement spiritual. Constituþionalismul ºidemocraþia asigurau cadrul propice de manifestarea ideii naþionale. În ultimã instanþã, spunea el,ideea naþionalã era reflexul ideii democraþiei,existând un raport de condiþionare între acestea.Pentru gânditorul bãnãþean, „condiþia primordialã,premergãtoare a democraþiei, e tocmai ideeanaþionalã”xvii.

În concepþia lui Al. Mocioni, naþiunea sejustificã nu ca un scop în sine, ci ca o participarela progresul genului uman, deoarece „fiecarenaþiune este ca ºi un organ firesc al genuluiomenesc”xviii. Mocioni proclama drept raþiuneultimã a libertãþii individuale ºi a drepturilornaturale dezvoltarea omului ºi prin aceasta„mediat a genului omenesc”. Ideea naþionalã nuera altceva, susþinea Mocioni, „decât aplicareaacestei teorii despre drepturile neprescriptibile lasinguraticele naþiuni”xix.

Mocioni a aplicat ideile lui Mancini despreindividualitatea naþiunii ºi calitatea ei de subiectal dreptului intern ºi internaþional.

Cu scrierea lui Alexandru Mocioni din 1888,Conºtiinþa naþionalãxx a fost consacratã teoriaspiritualist-voluntaristã a naþiunii. El a dezvoltat oconcepþie integralistã despre naþiune atunci cândscria „naþiunea în totalitatea ei totuºi încã departeeste de a-ºi vedea realizate toate legitimele saleaspiraþiuni”xxi. Cu Alexandru Mocioni s-a renunþatla vechea orientare inauguratã de paºoptism,referitoare strict la naþiunea românã din Ungariasau din imperiu, formulând o teorie care avea învedere ansamblul naþiunii române. Împreunã cunoua generaþie care s-a exprimat în anii ’70-’80,Mocioni a definit rolul conºtiinþei naþionale întransformarea ideii naþionale într-o idee forþã.Dupã Mancini, el a scris: „Într-adevãr aceasta estescânteia divinã care înflãcãra focul vieþii în corpul– la aparenþã mort – al naþiunilor”xxii. Ideea oîmpãrtãºea ºi A. C. Popovici în 1894, consacrândconºtiinþa naþionalã ca factor determinant,esenþial în manifestarea naþiunii. În acest sens, ela scris cã „nici originea ºi limba în genere sau înparte, nici religiunea, moravurile, comunitateapoliticã sau teritorialã în sine nu constituiecaracterul naþionalitãþii, ci conºtiinþa ce o are o

individualitate etnicã despre comunitatea acestorelemente, cu alte cuvinte conºtiinþa naþionalã”xxiii.Aceastã contribuþie teoreticã a modificatperspectiva asupra naþiunii, una defensivã,conferind ideii naþionale forþã, dinamism, spiritofensiv.

Conºtiinþa ºi voinþa de a fi naþiune reprezentaesenþa teoriei europene a anilor ’70-’80, la care aaderat fãrã rezerve filosofia politicã româneascã.Originatã în curentul raþionalist ºi liberal, repre-zentat în a doua jumãtate a secolului al XIX-leade Mancini, de ºcoala juridicã italianã sau de E. Renan, teza voluntaristã, care pornea de laconºtiinþa moralã, dãdea o nouã fundamentarerelaþiei naþiune-drept, fixând principiul denaþionalitate pe temeiurile dreptului public.

Noua strategie a militantismului politicromânesc din Ungaria, întemeiatã pe sprijinulstatului român ºi pe solidaritatea întregului corpnaþional, a susþinut caracterul european alproblemei româneºti ºi a supus-o dezbateriiopiniei publice internaþionale. Doctrina naþionalãromâneascã a susþinut aceastã strategie pe terenulideilor, modernizând discursul politico-ideologic laun nivel comparabil cu dezbaterea europeanã aproblemei naþionale, apropiat de ideile lui Renansau Boutroux.

Concepþia raþionalistã ºi contractualã desprenaþiune a definit fundamentele liberale,democratice ale ideii naþionale, acreditând teza cãacestea o înscriu în sensul progresului istoric.Ideea rãspânditã pe continent a fost aceea cãideea naþionalã îºi avea originea în RevoluþiaFrancezã ºi în doctrinele inspirate de aceasta.

Pentru A.C. Popovici marile principii aleRevoluþiei din 1789, raportate de la indivizisingulari la individualitãþi sociale au stat la bazaprogresului uman. Principiul de naþionalitatereprezenta o fazã superioarã în evoluþia civilizaþieiumane, în aplicarea practicã a principiilor liberaleºi egalitare. Pentru Al. Mocioni revoluþia adeºteptat popoarele la conºtiinþa de sine:„Principiile de suveranitate a poporului ºi dedemocraþie, cu necesitatea logicã au trebuit sãconducã la conºtiinþa naþionalã ºi prin aceasta laideea de naþionalitate, care în esenþa ei nici cãeste alta decât aplicarea logicã a celor douãprincipii la individualitãþile naþionale”.xxiv DupãA.C. Popovici principiul de naþionalitate era o„idee politicã eminamente modernã”, originatã înRevoluþia Francezã, nãscutã din idealurile delibertate ºi egalitate ale revoluþiei.

Teoria româneascã a asociat conºtiinþei ºi

voinþa de a fi sau a constitui o naþiune, „onaþiune mare, una ºi nedespãrþitã”.xxv

Dezbaterea din anii 1880-1906 a reluat prin I. Popescu, I. Sbierra, Al. Mocioni ºi A.C.Popovici raportul umanitate naþiune. Pentru I.Popescu „omenirea ca atare nu existã decât îndeosebitele naþiuni genetice, în deosebitelenaþionalitãþi, acestea fiind tot atâtea tipuri princare aceea se manifestã în viaþã ºi în istorie”.xxvi

O idee cu valoare practicã în teoriaromâneascã despre naþiune se referea la sensul ºisemnificaþia individualitãþii naþiunii. Conºtiinþanaþionalã a fost definitã ca principalul factor ceconstituie individualitatea naþiunii, „era totul ºisupremul” în expresia lui Al. Mocioni. Înconcepþia sa, aceasta reprezenta o fazã mai înaltãdin existenþa sociabilitãþii, caracterizatã prin faptulcã asigura individualitãþii naþiunii calitatea desubiect de drept. Teza a fost fundamentatã dinpunct de vedere moral, a fost legitimatã filosoficºi politic prin raportarea drepturilor ºi libertãþilorindividuale la individualitãþile naþionale. Capersoanã colectivã, naþiunea dobândeapersonalitate juridicã, idee mai veche, de sorgintekantianã, vehiculatã de teoria romanticãromâneascã despre naþiune. Naþiunea intra astfelîn dreptul public, ceea ce impunea ºi operspectivã nouã asupra miºcãrilor naþionale.„Luptele de naþionalitate – scria A.C. Popovici în1894 – sunt ºi ele lupte pentru drept”.xxvii În 1906a reluat aceastã temã scriind despre problemelenaþionale cã sunt „probleme de drept public,adicã probleme constituþionale”.xxviii Teza erafundamentatã moral ºi politic: „Trezirea unuipopor locuind un teritoriu comun la conºtiinþapersonalitãþii sale naþionale – scria Popovici – esteîn sine un titlu de drept profund etic al poporuluirespectiv sã se poatã constitui într-oindividualitate politicã”.xxix

Epoca modernã a propus o nouã ordine dedrept, fundamentatã pe o concepþie eticã desprelege, opusã sistemului anterior, fondat pe legeacelui mai puternic. „Existenþa ordinii etice dedrept – scria Mocioni – zace în denumireaintereselor publice, bazatã pe ideea de drept aliberei dezvoltãri de viaþã ºi instituitã în formaegalitãþii de drepturi”.xxx Douã principiifundamentale ale epocii moderne au modificatdreptul public, observa cu temei Al. Mocioni,principiul drepturilor omului ºi principiul denaþionalitate, care se condiþionau: „Principiul denaþionalitate se bazeazã pe ideea de drept la

Stefan Socaciu Bucureºti Str. ªtefan cel Mare

libera dezvoltare de viaþã a individualitãþiinaþionale; prin consecinþã, deci, o recunoaºte peaceasta de subiect natural de drepturi de ordinemai înaltã, adicã de subiect natural al statului.”xxxi

Teoria legitima miºcãrile naþionale al cãrorobiectiv era autodeterminarea popoarelor,susþinând fundamentele de drept ale acestormiºcãri. Ele sunt prezentate ca purtãtoare aleprogresului, militând pentru instaurarea ordinii dedrept în locul dreptului istoric ºi al forþei. Înconcepþia autorilor, miºcãrile naþionalereprezentau dreptul legitim al naþiunilor de ariposta la politica de opresiune a comunitãþilornaþionale sau a unei pãrþi a acestora. „Când unasau mai multe pãrþi dezmembrate ale aceleiaºinaþiuni sunt asuprite sau periclitate în existenþalor – spunea A.C. Popovici – ele fatal trebuie sã seralieze ºi sã caute în aceastã concentraþiune aforþelor lor mijlocul pentru apãrarea solidarã aidenticelor lor interese. Astfel cã pare a fi oaxiomã cã orice tendinþã de unitate naþionalã nupoate fi alimentatã mai cu succes decât când unasau alta din pãrþile constitutive, dar dezmembrateale unei naþiuni sunt expuse la asupriristrãine”.xxxii În sensul acestei idei, demonstraþia luiPopovici se încheia cu concluzia: „cu cât asuprireaeste mai violentã, cu atât mai intensiv se dezvoltãdorul de emancipare ºi de unire politicã”.xxxiii În1906 a explicitat sensul miºcãrilor naþionale îndezvoltarea lor istoricã pornind de la teoriile luiBluntschli. „Când o parte a naþiunii este asupritã– spunea Popovici – sentimentul naþional denumitactiv îºi propune ca scop autonomia ºi egalitateacu celelalte naþiuni. Dacã asuprirea continuã,lupta desfãºuratã la început în cadru local, pentruautonomie ºi egalitate, se transformã într-o luptãpentru închegarea naþiunii, pentru dobândireaunitãþii naþionale a tuturor frânturilor poporuluirespectiv cu poporul de acelaºi neam”.xxxiv

În demonstraþia lui A.C. Popovici, conºtiinþanaþionalã apãrea ca „o forþã pentru validitareadrepturilor naþionale ºi, tot aºa, o forþã derezistenþã în cazuri când naþionalitatea erapericlitatã ºi prigonitã într-un fel sau altul”xxxv.Realitatea Europei contemporane oferea suficienteexemple privind existenþa statelor multinaþionale,unde politica oficialã a statului urmãreaasimilarea naþionalitãþilor. O atare politicã de statse punea în conflict flagrant cu principiile liberaleºi „egalitare”, era expresia „unor principiidespotice de guvernare”, a unui „despotism derase”. Dupã A.C. Popovici, politica de asimilareera posibilã numai într-un regim despotic,interesat sã priveze individualitãþile naþionale delibertãþile ºi drepturile democratice. Într-un regimdemocratic asimilarea nu era posibilã.Naþionalitãþile oprimate din Europa nu puteauopune despotismului de rasã decât conºtiinþanaþionalã, „cea mai realã forþã de rezistenþã încontra asimilaþiunii artificiale”xxxvi ºi ideea dedrept, respectiv principiile democratice deorganizare a statului. Numai acestea puteaudisloca sistemele politice anacronice din Europatimpului. Destrãmarea imperiilor multinaþionale ºiabsolutiste apãrea ca o necesitate a progresuluicivilizaþiei ºi umanitãþii

Dreptul de rezistenþã la opresiune legitima înconcepþia lui Popovici miºcãrile pentruindependenþã ºi unitate naþionalã. Invocândargumentele lui Bluntschli ºi Buckle, ideilecontractualiste ale lui Ihering, Popovici teoretiza„dreptul de revoluþiune al popoarelor violentate”,considerând-ul „o fireascã ºi logicã consecvenþã adreptului individual de legitimã apãrare”, oaplicare a acestui drept individual la „grupurilesociale”.xxxvii Deoarece politica de asimilarereprezenta un atentat la ideea de drept, o

agresiune împotriva subiectelor de drept care eraunaþionalitãþile, reacþiile popoarelor erau legitime ºiaveau la bazã ideea dreptului. Aceastã ideelegitima luptele de naþionalitate, pledând pentru onouã ordine de drept în dreptul publicinternaþional.

Pentru întâia oarã în istoria ideii moderne denaþiune, filosofia politicã româneascã a teoretizatîn aceastã perioadã, din perspectiva principiuluide naþionalitate, dreptul naþiunilor de a constituistate naþionale. „Ideea de naþionalitate – scriaMocioni – este darã, concepþiunea purtatã deideea de drept a unei noi ordini a popoarelor ºistatelor, ordine în parte deja realizatã, în parteîncã de a fi realizatã, care culmineazã înprincipiul juridico-politic cã fiecare popor,deºteptat la conºtiinþa sa naþionalã, încât posedãcelelalte calificaþiuni materiale ºi spirituale pentruformarea unui stat, are ºi dreptul naturalnedisputaver de a se constitui dupã propria saautonomie suveranã într-un stat naþionalindependent”.xxxviii

Ideea a fost exprimatã de Mancini înprelegerile sale de drept internaþional. Ea punea îndiscuþie ordinea de drept existentã pe planinternaþional ºi fundamentele ei teoretice,contestând principiul teritorial, bazat pe dreptulforþei în favoarea principiului statului naþional.Potrivit acestui principiu – scria Mocioni –„teritoriul de stat are sã fie ordonat dupãsubiectul natural de drept, dupã individualitateanaþionalã”.xxxix În teoria lui Mocioni, principiul denaþionalitate apare ca „acel principiu distructiv ºiconstructiv de staturi, cãrui în deºert cercãm înistoria întreagã ºi care nici o putere a pãmântuluinu-l va putea opri în cursul sãu triumfalrepezindu-se din victorie în victorie”.xl Evoluþiaistoriei Europei Centrale ºi de Sud-Est a confirmataceastã tezã. În concepþia lui A.C. Popovicimomentul respectiv din istoria umanitãþiireprezenta „momentul alcãtuitor de state înprincipiul naþionalitãþilor”.xli Principiul spiritualdevenea o normã de drept. „Acest drept alnaþionalitãþilor – scria A.C. Popovici – rezultã dinconºtiinþa naþionalã, care pretinde constituireaunei naþionalitãþi într-o formã de stat ºi seîntemeiazã pe suveranitatea naþionalã a poporuluiconºtient de naþionalitatea sa. Cu aceasta estemotivat ºi dreptul naþionalitãþilor de a ieºi dinlegãturile politice strãine ºi a se uni cu eventualelestate de naþionalitate comunã într-un singur statnaþional ºi independent”.xlii

În 1906 Popovici a dezvoltat aceastã tezã,invocând ideile ºcolii juridice italiene atunci cândinterpreta principiul de naþionalitate ca „dreptulnaþiunilor sã se uneascã libere ºi sã ducã o viaþãindependentã”, dar ºi ideile lui Bluntschli, atuncicând scria: dacã „impulsurile naþionale se gãsescnesatisfãcute în organismul strâmt al statului,atunci ele tind sã depãºeascã hotarele lui ºi sã sereuneascã cu cei de o naþiune aflaþi în alte statespre a forma un stat naþional mai mare”xliii. Înacelaºi sens analiza teza lui Herrnrit, potrivitcãreia ordinea naþionalã se plasa într-o mãsurã,deasupra ordinei de drept, susþinând cã ideeanaþionalã are o asemenea forþã, încât „nu numaicã imprimã direcþia vieþii constituþionale, ci de-adreptul determinã naºterea ºi dispariþia statelorînsuºi”xliv. În legãturã cu aceeaºi idee, A.C. Popovici sublinia „comunitatea de interesedin ce în ce mai palpabilã între românii dedincoace ºi cei de dincolo de Carpaþi”xlv.

Pânã la începutul secolului XX principiul denaþionalitate a triumfat doctrinar în gândireapoliticã româneascã, teoretizând o concepþiedespre naþiune compatibilã cu cea europeanã,democratã, liberalã, care acredita naþiunea ca unsubiect de drept public naþional ºi internaþional.

Ea a demonstrat actualitatea ºi necesitatea statelornaþionale în lumina principiilor de drept, aleliberalismului. Pentru întâia datã în gândireapoliticã româneascã din Ungaria era formulatãideea statului naþional unitar, legitimatã prin nouaconcepþie de drept internaþional ce se afirma înlume, ce justifica dreptul popoarelor laautodeterminare. Principiul de naþionalitateimplica ºi dreptul la autodeterminare, îl justifica ºiîl susþinea.

Formarea statului naþional român a fostposibilã în împrejurãrile politice internaþionale dela sfârºitul Primului Rãzboi Mondial, sintetizânddoctrina naþionalã româneascã din secolul al XIX-lea ºi temele majore ale democraþiei universale,noile idei politice de la sfârºitul Primului RãzboiMondial.

Fundamentele juridice ale unirii din 1918 aufost principiul naþionalitãþilor ºi corolarul sãujuridic, dreptul popoarelor la autodeterminarexlvi.Principiul de naþionalitate a fost conceput ca unprincipiu politic ºi unul de drept public, ce aºezaideea de drept la baza noii ordini internaþionalepreconizatã dupã rãzboi.

Principiul de naþionalitate a conferit caracterulde legitimitate Primului Rãzboi Mondial, acelorþãri care au intrat în rãzboi pentru realizareaunitãþii lor naþionale. Consecinþa juridicã aprincipiului naþionalitãþilor a fost tezaautodeterminãrii, înþeleasã ca un drept alnaþiunilor opresate de a rupe legãturile ce leataºeazã unui sistem politic, pentru a-l alege pecel care le convine aplicarea acestuia însemnarecunoaºterea suveranitãþii naþiunii în teritoriulsãu naþional, deci dreptul de a-ºi alege forma deguvernãmânt ºi, în al doilea rând, dreptul ce îlposeda naþiunea de a alege liber comunitateapoliticã în cadrul cãreia dorea sã se integreze xlvii.Acest drept a fost invocat de naþiunile oprimatedin Europa la sfârºitul rãzboiului. În accepþiuneadin acel moment presupunea dreptul la secesiuneºi dreptul de a constitui state naþionale. El implicavoinþa liber exprimatã a popoarelor, iar mijloculprin excelenþã de aplicare a dreptului deautodeterminare a fost plebiscitul. GeorgeSofronie a remarcat cã acest concept era desorginte europeanã, cã ideologia wilsonianã nu afost unica sursã a curentului ce a impus dreptulde liberã dispunere a popoarelor. Doctrinawilsonianã – scria George Sofronie – nu a fãcutdecât sã precizeze într-un moment psihologicfavorabil o acþiune intensã ºi metodicã elaboratãîn Europa sub influenþa realitãþilor politice.Popularitatea de care s-a bucurat doctrinawilsonianã la sfârºitul Primului Rãzboi Mondial s-a datorat faptului cã preºedintele american agrefat gândirea sa politicã într-un moment cândcircumstanþele politice îl fãceau arbitrul lumii.xlviii

În accepþiunea menþionatã, dreptul laautodeterminare a fost invocat de conferinþanaþionalitãþilor oprimate din 1915, în proclamaþiavoluntarilor români de la Darniþa, din 1917xlix, înDeclaraþia românilor emigranþi din Austro-Ungaria, din 6 octombrie 1918l. Ideeaautodeterminãrii s-a bucurat de adeziuneapopulaþiei româneºti la toate nivelurile. Presaromâneascã i-a dat o mare extindere în toamnaanului 1918. Cel mai mare ecou l-au avutdeclaraþiile wilsoniene din ianuarie, februarie, iulieºi septembrie 1918, difuzate în opinia publicãromâneascã prin toate mijloacele posibile. Ele aufost receptate în toate zonele Transilvaniei ºi detoate categoriile sociale.li

Declaraþia oficialã prin care naþiunea românãdin Ungaria invocã dreptul la autodeterminare ºihotãrãºte sã-l punã în practicã a fost declaraþia dela Oradea, din 12 octombrie, prezentatã înparlamentul maghiar în 18 octombrie 1918. Este o

1166




1177




declaraþie de independenþã ºi de secesiune anaþiunii române din Ungaria, ce anunþa intenþiasa de a dispune liber de aici înainte de soarta sa:„Pe temeiul dreptului firesc, cã fiecare naþiunepoate dispune, hotãrî singurã ºi liber de soarta sa,naþiunea românã din Ungaria ºi Ardeal doreºte sãfacã uz de acest drept ºi reclamã în consecinþã ºipentru ea dreptul ca liberã de orice înrâurirestrãinã sã hotãrascã singurã aºezarea ei printrenaþiunile libere.”lii Ea a fost completatã demanifestul din 31 octombrie 1918, ce anunþaconstituirea Consiliului Naþional Român, ca organal suveranitãþii naþionaleliii ºi de nota ultimativã aConsiliului Naþional Român din 12 noiembrie1918, care proclama trecerea teritoriului sãunaþional în suveranitatea naþiunii române.liv

Formarea Consiliului Naþional Român asoluþionat chestiunea suveranitãþii ºi a puteriinaþiunii, delegând acest consiliu „ca unicul forcare reprezintã voinþa poporului român ºi sebazeazã pe libera hotãrâre asiguratã de curentulvremii ºi de voinþa popoarelor libere...”lv.

Instituþia consiliilor naþionale a fostcaracteristicã acestei etape a procesului deformare a statelor naþionale din centrul ºirãsãritul Europei la sfârºitul Primului RãzboiMondial. Ea a constituit o fazã de tranziþie de laimperiu la statul naþional în procesul dereorganizare politicã a zonei. Consiliile auinaugurat procesul de reorganizare politicã ºimilitarã pe baze naþionale, constituind nucleulviitoarei organizãri statale. Ele s-au substituitvechii organizãri politice, asumându-ºi rolul deorgane ale puterii de stat la naþiunile lipsite pânãacum de instituþii statale naþionale. Ele auconstituit un sistem politic românesc care arealizat transferul de suveranitate în favoareanaþiunii române.

Transferul de suveranitate s-a realizat prinplebiscitul spontan al populaþiei româneºti, care aconstituit în adunãri publice, cu participareamajoritãþii populaþiei, aceste organisme politice întoate zonele Transilvaniei.lvi

Nota ultimativã adresatã guvernului maghiarde Consiliul Naþional Român reprezintã actul princare formal Consiliul Naþional Român trece însuveranitatea naþiunii române teritoriul în careaceasta reprezintã majoritatea.lvii Eºecultratativelor cu guvernul Ungariei de la mijlocullunii noiembrie, a determinat Consiliul NaþionalRomân sã difuzeze manifestul Cãtre popoarelelumii, prin care îºi justifica ºi motiva opþiuneapoliticã în faþa opiniei publice ºi politiceinternaþionale, într-un moment când nu s-a decisîncã organizarea politicã a Europei.lviii

În practica politicã a vremii, voinþa colectivã anaþiunii române s-a exprimat sub formaplebiscitului spontan, manifestat în adunãrile deconstituire a consiliilor naþionale, de alegere saudesemnare a delegaþilor la adunarea naþionalã dela Alba Iulia, în chiar formula adunãrii naþionalela care au recurs liderii români potrivit tradiþieipolitice româneºti. Implicând exprimareaplebiscitarã, adunarea de la Alba Iulia a încheiatprocedura necesarã a dreptului deautodeterminare, denumitã în dreptulinternaþional forma pasivã a principiului denaþionalitate.lix

Principiile democratice au stat la baza practiciiplebiscitare, delegaþii la adunarea naþionalã fiindaleºi prin vot universal. Participarea la adunareade la Alba Iulia prin deputaþi oficiali aleºi saudesemnaþi de instituþiile ºi societãþile naþionale,prin numãrul mare al trimiºilor neoficiali ailocalitãþilor, prin miile de adrese de adeziune carepurtau sute de mii de semnãturi, participarea laAlba Iulia a constituit o altã formã de manifestare

a plebiscitului spontan.lx

Adunarea de la Alba Iulia, din 1 decembrie1918, a decretat unirea românilor dinTransilvania, Banat ºi Þara Ungureascã cuRomânia. Ea a proclamat marile idei care auguvernat România între cele douã rãzboaiemondiale: votul universal, libertate naþionalãpentru toate popoarele conlocuitoare, egalãîndreptãþire ºi libertate confesionalã pentruconfesiunile din stat, instaurarea unui regimdemocratic întemeiat pe votul universal, libertateade presã, de asociere ºi întrunire, reformã agrarãradicalã, drepturi ºi avantaje pentru muncitori.lxi

Concepþia politicã care a stat la baza uniriidin 1918 a fost comparabilã cu standarduluniversal, cu aspiraþiile general umane de dupãPrimul Rãzboi Mondial, fiind îmbrãþiºatã de toatecategoriile sociale ºi componentele organismuluinaþional românesc.

Note:

i Pentru principiul de naþionalitate ºi ideea de naþiunevezi: F. Chabord, L’ideea di nazione. Bari, 1961; EricHobsbawn, Nazione e nazionalismo dal 1780. Torino,1991; Henri Hauser, Le principe de nationalités: sesorigines historiques; George Sobrenie, Principiul naþion-aliºtilor în dreptul internaþional public. Bucureºti, 1929;Idem, Principiul naþionalitºtilor în tratatele de pace din1919-1920.Bucureºti, 1936; Nicolae Bocºan, Ideea denaþiune la românii din Transilvania ºi Banat. Secolul alXIX-lea. Cluj-Napoca, 1997.ii Pentru ideile politice ale lui Simion Bãrnuþiu vezi: G. Bogdan-Dinicã, Viaþa ºi ideile lui Simion Bãrnuþiu.Bucureºti, 1924; George Em. Marica, Studii de istoria ºisociologia culturii române ardelene din secolul al IX-lea, vol I. Cluj-Napoca, 1977; Avram Andea,Libertatea naþionalã în concepþia lui Simion Bãrnuþiu,în vol. Centenar muzeal orãdean, Oradea, 1972, p. 295-305; Idem, Libertate ºi proprietate în concepþialui Simion Bãrnuþiu, în Studia Universitatis Babeº-Bolyai. Historia, XVIII, 1973, fasc. 1, p. 33-51. P.Pandrea, Filosofia politico-juridicã a lui SimionBãrnuþiu. Bucureºti, 1935; R. Pantazi, Simion Bãrnuþiu.Opera ºi gîndirea. Bucureºti, 1967.iii Textul discursului la Cornelia Bordea. 1848 laromâni, vol. I. Bucureºti, 1982, p. 446-483 (În contin-uare Simion Bãrnuþiu, Discurs). Toate trimiterile se facla aceastã ediþie. Pentru ideologia discursului veziGeorge Em. Marica, op. cit.iv S. Bãrnuþiu, Discurs, p.463 v George Cipãianu, Vincenþiu Babeº (1821-1907).Timiºoara, 1980.vi V. Babeº, O ºedinþã a casei reprezentanþilor (II), înAmicul poporului, 1848, nr. 12, p. 182-186; nr. 13, p. 182.vii Cauza limbilor ºi a naþionalitãþilor în Austria.Redactatã de un român. Viena, 1860 (În continuaretrimiterile se fac la aceastã ediþie, sub Cauza limbilor ºia naþionalitãþilor...)viii Ibidem, p. 86.ix Dreptul public al românilor. Iaºi, 1867, publicat dupãredacþiile autorului din 1860 ºi 1863, p. 76-95x Ibidem, p. 78.xi Ibidem, p. 424.xii Ibidem, p. 427.xiii Vasile Maniu, Unitatea latinã sau cauza românã înprocesul naþionalitãþilor din punctul de vedere istoric,juridic ºi politic, Bucureºti, 1867, p. 4-11xiv Ibidem, p.8xv Pentru ideea de naþiune la Alexandru Mocioni, veziGeorge Em. Marica, Sociologia naþiunii la românii dinTransilvania în secolul trecut, în vol. Studii de istoria ºisociologia culturii române ardelene în secolul al XIX-lea, vol. I, p. 284-301; Idem, Sociologia naþiunii laAl. Mocioni ºi A.C. Popovici, în Viitorul social, I, 1972,nr. 3, p. 775-783.xvi Al. Mocioni, Discurs rostit în parlamentul Ungarieiasupra legii naþionalitãþilor (1868), în T.V. Pãcãºian,Cartea de aur, vol. IV, p. 473-482 (trimiterile în contin-uare sunt reproduse din aceastã ediþie sub Al. Mocioni,Discurs).

xvii Al Mocioni, Discurs, p. 476xviii Ibidem. xix Ibidem.xx Alexandru Mocioni, Conºtiinþa naþionalã. Viena,1888 (extras din Almanahul Societãþii academiceRomânia Junã, Viena, 1888)xxi Al. Mocioni, Conºtiinþa Naþionalã, p. 3.xxii Ibidem, p.7.xxiii Aurel C. Popovici, Principiul de naþionalitate.Conferinþã dezvoltatã la 30 I 1894 în Ateneul Romândin Bucureºti. Bucureºti, 1894, p. 9.xxiv Ibidem, p. 8.xxv Ibidem, p. 11.xxvi I. Popescu, Educaþiunea naþionalã, în AlmanahulSocietãþii academice social literare România Junã,Viena, 1888xxvii A.C. Popovici, Principiul de naþionalitate, p. 14-15xxviii Idem, Die Vereinigten Staaten vonGrossösterreich. Polistische Studien zur Lösung dernationalen Fragen und staatsrechtlichen Krisen inOsterreich-Ungarn, Wien, 1906. Ediþia româneascã alucrãrii: Stat ºi naþiune. Statele unite ale Austriei Mari.Traducere din limba germanã cu o prefaþã de PetrePandrea. Bucureºti, 1939, p. 176. (În continuare trimi-terile se fac la aceastã ediþie sub titlul A.C. Popovici,Stat ºi naþiune)xxix Ibidem, p. 173.xxx Al. Mocioni, Conºtiinþa naþionalã, p. 15xxxi Ibidem, p. 16xxxii A.C. Popovici, Principiul de naþionalitate, p. 24xxxiii Ibidem xxxiv Idem, Stat ºi naþiune, p. 175xxxv Idem, Principiul de naþionalitate, p. 19xxxvi Ibidem, p. 32xxxvii Ibidem, p. 35xxxviii Al. Mocioni, Conºtiinþa naþionalã, p. 16-17xxxix Ibidem, p. 17xl Ibidem xli A.C. Popovici, Principiul de naþionalitate, p. 21xlii Ibidem, p. 22. Dupã Sigried Brie susþinea ideea cãprincipiul naþionalitãþilor justifica pretenþia unei naþiunide a forma un stat pentru sine, întrucât „caracterul spe-cific al unei naþiuni poate sã ajungã la deplina luidesfãºurare ºi înflorire numai printr-o activitate cultu-ralã desfãºuratã în sânul lui”.xliii A.C. Popovici, Stat ºi naþiune, p. 177xliv Ibidemxlv Ibidem, p. 179xlvi George Sofronie, Principiul naþionalitãþilor întratatele de pace din 1919-1920, p. 20xlvii Ibidem, p. 91-122 (Cap. Ideea de autodeterminareîn tratatele de pace din 1919-1920)xlviii Idem, L’autodetermination des Roumains deTransylvanie en 1918 comme fondement juridique del’unité roumain, în Revue de Transylvanie, VII-IX, 1941-1943, p. 50xlix Marea unire de la 1 decembrie 1918. Bucureºti,1943, p. 21-22l Ibidem, p. 22-23li Vasile Vesa, The receiving accorded to presidentWilson’s principles in Transilvania in the fall 1918, ÎnStudia Universitatis Babeº-Bolyai. Historia, 25, fasc. 1,1980, p. 32-38lii „Românul”, VII, nr. 1, 27 octombrie / 7 noiembrie.1918liii Adevãrul, I, 21 oct./3 nov. 1918liv Marea unire de la 1 Decembrie 1918, p. 33-34lv Adevãrul, I, 21 oct./3 nov. 1918lvi Nicolae Bocºan, Ideile politice ale actelor fundamen-tale ale unirii Transilvaniei cu România, în StudiaUniversitatis Babeº-Bolyai. Historia, 37, 1992, nr. 1-2, p.149-151lvii Marea unire de la 1 Decembrie 1918, p. 33-34lviii Versiunile în limbile românã ºi francezã înRomânul, VII, nr. 10, 7/20 noiembrie 1918. Versiuneaîn limba maghiarã, în Aradi Hirlap, nr. 301, din 20noiembrie 1918.lix George Sofronie, Principiul de naþionalitate întratatele de pace din 1919-1920, p. 62.lx Marea unire de la 1 Decembrie 1918, p. 53-84. 1918la români, vol. X. Bucureºti, 1989.lxi Marea unire de la 1 Decembrie 1918, p. 109-111.

În epoca de emancipare naþionalã, când sepresupunea cã fiecare naþiune trebuia sã aibã unstat naþional care sã-i reuneascã pe toþi membriisãi, românii aveau demult un nume pregãtitpentru þara lor. Nu a fost un nume inventat nicide Dimitrie Philipide, nici de paºoptiºti, nici deprimul domn al Principatelor Unite, AlexandruIoan Cuza ºi nici de ministrul sãu de externe,Mihail Kogãlniceanu. Era un nume venit dintr-untrecut adânc, pe care-l purtaserã într-un fel saualtul, la un moment dat, toate alcãtuirile politiceale românilor. Era ºi numele pe care l-a avutneîntrerupt de la 1300 încoace “Þara Româneas-cã”, adicã cel mai vechi ºi mai prestigios statmedieval românesc, care ºi-a asumat ºi prinmijlocirea numelui misiunea latentã dereconstituire a unitãþii politice a poporului alcãrui nume în purta.

România nu a fost însã întreagã la 1859 ºi nicila 1877-1878. Circa 8 milioane de români trãiauîn afara sa, la nord de Dunãre. Cam în aceeaºivreme, Bulgaria era încã ocupatã de otomani ºidivizatã, Polonia era doar o amintire, fiindstãpânitã de Rusia, Germania ºi Austro-Ungaria,cehii ºi slovacii, ca ºi croaþii, slovenii, mulþi sârbinu trãiau în statele lor. Sub stãpânirea þarilortrãiau zeci de popoare dornice de viaþãindependentã, iar în Austro-Ungaria, cele douãnaþiuni dominante – austriecii ºi ungurii – erauîntrecute numeric de ceea ce impropriu senumeau minoritãþi. Situaþia aceasta nu mai puteadura, iar criza era vizibilã încã din secolul alXVIII-lea, când se iniþiazã, se organizeazãtemeinic ºi se desfãºoarã miºcãrile de emanciparenaþionalã. Între timp, marile puteri continuau sãadânceascã nedreptãþile în loc sã le atenueze,continuau sã aplice soluþii luate în cabinete sauimpuse prin forþã. Astfel, la 1775, partea de norda Moldovei, cu vechea capitalã a þãrii, Suceava, cumormântul lui ªtefan cel Mare de la Putna, cumãnãstirile pictate ºi cu o populaþie compact ºimasiv româneascã era încorporatã Austriei; la1812, Moldova dintre Prut ºi Nistru (practicjumãtate din vechiul principat al Moldovei) –numitã de-atunci Basarabia, era ocupatã deImperiul Rusesc; la 1867, se încheia pactul dualistaustro-ungar, în urma cãruia se desfiinþa completautonomia Transilvaniei, iar partea de rãsãrit aImperiului Habsburgic era supusã unei intensepolitici de maghiarizare.

Spre finele secolului al XIX-lea Europa ºi apoilumea s-a împãrþit în blocuri militar-politice careameninþau sã redimensioneze planeta dupãinteresele lor ºi nu dupã cele ale popoarelor.Totuºi, aceste popoare reprezentau o imensã forþã,de care trebuia sã se þinã seama. Primul RãzboiMondial a fost ocazia redimensionãrii lumii,proces în cadrul cãruia interesele marilor puteri s-au aflat în confruntare directã cu intereselenaþiunilor. Conducãtorii lumii de atunci au fostobligaþi sã þinã seama ºi de dorinþele popoarelor,ale naþiunilor mici, mai ales cã miºcãrile de masãameninþau sã bulverseze întreaga ordine stabilitã.Prin instanþe alese în mod democratic, românii audecis unirea teritoriilor care aveau majoritatedemograficã româneascã cu Regatul României.Aceste instanþe au fost “Sfatul Þãrii” întrunit laChiºinãu, care a decis unirea Basarabiei,“Congresul General al Bucovinei de la Cernãuþi,care a proclamat unirea Bucovinei ºi “MareaAdunare Naþionalã reunitã la Alba-Iulia, unde s-ahotãrât unirea Transilvaniei ºi provinciilor cu

majoritate româneascã din Ungaria. Toate acesteas-au petrecut în anul 1918, data de 1 Decembriemarcând simbolic finalul uni proces, acela defãurire a României Întregite.

Pentru prima oarã în istorie, majoritateacovârºitoare a românilor trãiau într-un singur stat,cu circa 16 milioane de locuitori ºi o suprafaþã depeste 300 000 de km pãtraþi. Ca suprafaþã,România avea mãrimea Italiei ºi era cel mai marestat din sud-estul Europei. Teoretic, principiileerau foarte generoase, numai cã aplicarea lorpracticã întâmpina o serie de obstacole. Chiardacã marile imperii din zonã – în primul rând celaustro-ungar ºi þarist – cãzuserã, formarea statelornaþionale sau a unor federaþii libere de naþiuni peruinele lor era foarte dificilã. Noile frontiere, deºimai adecvate realitãþilor etnice, erau departe de asatisface exigenþele tuturor, mai ales ale tuturorvecinilor. Tradiþiile medievale, în unele cazuri,miºcãrile moderne de emancipare, în altele,creaserã idealul statelor naþionale “mari”. Astfel sevorbise ºi se vorbea de Ungaria Mare, de BulgariaMare, de Serbia Mare, de România Mare, deAlbania Mare, de Polonia Mare etc. Or, încondiþiile date, ale amestecului de populaþie, aleenclavelor strãine din mijlocul unor mase etnicecompacte, ale deznaþionalizãrilor etc., eraimposibil ca toate aceste state sã fie “mari”, sãcoexiste paºnic ºi sã fie mulþumite. Peste un sfertdin populaþia României era formatã dinminoritãþi, iar în Polonia proporþia minoritãþilorera ºi mai mare. Mari frustrãri au apãrut în cazulGermaniei, al Austriei, al Italiei, al Bulgariei ºi,mai ales, al Ungariei. Despre Ungaria se spuneacã trãise cea mai mare tragedie, pierzând circadouã treimi din teritoriu ºi din populaþie. Cei careclamau tragedia, “uitau”, de obicei, sã specifice cãteritoriile pierdute aveau majoritãþi absolute,adesea covârºitoare, nemaghiare. Fireºte, nu estemai puþin adevãrat cã mari grupuri de maghiarirãmãseserã între frontierele României, aleCehoslovaciei ºi Iugoslaviei. Din naþiunedominantã, cu o anumitã mentalitate elitarã,aceºti maghiari ajunseserã minoritãþi etnice ºiconfesionale, supuse rigorilor unor state strãinepentru ei. În aceste state, vechile minoritãþi, careavuseserã în Austro-Ungaria un statut inferior, sesimþeau acum stãpâne ºi unele cercuri ale loraveau tendinþa de a-i umili pe noii marginali.Frustrãrile acestor comunitãþi, dar mai alesfrustrãrile statelor care s-au consideratnedreptãþite de pe urma pãcii de la Paris din1919-1920 au condus treptat la al Doilea RãzboiMondial.

Pacea de dupã Primul Rãzboi Mondial a fostdeparte de a asigura liniºtea ºi bunãstareanaþiunilor. Pentru unele state foste multinaþionale,cu pretenþii hegemonice, pentru altele cu pretinsemisiuni civilizatoare sau pentru cele careîmpingeau iredentismul spre limite inacceptabile,

momentul 1918-1920 a fost unul complet nefast,perceput ca atare, augmentat la proporþii de“tragedie” ºi în urma unei propagande bineregizate de cãtre o parte a elitei politice. Nicistatele “mulþumite” de dupã Primul RãzboiMondial din Europa Central-Orientalã – Polonia,Iugoslavia, Cehoslovacia, România, Þãrile Baltice –nu au avut o soartã mult mai bunã ºi o viaþãmult mai seninã. Deºi epoca interbelicã a fostperceputã de cãtre conºtiinþa colectivã din acesteþãri – mai ales dupã experienþa comunistã – ca o“vârstã de aur”, ea nu a fost lipsitã de mariîngrijorãri, convulsii ºi chiar grave conflicte social-politice ºi etnice. România actualã nu mai este,fireºte, România Mare de acum nouã decenii, dinfoarte multe puncte de vedere. Nici sub aspectteritorial, fiindcã Basarabia, nordul Bucovinei ºiþinutul Herþa sunt situate astãzi în afaraRomâniei. Pierderile acestea teritoriale din 1940,menþinute apoi dupã al Doilea Rãzboi Mondial,nu s-au datorat însã vreunei decizii nedrepte luatede români ºi de marile puteri în anii 1918-1920.Nu este vorba despre regiuni neromâneºti, nu estevorba despre zone cu majoritãþi ruse sauucrainene, ci de rãpiri teritoriale abuzive, bazatepe forþa armelor, pe ameninþãri ºi intimidãri, lacare marile puteri au consimþit ori au trebuit sãconsimtã. România are astãzi aproximativsuprafaþa Regatului Unit al Marii Britanii ºiIrlandei de Nord ºi o populaþie de circa 22milioane de locuitori, fiind a ºaptea þarã camãrime ºi numãr al populaþiei din UniuneaEuropeanã. Sub aspect etnic, românii formeazãcam 90% din totalul locuitorilor, restul de 10%fiind format din minoritãþi. Prin urmare, româniinu pot privi în urmã, spre anii 1918-1920, decâtcu simpatie ºi încredere. Ceea ce s-a înfãptuit prinvoinþa naþionalã la 1918, în cazul României, nu afost abuziv, nici efemer ºi nici artificial. A fostîmplinirea unui destin istoric: teritoriul care dinvechime se numea România sub aspect etnic, adevenit România ºi sub aspect politic oficial. Iarromânii ºtiu cã aceastã realizare perenã – devenitãacum parte a concertului european de naþiuni – s-a putut înfãptui ºi cu sprijinul masiv al StatelorUnite ale Americii, prima putere a lumii. Este,poate, ºi acesta un motiv pentru care, uneori subarcul ºi culorile curcubeului, preºedinþii americanisunt primiþi de fiecare datã cu atâta cãldurãumanã la Bucureºti.

1188




Numele ºi destinulistoric al României

(Urmare din pagina 3)

Stefan Socaciu Biertan

ªi-i cald în crâºmã ca-ntr-o clocitoareIar ce vedem ni se nãzare visAcum când toatã clasa muncitoareS-a dus încet-încet în paradis

ªi-n discoteci unde coboarã searaPrecum un iz de bitter amãruiÎntr-un tricou pictat cu che guevaraSe simte bine puiul de burjui

IV.- vedere din berlin –

Faþadele au aerul de iunkerºi-ascultã parcã paºi de regimentAici a fost odinioarã bunkerDin berãrie sigfrid e absent

Iar în oraºul ca un osuarPrin care nu rãzbate nici o larmã

marlene dietrich cântã parcã iarAcelaºi cântec aspru de cazarmãCe încrustându-þi rune pe timpanCu pianul ºi trompeta care plângeCa o tunicã veche de ulanMiroase-a praf de puºcã ºi a sânge.

ªi curge ca rugina de pe cheiFãcînd sã piarã casele deodatãPe când berlinul invadat de gayÎºi linge iarãºi tâmpla împuºcatã

Scrutând pe urmã zarea cenuºieCu norii ei diformi de caolinDe unde sigfrid trebuie sã viePe umeri cu tot aurul din rin

Copil, pânã la vârsta de cinci ani, de apartament ºi de etaj (cum am mai spus-o ºi aiurea), comerþulmeu cu animalele a fost redus, aproape nul, – fie ºi dacã mama susþinea cã cel dintâi cuvânt rostit demine a fost „hamo!”, cu privire la un câine (mare, cred).

Suit, cam pe la patru ani, pe calul de trãsurã, Puiu, al unuia dintre bunici, am început sã plâng, sã þip,sã mã comport ca un bicisnic, încât mai þin, ºi astãzi, minte privirea mamei, dispreþuitoare.

Altminteri, nu aveam în casã decât o colivie cu canari, dispãruþi la bombardament, ºi, la întoarcerea,dupã armistiþiul cu ruºii, din refugiu, o haitã de guzgani prãsiþi în pace, în absenþa noastrã, cu care,noaptea mai cu seamã, bãrbaþii din familie duceau adevãrate bãtãlii.

Când am avut, în fine, curte ºi grãdinã, comerþu-mi cu pisicile ºi câinii a devenit ceva mai bun, fãrã afi înfloritor. Faþã de ele ºi de ei, eram puþin timid, ba chiar distant.

Distanþa asta,-n care intra ºi-un pic de teamã, cãci fiarele, în cazul meu, contrar celui al lui Orfeu, nu„ascultau de om”, ca într-o poezie de Bacovia.

Am vrut, o datã, sã hipnotizez (aºa credeam eu!) un pisic de-al casei. Stãtea pe marginea unui bufet,ondulându-ºi blana la rãstimpuri, – eu poruncindu-i, repetat, în gând, sã sarã de acolo pe covor. N-a fãcut-o, bineînþeles, lãsându-mi un vag dispreþ de mine însumi.

Pe la vreo doisprezece ani, în fine, când, de dragul dragului nostru prof de ºtiinþele Naturii, cum sespunea atunci, am fãcut o pasiune pentru zoologie, începând sã umplu curtea, chiar ºi casa, cu arici vii ºicu þestoase, baºca ºopârle cenuºii sau broaºte verzi sacrificate pe altarul ºtiinþei, adicã înþepate în bulbulrahidian ºi, apoi, fierte în vederea obþinerii vreunui schelet, aducãtor de nota zece, – pasiunea cercetãriipure neexcluzând cu totul pra(g)matismul!

Era prin iunie ’54, intrasem în vacanþa mare, dar zilnic reveneam la ºcoalã, unde, în laboratorul „deprofil”, galvanizam o broascã, douã, – care, decapitate, mai aveau, contracþii,-n serul fiziologic, musculare...Femeia de serviciu îi spunea cui avea poftã s-o asculte, cã „de-asta ploaie, mamã, zi de zi”.

În fine, la sfârºitul clasei a VII-a, pe la paiºpe ani, am achiziþionat un pui de vulpe. Am dat pe el osumã nu prea micã, anume 25 de lei, cât mi-a cerut, fãrã a clipi, un coleg al nostru cam escroc.

Nu-l citisem pe Saint-Exupéry, – pe care, de l-aº fi citit, aº fi putut sã-l contrazic, pesemne, în privinþaaprivoazajului vulpin. Mica mea vulpe nu pãrea sã-mi spunã „Apprivoisez-moi, mon Prince!” Din contrã.Cu toate cã-i dãdeam mâncare zilnic, mi-a amprentat o datã pulpa goalã, – mai înaintea evadãrii sale, într-o noapte, pe dedesubtul gardului de sârmã. Aflând cã mi-o prinseserã hingherii (cãci devenise cineva,-ncartier), am încãlecat pe bicicletã ºi am dat fuga la sinistra „ºbilþerie”, unde am fost întâmpinat de-omatahalã cu vorbele: „Fugi, bã, de-aici! Acu-i cãciulã.”

*Aveam aproape 14 ani, aveam un pui de vulpe ºi, la vreo douã colþuri, pe-o stradã paralelã, o camaradã

scundã, cu pãr negru, gros ºi bãtând în albãstrui închis, cãreia-i fãceam o vagã curte.Urma s-o vizitez la 5 (PM).Ca s-o dau gata, am pus vulpea în lesã, cu dificultate, ºi am ieºit cu ea pe stradã. Eram, desigur, tras la

ºpiþ (chiar dacã nu la patru ace). Roºcatul companion al meu, a rãbdat el ce-a rãbdat viaþa de câine; apoi,dupã vreo 10 paºi, a trebuit sã-l iau în braþe. Trecãtorii se uitau la mine lung, dar eu, rãbdând ca unspartan sã mã tot chinuie ºi zgârie, am ajuns, cu vulpea aproape îmblânzitã, mândru de ea ca de-untrofeu, în curtea, plinã de vreo alte ºase fete, a celeia pe care, în iulie, o curtam.

Se auzeau, din curtea de peste drum, copiii þinându-se de mânã ºi cântând: „Coroana e rotundã,/Rotundã e ºi luna,/ Frumoasã este fata/ Pe care o iubesc.”

1199




ªerban Foarþã

emoticon

Oameni ºi vulpi

poezia

Octavian Soviany

Sãrbãtoorilee nneepputinþþeei

I.Ne-ascundem sãrãcia prin mansardeªi ne vorbim de-o vreme prin tãceriPlãmânii noºtri-s sparþi de bulevardeDe bitum care duc spre nicãieri

ªi-n cântecele noastre de oraºScheletele cuvintelor sunt roºiiCãmãºi de forþã-i strâng de gât pe laºiIar ciuma premiazã curajoºii

Cu epoleþi frumoºi de mercenarCând îºi aratã printre gratii pumniiDin tâmpla spartã-a îngerilor sarPe tastele computerelor plumbii

Prin aburi vineþii de halogenCare aduc cu mâzga ºi cu zloataCa versurile unui schizofrenCe-ncearcã sã îºi muºte beregata

Cînd confundãm amiezele cu zoriiCu ochii noºtri mici de oameni griÎn timp ce nãpârlesc stihuitoriiIar odele aduc a puºcãrii

II.S-a dus la dracu toatã elocinþaIar sunetele pier ca-ntr-un abisPoetul braþ la braþ cu neputinþaLa ora asta umblã prin paris

Ca doi apaºi cu creºtetele ninseªi buzele strâmbate-n chip ºi felEi cântã ca armatele învinseUn cântec melancolic de bordel

Ce spune depre viaþã cã e tristãªi picurã de fiere ºi veninFrumos ca o studentã maoistãªi negru ca pãdurea din katyn

Sã dea la dracu toatã elocinþaPierind apoi de propriul sãu ecouPoetul braþ la braþ cu neputinþaLa ora asta cântã în metrou

Cu ochi apoºi ºi înrãiþi de câineUn câine rãpciugos ºi fumuriuªi ce adunã astãzi pradã mâinePe-o pâine ºi o sticlã de rachiu

III.Cu bãrbile mâncate de ruginãCum adãstãm parcã lipiþi de barÎn crâºmã – ca-ntr-o ruinã de uzinã –Pãtrunde ruina unui proletar

Asemenea pictaþilor pe ziduriSub ºapca lui boþitã de velurEl parcã poartã fabrica în riduriªi comunismul scris pe bãtãturi

ªi-n ochi cu-o mahmurealã cenuºieScobindu-ºi buzunarul îndelungComandã cea mai ieftinã tãrieIar masa crâºmei i se pare strung

Iar dupã trei cinzeci ºi încã unaBoscorodind ceva încetiºorÎºi scoate ºapca sã salute lunaCe i se pare piesã de tractor

Citisem în Cosmo cã pentru a te menþine înformã trebuie sã faci zece mii de paºi zilnic,dacã asta e singura activitate fizicã. Când am

ieºit din casã m-am apucat sã numãr, nu mãpricepeam la aproximãri ºi eram curioasã de cevavreme cam cât merg eu pe jos, mai ales cã aveamimpresia cã stau departe ºi cã merg mult ºi cã suntpeste normã. Am numãrat tot, inclusiv cât am fãcutcând m-am întors dupã telefon, pe care îl uitasemacasã, dar n-am luat-o ca pe un semn rãu, pentru cã nuapucasem sã ies din bloc. Pe stradã þineam pumnulstrâns ºi la fiecare sutã mai scoteam un deget, ca sãnumãr mai uºor, numai cu zeci ºi unitãþi. Amcoborât pe Racoviþã ºi pânã jos, la Camera deComerþ, fãcusem deja o mie. Când îþi numeri paºii,drumul e douã ori mai apãsãtor. În timpul ãsta înmod normal aº fi ascultat la cãºti vreo douãmelodii sau m-aº fi gândit la chestii utile sau aº fifost atentã la detalii, ca un exerciþiu de observaþie,ochiul e un instrument perfectibil, nu-i aºa.

Jos, la semafor, m-am aºezat cu capul în umbraindicatorului cu accesul interzis ºi, în timp ceaºteptam sã se facã verde, am fãcut niºte exerciþiidiscrete cu muºchii fesieri – adicã îi încordezi ºi-irelaxezi, îi încordezi ºi-i relaxezi – tot din Cosmo.Sau poþi sã mai faci exerciþii din astea în staþie sauîn autobuz, ca sã exploatezi timpul ãla mort, amzis cã încerc ºi asta, deºi e un pic caraghios, fiindcãe mai greu sã pari natural, e caraghios sã te uiþi fixºi sã încordezi muºchii fesieri, deºi nu ºtie nimenide ce te uiþi fix.

Era foarte cald ºi, cum era un pic dupã oraprânzului, petele de umbrã erau mici. Am traversat,m-am dat pe lângã pereþii clãdirilor, dar tot eramcam jumãtate în soare. Am lãsat-o baltã cunumãratul paºilor, dupã un calcul simplu, mi-amdat seama cã nu fãceam nici de departe zece mii pezi ºi m-am întristat, soluþia era în altã parte, Clauîmi recomandase sã încerc ceva care sã accelerezeritmul cardiac, atunci se arde cel mai bine.

Pe la jumãtatea drumului deja transpirasemtoatã, nu mai ºtiam cine fixase ora interviului, darcred cã ei, sã-i ia naiba, cã stau bine mersi în aer ºieu îmi dau duhul pe strãzi la ore de foc. ªtiam cãam pete de transpiraþie sub sâni, uram când seîntâmpla asta, dar bluza din þinuta de interviu –singura, ºi pe care o gãsisem aproape la fel de greuca rochia de nuntã – era supraelasticã ºi închisã laculoare ºi mã trãda.

Am ajuns cu zece minute mai devreme, am statîn hol ºi m-am uitat la afiºele de pe pereþi ºi mi-amvânturat bluza, doar-doar s-o usca, dar nu m-amuitat, n-am vrut sã mã deprim înainte, ºi aºa credcã eram roºie la faþã.

De cum am intrat mi-am dat seama cã o sã mãsimt picatã din lunã acolo, toþi la costum ºizâmbitori ºi cu strângeri ferme de mânã, genul ãlade mediu, deºi îmi repetasem pe drum motivelepentru care îmi doresc aceastã slujbã. Un negru totapãrea ºi dispãrea din cadru, m-am strãduit sã facconversaþie cu secretara, am butonat telefonul, amaºteptat. Au apãrut, dupã mai multe minute, treitipe cu mape, care m-am condus într-o încãpereîntunecoasã de la demisol, „ca sã nu ne deranjezenimeni”, ºi ne-am aºezat la o masã mare, eu la uncapãt – masa era ovalã – ele, una lângã alta, lacelãlalt. Vorbea numai una, o alta încuviinþa, a treianota disperatã ca un tocilar de prima bancã, mi-amimaginat cã e psiholoaga ºi cã-mi înregistreazã

miºcãrile. Mi-am schimbat poziþia de multe ori,încercam sã camuflez zona sânilor, mã gândeam ceîntrebãri sã pun.

- Povesteºte-ne un pic despre tine. De unde eºti,ce-ai studiat...

Am început sã zic, ea urmãrea cu coadaochiului în cv.

- Vãd aici cã ai fost la Paris. Cum e Parisul?Povesteºte-ne.

ªi dupã ce am povestit:- ªi de ce n-ai rãmas acolo?ªi a doua:- Da, de ce n-ai rãmas?- Pãi, a fost o experienþã interesantã ºi o lecþie

de viaþã utilã, dar... (ºi aici mai încet, rãmâne întrenoi) francezii sunt cam reci.

Tocilara umpluse deja o paginã de caietstudenþesc.

- În urmãtoarea parte a interviului aº vrea sã-þipun câteva întrebãri. Sã zicem cã eºti la biroul tãu,calculatorul tãu, ai cãºtile (cãºtile?!) ºi vezi cã uneicolege i se face rãu ºi leºinã ºi numai tu vezi asta.În acelaºi timp, secretara îþi face legãtura cu unclient nervos, iar eu te strig (de unde am dedus cãea e ºefa) ºi te chem sã-mi explici o chestie urgentãpe care numai tu ºtii sã mi-o zici. Ce faci mai întâi?

Sick people.A început sã râdã.- Bine, nu se întâmplã din astea, dar sã zicem...Am rãspuns corect, mi-am pus în evidenþã

latura umanã, dar ºi interesul faþã de imagineafirmei, tipa a bifat mulþumitã, tocilara a dat pagina.

- Dacã observi un conflict între doi colegi, cumacþionezi?

- Depinde de natura conflictului, ºtiþi, eu nusunt justiþiarã din fire... adicã e între ei ºi superiorullor sau dacã e ceva personal ºi mi se cere pãrerea...

-Ce-ai vrea sã schimbi la tine, ca om? (ºi aici mi-a dat câteva exemple, orientativ.)

Defectele nu mi le pregãtisem, m-am gândit, m-am enervat cã stau sã mã gândesc, ºtiam cã e dinaia capcanã.

- Sã zic ºi dacã nu are relevanþã pentru interviu?- Poate tu crezi cã n-are, dar poate cã pentru noi

are. ªi zâmbetul.- Pãi... aº vrea sã mã disciplinez alimentar. Sã

nu mai mãnânc dulciuri.- ªi altceva?- ªi...M-am gândit la niºte defecte care pot fi

interpretate drept calitãþi, eram la un concurs deperspicacitate contra cronometru.

- Sã nu mai muncesc atât de mult. (Lol) Adicãvreau sã fac o mulþime de lucruri deodatã ºi poatear trebui sã mã temperez, mama voastrã de tâmpiþi,mie îmi place de mine, n-aº schimba nimic, amzâmbit.

- ªi o ultimã întrebare: care crezi cã ar trebui sãfie calitãþile unui agent de vânzãri?

Agent de vânzãri? Eu credeam cã e ceva culimbile strãine, mã uitasem pe site-ul companiei,dar cu corporatiºtii ãºtia nu ºtii niciodatã despre cee vorba, deºi sunã bine. ªi nu ºtii despre ce e vorbanici când ajungi sã lucrezi acolo, ºtiu de laprietenele mele, cu ce te ocupi?, uai, e aºa greu sãexplic cu ce mã ocup, întreabã-mã altceva.

- Putere de convingere?- ªi altceva?- Sã ºtie ce vinde? Adicã sã cunoascã produsul

foarte bine...- În cazul nostru serviciile. ªi altceva?- Sã fie o persoanã organizatã, bune abilitãþi de

ºi capacitate sporitã de.La sfârºit am întrebat de salariu, e ok în raport

cu ce se oferã pe la alte firme ºi mai sunt ºibonusuri care sunt foarte ok ºi n-aþi putea sã-mispuneþi totuºi niºte cifre, vã daþi seama cã atârnã înluarea deciziei, tocilara nota, poate cã nu epsiholoagã, poate cã face doar un proces-verbal, sauceva analizã internã a firmei, ce fel de oameniatragem etc., eu ºtiu, dar nu pot sã-þi zic acum, teasigur cã n-o sã începi sã lucrezi fãrã sã ºtii salariul,îþi garantez cã e ok, stãteam în partea dinspre uºã amesei, am reuºit sã plec fãrã sã le strâng mâna, arãmas cã mã cautã ele pentru etapa urmãtoare.Money-oriented.

Firma era pe Republicii, m-am gândit sã urcprin Haºdeu, nu mai fusesem de mult, dacã tot amvenit pânã aici. Aceleaºi scaune roºii la Alex, în 14se puneau termopane, mi-am luat de la non-stopdouã ciocolate de casã, ca pe vremuri, una ammâncat-o dintr-odatã (Dr. Phil mi-ar fi þinut aici opredicã despre mâncatul emoþional, ar trebui sãgãseºti alte chestii cu care sã te rãsplãteºti sau sã teconsolezi), dupã aia m-am ºters apãsat la gurã cuun ºerveþel parfumat, când mâncam pe stradã celmai mult mã temeam sã nu-mi rãmânã resturi lagurã, cele mai ridicole erau urmele de ciocolatã, pelocul doi bobul de mac între dinþii din faþã. ªi dupãaia sã te întâlneºti cu cunoscuþi ºi sã râzi ºi sã fiispiritual ºi sã vezi abia acasã, în oglinda de la baie.Groaznic.

Am vrut s-o iau pe scãri, sã cobor pe Clinicilor,în parc se fãcea curat, o echipã de alpiniºti utilitaritãiau crengi din copaci. Mi-au rãmas ochii pe unuldintre drujbiºti, era frumos foc, am stat acolo ºi m-am uitat la el, ºi el la mine, eram cam departeunul de celãlalt, dar îndeajuns de departe cât sã neprivim liniºtiþi. Era un drujbist de calendar, celpuþin de la distanþa aia, n-ai cum sã nu rânjeºtimulþumitã de tine când te priveºte unul din ãsta.M-am aºezat pe scãri, era murdar, dar nu mi-apãsat, am suflat înainte, am lãsat jos geanta deumãr ºi am scos aparatul de fotografiat. Îl purtamtot timpul cu mine, mã obliga la exerciþii deobservaþie. Am montat teleobiectivul meticulos, caun amortizor la pistol, am pus ochiul la vizor, amîncadrat ºi am apãsat, zoom in, zoom out, tipulvedea ce fac, îi plãcea sã-mi pozeze. Fãcusem vreodouãzeci de fotografii, când cineva m-a luat de braþºi m-a ridicat de pe scãri.

- Duduie, ce faceþi aici? De la ziar sau ce?- A, nu, doar mi s-a pãrut cã ar ieºi niºte

fotografii faine, nu l-am întrebat dacã mã lasã, darnu pãrea cã-l deranjeazã, nu scrie nicãieri...

- Hai, lasã bãieþii mei în pace ºi ºterge pozelealea acum, dacã nu vrei sã-þi iau eu aparatul sã daucu el de pãmânt.

Mã strângea tare, a început sã mi se facã fricã,drujbistul era legat în copac ºi oricum nu cred cã arfi fãcut ceva, poate doar se amuza, fricã ºi ridicol ºinu voiam sã pierd fotografiile, nu prind prea desoameni în cadru, e ca ºi când ai cere ceva de la eisau le-ai fura ceva, îmi trebuise mult curaj sã-mipun aparatul pe un om. Poate ãºtia frumoºi trebuieabordaþi altfel.

- Hai, porumbiþo, ce nu-nþelegi?Nu mi-a venit în minte nicio schemã sã-l

pãcãlesc ºi oricum îmi era fricã, le-am dilit pe toate,mã strângea în continuare de braþ, la dracu, cred cãera din cauza þinutei business.

2200




Cosmo proza

Lavinia Braniºte

Daniel MMoºoiu: – Zorin Diaconescu, sunt foartecurios sã aflu cum a pornit aventura traducerii aces-tei cãrþi? De ce Radu Þuculescu ºi nu un alt autorromân contemporan? Ce te-a îndemnat la lucru?

Zorin DDiaconescu: – Curiozitatea. Nu maitradusesem niciodatã o carte, tradusesem tot felulde texte, de la prospecte pentru încãlþãminte, pânãla lucrãri de diplomã. În al doilea rând, m-a îndem-nat solidaritatea de generaþie, suntem nãscuþi înacelaºi an, am avut aceeaºi soartã, ne ducem zilelecam în acelaºi mod. Radu Þuculescu este un lupsinguratic, nici eu nu sunt o fire prea sociabilã,împreunã formãm un început de haitã. Glumesc.Afinitãþile dintre noi þin de generaþie, formaþie ºi,probabil, ceva în plus: prietenie. În al treilea rând, afost o adevãratã provocare, pentru cã pe atunci,prin 1996, nu aveam calculatoarele de astãzi, aveamdoar un procesor de cuvinte, care era un fel demaºinã de scris cu memorie ºi unde toate literele cudouã puncte din germanã trebuiau scrise din patrusemne, aºa cã era o adevãratã încercare sã scrii untext în limba germanã pe acea maºinãrie care întretimp a ajuns piesã de muzeu. Din fericire, nu eramfoarte ocupat în acea perioadã, aºa cã, dupã câtevaluni, traducerea a fost cât de cât terminatã. Am res-pirat uºurat, dar dupã aceea ne-am dat seama, atâteu, cât ºi Radu Þuculescu, cã, de unde credeam cãsuntem la capãtul drumului, noi eram abia laînceputul lui.

– Practic, de aici a început aventura... Ce aurmat dupã finalizarea traducerii?

– Povestea este o adevãratã odisee, care aînceput cu formatul fiºierului de pe procesorul meuarhaic, care nu mai funcþiona pe calculatoarele dinvest, ºi pânã la cãlãtoria iniþaticã a manuscrisuluidin editurã în editurã, de la Basel ºi pânã la Viena.Încurajãrile au fost multe, dar... au rãmas încurajãri.Manuscrisul devenise în felul lui o publicaþiesamizdat, circula prin cercuri de intelectuali ºi eraapreciat, comentat, dar editurile la care ajungeadeveneau reticiente dupã primele contacte ºirãspundeau diplomatic: deocamdatã nu, reveniþi...Am înþeles cã a fost foarte greu, ca dovadã cã adurat un deceniu, pânã când sã aparã cartea. Ca ºila noi, în spaþiul de expresie germanã editurile auprobleme. Piaþa de carte de la ei nu este foartediferitã de a noastrã. Publicul este capricios ºiconfruntat cu o ofertã foarte bogatã, încât e greu sã

gãseºti o niºã. Deosebirea este cã la ei editura îºiasumã cheltuiala publicãrii, pe care trebuie sã orecupereze din vânzãri, dacã nu vrea sã deafaliment. Iatã ºi motivul pentru care majoritateaaleg „cãile bãtãtorite” ºi puþini sunt cei dispuºi sãexperimenteze. În cazul lui Radu Þuculescu, toatesemnele indicã un experiment reuºit.

– Cât de greu se transpune în germanã o cartede prozã care vorbeºte despre viaþa în comunism alocatarilor unei „cutii de chibrite”, cum eraudenumite pe atunci uriaºele blocuri cu zeci deapartamente?

– Transpunerea sau rescrierea în sine nu estedificilã. Dificilã este stilizarea ulterioarã, încâtdramele noastre locale sã devinã inteligibile pentrucititorul european. Obstacolele nu sunt de limbaj, cide mentalitãþi, atât de diferite, încât dramelenoastre par nesemnificative pentru alþii. Amconsiderat cã monstrul acela de beton, blocul, esteun simbol al ultimei jumãtãþi de secol 20 la cei care

am prins (ghinion, monºer) realitatea socialistã.Sper cã cele 10 povestiri horror, de fapt de unrealism crâncen, îi vor lãmuri pe occidentali despreexperimentul stalinist pe care ei l-au ratat.

– Ce ºansã au prozatorii români sã fie traduºi,cunoscuþi în strãinãtate? Asta dacã au vreo ºansã...Ce crezi cã ar trebui sã facã instituþiile culturaleromâneºti în acest sens?

– ªansa pe care o are fiecare dintre noi: de acâºtiga la loto sau de a fi ales preºedinte. Scrierileromâneºti nu sunt mai bune sau mai proaste decâtaltele. Ele au o problemã fundamentalã care este denaturã economicã, nu esteticã. Vorbitori de limbaromânã sunt circa 28 de milioane pe planetã. Astaînseamnã cã o carte în limba românã, care estecititã-cumpãratã de 1% dintre cunoscãtorii acesteilimbi, este vândutã într-un tiraj de 280.000 deexemplare (teoretic). La aceeaºi ratã de succes, ocarte în limba englezã este vândutã într-un tiraj decâteva milioane, iar în limba chinezã de câteva zecide milioane. Toatã lumea ºtie cã odatã cu cantitateascade preþul. Deci literatura românã este unascumpã. Traducerile sunt asigurate de regulã prininstituþii care nu prea funcþioneazã, fiindsubordonate politic, ºi nu economic. Eu am vãzutfoarte multe cãrþi sponsorizate aici ºi traduse,tipãrite “dincolo”, în limbi ca germanã, englezã...Este o modalitate de selecþie pe care eu,mãrturisesc, nu o înþeleg... Pe de altã parte,instituþiile subordonate economic nu investesc înliteraturã. Mai rãmâne doar zeiþa Fortuna…

– Ai în lucru ºi alte traduceri?

– La ora actualã, nu. Sunt destul de ocupat sã-mi câºtig existenþa, iar din literaturã nu se poatetrãi. Este o realitate la care au visat ideologii“Cântãrii României” ºi care s-a împlinit dupã 1990.

– Ideologii de care vorbeºti n-au visat, însã, cãvei înfiinþa o revista literarã pe internet... E vorbade cenaculum.ro. De ce literatura pe internet? Dece o revista literarã pe internet?


interviu

de vorbã cu publicistul ºi traducãtorul Zorin Diaconescu

“Sper cã cele 10 povestirihorror îi vor lãmuri pe occidentali despre experimentul stalinist pe careei l-au ratat”

Zorin Diaconescu

La Viena a apãrut Cuptorul cu microunde (romanul unui bloc în zece secvenþe) de Radu Þuculescu în traducerealui Zorin Diaconescu cu titlul Der Mikrowellenherd (der Roman eines Plattenbaus in zehn Aufzugen) la edituraLehner, ediþia Milo. Autorul a fost invitat sã lectureze din volum la Viena, în cadrul manifestãrii intitulate Lunganoapte a literaturii române din 22 spre 23 noiembrie. Neuer Zürcher Zeitung (27 septembrie 2008), binecunoscu-tul cotidian din Zürich, noteazã, printre altele, despre carte: “Posedând o limbã plinã de expresivitate ºi forþã,dozatã cu momente de ironie ºi de melancolie, Radu Þuculescu povesteºte despre un sistem care se prãbuºeºtesub greutatea propriei sale arhitecturi ideologice.”

– Tot din raþiuni economice. O publicaþie onlinecostã mult mai puþin. Mai sunt ºi problemele dedifuzare. La ora actualã este mai uºor sã faci rostde bani pentru o publicaþie decât sã-i asiguri ocirculaþie cât de cât rezonabilã. Am asistat prea desla solicitãrile puþinilor cititori, care au mai rãmas,pe la chioºcuri, cerând publicaþii literare, curãspunsul invariabil: nu þinem… Este, bunãoarã, ºicazul revistei Miºcarea literarã din Bistriþa, undetrãiesc în momentul de faþã, o revistã foarte bunãcare pricinuieºte dureri de cap celor care scriu acolodin simplul motiv cã, de multe ori, nu au de undesã ºi-o achiziþioneze. Internetul rezolvã o bunãparte din aceste probleme. În plus, colaboratoriisunt ºi ei mai accesibili. cenaculum.ro este, practic,o iniþiativã a unor scriitori grupaþi în jurul unuicenaclu literar care funcþioneazã la Beclean. E vorbade Cenaculum. De altfel, o bunã parte dintrecolaboratorii online alcãtuiau pe vremuri celebragrupare Saeculum de la Beclean, îi amintesc peAndrei Moldovan, pe Cornel Cotuþiu, AurelPodaru, Ioan Pintea, Virgil Raþiu, OlimpiuNuºfelean... Avem, evident, ºi nume mai noi, cumar fi Luigi Bambulea sau Bogdan Odãgescu, dar ºicâþiva studenþi grupaþi in jurul revistei Verso dinCluj sau în altã parte, care agreeazã foarte mult ºimodalitatea aceasta de comunicare online. Sã nuuit, un alt colaborator frecvent pe cenaculum.roeste poetul Gelu Vlaºin, bistriþean de origine, darcare trãieºte în Spania, acolo unde a adunat foartemulþi intelectuali români în jurul unui alt site carese ocupã nu doar de literaturã, ci de culturã îngeneral. Pentru cei interesaþi, colaborarea esteoricând deschisã, singurul criteriu de publicare pecenaculum.ro este calitatea ºi buna-credinþã.

– Am aflat cã, în scurt timp, urmeazã sã-þi aparão carte la Editura Eikon. Prozã, publicisticã? Desprece este vorba?

– Schimbarea la faþã este un jurnal afectiv,reconstruit din memoria martorului ocular. Este oscriere între eseu ºi memorialisticã. Calitatea ei estesinceritatea, dacã aceasta este o calitate. Am simþitnevoia sã scriu ceea ce cred, o confesiune. Nu ºtiuîn ce mãsurã aceastea vor fi gustate de publicul înaºteptarea literaturii. Vor urma lansãrile, ecourile(sau absenþa lor) ºi concluziile.

– Le aºteptãm ºi noi cu interes. Mulþumesc!

Interviu realizat de Daniel MMoºoiu

Drumul de la Cluj spre Reghin*, prin Mociu,100 de km, nici mai mult, nici mai puþin, pare o

nimica toatã pentru un ºofer cît de cîtexperimentat. ªoseaua e (relativ) proaspãtasfaltatã, (relativ) marcatã ºi (relativ) slab

circulatã. Poþi visa, poþi fuma, poþi cînta la volan.Poþi face ºi alte chestii, la o adicã. Asta dacã nu ai

ghinionul ca pe (relativele) serpentine sã ajungidin urmã douã-trei TIR-uri care te þin în spatele

lor ca pe un melc nerãbdãtor sã doboare recordulmondial la vitezã. ªi stai, ºi stai, ºi urci cu „a

doua”, pîndind mãcar 50 de metri de ºoseadreaptã ca sã poþi evada. Eu, unul, asta ºtiu cã

am pãþit (am martori!), indiferent de ce ar spuneRadu Þuculescu, cel care, ºofer mult mai

experimentat decît sus-semnatul, n-a întîlnit încale (mergînd tot spre Reghin, se înþelege) niciunTIR, nicio curbã, nicio cãruþã, nicio maºinã... Ce

sã mai vorbesc de (relativele) serpentine?!Probabil cã ºi-ar face cruce. De aceea, am avut

grijã sã... relativizez traseul. Cert este cã, auzindu-mã povestind toate acestea, chiar crucenu ºi-a fãcut, dar un deget la tîmplã tot ºi-a dus,

suspectîndu-mã de ºtiþi dumneavoastrã ce. ªibãnuindu-mã cã aº fi venit pe un alt drum. Darsã-l înþelegem, sã-l credem chiar, nu doar pentru

cã este preºedintele Asociaþiei Culturale „ArsMaris”, cît mai ales pentru faptul cã un prozator

fabulos aflat la volan, tot prozator fabulosrãmîne. Captiv ultimului sãu roman, Povestirile

mameibãtrîne (pãcat cã nu l-aþi citit!), probabil cãmaºina sa a zburat deasupra TIR-urilor, deasupra

dealurilor golaºe ºi abrupte, deasupra sateloraþipite la ceas de dupã-amiazã, deasupra

ºerpuitoarelor ºosele, precum pluteau cãruþele,trãsurile, duhurile, precum plutea ispititoare

fantoma lui Margolili peste casele misterioase,peste dealurile aiuritoare ºi vãile tainice din Petra

mameibãtrîne (neapãrat sã citiþi romanul!). Aºaîncît, nici nu m-am mirat cã a ajuns înaintea mea.La Reghin. De fapt, înaintea noastrã, cãci nu am

cãlãtorit singur. M-au însoþit poeþii ºi prozatoriiAlexandru Jurcan ºi Ioan-Pavel Azap

(vicepreºedintele Asociaþiei „Ars Maris”) ºi criticulliterar Victor Cubleºan. Vedeþi, doar, cã „martorii”mei, cãrora am încercat în zadar, în maºinã, sã leacopãr vocile, schimbînd exasperat trei-patru CD-

uri (cred cã singurele pe care le aveam la bord,bag seama ºi proaste...), sunt persoane de toatã

credibilitatea! Lãsînd gluma la o parte, sã nuomitem „falanga” transportatã de Radu

Þuculescu: Adelina Câmpean, artist fotograf,purtãtoarea noastrã de... imagini, graficienii

Cristian Cheºuþ ºi Kohsei, acesta din urmã venittocmai din Japonia. Cu alte mijloace de transportaveau sã ajungã artistul fotograf ªtefan Socaciu ºi

plasticianul Paul Bogdan. În dimineaþa de joi, 9octombrie, sosea de la Oradea poetul Ioan

Moldovan, redactorul ºef al revistei Familia. Camîn acelaºi timp ajungea, de la Sighetu Marmaþiei,

irezistibilul duet format din Vasile Muste ºiªtefan Balazs, primul, evident relaxat dupã grijile

Festivalului de poezie de la Sighet, cel de-al doilea„înarmat” cu cîteva bijuterii sculptate în lemn pe

care avea sã le ofere invitaþilor din strãinãtate.

2222




accent

Toamna, la Reghino poveste cu prieteni, pe mai multe voci

Daniel Moºoiu

Balázs Attila, Ioan Moldovan ºi Radu Þuculescu

Sonia Solarte (Columbia) ºi Helmuth Niederle (Austria)

2233




Apropo de aceºtia, în seara descãlecãrii la Reghin,aveam sã-l cunoaºtem pe poetul slovac Balazs F.

Attila, originar din Târgu Mureº, directorulediturii AB Art, cu sediul în Bratislava, iar a doua

zi, pe poeta columbianã Sonia Solarte ºi peprozatorul vienez Helmuth Niederle,

vicepreºedintele PEN Clubului austriac ºi alAsociaþiei Internaþionale a Scriitorilor din

Închisori (ei, da, existã ºi aºa ceva!). Sãconstatãm, aºadar, cã faþã de ediþia inauguralã,

Întîlnirile „Ars Maris” de la Reghin s-auinternaþionalizat! Neschimbat a rãmas oraºul, ba

parcã ºi mai cochet, ºi mai luminos sub razeleblînde de toamnã, neschimbat a rãmas ocupantul

fotoliului de primar, dl. Nagy Andras – fãrãsuportul Primãriei ºi al Consiliului Local,

Întîlnirile... ar fi rãmas doar un proiect frumos,pe hîrtie –, ºi neschimbaþi au rãmas d-nii IlieFrandãº, scriitor, responsabil cu problemele

culturale în cadrul Primãriei Reghin, mereu atentla orice detaliu organizatoric, ºi Marin ªara,

directorul Bibliotecii Municipale „Petru Maior”,instituþie implicatã în organizarea evenimentului.

Dacã am uitat pe cineva, sã (nu) fiu iertat... laediþia a treia!

Cu efectivul (aproape) complet, „încãlzirea”aveam sã ne-o facem joi, la amiazã, în... cantinaGrupului ºcolar „Lucian Blaga”, într-o salã imensãunde ne aºteptau cam douã clase de elevi,profesorii lor de limba românã ºi multe mesefrumos aranjate cu farfurii, tacîmuri, ºerveþele ºipet-uri pline cu bere. Vã jur, mesele n-au fostîntinse pentru noi ºi mã gîndesc cã nici pentruelevii interni care servesc prînzul acolo... În timpce Radu Þuculescu începea sã-ºi intre cudezinvolturã în rolul de moderator, mã gîndeamce vor fi simþind copiii aceºtia: se vor fi bucurîndcã au scãpat de o orã plictisitoare sau se vor firugînd sã treacã cît mai repede corvoada la careau fost supuºi fãrã voia lor?! Ce-i drept, neîntrebam ºi noi, în ºoaptã, temãtori, uºor crispaþi,ce naiba ne vom face cu amãrîtele noastre depoezii, de pagini de prozã, în faþa generaþieimessenger? Spre surprinderea noastrã, lucrurile auieºit foarte bine. Pînã ºi Ioan-Pavel Azap ºi-a datseama cã poezia lui poate smulge hohote de rîs,prin finalurile ei subtile, ºi ropote de aplauze, cuo singurã condiþie: sã i le citeascã AlexandruJurcan, cel care avea sã fie, ca ºi anul trecut, unadevãrat show-man, asul nostru din mînecã, atîtîn calitatea lui de prozator, de autor ºi interpret altextelor Jojolicãi (nu se poate sã nu fi cititCocoºul ºi Cocoaºa!), cît ºi de profesor de limbafrancezã. Prin ºarmul, umorul ºi francheþea lui,elevii l-au îndrãgit imediat, supunîndu-l mai apoila sesiuni de autografe ºi l-au invitat sã predea oorã de limba francezã. Fin cunoscãtor alpsihologiei adolescentine, dascãl prin vocaþie,profesorul le vorbea elevilor pe limba lor. Îmiplace sã cred cã foarte tinerii liceeni au pãrãsitîntîlnirea cu sentimentul cã aiuriþii ãia din faþa lorle-au oferit o altã imagine asupra literaturii cucare au fost obiºnuiþi în anii de ºcoalã. Profesoriilor de limba ºi literatura românã ne-au mãgulitrealmente, spunîndu-ne cã de acum înainte, ori decîte ori vor avea impresia cã literatura li se pareelevilor plicticoasã, vor face trimitere la întîlnireacu scriitorii ãia vii, de la „Ars Maris”, nu doar latablourile cu feþe încrîncenate, gînditoare dinsãlile de clasã. Odatã hopul acesta trecut, totulavea sã meargã ca pe roate, inclusiv ladeschiderea festivã desfãºuratã în dupã-amiazaaceleaºi zile, în sediul primãriei reghinene. RaduÞuculescu a avut grijã sã nu cãdem în...festivisme, aºa încît totul s-a derulat firesc, de lavernisajul expoziþei de fotografie a tînãrului artistclujean ªtefan Socaciu, pe care îl cunoaºteþi foartebine din paginile Tribunei, ºi pînã la micul recital

de muzicã popularã susþinut de maestrul IoanConþiu ºi formaþia sa care ne-a uns fãrã îndoialãsufletul. Între aceste douã momente, sã notãm,mai întîi, vernisajul expoziþiei de afiºe aleJocurilor Olimpice Moderne, colecþia CristianCheºuþ, iar apoi recitalul de poezie ºi muzicã alSoniei Solarte. Profesorul ºi graficianul de carteclujean – un om de o modestie ºi un umor rarîntîlnite – a dãruit municipalitãþii inedita colecþiede afiºe. Cît despre poeta columbianã, i-amadmirat poezia (tãlmãcitã din germanã de RaduÞuculescu) ºi i-am apreciat vocea caldã,melodioasã, specificã spaþiului latino-american.Sonia Solarte face parte din grupul extrem deredus de artiºti care-ºi cîntã propriile versuri, încîtnici nu ºtii ce sã apreciezi mai întîi, mesajulprofund poetic al textului sau vocea ºi liniamelodicã prin care el este transmis. Spre searã,aveam sã ne mutãm la Casa de Culturã „EugenNicoarã”. Dacã tînãrul artist plastic clujean PaulBogdan a fost puþin zgîrcit în lucrãri (mã refer lanumãrul lor, nu la compoziþie), o frumoasãsurprizã ne-a fãcut reghineanul Csorvasi Attilaprin tablorile lui în ulei ºi lucrãrile de ceramicã.Student în anul II la Artele Plastice clujene (adoua facultate), Csorvasi Attila, un artist desprecare cu siguranþã vom mai auzi, n-a putut fiprezent la vernisajul expoziþiei personale, onorîndîn acele zile o comandã de nerefuzat tocmai dinEgipt. Atracþia serii avea sã fie, însã, expoziþia degraficã a tînãrului artist japonez KOHSEI. Laureatla cea de-a doua ediþie a Bienalei Internaþionale deGraficã Experimentalã de la Bucureºti, prezent culucrãri în muzeele de artã din Cluj, Timiºoara ºidin Capitalã, Kohsei a prezentat publicului dinoraºul viorilor lucrãri uriaºe (la propriu, aveau doimetri înãlþime, au fost realizate pe hîrtie japonezãcreatã manual care costã destul de mult ºi au fosttrimise prin poºtã) în care s-a putut lesne remarcarafinamentul ºi atenþia la detaliu. Ca fapt divers,lucrãrile nonconformistului grafician se vînd, înmedie, cu circa 400 de Euro bucata. Dincolo debanii proveniþi din artã, Kohsei îºi rotunjeºteveniturile predînd grafica în fiecare sîmbãtã la oºcoalã din oraºul sãu natal, Saitama. Din muzicã,însã, cel puþin pînã acum, n-a cîºtigat nimic, înafarã de admiraþie. Am uitat sã vã spun cã artistuljaponez este ºi un excelent chitarist. La finalulvernisajului, am avut parte ºi de un mic recital,nu de muzicã tradiþionalã japonezã, cum ne-am fiaºteptat, poate, ci de heavy-metal, ºi încã unul deesenþã tare. Din fericire, geamurile Casei de

Culturã au rãmas intacte...Ziua a doua aveam sã trecem iarãºi cu brio un

nou examen în faþa unei sãli pline de elevi, dedata aceasta la Liceul „Petru Maior”. Cred cã ar fiinutil sã mai adaug cã Alexandru Jurcan a fost,din nou, vioara întîi... Dupã-amiazã, am revenit însediul Casei de Culturã „Eugen Nicoarã”, undeaveam sã asistãm la o lecþie deschisã despreistoria filmului românesc, cu bãtaie pe noul valde regizori, susþinutã de criticul de film Ioan-PavelAzap. Cu aceastã ocazie, am putut viziona ºiemoþionantul documentar Destin, realizat deCristina Berceanu ºi Cristian Balaº, producþieTVR Cluj, peliculã premiatã anul acesta deAsociaþia Profesioniºtilor de Televiziune dinRomânia.

Sîmbãtã, 11 octombrie, ultima zi. Sã nu mãîntrebaþi cum a trecut timpul... Dupã o scurtãieºire, undeva la marginea oraºului, prilejuitã deZiua Recoltei, la ceas de searã aveam sã neadunãm din nou în sala de spectacole a Casei deCulturã „Eugen Nicoarã”. Pe scenã a urcat RaduÞuculescu, cel care, în calitate de preºedinte alAsociaþiei „Ars Maris”, avea sã modereze ultimulact al Întîlnirilor: un spectacol de muzicã ºipoezie ºi anunþarea cîºtigãtorilor Concursului depoezie ºi prozã scurtã „Ars Maris”, ediþia a II-a.Rînd pe rînd, la microfon s-au perindat poeþiiinvitaþi la Reghin, dar ºi autori locali. La unmoment dat, în aplauzele entuziasmante alepublicului, ºi-a fãcut apariþia în carne ºi oaseînsãºi Jojolica, personajul creat de AlexandruJurcan în romanul sãu Cocoºul ºi Cocoaºa ºiinterpretat pe scenã chiar de autor, cu o recuzitãtransportatã de la Huedin ºi completatã laReghin. Seara de poezie s-a încheiat cu un recitaldin lirica lui Lucian Blaga susþinut de trupa deteatru a Casei de Culturã „George Enescu”. Ca unsemn cã tinerii încã mai scriu ºi, ceea ce e ºi maiimportant, încã mai citesc, finalul le-a fostrezervat junilor creatori, mai precis celor care autrimis manuscrise pentru Concursul de poezie ºiprozã scurtã. Juriului, prezidat de criticul literarVictor Cubleºan, nu i-a revenit o misiune uºoarã,avînd de „triat”, la cele douã secþiuni, peste 60 deplicuri din întreaga þarã. ªi mai dificilã a foststabilirea cîºtigãtorilor, dintr-o mînã de autoriextrem de talentaþi. Dar cum organizatorii audecis sã premieze doar cîte un concurent lafiecare secþiune, iatã-i pe merituoºii cîºtigãtori dinacest an: Premiul „Ars Maris” pentru poezie –Andreea-Despina Popovici (20 de ani; GuraHumorului); Premiul „Ars Maris” pentru prozã –Sanda-Irinela Mica (31 de ani; Satu Mare).

Mai avem loc doar pentru concluzii. Dupãtatonãrile ºi emoþiile primei ediþii, Întîlnirile dinacest an au demonstrat cã ceea ce se întîmplã laReghin sub auspiciile Asociaþiei Culturale „ArsMaris” nu este doar un simplu festival cultural.Împletind poezia cu pictura, filmul cu muzica,teatrul cu sculptura, Întîlnirile reghinene reuºescsã vorbeascã coerent, ambiþios pe mai multe limbi(într-un oraº prin esenþã multicultural,multilingvistic). Iar toatã aceastã rostire sincerã,de suflet, se adreseazã în primul rînd ºi în modprogramatic comunitãþii reghinene. Aºa încît sãconvenim cã de oriunde am veni ºi pe oriunde l-am parcurge, drumul spre Reghin nu e chiar onimica toatã, dar meritã strãbãtut. Aici, suntconvins, Radu Þuculescu, prozatorul care acopilãrit în oraºul viorilor, n-ar avea nicio obiecþie.Ba, dimpotrivã...

* În perioada 8-12 octombrie 2008, la Reghins-a desfãºurat cea de-a doua ediþie a Întîlnirilorculturale internaþionale „Ars Maris”.

Kohsei (Japonia)

De curând am asistat la douã conferinþe peteme de antropologie media susþinute deMihai Coman, decanul Facultãþii de

Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii din Bucureºti, ºiNora Sava, lector universitar la Facultatea deLitere din cadrul Universitãþii clujene „Babeº-Bolyai”, cu ocazia inaugurãrii Centrului de StudiiCulturale coordonat de cãtre aceasta din urmã.Subiectul e fascinant, printre altele pentru faptulcã cercetãrile efectuate sub umbrela antropologieimedia semnaleazã adeseori persistenþa unormodele de comportament sau de percepþie pecare eram poate tentaþi sã le credem depãºite înera tehnologiilor de vârf. Chiar dacã în altãconfiguraþie, reflexe ancestrale par sã ne ghidezeinclusiv în deciziile pe care le luãm atunci cândnavigãm pe internet, de pildã. Imensul flux demesaje transmise în lanþ via e-mail (poante,zvonuri, poveºti, multe din ele în formatmultimedia) evocã stilul de creaþie ºi transmiterea folclorului, a argumentat în sensul celor spuseanterior Nora Sava. La rândul sãu, Mihai Comana demonstrat cã este posibil sã analizezi câtevadintre aplicaþiile actuale ale conceptului delibertate a mass-media în civilizaþia occidentalãprin prisma cercetãrilor lui Marcel Mauss legatede funcþionarea politicii „darului” în societãþiletradiþionale. Uneori rodul unui efect de trompel’oeil, datorat înclinaþiei fireºti a omului de areduce necunoscutul la cunoscut sau mãcar de a-laproxima pe baza unor analogii cu lucrurilefamiliare, asemenea abordãri au un meritincontestabil: acela cã îndeamnã la precauþieatunci când, atât în discursul public, cât ºi îndialogul cu sine, cuprins de euforia progresului,iscat de ea, „omul nou” tinde sã îl înlãturecomplet pe „omul vechi” (dintotdeauna?).

Ascultându-i pe cei doi vorbitori mi-amamintit brusc de caietul de notiþe ºi citate altatãlui meu – relicvã din vremea comunismului.Rãsfoindu-l odatã împreunã ne-am amuzat copiosde acele aspecte ale vieþii surprinse de tatãl meu –lucruri demne de condeiele unor Ilf ºi Petrov, orial lui Jaroslav Hašek, al cãrui admirator împãtimiteste. Mi-am amintit de acel caiet plin de scrisulordonat al tatei nu pentru cã gãseam conferinþade râs, ci pentru cã aceasta redeºteptase în mineun gând uitat, din aceeaºi zonã de analogii. Afost o vreme când caiete precum cel al tatãluimeu, poate nu atât de impregnate de umor, erauextrem de la modã. Se treceau din mânã în mânãcolecþii personale de citate în genul „lãcrãmos”,sentimental, filozofic, romanþios º.a.m.d. În

copilãria mea circulau aºa-numitele „caiete deamintiri”, pe care colegii de clasã ni le pasam dela unul la celãlalt, ca sã le umplem cu citateînsoþite de desene ºi dedicaþii, urmând sã leredescoperim, cu emoþie sau cu gura pânã laurechi, dupã caz, peste ani... Puþini îndrãzneau sãscrie ceva în nume-propriu, majoritatea preferausã se exprime prin intermediul citatelor (dintimiditate? din snobism? din paradoxala nevoie ainterioritãþii de a se livra în formuleconvenþionale, protejatã de diverse mãºti?). Acumprietenii fac schimb de link-uri, adicã legãturi lapagini de pe internet, de obicei conþinândvideoclipuri, fie cã e vorba de muzicã sau desecvenþe din filmele ori emisiunile favorite. Existãmai multe modalitãþi de sharing, de „împãrtãºire”:prin încãrcarea pe net de materiale în formatdigital, în principal multimedia, pe serverespecializate, unde ele devin accesibile, la alegere,publicului larg, deci unei cohorte de cunoscuþi ºinecunoscuþi deopotrivã, sau doar amicilor (celmai popular server de acest tip fiind YouTube);prin difuzarea de astfel de materiale cu intenþiaexpresã de a putea fi descãrcate direct încalculatorul potenþialului/lilor destinatar/i (vezisistemele „clasice” de peer to peer file sharing ºicele care permit circulaþia unui – acelaºi - materialdinspre mai mulþi emiþãtori cãtre mai mulþidestinatari, transformaþi automat ºi simultan înemiþãtori „de rang secund”, precum revoluþionarulBit Torrent). În jurul celor douã formule desharing descrise anterior se poartã aprige dispute,având drept mizã drepturile de autor, dupã uniigrav lezate de practica împãrtãºirii pe cãilemenþionate de materiale multimedia (ca sãlimitãm discuþia doar la obiectul predilect alschimburilor de pe net), dupã alþii consolidatetocmai de practica în cauzã. Argumentele„acuzãrii” probabil sunt limpezi. Mai interesantesunt cele ale „apãrãrii”: prin sharing nu seurmãreºte profitul, discipolii lui Walter Benjamin(autorul unui celebru eseu despre Opera de artãîn epoca reproducerii mecanice, scris de pe poziþiide stânga) vãzând aici o ºansã uriaºã pentrufacilitarea accesului neîngrãdit al maselor la artã,pentru democratizarea acesteia; sharing-ulconstituie în fapt o modalitate foarte eficientã depromovare a unui produs; conþinuturile oferite lasharing sunt tratate de mulþi dintre beneficiarii lordrept mostre, de a cãror calitate depindehotãrârea acestora de a achiziþiona sau nuprodusul respectiv, dupã ce l-au testat în prealabil;în fine, existã studii care sugereazã cã activitatea

de sharing contribuie, în loc sã diminueze, lacreºterea vânzãrilor materialelor publicitate peaceastã cale. Sintetizând extrem de percutantmesajul adepþilor sistemelor de file sharing,Bogdan Manolea, deþinãtorul unui blog specializatpe probleme juridice din „domeniul DreptuluiTehnologiei Informaþiei din România ºistrãinãtate”, proclamã: “Piraþii sunt chiar fanii”.Controversa e departe de a fi fost tranºatã îninstanþã, legislaþia actualã în materie de copyrightfiind peste tot în lume complet depãºitã deamploarea ºi implicaþiile fenomenului,impunându-se prin urmare reformarea sa dintemelii. Astfel, nu poþi sã nu zâmbeºti când asiºtila încercãrile disperate ale unor corporaþii deproducãtori (case de discuri, studiouri de film,posturi de televiziune) de a-i pune stavilã:materiale ºterse de pe YouTube „due to acopyright claim by” cutare sau cutare... Altele,înþelepþite, au adoptat o nouã tacticã,concurenþialã, pusã în practicã uneori în paralelcu cea veche – „copyright claim” soldat cuºtergere -, creându-ºi propriile conturi pe ingratelesite-uri de „sharing” de conþinuturi nedescãrcabile(în principiu), cum ar fi YouTube, Dailymotionetc. Astfel, selecþiile ºi listele („playlist”-urile)oficiale de citate audio-vizuale îºi disputãîntâietatea cu selecþiile ºi listele personal(izat)e,care mie uneia îmi evocã lungile pomelnice delucruri ce îi produceau desfãtare delicatei SeiShonagon, autoarea Însemnãrilor de cãpãtâi (ceau stat la baza filmului The Pillow Book, în regialui Peter Greenaway, din 1996).

Am avut la un moment dat curiozitatea sãcercetez în ce mãsurã oamenii de teatru românisunt conºtienþi de potenþialul promoþional al site-urilor mai înainte pomenite. Deºi se invocãadesea în mediile intelectuale „modelul teatral(spectacular) al comunicãrii multimedia” (NicolaeMandea, Teatralitatea – un concept contemporan,UNATC PRESS, 2006, p. 154), prezenþa teatrului,cel puþin la noi, în acest spaþiu, al „împãrtãºirii”(cãci nu mã refer acum, dupã cum se va fiînþeles, la deja clasicele site-uri oficiale de pe netale artiºtilor sau instituþiilor din domeniulteatrului), este doar sporadicã, în timp ceposturile de televiziune, casele deproducþie/distribuþie de programe tv ori filmeautohtone au început sã dea mult mai hotãrâtasaltul. La nivel instituþional, prezenþa cea maiconsistentã pe YouTube, de pildã, par sã o aibãTeatrul Metropolis, ºcolile de teatru - prinabsolvenþii sãi, care îºi mediatizeazã examenele deactorie/regie -, festivalurile/evenimentele(organizate mai cu seamã de amatori, de tipteatru ºcolar), dar chiar ºi în cazurile enumerateiniþiativa e mai degrabã particularã, aparþinândindivizilor, decât una asumatã de cãtreconducãtorii de instituþii, coordonatorii deproiecte, etc., din domeniul teatral. Dar aceasta edeja o altã discuþie.

2244




reactiv

Notebook de cãpãtâiAnca Haþiegan

Stefan Socaciu Bucureºti Piaþa Unirii

Stefan Socaciu Bucureºti Lipscani

2255




Renumitul autor britanic de romane despionaj John Le Carré a publicat, în lunaoctombrie a acestui an, cel de al douãzeci ºiunulea titlu al bibliografiei sale romaneºti: A MostWanted Man (Un om extrem de cãutat). Inspiratde evenimentele recente (în special de nine-eleven-ul american) ºi de rãzboiul fantomã dus deteroriºti, romanul se petrece la Hamburg.Metropola germanã nu a fost aleasã întâmplãtor:aici autorul a lucrat în anii ºaizeci, la începutulcarierei sale diplomatice (sub numele sãuadevãrat, John Cornwell, a intrat în 1959 laForeign Office, începând, dupã toateprobabilitãþile, o carierã de spion, în legãturã cucare pãstreazã cea mai mare discreþie), în calitatede consilier politic, ºi tot aici a fost antrenatcomando-ul Al-Quaida al lui Mohammed Atta,care, la 11 septembrie 2001, a distrus WorldTrade Center. De data asta, deci, Le Carré arenunþat la Africa ºi la paleta ei vastã deprobleme, pentru care dãduse impresia cã fãcuseo fixaþie în romanele sale anterioare, precum TheConstant Gardner sau The Mission Song.Germania – mai bine zis, cele douã Germaniiexistente pe atunci – este foarte prezentã ºi înromanele timpurii, de mare succes, ale lui John LeCarré, în special The Spy Who Came in from theCold ºi The Little Drummer Girl. DespreHamburg, de altfel, se spune cã gãzduieºte ceamai numeroasã colonie islamicã din Europa; pedeasupra, încã dinaintea celui de al Doilea RãzboiMondial îºi consolidase reputaþia de oraº alspionilor. A Most Wanted Man, scrie JohnFreeman în The San Francisco Chronicle, „este onaraþiune îndrãzneaþã ºi furioasã despre colosaleleerori ºi violãrile drepturilor omului comise denaþiunile occidentale – în special de Statele Unite– în încercarea de a rezolva un conflict complexcu instrumente boante.” Incidentele din roman sepolarizeazã în jurul unui emigrant ruso-cecen(tatãl, fost general sovietic, mama cecenã), IssaKarpov, sosit clandestin la Hamburg, dupã ceevadase dintr-o închisoare turceascã. Istoria luipersonalã nu este, însã, decât unul dintre firele

epice ale cãrþii, în care se mai vorbeºte de reþeauade spãlare de bani, de mafioþi ºi teroriºti, derivalitãþile dintre organele de contrainformaþii, depractica americanã de a rãpi suspecþii ºi de a-iinteroga în penitenciare de maximã securitate dindiferite þãri. Un astfel de cocktail ar fi putut viciastructura romanului, dacã John Le Carré n-ar fi unpovestitor expert. Ca ºi Graham Greene, elmânuieºte cu multã dexteritate informaþiile,manipulându-ºi cititorii pânã la aceeaºi stare decuriozitate freneticã de care sunt stãpânite ºipersonajele. Curând dupã sosirea la Hamburg,Issa este adoptat, din milã, de o familie demusulmani turci. În ajutorul lui vin AnnabelRichter, o avocatã care va face tot ce poate ca sã-iobþinã azil politic, ºi Tommy Brue, un bancherenglez rãmas fãrã ocupaþie, ros de remuºcãrifiindcã, pe vremea Uniunii Sovietice, luase banide la mafioþii ruºi. Când Issa, prin intermediul luiAnnabel, îºi revendicã moºtenirea unui contasemãnãtor, abandonat, chipurile, chiar de tatãlsãu, Tommy considerã cã a sosit timpul sã-ºiispãºeascã pãcatele dându-i o mânã de ajutor. Întimp ce autorul îi uneºte pe Issa, Annabel ºiTommy într-o improbabilã alianþã, el monteazã ºiun scenariu spectaculos, în care poliþiahamburghezã ºi spionii germani, britanici ºiamericani, cãrora li s-a deºteptat interesul faþã deacþiunile celor trei, îi urmãresc de la o distanþã cescade pe zi ce trece. În timp ce Tommy ºiAnnabel vãd în Issa un om bun, persecutat deistorie ºi de soartã, „espionocraþia”, cum numeºteLe Carré agenþiile de contrainformaþii, îlcatalogheazã drept criminal ºi terorist pus înslujba Islamului. „Problema lui Issa”, mediteazãTommy, „este generatã de dezordinea istoriei. Evorba despre firele pe care pãrinþii noºtri le-aulãsat nelegate ºi care ne afecteazã, fãcându-ne,într-un mod confuz, pãrtaºi la vinã.” Se poatespune, deci, cã Issa este o victimã tipicã aRãzboiului Rece, la sfârºitul cãruia cele douã mariputeri implicate au lãsat în urmã un câmp debãtãlie devastat, nenumãrate victime colaterale ºio moºtenire toxicã. Romanul, susþine JohnFreeman, pune întrebarea: Ce fel de lume este ceaîn care trãim, dacã urmaºii acestui conflict epicnu au o ºansã sã respingã aceastã moºtenire, înnumele umanismului ºi al pãcii?

O pãrere mai puþin bunã despre cartea luiJohn Le Carré ºi-a format cronicarulhebdomadarului Newsweek, Malcolm Jones,încredinþat cã dacã Le Carré exceleazã, ca deobicei, în naraþiunea de suspans, pierde dincredibilitate în creionarea personajelor, încomparaþie cu operele lui „clasice”, episoade dinînfruntarea din timpul adevãratului Rãzboi Recedintre spionul-ºef britanic George Smiley ºisovieticul Karla. Exilatul semi-cecen, dupã Jones,este un ghem de contradicþii, cu un trecut carerãmâne dubios ºi cu o soartã în cele din urmãnerezolvatã. Atitudinile aliaþilor sãi faþã de el au omotivaþie ºubredã. Cel mai mult jeneazã, însã,modalitatea caricaturalã în care sunt descriºiagenþii britanici ºi americani, personajebidimensionale, exclusiv cinici, rãi ºi lipsiþi deumanism.

Cu prilejul lansãrii romanului, John LeCarré s-a deplasat de la locuinþa sa din Land’sEnd, Cornwall, pânã la Londra, unde li s-a adresatcititorilor fideli la Southbank Arts Centre. Revista

Paris Match a reprodus câteva dintre declaraþiilesale:

„Întotdeauna am încercat sã prind pulsulsocietãþii. Mã înfurie astãzi cã prea puþini oamenidau semne cã ar fi afectaþi de ceea ce se întîmplãcu þara mea. Pânã unde putem merge ca s-oapãrãm, dar sã rãmânem o democraþie demnã dea fi protejatã? Nu e de mirare deci cã în nouamea carte nu gãsesc lucruri plãcute de spusdespre cei care, în numele „rãzboiului anti-terorist”, închid bãrbaþi ºi femei în lagãreîmprãºtiate în toatã lumea.” „Când scriu, nu ºtiuniciodatã în ce direcþie mã va face intriga sã mãîndrept. Dar îmi este imposibil sã ignor cã ceea cepun în cãrþile mele este o sintezã a celor trãite demine. Am intrat de foarte tânãr în lumeaspionajului. ªi trebuie sã exorcizez un trecutobsedant ºi un tatã cãruia îi eram indiferent.” Laºaptezeci ºi ºapte de ani, autorul face mai uºordecât înainte mãrturisiri despre „copilãria sainsuportabil de bogatã”. Mama sa l-a pãrãsit fãrãun cuvânt într-o searã, când avea abia cinci ani.N-avea s-o revadã decât dupã mulþi ani, pe unperon de garã. Tatãl sãu era „un escroc magnificºi otrãvitor, pe care îl iubeam exagerat, dar cãruianu-i suportam prezenþa.” Viaþa agitatã, petrecutãîn Anglia, Elveþia, Austria ºi Germania, i-a aduslui John Le Carré o adevãratã fascinaþie faþã denatura umanã ºi o mare pasiune pentru „victimelevieþii”. O astfel de victimã este, indubitabil,protagonistul sãu Issa Karpov. Dar autorul nu secrede dotat cu un talent aparte de povestitor.„Orice ºofer vã poate spune o mulþime depoveºti.” Teama cu care trãieºte John Le Carréeste sã nu descopere într-o zi cã a scris cu o cartemai mult decât s-ar fi cuvenit.

În numãrul viitor vom prezenta pe larg uninterviu acordat de romancierul britanic John LeCarré sãptãmânalului francez L’Express.

John Le Carré ºi terorismulIng. Licu Stavri

flash-meridian

Csorvási Attila Vase

Csorvási Attila Triunchi

Într-o dupã-amiazã încã blîndã de toamnã, cuimaginea îndepãrtatã a unei pãrþi aBucureºtiului, front de blocuri ºi clãdiri noi de

sticlã, învãluite într-un abur subþire de ceaþã,aºternîndu-se tot mai întins în perspectivã, pemãsurã ce liftul exterior urcã pe faþada de Nord aPalatului Parlamentului, intru pe rînd laexpoziþiile Andrei Cãdere ºi Roman Tolici, laetajele 3 ºi 2 ale Muzeului Naþional de ArtãContemporanã. Dacã aº mai fi întîrziat un pic le-aº fi ratat, cum mi se întîmplã nu de rare oridacã nu ajung la vernisajele care mã intereseazã;dupã deschidere, nemaifiind presat de o datã ºi oorã anume, pãstrez în gînd, sãptãmîni la rînd,dorinþa de a vedea expoziþia cutare sau cutare,pînã cînd îmi dau seama cã... au trecut!

Intru în sãlile retrospectivei Andrei Cãdereºtiind din citite despre ce e vorba: tînãrul românstabilit la Paris, devenit o figurã bizarã a mediilorartistice franceze ºi occidentale, mereu însoþit debarele lui rotunde, alcãtuite din module de lemncolorate. Dispãrut prematur, în 1978. „Recuperat”în cîteva etape curatoriale ºi exegetice, expus cu ooarecare regularitate de muzee ºi galerii europeneºi americane, pînã la ampla expoziþie realizatã încolaborare de Staatliche Kunsthalle din Baden-Baden (octombrie 2007-ianuarie 2008), Muséed’Art Moderne de la Ville de Paris (februarie-mai)ºi Bonnefantenmuseum din Maastricht (martie-iunie), preluatã ºi adaptatã la MNAC (septembrie-noiembrie).

Biografie aparte. Fiu de diplomat, s-a nãscut înstrãinãtate, la Varºovia, în 1934. Dupã instalareacomunismului, tatãl e arestat ºi, deþinut politic,face închisoare. Andrei are – deci – dosar „pãtat”,drept care, probabil ºi datoritã firii speciale,introvertite, inadaptabile, nu-ºi duce studiile pînãla capãt, optînd pentru alt tip de prezenþã înspaþiul universitar: devine model pentru studenþiiInstitutului de Arte Plastice, ca ºi, în paralel,pentru cîþiva artiºti profesioniºti, între careCorneliu Baba. Adolescent, începe sã picteze elînsuºi, perseverent, îndîrjit, arãtînd doarprietenilor lucrãri mai întîi figurative, pare-se cãenergice cromatic, apoi abstractizate progresiv,expuse doar în spaþiile private de care dispune(camera sa bucureºteanã sau cea din casaþãrãneascã a unei vacanþe de varã pe malul mãrii,la 2 Mai). În efervescenþa de la mijlocul anilor1960, perioada „liberalizãrii interne” a regimuluicomunist, deºi tot nu expune, devine chiarmembru al UAP. Stabilit la Paris în 1967, la 33 deani, se alãturã mediilor artistice experimentale deacolo. Devenit André Cadere, face mai întîi colajeºi instalaþii, continuîndu-ºi – pe de o parte –cãutãrile nonfigurative, dar exersîndu-ºi – înacelaºi timp – atenþia la contextele socio-culturale,dintr-o perspectivã nonconformistã, contestatarã,subminantã. Gãseºte soluþia barei de lemn pictateîn jurul lui 1970. Pînã la sfîrºit nu va mai avea ladispoziþie decît 7-8 ani. Moare de cancer, la doar44.

Restul e partea ºtiutã, din ce în ce mai bineºtiutã: cariera, reacþiile intrigate sau amuzate sauindignate, acceptarea, succesul. „Artãconceptualã” sau „contextualã”, sfidare aestablishment-ului, „parazitare” ºi subminare asistemului instituþional „clasic”, al muzeelor ºigaleriilor: apare mereu la vernisaje însoþit debastonul pictat, se remarcã, e simpatizat sau –

dimpotrivã – deranjeazã, iritã. Propune proiectulsimpatic al parcurgerii pe jos, cu „toiagul”respectiv în mînã, a drumului pînã la Kassel, laexpoziþia ediþiei a 5-a a Documentei, în 1972,însã, prins cã triºeazã (ia trenul!), e respins, ceeace nu face decît sã-i aducã un cîºtig depopularitate ºi sã stîrneascã simpatii. Înterminologia de piaþã actualã, desfãºoarã – în fond– o „campanie de promovare” ca „brand”:„artistul-mereu-cu-bara-coloratã-la-el”. Iese înspaþiul urban, parizian sau din alte puncte de peharta lumii, acolo unde e chemat sã „expunã”.Invitaþiile galeriilor iau aspectul unor „foi deparcurs”, cu strãzile ºi numerele unde se va afla laanumite ore, precizate ºi ele. În sine, bara e un felde „coloanã a infinitului” miniaturalã,autodefinitã aproape ca atare, sub sintagma„picturã fãrã sfîrºit”, drept care traseul luiCãdere/Cadere poate fi considerat – ºi a fost – celpuþin într-o anumitã mãsurã o reluare a celuibrâncuºian, deopotrivã geografic (Bucureºti-Paris)ºi creativ, de la sculptura/pictura clasicã laabstract. Expoziþia germano-franco-olandezo-româneascã se ºi intituleazã Peinture sans fin.

Istoria barei colorate mai include reþeta saproporþionalã ºi permutaþionalã, combinaþie decuantificare transparentã, lãþimea modulelor fiindegalã cu diametrul lor, ºi de mister, cãcialternanþa culorilor include o „eroareintenþionatã”. Metoda rãmîne oarecum cripticã, înabsenþa unor motivaþii strict plastice. Nu sînt deneglijat nici ambiguitatea sculptural-picturalã, nicicea dintre artist ca instanþã creativã ºi rolul teatralal purtãtorului obiectului creat, într-o„performance sans fin” (sauf la fin de la vie,bineînþeles; deºi cariera expoziþionalã ºiposteritatea pot spera la ilimitare...). În ce priveºteobiectul în sine, bara de lemn, Cãdere a respinsinterpretarea minimalistã, insistînd asupra erorilorde succesiune cromaticã, dar – încã o datã – fãrãsã le explice semnificaþia în termeni decompoziþie vizualã. A menþionat doar – expeditiv– un „sens platonic”.

În schimb, într-un interviu inedit publicat abiaacum, în 2007, în catalogul-album al expoziþieigermano-franco-olandeze, îi vorbeºte galeristeibritanice Lynda Morris, în 1976, la Londra, despre„situaþia politicã a lumii artistice”: revendicãpentru acþiunile sale titulatura Spaþiu ººi ppoliticã ºi-

ºi declarã independenþa faþã de „structura deputere” care este galeria sau muzeul. Ca emigrantdescins în Occident din Est, dintr-o Românie„mizerabilã” („dirty”), spune cã n-are nimic depierdut: dacã rãmîne fãrã bara sa pictatã, o facedin nou. Am putea – atunci – sã vedem înmisteriosul obiect o simplã marcã a statutului deartist, un semn distinctiv generic, o reducþiemaximã – în acest sens „minimalistã”, în plusironic-coloratã, ironic-polisatã – a ideii înseºi deoperã, sustrasã spaþiilor-gazdã acreditate ºirecuperatã de autor ca fiinþã concretã, biograficã,trãitoare în cotidian.

Toate acestea – documentate în expoziþia de laBaden-Baden-Paris-Maastricht-Bucureºti, în caresînt incluse cîteva zeci de bare pictate(Cãdere/Cadere confecþionînd – pare-se – aproape200 de exemplare de diferite mãrimi), dar ºischiþe, corespondenþã, fotografii, invitaþii alegaleriilor cu care a colaborat º.a.m.d. Un impactspecial au cele douã scurte pelicule pãstrate:Cãdere aºternînd, în tãcere, pete de culoare cuspray-uri pe ziduri pariziene, ipostazãbidimensionalã a „barei” sale (film de Sarkis,1972); ºi la drum prin Paris, pe trotuare, în lungulbulevardelor, pe lîngã cafenele ºi bistrouri, cu paºiînceþi, un tînãr înalt ºi frumos, cu un aer vag-eminescian dat de pletele negre, parcã levitînduºor, cu bara coloratã pe umãr (film Ida Biard ºiAlain Fleischer, 1973). În miºcare pe ecraneleinstalate într-una din încãperile de la MNAC,cufundate în întuneric, Cãdere devine o„prezenþã” în propria sa expoziþie memorialã,adãugîndu-i tensiunea dramaticã de care eranevoie într-o poveste în care autorul îºi este ºipersonaj, la propriu, cu corpul sãu purtãtor aloperei prin lume. ªi te întorci la cadrele dinvitrinele documentare, unde apare ºi tînãrulmaturizat în anii urmãtori, cu un aer mai sigur peel, fãrã alura poeticã din film, tuns un pic maiscurt, apoi, dupã încã un timp, slãbit vizibil,asprit, osos, cu pãrul perie, probabil în urmachimioterapiei, fotografiat – spune legenda, fãrãalte detalii – „în apropierea SpitaluluiInternaþional al Universitãþii din Paris, iunie1978”. Douã luni înaintea sfîrºitului, care va sosipe 12 august...

Despre expoziþia lui Roman Tolici – dataviitoare.

2266




structuri în miºcare

Bare colorate, fãrã sfîrºit...Ion Bogdan Lefter

2277




ªlagãrul cu un asemenea titlu nu-l interpretezeu prea des, fiindcã nu mã dau în vânt dupãþinuturile reci, pietroase, nãpãdite de ceþuri.

Îl cântã argentinienii, poate pe ritmuri legãnate detango, ºi chilienii de la capãtul de jos al MunþilorAnzi, oameni nãscuþi prin partea locului ºi, prinurmare, legaþi sufleteºte de pãmântul aspru aldestinului lor, aºa cum ºi beduinii din Saharaajung sã-ºi preþuiascã aridele nisipuri natale maimult decât orice alt loc de pe lume.

În ce mã priveºte, subiectul mã atrage ca purãoriginalitate geograficã, dar ºi prin faptul cã doiromâni ºi-au legat la un moment dat numele deaceastã parte extremã a continentului sud-american. Unul dintre ei, poate, mai puþin decâtcelãlalt, fiindcã interesul lui Emil Racoviþã pentruPatagonia ºi Þara de Foc a fost în cele din urmãeclipsat de marea aventurã a vieþii sale: expediþiaîntreprinsã în tinereþe în apele îngheþate aleSudului, ca naturalist angajat de ofiþerulcomandant Adrien de Gerlache la bordulbalenierei „Belgica”, transformatã în vas deexplorare. Hãrãzit unei impresionante cariereºtiinþifice în Franþa, ulterior la Universitatea dinCluj ºi la Institulul de Speologie pe care – primulîn lume – îl va pune el însuºi pe picioare, savantulnostru ºi-a desfãºurat cercetãrile de dincolo decercul polar într-o companie internaþionalãprestigioasã, mãcar pentru faptul cã RoaldAmundsen, viitorul cuceritor al Polului Sud,figura ºi el la bord, în calitate de ºef de echipaj.La întoarcerea din dificila ºi chiar riscantaexpediþie (doi belgieni au cãzut victime condiþiilorgreu suportabile pe parcursul iernii polare, într-unprizonierat al întregului echipaj la bordul naveiînþepenite în banchiza de gheþuri), Racoviþã atipãrit o carte cu titlu de tratat ºtiinþific: Viaþaanimalelor ºi plantelor din Antarctica. Eafructificã masiv rodul observaþiilor ºi al colecþiilorbiologice realizate mult mai la sud decât opermiteau þãrmurile Patagoniei, constituind înconsecinþã o sursã de interes superioarã notaþiilorbiologului român relative la flora ºi faunacontinentalã.

Ca destin personal, mult mai legat dePatagonia este, însã, celãlalt român pe careintenþionam sã-l pomenesc: Iuliu Popper. Nãscutla Bucureºti în 1857, inginerul în cauzã ºi-a arãtatºi el de timpuriu pasiunea pentru cãlãtorii, dar nuunele preocupate de patima descrierilor ºtiinþifice,ci guvernate de un spirit mai deschis spreaventura practicã. A umblat prin Asia, Alaska,America de Nord, coborând pânã în Þara Focului.

Dacã e sã gãsim o coordonatã comunã tuturoracestor cãlãtorii, vom observa imediat cã eleurmau la propriu un „fir de aur”, ca sã spun aºa.Popper a fost un cãutãtor de aur într-o epocã încare febra aceasta tocmai se declanºase în nordul,ca ºi în sudul continentului american, iaraventurierul nostru, dispus sã înfrunte toateobstacolele din calea marii sale pasiuni, a ºi avutparte de un apreciabil noroc. Ghinionul sãu a fosttotuºi acela de a nu trãi suficient încât sã sebucure cum se cuvine de partea cea maiprofitabilã a investigaþiilor sale pe teren. A muritîn 1893, la nici 40 de ani. Datoritã lui, însã,geografia este mai bogatã cu câteva denumiri deforme ale reliefului sud-american, nume de ofamiliarã sonoritate pentru români, din al cãrorspaþiu cultural provin: Munþii Lahovary, râulUreche (presupun cã argentinienii îl pronunþã„Urece”, ca toþi vorbitorii de spaniolã), CapulSinaia.

Putem spune, aºadar, cã ºi orizontulPatagoniei s-a modificat continuu, lãrgindu-se ºiprecizându-ºi detaliile, de la momentul auroralcând Magellan, aflat în fruntea primei expediþiiîntreprinse vreodatã în jurul lumii, îi descopereaþãrmurile uimitoare ºi locuitorii. Pe aceºtia dinurmã i-a botezat „patagoni”, considerându-i ospecie de uriaºi cu picioare mari ºi cãlcãturã largã.Ceea ce poate cã nici nu era prea departe deadevãr, întrucât membrii tribului indian tehuelchepar sã fi avut ºi atunci, ca astãzi, în majoritatealor, peste 1,80 înãlþime, în vreme ce mediaspaniolilor din epocã nu trecea de 1,55 m. Putemcrede cã ºi tehuelcii vor fi fost impresionaþi ladata primului contact de mãrunþeii în ciudatestraie europene care le apãruserã pe neaºteptate încale. Dar conþinutul acestor impresii ºocante n-afost memorat de istorie decât dintr-o singurãparte, aºa cã în lumea civilizatã s-a rãspândit doarinformaþia privitoare la uriaºii patagonezi, ca ºicum aceia ar fi reprezentat o cu totul altã speciede hominizi. Þara lor nu putea sã se numeascãaltfel decât Patagonia.

Aºa a rãmas pânã în zilele noastre, ca o „þarã”partajatã ºi gospodãritã de alte douã þãri,Argentina ºi Chile. Cea mai mare parte ateritoriului Patagoniei cade în seama Argentinei,fiind ºi partea mai dens populatã: 2,2 locuitori pekilometrul pãtrat, faþã de numai 1 în zonachilianã a þinutului patagonez. Noroc cã, în fapt,amintiþii locuitori nu sunt chiar repartizaþi astfelpe kilometrul pãtrat ce le aparþine în scripte, ca sãînþelegem ºi mai bine o situaþie aproape

exemplarã pentru regiunile terestre foarte slabpopulate. Pe un teritoriu de un milion dekilometri pãtraþi (ceea ce nu e tocmai puþin,fiindcã depãºeºte de patru ori suprafaþaRomâniei), se adunã aproape douã milioane delocuitori, populaþia actualã a Bucureºtiului.Magellan, dacã ar fi avut în planuri ºi explorareatemeinicã a pãmânturilor întâlnite în cale, ar fidescoperit cã vastele câmpii dinspre OceanulAtlantic se ridicã, într-o succesiune de terase cuprundiºuri sãrace în vegetaþie, asemeni unortrepte pe care niºte patagoni profilaþi îndimensiuni mitologice sã poatã urca spre culmileCordilierei andine, de unde se deschidperspectivele statului Chile spre Pacific.Frumuseþea acestor pustietãþi nãscute dinfrãmântãrile vulcanice ale erei terþiare o dau,umplând golurile din lava bazalticã, numeroaselelacuri, dintre care unele cu nume pregnantindigene (Nahuel-Huapi, Huechulafquén, Pehoé),ca ºi râurile ce se varsã în ele (bunãoarã Futalefù).În mod surprinzãtor, viaþa animalã ºi vegetalãdevine mai abundentã în vestul Patagoniei decâtpe podiºurile dinspre est, deºi Anzii mai au ºirenumele de a fi produs pe pantele lor niºtegheþari comparabili cu cei din Antarctica. Pecoasta vesticã plouã însã mai mult, ceea ce facevãile adânci ale locului mai fertile.

Nu întotdeauna clima a fost asprã înPatagonia, lucru dovedit de niºte interesanteamãnunte geologice din teren. Pe baza unorasemãnãri incontestabile, s-a dedus cãpãmânturile acestea fãceau cândva corp comun cucontinentul australian ºi cu Antarctica, iar climalor în era mezozoicã era suficient de caldã ºiumedã încât sã permitã constituirea unui veritabilrai al dinozaurilor. Un mare campion al acestora,Argentinosaurus, a fost dezgropat în Patagonia, caºi numeroase alte specii de animale apãruteulterior, în terþiar, între care mamifere de tipulcetaceelor ºi cele mai mari pãsãri fãrã aripi careau trãit vreodatã pe globul pãmântesc. Imenseledepozite de lignit ne vorbesc de bogãþia floreicretacice, dar nu cred cã originea ºtiinþificã aacestora i-a atras în zona minierã cu caracter pre-andin pe argentinienii de origine hispanicã, dar ºiun apreciabil numãr de imigranþi irlandezi ºiitalieni. Regiunea de pe flancurile Cordilierei maiconþine depozite aurifere nici astãzi cartografiateintegral, prin urmare interesul de odinioarã al luiIuliu Popper îmi apare perfect justificat.

Pentru unicitatea ºi chiar surprinzãtoarea lorfrumuseþe, mai semnalez douã curiozitãþipatagoneze. Întâi, una cu caracter geologic:pãdurile pietrificate din Jamarillo, monumentnaþional constituit pe seama rãmãºiþelorarboricole din perioada jurasicã (dovadã cã nu totce creºtea din pãmântul acelor vremuri strãvechi aputut fi mestecat ºi digerat de Argentinosauriilocului). În sfârºit, grota cunoscutã sub numele deCueva de las Manos, în Santa Cruz, Argentina,mostrã preistoricã de artã rupestrã localã. De pepereþii ei mâzgãliþi în culoare, mâinile a sute depatagonezi, imprimate în negativ, ne fac semneprietenoase dintr-un moment pe care arheologii îlsitueazã la 8000 de ani înainte de Cristos. Unchiromant inspirat ar putea sã-ºi propunã sã leciteascã viaþa ºi soarta în palmã.

Patagonia, mon amourMircea Opriþã

ºtiinþã ºi violoncel

Stefan Socaciu Bucureºti, Hotel Intercontinental

2288




Doar poeþi copleºiþi de sentimentalism ºidotaþi cu o rafinatã sensibilitate, adeseaascunsã sub o mascã bonomã ºi glumeaþã,

cum sînt Ioan Pintea ºi Vasile George Dâncu,puteau face un astfel de gest: sã adune într-un(nou) volum, poeziile cu dedicaþii ale lui RaduSãplãcan ºi sã-l tipãreascã la editura Eikon cutitlul Poeme pentru prieteni. Nu e un gest”recuperatoriu” cãci prietenia nu se recupereazãniciodatã, ea ori existã ori lipseºte cu desãvîrºireiar Radu Sãplãcan nu ”cultiva” prietenii, le aveaori nu le avea, pur ºi simplu, fãrã ”explicaþii”, fãrãteoretizãri, în mod abrupt uneori, zbuciumat ºicontradictoriu adesea, cu frustã ºi obraznicãsinceritate. Dar Radu a avut întotdeauna timppentru prieteni, mai puþin pentru viaþã. ”Dacã aºavea timp/din viaþa mea aº trece în viaþa Ta/dacãaº avea timp/viaþa Ta ar trece în viaþa mea/ nuprea avem timp pentru viaþã...”

Mereu agitat, mereu într-o febrilã miºcare,Radu Sãplãcan reuºea sã-ºi tîrascã prietenii dupãel peste tot pe unde îi plãcea sã cãlãtoreascã,indiferent cã era vorba despre strãzile unor oraºemai mult ori mai puþin aglomerate ori desprezone ale þãrii pe care le îndrãgea în mod declarat,cum ar fi Maramureºul. Îºi descrie propriaapariþie pe aceastã lume, cu ironie ºi abia bãnuitãtristeþe melancolicã. ”...eu m-am nãscut de-acurmeziºul la noi în sat/ mama a visat lumînãride catran/ iar tata s-a-mbãtat/ pe la Bãrãciuni,bunicii tac afînat.” Lega prietenii cu cei care, la oprimã vedere, erau cu totul ”diferiþi” de el, fãrãtemperamente vulcanice, incandescente, mai”tãcuþi”, mai reþinuþi, mai ”timizi”... Ca ºi cum arfi demonstrat banala zicere despre atragereacontrastelor. Dar ce superbe versuri se nãºteau

din astfel de ”nepotriviri” atît de... potrivite! Cumar fi cele dedicate poetului Vasile Muste: ”copilãrie fãrã bunici înfioraþi de/ rîsulcireºilor/înghesuitã într-o cãruþã plinã cu/ pãsãride împrumut...” ori pictorului Marcel Lupºe : ”mi-au înflorit plãmînii într-o tapiserie/ de otristeþe abstractã-/ pictore, rama portretului e ooglindã care mã/ strînge-/ vinul vechi curge dintr-o ureche mineralã/ iar colecþia de melcidanseazã pe un/ geamantan dantelat-/ am culesieri încã o baricadã demodatã/ ºi am ascuns-o,doar pentru noi, într-o/ pivniþã cu bemoli...” . ªinu-l pot ocoli pe vechiul nostru prieten comun,chiar dacã ne întîlneam cu el tot mai rar ºi aveamimpresia , adesea, cã este ”cãzut” dintr-altã lume,cã mereu taman atunci se trezeºte, deschide ochiiºi se mirã cã prietenii, încã, mai respirã. Mã referla pictorul Ovidiu Avram, pur ºi simpu Artistul,pe care Radu l-a intuit atît de bine. ”întîmplãtor,mai cãlãtorim prin aceeaºi/zãpadã/ºi ne salutãmprin cartiere vegetale uitate-” întîmplãtor, maicolecþionãm vederi cu/ îngeri leproºi/ ºi candeleîncrustate pe pulpe-/ sub sticlã, ca niºte poteci,/buzele...”.

Dar aceste rînduri ce sînt ele decît simpleproproziþii ºi fraze? Memoria colectivã, îi ziceaRadu poate celui mai bun, vechi ºi statornic prietenal sãu, Zorin, rezistã în propoziþii iar prietenia nueste, pînã la urmã, altceva decît un ºirag de gloanþe(asta chiar i se potriveºte de minune lui Sãplãcan:glontele, ochitul, împuºcatul cu cuvinte, exerciþiilede balisticã...), un ºirag de gloanþe într-o piaþã deºerpi. Iar umbra prietenului nostru Radu Sãplãcanaleargã ºi acuma alãturi de noi (ori noi alergãmalãturi de el...?) ca un lup desenat...

Prietenii lui SãplãcanRadu Þuculescu

rânduri de ocazie

În vreme ce unele publicaþii (chiar gratuitefiind) zac în grãmezi pe asfaltul dezinteresuluipublic din pieþe sau staþii de autobuz (dupã

cum semnalam într-un numãr anterior), altele secumpãrã cu sacoºa sau cu roaba imediat ce intrãîn chioºcuri. Nu pentru a fi citite, ci pentru a fisustrase ochiului public. Paradoxul e un caz izolatce incitã involuntar curiozitatea. Balanþa carepune în evidenþã „atractivitatea” presei rezidã înraportul stabilit în ultimul timp între conþinutulanodin al informaþiilor ºi interesul politic al celoraflaþi în campanie electoralã. Nu se ºtie ceinterese zac sub aparenta neutralitate a paginilorpublicate de un grup de presã. Pânã sã-i depistãmdedesupturile economice, politice, publicaþia cupricina îºi împlineºte menirea ºi dispare subit, aºacum a apãrut.

Din dorinþa de a-ºi preveni cititorii, AcademiaCaþavencu a lansat la apa asanãrii mult dorite ºiîndelung trâmbiþate o listã neagrã a candidaþilordubioºi din diferite judeþe, începând cu cele dinvestul þãrii. „Azi în Cluj ºi Timiºoara – mâine-ntoatã þara” se titra pe site-ul cu pricina înaducãtorul de speranþe ecou decembrist. Partidelecu o seamã de „candidaþi pãtaþi” au intrat înalertã atacând ediþiile de vest ale publicaþiei. Au

încropit la repezealã echipe de cumpãrãtori zeloºidin rândul organizaþiilor de tineret (sã înveþe ºi eidin juneþe matrapazlâcurile politice). Înconformitate cu ordinul de partid încredinþat,acestea au retras rapid publicaþia de pe piaþã.

Trezindu-se cu aºa o pleaºcã pe cap (intuitãprobabil, stârnitã cu dibãcie), redactorii de laAcademia Caþavencu au organizat o conferinþã depresã ca sã sporeascã impactul mediatic asupraelectoratului. Desigur, un demers pro domo maiîntâi, care-i situeazã pe incisivii publiciºti într-unloc fruntaº în topul jurnalistic al lunii noiembrie.O lunã tumultuoasã la români, ameninþatã degreve (amânate între timp), atinsã de colapsulfinanciar mondial, în care Ministerul Munciianunþã cã 30 de mii de români ar putea sã-ºipiardã locurile de muncã pânã în primãvaraanului viitor, o lunã în care tot mai mulþi oamenidisperaþi apar în jurnalele de actualitãþi, dintrecare unii au început sã cedeze nervos. O imaginenu tocmai potrivitã pentru dreapta cumpãnire aaleºilor (cu meritele lor cu tot) înainte deintroducerea buletinului de vot în urnã. Pe acestfond tensionat ºi uneori exploziv, jurnaliºtii de laAcademia Caþavencu au meritul de a sãri cu mult

peste nivelul glumelor înþepãtoare, al parodieriibãºcãlioase, dovedindu-se implicaþi serios înmunca de cercetare riguroasã, angajaþi ferm îndezbateri publice cu bãtaie lungã. Îi credem pecuvânt când afirmã cã au dorit sã lanseze „unîndemn (pentru cetãþean) de a vota în cunoºtinþãde cauzã”. Scopul, motivat de Mircea Toma:„reîmprospãtarea memoriei electoratului” e denaturã sã sublinieze proasta þinere de minte aromânului, fãrã a-l sancþiona ironic de data asta.La conferinþa de presã ei au recunoscut cã, dinprea mare grabã, au uitat sã introducã lista cu ceipãtaþi din judeþul Timiº. Cu toate acestea, înTimiºoara Academia Caþavencu n-a fost de gãsit.Þeapa luatã de gaºca celor care se ºtiu cu muscapãcãtoasã pe cãciula electoralã le pune ºi mai bineîn luminã vulnerabilitatea ca sã nu spunvinovãþia.

E limpede cã impostura politicã, traseismul,actele de corupþie nepedepsite juridic la timptrebuie sancþionate de cineva ºi dacã n-o facjurnaliºtii, atunci cine s-o facã pentru ca omul derând sã fie corect informat? Cei vizaþi ºi-au furatsinguri cãciula electoralã înainte de alegeri. Visulromânilor se îndreaptã din nou spre susþinereaCoaliþiei pentru un Parlament Curat. Un simplumoft electoral?

Cãciula electoralãzapp-media

Adrian Þion

Stefan Socaciu Bucureºti Zona Lipscani

Mi-a fost dat sãptãmîna trecutã sã fiu unvilegiaturist mai de soi la Budapesta.Ministerul lor de externe, prin oficiile

sale turistice de pretutindeni, a organizat un tur alPalatului Artelor, combinat cu mai multe plimbãriprin oraºul care, alãturi de Viena, a crescut ladimensiunile unei capitale de imperiu, ca acum sãparã supradimensionat pentru o þarã cuaproximativ zece milioane de locuitori. Timp detrei zile, vreo douãzeci de jurnaliºti de prin toatecolþurile lumii, am avut posibilitatea sãcunoaºtem aceastã minunãþie arhitectonicã ºitehnicã cu foarte puþine corespondenþeprimprejur. Dacã cea de a doua componentã aexcursiei m-a lãsat indiferent, prima a fost unfestin. O ofrandã de asemenea dimensiuni adusãculturii la început de veac ºi de mileniu, pedeasupra în plinã recesiune economicã –„culturalã”, mi-a venit sã scriu ºi n-aº fi fost preadeparte de adevãr – e foarte aproape de cele maiîndrãzneþe spectaculozitãþi dubaice. Colac pestepupãzã, ca sã aibã de ce-mi face sînge rãu pînã lacapãt, totul a fost construit în mai puþin de treiani – între martie 2002 ºi ianuarie 2005.

La prima vedere, clãdirea e de o austeritateincitantã: paralelipipedul de sticlã ºi betonfracturat doar la faþada dinspre Teatrul Naþional,te ademeneºte sã descoperi tainele ascunse însufletul abundent al clãdirii. Ea este aidoma uneicucoane plinã de feminitatea de dincolo defrãgezimea tinereþii, dar care abia a descoperitadevãrata voluptate – fardatã discret în timpulzilei, seara ºtie sã-þi taie respiraþia. La lãsareaîntunericului, reflectoarele multicolore, darnicidecum stridente, îmbracã palatul în straie degalã. Odatã intrat, holul generos, deschis pe toatenivelurile ºi întretãiat de scãri rulante ºi balcoaneaerisite, nu are nimic din opulenþa adeseoriapãsãtoare a teatrelor sau operelor clasice. Aicidescoperi spaþii uriaºe, mult mai mari decît îþi daiseama dacã nu le priveºti în amãnunt, care îþi dauun sentiment de libertate tihnitã.

Bijuteria palatului e sala de concerte BélaBartók. În forma unei cutii de pantofi – formaclasicã a sãlilor de concerte, de la Musikvereindin Wiena, la Koncertgebouw din Amsterdam –ea are o capacitate maximã de 1700 de locuri.Aceastã cutie e o construcþie independentã decorpul clãdirii, de care se atinge doar prin niºteconsole de beton, putînd fi extrasã de la locul ei,fãrã ca întreg complexul sã fie afectat. Legãturaeste fãcutã prin niºte încãperi izolate fonic, ºiînchise de ambele pãrþi cu uºi masive, dar foarteuºor de mînuit. Pardoseala ºi scaunele capitonate

sunt toate din lemn de cireº, iar lambriurile dinlemn de esenþã tare, din paltin canadian. Subfiecare scaun existã o gurã de aerisire, aºa cãmultitudinea acestora nu necesitã sufluriabundente de aer, menite sã producã zgomotederanjante. Acustica e perfectã ºi perfectibilã prin120 de elemente mobile. Scena, cu dimensiunivariabile între 200 ºi 290 de metri pãtraþi, emiºcãtoare în toate pãrþile sale. Partea corului seridicã ºi se coboarã, în faþã se poate coborî o fosãpentru orchestrã, iar lateral, în dosul orchestrei, sepot crea podiumuri pentru te miri ce (iar,bineînþeles, cele trei piane – niºte bijuterii – seridicã ºi se coboarã prin tot atîte trape). Lanivelurile superioare, scena e înconjuratã de douãºiruri circulare de uºi miºcãtoare, între 3 ºi 8 tonefiecare, a cãror poziþie se regleazã, mãrindvolumul cu pînã la 4000 de metri cubi, în funcþiede cerinþele fiecãrui concert sau ale fiecãruidirijor, interpret. În dosul acestor lespezi mobilesunt aºa-zisele camere de reverberaþie, prevãzutecu niºte draperii reglabile vertical, iar pe dinafarãcu douã ºiruri de draperii orizontale, toateacþionate mecanic. Deasupra scenei e o consolã(un canopy) de 50 de tone, formatã din treielemente independente, ce pot fi poziþionate laînãlþimi între 9 ºi 18 metri în cîteva minute. Iarpe deasupra, mai sunt ºi oameni care ºtiu sãmînuiascã toate aceste drãcovenii, construind, înadevãratul sens al cuvîntului, sonoritãþi apartepentru fiecare concert.

Voi trece cu superficialitate, dar ºi cu regret,peste toate dotãrile tehnice cu o singurã sintagmãgeneralizatoare: totul este raþional ºi de ultimãorã. Numai aºa a fost posibil ca, la inaugurare,Ádám Fischer sã-ºi poatã duce visul pe scenã ºi sãdirijeze în patru seri consecutive toate cele patruopere care formeazã Inelul Nibelungilor. Amvãzut cîteva fragmente filmate ºi a început sã mise clatine convingerea cã Wagner poate fi gustatnumai la Bayreuth. Ba chiar l-am crezut pe dirijorcã nici mãcar nu s-a simþit obosit dupã 15 ore dedirijat.

Orga este pe mãsurã. De dimensiunicomparabile cu cea de la Gewandhaus dinLeipzig, ea are cinci manuale, 92 de registre, 6804de tuburi ºi este dotatã cu cel mai modernechipament de memorare a registrãrilor. Aºa cãinterpretul nu are decît sã introducã în memoriainstrumentului lista sa de combinaþii sonore ºiapoi sã le schimbe printr-o simplã apãsare debuton.

Alãturi de aceastã minunãþie a tehnicii puse înslujba muzicii de toate genurile – de la cea

simfonicã, trecînd prin jazz, pînã la cele maiaiuritoare experimente – e sala Festivalului deTeatru, de 450 de locuri ºi dotatã cu tot ce-ºipoate imagina un regizor pretenþios, de la lumini,la tehnica de scenã ºi sonorizare.

Peste toate acestea troneazã cu ochi ºi urechimagice un studio de televiziune ºi unul deînregistrãri audio de ultimã generaþie. Celui de peurmã îi mai este alãturat ºi un studio depostprocesare, iar toate acestea fac din fiecareconcert cîte un eveniment cultural imortalizat peCD-uri ºi pe DVD-uri

O aripã aparte a clãdirii gãzduieºte MuzeulLudwig, de artã contemporanã. Cu o dramaturgiebine controlatã, gazdele ne-au condus de la etajulal treilea în jos, ca, la primul contact, sã dãm cuochii de douã pînze de Picasso: Matador etfemme nue ºi Le mousquetair. Asta ca sã ºtim cucine avem de a face. Apoi, rãspînditã pe douãnivele, a urmat expoziþia permanentã de artãcontemporanã a muzeului, în care mi-a fãcut onesperatã plãcere sã vãd lucrarea Cãmãºi deidentitate a Anei Lupaº. Ce-i drept, m-am aºteptatºi la alþii de-ai noºtri, dar nemulþumitului i se iadarul. La etajul întîi, cel destinat expoziþiilortemporare, o surprizã de o ingenuitatenemãrginitã a constituit-o retrospectiva KeithHaring, graficianul care a scos arta pe strãzileNew York-ului, dispãrut în 1990, la numai 32 deani.

Oricît de eclecticã ºi de inegalã ar fi – aidomaartei contemporane, pe care timpul încã nu areuºit sã o sedimenteze, dacã va reuºi vreodatã são facã – imaginea de ansamblu a MuzeuluiLudwig este una de profesionalism sensibil la totce poate fi expus.

Partea hedonistã a periplului nostru a fostprezentarea culinarã a Budapestei. Organizatorii s-au îngrijit ca fiecare masã sã ne fie servitã în altrestaurant, unul mai select ºi mai rafinat decîtcelãlalt. Prima cinã a fost la Gundel, restaurantuldeschis în 1894 ºi care, în 2006, pe baza votuluicititorilor sãi, revista Traveller Magazin l-a inclusprintre cele mai bune 10 restaurante din lume. Oatmosferã a cãrui rafinament frizeazã kitschul, cughirlande de muzicã þigãneascã live, pe caremarea parte a companionilor mei occidentali ºiîndepãrtat-orientali o aplaudau la scenã deschisã,întãrindu-mi convingerea cã greºeala lui Brahms ºia lui Liszt de a confunda muzica lãutãreascã cufolclorul maghiar e eternã.

Din motive de spaþiu ºi de tact nu voi treceacum în revistã toate meniurile din toaterestaurantele în care, pe banii mei nici prin capnu mi-ar trece sã calc, ci voi încropi din celegustate meniul meu ideal. Antreul ar fi platoulrece de la Gundel, cu nelipsitul ficat de gîscã înaspic, cu un pateu vînãtoresc condimentat pînã lalimita celui mai rafinat bun gust, cu icre deManciuria, fileu de somon afumat, ºi cu un bobde cremã cu hrean, picantã, dar cîtuºi de puþinagresivã. Ar urma apoi consomeul de gîscã de laMuzeum Cafe, cu roze-ul aferent. Oricît de greumi-ar fi sã aleg, cred cã titlul de fel principal i s-arcuveni fripturii de gîscã cu mãmãligã de laApetito, de o eleganþã simplã, dar bine conturatã,stropit cu un Cabernet de Eger din 1986, greu cao declaraþie de amor. Iar desertul e, fãrã nicioîndoialã, sufleul de nucã cu îngheþatã de stafidede la Dió, cu douã gîturi de Tokai.

Înghit în sec. Sper cã ºi dumneavoastrã.

2299




Culturã ºi polonicmuzica

Marius Tabacu

Stefan Socaciu Cetatea Râºnov

Melomanilor portughezi le-a fost oferitã înpremierã, anul acesta, o adevãratãToamnã Muzicalã Româneascã, graþie

Institutului Cultural Român din Lisabona.Protagoniºtii ºi repertoriului lor dau mãsuracalitãþii artistice a evenimentului, derulat începânddin septembrie 2008 pânã spre Anul Nou 2009.

Omagiu lui Constantin Silvestri

Uvertura, sã zicem aºa, i-a aparþinut brianteipianiste Anda Anastasescu, stabilitã din anii 1970la Londra, dar lucrând în continuare în beneficiulculturii noastre. Recitalurile ei au avut loc însalonul nobil al Muzeului Nogueira da Silva, situ-

at într-un palat din centrul municipiului Braga(puternic centru universitar-cultural-religios alNordului lusitan), precum ºi în sala de spectacolea Institului Franco-Portughez din Lisabona.Nãscutã la Bucureºti, unde a dat primul recital depian la etatea de 9 ani (cântând Beethoven ºiProkofiev), Anda Anastasescu a absolvitConservatorul de Muzicã din capitala României, astudiat la Paris ºi Londra, dar a urmat ºi cursuride dirijat cu Sergiu Celibidache în Italia ºi Spania.Pentru debutul în Portugalia, distinsa interpretã apregãtit piese de Mozart, Schumann, Debussy,Ravel ºi Constantin Silvestri. Pe lângã virtuozi-tatea ei cuceritoare, atingând adeseori momentede realã bravurã, interpreta ºi-a etalat calitãþile deom de culturã, prin excursuri rostite în francezãpe marginea lucrãrilor alese.

Revelaþia concertului au reprezentat-o pieselede juneþe ale lui Silvestri (1913-1969), ce ni-lînfãþiºeazã ca pe un precursor al ulterioarelorcuceriri avangardiste ºi un compozitor român dereferinþã, din pãcate prea puþin cunoscut faþã decât ar merita. Publicul, numeros ºi divers, prezent

la ambele concerte a apreciat superlativ înzes-trarea artisticã a doamnei Anda Anastasescu.Printre personalitãþile ce i-au adresat cãlduroasefelicitãri s-au aflat dr. Carlos Alberto Lago CruzCorais, directorul programelor culturale aleUniversitãþii Minho din Nordul Portugaliei, dr.Peter Motzan, director al Südostdeutsch Institutdin München/Germania, dr. Alvaro Lobato Faria,director al Movimento Arte ContemporâneaPortugal.

Jazzmeni români, accentbrazilian

În data de 6 octombrie 2008 s’a produs debu-tul portughez al trio-ului Joy of Life, una dintrepuþinele agregãri sonore de dupã 1989 capabile sãreprezinte jazzul românesc ca artã colectivã, iarnu ca purã exhibare (adeseori minatã de narci-sism) a talentului individual. Paradoxul este cã,pânã la asocierea în acest grup, fiecare dintre ceitrei componenþi îºi formase deja o personalitatebine conturatã, ajunsã la deplina maturitate cre-atoare. Discutãm aici despre Decebal Bãdilã –muzician înnãscut, exploziv ºi expansiv, jovial ºijocular, polimorf ºi poliinstrumental – dãruit însãintegral ustensilei cu corzi groase ce întreþine –alãturi de percuþie – pulsaþia vitalã a jazzului: con-trabasul (fie în varianta sa clasicã, fie în aceeamai propice erei computerelor, a ghitarei-bas); tre-cem apoi la Vlad Popescu, un baterist de cursãlungã, stãpân absolut peste farmecele bateriei ºi –reþineþi – nu doar cele de suprafaþã (zgomotoasã),ci ºi de nuanþe profunde, quasi-intimiste; în fine,pianistul Petre Andrei, a cãrui ascensiune de lafaza de aspirant/student al lui Marius Popp lastrãlucirea pirotehnicã de acum – dezlãnþuitã petoatã întinderea claviaturii – mi se pare uluitoare.Solo-urile lui Andrei sunt fin dar ferm articulate,cu briante succesiuni ºi schimbãri de direcþie, fãrãsã-ºi piardã vreodatã necesarul simþ al construcþieiºi al echilibrului. Un pianist pe cât de modest capersoanã, pe atât de pregnant ca exprimare. ªicare ºtie sã se efaseze, când e cazul, spre a-ºi com-plementa colegii de grup.

Principala reuºitã constã, de fapt, în gradulînalt de acceptanþã reciprocã pe care îl ating aces-te trei personalitãþi, în esenþã idiosincratice. Credcã factorul de coeziune îl reprezintã tocmaiDecebal Bãdilã, care aduce un concept inedit peplaiurile noastre: transfigurarea unor standards(Cole Porter, John Coltrane, Miles Davis, AntônioCarlos Jobim, Toots Thielemans ºi alþi clasici),apoi a propriilor compoziþii, dar ºi a unui hit pre-cum Satisfaction al formaþiei Rolling Stones –întreg acest patrimoniu – sub semnul solar albrazilianismului muzical! Sã nu se înþeleagã prinaceasta un simplu transfer de ritmuri ºi armonii,deja emblematice, din sfera sambei sau a bossanovei în aceea a “prelucrãrilor” convenþionale pen-tru trio de jazz cu pian. Asimilarea are loc lamodul organic, cei trei muzicieni îºi asumãcondiþia de creatori în spiritul libertar ce a fãcutdin Brazilia primul creuzet alternativ al jazzuluiperiplanetar.

Perioada de timp, relativ scurtã, petrecutã deDecebal la sursele primare ale oceanului muzicalbrazilian se vãdeºte a fi fost crucialã. Dupã ce

Richard Oschanitzky realizase prima “aclimati-zare” de bossa nova pe pãmânt românesc, la orade faþã Decebal Bãdilã reuºeºte sã cânte JAZZROMENO COM SOTAQUE BRASILEIRO (Jazzromânesc cu accent brazilian, conform sintagmeipe care mi-am permis s’o trec pe afiºul de debutal acestui grup în metropola de unde Brazilia ºi-aprimit identitatea lingvisticã). Mai mult: comuni-carea cu publicul, între piese, a fost efectuatã decãtre basist în limba metropolei (dar ºi a fosteicolonii – cel mai mare stat latin de pe Glob).Decebal Bãdilã reprezintã un caz fericit de con-ciliere, în aceeaºi fiinþã, a supradotãrii artistice cuînsuºiri umane pe cale de dispariþie: onestitate,amiciþie, jovialitate, capacitate de comunicarerealã, generozitate...

Evoluþia celor trei români i-a entuziasmat pespectatorii veniþi la concert, ce nu ºi-aueconomisit elogiile. Printre ei l-am reîntâlnit pepatriarhul criticii de jazz portugheze, José Duarte(ex-colegul meu din redacþia legendarei publicaþiiuniversaliste Jazz Forum, editatã de PawelBrodowski la Varºovia, unde José reprezentaPortugalia, iar eu România). Au fost prezenþi ºidiplomaþi cu notabile preocupãri filojazzistice,precum dl. Zeljko Vukosav, ambasadorul Croaþieiîn Portugalia, dl. Gaspar Diaz, ataºatul cultural alSpaniei în Portugalia, d-na Elzi Martin, consululRomâniei la Lisabona, dl. Stanislas Myck, ataºatulcultural al ambasadei Luxemburgului. Multã lumebunã – dl. Jaime Saraiva, coordonator al AsociaþieiJurnaliºtilor Strãini acreditaþi la Lisabona, dl.Ricardo Castro, editor al revistei O Brasileirinho,antropologul Daniel Silva Perdigão, criticul literarFernando Couto e Santos, António Ramalheira(“doctor jazz de Portugal”), Maria João Coutinho,Danislav Jeraj… Cu toþii, comentând elogios spec-tacolul la care au asistat. Arhitectul ManuelSampaio Taborda, asemenea altor jazz-fani, încer-ca sã-l plaseze pe Petre Andrei, undeva la inter-secþia dintre Errol Garner, Oscar Peterson ºiMcCoy Tyner, dar pânã la urmã a cãzut de acordcu mine cã valoarea celor trei jazzmeni constãtocmai în depãºirea imitaþiilor sterile ºi în creareaunei atmosfere proaspete în cadrul unor formedeja consolidate.

3300




Întâia stagiune muzicalã a ICR Lisabona (I)

Marius Tabacu

Anda Anastasescu

Decebal Bãdilã

3311




Ediþia de anul acesta, a cincea, a FestivaluluiInternaþional de Teatru (Experimental)

„Man.In.Fest” a pãrut, din punctul de vedere alcelui care scrie aceste rânduri, drept un moment deaºteptare, de tranziþie. Un moment de trecere de la

statutul de manifestare underground la acela deinstituþie a vieþii culturale clujene ºi nu numai (dacãþinem seama de extensiunile spre Târgu-Mureº, anultrecut, ºi spre Oradea, anul acesta). Cã Man.In.Festnu mai e pur ºi simplu o întreprindere haiduceascãeste meritul cuplului de oameni de teatru, regizorul

Cristian Nedea ºi actriþa Ramona Dumitrean, carepompeazã, cu tenacitate, de la an la an, sânge

proaspãt în acest festival. Pe de altã parte, dacã eadevãrat cã manifestarea capãtã „respectabilitate”

(vizibilã în numãrul crescut de parteneri media ºi înfinanþãri), tranziþia s-a manifestat, la aceastã ediþie,ºi prin absenþa unor extreme. Nu am avut parte de

mari ºi rãsunãtoare cãderi, dar nici de întîlnirientuziasmante.

Le ccatharsisOamenii de teatru iubesc la nebunie un cuvânt

mort dintr-o limbã moartã, ºi pe care, de obicei, nuºtiu sã-l explice pe înþelesul oamenilor: catharsis.Mãrturisesc, n-am fost ameninþat de dânsul(cuvântul, sentimentul, fenomenul, conceptul, sauce moaºã-sa pe gheaþã o fi!) în cursul sãptãmânii ºimai bine de festival. Cã se poate sã ai momenterãscolitoare sau cel puþin de realã plãcere, o ºtiu deanul trecut. Atunci i-am vãzut pe elveþienii cu a lorMachine a sons, cu o prestaþie fãrã greº în cheiecomicã, de naturã sã stîrneascã aprecierea tuturor.Nici slovenii nu erau rãi, în schimb ruºii pãreaustriviþi de o reputaþie nedrept de mare. Darmomentul suprem l-a constituit spectacolulInvertigo al trupei ETXEA (un bãrbat ºi o femeiereuniþi sub semnul casei - pentru cã asta înseamnãdenumirea trupei, în idiomul bascilor). Este,probabil, cel mai frumos, superb, extraordinar (ºimã opresc aici, oricum nu existã cuvinte pentrutrãirile de atunci) spectacol de teatru pe care l-amvãzut sau îl voi vedea vreodatã.

NevãzuteleAnul acesta m-au ocolit asemenea zguduiri ºi

convulsii. Iar din anamneza fãcutã pe alþi „pacienþi”(a se citi spectatori) ai festivalului, se pare cã a fosto stare larg împãrtãºitã. Trebuie precizat cã nu voiputea scrie despre unele spectacole, reputate a fibune, la care nu am putut ajunge. Aºa mi-au scãpatSecret Night al companiei Dans Kias din Austria,Piece Touche No. 1 de Kenji Ouellet & KatharinaWeinhüber, happening petrecut în studioulEuphorion de la Naþional ºi care a fost categorisitde favorizaþii incluºi în poveste drept un experiment„interesant”. La fel de necunoscutã mi-a rãmas„Hourglass” al companiei Theater a Part din Polonia(primit la Muzeul Etnografic cu salã plinã ºispectatori trimiºi acasã din lipsã de locuri), orislovenii de la Inner World, cu Medeea Scream. Peunii Entertainment Island al finlandezilor de laOblivia i-a impresionat, pe alþii i-a lãsat reci ca osticlã de vodcã uitatã în zãpadã. ªi lista ar puteacontinua cu desdeMONA (Kropka Theater, Polonia)

sau Limiti (Motus Danza, Italia).

Concluzia? Ar trebui sã þinã seama de acestsimptom: nu a existat un spectacol care sã câºtige omajoritate. În aceste condiþii, îmi voi reduce cronicala prestaþiile vãzute cu ochii proprii, dar mã voiabþine ºi de la o analizã comparativã sau bazatã pereferinþe culturale, convins fiind cã a le face pentrushow-uri care nu te entuziasmeazã este agresare demamã. Trãiascã, prin urmare, critica impresionistã!

Ilvgars ZZalans ((Letonia)Artist leton, cu Academia de Arte absolvitã.

Picteazã cu mâinile ºi picioarele în action painting.Street performance-ul sãu are titlul „Long Journey,Short Reunion”. Un titlu potrivit pentru un globe-trotter al culturii globalizate ºi globalizante, care afãcut o cale lungã de la statutul de recrut înCeleabinsk la acela de artist liber al lumii.Spectacolul stradal - interesant prin tipurile dereacþii pe care le declanºeazã în trecãtori - de laindiferenþã la primitivism, trecând printr-o mie ºiuna de nuanþe. Amestec de ego ºi nesiguranþã,pictorul ne-a oferit un alt mod de a te apropia deartã. Într-un oraº al culturii clasice mumificate înstãri de pe la 1900, cum e Cluj-Napoca, nu e puþinlucru.

Nataºa TTrifan PPerformance GGroup ((SUA) ––Capturing GGil-GGulim

Titulara companiei meritã aplauze pentru cã areuºit sã-ºi formeze un grup ºi sã-l menþinã înefervescenta viaþã culturalã americanã. În cepriveºte performance-ul, sunt multe de spus. Certeste cã în ziua de azi predominã tentaþia facilã de aface sã treacã totul în numele experimentuluicultural. Mesajul, semnificaþia sau ideea show-uluipare cã e ultima preocupare pe listã. De aici,probabil, rãceala cu care asemenea produseculturale sunt primite. În rest, foarte vizibilãpregãtirea intensivã de balet a Nataºei, dobânditãîncã în România, înaintea saltului peste Lac.

Miscellanea TTheatre ((Grecia) –– Oedipuss 22 ppluss 22Existenþa unei culturi solide, stratificate în timp,

poate fi o binecuvântare. Asta în cazul în care nuse transformã în gastronomia ciorbei lungi ºireîncãlzite, a mortului þinut artificial în viaþã.Excedaþi de marea culturã elenicã precumplãcintarul caþaon de covrigii aliniaþi pe sfoarã,grecii ne-au servit o recitire a temei antice, trecutãprin filtrul actualizãrii. Care a cuprins toate cele dinarsenalul spectacolelor trendy (inclusiv proiecþiivideo, cu Oedip în decor de bloc pãrãsit). Mailipsea muzica rap pe dansuri în stil MichaelJackson. Impactul: close to zero, cum ar spuneamericanii, iar aplauzele anemice din final au fostcum nu se poate mai meritate.

Witness RRelocation ((SUA) –– DDancing vvss. TTheRRat EExperiment

Anunþat cu surle ºi trâmbiþe, spectacolulamericanilor era aºteptat ca marea speranþã aFestivalului. Dar, ca în romanul lui Charles Dickens,marile speranþe s-au spulberat aproape instant, eu

personal rãmânând cu un foarte persistent miros deþeapã. Cei care frecventãm festivalul de ceva ani amrãmas cu amintirea numitã Intersections de la ediþiatrecutã. Atunci, ne amuzam pe la recepþii, vãzând-ope o Baba Cloanþa sârboaicã lãudându-ºi trupa ºispectacolul. Amuzamentul s-a transformat înhohote ºi râsete cu crampe la vedereasubprodusului (iarãºi lipsesc cuvintele potrivite!). Eun talent sã joci rolul þeparilor teatrali, ºi sârbilor le-a mers, ºi încã deloc rãu, dacã ne gândim cã auavut masa ºi cazarea gratis, ba au mai ºi apucat sãvadã toate celelalte spectacole moca. „Dansul încontra încercãrilor ºobolãneºti” este ºi el unIntersections, dar fãcut americãneºte, adicã bine.Prin urmare un spectacol pasabil, chiar dacã, dinnou, agitaþia decerebratã nu poate þine locul lipseide idei, la fel cum spasmele unei gãini decapitatenu suplinesc absenþa cunoºtinþelor de danstradiþional. Cel mai bun din spectacol a fostBogdan Rãdulescu, produs al ºcolii clujene deactorie, clasa Miklos Bács (unde nu le dãDumnezeu înþelepciune diriguitorilor teatruluiclujean, ca sã-l vedem pe scena mare, acolo unde îieste locul!).

ATALAYA TTNT ((Spania) –– AAriadnaUn spectacol bine lucrat, puternic vizual, cu

sugestii de teatru antic, dar ºi de teatru japonez - înmodul de miºcare, de rostire, de plasament înscenã. Decor expresiv, prestaþii actoriceºti cupersonalitate dar ºi bine þinute în frâu, armoniosîntreþesute cu muzicã arhaicã spaniolã, corsicanã ºisardã. Un spectacol cu adevãrat profesionist ºiagreabil de vãzut.

Vertedance ((Cehia) - Fourty TThree SSunssetssCompania Vertedance venise ºi anul trecut la

Festival. Atunci, prestaþia duo-ului dansator de pescenã mi s-a pãrut la fel de ataºantã ca vederea adouã lesbiene frigide închise în frigoriferul morgii.Pe când acum, câtã diferenþã! În primul rând,pentru cã spectacolul foloseºte ca materie primã„Micul prinþ” de Saint-Exupery. ªi mai ales pentrucã micuþul David Kralik, partenerul TerezeiOndrova, îi dã acesteia o replicã de zile mari,profesionistã, concentratã ºi perfect executatã.Incredibil: un copil super-profesionist!

Juliana SSaiska’s TTheatre CCompany ((Bulgaria) ––One hhour bbefore mmidnight

Ce contrast! În muzeul unde Þãranul Român afost împãiat ºi închis dupã niºte vitrine (aþi ghicit, evorba de Muzeul Etnografic) acolo unde culturatradiþionalã, ce ar trebui sã fie vie, e transformatã înmaterie moartã, bunã de pus în insectar, pentru caetnologii noºtrii sã nu se mai deranjeze cudeplasatul pe teren ºi sã-ºi poatã forma în tihnã unfund mare ºi adipos, am avut prilejul sã vedem unspectacol cu oameni vii. E drept, prea multecontorsiuni, prea multe sugestii fetiºiste (chiar dacãpretextul justificã!), prea mult David Lynch, preamult... pentru nimic. ªi reacþiile paznicelor de lamuzeu, scandalizate cã festivalul le schimbã pentruo sãptãmânã viaþa lor nenorocitã, de morþi pãzindalþi morþi (cei din vitrine!). ªi o replicã a uneiadintre ele: „Aista nu-i teatru!”. No, cam aºe...

Horaþiu Damian

teatru

Teatru/Man.In.Fest, moi non plusScurtã trecere în revistã a unui festival întranziþie

Secþiunea internaþionalã a festivalului brãilean aadus în faþa publicului spectacole diverse,unele mai hãruit înscenate, altele încã nu

scuturate de praful unor montãri obositor-clasice. Vârful indiscutabil al secþiunii – poate ºi al festi-

valului însuºi, alãturi de Omul-pernã comentat înprima parte a acestei sinteze – a fost producþiaTeatrului Dramatic din Belgrad, Mica trilogie amorþii de Elfriede Jelinek, în regia lui NebojsaBradic. O construcþie scenicã hieraticã dar ºi paro-dicã, cu o atmosferã ce duce cu gândul la tragediagreacã, dar într-o codificare evident contemporanã,postmodernã.

Mica trilogie e o piesã destul de ermeticã prinstructura sa poematicã ºi imnicã pe alocuri, iardesincronizarea completã a supratitrãrii a fãcut tex-tul de tot impermeabil pentru public. Întreg efectulemoþional al spectacolului a fost astfel ratat pentrumajoritatea spectatorilor. Personal, am fost “salvat”de cunoaºterea câtorva cuvinte sârbeºti, care mi-aupermis sã intuiesc cel puþin volutele situaþiei dra-matice ºi sã rezonez la doritul catharsis al specta-colului. Pe de altã parte, odatã ce poþi urmãri unminimal “epos” scenic eºti ajutat ºi de imaginileedificate de Bradic. Pentru cã, în ultimã instanþã, nu“povestea” – greu rezumabilã, de altfel, a – pieseiprovoacã o anume stare de receptare, ci tocmaiforþa vizualã a construcþiei scenice.

Textul Elfriedei Jelinek e o meditaþie – poeticã,incantatorie, uºor cinicã, uºor pateticã, parodicã –asupra condiþiei omului în moarte. Raportareaumanã la propriul sfârºit e pretextul de la carepleacã ºi regizorul sârb, încercând sã transpunãchestionarea literarã în semn vizual. ªi reuºeºte,bazându-se pe actori buni ºi pe o re-codificare asemnului textual.

Pentru a dinamiza evoluþia scenicã, Bradicfoloseºte un cor masculin, în negru, care “acompa-niazã” recitalul – splendid, expresiv, excelent condusde Djurdjija Cvetic, al – Reginei/Actriþei, personajulprincipal.

Momentele scenice sunt grave, impregnate dechestionarea metafizicã asupra morþii (“Moartea sehrãneºte cu timpul altuia, de aceea este mereuînfometatã”) sau sãrac-simbolice, în alt registru –momentul Cãlãtorului cu “gânduri obosite”(Nebojsa Dugalic), îmbrãcat într-o cutie de carton,ce-i este ºi veºmânt, ºi casã, cãutând un sens alvieþii în drumul spre moarte (“Omului i se furãcalea pe care merge”), ambele conþinute în textuloriginar.

Tema recurentã a Morþii este des-cifratã deBradic ºi într-o manierã parodicã, uneori oniricã,alteori pragmatic-grotescã. Regizorul introduce îneconomia acþiunii un moment inspirat din Albã caZãpada, ca ºi songuri vital-fals-eroice, precumNarod, un soi de imn gongoric ce sugereazã cere-moniile “glorioase” ale sistemelor totalitare. Înciuda diversitãþii acestor secvenþe, spectacolul are ounitate remarcabilã, întregitã ºi de plasticitateaindusã de eclerajul complex ºi excelent “asamblat”în context, ca ºi de coloana sonorã (Zoren Eric), decoregrafie (Josi Berg, Dalija Acin) sau costumele(uneori mãºtile) simple, dar opulent-sugestive(Ivanka Jevtovic, Maja Nedeljkovic).

Mica trilogie a morþii e un spectacol la care serâde copios, dar care stârneºte ºi frisoane, emoþiiacute ºi empatia spectatorului. O tragedie contem-

poranã al cãrei catharsis e la fel de impur pe câtexistenþa noastrã de zi cu zi.

Deconcertant prin tempo-ul lent, lipsa dinamiciiscenice ºi un accent prea marcat pe text, într-ointerpretare mai degrabã estompatã, a fost Trãdareade Harold Pinter, în regia lui Mehmet Ergen(Nilufer Art Theater, Bursa, Turcia). Probabil cãregizorul a dorit sã punã în valoare structura frac-turatã a textului pinterian, în care dialogul are rolulde edificare semanticã majorã. Efectul însã n-a fostdecât de montare convenþionalã, fãrã strãlucire.

Trãdarea reface – invers cronologic – traseulunui adulter. Un clasic triunghi conjugal – soþul,soþia, amantul, care e prietenul cel mai bun alprimului – îºi reface “povestea”, plecând de lamomentul descoperirii “trãdãrii”. Spectatorul esteintrodus în universul domestic al celor trei, de lalocuinþa matrimonialã la “cuibuºorul de nebunii”ori la localul unde cei doi bãrbaþi poartã discuþii“existenþiale”. Totul într-un decor banal, cu costumeºterse, oarecare (Pinar Sen) ºi cu un tonus îndoiel-nic al celor trei actori – Neriman Ugur, Baris Falay,Murat Karasu – care nu reuºesc sã comuniceaproape nimic din trauma prezumabilã.

Pe un text contemporan a mizat regizorul bul-gar Stefan Staicev cu Cãlãul Sanson de HristosHartomacidis (Teatrul Dramatic ºi de Pãpuºi “SavaDobroplodni” din Silistra). Piesa contureazã frescaimprecisã a momentului Revoluþiei Franceze, dupãmemoriile lui Charles Henri Sanson, cãlãul vremii,al cincelea dintr-o “dinastie” a acestor speciali“funcþionari publici”. Textul construieºte un conflictmetaforic între Om ºi Putere, redat de Staicev într-omanierã scenicã vag burlescã, cu accente îngroºatespre gag ºi într-un decor ca de teatru de pãpuºi(maniera aceasta este tipicã, de altfel, regizoruluibulgar). Spectacolul are o anume prospeþime ainteracþiunilor, însã jocul actorilor a fost inegal, iar

atmosfera carnavalescã n-a avut strãlucirea potrivitãdemersului, decorurile ºi costumele dând impresiade uzurã sãrãcãcioasã. Totuºi, înscenarea lui Staiceve o promisiune care ar fi fost poate altfel onoratãcu un buget de producþie pe mãsura intenþiei origi-nale, care s-a întrevãzut în montarea silistreanã.

O comedie nebuneascã au jucat la festivalul dela Brãila actorii Teatrului Naþional de Nord dinSalonic – De ce Madonna ºi nu eu? de MichalisKokkoris, unul dintre cei mai tineri dramaturgigreci. De altfel, întreaga echipã are o medie devârstã sub 30 de ani, de la interpreþii RenaVamvakopoulou, Asteris Peltekis ºi ChristosSougaris la regizorul Lefteris Giovanidis, astfel încâttema extrem-contemporanã a piesei a cãpãtat ofireascã transpunere scenicã, vitalã, parodicã, alertã.

Cei trei eroi ai piesei sunt trei tineri “neadap-taþi”, s-ar putea spune. Valentini e fostã cãlugãriþã,acum având un copil ºi practicând prostituþia “deamorul artei” (!), adicã fãrã bani. Babis e proaspãteliberat din puºcãrie, iar Agisilaos scrie cãrþi defilosofie, pe care nu le publicã nimeni, nefiinddestul de comerciale. Mizând pe formula consumis-mului contemporan, aþâþaþi de Babis, cei trei vorpublica tratatele sub semnãtura lui Valentini,devenind vedete media, îmbogãþindu-se ºi petrecân-du-ºi vacanþele în insule exotice. Asta chiar dacã“neadaptarea lor”, neîmplinirea interioarã, varãmâne cu ei, ca o piele ce nu mai nãpârleºte.

Textul lui Kokkoris e articulat excelent,exploatând inteligent toate cliºeele publice contem-porane, de la concursurile TV la ºtirile senzaþiona-liste, de la “modelele” de Hollywood la visul gloriei“pe sticlã”. Nimic tezist, în ciuda unui “ce” sesiza-bil, care ºi destructureazã ironic “lovitura” celor treitineri. Giovanidis a construit un spectacoldezlãnþuit, la care se râde în hohote, cu un ritmnãvalnic, astfel încât spectatorul simte mica între-bare subtextualã abia târziu, fãrã s-o mai considereindusã, ci asumându-ºi-o. O comedie spumoasã,interpretatã cu nerv, vie ºi accesibilã oricui, omanierã artisticã adaptatã ºi profitând tocmai deaºa-zisele elemente larg-culturale ce ar ameninþateatrul. De ce Madonna ºi nu eu e un cal troian înlumea de sclipici colorat a show-biz-ului.

3322




Spre Europa, prin Balcani (II) Festivalul „Zile ºi nopþi de teatru european la

Brãila”, ediþia a III-a, 7-14 septembrie 2008

Claudiu Groza

La un an dupã investiþia ideologicã numitãRatatouille (o extravagantã etalare a visuluiamerican), tandemul Pixar-Disney aduce în

cinematografe o animaþie deºteaptã ºi sensibilã,basmul suprem despre starea ºi visurile civilizaþieioccidentale contemporane. O poveste care, fãrãtuºe ostentative, ci într-o expresie caldã ºiresponsabilã (sã nu îi uitãm pe cei mici!),vorbeºte despre ecologie, despre alienarea carecuprinde treptat individul captivat de serviciile IT,vorbeºte despre cosmetizarea lumii prinpublicitate ºi despre umanitarism. În WALL-Eroboþeii din prim-plan au însuºiri umane, iaroamenii, datoritã mediului iluzoriu în care trãiescde generaþii întregi, au ajuns sã fie un fel demecanisme autiste, care vieþuiesc într-un spaþiucomun, dar în orizonturi paralele.

Ceea ce m-a impresionat în aceastã producþiee cã îºi construieºte discursul cu echilibru, cuîngãduinþã, cu dragoste, prin semãnarea unorimagini care intrã în dialog cu spectatorul – înprima parte a filmului – ºi, în plus, prin poantecu declanºare la spectator în partea a doua afilmului, în care intervine ºi factorul uman. Altfelspus, animaþia WALL-E nu toarnã pe gît precepte,precum o fãcea sora sa mai mare, Ratatouille(leitmotivul oricine poate gãti, subliniat verbal ºiaccentuat prin toate mijloacele posibile), ciexpune o istorie ale cãrei învãþãminte, sauideologizãri ºi contra-ideologizãri, rãmîne sã learticuleze spectatorul (doar dacã are chef).

Pe lîngã bogãþia semanticã pe care filmul oetaleazã în raport cu lumea de azi, o altã sferãdeosebitã pe care o deschide WALL-E este ceaomagialã. Hello, Dolly! ºi 2001 – A SpaceOdyssey sînt proiectele cãrora WALL-E le facecomplimente speciale. Primului prin laturamuzicalã care faciliteazã seducþia EVE-ei de cãtreWALL-E. Celui de-al doilea în principal prinraportul Auto-HAL, computerele super-inteligentecare monitorizeazã viaþa la bordul navelor din

cele douã filme, computere care posedãconºtiinþã. Însã legãturi între cele douã istorii,pãstrînd proporþiile genurilor, pot fi fãcute ºi lanivelul transpunerii materiale a evenimentelor depe ecran: ambele realizãri sînt intens vizuale ºiimportante audiþii, adevãrate valsuri cosmice (ºicu adevãrat comice, în ceea ce îl priveºte peWALL-E); apoi, chiar dacã scopul ºi implicaþiile

întreprinderilor diferã, fiecare film înfãþiºeazã ocãlãtorie spre originea ºi sensul umanitãþii. Existãasemãnãri ºi între roboþelul WALL-E ºi celebrulextraterestru al lui Spielberg, iar în ceea cepriveºte conflictul om-maºinã (computer) ºicontrolul omenirii de cãtre maºini, WALL-E poatefi raportat la Matrix sau la Metropolis.

În jurul anului 2800, omenirea se refugiase înspaþiu de 700 de ani, într-o navã numitã Axiom.Pãmîntul fusese înghiþit de gunoaie într-oasemenea mãsurã încît viaþa devenise imposibilã.Doar WALL-E, o serie de roboþei-menajerã, mairãmãseserã pe Terra pentru a face ordine. Unuldintre aceºti roboþi este eroul filmului. Eºturlubatic nevoie mare, aleargã dupã stropi delaser ca o pisicã, se sperie ºi intrã în carapace ca oþestoasã, are ghiozdãnel în care, dintre resturi,adunã lucrurile care-i stârnesc interesul. Are ocasã a lui, unde are televizor ºi video-player, seuitã la benzi video cu musical-uri salvate dintregunoaie; are ºi un reportofon în piept, pe careînregistreazã cântece pentru a le asculta în voie,pe teren. Se îndrãgosteºte iremediabil de EVE(Eva, dupã cum o va striga el), o sondã spaþialãcare din vreme în vreme era trimisã de pe navaAxiom în cãutarea unor semne de viaþã pesuprafaþa terestrã. Ea e foarte violentã dacã simtecã ceva îi pericliteazã misiunea, însã ºtie ºi sãrâdã ºi, treptat, învaþã ce înseamnã devotamentulºi dragostea. O dragoste suficient de puternicãîncît sã resusciteze lumea.

Deschiderile intertextuale ale acestui film,sensibilitatea poveºtii, bucuria de a asista –finalmente – la o lecþie, fãrã a simþi, însã, cãpovestea e predatã, cã cineva impune o anumitãviziune (morala e uºor de savurat ºi lesne deasimilat datoritã umorului inteligent în care eîmbrãcatã ºi, mai ales, datoritã faptului cã aceastanu e prezentatã cu surle ºi trîmbiþe pe ecran, cidecurge din peripeþiile pe care le vedem peparcurs), atenþia cu care autorii au ales numelepersonajelor – bucuria de a observa cîte referinþeaduc aceste nume, pe de o parte, ºi, la fel, de aconstata cît de elegant au evitat orice(auto)subliniere a acestor referinþe ºi relaþii –, cualte cuvinte, grija realizatorilor faþã de poveste ºifaþã de relatarea ei, consideraþia arãtatãspectatorilor, toate acestea mã fac sã afirm cãWALL-E este cea mai bunã animaþiecomputerizatã realizatã pînã acum!

3333




film

În cãutarea umanitãþiiLucian Maier

Deºi eram convins cã voi vedea un autenticGus Van Sant, mare plictis m-a încercatla Paranoid Park (Franþa / SUA, 2007; sc.

Gus Van Sant, dupã un roman de Blake Nelson;r. Gus Van Sant; cu: Gabe Nevins, Daniel Liu,Taylor Momsen, Jake Miller). Cu siguranþã, cevanu-i în regulã: ori subiectul – crima involuntarã aunui adolescent – e „perimat”, ori eu am devenitinsensibil la dramele confraþilor mei, ori GusVan Sant a dat-o în barã – respectiv înmanierism. Probabil cã din toate câte puþin.

Pe de o parte eu, pentru cã nu mai pot fi(din pãcate) pãcãlit atât de uºor de un film,pierzându-mi inocenþa spectatorului nepervertitde privirea criticã cu care este “înzestrat” artifi-cial spectatorul “calificat”. Pe de altã parte, edrept, nici violenþa nu mai e ce-a fost odatã,compasiunea ºi condescendenþa proclamateostentativ de vedetele media de doi bani ºi depoliticienii zilei au demonetizat aproape oricesentiment, au “inumanizat” omul; mila, atâtacâtã ºi atunci când mai e, a devenit o simplãsenzaþie, ca frigul sau foamea, iar cel care o

trãieºte sincer ºi intens pare mai degrabã cinicdecât uman. Opera lui Gus Van Sant oscileazãîntre mediocritatea cu ºtaif, care rãspunde unuiorizont de aºteptare indus fãrã scrupule specta-torului de cãtre sistem, deloc deranjantã de altfeldar lipsitã de personalitate (v. Good WillHunting – 1997 sau Finding Forrester – 2000;Psycho, 1998, nu intrã în discuþie aici ºi nicãieriîn filmografia lui Van Sant, este un film absolutidiot, copierea fotogramã cu fotogramã acapodoperei lui Hitchcock fiind total lipsitã denoimã) ºi un “nucleu tare”, care denotã coerenþã,viziune regizoralã, personalitate artisticã – filmecare au noimã, substanþã, mesaj (v. Gerry – 2002sau Elephant – 2003).

Din pãcate, Gus Van Sant nu este defelconvingãtor în acest Paranoid Park, nici lanivelul mesajului, nici al stilului, lentoareademersului cinematografic fiind mimatã, plicti-coasã, manieristã. În orice caz, nu aceastãlentoare a filmului m-a deranjat, cât lipsa lui desubstanþã. Despre Gerry (SUA, 2002) al aceluiaºinumai cã-i alert nu poþi spune, ºi totuºi filmul

are tensiune interioarã, are dramatism, spune încele din urmã o poveste. ªi Paranoid Park spuneo poveste, dar aceasta nu e susþinutã decât vagcinematografic.

Paranoid ParkIoan-Pavel Azap

Gus Van Sant

3344




colaþionãri

Se anunþã iarna, dar ºi lecturile în fotoliiînvechite, încãlzite de pâlpâitul aromat alceaiurilor nocturne. Întâi ºi-ntâi vecina cea

aprigã, care mã ceartã fãþiº, sub pretext cã despreea ar fi vorba într-o povestire… lasã, cã mã ºtieea!… numai cã ea nu ºi-a ucis bãrbatul, degeabaam scris eu acolo tâmpenii. E drept cã uneori îivine sã-l strângã de gât, numai cã în tot rãul e ºiun bine, nu? Cã ea, vecina, îl tot aºteaptã sã iasãdin restaurant ºi sã-ºi mai schimbe habitudinile.

Astfel m-am cufundat în recitirea lui Tolstoi ºinu micã mi-a fost uimirea când am aflat câtefilme s-au realizat dupã Anna Karenina. În 1915rolul titular aparþine actriþei Betty Nansen. Filmule regizat de J. Gordon Edwards. În 1935 GretaGarbo este cea care o întruchipeazã pe Karenina,sub bagheta regizorului Clarence Brown. JulienDuvivier o distribuie în rolul Annei, în 1948, pe...Scarlett O’Hara, adicã pe Vivien Leigh! În 1967Aleksandr Zarkhy lucreazã cu actorii TatianaSamoilova ºi Vasili Lanovoi. O altã Anna… în1974, de Margarita Pilikina, cu Maia Pliseþkaia. În1985 joacã Jacqueline Bisset în filmul realizat deSimon Langton. În 2000 – Anna K de David Blair,cu Helen McCrory. Am lãsat la urmã filmul luiBernard Rose (Anna Karenina, 1997). Nãscut laLondra în 1960, Rose a mai realizat Body contact,dar ºi Candyman.

Cine joacã, deci? Sophie Marceau (Anna),Sean Bean (Vronsky), Alfred Molina (Levin),James Fox (Karenin). E iarna lui 1880. Anna,cãsãtoritã, se îndrãgosteºte de ofiþerul de cavalerieVronsky. Raþiune ºi pasiune într-un adulterriscant, într-o Rusie þaristã, în care nu se putea

glumi cu principiile morale. Tolstoi (1828-1910)opune ipocrizia înaltei societãþi acestei pasiuniadulterine într-o succesiune armonicã acapitolelor. Scriitorul se pierde în voceapersonajelor, adoptând stilul indirect liber. Sã mãlaud: am ºtiut mereu prima frazã a romanuluiAnna Karenina. Am recitit-o în traducerea lui EmilIordache, Polirom, 2007: „Toate familiile fericiteseamãnã una cu alta, fiecare familie nefericitã estenefericitã în felul ei”.

Ce i-a reuºit lui Bernard Rose? Doar câtevalucruri… Levin ºi Karenin, adicã jocul actorilorMolina ºi Fox. Sean Bean nu are magnetismul,nici virilitatea personajului imaginat de Tolstoi. Înceea ce-o priveºte pe Sophie Marceau, ea are ofragilitate… franþuzeascã, deloc ruseascã.Regizorul îºi începe filmul cu respiraþie forte, cuzãpezi, stepe, lupi, cu Place Rouge în stil 1880, cucostume impecabile, interioare grandioase, însã nureuºeºte sã urce spre þinuturile capodopereitolstoiene. Eforturile sunt vizibile ºi devin carenþepenibile. Lui Rose îi iese bine distanþareaobiectivã de personaje, aºa cum credea ºi Tolstoi:„Am observat cã o povestire impresioneazã numaiatunci când nu poþi sã-þi dai seama pe cinesimpatizeazã autorul”.

Interesant cum Bernard Rose face un slalomonorabil printre punctele forte ale epocii: trenul,valsul, teatrul, vânãtoarea, cursele de cai, biserica,saloanele… Societatea e mereu la pândã, avidã debârfã, printre gelozii, iubiri, naºteri, încercând sãdistrugã mãºtile impuse. Chiar ºi vânãtoareaconcretã se metamorfozeazã într-o metaforã.Cineva e în „vizor”, cineva are „reflectorul” în

ceafã. Opulenþa e bine definitã în film, la felaburii vorbelor, zãpada rãvãºitã, perdelele dintren, lumânãrile neliniºtite, cãrþile legate în piele…(detalii bine accentuate). Adevãrul þâºneºte ca unstrigãt secular: „Nu te mai suport! Îl iubesc peVronski!” (Anna). Scena crucialã a aruncãrii subtren e ratatã. Adicã bântuitã de un estetismrezumativ, factice. Ne amintim de roman: „Cevauriaº o lovi neîndurãtor în cap ºi o trase despate”. Dacã în finalul filmului avem parte desemnãtura lui Tolstoi, atunci îi mulþumim luiRose pentru strãduinþã. ªi iar mã gândesc laaºteptarea vecinei ºi gândesc violent – ia sã mãpotolesc! Ce mã enerveazã? Cã m-am aºteptat laaltceva din partea lui Rose ºi cã simt în filmulsãu o mulþime de note false. Zãu, mi-e ºi ciudãpe orizontul acesta de aºteptare – cine l-o fiinventat? Apoi scrie Tolstoi: „ºi lumânarea, lalumina cãreia ea citea cartea plinã de îngrijorãri,înºelãciuni, amar ºi rãutate, rãbufni cu o flacãrãmai strãlucitoare ca niciodatã”.

Trenul ºi valsul sub orizontulde aºteptare

Alexandru Jurcan

ªi în Citeºte ººi aarde (Burn After Reading, SUA/ Marea Britanie / Franþa, 2008; sc. ºi r.:Ethan ºi Joel Coen; cu: George Clooney,

Frances McDormand, John Malkovich, TildaSwinton, Brad Pitt), cel mai recent titlu dinfilmografia fraþilor Ethan ºi Joel Coen, avem de-aface cu o poveste nu originalã, dar prelucratã cuabilitate, chiar cu farmec de cãtre cei doi fraþi, caresemneazã ºi scenariul. Filmul este o comedie, un„thriller comic” absolut savuros, cu rãsturnãri desituaþie realizate dupã toate regulile artei, dar maiales cu multã, multã ironie ºi maliþiozitate. Fãrã ainsista, de menþionat distribuþia excelentã, fiecaredintre actori realizând o micã bijuterie: FrancesMcDormand – o „damã” niþel tâmpã, cu ideipuþine dar fixe; Brad Pitt – idiot de-a dreptul,lãfãindu-se într-un rol atipic; John Malcovich – unagent special caraghios ºi alcoolic, mãcinat denebunie; George Clooney – un dandy spilcuit, cucreierul în permanentã... erecþie; Tilda Swinton –femela dominantã, cicãlitoare cât cuprinde º.a.m.d.Fragmente, secvenþe, idei din Citeºte ºi arde pot firegãsite în sumedenie de alte pelicule. Ca întregînsã, filmul este o operã ineditã. Fraþii Coendemonstreazã încã o datã cã sunt niºte imitatoriperfecþi, cu o extraordinarã putere de sintezã,reuºind mai întotdeauna sã ofere copii mai

autentice decât originalul. Duºmanul dduºmanului mmeu (My Enemy’s Enemy,Franþa / Marea Britanie, 2007), un documentar peun scenariu de ºi în regia lui Kevin Macdonald (aregizat printre altele Ultimul rege al Scoþiei –2006) n-ar trebui ratat nu pentru cã ar fi un filmde excepþie, ci pentru cã atrage atenþia asupracapcanei pe care o reprezintã naivitatea de acrede cã lumea, mersul lumii este aºa cum ni-linduce istoria sau politica oficialã. Filmul prezintãbiografia neromanþatã a lui Klaus Barbie, ºefulGestapoului din Lion în timpul celui de-al DoileaRãzboi Mondial – supranumit „Mãcelarul dinLion” –, individ rãspunzãtor de moartea a mii deoameni, practicând el însuºi, în timpulinterogatoriilor luate membrilor Rezistenþeifranceze capturaþi, meseria (s-o numim astfel) decãlãu. Ei bine, în ciuda aºteptãrilor, Klaus Barbie atrãit bine mersi vreme de patruzeci de ani, caangajat o perioadã al CIA, apoi ca prosper om deafaceri în America de Sud, în Bolivia, fiindconsultat adesea de cãtre serviciile secreteoccidentale ca specialist în lupta anticomunistã.Printre altele, i se atribuie ºi îºi asuma cu mândriepaternitatea planului prin care a fost lichidat CheGuevara. Abia în anii ’80, când serviciile sale numai erau necesare, a fost deferit justiþiei franceze

petrecându-ºi ultimii, nu mulþi, ani de viaþã înînchisoare. Duºmanul duºmanului meu nu estetotuºi un film deprimant, ci doar un „simplu” duºrece, necesar pentru ca somnul raþiunii sã nu mainascã monºtri. Sã nu mai nascã monºtri înconºtiinþa oamenilor obiºnuiþi, a „vulgului”,pentru cã am fi iarãºi naivi sã credem cã filmul aravea un impact real tocmai în mediul social pecare-l vizeazã.

ForºpanIoan-Pavel Azap

Sophie Marceau în Anna Karenina

(Urmare din numãrul trecut)

Jean Cocteau ºtia cã Testamentul lui Orfeu(1956) avea sã fie ultimul sãu film. „Poeþii doarpretind cã sunt morþi” – va spune el în acest

film. Cu câteva zile înainte de a începe filmãrile,prietenul sãu fotograful Raymond Voinquel îl roagãpe maestru sã îi dea voie sã îl fotografieze întimpul repetiþiilor. Este un fapt cunoscut liniºteaprofundã ºi atmosfera meditativã de care Cocteauavea nevoie când turna un film1. Preferasingurãtatea pânã aproape de actul filmãrii, atuncicând echipa trebuia sã intre în platou. ªtia mai binedecât mulþi alþii cã a face un film nu semãna deloccu a fuma opium. ªi cu toate acestea adesea eravãzut ridicându-ºi privirea ºi fixând un punct dedeasupra lui. Nimeni nu putea sã ºtie ce era sau cereprezenta acel lucru. Stãtea picior peste picior,totdeauna cu o þigarã între degete, ºi privea pierdut.ºtia mai bine decât oricare altul cã opiomanul deprofesie priveºte adesea în sus, pentru cã din acelpunct se poate vedea în întregime. Cocteau, înciuda numeroaselor fotografii în care este surprinsfumând – inclusiv opium, la Hôtel de Castille – nuprea era de acord sã-i fie deranjate liniºtea ºiinspiraþia, mai ales cu puþin timp înainte de a daprimul tur de manivelã. Prin urmare îi spuneprietenului sãu fotograf, cu timidã obosealã, cã îllasã sã facã o singurã fotografie dar sã nu-lderanjeze mai mult de un sfert de orã. Raymond îiva respecta dorinþa. Maestrul se putea pregãti defilmare. Din acea clipã prezenþa fotografului a fostmai scurtã ºi mai discretã decât oricând. RaymondVoinquel va face o singurã fotografie: mâinile luiCocteau, mai precis degetele acestuia, aºezate unapeste alta, formând o subtilã cruce. Odihnindu-sepe picior, palma mâinii stângi cu degetele eineobiºnuit de lungi ºi subþiri – parcã sculpate demarele Rodin –, o susþine pe cea dreaptã, parcã maivie, mai treazã ºi asta pentru cã un vârf de þigarãaprins pare sã se întrevadã între degetele acesteia.Imaginea în alb negru are o strãlucire unicã, celedouã mâini par douã aripi ale unui înger cãzut, paracele unghiuri decãzute din paradisul cercului2 ºi,prin aceastã neobiºnuitã plasticã, aproape poþi sãrecompui chipul iluminat, ochii neliniºtiþi, sufletulfãrã de capãt ºi fãrã de vârstã al lui Jean Cocteau.

Cu mai bine de 25 de ani în urmã, în 1929,Jean Cocteau scrie: „Am vãzut filme nostime ºifilme splendide, n-am vãzut decât trei filme mari:Sherlock Jr. de Buster Keaton, Goana dupã aur deCharles Chaplin ºi Potemkin de Eisenstein. Primul –folosirea perfectã a miraculosului; Goana –capodoperã care prin detaliu ºi prin ansambluegaleazã Idiotul, Principesa de Clèves, teatrulgrecesc; Potemkin – în care un popor se exprimãprintr-un singur om. / Recitind aceste însemnãri(octombrie 1929), adaug Câinele andaluz deBuñuel. Ãsta este stilul sufletului. Hollywooduldevenea un garaj de lux ºi filmele lui – mãrci demaºini din ce în ce mai luxoase. Câinele andaluz neîntoarce la bicicletã. / Mergeþi înainte ºi cãdeþi,bicicletã, cal de coridã, mãgari împuþiþi, preoþi, piticide Spania. De câte ori curge sânge în familii, pestradã, este acsuns, se aruncã peste el cârpe, seadunã lume, oamenii se strâng roatã ºi nu te lasã sãvezi. Existã ºi sângele corpului sufletului. Curge dinrãni oribile, curge din colþul gurilor ºi nici familiile,nici poliþiºtii, nici gurã cascã nu se gândesc sã-lascundã. Tocmai asta ne aratã ecranul, ca niºteobiecte pe o masã: acest de nespus, aceastã

fantomã a trezirii condamnaþilor la moarte”3.În altã parte va scrie: „Nu este exclus ca

cinematograful sã poatã filma într-o zi invizibilul,sã-l potriveascã la ritmul nostru, dupã cumpotriveºte la ritmul nostru, gesticulaþia florilor”4.

Moartea prietenului sãu Raymond Rodriguet îlaruncã pe Cocteau într-o cruntã depresie din carenu poate supravieþui decât refugiindu-se înconsumul de opium. Tragicul eveniment va duce lainternarea sa în clinica Saint-Cloud în iarna lui1928. Aici va scrie, în doar câteva sãptãmâni,romanul Les Enfants Terribles (Copiii teribili) ºiOpium. Journal d’une désintoxication (Opiu.Jurnalul unei dezintoxicãri). Timpul petrecut înaceastã clinicã a fost unul al revelaþiilor, asemeniunor poeþi vizionari ca Baudelaire sau Rimbaud5. Înfapt consumul de opium ºi teribilul efort de a-lstopa a schimbat radical nu numai propria-istilisticã literarã, ºi prin extensie cea artisticã, dar ºiviziunea despre viaþã, moarte ºi creaþie.Între realizarea primului sãu film (Jean Cocteaufait un film, 1925) ºi a celui de-al doilea (Le sangd’un poète, 1930), Cocteau scrie ºi pune în scenãpiesa Orphée, a cãrei premierã are loc în anul1926 la Théâtres des Arts din Paris. Actorul ºiregizorul rus Georges Pitoëff, naturalizat înFranþa, îl va juca pe Orfeu, Ludmila Pitoëff peEurydice ºi Marcel Herrand, un tânãr prieten allui Cocteau, va juca rolul lui Heurtebise. Regia vafi semnatã de acelaºi Pitoëff. Strãlucitul scenografal timpului Jean Hugo va asigura, printr-un inge-nios joc de oglinzi, o interesantã ºi extrem deplasticã scenografie iar Cocteau însuºi va super-viza producþia acestui eveniment ocupându-se defiecare detaliu în parte. Cocteau a dorit a recreaun mit grecesc ºi de a-l aºeza în veºminte contem-porane. Oglinzile închipuite de Cocteau-Pitoëff îºivor pierde sensul imediat, cel de reflexie ºi vordeveni adevãrate porþi de trecere dintre lumeaaceasta ºi cealaltã. Lumea prezentã, lumea vieþii ºilumea eternã, cea a morþii: „Oglinzile sunt porþiprin care Moartea vine ºi apoi pleacã... Cu acestemãnuºi Moartea va trece prin oglinzi aºa cum artrece prin apã„6.

Un an mai târziu Cocteau îl înlocuieºte el însuºipe Marcel Herrand ºi va intra în pielea personajuluiHeurtebise. Apropierea de rol era atât de evidentãiar Cocteau era atât de prins de aripile Morþii încâtatunci când, în finalul piesei, Înaltul Comisar alPoliþiei îl legitimeazã pe Heurtebise, Cocteau îºi vada propriile date: locul naºterii – Maisons-Laffitte,numele – Jean Cocteau, adresa – rue d’Anjou lanumãrul 10. Întreaga construcþie a piesei devine,prin intervenþia în propriul text a lui Cocteau, oconfesiune intimã, personalã, cu certe accenteautobiografice. Astfel, rugãciunea lui Orfeu din final– când se aflã în Paradis împreunã pe Euridice ºiHeurtebise – se transformã într-o odã adusã poeziei:„O, Doamne, îþi mulþumim cã l-ai trimis peHeurtebise la noi, iar noi nu l-am recunoscut peacesta ca fiind Îngerul Nostru Pãzitor. Îþimulþumim cã ai salvat-o pe Euridice pentru cã prindragostea ei a ucis diavolul întrupat într-un cal. Îþimulþumim cã m-ai salvat, astfel cã pot iubi maideparte poezia ºi arta poeticã”7.

Douãzeci de ani a aºteptat Cocteau pentru a-ºitraduce pe ecran propriul sãu Orfeu. ªtia cãdistanþa de la piesa scrisã la întruparea ei pe ecrantrebuie sã fi fost la fel de dificilã ca drumul de laanticul mit al lui Orfeu la interpretarea datã de

Cocteau în anul 1926. Din pricina imensuluipotenþial acordat realitãþii, filmul pare sã aibãposibilitãþi mai reduse de abstractizare decât teatrul.Metaforele sunt mai greu de întreþinut pe ecrandecât pe scenã sau în textul scris. Între anii 1951 ºi1956, Jean Cocteau poartã o serie de dialogurilegate de arta filmului reunite sub titlul Discuþiidespre cinematograf. În legãturã cu dificultateatranspunerii textului dinspre teatru însprecinematograf Jean Cocteau va observa: „Artacinematograficã este un artizanat, adicã o artãmanualã. O operã pe care a scris-o un om ºi pecare un alt om o transpune pe ecran nu este decâto «traducere». Pentru ca arta cinematograficã sãdevinã demnã de un scriitor, trebuie ca acel scriitorsã devinã demn de acea artã, vreau sã spun sã nulase sã i se interpreteze o operã oricum, ci sã-ºi deatoatã silinþa sã construiascã din acea operã un lucrual cãrui stil sã devinã echivalent cu stilul scrisuluisãu”8.

(Continuare în numãrul viitor)

Note:1 „Când fac un film – se va destãinui Jean Cocteau – esteca ºi când aº visa. Poate intra oricine în camerã, nu-l aud;trãiesc alãturi de personajele visului meu.” (Jean Cocteau,The Art of Cinema, London & New York, MarionBoyars, 1992, p. 142.) Iar în timpul filmãrilor laFrumoasa ºi bestia spunea: „Trãiesc într-o altã lume, olume în care timpul ºi spaþiul sunt în întregime în mine.Acum trãiesc fãrã ziare, scrisori sau telegrame, fãrã oricecontact cu lumea de afarã.” (Jean Cocteau, Diary of afilm, London, Dennis Dobson Ltd, 1950, p. 27)2 Îngerul este o prezenþã constantã în opera lui JeanCocteau, care obiºnuia sã le vorbeascã prietenilor despreapropierea care existã între cuvintele „înger” ºi „unghi”,cuvinte care în ebraicã sunt sinonime: „Cãderea îngerilorpoate fi la fel de bine tradusã ca ºi cãdere a unghiurilor.Sfera este alcãtuitã dintr-o acumulare de unghiuri. Prinaceste unghiuri, prin aceste vârfuri puterea iese la luminã.Aceasta este cea dintâi raþiune arhitecturalã a piramidelor.De aceea cãderea unghiurilor poate sã însemne: sfera ide-alã, dispariþia puterii divine, apariþia umanitãþii.” (JeanCocteau, The man and the mirror, by Elizabeth Spriggeand Jean-Jacques Kihm, Victor Gollancz LTD, London,1968, p. 84)3 Jean Cocteau, Opium. Jurnalul unei dezintoxicãri. (Ed.ART, Bucureºti, 2007, p. 113)4 Idem, p. 83.5 „Pânã în prezent Arthur Rimbaud rãmâne tipul carac-teristic al îngerului pe pãmânt.” (Jean Cocteau, Diary of afilm, London, Dennis Dobson Ltd, 1950, p. 84)6 Idem, p. 105.7 Idem, p. 105.8 Pierre Leprohon, Maeºtrii filmului francez (Ed.Meridiane, Bucureºti, 1969, p. 367)


74. OrphéeMarius ªopterean

1001 de filme ºi nopþi

Jean Cocteau

3366

Black PANTONE 5569 UU vverde

Black PANTONE 5569 UU vverde

meridianclubul de lecturã

ªtefan Manasia

Reportaj la capãtul funiei de fum 2

editorial

Ioan-Aurel Pop

Numele ºi destinul istoric al României 3

cãrþi în actualitate

Adriana Stan Ce viseazã Oblomov 4

comentarii

Vianu Mureºan Pasiunile lui Horia Ursu 5

Ion Cristofor Un "pelerin al absolutului" 7

ordinea din zi

Ion Pop

Culturã, pe banii noºtri? 9

imprimatur

Ovidiu Pecican De la ziar la roman 10

rezonanþeMarius Jucan Barack Obama: reîntoarcerea democraþiei 11

eseuCristian Radu "Sentimentul românesc al fiinþei"în opera lui Vintilã Horia 12Nicolae Bocºan Preliminarii doctrinare aleautodeterminãrii românilor în 1918 14

poeziaOctavian Soviany 19

emoticonªerban Foarþã Oameni ºi vulpi 19

prozaLavinia Braniºte Cosmo 20

interviude vorbã cu publicistul ºi traducãtorul Zorin Diaconescu "Sper cã cele 10 povestiri horror îi vor lãmuri pe occiden-tali despre experimentul stalinist pe care ei l-au ratat" 21

accentDaniel Moºoiu Toamna, la Reghin o poveste cu prieteni, pe mai multe voci 22

reactiveAnca Haþiegan Notebook de cãpãtâi 24

flash-meridian

Ing. Licu Stavri John Le Carré ºi terorismul 25

structuri în miºcare

Ion Bogdan Lefter Bare colorate, fãrã sfîrºit... 26

ºtiinþã ºi violoncel

Mircea Opriþã Patagonia, mon amour 27

zapp-media

Adrian Þion Cãciula electoralã 28

rânduri de ocazie

Radu Þuculescu Prietenii lui Sãplãcan 28

muzica

Marius Tabacu Culturã ºi polonic 29

Marius Tabacu Întâia stagiune muzicalã a

ICR Lisabona (I) 30

teatru

Horaþiu Damian Teatru/Man.In.Fest, moi non plus.

Scurtã trecere în revistã a unui festival în tranziþie 31

Claudiu Groza Spre Europa, prin Balcani (II) 32

film

Ioan-Pavel Azap Paranoid Park 33

Lucian Maier În cãutarea umanitãþii 33

colaþionãri

Alexandru Jurcan

Trenul ºi valsul sub orizontul de aºteptare 34

Ioan-Pavel Azap Forºpan 34

1001 de filme ºi nopþi

Marius ªopterean 74. Orphée 35

meridian

Ovidiu Petca Congres de Ex Libris la Beijing 36

sumar

ABONAMENTE: Cu ridicare de la redacþie: 12 lei – trimestru, 24 lei – semestru, 48 lei – un an Cu expediere la domiciliu: 21 lei –

trimestru, 42 lei – semestru, 84 lei – un an. Persoanele interesate sunt rugate sã achite suma corespunzãtoare la sediul redacþiei

(Cluj-Napoca, str. Universitãþii nr. 1) sau sã o expedieze prin mandat poºtal la adresa: Revista de culturã Tribuna, cont nr.

R035TREZ2165010XXX007079 B.N. Trezoreria Cluj-Napoca.

Cititorii din strãinãtate se pot abona prin S.C. Rodipet S.A. cu sediul în Piaþa Presei Libere nr. 1, Corp B, Sector 1, Bucureºti, România,

la P.O. Box 33-57, la fax 0040-21-318.70.02 sau email [email protected]; [email protected] sau on-line la adresa www. rodipet.ro.

Tipar executat la Imprimeria AArdealul, Cluj-Napoca, Bulevardul 21 Decembrie 1989 nr. 146.

Telefon: 0264-413871, fax: 0264-413883.

Congres de Ex Libris la Beijing

Ovidiu Petca

În luna octombrie, capitala Chinei a gãzduit alXXXII-lea Congres Internaþional FISAE. Amparticipat la acest eveniment ca expozant, mai

puþin ca reprezentant al Asociaþiei Române de ExLibris care, dupã aderarea sa la FISAE, este oabsenþã constantã, o autenticã autostradãromâneascã în lumea ex librisului. Chiar dacãdeþin calitatea de vicepreºedinte al acesteia, de laultima ºedinþã care a avut loc la Oradea în 1997,m-am considerat în afara ei, asociaþia fiindblocatã la vârf, asemenea alteia cu o soartãasemãnãtoare. Acesta a fost ºi motivul înscrieriimele, asemenea altor artiºti si colecþionari clujeni,în asociaþia Kisgrafika din Ungaria, pe care amreprezentat-o alãturi de delegatul din þara vecinã.Noul statut FISAE permite membrilor sãi aderareala mai multe asociaþii. Congresul din China alãrgit în mod cosiderabil aria de influenþã a exlibrisului asupra unei culturi, diferitã de ceaeuropeanã. Forþa creatoare a asociaþiilor chineze s-a prefigurat deja cu aproape douã decenii în urmãprintr-o participare masivã la expoziþiilecongreselor de la Mönchengladbach (1990) ºiMilano (1994). Între cele douã congresemenþionate a avut loc cel de la Sapporo, care afundamentat forþa orientalilor în miºcareamondialã. De atunci, numeroºi colecþionari, înspecial cei dornici de piese exotice, s-au arãtatinteresaþi de arta orientalã. Bineînþeles, acestfenomen i-a defavorizat pe exclusiviºtii europeni,o familie bine sudatã de colecþionari, amatori detehnici tradiþionale, axate în special pe gravura înmetal. Aceastã lume a fost bulversatã ºi de un altrãzboi, intern, declanºat de apariþia ºi acceptarearapidã a unor creaþii realizate în noi tehnici caserigrafia ºi grafica digitalã.

Congresul actual a fost mai degrabã unulreprezentativ, un rol deosebit având o expoziþiemamut, în imensa clãdire a MonumentuluiMileniului, o clãdire modernã, cu un imens ceassolar în vârf, care din 2001 gãzduieºte expoziþiivaloroase de culturã veche ºi modernã.Acceptarea unei expoziþii de ex libris într-oasemenea clãdire a fost o recunoaºtere ºi oonoare acordatã graficii de mici dimensiuni.Expoziþia a avut douã secþiuni, cea tradiþionalã lacare au participat 831 de artiºti din lumea

întreagã, jumãtate fiind din þara gazdã, iar o altãexpoziþie paralelã a fost dedicatã unor artiºti devârf, creatori activi cu mare autoritate. Au fosteditate douã cataloage cu toate lucrãrile expuse,veritabile radiografii ale creaþiei actuale de exlibris.

Din pãcate selecþia a fost puþin riguroasã.Multe lucrãri, în special cele din þara gazdã, aufost slãbuþe. Printre lucrãri s-au strecurat multepiese pseudo ceea ce denotã o cunoaºteredeficitarã a ex librisului ºi a semnificaþiei lui.

Nici dezbateri n-au existat, toate problemelefiind amânate pentru un viitor congres. Nicipentru colecþionari nu a reprezentat un paradis.Puþini ºi-au putut permite sã vinã la Beijing. Ceicu adevãrat pasionaþi ºi-au mãrit colecþia într-ominusculã ºi sufocantã încãpere, dominatã deamatori chinezi, alþii preferând o preþioasãdelectare culturalã, profitând de infinita ofertãturisticã a Beijingului: Oraºul Interzis, Palatul deVarã, Templul Cerului trecând cu ricºa prinhutonguri sau vizitând urºii panda la grãdinazoologicã. Fiind o ocazie unicã pentru asemeneaescapade, nu neg cã am optat ºi eu pentruasemenea soluþii în defavoarea ex librisului.Organizatorii au oferit o excursie la Marele Zidºi, bineînþeles, un banchet de vis cu tot ce puteaoferi mai bun bucãtãria chinezã.

A lipsit lista participanþilor, ulteriorpublicându-se pe net o listã lacunarã a celorprezenþi la congres.

Ceea ce am putut remarca cu toþii au fostprimele semne ale crizei financiare care loveºtecrunt ºi în miºcarea de ex lbris. Multe expoziþiisunt amânate, multe proiecte cad din lipsã definanþare. S-a fãcut un apel disperat la asociaþiiledin cadrul FISAE pentru a colabora la diferiteexpoziþii, iar nu toate cataloagele vor fi gratuitepentru participanþi. S-a definitivat locul unde voravea loc urmãtoarele congrese: 2010 la Istanbul ºi2012 la Turku.

Congresul din Turcia, având în vederenumãrul mare de artiºti turci care au adoptat artadigitalã, se pare cã va fi un triumf pentruexperimentaliºti.

Black TRIBUNA · de domnul profesor Ion Pop, oaspete binevenit al Clubului de Lecturã, de...

Documents

Transcript of Black TRIBUNA · de domnul profesor Ion Pop, oaspete binevenit al Clubului de Lecturã, de...