Ion Dru, scriitor basarabean

Ion Dru, biografie (1928 - prezent)

IonDru(n. 3 septembrie 1928, satul Horodite, judeul Soroca, n prezent n raionul Dondueni, Republica Moldova) este un scriitor moldovean.

Fiul lui Pentelei Dru, zugrav bisericesc, i al Sofici, de origine ucrainean. n 1939, familia Dru se mut n satul Ghica Vod, de lng Bli, unde viitorul scriitor va face clasele primare.

n 1945, urmeaz cursurile unei coli de tractoriti, A absolvit coala de silvicultur i Cursurile superioare de pe lng Institutul de Literatur "Maxim Capsa" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S.. Din 1960 locuiete la Moscova, Rusia.

Primele povestiri ale prozatorului sunt publicate la nceputul anilor '50. Operele sale, adunate n 4 volume,"Frunze de dor", "Balade din cmpie", "Ultima lun de toamn", "Povara buntii noastre", "Clopotnia", "Horodite", "ntoarcerea rnii n pmnt", "Biserica alb", "Toiagul pstoriei".a. fac parte din fondul de aur al literaturii naionale contemporane.

Operele sale au fost traduse n: rus, francez, german, englez, ucrainean, bulgar, cazah, gruzin, leton, maghiar, lituanian, georgian, slovac, armean, uzbec, azerbaidjan, leton etc.

Din 1987 Ion Dru este preedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post n care a fost ales unanim la Adunarea General a scriitorilor. Este decorat cu mai multe ordine i medalii, deine titlul de Scriitor al Poporului. n 1967, pentru piesa"Casa Mare", nuvela"Ultima lun de toamn"i romanul"Balade din cmpie", Ion Dru a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldoveneti. A fost ales membru de onoare al Academiei Romne, membru titular al Academiei de tiine a Republicii. A fost inclus n lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990("Moldova Literar" din 26 iulie 1995).n 1989 se angajeaz activ n procesul de nnoire din Republica Moldova, militnd pentru oficializarea limbii romne i revenirea la grafia latin.

Ion Dru a lucrat la ziareleranul sovietic, Moldova socialist i la revista Femeia Moldovei. Primul volum de schie i nuvele,La noi n sat, apare n anul 1953, urmat de alte lucrri de proz scurt i de romaneleFrunze de dor, Povara buntii noastre.n anul 1969 se stabilete cu traiul la Moscova, publicnd i n limba rus mai multe volume de proz, eseistic i dramaturgie.

Dru se vdete un autor profund implicat n viaa neamului, scriind despre subminarea limbii romne n Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultur.

"Prin caracteristicile ei eseniale, opera lui Ion Dru... este n total o expresie a rezistenei spirituale i morale n faa a tot ce submineaz naionalul, umanul, sacrul". n anii regimului totalitar comunist, Ion Dru a avut curajul s se ridice deasupra principiului abordrii realitii de pe poziiile de clas.

(Mihai Cimpoi)

La 26 august 2008 i-a fost acordat Premiul de Stat pe anul 2008 i titlul deLaureat al Premiului de Statpe anul 2008, pentru contribuia de excepie la dezvoltarea culturii i literaturii naionale i universale.

DramaturgIon Dru s-a nscut la 3 septembrie 1928, n satul Horodite, Judeul Soroca, n prezent n raionul Dondueni. Operele sale, adunate n 4 volume, "Frunze de dor", "Ultima lun de toamn", "Povara buntii noastre", "Clopotnia",

"Casa Mare"

Nuvelist

1953-La noi n sat,volum de schie i nuvele

Ultima lun de toamn,nuvel

Samariteanca,nuvel

HoroditeRomancier

1957-Frunze de dor,ediia nti,Editura de Stat a Moldovei2013-Frunze de dor,ediia a 12-a,Editura CartierPovara buntii noastre,Clopotnia,ntoarcerea rnii n pmnt,Biserica alb,Toiagul pstoriei1972-Psrile tinereii noastreSaniaIon DRUTA - biografie - (opera si scrierile)

n. 3 sept. 1928, satul Horodiste, jud. Soro-ca (Republica Moldova).

Prozator, dramaturg si eseist.

Fiul lui Pentelei Druta, zugrav bisericesc, si al Soficai, de origine ucraineana. in 1939, familia Druta se muta in satul Ghica Voda, de langa Balti, unde viitorul scriitor va face clasele primare. In 1945, urmeaza cursurile unei scoli de tractoristi, iar in 1946 studiaza la o scoala de silvicultura. in 1947, este secretar la Sovietul Satesc din Ghica Voda, in acelasi an fiind chemat in armata. Urmeaza Cursurile literare superioare de pe langa Institutul de Literatura "Maxim Gorki" din Moscova (1956-1957). Dupa absolvire se stabileste la Moscova, scriind in lb. romana si rusa. Debuteaza in rev. Octombrie (1951), cu povestirea Problema vietii, iar editorial, cu placheta de nuvele La noi in sat (1952). Lucrarea de mari proportii Frunze de dor (1957) va fi urmata de titluri care il consacra pe DRUTA ca pe unul dintre cei mai mari scriitori ai Basarabiei: Dor de oameni (1959), Balade din campie (1963), prima parte a dilogiei Povara bunatatii noastre (a doua aparand in 1968), Piept la piept (1964), Pasarile tineretii noastre (1974), De la verde pan la verde (1982), Biserica Alba (1988), Clopotnita (1988) s.a. In paralel, publica piese de teatru: Casa mare (1959),Doina(1968), Pasarile tineretii noastre (1971), Horia (1973), Frumos si sfant (1974), Cervus divinus (1977-1987), care vor fi jucate cu mare succes in peste patru sute de teatre din fosta U.R.S.S., dar si la teatre din Romania sau Franta, carti pentru copii (Cenusica, 1962; Bobocel cu ale lui, 1972; Povestea furnicii, 1973; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983), articole de atitudine si eseuri devenite celebre (Lumea lui Cehov, Eminescu, poet national, Cine a stins lumina in Romania), multe din acestea fiind reluate in voi. bilingv (romano-rus), Ora jertfirii (1998). in 1987, este ales presedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Deputat al poporului din URSS, la Congresul I al deputatilor poporului a fost ales membru in Parlamentul tarii, insotindu-1 pe M. S. Gorbaciov in delegatii oficiale si fiind prezentat de liderul sovietic drept "clasicul nostru in viata". In 1989 se angajeaza activ in procesul de innoire din Republica Moldova, militand pentru oficializarea limbii romane si revenirea la grafia latina. Intr-un eseu din 1996, DRUTA afirma ca neamul moldovenesc (idest: basarabean) este rastignit intre Prut si Nistru: "ne-au prins de brate cele doua rauri, cele doua puteri, si ne rup in doua, nu alta", atitudine considerata antiromaneasca. in 1990, este ales membru de onoare al Acad. Romane, dar scriitorul a refuzat ridicarea diplomei, pe motivul ca alegerea sa in forul academic de la Bucuresti s-a facut din considerente politice, opera nefiindu-i cunoscuta in Romania (unde i s-au tiparit, totusi, cateva capodopere: Clopotnita, 1988; Povara bunatatii noastre, 1992). O ed. reprezentativa, cu grafie latina, din opera scriitorului, a aparut la Chisinau: Scrieri, voi. I-IV (1989-1990). in 1987, a lansat ideea de a se inalta, prin subscriptii publice, un monument grandios inchinat Poetului Anonim, sugestiv numit Badea Mior. Operele sale au fost traduse in: rusa, franceza, germana, engleza, ucraineana, bulgara, cazaha, gruzina, letona, maghiara, lituaniana, georgiana, slovaca, armeana, uzbeca, azerbaidjana, letona etc. A colaborat la: Octombrie, Taranul sovietic, Moldova socialista, Femeia Moldovei, Nistru, Literatura si arta. Moldova suverana, Moldova literara, Literaturnaia gazeta, Candela, Excelsior etc, la posturi de radio si Tv. A fost decorat cu mai multe ordine si medalii: Drapelul Rosu de Munca, Premiul de Stat al R.S.S.Moldova, Premiul "Mihai Eminescu" al Societatii Bibliofililor din Republica Moldova, Premiul "Vasile Alecsandri" al Uniunii Oamenilor de Teatru din Moldova etc. in 1988, i s-a conferit titlul de Scriitor al Poporului din R.S.S. Moldoveneasca, fiind decorat cu Ordinul Lenin.

Afirmat in literatura basarabeana a anilor 50, aproape simultan cu "dezghetul" produs de moartea lui Stalin, DRUTA s-a putut impune, inca din primele sale volume de schite si povestiri (La noi in sat, 1952; Poveste de dragoste, 1954), ca un adversar al conventiilor ideologice oficiale, gasindu-si timbrul propriu in interesul pentru valorile etice si religioase, pentru vremurile patriarhale, opera sa fiind, inca de pe acum, "o expresie a rezistentei spirituale si morale in fata a tot ce submineaza nationalul, umanul, sacrul", dupa cum scriaM. Cimpoi, unul din cei mai lucizi si mai profunzi exegeti ai scriitorului. Specificul primelor volume se va accentua in amplul roman-poem Frunze de dor (1957), care are in centru dragostea dintre taranul Gheorghe Doinaru (nume semnificativ!) si invatatoarea Ruxanda. Dominat, ca siIonal lui Rebrea-nu, de glasul pamantului, Gheorghe Doinaru se va instraina treptat de Ruxanda, stapanita de glasul ratiunii. Laconismul atat de specific lui DRUTA (mare admirator al lui Cehov, despre care a scris eseul Lumea lui Celiov) se impleteste aici cu filonul liric, cu umorul sau amanuntul plin de simboluri. Pentru noua viziune propusa de acest roman, DRUTA si-a atras reprosurile criticii oficiale, care 1-a acuzat ca pune accentul pe dramele individuale, nu pe cele colective, ca "ocoleste intentionat vremea, epoca in care se petrece actiunea", scriind "cu incantare despre vechile imprejurari sociale, pe care le zugraveste cu maiestrie adevarata, insa trece in surdina perioada noua, fenomenele noi de viata", in roman lipsind "momentele socialiste". Aceste reprosuri se vor accentua in 1963, la aparitia nuvelei Ultima luna de toamna (dupa care se va turna un film interzis de autoritatile comuniste), dar mai ales la aparitia romanului Povara bunatatii noastre (I, 1963; II, 1968), care-i atrage scriitorului critici si mai severe: "Au ramas in afara romanului framantarile care au avut loc in satul moldovenesc in primii ani de dupa razboi - lupta partidului pentru instaurarea noii oranduiri sociale, rezistenta paturii chiaburesti, sovaielile mijlocasilor, intr-un cuvant - lupta de clasa". Romanul este propus pentru Premiul de Stat al URSS, dar autoritatile comuniste de la Chisinau protesteaza, argumentand ca Povara bunatatii noastre "denatureaza tabloul transformarilor socialiste din satul moldovenesc". In plus, "in roman se exprima compatimirea autorului fata de un ofiter roman, nu se face o distinctie intre armata sovietica si armata fascista a lui Antonescu" (Nistru, nr. 9, 1988). Povara bunatatii noastre cunoaste un rasunator succes in tara si strainatate, datorita calitatilor sale artistice si viziunii filosofice pe care o propune. Romanul surprinde secvente ale satului basarabean de la mijlocul secolului nostru, care a traversat nenumarate drame: alipirea fortata a provinciei dintre Prut si Nistru la Imperiul Sovietic, anii de razboi, seceta si foametea din anii 1946-1947, colectivizarea fortata, deportarile, instituirea cotelor etc. Aceste evenimente sunt inregistrate de Onache Carabus, un taran din satul Ciutura, a carui viata se confrunta nu numai cu destinul dramatic al Basarabiei, ci si cu tragismul existential, in care bunatatea poate deveni uneori o povara. Alta capodopera indiscutabila a lui DRUTA este romanul istoric Biserica Alba (1983), care evoca evenimente si intamplari din istoria Moldovei si a Rusiei de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, mai precis din timpul celei de-a patra invazii rusesti in Tarile Romane. Cu o mana de maestru, DRUTA ne poarta prin luxul palatelor imperiale, in care traiau Ecaterina a Ii-a, printul Potiomkin, Rumeantev, intram in culisele diplomatice, asistam la vitejia soldatilor de pe front, cunoastem viata oamenilor simpli, pe care destinul i-a aruncat intre focurile celor doua imperii hraparete, tarist si otoman. O alta capodopera, Clopotnita (1972), il are ca erou pe Horia, invatator de meserie, care devine prototipul autentic al eroului exemplar, capabil de sacrificii pentru aproapele sau. Problematica din romane, povestiri si nuvele o gasim si in piesele de teatru, concepute ca drame {Casa mare, Doina, Pasarile tineretii noastre, Horia, Frumos si sfant), doar Cervus divinus fiind subintitulata "comedie tragica". De altfel, unele drame (Horia) au devenit romane (Clopotnita), dupa cum unele nuvele (intoarcerea taranii in pamant) sau romane (Povara bunatatii noastre, Biserica Alba) au fost rescrise in varianta dramatizata. Aidoma tuturor scriitorilor basarabeni, DRUTA a scris si carti pentru copii (Cenusica, 1962; Povestea furnicii, 1963; Bobocel cu ale lui, 1972; Balada celor cinci motanasi, 1973; Daruri, 1983), in care trebuie sa vedem nu numai rezultatul unui impuls interior, ci si o abila strategie de a evita imperativele politice si ideologice ale momentului. in ipostaza de eseist, concretizata in cateva eseuri de rasunet, unele reunite in Ora jertfirii (1998), DRUTA se vadeste un autor profund implicat in viata neamului sau (care este cel moldovenesc, basarabean, nu cel romanesc, in integralitatea sa), scriind despre subminarea limbii romane in Basarabia, despre istorie, ecologie, agricultura (a conceput chiar un proiect alternativ de reforma agrara) etc. Mai mult decat opera artistica propriu-zisa, aceste eseuri par a dovedi ca, dupa 1994, DRUTA "a pactizat in mod paradoxal cu cei care l-au blamat, manifestand atitudini conservatoare de pastrare a semintelor socialiste, a moldovenismului si crestinismului modelat dupa cel rusesc" (M. Cimpoi). in ciuda reprosurilor estetice care i se pot aduce, opera lui D., luata in ansamblu, impune un scriitor inconfundabil, unul dintre cei mai mari pe care i-a dat romanitatea in a doua jumatate a acestui secol.

OPERA

La noi in sat, povestiri, Chisinau, 1952; Poveste de dragoste, nuvele, Chisinau, 1954; Frunze de dor, roman, Chisinau, 1957; Dor de oameni, nuvele, Chisinau, 1959; Cenusica, povestire pentru copii, Chisinau, 1962; Balade din campie, Chisinau, 1963 (primul voi. al dilogiei Povara bunatatii noastre; vol. II, 1968); Povestea furnicii, versuri pentru copii, Chisinau, 1963; Piept la piept, nuvele. Chisinau, 1964; Bobocel cu ale lui, Chisinau, 1972; Balada celor cinci motanasi. Chisinau, 1973; Pasarile tineretii noastre, teatru, Chisinau, 1974; De la verde pan la verde, ed. revazuta si completata. Chisinau, 1982; Daruri, istorioare pentru copii, Chisinau, 1983; Clopotnita, roman, Chisinau, 1984 (ed. ingrijita de Elena Siupiur, Bucuresti, 1988, cuprinde, in afara de Clopotnita, si douasprezece povestiri si doua nuvele); Scrieri, voi. I-1I, Chisinau, 1986 (cu caractere chirilice); Biserica Alba, roman, Chisinau, 1988; Scrieri, voi. I-IV. ed. ingrijita, cu acordul autorului, de V. Gutu si E. Lungu, Chisinau, 1989-1990 (in grafie latina); Povara bunatatii noastre, roman, pref. si tabel cronologic de M. Cimpoi, Bucuresti, 1992; Ora jertfirii, proza, publicistica, scrisori, Chisinau, 1998; Biserica Alba, 2000.