ION PACHIA TATOMIRESCU ÎNTÂIUL DADAISM LE PRÈMIER … · 8 Eugen Iovanachi) şi Tristan Tzara...

ION PACHIA TATOMIRESCU ÎNTÂIUL DADAISM LE PRÈMIER

DADAÏSME THE FIRST DADAISM

Ion Pachia Tatomirescu

'iiiiiii ;iiiiiii +

)iiiiiii j iiiiiii ( 2

Coperta: Floriana Pachia şi Liviu Curtuzan. Pe copertă: un colaj din tablouri (Tristan Tzara, două por-trete – unul de Sonia Delaunay şi unul de Lajos Tihanyi), desene (Ion Vinea – desen, din 1930, de Marcel Iancu; Ion Vinea – desen, de Mihai Sânzianu, publicat în volumul antologic, Poeme, din 1969) şi fotografii (Monumentul Dada, ridicat în 1996, la centenarul poetului Tristan Tzara, în oraşu-i natal, Moineşti, după o schiţă de Ingo Glass – foto: Vasile Robciuc; Tristan Tzara, pe o bancă din Moi-neşti, în 1914, din vol. Primele Poeme…, 1971; Într-un „cvintet“ dadaist: Tristan Tzara şi Ion Vinea; Ion Vinea, fotografie din vol Opere I – Poezii, 1984).

Întâiul Dadaism Le Premièr Dadaïsme The First Dadaism

'iiiiiii ;iiiiiii +


ION PACHIA TATOMIRESCU

ÎNTÂIUL DADAISM

LE PREMIER DADAÏSME

THE FIRST DADAISM

Editura Aethicus


'iiiiiii ;iiiiiii +


Timişoara 2009

Descierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României PACHIA, ION Întâiul Dadaism Le Premier Dadaïsme The First Dadaism / Ion Pachia Tatomirescu; trad. în lb. engl.: Gabriela Pachia; trad. în lb. fr.: Eugenia Faur şi Dacian Bradua. – Timişoara : Editura Aethicus, 2009

Bibliogr. ISBN 978-973-85262-8-0

I. Pachia, Gabriela (trad.) II. Faur, Eugenia (trad.)


'iiiiiii ;iiiiiii +


III. Bradua, Dacian (trad.) 821.135.1.09

Întâiul dadaism...

Dadaismul este un curent literar va-

lah, mai întâi, şi, apoi, „sufletul“ vulcanic al avangardei europene, proclamând drept principiu creator libertatea absolută a poe-ziei, a tuturor artelor, sfidarea tuturor con-formismelor până la „conformismul contes-taţiei“.

Dadaismul de Bucureşti – Gârceni

(România), după europenizarea de Bucu-


'iiiiiii ;iiiiiii +


reşti – Paris, via Zürich-Elveţia, devine un curent ce îşi arată – ca o medalie – şi cea de-a doua faţă, numită suprarealism.

Fig. 1. Monumentul Dada, ridicat în 1996, la centenarul poetului Tristan Tzara, în oraşu-i natal, Moineşti,

din România, după o schiţă de Ingo Glass –


'iiiiiii ;iiiiiii +


fotografie făcută de profesorul Vasile Robciuc, preşedintele Asociaţiei Culturale şi Literare Tristan Tzara.

Întâiul dadaism, sau dadaismul de Bucureşti – Gârceni

(România) Prima atitudine avangardist-dadaistă

de lirism programatic-desolemnizat, într-un limbaj sfidând normele sintactico-topice, se iveşte în România anilor 1912 şi 1915, fiind rodul colaborării ludice a tinerilor poeţi, Ion Vinea (Giurgiu-România, 17 aprilie 1895 – 6 iulie 1964, Bucureşti) şi Tristan Tzara (Moineşti-România, 16 aprilie 1896 – 24 decembrie 1963, Paris).

Într-o „fază de recunoaştere“, din a-

nul 1912, spiritul avangardist al foarte tine-rilor poeţi din Bucureşti, Ion Vinea (Ioan


'iiiiiii ;iiiiiii +


Eugen Iovanachi) şi Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), se încearcă în elabo-rarea / redactarea şi tipărirea revistei Sim-bolul. Sunt încurajaţi / sprijiniţi şi de prie-tenul lor, pictorul / graficianul Marcel Iancu (descoperitorul pictopoeziei ce asigură par-tea grafică şi – ca „bancher al revistei“ –, «fondurile necesare tipăririi», deoarece «a-vea părinţi bogaţi» – CrohL, II, 336). Cei trei fac impresie foarte bună elitei poeziei parnasiano-simboliste din România acelui anotimp, de vreme ce la Simbolul colabo-rează mai toată „floarea cea vestită” a poe-ziei noi: Alexandru Macedonski, Ion Minu-lescu, Iuliu Cezar Săvescu, Adrian Maniu, Al. T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen Ştefănescu-Est ş. a. Nu este exclusă, în această perioadă de căutare a deosebiţilor colaboratori pentru Simbolul, cunoaşterea lui Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Bu-zău: 1883 – 1923), „precursorul avangar-


'iiiiiii ;iiiiiii +


dismului / absurdului“, judecător / grefier la Înalta Curte de Casaţie, chiar din 1912 (cf. CPes, 39). La Simbolul, după cum certifică şi Ov. S. Crohmălniceanu, pe tânărul poet Tristan Tzara (Samyro – numele real al po-etului este Samuel Rosenstock) îl aflăm «dând iama prin toată recuzita simbolismu-lui» (CrohL, II, 366). Poemele publicate în revista Simbolul (1912) de Tristan Tzara (alias Samuel Rosenstock), sub pseudoni-mul Samyro, stau sub pecetea căutărilor u-nui drum propriu. După cum observă cri-ticul literar Eugen Simion, «adolescentul din 1912 reintroduce simbolurile curente (sicriul ca mesager al morţii, marea înde-părtată, călătorul care înaintează pe râul vieţii în căutarea marilor enigme şi a ela-nurilor albe, eternul şi durerosul mai depar-te) într-o schemă simbolistă şi ea previzibi-lă (Pe râul vieţii) ; se remarcă, aici, fără difi-cultate, ecouri din poemele lui Baudelaire


'iiiiiii ;iiiiiii +


insuficient asimilate; Cântec (publicat în Simbolul, ca şi Poveste şi Dans de fee) adu-ce imaginea Timpului care plânge în ca-denţă la fereastra iubitei şi a amorului alb care moare; nu este uitat simbolul cifrei trei care vine de la Minulescu...» (SPT, 7 sq.).

Cu poeme puţin mai îndrăzneţe de-cât ale „colegului de redacţie“ se înfăţişează – în revista Simbolul – Ion Vinea (ce le semnează cu numele real: I. Iovanachi).

Într-un Sonet de Ion Vinea, publicat în Simbolul, nr. 2 / 15 noiembrie 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494) –

Supremă floare-a toamnii-ntârziate, Răsare-n nesfârşiri pălitul soare, Şi tainic, ca-n chilii de închisoare, Pătrunde-ncet prin neguri sfâşiate. S-aşterne-n larguri palida-i ninsoare Şi-n calmul blond de raze-mprăştiate


'iiiiiii ;iiiiiii +


Miresme de corole re-nviate Plutesc, şi iară vin să ne-mpresoare. Ca un surâs pe buzele de moartă Seninătăţi de zile ce dispar, Apuse veri, azuru-n unda-i poartă. Şi ochii trişti ne urmăresc himera Privesc spre cer, la norii cari par Galere roze-n drum către Cythera.

(VOp, I, 127) –, criticul literar Şerban Cioculescu constată o «melancolie uşor convenţională, fluenţă me-lodioasă, stăpânirea precoce a meşteşugului ce caracterizează aceste versuri de începător abil» (CAlc, 25).

În aceeaşi manieră „aproape clasi-că“ sunt: sonetul Lewdness (engl. „desfrâu“ / „destrăbălare“, „prostituţie“), publicat în Simbolul, nr. 3 / 1 decembrie 1912, p. 49, cu titlul schimbat în Lowness („abjecţie“) –


'iiiiiii ;iiiiiii +


potrivit textului dactilografiat din volumul de versuri pregătit în 1956 pentru tipar –, sonet în al cărui vers final parcă reverbe-rează avangardist Un sfinx lasciv îmbrăţi-şând Pustia... (VOp, I, 495), poezia Mare (despre care Şerban Cioculescu ne spune că are versuri «saturate de vocabularul roman-ţelor minulesciene» – CAlc, 25 –, însă, în cazul lui Vinea, înrâurirea minulesciană nu devine ca la Tristan Tzara «înrâurire-obse-sie») etc.

Analiza poeziilor publicate de Ion Vinea şi Tristan Tzara în prima lor revistă, Simbolul, din 1912, dovedeşte la ambii a-leasa însuşire a marii lecţii de poezie (par-nasiano-simbolistă) din acel anotimp liric.

Desigur, „munca redacţională“ de la Simbolul îi „oboseşte“ pe tinerii poeţi / pic-topoeţi, determinându-i să renunţe la ase-menea eforturi pentru o vreme „de între-mare“.


'iiiiiii ;iiiiiii +



'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 2. Povestesc grădinii..., de Tristan Tzara, manuscris din 1914.

Dar Ion Vinea şi Tristan Tzara, cei doi tineri redactori-poeţi bucureşteni de la Simbolul, din 1912, în febrilele vacanţe „de întremare lirică“ pretrecute la moşia din Gârceni-Vaslui, între anii 1913 şi 1915, îşi elaborează revelata strategie avangardist-da-daistă, concretizând-o într-o serie de poeme.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 3. Tristan în căutarea naşului Ion Vinea ce-l botează cu numele de Tzara – manuscris din toamna lui 1913.

Tot la Gârceni, Ion Vinea îi găseşte prietenului-poet de la Simbolul, Samyro, a-lias Samuel Rosenstock, noul pseudonim: Tzara; prenumele Tristan şi-l pune singur; Ion Vinea mărturiseşte în acest sens: «Pseu-donimul de Tzara i l-am găsit eu, în 1915, într-o vară petrecută la Gârceni (Vaslui). La numele de Tristan a ţinut morţiş, ceea ce i-a atras infamul calambur Triste-Âne» (VOp, I, 501).

Cât lucraseră în 1912, în redacţia de la Simbolul, tinerii Tristan Tzara şi Ion Vi-nea, „obosiţi“ de exigenţele colaboratorilor de elită (supra), dar şi de elaborarea propri-ilor poezii (la Vinea, şi în forma fixă a sonetului), simt imperios „absoluta libertate a poeziei / artei“, care să nu respecte vreun „canon“, „vreo normă / regulă“; în căutările


'iiiiiii ;iiiiiii +


lor în acest sens, mai ales cele din vacanţele din 1913 – 1915, petrecute la Gârceni-Vas-lui, Ion Vinea şi Tristan Tzara inventează şi „jocul de-a poezia“ – ca în „manifestul“ de peste câţiva ani:

Luaţi un ziar. Luaţi nişte foarfeci. Alegeţi în ziar un articol care să aibă lun-

gimea pe care doriţi s-o daţi poeziei dumneavoas-

tră. Decupaţi articolul. Decupaţi de asemenea, cu grijă, fiecare cuvânt ce intră în alcătuirea articolului şi puneţi toate cuvin-

tele într-o pungă. Agitaţi încetişor. Scoateţi cuvintele, unul după altul, dispu-

nându-le în ordinea în care le veţi extrage.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Copiaţi-le conştiincios. Poezia vă va semăna. Iată-vă un scriitor deosebit de original şi înzestrat cu o încântătoare sensibilitate... –, „joc“ prin care cuvintele pot intra într-o nuntire fără frontiere.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 4. Ferestrele, tablou din anul 1911, de Robert Delaunay (1885 – 1941), Paris.

„Descoperirea“ pe care o fac ambii poeţi la Gârceni-Vaslui, noua lor poietică / poetică avangardistă (dadaistă), se concreti-zează în producţiile lor lirice, datând dintre anii 1913 şi 1915.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig.5.Tristan Tzara, pe o bancă, lângă brazii şi mestecenii din Moineşti, meditând la estetica descoperită cu prietenul

său, Ion Vinea, în vacanţa de vară a anului 1914.

La Tristan Tzara, este vorba despre poemele: Chemare (datat: «Pădurea Gâr-ceni, 1913» – TzPrim, 28), Înserează (datat: «1913, Mangalia» – TzPrim, 28), La margi-nea oraşului (datat: «1913» – TzPrim, 30), Glas (datat: «Bucureşti, 1914» – TzPrim, 23), *** Povestesc grădinii... (datat: «1914» – TzPrim, 26 – v. fig. 2), Furtuna şi cântecul dezertorului, I, II (poem datat: «1914» – TzPrim, 12; prima parte a poe-mului este publicată în Chemarea, nr. 2 / 11 octombrie 1915; partea a II-a, în Azi, anul III, 4 octombrie 1934), Îndoieli (datat: «1914 – 1915» – TzPrim, 38), Vino cu mine la ţară (poem datat: «Gârceni, 1915» – TzPrim, 15), Cântec de război (datat: «1915» – TzPrim, 18), Verişoară, fată de pension (publicat în Noua Revistă Română, vol. XVIII, 11 / 21 – 28 iunie 1915), Vacanţă în


'iiiiiii ;iiiiiii +


provincie (publicat în Chemarea, nr. 1 / 4 octombrie 1915) şi Duminecă (datat: «1915» – TzPrim, 33).

La Ion Vinea, avem în obiectivul

cercetării noastre poeziile: Eternitate («pu-blicată în Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 497), Fantezie («publicată în Seara, anul IV, nr. 1597 / 30 iunie 1914, p. 1» – VOp, I, 498), Cântec de noapte («publicată în Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 3» – VOp, I, 499), Capitol («publicată în Seara, anul IV, nr. 1639 / 11 august 1914, p. 1» – VOp, I, 500), Un căscat în amurg («publicată în Cronica, anul I, nr. 27 / 16 august 1915, p. 531» – VOp, I, 501), Soliloc («publicată în Cronica, anul I, nr. 29 / 30 august 1915, p. 569» – VOp, I, 501), Septembrie («publi-cată în Cronica, anul I, nr. 34 / 4 octombrie 1915, p. 540» – VOp, I, 502), Parada


'iiiiiii ;iiiiiii +


plecării («publicată în Cronica, anul I, nr. 35 / 11 octombrie 1915, p. 684» – VOp, I, 504) şi Stelele («publicată în Cronica, anul I, nr. 39 / 8 noiembrie 1915, p. 762» – VOp, I, 506).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 6. Primele poeme ale lui Tristan Tzara şi Insurecţia de la Zürich (prezentată de Saşa Pană), Bucureşti, Editura

Cartea Românească, 1971 (copertă ).

Aşadar, în vara anului 1915, cei doi tineri poeţi avangardişti-dadaişti, Samuel Rosenstock – „botezat“ de Ion Vinea, cu numele de Tristan Tzara – şi „naşul“ revin de la Gârceni-Vaslui, în Bucureşti, hotărâţi să intre în „panoul central al Poeziei“.

Ion Vinea şi Tristan Tzara se încrân-

cenează în credinţa că „jocul cuvintelor“ descoperit de ei poate fi decretat drept prin-cipiu poetic / estetic; cei doi se încordează din nou şi scot în Bucureşti, la 4 octombrie 1915, primul număr al unei noi «reviste li-terare şi politice», săptămânalul Chemarea, prin care să-şi lanseze propriile teorii este-tice şi producţiile lor lirice, „antiparnasi-ene“ / „antisimboliste“.

Primul număr al revistei Chemarea «se deschide cu un Avertisment incendiar


'iiiiiii ;iiiiiii +


semnat de Ion Vinea, în care se proclamă „ abandonarea tuturor dogmelor şi anchi-lozelor“ şi legiferarea răzvrătirii „ împotri-va presei, bâlci de surle şi trompete, şi a cititorilor, masă amorfă şi brută de victime oneste şi inconştiente“ » (HDic, 76).

Este, de fapt, primul manifest avan-gardist-dadaist.

Alături de Avertismentul incendiar al lui Ion Vinea este publicată şi poezia Va-canţă în provincie de Tristan Tzara: Pe cer păsările nemişcate Ca urmele ce lasă muştele Stau de vorbă servitori în pragul grajdului Şi-au înflorit pe cărare rămăşiţele dobitoa-

celor Trece pe stradă domnul în negru cu fetiţa Bucuria cerşetorilor la înserare Dar am acasă un Polichinelle cu clopoţei


'iiiiiii ;iiiiiii +


Să-mi distreze întristarea când mă înşeli Sufletul meu e un zidar care se întoarce de

la lucru Amintire cu miros de farmacie curată Spune-mi, servitoare bătrână, ce era odată

ca niciodată, Şi tu verişoară cheamă-mi atenţia când o

să-mi cânte cucul Să ne coborâm în râpa Care-i Dumnezeu când cască Să ne oglindim în lacul Cu mătăsuri verzi de broască Să fim săraci la întoarcere Şi să batem la uşa străinului Cu ciocul păsărilor în coajă de primăveri Sau să nu mai mergem nicăieri Doliu alb la fecioara vecinului.


'iiiiiii ;iiiiiii +


(TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76).

După cum bine observa criticul Eu-gen Simion, tânărul poet de Bucureşti, din orizontul anului 1914 / 1915, Tristan Tzara, «umileşte subiectele reputat lirice, solemne, misterioase prin comparaţii de o banalitate studiată; o râpă este ceva ce seamănă cu Dumnezeu când cască; sufletul este un zi-dar care se întoarce de la lucru (...), amin-tirea are miros de farmacie curată...»

(SPT, 9). Mai sunt evidente: „bruiajele“ sinta-

xei / topicii, „bifurcarea“ complementului circumstanţial de loc (să batem: 1. „la uşa străinului“; 2. „în coajă de primăveri“) întru „glisarea“ eroului liric aidoma lui Făt-Fru-mos „la răscruce“; „dinamitarea morfolo-giei basmului românesc, dispersarea mite-melor în „toate“ punctele cardinale ale tex-


'iiiiiii ;iiiiiii +


tului (Bătrâna din basm ce dă sfatul întru biruinţă lui Făt-Frumos devine „servitoare bătrână“ interogată asupra „existenţei tim-pului mitic“; Omul Negru din descântecele româneşti este substituit cu domnul negru cu fetiţa, „spurcarea cerului“, păsările cu plisc de fier... etc.) pentru a da verosimili-tate „şantierului“ din care se întoarce „su-fletul-zidar“ în numele amintirii „cu miros de farmacie“ (aluzie la „hotărârea-i demiur-gică“ de a face „curat ca la farmacie“ în spaţiul poeziei), „şocarea receptorului“ prin „profanare“ / „spurcare“ (cerul cu păsări fi-xe ca excremetele muştelor; „înflorirea bali-gilor pe cărare“; lac – broască etc.), „pu-terea / capacitatea de dicţionar“ întru „se-mănarea“ cuvintelor în aria textului – re-zultat al metodei „decupării vocabulelor“ cu foarfecele dintr-un articol de ziar („forfeca-rea cotidianului“), „atentatele anti-semnifi-cării“ (recunoscute de Tristan Tzara, în scri-


'iiiiiii ;iiiiiii +


soarea din 30 octombrie 1922, adresată lui Jacques Doucet: «În 1914, deja am încercat să golesc de conţinut cuvintele şi să le folo-sesc pentru a da versului un sens nou, glo-bal, prin intonaţie şi contrast auditiv...» – TzDouce, 166) etc.

În al doilea număr al revistei Che-

marea, Tristan Tzara încredinţează luminii tiparului poemul Furtuna şi cântecul dezer-torului. Din volumul Primele poeme ale lui Tristan Tzara şi Insurecţia de la Zürich..., îngrijit de Saşa Pană, aflăm că poemul da-tează din anul 1914:

A plesnit lumina din obuze Şi a crăpat fulger în mâna noastră... // (...) // Gerul: oasele fărâmă, carnea mănâncă


'iiiiiii ;iiiiiii +


Noi lăsăm inima să plângă. De ce alunecăm de-a lungul muntelui spin-

tecat ? Zbierând şi-a descătuşat furtuna leii... // (...) // E atât întuneric, că numai vorbele-s lumină. // (...) // Rup granate vinete bucăţi de cer încleştate

în scuturi, Muşcă gheaţa norilor şi se prăvălesc table

de oţel în brumă Pomii se mlădie cum corabia de funii Smulg lilieci petale albe de pe romaniţa

lunii. Vântul îi azvârle şi sfâşie. Numai mie noaptea nu-i frumoasă,


'iiiiiii ;iiiiiii +


Numai mie. Cântecul oprit gând: gerul oasele fărâmă

carnea mănâncă Lasă inima să plângă.

(TzPrim, 9 sqq.). Penultimul stih, Cântecul oprit gând:

oasele fărâmă carnea mânăncă, pune în e-videnţă metoda dadaistă de Gârceni-Bucu-reşti a confecţionării versului prin „tăierea“ / „forfecarea“ articolului de ziar, urmată de decuparea cuvintelor, de vârârea lor în pun-gă (nu în pălărie, spre a evita ispita citirii lor şi „selectării“ înainte de a le „extrage), apoi de uşoara agitare a pungii, de scoaterea cuvintelor din pungă şi de dispunerea lor în ordinea extragerii. Poetul nu se mai deran-jează cu pusul conjuncţiilor coordonatoare / subordonatoare în frază („...fărâmă şi car-nea mănâncă“), ori cu verbul auxiliar, cu


'iiiiiii ;iiiiiii +


timpul perfect compus („cântecul a oprit gândul“), lăsând cuvintele „în topica“, în „forma“ extragerii din pungă: Cântecul o-prit gând: gerul oasele fărâmă carnea mă-nâncă...

Fig. 7. Primele poeme ale lui Tristan Tzara, Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971 (copertă – faţa a 4-a –

prezentarea din partea Editurii Cartea Românească).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Aceeaşi reţetă avangardist-dadaistă, descoperită de ambii poeţi la Gârceni-Vas-lui, o găsim şi în poemul lui Ion Vinea, Un căscat în amurg, scris în vara anului 1913, dar publicat în Cronica, din 16 august 1915 (supra).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 8. Ion Vinea, desen de Mihai Sânzianu, publicat în antologia de Poeme de Ion Vinea – Bucureşti, Editura

Tineretului, Bucureşti, ianuarie 1969. În acest poem, Ion Vinea elogiază

misteriosul relief de Gârceni-Vaslui, cu un dâmb pe care «Dumnezeu a jucat table / şi a scăpat Gârcenii, zaruri cu geamul rotund», ori misterioasa pădure de Gârceni, «nervoa-să ca o herghelie», pădure în care şi Tristan Tzara scrie poemul Chemare (TzPrim, 41 – 43).

Dar Ion Vinea, cu un „plus de rafi-

nament“ – pe care i-l dă faptul că este mai mare cu un an şi o zi decât prietenul său –, valorifică mai bine resursele sinestezice (ale cuvintelor din articolele de ziar / dicţionar „trase cu penseta din pungă“), păstrând, un-de este absolut necesar, şi conjuncţiile, sur-prinzând nu un Dumnezeu care cască gu-ra-râpă (cf. Vacanţă în provincie de Tristan Tzara), ci un Dumnezeu ce joacă table (in-spiraţia având aceeaşi sursă din care s-a ivit


'iiiiiii ;iiiiiii +


şi la Tristan Tzara, în poemul Vino cu mine la ţară, comparaţia «o să jucăm şah ca doi farmacişti bătrâni»), un Dumnezeu neatent la aruncatul zarurilor etc.: A tăcut pădurea nervoasă ca o herghelie;

pântecul ei, valea mată şi rotundă, în bruma dealurilor:

femeie goală între perne moi. Cloşcă supranaturală, seara închide aripi

de nori pe ouăle săteşti – şi pe un dâmb din fund Dumnezeu

a jucat table şi a scăpat Gârcenii, zaruri cu geamul

rotund. …De o săptămână nici un factor poştal

n-a mai sunat din corn, călare în schimb, iată un popă-negru călăreşte

cu picioarele în şosea iată depărtarea muge şi s-aşterne

pe o cireadă


'iiiiiii ;iiiiiii +


iată vântul se înhamă cu tălăngi moştenite din tată în fiu

iată... nu mai ştiu, pesemne e târziu, căci luceşte sărăcia-n luminiţe la ferestre

mici ca nişte iconiţe căci gospodăriile cerului s-au închis sfinţii şi-au lepădat pe nori nestinse pipele

şi s-au culcat cu nevestele căci turme biblice şi plictisite urcă, urcă,

urcă, urcă pe cărare şi pocnesc bice, hăis-ceà şi vorbe

murdare. (VOp, I, 134).

Ion Vinea a păstrat în taina laborato-

rului său din Bucureşti „ comoara poeziei a-vangardist-dadaiste“ descoperită cu priete-nul său la Gârceni-Vaslui; Tristan Tzara „a vândut-o“ la Zürich-Elveţia, în schimbul ce-lebrităţii numelui său.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Al doilea dadaism, sau

dadaismul de Bucureşti – Zürich / Paris După cum se ştie, în 1916, România

intră în primul război mondial. Neexpunân-du-se pericolului bombardamentelor, Tris-tan Tzara, prin ianuarie 1916, părăseşte Bucureştiul şi se îndreaptă spre Elveţia, ţara „ocolită“ de taifunurile primei conflagraţii mondiale, stabilindu-se la Zürich pentru o vreme în care numele îi este sortit rapidei celebrităţi europene / universale.

Fireşte, tânărul Tristan Tzara duce cu el, din Bucureşti, la Zürich-Elveţia, şi noua estetică avangardist-dadaistă „elabo-


'iiiiiii ;iiiiiii +


rată“ (la Gârceni-Vaslui şi Bucureşti) cu prietenul său, Ion Vinea, cât şi „tezaurul său“ de nouă poezie, lansându-le pe „piaţa artelor“ din noua-i reşedinţă, estetică şi poezie ce şochează, ce devin modă / curent, ce capătă de-acum numele de mişcare da-daistă, de dadaism (cf. TDelrc, 107-115).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 9. Dadaistul Hugo Ball, desen de Marcel Iancu, Zürich, 1918.

Estetica / mişcarea avangardist-da-daistă porneşte din Bucureşti-România (de la Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca ş. a.), ajunge la Zürich-Elveţia (prin Tristan Tzara ce, la 8 februarie 1916, în Cabaretul Voltaire, „botează“ curentul, în prezenţa „princi-palilor aderenţi“, cu numele de dadaism – la „ceremonie“ participând Hugo Ball, Hans Arp, Richard Heuelsenbeck ş. a.: Tristan Tzara «vâră la întâmplare cuţitul de tăiat hârtie într-un Larousse şi dă de cuvântul Dada care e în capul coloanei din dreapta şi înseamnă „Cheval, dans le langage des en-fants...“; / ... / curentul fu deci numit Dada; grupul publică întâiul Le Cabaret Voltaire – iunie 1916 –, apoi buletinul Dada – cinci numere din iulie 1917 în mai 1919 – şi în sfârşit Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq.),


'iiiiiii ;iiiiiii +


iar de aici, la Paris, de unde „ia circuitul universalităţii“, arătându-şi „a doua faţă a monedei“ ca suprarealism. Mai departe, is-toria avangardist-dadaistă este cunoscută (cf. CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.; TDelrc, 107 – 115; TGrp, 110 – 112 / 237 – 245)*. _______________ * Studiul Întâiul dadaism / Le Premier Dadaïsme / The First Dadaism a fost publicat în volumele / re-vistele următoare: (1) Dicţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., de Ion Pachia Tatomirescu, Timişoara, Editura Aethicus, 2003, paginile 107 – 115, cu titlul Dadaism; (2) Generaţia resurecţiei poetice (1965 – 1970), de Ion Pachia Tatomirescu, Timişoara, Editura Augusta, 2005, paginile 237 – 245, cu titlul Asimilarea avan-gardei; (3) în Luceafărul (revista Uniunii Scri-itorilor din România, Bucureşti), nr. 21 (698), 1 iu-nie, 2005, paginile 12 şi 13, cu titlul Întâiul dada-ism; (4) Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara, vol. 3 – 12 (Moineşti-Dărmăneşti), Editura Priftis, 2005, paginile 48 – 51, cu titlul Le Dadaïsme de Bucharest–Gârceni (Roumanie); (5) web-revis-


'iiiiiii ;iiiiiii +


tele: Mouvances (Québec-Canada), nr. 3 – 4 (Villes), 2006, cu titlul Le Dadaïsme; Agero (Stuttgart-Germania, 2009), Noi, Nu ! (Cluj-Napoca – Ro-mânia, 2009) etc.

Sigle:

CAlc = Şerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, Bucureşti, Editura Casa Şcoalelor, 1942.

ChTz-1 = Caietele / Les Cahiers / Note-books Tristan Tzara, vol. 1, Editura Ion Vinea, Bucureşti, 1998.

ChTz-2 = Caietele / Les Cahiers / Note-books Tristan Tzara, vol. 2 – 4, Editura Ion Vinea, Bucureşti, 2000.

CPes = G. Călinescu, Principii de este-tică, Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă Regele Carol II, 1939.

CrohL, II = Ov. S. Crohmălniceanu, Lite-ratura română între cele două războaie mondiale, vol. II, Bucureşti, Editura Minerva, 1974.

HDic = Ion Hangiu, Dicţionar al presei literare româneşti (1790 – 1982), Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987.


'iiiiiii ;iiiiiii +


SPT = Eugen Simion, Primul Tzara, în Caiete critice – revistă lunară de critică literară şi informaţie ştiinţifică (Bucureşti), nr. 4 – 5 (101 – 102), 1996.

TDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dic-ţionar estetico-literar, lingvistic, religios, de teoria comunicaţiei..., Timişoara, Editura Aethicus, 2003.

TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, Gene-raţia resurecţiei poetice (1965 – 1970), Timişoara, Editura Augusta, 2005.

TzDouce = Scrisoarea lui Tristan Tzara către Jacques Doucet (Paris, 30 octombrie 1922), publicată / tradusă de Vasile Robciuc în Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara nr. 1, Bucu-reşti, Editura Ion Vinea, 1998, pp. 164 – 166.

TzPrim = Tristan Tzara, Primele poeme (cu Insurecţia de la Zürich prezentată de Saşa Pană), Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1971.

VOp, I = Ion Vinea, Opere, vol. I – Poe-zii (ediţie critică şi prefaţă de Elena Zaharia Filipaş), Bucureşti, Editura Minerva, 1984.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Le premier Dadaïsme

Le dadaïsme est – tout d’abord – un

courant littéraire valaque, et, ensuite, „le souffle“ vulcanien de l’avant-garde euro-péenne, en proclamant – comme principe créateur – la liberté absolue de la poésie, la liberté absolue des arts, le défi des confor-mismes jusqu’au „conformisme de la con-testation“.

Le dadaïsme de Bucharest-Gâr-

ceni (Roumanie), après l’européanisation de Bucharest – Paris, via Zürich-Suisse, de-vient un courant littéraire qui releve – com-


'iiiiiii ;iiiiiii +


me une médaille – et son revers, le sur-réalisme.

Le premier Dadaïsme, ou bien, le Dadaïsme de Bucharest – Gârceni

(Roumanie)

L'attitude d'avant-garde du dada-ïsme, avec un lyrisme programmatique-dés-solennisé, avec un langage qu'affronte les normes syntaxiques et topiques, fait son ap-parition, pour la première fois, dans la Rou-manie des années 1912 – 1915, comme fruit de la collaboration ludique des jeunes po-ètes, Ion Vinea (Giurgiu-Roumanie, le 17 avril 1895 – le 6 juillet 1964, Bucharest) et Tristan Tzara (Moineşti-Roumanie, le 16 avril 1896 – le 24 decembre 1963, Paris).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Dans une „phase de quête“ en 1912, l’esprit d’avant-garde de très jeunes poètes de Bucharest, Ion Vinea (Ioan Eugen Iova-nachi) et Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), se manifestent dans l’élabora-tion et la rédaction de la revue Simbolul (Le Symbole). Ils sont encouragés et aussi aidés par leur ami, le peintre / graphicien Marcel Iancu (celui qui découvre „la pictopoésie“, qui assure la „partie graphique“ et – comme „banquier de la revue“ –, «les fonds néces-saires à la publication» parce qu’il «avait des parents riches» – CrohL, II, 366). Les trois font une très bonne impression à l’élite de la poésie parnassienne-symboliste de Roumanie de cette époque-là, puisqu’à cet-te revue, au Symbole, collaborent les célè-bres poètes de la nouvelle poésie: Alexan-dru Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Ce-zar Săvescu, Adrian Maniu, Al. T. Stama-


'iiiiiii ;iiiiiii +


tiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen Stefă-nescu-Est et beaucoup d'autres.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 10. Insomnie I, par Tristan Tzara, manuscrit de l’année 1914.


'iiiiiii ;iiiiiii +


On n’exclut pas, dans cette période de quête de ses collaborateurs remarquables au Symbole, la connaissance d’Urmuz (De-metru Dem. Demetrescu-Buzau: n. 1883 – m. 1923), „le précurseur de l’avant-garde / de l’absurde“, juge / greffier à la Cour de Cassation, même de 1912 (cf. CPes, 39). Au Symbole, selon Ov. S. Crohmălniceanu, on trouve le jeune poète Tristan Tzara (Sa-myro – le nom réel du poète est Samuel Ro-senstock), «en dévastant tous les acces-soires du symbolisme.» (Crohl, II, 366). Les poèmes publiés dans la revue Le Sym-bole (1912) par Tristan Tzara (alias Samuel Rosenstock), sous le pseudonyme Samyro, sont sous le signe de la quête d’une voix propre. Selon l’observation du critique lit-téraire Eugen Simion, «l’adolescent de 1912 réintroduit les symboles courants (le cer-cueil comme messager de la mort, la mer éloignée, le voyageur qui avance sur la ri-


'iiiiiii ;iiiiiii +


vière de la vie dans la quête des grandes énigmes et de blancs élans, l’éternel et le douloureux plus loin) dans un schéma sym-boliste lui aussi prévisible (Sur la rivière de la vie); on remarque ici, sans difficulté, des échos des poèmes de Baudelaire insuf-fisamment assimilés; Chant (publié dans Le Symbole, ainsi que Conte et Danse de fée) apporte l’image du Temps qui pleure en ca-dence à la fenêtre de sa bien-aimée et de l’amour blanc qui meurt; on n’oublie pas non plus le symbole du chiffre trois qui vient de Minulescu…» (SPT, 7 sq.).

Avec des poèmes un peu plus auda-

cieux que ceux de son „collègue de ré-daction“ fait son apparition – dans la revue Le Symbole – Ion Vinea (qui signe avec son nom réel: Ion Iovanachi).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 11. Bulletin Dada (Paris), no. 6, le 5 février 1920.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Dans un Sonnet, par Ion Vinea, pu-blié au Symbole, no. 2 / 15 novembre 1912, p. 10 (cf. Vop, I, 494) –

Suprême fleur de l’automne tardif, S’éveille aux horizons le soleil jaunâtre, Et mystérieusement, comme dans les cel-

lules d'une prison, Il glisse doucement parmi des brouillards

déchirés.

Sa pâleur de neige s'étend dans le lointain Et dans le silence blond des rayons

dispersés Des odeurs de corolles vivantes Flottent, et viennent nous entourer.

Pareils à des sourires défunts Sérénités de jours s’écoulent, Étés passés, s’en vont avec l’azur.

De tristes yeux suivent notre chimère


'iiiiiii ;iiiiiii +


Regardent vers le ciel les nues qui semblent De roses galères vers la Cythère.

(Vop, I, 127) –, le critique littéraire Şerban Cioculescu con-state «une mélancolie un peu convention-nelle, fluence mélodieuse, la maîtrise pré-coce de l’occupation qui caractérise ces vers de débutant habile.» (CAlc, 25). De la même manière „presque classique“ sont: le sonnet Lewdness (angl. „débauche“ / „dé-vergondage“, „prostitution“), publié dans Le Symbole, no. 3 / 1 décembre 1912, p. 49, au titre changé en Lowness („abjection“) – selon le texte dactylographié du volume de vers préparé en 1956 pour la publication –, sonnet au vers final duquel réverbère, on pourrait dire, d’une manière d’avant-garde, Un sphinx lascif embrassant le désert… (VOp, I 495 ), la poésie Mer (dont Şerban Cioculescu nous dit qu’elle a des vers «sa-


'iiiiiii ;iiiiiii +


turés du lexique des romances de Minu-lescu» – CAlc, 25 –, mais, dans le cas de Vinea, l’influence de Minulescu ne devient pas comme chez Tristan Tzara «influence-obssession» etc. L’analyse des poésies pu-bliées par Vinea et Tzara dans leur première revue, Le Symbole, de 1912, prouve chez tous les deux une qualité particulière de s’approprier la grande leçon de la poésie (parnassienne-symboliste) de leur l’époque. Bien sûr, „le travail de rédaction“ au Sym-bole „fatigue“ les deux jeunes poètes / pic-topoètes, tout en les déterminant à renoncer à de pareils efforts à la faveur d’un „repos“.

Mais Ion Vinea et Tristan Tzara, les

deux jeunes rédacteurs-poètes bucharestois du Symbole de 1912, dans leurs fébriles vacances de „repos lyrique“ passées au do-maine de Gârceni-Vaslui, entre les années 1913 et 1915, élaborent la stratégie d’a-


'iiiiiii ;iiiiiii +


vant-garde-dadaïste, tout en la concrétisant dans une série de poèmes.

Fig. 12. Les courants, un tableau de l’année 1926, par Robert Delaunay (Paris).

Toujours à Gârceni, Ion Vinea trouve

pour son ami-poète du Symbole, Samyro, alias Samuel Rosenstock, le nouveau pse-


'iiiiiii ;iiiiiii +


udonyme: Tzara; il s’ajoute lui-même le prénom Tristan; Ion Vinea avoue dans ce sens: «Le pseudonyme Tzara, c’est moi-même qui l’ai trouvé, en 1915, pendant un été passé à Gârceni (Vaslui). Il a tellement aimé le nom Tristan qu’on lui a trouvé l’in-fame calembour Triste-Âne» (VOp, 501).

Pendant leur travail dans la rédac-

tion du Symbole de 1912, les jeunes Tristan Tzara et Ion Vinea, „fatigués“ par les exi-gences des collaborateurs d’élite, mais aussi par l’élaboration de leurs propres poésies (chez Vinea aussi dans la forme fixe du sonnet), sentent impérieusement „la liberté absolue“ de la poésie (de l’art), qui ne res-pecte aucun „canon“, aucune „norme“ / „rè-gle“; dans leurs quêtes en ce sens, notam-ment celles des vacances de 1913 – 1915, passées à Gârceni-Vaslui, Ion Vinea et Tris-tan Tzara inventent aussi „le jeu avec la po-


'iiiiiii ;iiiiiii +


ésie“ – comme dans le manifeste quelques années plus tard:

Prenez un journal. Prenez quelques ciseaux. Choisissez dans le journal un article qui ait la longueur que vous désirez donner à votre poésie. Découpez l’article. Découpez aussi, avec attention chaque mot qui compose l’article et mettez tous les mots dans un sac. Agitez doucement. Faites sortir les mots, l’un après l’autre, en les rangeant dans l’ordre de leur sortie. Copiez-les consciencieusement. La poésie vous ressemblera. Vous voilà un écrivain très original et doué d’une charmante sensibilité…


'iiiiiii ;iiiiiii +


–, „jeu“ par lequel les mots puissent entrer dans un mariage sans frontières.

Fig. 13. Tristan Tzara, un portrait de l’année 1927, par Lajos Tihanyi.


'iiiiiii ;iiiiiii +


„La découverte“ de deux poètes à Gârceni-Vaslui, leur nouvelle poétique d’a-vant-garde-dadaïste, se concrétise dans leurs productions lyriques datant de 1913 – 1915.

Chez Tristan Tzara il s’agit des po-èmes: Invitation («La forêt Gârceni, 1913» – TzPrim, 43), Le soir descend («1913, Mangalia» – TzPrim, 28), À la périphérie de la ville («1913» – TzPrim, 30), Voix («Bucharest, 1914» – TzPrim, 23), ***Je raconte au jardin… («1914» – TzPrim, 26), La tempête et le chant du déserteur, I, II (poème «1914» – TzPrim, 12; la première partie du poème est publiée dans Chemarea – L’Appel –, no 2 / 11 octobre 1915; la deuxième partie, dans Azi – Aujourd’hui –, an III, 4 octobre 1934), Doutes («1914 – 1915» – TzPrim, 38), Viens avec moi à la campagne (poème «Gârceni, 1915» – TzPrim, 15), Chant de guerre («1915» – TzPrim, 18), Cousine, fille de pension (po-


'iiiiiii ;iiiiiii +


ème publié dans Noua Revistă Română – La Nouvelle Revue Roumaine –, vol. XVIII, 11 / 21 – 28 juin 1915), Vacances en province (publié dans Chemarea – L’Appel –, no. 1 / 4 octobre 1915) et Dimanche («1915» – TzPrim, 33).

Chez Ion Vinea, nous avons dans l'objet de la discussion les poésies: Éternité («publiée dans Seara – Le Soir –, an IV, no. 1597 / 30 juin 1914, p. 1» – VOp, I, 497), Fantaisie («publiée dans Seara – Le Soir –, an IV, no. 1597 / 30 juin 1914, p. 1» – VOp. I, 498), Chant de nuit («publiée dans Seara – Le Soir –, an IV, no. 1639 / 11 août, 1914, p. 3» – VOp. I, 499), Chapitre («publiée dans Seara – Le Soir –, an IV, no. 1639 / 11 août 1914, p. 1» – VOp, I, 500), Un bâillement au crépuscule («publiée dans Cronica – La Chronique –, an IV, no. 27 / 16 août 1915, p. 531» – VOp, I, 501), Soliloque («publiée dans Cronica – La


'iiiiiii ;iiiiiii +


Chronique –, an I, no. 29 / 30 août 1915, p. 569» – VOp, I, 501), Septembre («publiée dans Cronica – La Chronique –, an 34 / 4 octobre 1915, p. 540» – VOp, I, 502), La parade du départ («publiée dans Cronica – La Chronique –, an I, no. 35 / 11 octobre 1915, p. 684» – VOp, I, 504) et Les étoiles («publiée dans Cronica – La Chronique –, an I, no. 39 / 8 novembre 1915, p. 762» – VOp, I, 506).

Donc, l’été de 1915, les deux jeunes poètes d’avant-garde-dadaïstes, Samuel Ro-senstock – appellé par Ion Vinea, Tristan Tzara – et son „parrain“ reviennent de Gâr-ceni-Vaslui à Bucharest, décidés d’entrer sur le „panneau central de la Poésie”.

Ion Vinea et Tristan Tzara s’ob-

stinent à croire que „le jeu des mots“ qu’ils ont découvert peut être considéré comme principe poétique / esthétique; les deux


'iiiiiii ;iiiiiii +


s’obstinent de nouveau et publient le pre-mier numéro d’une nouvelle „revue litté-raire et politique“, l'hebdomadaire Chema-rea (L’Appel), où ils voulaient faire con-naître leurs propres théories esthétiques et productions lyriques, „antiparnassiennes“ / „antisymbolistes“.

Le premier numéro de la revue Che-

marea (L’Appel) «s’ouvre avec un Aver-tissement incendiaire signé par Ion Vinea, où on proclame „ l’abandon de tous les dogmes et ankyloses“ et la légifération de la révolte „ contre la presse, vacarme im-monde, et contre les lecteurs, foule a-morphe et brute de victimes honnêtes et inconscientes“» (HDic, 76).

C’est en effet le premier manifeste d’avant-garde-dadaïste.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 14. Ion Vinea, une foto publiée dans Œuvres, le I-er vol. – Poésies, Bucarest, Maison d'Édition Minerva, 1984.


'iiiiiii ;iiiiiii +


À côté de L’avertissement incendi-aire de Ion Vinea, on publie aussi Vacances en province par Tristan Tzara:

Au ciel les oiseaux immobiles Comme les traces des mouches Des domestiques bavardent au seuil

d’étable Débris des bêtes épanouissent sur la route Le monsieur en noir passe sur la rue avec

sa fille La joie des clochards au crépuscule Mais j’ai chez- moi un Polichinelle aux

clochettes Pour me sortir de mon chagrin quand tu me

trompes Mon Âme est un maçon qui rentre du

travail Souvenir à l’odeur propre de pharmacie


'iiiiiii ;iiiiiii +


Raconte-moi, vieille servante, ce qui était une fois,

Et toi cousine, éveille mon esprit au chant du coucou

Descendons dans l’abîme Le Dieu qui s’ennuie Reflétons-nous dans le lac Au vert habit de soie Soyons pauvres au retour Et frappons à la porte de l’étranger Au bec des oiseaux dans la croûte

printanière Ou bien, n’allons nulle part Deuil blanc à la vierge du voisin.

(TzPrim, 7 sq. HDic, 76). Selon l’observation pertinente de Eu-

gen Simion, le jeune poète de Bucharest, de l’année 1914 / 1915, Tristan Tzara, «hu-


'iiiiiii ;iiiiiii +


milie les sujets lyriques traditionnels, solen-nels, mystérieux par des comparaisons d’une banalité soignée; un ravin / abîme est quel-que chose qui ressemble au Dieu qui bâille; l’âme est un maçon qui rentre du travail (…), le souvenir a une odeur de pharmacie propre…» (SPT, 9).

Ils sont aussi évidents: „les brou-

illages“ de la syntaxe / topique, „la bifurca-tion“ du complément circonstanciel de lieu (frappons: 1. „à la porte de l’étranger“; 2. „dans la croûte printanière“), pour „le glis-sage“ du héros lyrique pareil au Beau Prince „au carrefour“; „le dynamitage“ de la mor-phologie du conte roumain, la dispersion des mythèmes dans tous les points cardi-naux du texte (La Vieille Dame du conte qui conseille et conduit vers la réussite Le Beau Prince devient „la vieille servante“ interrogée sur „l’existence du temps my-


'iiiiiii ;iiiiiii +


thique“; L’homme Noir des incantations roumaines est remplacé par le monsieur noir avec la fille, „la profanation du ciel“, les oiseaux au bec de fer… etc.) pour ren-dre vraisemblable „au chantier“ d’où re-vient „l’âme-maçon“ au nom du souvenir „à l’odeur de pharmacie“ (allusion à sa „dé-cision démiurgique“ de „nettoyer comme dans la pharmacie“ dans l’espace de la po-ésie), „choquer le récepteur“ par „la pro-fanation“ (le ciel aux oiseaux immobiles comme les excréments des mouches; „l’é-panouissement des ordures sur la route“; lac – grenouille etc.), „le pouvoir“ / „la capa-cité de dictionnaire“ pour la „semaille“ des mots dans l'aréale du texte – résultat de la méthode „du découpage du vocabulaire“ par les ciseaux d’un article de journal („l'in-cision du quotidien“), „les attentats d'anti-signification“ (reconnus par Tristan Tzara, plus tard – le 30 octobre 1922 –, dans une


'iiiiiii ;iiiiiii +


lettre à Jacques Doucet: «En 1914, déjà j'a-vais essayé d'enlever aux mots leur signifi-cation, et de les employer pour donner un sens nouveau, global au vers par la tonalité et le contraste auditif.» – TzDouce, 166) etc.

Dans le deuxième numéro de la re-

vue Chemarea (L’Appel), Tristan Tzara publie aussi le poème L’orage et le chant du déserteur. Du volume Les premiers po-èmes de Tristan Tzara et L’insurrection de Zurich…, soigné par Saşa Pană, on apprend que le poème date de 1914: La lumière des obus a éclaté Et l'éclair a craqué à nos mains... // (…) // Le gel: casse les os, mange la chair


'iiiiiii ;iiiiiii +


Nous laissons le cœur pleurer Pourquoi nous glissons le long de la

montagne déchirée ? Les lions hurlant ont déclenché l’orage… // (…) // Il est si sombre que les paroles seulement

brillent. // (…) // De bleus morceaux de ciel tombent, La glace des nuages mord, des tables de

givre s’abattent sur la terre Les arbres s’ondoient comme le navire Des chauve-souris arrachent de blanches

pétales de la corolle sélénaire. Le vent les jette et les écrase. Seulement pour moi la nuit perd sa beauté,


'iiiiiii ;iiiiiii +


Seulement pour moi. Le chant arrêté penser: le gel casse les os

mange la chair Laisse le cœur pleurer.

(TzPrim, 9 sqq.). L’avant-dernier vers, Le chant ar-

rêté penser: le gel casse les os mange la chair, met en évidence la méthode dadaïste de Gârceni-Bucharest de la création du vers par „le découpage aux ciseaux“ de l’article de journal, suivi par le découpage des mots, de leur introduction dans le sac (non pas dans le chapeau, pour éviter la tentation de leur lecture et de leur „sélection“ avant de les extraire), puis par la légère agitation du sac, par l’extraction des mots du sac et de leur arrangement dans l’ordre de l’extrac-tion. Le poète ne s’occupe plus de poser les conjonctions de coordination / subordina-


'iiiiiii ;iiiiiii +


tion dans la phrase („… casse et la chair mange“), ou du verbe auxiliaire, du passé composé („le chant est arrêté le penser“), en laissant les mots „dans la topique“, dans „la forme“ de leur extraction du sac: Le chant arrêté penser: le gel casse les os mange la chair....

La même recette d’avant-garde-da-daïste, découverte par les deux poètes à Gârceni-Vaslui, se trouve aussi dans le po-ème de Ion Vinea, Un bâillement au cré-puscule, écrit pendant l’été 1913, mais pu-blié dans Cronica – La Chronique – le 16 août 1915 (supra). Dans ce poème, Ion Vinea fait l'éloge du mystérieux relief de Gârceni-Vaslui, un talus sur lequel «Dieu a joué aux échecs / et les Gârceni lui ont é-chappé, des dés à la vitre ronde», ou la mystérieuse forêt de Gârceni, «nerveuse


'iiiiiii ;iiiiiii +


comme un haras», forêt où Tristan Tzara aussi écrit le poème L’appel (TzPrim, 41 – 43).

Fig. 15. Caietele / Cahiers / Notebooks Tristan Tzara, Vol. 3 – 4 / 2005 (couverture I).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Mais Ion Vinea, avec „plus de raf-finement“ – donné par le fait qu’il était „plus âgé“ („un an et un jour“) que son ami – valorise mieux les ressources synesthé-siques (des mots des articles de journal / dictionnaire „tirés à la pincette du sac“), en gardant là où il est absolument nécessaire, les conjonctions, en surprenant non pas un Dieu qui bâille la bouche-ravin (cf. Va-cances en province par Tristan Tzara), mais un Dieu qui joue aux échecs (inspiration ayant la même source que la comparaison «on va jouer aux échecs comme deux vieux pharmaciens» du poème Vient avec moi à la campagne, par Tristan Tzara), un Dieu dis-trait au lancement des dés etc.:

La forêt nerveuse tait comme un haras; son

ventre, vallée lisse et ronde entre les collines

de givre: femme nue entre mous oreillers.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Couvreuse surnaturelle, le soir étend des ailes de nuages sur les oeufs

de campagne – et sur un talus de l’arrière Dieu a joué aux échecs

et les Gârceni lui ont échappé, des dés à la vitre ronde.

…Depuis une semaine aucun facteur à cheval n’a sonné de son cornet

en revanche, voici, un prêtre-noir chevauche la route restant debout

voici, la distance hurle et s’étend sur un troupeau

voici le vent se pare des sonnailles héritées des ancêtres

voici… je ne sais plus, peut-être il fait tard, puisqu’aux petites fenêtres pareilles

à des icônes luit la pauvreté et les foyers du ciel ont tiré leurs volets les saints ont abandonné sur les nuages

leurs pipes et ils se sont couchés


'iiiiiii ;iiiiiii +


avec leur femmes et les troupeaux bibliques et ennuyés

montent, montent, montent, montent sur le sentier et on frappe du fouet,

dia-hue ! et des invectives. (VOp, I, 134).

Ion Vinea a gardé dans le secret de

son laboratoire de Bucharest „le trésor de la poésie d’avant-garde-dadaïste“ découverte avec son ami à Gârceni-Vaslui; Tristan Tzara „l’a vendue“ à Zürich-Suisse, en é-change de la célébrité de son nom.

Le deuxième dadaïsme

ou le dadaïsme de Bucharest–Zürich / Paris

On sait qu’en 1916, la Roumanie

entre dans la première guerre mondiale. En ne s’exposant pas au danger des bombar-


'iiiiiii ;iiiiiii +


dements, Tristan Tzara, vers janvier 1916, quitte Bucharest pour la Suisse, le pays „protégé“ par les orages de la première con-flagration mondiale, en s’établissant à Zü-rich pour une période où son nom connaît une ascension rapide européenne / univer-selle.

Naturellement, le jeune Tristan Tza-ra amène de Bucharest-Roumanie, à Zü-rich-Suisse, „la nouvelle esthétique d’avant-garde-dadaïste“ élaborée (à Gârceni-Vaslui et Bucharest) avec son ami, Ion Vinea, mais aussi „son trésor“ de nouvelle poésie, en les lançant „sur le marché des arts“ de sa nou-velle résidence, esthétique et poésie qui choquent, qui deviennent mode / courant, qui reçoivent dorénavant l’appellation de mouvement dadaïste, de dadaïsme.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 16. Dada, Paris, jeudi, le 1 avril,1920.


'iiiiiii ;iiiiiii +


L’esthétique / le mouvement d’a-vant-garde-dadaïste part de Bucharest-Rou-manie (de Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Iancu, B. Fundoianu Ilarie Voronca et d'au-tres), arrive à Zürich-Suisse (par Tristan Tzara qui, le 8 février 1916, dans le Ca-baret Voltaire, „baptise“ le courant, en pré-sence „de ses principaux adeptes“ par le nom de dadaïsme – à la „cérémonie“ parti-cipent Hugo Ball (fig. 9), Hans Arp, Ri-chard Heuelsenbeck et d'autres: Tristan Tza-ra «introduit au hasard le coupe-papier dans un Larousse et trouve le mot Dada qui est en tête de la colonne de droite et signifie „Cheval, dans le langage des enfants…“; /…/ le courant a été donc nommé Dada; le groupe publie le premier Cabaret Voltaire – juin 1916 –, puis le bulletin Dada – cinq numéros de juillet 1917 à mai 1919 – et finalement Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq), et d’ici, à Paris, où il fait son apparition


'iiiiiii ;iiiiiii +


dans le „circuit de l’universalité“, en dé-voilant „le revers de la médaille“ comme surréalisme. Depuis l’histoire d’avant-gar-de-dadaïste est bien connue (cf. CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.; TDelrc, 107 – 115; TGrp, 110 – 112 / 237 – 245)*.

Version française par prof. Eugenia Faur et prof. dr. Dacian Bradua.

_______________ * L’étude Întâiul dadaism / Le Premier Dadaïsme / The First Dadaism a été publiée dans les volumes / revues suivantes: (1) Dictionnaire esthétique-littéraire, linguistique, religieux, de la théorie de la communication..., par Ion Pachia Tatomirescu, Timi-şoara, Maison d'Édition Aethicus, 2003, pp. 107 – 115, avec le titre Dadaism (Dadaïsme); (2) La Gé-nération de la Résurrection Poétique (1965 – 1970), par Ion Pachia Tatomirescu, Timişoara, Maison d'É-dition Augusta, 2005, pp. 237 – 245, avec le titre L’assimilation de l’avant-garde; (3) Luceafărul (revue de l’Union des Écrivaines de la Roumanie, Bucarest), nr. 21 (698), 1 juin, 2005, pp. 12 et 13, avec le titre Întâiul dadaism (Le Premier Dada-ïsme); (4) Caietele / Les Cahiers / Notebooks


'iiiiiii ;iiiiiii +


Tristan Tzara, vol. 3 – 4 (Moineşti-Dărmăneşti), Maison d'Édition Priftis, 2005, pp. 48 – 51, aves le titre Le Dadaïsme de Bucharest–Gârceni (Rouma-nie); (5) web-revues: Mouvances (Québec-Ca-nada), numéros 3 – 4 (Villes), 2006, avec le titre Le Dadaïsme; Agero (Stuttgart-Allemagne, 2009), Noi, Nu ! (Cluj-Napoca-Dacia / Roumanie, 2009) etc.

Sigles: CAlc = Şerban Cioculescu, Aspects ly-

riques contemporains, Bucarest, Maison d'Édition Casa Şcoalelor, 1942.

ChTz-1 = Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara, vol. 1, Maison d'Édition Ion Vinea, Bucarest, 1998.

ChTz-2 = Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara, vol. 2 – 4, Maison d'É-dition Ion Vinea, Bucarest, 2000.

CPes = G. Călinescu, Principes d’es-thétiques, Bucarest, Fondation pour Littérature et Art Le Roi Carol II, 1939.

CrohL, II = Ov. S. Crohmălniceanu, Lit-térature roumaine entre les deux guerres mondiales, vol. II, Bucarest, Maison d'Édition Minerva, 1974.


'iiiiiii ;iiiiiii +


HDic = Ion Hangiu, Dictionnaire de la presse littéraire roumaine (1790 – 1982), Bucarest, Maison d'Édition Scientifique et Encyclopédique, 1987.

SPT = Eugen Simion, Le Premier Tzara, dans la revue Caiete critice (Cahiers critiques, Bu-carest, no. 4 – 5 (101 – 102) / 1996.

TDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dicti-onnaire esthétique-littéraire, linguistique, religieux, de la théorie de la communication..., Timişoara, Maison d'Édition Aethicus, 2003.

TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, La Gé-nération de la Résurrection Poétique (1965 – 1970), Timişoara, Maison d'Édition Augusta, 2005.

TzDouce = Lettre de Tristan Tzara à Jacques Doucet (Paris, le 30 octobre 1922), publiée par Vasile Robciuc dans Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara no. 1, Maison d'Édition Ion Vinea, Bucarest, 1998, pp. 164 – 166.

TzPrim = Tristan Tzara, Les premiers poèmes (avec L’insurrection de Zürich presentée par Saşa Pană), Bucarest, Maison d'Édition Cartea Ro-mânească, 1971.

VOp, I = Ion Vinea, Œuvres, vol. I – Poésies, Bucarest, Maison d'Édition Minerva, 1984.


'iiiiiii ;iiiiiii +



'iiiiiii ;iiiiiii +


The First Dadaism… Dadaism is a literary trend of Wal-

lachian extract and, later, the volcanic “soul” of the European avant-garde, pro-claiming as a creation principle the ab-solute freedom of poetry, of all arts, the defiance of each and all conformisms in-cluding “the conformism of denial”.

The Bucharest – Gârceni (Roma-nia) Dadaism, after its Bucharest – Paris Europeanization, via Zürich- Switzerland, became a literary trend which revealed – like a medal – the reverse of the coin as Surrealism.


'iiiiiii ;iiiiiii +


The First Dadaism, or the Bucharest – Gârceni (Romania) Dadaism

The first avant-garde manifestation

of Dadaism, marked by a programmatic de-solemnised lyricism, in a language which challenged word order / syntactic standards, made its appearance in Romania from 1912 to 1915, as the fruit of the ludic collabora-tion between the young poets, Ion Vinea (Giurgiu-Romania, 17 April 1895 – 6 July 1964, Bucharest-Romania) and Tristan Tza-ra (Moineşti-Romania, 16 April 1896 – 24 December 1963, Paris-France).

In the 1912 “stage of exploration”,

the avant-garde spirit of the teenage poets in Bucharest, Ion Vinea (Ioan Eugen Iova-


'iiiiiii ;iiiiiii +


nachi) and Tristan Tzara (Samyro / Samuel Rosenstock), was put to a test while draft-ing and co-editing the magazine Simbolul / The Symbol. They were encouraged and supported by their friend, the painter / graphic designer Marcel Iancu (the inventor of “pictopoetry”, who provided the “graph-ics” and – as “the banker of the review” –, «the editing funds» since he «had well-to-do parents» – CrohL, II, 366). The three young men made an excellent impression on the elite of the Parnassian-Symbolist Romanian poetry of the time, since “the cream” of the new poetry contributed to Simbolul / The Symbol: Alexandru Macedonski, Ion Minulescu, Iuliu Cezar Săvescu, Adrian Maniu, Al T. Stamatiad, Emil Isac, N. Davidescu, Eugen Ştefănes-cu-Est et al. During this period of intense search for distinguished collaborators to Simbolul / The Symbol, one should not


'iiiiiii ;iiiiiii +


exclude their becoming acquainted with Urmuz (Demetru Dem. Demetrescu-Buzǎu: 1883 – 1923), “the forerunner of avant-gardism / of the absurd”, a judge / court clerk at the High Court of Cassation and Justice as early as 1912 (cf. CPes, 39). At Simbolul / The Symbol, as Ov. S. Croh-mălniceanu certified, the young poet Tris-tan Tzara (Samyro – the poet’s real name was S. Rosenstock), «was rushing through the repertory of Symbolism» (CrohL, II, 366). The poems which Tristan Tzara (alias Samuel Rosenstock) published in Simbolul / The Symbol (1912), under the pseudonym Samyro, were marked by the quest for his distinctive voice. According to the literary critic Eugen Simion, «the 1912 teenager reintroduces the currently used symbols (the coffin as the messenger of death, the distant sea, the voyager who advances on the river of life, seeking for the great


'iiiiiii ;iiiiiii +


enigmas and for the white ardour, the eternal and the distressing remoteness) into an equally predictable symbolistic pattern (On the River of Life); one notices here, without difficulty, insufficiently assimilated echoes from Baudelaire’s poems; Cântec / Song (published in Simbolul / The Symbol, as well as Poveste / Fairy Tale and Dans de fee / Fairy Dance) conveys the image of Time which sobs at the window of his be-loved and of the white love which withers away; the poet does not neglect the sym-bolism of the figure three, descending from Minulescu…» (SPT, 7 sq.).

Ion Vinea contributed to Simbolul / The Symbol less daring poems than his “co-editor” (which he signed with his real name: I. Iovanachi).


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 17. In a Dadaist “quintet”: Tristan Tzara, first from left, and Ion Vinea, standing in the middle.

In Sonet (Sonnet) by Ion Vinea,

published in Simbolul (The Symbol), No. 2, 15 November 1912, p. 10 (cf. VOp, I, 494) – Supreme flower of the belated autumn,


'iiiiiii ;iiiiiii +


The pallid sun rises in infinites And, stealthily, as if into prison cells, It gently slips amongst frayed fogs. Its livid snowfall stretches over spaces And in the fair tranquility of scattered rays Odours of renascent corollas Soar and once again embrace us. Like the smile on a dead girl’s lips, The azure waves drive away serenities Of dissolving days and shrivelled summers. And our doleful eyes chase the chimera Gaze at the sky, at clouds which seem Rosy galleys on their flight to Cythera.

(VOp, I, 127) –, the literary critic Şerban Cioculescu sensed «a slightly conventional melancholy, melo-dious fluency, the early mastery of the art


'iiiiiii ;iiiiiii +


which characterizes these lines of a skilful beginner.» (CAlc, 25). The same “almost classical” manner is manifest in: the sonnet Lewdness (Engl. “debauchery” / “lechery”, “prostitution”), published in Simbolul / The Symbol, No. 3, 1 December 1912, p. 49, its title being replaced with Lowness (“ab-jection”) – according to the typed text in the volume of poetry ready to be printed in 1956 –, a sonnet whose final line seems to reverberate in an avant-garde manner A lascivious sphinx embracing the Desert… (VOp, I 495), the poem Mare / Sea (which Şerban Cioculescu described as having lines «saturated with the lexicon of Minu-lescu’s love songs» – CAlc, 25 –, yet, in Vinea’s case, Minulescu’s ascendancy did not become «an obsessive-influence» as with Tristan Tzara) etc. A closer examina-tion of Ion Vinea’s and Tristan Tzara’s poems published in 1912 in their first


'iiiiiii ;iiiiiii +


magazine, Simbolul / The Symbol, confirms their authors’ exquisite assimilation of the great lesson of the (Parnassian-Symbolist) poetry in their lyric season. Undoubtedly, “the editorial work” with Simbolul / The Symbol “fatigued” the two young poets / pictopoets, urging them to give up similar efforts in favour of an “invigorating” period of time.

Fig. 18. Amongst the sick..., by Tristan Tzara, a 1914 manuscript.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Nevertheless, during the febrile hol-idays for “lyrical invigoration” spent at the Gârceni estate – Vaslui County from 1913 to 1915, Ion Vinea and Tristan Tzara, the two teenage poets and co-editors of the 1912 Simbolul / The Symbol in Bucharest worked out their avant-garde-Dadaist strat-egy, materializing it in a number of poems.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 19. Tristan Tzara – a portrait by Marcel Iancu,

for the poster «Dada Gallery», on 2 May 1918. Gârceni was also the place where

Ion Vinea thought of a new pen name, Tza-ra, for his fellow poet Samyro, alias Samuel Rosenstock, from Simbolul / The Symbol; meanwhile, his friend found the first name himself: Tristan; to the same effect, Ion Vinea confessed: «It was I who found the pseudonym Tzara in 1915, during a summer spent at Gârceni (Vaslui County). Yet, he insisted on the first name Tristan with tooth and nail, which entailed the infamous pun Triste-Âne / Sad Donkey» (VOp, 501).

In 1912, during their work in the

editorial staff of Simbolul / The Symbol, the teenagers Tristan Tzara and Ion Vinea, “fa-tigued” by the exigencies of their elite col-laborators (supra), but also by elaborating


'iiiiiii ;iiiiiii +


their own poetry (Vinea exercised himself in the fixed form of the sonnet), impera-tively felt “the abolute freedom of poetry / art” which should not obey any “dogma”, “any norm / rule”; having this in view, their search, particularly during the holidays of 1913 – 1915, spent at Gârceni-Vaslui, Ion Vinea and Tristan Tzara also invented “the play poetry game” – as presented in the “manifesto” some years later: Take a newspaper. Take a pair of scissors. Choose a newspaper article as long as the poem you wish to write. Cut out the article. Then cut out attentively each word which builds the article and place all the words into a bag. Shake gently


'iiiiiii ;iiiiiii +


Extract the words, one by one, arranging them in the order of their exit. Copy them conscientiously. The poem will take after you. Look at yourself, an utterly original writer, endowed with a charming sensibility… –, a “game” in which the words are wedded without frontiers.

“The discovery” made at Gârceni-Vaslui by the two poets, their new avant-garde-Dadaist poetics, was given a concrete form in their lyrical work between 1913 and 1915.

In the case of Tristan Tzara, we have in view the following poems: Che-mare / The Call (dated: «The Gârceni For-est, 1913» – TzPrim, 43), Însereazǎ / Night Falling (dated: «1913, Mangalia» – TzPrim,


'iiiiiii ;iiiiiii +


28), La marginea oraşului / On the Out-skirts of the Town (dated: «1913» – TzPrim, 30), Glas / Voice (dated «Bucharest, 1914» – TzPrim, 23), *** Povestesc grǎdinii… / I Retell to the Garden… (dated: «1914» – TzPrim, 26), Furtuna şi cântecul dezerto-rului / The Storm and the Deserter’s Song, I, II (a poem dated: «1914» – TzPrim, 12; the first part of the poem was published in Chemarea / The Call, No 2, 11 October 1915; the second part, in Azi / Today, Year III, 4 October 1934), Îndoieli / Doubts (dated: «1914 – 1915» – TzPrim, 38), Vino cu mine la ţarǎ / Come with Me to the Countryside (a poem dated:«Gârceni, 1915» – TzPrim, 15), Cântec de rǎzboi / War Song (dated: «1915» – TzPrim, 18), Verişoarǎ, fatǎ de pension / Little Cousin, Boarding School Girl (a poem published in Noua Revistă Română / The New Romanian Review, Vol. XVIII, 11 / 21 – 28 June


'iiiiiii ;iiiiiii +


1915), Vacanţǎ în provincie / Provincial Holidays (published in Chemarea / The Call, No. 1, 4 October 1915) and Duminecǎ / Sunday (dated: «1915» – TzPrim, 33).

Fig. 20. Ion Vinea, a 1930 portrait, made by Marcel Iancu. The portrait and «five wood engravings (…)» by Marcel Iancu illustrate Ion Vinea’s third volume of short stories,

The Paradise of Sighs, published in 1930.


'iiiiiii ;iiiiiii +


As far as Ion Vinea is concerned, we

focus on the following poems: Eternitate / Eternity («published in Seara / The Eve-ning, Year IV, No. 1597, 30 June 1914, p. 1» – VOp, I, 497), Fantezie / Fantasy («published in Seara / The Evening, Year IV, No. 1597, 30 June 1914, p. 1» – VOp. I, 498), Cântec de noapte / Night Song («published in Seara / The Evening, Year IV, No. 1639, 11 August 1914, p. 3» – VOp. I, 499), Capitol / Chapter («published in Seara / The Evening, Year IV, No. 1639, 11 August 1914, p. 1» – VOp, I, 500), Un cǎscat în amurg / Yawning at Twilight («published in Cronica / The Chronicle, Year IV, No. 27, 16 August 1915, p. 531» – VOp, I, 501), Soliloc / Soliloquy («pub-lished in Cronica / The Chronicle, Year I, No. 29, 30 August 1915, p. 569» – VOp, I, 501), Septembrie / September («published


'iiiiiii ;iiiiiii +


in Cronica / The Chronicle, Year I, No. 34, 4 October 1915, p. 540» – VOp, I, 502), Parada plecǎrii / The Parade of Departure («published in Cronica / The Chronicle, Year I, No. 35, 11 October 1915, p. 684» – VOp, I, 504) and Stelele / The Stars («published in Cronica / The Chronicle, Year I, No. 39, 8 November 1915, p. 762» – VOp, I, 506). Therefore, in the summer of 1915, the two teenage avant-garde-Dadaist poets, Samuel Rosenstock – “baptised” by Ion Vinea with the name Tristan Tzara – and his “godfather” came back from Gâr-ceni-Vaslui to Bucharest, determined to occupy a place in “Poetry’s Hall of Fame”.

Ion Vinea and Tristan Tzara were

obstinate to believe that “the play poetry game” invented by them could be decreed as a poetic / aesthetic principle; both poets strained every nerve and, on 4 October


'iiiiiii ;iiiiiii +


1915, issued in Bucharest the first number of a new «literary and political magazine», the weekly magazine Chemarea / The Call, in which they launched their “antiparnas-sian” / “antisymbolist” aesthetic theories and lyrical productions.

The first number of the weekly

magazine Chemarea / The Call «opened with An Incendiary Warning signed by Ion Vinea, in which he proclaimed “ the aboli-tion of all dogmas and all forms of ankylosis” and the legiferation of the rebellion “ against the press, as a fair of fifes and trumpets, and against the read-ers, as an amorphous and unpolished mass of honest and unconscious victims” » (HDic, 76).

This represents indeed the first avant-garde-Dadaist manifesto.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Alongside Ion Vinea’s An Incen-diary Warning, Tristan Tzara published his poem Vacanţǎ în provincie / Provincial Holidays: Motionless birds in the sky Like flyspecks The servants chatter on the cattle barn threshold The cattle’s dunghills have thrived on the path. The gentleman in black walks with his daughter in the street The beggars’ joy in the twilight But I have a Punchinello with small bells at home To amuse my sadness when you cheat on me My soul is a bricklayer returning from work A memory smelling like a clean pharmacy


'iiiiiii ;iiiiiii +


Tell me, old woman-servant, what used to be once upon a time, And you, my little girl cousin, summon


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 21. Tristan Tzara, a 1923 portrait by Sonia Delaunay.


'iiiiiii ;iiiiiii +


my attention when the cuckoo sings Let’s descend into the precipe That is God yawning Let’s mirror ourselves in the green crow-silked lake Let’s be penniless on our return And let’s knock on the stranger’s door With birds’ beaks cracking spring’s shell Or let us go nowhere White mourning for the neighbour’s maiden.

(TzPrim, 7 sq. / cf. HDic, 76). As the critic Eugen Simion accu-

rately remarked, Tristan Tzara, the young Bucharest poet, in the horizon of the year 1914 / 1915, «humiliated the reputedly lyrical, solemn, mysterious topics by means of deliberately commonplace comparisons;


'iiiiiii ;iiiiiii +


a precipe is something resembling God yawning; the soul is a bricklayer returning from work (…), the memory smells like a clean pharmacy… » (SPT, 9).

Other noticeable features are: “dis-

torting” the syntax / word order, “bifurca-ting” the adverbial modifier of place (let’s knock: 1. “on the stranger’s door”; 2. “on the spring’s shell”), in order to cause the lyrical hero’s “gliding” like Prince Charm-ing “at the crossroads”; “dynamiting” the morphology of the Romanian fairy tale, dispersing the mythemes towards “all” the cardinal points of the text (the fairytale Old Woman who advises Prince Charming so that he should be victorious becomes an “old woman-servant” questioned on “the existence of the mythical time”; the Black Man of the Romanian spells is replaced with the gentleman in black with his little


'iiiiiii ;iiiiiii +


daughter, “the profanation of the sky”, the iron-beaked birds… etc.) to give verisimili-tude to “the building site” from whence “the bricklayer-soul” returns in the name of the memory “smelling like a clean pharma-cy” (an allusion to his “demiurgic determi-nation” to “clean up” the realm of poetry “as in the pharmacy”), “to shock the reader” by “profanating” / “besmirching” (the sky with motionless birds like flyspecks; “the thriving of dunghills on the path”; the lake – the frog matching etc.), “the dictionary ability” / “capacity” with a view “to disseminate” the words in the text area – as a result of the “cutting-out-newspaper-words-with-a-scissors” method (“cutting the daily occurrence with the scissors”), “the assaults of the antisignification” (acknowledged by Tristan Tzara, in his letter addressed to Jacques Doucet, on 30 October 1922: «In 1914, I


'iiiiiii ;iiiiiii +


had already experimented on emptying the words of their content and on using them to give the line a new, global significance by means of intonation and auditory con-trast...» – TzDouce, 166) etc.

In the second number of the maga-

zine Chemarea (The Call), Tristan Tzara entrusted the poem Furtuna şi cântecul dezertorului / The Storm and the Deserter’s Song to publication. From the volume Tristan Tzara’s First Poems and the Zurich Insurrection…, edited by Saşa Pană, we find out that the poem dates from 1914:

The light of the shells has burst out And the lightning has split our hands...

// (…) //

The frost: shatters the bones, devours the flesh


'iiiiiii ;iiiiiii +


We let our hearts weep. Why do we drift along the ripped mountain ? Roaring, the storm has unchained its lions…

// (…) //

There’s so much darkness that words are the only light.

// (…) //

I pluck violet-blue patches of sky encrusted on shields,

The clouds’ ice bites off the steel plates fall down into the hoar-frost

The trees swing like roped ships Bats snatch white petals from the moon’s

chamomile. The wind hurls and shreds them. The night is most beauteous but for me, But for me.


'iiiiiii ;iiiiiii +


The song stopped the thought: the frost shatters the bones, devours the flesh Let our hearts weep.

(TzPrim, 9 sqq.).

The penultimate line, The song stopped the thought: the frost shatters the bones, devours the flesh, highlights the Gârceni-Bucharest Dadaist method of man-ufacturing the lines by “cutting out” / “scissoring” the newspaper article, followed by cutting out the words, placing them in a bag (not in a hat, in order to avoid the temptation of reading and “selecting” them before “extracting” them), by gently shaking the bag, picking the words from the bag and arranging them in the order of their exit. The poet does not bother to add co-ordinating / subordinating conjuctions / in the compound / complex sentence (“...shat-ters the bones, devours the flesh”), the


'iiiiiii ;iiiiiii +


auxiliary verbs, the past perfect tense (“the song stopped the thought”), leaving the words in the “word order” of their extrac-tion from the bag: The song stopped the thought: the frost shatters the bones, de-vours the flesh…

The same avant-garde-Dadaist re-cipe, devised by both poets at Gârceni-Vaslui, is to be found in Ion Vinea’s poem, Un cǎscat în amurg / Yawning at Twilight, written in the summer of 1913, but pub-lished in Cronica / The Chronicle on 16 August 1915 (supra). In this poem, Ion Vinea praises the mysterious relief at Gâr-ceni-Vaslui, with the hillock on which «God played backgammon / and lost Gâr-ceni, with round window-paned dice», or the inscrutable Gârceni Forest, «restless like a herd of horses», a forest where Tristan Tzara himself wote his poem Che-mare / The Call (TzPrim, 41 – 43); yet, Ion


'iiiiiii ;iiiiiii +


Vinea, with his “additional refinement” – due to his being one year and a day older than his friend, Tristan Tzara –, enhances the synesthetic resources (of the words in the newspaper / dictionary articles “ex-tracted from the bag with a pair of twee-zers”), while retaining, be it absolutely necessary, the conjunctions, depicting not a God yawning / gaping his precipe-like mouth (cf. Vacanţǎ în provincie / Provin-cial Holidays by Tristan Tzara), but a God who plays backgammon (the inspiration having the same source as in the compari-son «we’ll play chess like two old pharma-cists», in Tristan Tzara’s poem Vino cu mine la ţarǎ / Come with Me to the Countryside), a God mindlessly casting the dice etc.: The forest restless like a herd of horses fell

silent; its womb –


'iiiiiii ;iiiiiii +


the matt and rounded valley, in the hill hoar: a naked woman among soft pillows.

Like a supernatural broody hen, the evening folds wings of clouds over

the village eggs – and on a background hillock God

played backgammon and lost Gârceni, with round

window-paned dice. …For one week no postman has blown his

horn on horseback still, there’s a black-priest riding the road

on foot there’s the remoteness bellowing and

spreading on a drove there’s the harnessed wind with cowbells

inherited from father to son there’s…

I no longer know, it might be late, since dire poverty twinkles at windows like

dwarfish icons


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 22. Ion Vinea – a photograph from his avant-garde youthful years in Bucharest.


'iiiiiii ;iiiiiii +


since the sky’s farms have closed their shutters for the night

the saints have dropped their smouldering pipes on the clouds and have gone to bed

with the housewives since Biblical tedious flocks climb, climb,

climb, climb up the path and the whips crack, gee up-gee ho

and dirty words. (VOp, I, 134).

In his laboratory in Bucharest, Ion Vinea kept the secret of “the treasure of the avant-garde-Dadaist poetry” formerly dis-covered by himself and his friend at Gâr-ceni-Vaslui; Tristan Tzara “sold” it in Zu-rich-Switzerland, in exchange for his illus-trious name.


'iiiiiii ;iiiiiii +


Fig. 23. The Dadaist Emma Hennings, a drawing by Marcel Iancu, Zurich, 1918.


'iiiiiii ;iiiiiii +


The Second Dadaism, or

the Bucharest – Zurich / Paris Dadaism As it is widely known, Romania

entered the First World War in 1916. Eluding the dangers of the air raids, Tristan Tzara deserted Bucharest in January 1916 and headed for Switzerland, the country “shunned” from the typhoons of the first world conflagration, settling down in Zu-rich for a while and swiftly enjoying Euro-pean / world-wide fame.

It goes without saying that the young man Tristan Tzara also took with him, from Bucharest-Romania to Zurich-Switzerland, “the new aesthetics of avant-garde-Dadaism” elaborated (at Gârceni-Vaslui County and in Bucharest) together


'iiiiiii ;iiiiiii +


with his friend, Ion Vinea, as well as “his treasure” of the new poetry, launching them on “the arts market” in his new dwelling place, the aesthetics and poetry which shocked, became a fashion / trend, being henceforth called The Dadaist / Dada Movement, or Dadaism.

Fig. 24. The Dada Monument, raised in 1996, in honour of the centenary of Tristan Tzara’s birth, in his native town, Moineşti,

Romania, after a sketch by Ingo Glass – a photograph on its inauguration, taken by Vasile Robciuc (President of the Tristan

Tzara Cultural and Literary Association).


'iiiiiii ;iiiiiii +


The avant-garde-Dadaist aesthetics / movement started in Bucharest-Romania (with Ion Vinea, Tristan Tzara, Marcel Ian-cu, B. Fundoianu, Ilarie Voronca et al.), reached Zurich-Switzerland (with Tristan Tzara who, on 8 February 1916, at Cabaret Voltaire, in the presence of “its leading supporters”, “baptised” the trend Dadaism – the “ceremony” witnessing Hugo Ball (fig. 9), Hans Arp, Richard Heuelsenbeck and others: Tristan Tzara «randomly stabbed a Larousse with a paperknife and pointed at the word Dada which lied at the head of the right column and meant “Horse, in the children’s language…”; /…/ conse-quently, the trend was named Dada; the group published the first Le Cabaret Voltaire – June 1916 –, and later the bul-letin Dada – five issues from July 1917 to May 1919 – and, finally, Cannibale – 1920» – CPes, 23 sq), and from here further


'iiiiiii ;iiiiiii +


to Paris, from whence it “enters universal-ity”, revealing “the reverse of the coin” as Surrealism. The subsequent history of avant-garde Dadaism is already well-known (cf CPes, 23 sqq. / TzPrim, 107 sqq.; TDelrc, 107 - 115; TGrp, 110 – 112 / 237 - 245)*. _______________ * The study Întâiul dadaism / Le Premier Da-daïsme / The First Dadaism was published in the following volumes / reviews: (1) Dictionary of Aesthetic-Literary, Linguistic, Religious, Communi-cation Theory Concepts…, by Ion Pachia Tatomi-rescu, Timişoara, Aethicus Publishing House, 2003, pp. 107 – 115, under the title Dadaism; (2) The Generation of Poetic Resurrection (1965 – 1970). A History of the 20th-Century Wallachian Poetry, by Ion Pachia Tatomirescu, Timişoara, Augusta Pub-lishing House, 2005, pp. 237 – 245, under the title The Assimilation of Avant-Garde; (3) Luceafărul / The Morning Star (the magazine of the Romanian Writers’ Union, Bucharest), No. 21 (698), 1 June, 2005, pp. 12 – 13, under the title The First Dadaism;


'iiiiiii ;iiiiiii +


(4) Tristan Tzara Caietele / Les Cahiers / Note-books, vols. 3 – 4 (Moineşti-Dărmăneşti), Priftis Publishing House, 2005, pp. 48 – 51, under the title Le Dadaïsme de Bucharest – Gârceni (Roumanie) / The Bucharest – Gârceni (Romania) Dadaism; (5) web-reviews: Mouvances (Québec-Canada), No. 3 – 4 (Villes), 2006, under the title Le Dadaïsme; A-gero (Stuttgart-Germany, 2009), Noi, Nu ! (Cluj-Napoca – România, 2009) etc.

Sigles: CAlc = Şerban Cioculescu, Contempo-

rary Lyrical Aspects, Bucharest, The House of Schools Publishing House, 1942.

ChTz-1 = Caietele / Les Cahiers / Note-books Tristan Tzara, No. 1, Bucharest, Ion Vinea Publishing House, 1998.

ChTz-2 = Caietele / Les Cahiers / Note-books Tristan Tzara, No. 2 – 4, Bucharest, Ion Vinea Publishing House, 2000.

CPes = G. Călinescu, Principles of Aes-thetics, Bucharest, The Foundation for Literature and Art King Carol II, 1939.


'iiiiiii ;iiiiiii +


CrohL, II = Ov. S. Crohmălniceanu, The Romanian Literature Between the Two World Wars, Vol. II, Bucharest, Minerva Publishing House, 1974.

HDic = Ion Hangiu, Dictionary of the Romanian Literary Press (1790 – 1982), Bucharest, The Scientific and Encyclopaedic Publishing House, 1987.

SPT = Eugen Simion, The First Tzara, in Critical Notebooks – Monthly Review of Literary Criticism and Scientific Information, No. 4 – 5 (101 – 102), Bucharest, 1996.

TDelrc = Ion Pachia Tatomirescu, Dic-tionary of Aesthetic-Literary, Linguistic, Religious, Communication Theory Concepts…, Timişoara, Ae-thicus Publishing House, 2003.

TGrp = Ion Pachia Tatomirescu, The Generation of Poetic Resurrection (1965 – 1970). A History of the 20th-Century Wallachian Poetry, Timişoara, Augusta Publishing House, 2005.

TzDouce = Tristan Tzara’s Letter to Jacques Doucet (Paris, 30 Octomber 1922), pub-lished / translated by Vasile Robciuc in Caietele / Les Cahiers / Notebooks Tristan Tzara, No. 1, Bucureşti, Ion Vinea Publishing House, 1998, pp. 164 – 166.


'iiiiiii ;iiiiiii +


TzPrim = Tristan Tzara, The First Poems (including The Zurich Insurrection presented by Sa-şa Pană), Bucharest, Cartea Românească Publishing House, 1971.

VOp, I = Ion Vinea, Works, Vol. I – Poems, Critical edition and Preface by Elena Zaharia Filipaş, Bucharest, Minerva Publishing House, 1984.


'iiiiiii ;iiiiiii +


C U P R I N S

Întâiul dadaism ……………..….…….. / 5 Întâiul dadaism, sau dadaismul de Bucureşti – Gârceni (România) ………………….………. .. / 7 Al doilea dadaism, sau dadaismul de Bucureşti – Zürich / Paris …...…..... / 35 Sigle ……………………………...…... / 39

S O M M A I R E Le premier Dadaïsme ………...…...…. / 41 Le premier Dadaïsme, ou bien, le Dadaïsme de Bucharest – Gârceni (Roumanie) …………………….……. / 42


'iiiiiii ;iiiiiii +


Le deuxième dadaïsme ou le dadaïsme de Bucharest – Zürich / Paris ……...…….. / 71 Sigles ………………………...…….… / 76

CONTENTS The First Dadaism ………………..….. / 79 The First Dadaism, or the Bucharest – Gârceni (Romania) Dadaism …………...…….. / 80 The Second Dadaism, or the Bucharest – Zurich / Paris Dadaism …………………………...… / 111 Sigles ………………………….......…. / 115


'iiiiiii ;iiiiiii +


ISBN 973-85262-8-0 EDITURA AETHICUS

Consilier editorial: I. D. Breianu. Lector: Sarmis Pordu. Culegere / paginare:

S. C. SALMOS-TAT S.R.L. Bun de tipar: 20 iulie 2009.

Apărut: 2009.

Tiparul executat la Tipografia WALDPRESS,

str. Brânduşei, 17, Timişoara – 1900, Dacia.

ION PACHIA TATOMIRESCU ÎNTÂIUL DADAISM LE PRÈMIER … · 8 Eugen Iovanachi) şi Tristan Tzara...

Documents

Transcript of ION PACHIA TATOMIRESCU ÎNTÂIUL DADAISM LE PRÈMIER … · 8 Eugen Iovanachi) şi Tristan Tzara...