IONA

Literatura are ca punct de plecare realitatea.Pe baza acesteia, autorul realizeaza o lume strict imaginara, dar care este de cele mai multe ori guvernata de legile lumii reale.

Intr-o opera dramatica, ideile nu sunt exprimate ca atare, ci sunt imbracate în haina unor intamplari care ii transmit cititorului un mesaj care contine un mesaj despre felul în care autorul percepe lumea.

Din tragedia “Iona”reiese faptul ca autorul vede lumea ca pe un sir de limite ale conditiei umane.

“Iona” este o tragedie construita cu mijloace moderne ale dramaturgiei, care presupun renuntarea la clisee si la “tipare gata facute”, asa cum afirma Mihail Sebastian ca este teatrul clasic.

Un element modern il reprezinta decorul care nu mai tine seama de posibilitatile punerii în scena si devine simbolic.Astfel, autorul indica drept element de decor o gura de peste urias si,desenate cu creta, cateva cercuri care sa sugereze apa.

Tot un element de modernitate este si modul de expunere care in aceasta piesa este monologul ,intrucat personajul principal vorbeste pe tot parcursul actiunii cu sine insusui.

Exista de altfel un singur personaj activ, cei doi figuranti trecand de doua ori prin scena fara a vorbi. Ei sunt simbolul nepasarii lumii, interesata doar de propria viata.

Simbolurile sunt de asemenea argumente pentru caracterul modern al operei. Personajul este de fapt un simbol tragic al omului singur si care nu-si poate depasi conditia limitata. Singuratatea poate fi cea intrauterina, de dinaintea nasterii propiru-zise, singuratatea din timpul vietii sau singuratatea omului în univers , dupa cum afirma autorul.

Subiectul operei are ca sursa de inspiratie textul biblic, mai precis parabola în care prorocul Iona fuge din fata lui Dumnezeu si incearca sa se ascunda pe o corabie.Izbucneste o furtuna , Iona este gasit vinovat si e aruncat peste bord, de unde e inghitit de un peste mare.

Marin Sorescu a luat din sursa sa de inspiratie doar numele personajului si faptul extraordinar al omului inghitit de peste.

În primul tablou , Iona, asezat în gura pestelui, pescuieste în mare, reflectand asupra vietii si lumii si constatand ca este atat de singur incat si-a pierdut si ecoul. In finalul tabloului gura pestelui se inchide iar în al doilea tablou îl regasim in interiorul acestuia, incercand sa se elibereze.Cu un cutit, Iona taie burta pestelui, dar în al treilea tablou cititorul are surpriza de a constata ca pestele fusese la randul lui inghitit de un peste mai mare. Se elibereaza si din acesta iar în ultimul act, pe plaja, descopera ca orizontul este o burta de peste uriasa.

Toate aceste incercari ale lui Iona de a se elibera sunt de fapt incercari de a ajunge la cunoastere, toate esuate pentru ca alege drumul gresit, cautand cunoasterea în exterior. În momentul în care descopera ca adevarata cunoastere este cunoasterea de sine, Iona se sinucide, injunghiindu-se în mod simbolic.

Pe tot parcursul operei personajul se dedubleaza, dialogand cu sine insusi si abordand diverse teme toate cu substract filosofic. El traieste drama omului modern care se simte singur în univers si care nu poate sa se obisnuiasca cu aceasta idee.

Textul poate fi citit în diverse chei. Cateva secvente induc o asemanare cu perioada comunista, prin limbajul de lemn folosit si prin teama de a exprima direct ideile.

Persoanjul isi defineste metaforic toate trairile, dorintele si idealurile precum si viata.

Toate acestea sunt de fapt parti ale cunoasterii ce reprezinta tema acestei opere literare.