i ilr

Ion DRUJA (3 septembrie 1928, comuna Horodigte, iudelulSoroca). Cele dintAi povestiri ii sunt publicate la incePutul anilor'50Primulvolum de schile $i nuvele,la noi i/? Jat, vede lumina zilei in 1953,

fiind urmat de alte povestiri, apoi de rom^\!l Frunze de dot (sctis in1955, publicat in 1957). Colaboreaze Ia ziareleld.ranulsotietic, Moldova

soci.rlisf.i gi la r€vista Femeia Moldovei. Absolvi Cursurile Superioare

de Literature de pe lange Institutul de Literaturi ,,A.M. Gorki" al Uni-unii Scriitorilor din URSS (1957). Criticile distrugltoare din partea

oficialitelilor comuniste din RSS Moldoveneasci vizend sc erile sale,

mai ales romanul Pola ra b&ndtdlii noastre ('1963, Ptij]a parte, Balade

.lin cAmPie, rntegral, Poliara bundtdlii noastre, 1970), precum $i filmulUltima lund de toamnri, il fac pe autorse se stabileascela Moscova (1959)

Ca dramaturg, este autorul unui gir de piese montate cu succes atat inRSSM, cat 9i pe scenele multor teatre din fosta URSS 9i din strainetate:

Casamare(196L), Doina (1968), Pisdrile tinerclii noastre (1977), Horia(1973), Frumos Si sfint (Sfdhta sfntelot 1974), Cervlts dirinus (1975),

Apostolul Pavel (7996) qi multe altele.

in 1967 i se decerneazi Premiul de Statal RSS Moldovenelti PentruNvela Ultima lund de toamnd qi romansl Balade din cdmpie. D\\piL

stabilireala Moscova, publici in limba ruse mai multe volume de Proze,eseistici $i dramaturgie. Detinetitlurile de Scriitor al Poporului (1988),

membru de onoare al Academiei Romane (1990) $i membru titular al

Academiei de $tiinle a Moldovei (1992). Laureat al Premiului Nationalal Republicii Moldova in domeniul literaturii (2008) 9i al PremiuluiConstantin Brencoveanu, sec{iunea Literature (2014).

Opera sa mai include romanele CloPotnila (1972) Qi' BisericsAIbd (1983).

in seria de autor Ion Drula a Editurii CARTIER au mai aPdrut

rornalaele Frunze de dot, Povarabufidtdlii floastre, CloPotflila, Bisetica

Al&ri, volumele de pro za scurtd $oaPte de nuc,Horod\te,Daruti,PleseleCasa nare, Doina, Pdsdile tineretii fioastre, balada epici Plecarea luiTolstoi iivolumele de eseuri 9i prozd memori alrsice Grddina Dofinului

Qi Cdsula de la Rdsctuce.

,,Sufite(i o Persoand resPectati, un sctiitor indrdgit, cdrlile dumnea-

voasttd sunt larg cufioscute, la hoi ti peste hotare. Credeli-l Pe ifl ofisinguratic, atacuile la ad.resa tluflflearoastrd lor ificeta, fdrd ifldoiald,ji fiimic nu ra putea zdruficina recomandalia noastti Penttu uhul ilintrecei flai buni sctiitori ai nottri."

ION DRUTADes pdrltrea apelor

Almanah epistolar

Wffi #ARY$ffiR

CARTIER POPULAR

Valentin KATAEV Din 1995, in toate libr5riile bune

Cuprins

HULUBA$II DE pE LUMEA CEALALTA ............................ s

ECOURi 24

Andrei Lupan

Eliza Botezatu

Bogdan lstru

FRUNZE DE DORECOURI

Eugeniu Cogeriu

Tatiana CojocaruAneta Gonla

Notile marginaleRispintiile destinului

CASA MAREECOURI

lon C. Ciobanu

Evgheni Postovoi

VA. Smiinov

Demers cetre secretariatul Uniunii Scriitorilordin URSS

Leonid CemortanB. fepwK

$mecherie moldoveneascd

ECOURINatalia Krimova. Cdsa t rdleRostislav Kolomiel

BALADE DIN CAMPIEO sam6 de indoieliMAndria neamului

POVARA BUNATATII NOASTREVasili Smirnov. O pouane tr4ona ,flpyqanEpeua uaureri 4o6poru',

Notile marginalePolitrucul politrucilor

Serghei BaruzdinEm. BucovVasile, VasilacheMaria RotaruIon DruldV Coroban

............... l0t

3auncr<a lt geolorl,rvecrorousgat ent c,tYa <<Ilezec'tv n;>

ortena UK KIICC (o6 onu6xeu xypHana

<,{pyx6a napogoe>) 105

DOINAI. Bodiul

109

tt2t14119

119

127

133

133

133

133

Ion UngureanuViiike Ors

Demers cdtre Biroul Politic al CC al URSS

PLECAREA LUI TOLSTOIECOURI

S.G. LapinD. Volkogonov

Iu.G. $ubN. TroianovI. DragunotskiN. ArgutinskaiaGrigore VieruConstantin Drchenberg

Guleaiul cdzut din senin

V CorobanGrigore Vieru

............. 134

139

V Coroban rynrryprr CCCP Ton. ,[euuueey II.H.

i\-

Grigore VieruV. LevilchiN. GlrdilitrDin scrisoarea fratelui Pavel

George Meniuc

Notile marginaleF.. Furtevq

PASARILE TiNERETII NOASTRE

Gheorghe Cincilei

Noti{e marginalePisdrile se ridicd in zbor

ECOURIIon Sandri Scurea

Vasilen Vasev

Ion Dru[d

Notile marginalePisirile rimin in zbor

Glasul cititorilorTamara Palelkaia

3AIIAX CNEIIOIII l']lS]DT

Pegronneurn xYPuara nKogPu>

V CorobanP.C. LucinschiV. Corobanvalentin Katae!G. CernobrisovStasuete NoseviciuteAntonio Herrera

CB,{TA,g CB.gTbIXKan4n4ary n vneurr llolrar6ropo I'{K KIICC MNnucrpy

162

163

172

165

168

173

176

176

185

199

2tl

Scurtcircuitul - Moscova Leningrad Chigindu ............................

Jana KlusdkovdSemicentenarul

L. ZorinAndrei Lupan

Notite marginaleC) sarbitoare smulsi cu clestele

247

247

Grigore Vieru ...................... 252

Pavel Harabagiu

Notile marginaleKremlinul si Horodistea

D.B. Broitman

Notile marginaleAlecr Agauonuv. Ilpuu4unuanutocmb KnaccuKa ............... 265

BISERICA ALBAA. Ademovici

Notile marginaleE.naroc.norennlre apM sHcKr4e ropbr

424

Ton Rotaru 355

l'

V. CorobanAndrei LupanIon DruldV. CorobanMihai CimpoiLarisa Negrula

Noti[e marginale 301

Elizaveta $usterRobert StillmarkV. Coroban ..........

Natalia IatinaPatel CarpovDionis Economide

Notile marginaleAI. SizonenkoDeafi Hunt

STEAUA RO$IEECOURI

Nicolae Rtrsu

Ion Ungureanu

Notile marginaleIon Drute

,{. Bo;rrorouoe. fnaBHoe ront{Tr{qecKoe ylrpaBneHr{e

Corercroii aplrur'r r'r Boenuo-nopcxoro Qnora CCCP

t10

311

312

314

316

317

............. 329

Vera MaximovaAIes Adamovici

Griul qi neghina 33t

Olimpia N. Crocos

Roaba Domnului, roaba munlilor

F,COURITheodor Codreanu

Constantin Noica

,l./

i

' /,1

-.il

l{;;:;"r'' ' r^'Y ./

I

CARTIEREdituhCaitier, SRL, $r. Bucurctti, n,.68, Chi!indu, MD20l2.

Tel/frx:022 20 3491, e].:022 24 0t 95. E mail, cdlier@crrier.ndEdirun Codcx 2000, SRL, SradaToannei, nr.24, r(orul2, Bucurtri.

Tel./6x: (021) 210 80 tl E-nril: roninh@*iiier.mdwww.ca ier.nd

Cittih CART|ERtotJi ptotuMt. ix adc ljbritiih bn..li Rani ir I R.?ublna Moldo'd.

Cd jet eqoahs ?ot f ttu.,/dt te iBooh, ebfam.ro, Barnn e Noble:;i pe awo.cattier.nd

IIBRARIILE CARTIERLjbrtuia dj" C.nnu, hd. Srelan cel Mre, nr. 126, Ch\iniu. Tel]fax: A22 21 42 03-

E-mail: librariadincnru@a nr.ndLibrntu din Hal, n. Btcnctti, nr. 68, Ch\iniu. Tel.: 022 24 l0 00.

E'nail: libnrhdinhol@cir(ier.md

Come.zi CARTEA PRIN !O!T.{CODIX2000, Sti. Toahnei, n,.2{, rctorul2,020712 Bucurelii, Rohinil

Tel./fax, (021) 210 80 5lE-nail:ronanh@c tier.md

www.crtie,-ndTax€le pqtalc slnt suportale de editud.

Phm s face prin mnbun,la primirea coletului.

Ca)e.ti^ Cdtct ?o!'h/ esre .oo onati de Gheorghe EizanuEditor Cheorghe Edzanu

Lecror: Dodn OnoteiCopdta rriei: Vitalie Coroban

CoPnt!: ViIalie Co,oban

Desisn/tehnordactme Ruxaida Sara

Prpr$: Editura CMtietTipiriti h combinatul lolignfrc

ton DruFDE5?T].RTIREAAI'EIOR

Edirhl, iunie ro2o.

O 2020, Ednus Cdier, pendd prezdtriedilie. Tote dGpturih €aNzeCirlile Criier nrt disponibilc in limnrrlocului i a bunului de difuztue.

D€srierer Cl? a Can{d Nationrlc a Ct{iiDruti,lon.

D6piitnea rpelor: Almanah epistolar / lod Drutii copdu, Viralie Coroban. Chi;iniu, Cartiet,2020

lcombiiitul lolisrr6c). -428 p. - (Caftier Popul / col. cood. de Gheo$fie Erizanu,

rsBN 978-997t-79 89r 4).

Tcxr; lb.,om., rusi. - 1000ex.

]SBN 978 9975 86-429-9.

821.115.1(478)-8+821.135.1(478).09=135.1=161.1

Il85

I

HULUBA$II DE PE LUMEACEALALTA

Scrisoarea din cufirul bunicii

De-i frig, de ploud, de bate vdntul...Cititorii mai in vArsti o fi linand minte scena din ,,Frunze de

dor" cdnd la marginea satului se adunau femeile, copiii, betreniigi steteau cu sufletul Ia guri in aqteptarea veqtilor trimise de pe

front, Am scris-o, cum s-ar zice, pe viu, cici nu trecuse multi vre-me de la terminarea rdzboiului, cdnd se scriau 9i se trimiteau vegti

din satul de baqtini pAnd acolo unde explodau obuze 9i curgea

sdngele pdriu. Dup6 trimiterea vegtilor de acasd, oamenii se adu

nau grlmijoard 9i aqteptau cu infrigurare ce le va aduce po;taqulde la cei scumpi gi dragi. Apoi cd nu era vorba doar de un singursat, de un caz unic ce avusese loc doar in Valea Rdzeqilor. in fiece

sat era un punct anume, fie ldngd gcoali, IAngi bisericd sau ldngS

sovietul sitesc, unde se adunau sitenii in agteptarea pogtagului. ..

Omului de azi ii vine greu s6-ti inchipuie ce insemna pe

atunci primirea unei scrisorele in trei colluri, numite laconic de

popor ,,hulubag". Pe timpul rizboiului nu se giseau nicl plicuri,nici hartie, scrisorile se afterneau pe ce se gdsea, apoi foilele celea

erau adunate in trei colluri, cum ficeau cdndva copiii hulubaqi

din foile de caiet, de le aruncau prin geamul gcolii sd vadd pindunde vor ajunge hulubaEii lor. Acum hulubagii ni se trimiteau nude copii, ci de oameni in toate firea, 9i nu prin geamul gcolii, ci

de departe, din Ungaria, din Slovacia, din Moravia, 9i sdtenii se

adunau, stdteau prin frig 9i ploaie, a$tePtandu-9i hulubagul cum

se agteaptd o minune, un dar ceresc.

Se intdmpla deseori cb cel plecat la rdzboi tecea cu saptimani-

le, cu lunile. Cei de acasd prindeau a-l boci 9i, cdnd colo, le venea

5

=-FF-;'.-:-+' ---_;_-.

L{;;':"r'' ' ruN'Y /

1

veste de la cel pierdut, venea in trei colluri, in chip de hulubag, p6-

rea ca, intr-adever, vine de pe lumea cealalti. Sirmanul a fost grav

rinit, acum e in spital. Nu vi inchipuili bucuria celora in mdinilecdrora se lisa acel hulubaq! Il mdngdiau, il sdrutau, il duceau aca-

si in sXn, il citeau cu glas tare, o datd qi inci o dati. Dupi care ilaruncau undeva pe pervazul geamului gi a doua zi uitau de el, pen-

tru cd rdzboiul continua, sAngele curgea pdrdu, totul se relua de la

capit. Agteptarea de ieri, potolite pentru cateva ceasuri, se trans-

forma peste noapte intr-o noud agteptare, la fel de infrigurati.Principalul era si se termine odate rdzboiul, sd se intoarci cei

scumpi pi dragi la vetrele lor, iar hulubagii, odatd ce gi-au inde-plinit misiunea, Ia ce ar mai fi ei buni? in gospodiria ldreneasce,totul trebui si fie bun la ceva, sd-gi aibd rostul siu. Scrisorile se

scriu pentru a fi citite. Odate ajunse la destinalie gi citite, igi pierdrostul. liranii nu sunt sentimentali, scrisorile, in concep{ia lor,nu depigesc pre{ul hdrtiei pe care au fost scrise. De altfel, o vreme,

scrisorile aga se qi numeau - hirtie. Am trimis hartie la biiet, amprimit hartie, aqteptdm hirtie.

Prin anii '70j80 ai secolului trecut, cAnd intrase in modd ame-

najarea muzeului satului gi fiecare sat {inea morlig si aibd muzeul

sdu, incepuse o goani nebuni dupi obiecte istorice, dupe rariteli. Se

adunau covoraqe, pdretare, suveici, spdtare, fotografii de familie de-

colorate, slulite de mugte gi de pioneze ruginite. Apoi veni 9i rdndul

scrisorilor ostdgegti trimise de pe front. Vai de mine, ve aducem cate

vre1i, cu sacul vi le aducem. Pii, hai dar. Aduceli-ni-le.

9i au pornit cu totii prin sate in ciutarea hulubagilor de pe front.Vine blagoslovita Zi a Mernoriei Ei se deschide muzeul satu

lui in Valea de Sus. Fdcut frumos, gospoddregte, cu suflet. Donile,pluguri, ciuturi, butoaie, coquri impletite in doua vi-te, coguri im-pletite in patru vile, sape qi greble de pe vremea lui Papurd-Vodd,panorame de imagini cu fruntagii satului, inc5 o panorami cu

bdrbalii satului participanli la rizboi, dar pe mesula numit6 ,,Ul-tima scrisoare", unde urmau si fie adunate scrisorile celor cdzuli

rl

pe cimpul de lupti, aga-zigii hulubagi de pe lumea cealalte, nimic.Pustiu. Niciun hulubag.

Nu s-au putut gesi, tovariqi, ce sd-i faci, aqa e lumea noastre,

s-o primim aga cum este. Dar las'cd mdine-poimdine se deschi-

de muzeul in Valea de ios, acolo-s gospodari adevdrali, neam de

rdzegi, acolo un fir de ald nu se pierde din casa omului. intr-ade-vir, un muzeu qi mai gi. Zeci, sute de obiecte, unele cdrora siteniinici rostul, nici denumirea nu le-o mai tineau minte. Panorame

cu fruntas,ii producliei, Panorame cu participanlii la rdzboi. Pe

mesula,,Ultima scrisoare", rezerratd pentru scrisorile ostaqilor

cdzuli in lupte, nicio scrisoricd, niciun rand.

,,Masa pomenirii" devine,,Masa ticerii". $tia marele Brdncugi

ce qtia.

,,Dar lisati-ne odate in pace cu scrisorelele celea de pe front,nu mai scoateti sufletul din noi... Conlinutul hdrtiulelor celea

nu prezenta nimic, nu avea nicio importanll. insugi faptul sosirii

acelei scrisori era pe atunci important, 9i el spunea celor de acasd

doar doud cuvinte: SUNT VIU. Toate celelalte meruniiluri 9i in-chiniciuni de sinitate la cutare gi cutare, toate erau ca un fel de

umpluturi. Nu aveau importan!5 atunci, cu atAt mai mult nu voravea acum."

Via.ta liranului a fost gi rimdne munca, o rnunci grea, dinzori pAni in noapte. Deseori, gonit de griji gi nevoi, el nu are nicitimp, nici puteri pentru a mai cerne o datd evenimentele zilei tre-

cute, nemaivorbind de cele petrecute alaltaieri. Poate de aceea ca-

uti sA scape cat mai repede de emoliile ce i-ar riscoli memoria.

Restoarni totul cu carul in a9a-zisele vremi trecute, le uite pe toate

cu hurta. Omul cu sapa are un singur izvoraq de energie - 9i pen-

tru amintiri, 9i pentru pragitul PoPugoilor. Intuitiv, el igi folosegte

timpul gi energia ralional. Din amintiri, zami nu se face, pe cindcu o mimiliguld caldi cu mujdei, de bine, de riu, se poate ierna.

Creion gi hArtie curati, lntr-o casa lirdneasci, rar cdnd vei in-tdlni. $i apoi la ce le-ar trebui? Cdnd e nevoie si memorizeze ceva,

fac o insemnare pe ce s-o nimeri, cu ce s-o nimeri. Aga se face

c6, deseori, se pot intahi inscripiii acolo unde nicidecum nu le

I

t

2

1

!

Li:i';'r:' , d^'Y ^/

,I1.

ft

'1era locul. Pe reversul unei iconi,te se poate citi: ,,vaca o umblat cubuhaiul la 10 iunie". A scris ca se gtie cam pe cAnd vor avea lapte

in casi, dar cdnd anume pdrintele gi fratele mai mare au cdzut Pecampul de lupt6, asta stipinul casei nu o mai tine minte.

- Erau pe undeva p ohoroncile celea,in care se comunica cdnd

anume gi unde anume soldatul cutare pal gheroiceski smertu napole boia, adici 9i-a dat eroic viala pe c1mpul de luptd, v-am tra-dus, dacd poate nu 9ti!i ruseqte. O vreme, mama le pestra impreunacu chitanlele de la predarea pdinii Ia stat. Celora ce aveau morli pe

front li se ugurau oleaci impozitele, predau ceva mai pu1in, ca sA numoard 9i ei aici, acum de foame. Dar mai apoi, cum ne-au acoperit

colhozurile, adunindu-se totul la grimade, schimbdndu-se totul,s-au rit6cit, s-au pierdut pe undeva gi chitanlele, gi pohoroncile...

- Ei, hai, chitanlele gi pohoroncile s-au pierdut, dar scrisorilelor? Ci doar pdrintele gi fratele mai mare, cat mai erau in viale, de

acolo, de pe front vi scriau?

- Scriau ei, siracii, dar gtili cum aretau, ce conlineau ele,

scrisorile celea venite de pe front? La noi, rar cine avea patru cla-

se terminate. Copiii erau de mici pugi la munci - pagteau vitele,pliveau, prdgeau. Doui-trei clase, gi acelea pe apucate, glodurile

lineau cu lunile, iar de incillat gi imbrdcat nu prea. A gti carte pe

atunci insemna trei lucruri: a scrie, a ceti qi a numdra pind la osuti. Cum toate istea erau insugite, copiii erau luali de la gcoald.

Scrisorile ostagilor nogtri puteau fi citite o singurd datd, !i aceea

cu mare chin. Litere romanes,ti amestecate cu cele rusegti, rindurice veneau cdlare unul peste altul, nici punct, nici virguld, 9i toate

scrise in mare grabd, pe genunchi, pe o foaie rupti dintr-o carte...Cine in satul nostru, qi nu numai in satul nostru, in satele vecine,

in tot raionul, in toatd Moldova, se poate liuda cd mai pistreazd o

scrisorice venite de pe front?! Arati-mi-I, adul incoace, ci eu, de

unde am, de unde n-am, cumpir scrisoarea, dau o mie de lei pe

ddnsa qi o ducem impreund la muzeul republican!

qi totuqi, arareori, se intimpl6 minuni pe lumea asta. Se intdm-

pli ele gi in Moldova. CAnd moda muzeelor setelti s-a cam trecut,

qi sdrmanele muzee, cum se obi;nuiegte la noi, au cezut in pustiire,

iatl cd, nici mai qtii cum gi de unde, apare la lumind cdte un hulubag,

cu adevdrat sosit de pe lumea cealaltd. Povestea unei asemenea mari

minuni mi-a fost dat s-o aflu gi eu. Mi-a povestit-o doamna Dogog,

o profesoari de la nord, de undeva de ldngd Mirculeqti, oricum, un

sat nu departe de Bdlli. Era de mulli ani stabilitd cu traiul gi servi-

ciul in capitale, dar, ca toli intelectualii din prima generalie, pdstra

legdtura cu satul natal. Se tot ducea din cdnd in cind s-o vadi pe

maicd-sa, sd-9i vadi rudele, vecinii, colegii de gcoali.

intr-o duminici, imi Poveste$te dumneaei, fiind in ospe.tie la

perinli $i rimdnind singuri in case, tata, afumat de dimineali,dormea sub gopron, mama, dusi in sat cu dorul, 9i eu, puigor,

nepuiqor, dar, precum am zis, rimasa singure, curioasd ca toate fe-

meile, ce-mi vine ce am inceput a cotrobei intr-un cufir moqtenit

inci de la bunica. Poate-poate, printre vechiturile cele, voi desco-

peri ceva care ar mai putea fi la modi. Tot scotocind printre fuste

gi galuri mdncate de molii, dau Ia fundul cufirului de o foili adu-

nate in trei colturi, un hulubag, o scrisorici cum se trimiteau pe

timpul rizboiului. Un scris ciudat, comPlet necunoscut.

Poate fi scrisoare de la tata, m-a trisnit deodati un gdnd ca

un fulger. Adeviratul meu Pirinte cezuse pe front, maice-mea era

gravidi cu mine cdnd el fusese mobilizat. M-a crescut cel de-al

doilea tati.Cum se intimpla pe atunci, scrisorile de pe front veneau cu

o foarte mare intarziere, cici trebuiau cenzurate, iar cdrligele

liranilor basarabeni cereau o muncd serioasi pentru a fi descifra-

te. Pesemne, aqa se intdmplase gi atunci. Maici-sa a ndscut, apoi a

venit la poartd po9lagul cu pohoronca, cum se numeau buletinele

ce anunlau ciderea ostagilor pe cimpul de lupte. in treacet fie

spus, fiecare lari igi avea felul siu de a aduce trista veste familiei

9

uil

ttt:-Yr?s'ZY f

'/

,I

',1

rrl

celui cdzut pe front. in Germania, asemenea vegti le aducea fami-liei invilitorul, in Franla 9i in italia, preotul, in Anglia 9i in State-

le Unite - comisarul militar. ln Uniunea Sovietice, pesemne, datfiind cijertfe erau mult prea multe, totul era ldsat pe seama servi-ciilor pogtale. Cumplita veste !i-o transmitea gi inmana pogtagul.

- Iaca, fa, de-amu gata. S-o dus gi al teu, Dumnezeu si-l ierte.I-au fdcut o slujbd de pomenire in satul vecin, pentru ci in sa-

tul lor, biserica era inchisi, preotul se refugiase peste Prut. Dupecare parastas, maice-sa, taneri cum era, cu un copil sugaci, avea

a duce de una singuri o gospoddrie lereneasce, ii venea greu qi,

mai de voie, mai de nevoie, s-a recesetorit. $i cdnd colo, aparepoltagul la poarti cu o scrisorici de la bdrbatul riposat. Biata fe-meie, avAnd de acum altd familie, ca se nu apare in case tensiuni,repejor a ascuns hulubagul in cufdrul bunicii plin cu vechituri,s,i, cum l-a ascuns, a gi uitat de el. Aqa e printre firani. CAnd iqispune feranul sie insugi: asta trebuie s-o uit, chiar o uit6. $i nucd aqa, ugurel. Teranul uiti adinc, fundamental, o datd pentrutotdeauna.

Cu inima tremurendi de emolii, imi povestea biata profesoa-ri, desfac scrisorica gi prind a citi.

Redau conlinutul acelei scrisorele sumar, din memorie, aga

cum mi s-a povestit. Mai intii, scria el, mi inchin de sinitate lacutare gi la cutare, si la cutare, iar in rAndul doi te rog se-mi scriice face micula noastri, ci erai gravidd cdnd am plecat. imi spuneinima ci ai niscut o fetili, te rog se-mi scrii cum aratl, cu cineseamini gi ce nume i-ai dat. La noi aici plouA, $i eu stau ud leoarciin trangeu. Mi incdlzesc numai cu gAndul la fetila noastrd. M-amrugat Domnului se semene cu tine, cd eu, ca toli bdrbalii, afa qi

aqa, da' tu chiar ci e$ti arltoasi, curat fala neamului...

ldranii sunt foarte zgircili la laude cdnd vine vorba de sofii,considerdnd cd sarcina bdrbatului, in primul rdnd, e sd-i gtie soliade fricd. Altminteri cdsnicia nu se face, dupi pdrerea lor. La urmaurmei, cugma si fie cu9m6, broboada si fie broboadi, fiecare si-;iqtie locul. $i c6nd colo, unul din lumea asta de mojici necioplili,

'rii

t0 11

convingi ci solia trebui linute in frau, pentru ce femeia nebetutd

e ca gi casa nemiturati, se ridici deasupra tuturora !i declari cd

fala soliei sale e fala neamului.Fala Neamului!!!Aceste dou6 cuvinte au cezut peste mine ca din senin. Bdrba-

tul care a vizut prin chipul soliei sale lntregul siu neam' neam de

dragul ciruia std el acum in trangeu cu moartea in fali, bdrbatul

care a scris cu rndna sa gi i-a trimis aceaste inillare de pe cdmpul

de luptd, poate in ultima sa zi, gi tu, primind o asemenea miruire,s-o arunci la fundul unui cufir mAncat de cari ii pe Ioc sa uili de

ea? Vreme de cincizeci de ani nici se-li aminte$ti ci ai acolo pe

undeva o scrisoricd necitite?

Pentru ce atunci te-ai ci.sitorit cu beiatul acela?l

Pentru ce ai ficut cu el un copil?!

Steteam qi tot stdteam incremeniti cu scrisorica tatei in maniqi, oricdt ar pirea de straniu, continua profesoara Dogog, de prin-tre rdndurile celea sucite, cu litere ici romdnegti, ici rusetti, fere

punct 9i virgule, scrise pe genunchi cu un creion chimic pe vreme

de ploaie, de printre toate astea mi-a risirit aqa, deodati, pirintelemeu adeverat. I-am auzit glasul, i-am simlit suflarea qi era atat de

miqcetor in dragostea sa fa-ti de mama, era atit de frumos in ingri-jorarea sa fali de un copil ce inci nici nu se nbscuse, dar pe care el

de acum il iubea, inci't pe loc am gi zburat la el

Sufletul meu s-a lipit de sufletul lui, de acum eu aveam tate

adevdrat, el avea fiici, dar, Dumnezeule, cdnd a fost asta, unde a

fost gi dacd a fost, cdci el de-o jumitate de veac nu mai e pe lume!

De bucurie ci ne-am regesit, de dor, de jale, cu foila in mind, am

prins a boci. $i nu cb aga, de ochii lumii. lmi boceam pdrintele

dupe o jumatate de veac, aqa cum boceau cAndva babele la inmor-mdntare. Nici nu bdnuiam cd gtiu a boci. Dupd care, calmdndu-

md, linis,tindu-mi nervii, mi-am luat scrisorica, geanta gi fuga la

autobuz.Nu mai voiam si vid pe nimeni. Lehamite de to,ti. Lehamite

de toate.

lq;i'7"'// \.r '4\tY /

")I

Scrisoare din Franla

Singuretatea - mai iate una din tristele permanenle ale fiinleiumane. Oriunde ne-am afla, cu orice ne-am ocupa, oricdtd lumeam avea in jurul nostru, vine clipa ceea blestemate cand singuri-tatea ne liuie in urechi, in inimi, in suflet.

RdmAnem in aqteptare. Toati viala il agteptem pe cel ce

urmeazd sd vini, s5. acopere cu prezenla sa singurdtatea noastri,umplind golurile pe care le tdrdm cu noi toate viala.

Nu vine. N-a fost ieri, nici, pesemne, azi nu o se vine, ziua e pesfdrgite, sd vedem, poate, maine... Pind una-alta, aqteptim veqtide la el, mdcar o scrisorici. Sd vedem ce avem in cutiula pogtali.

9i toate viafa, cu o dulce emolie, ne apropiem de cutia po;tali,deschidem pogta electronici.

Scrisorile vin. Foarte rar, din an in Pagti, dar vin. Ce sd-i faci,nici noi nu prea scriem, nici noue nu ne prea scriu, dar scrisoriletotu$i vin.

Firegte, se intampli scrisori formale, informative, scrisori ne-plicute, dar vin qi scrisori calde, blAnde, binevoitoare...

Rar de tot, dar se intample se ne vine pe neasteptate si scrisoriistorice, hotirdtoare de destine, scrisori ce schimbi albia apelor,despdrtindu-le oarecum.,,.

Doamne, despdrlirea apelor, ce ne aduce ea? Viajd sau moarte?Pe la sfdrgitul secolului trecut, in primdvara lui 1994, daci nu

mi ingald memoria, intr-o zi frumoase, insoritA, pe cand inflori-serd salcAmii 9i toatd partea de sus a Chisindului mirosea a floarede salcdm, me intorceam de la o radioemisiune. La un momentdat, m-am pomenit strigat pe nume.

- Domnule Drule, o clip5, vd rugim frumos, o clipd....De pe partea opuse a strdzii veneau spre mine o pereche de

tineri.

- Vai, ce noroc pe capul nostru ci v-am intdlnit! Ce noroc!

I

trl

'l

t2 13

El, neltu!, voinicu!, ea, ceva mai josuld, dar veseli 9i vioaie ca

o veverili.

- $i de ce vi se pare cd norocul e atat de mare?

- Pentru c6, Pentru ce..

Veverila era plini de grabd gi de emolii.

- Umblem, iate, prin orag, ne luam rimas-bun. Am fost deja

Ei Ia Universitate, $i Ia Institutul Agricol, unde ne-am ficut stu-

diile, pe la camine am trecut, unde am locuit toli ani de studii,

acum coboram la vale sd ne luim rlmas-bun de la Luceafdrul'

unde am fecut cunoEtinle la ,,Pesirile tinerelii noastre". Vorbeam

de dumneata, coborind la vale, qi, cAnd colo' cine sd fi crezut, vd

zirim pe viu. Vai, ce noroc!

- Da' ce s-a intdmPlat cA vb luati remas-bun de la toate?

- Plecdm din Moldova, a rispuns sever, staPanindu-qi vocea'

bdiatul.

- Definitiv, l-a comPletat Veverila cu voce tremurande. Amdepus cerere pentru Canada gi am primit aviz. Miine la Ease ne

luim zborul. Pisirile tinereiii dumitale au cam plecat de aici, md-

iestre.

- Si. .. mul.ti au plecat de acolo, de la voi din sat?

- Mulii, a zis beiatul cu voce tristi. Dar qi mai mulli sunt pe

duci.

- Dar ce s-a intA,mPlat aqa, deodati, ce s-a miqcat lara din loc?

O vreme au ticut ambii, sfetuindu-se din priviri.

- O si vd rispund, domnule Druld, prin cuvintele vecinu-

lui, plecat de vreo trei ani la munci in Fran{a. Cum incepuse a se

desprimdvira, i-a scris soliei sale, o vecind de-a noastre, rimasd

singuri in casd. Vinde, mei femeie, tot ce-o mai rimas, dacS nu ai

cui vinde, di de pomand, dacb nici de pomand nu ai cui da, leapd-

dA tot gi vina aici la mine se trdim gi noi mdcar oleace omeneqte.

Ci noi, pdni amu, n-am treit, noi ne-am chinuit. . Asta e. Nu

vrem sd osdndim la chinuri nici viafa, nici soarta copiilor noqtri,

daci va da Domnul sA-i avem.

Am stat cateva clipe in reculegere, cinstind curajul acelui

teran.

ffi;r- va-nr1' /

:r

I

- E un pas dureros, desper-tirea de matce, dar nu avem in-cotro.

- Cunoagte!i limbile?

- Solia are Facultatea de limbi strdine, eu, cu franceza maimult...

- Domnule Druld, dace nu ve supdrati, zise Veverila scoto-cind colo ceva.

- Lasa, Lenulo, nu e cazul.,.

- De ce crezi cd nu e cazul? Noi, iate, aici, in carnelel, adu-nem adrese qi telefoane, ca si nu pierdem legitura cu patria-ma-mi, ;i, daci nu vi supdrali...

- Cu cea mai mare plicere...Le-am ldsat adresa, telefonul, ne-am imbreligat.

- Domnul si vb aibd sub ramura bundvointei Sale.

Pilda fiului chefliu

Deseori imi rdsar prin amintiri satele noastre cele de demult,sate enorme, pline de lume, pline de pisdri qi vite, pline de grijiqi nevoi. Peste doui dealuri, un alt sat, tot aqa de mare gi tot alade plin. Dincolo de Cubolta, alte doud sate vecine. Aveau nenu-mirate legaturi satele intre ele. Colo o fiicd miritatS, dincolo unbiiat insurat. Apoi, pdminturile vindute, cumpirate, date gi luatein arendd, piqunile, care qi unde is,i va pagte vitele. Necesitateacomunicdrii satelor intre ele apirea zilnic, erau s,i cazuri drama-tice, cazuri de urgenfi, dar nici telefoane nu erau pe atunci, nicioficii poqtale. Unde mai pui ci marea majoritate a populaliei era

ne$tiutoare de carte, iar cei care, de bine, de riu, buchiseau citepulin abia de-qi puteau pune semnitura.

Unica salvare rimAneau iarmaroacele, targurile ldrdnetti,unde se adunau cei ce aveau ceva de vlnzare gi posibilii cumpdr6-tori. Vite, cdrule, covoare, butoaie, cereale, coveli, olirie, icoane,

seminle de tot felul, de toate soiurile. De dimineal6 qi pdni pe

dupd-amiazi, lume de peste lume, o forfotl nemaipomenite. Joiala Visoca, vinerea la Sofia, duminicile la Drochia qi la Dondugeni.

- Mdi Vasile, se zice ce te giteqti maine de iarmaroc?

- Vreu si mi duc.

- Am o mare rugiminte. Dace gdsegti acolo pe cineva de la

Moara Veche, te rog se trimi,ti Printr-insu' cdteva vorbe pentru

Dominte al lui Chirici VAnitorul.

- Ce si-i transmit?

- Si le spuni ci neamurile lor din Horodigte suntem tare

ingrtorate de starea bunicii Nastasia, 9i, dacd, Doamne fereqte,

o s-o ia Domnul, ii rugdm sd ne dea cumva de 9tire, ca sA putem

participa la inmormantare, pentru cA ne-a fost 9i noue bunici'..

- Bine. Voi ciuta acolo Pe cineva.

Peste doue septemani vine o femeie din cealalti margine de sat.

- Omul meu s-o intors de la targ;i m-o rugat sd ve transmit

vorbi de la neamurile din Moara Veche. Bunica Nastasia se simte

mai bine. S-o coborat de pe cuptor gi umbli incetigor prin casi..

- Iaca, draga mea, parci mi-ai fi luat o piatra de pe inimd'nici nu gtiu cu ce se te mullumesc pentru aqa o veste.

- Ce mare lucru am ficut ca se me mai 9i mullumeqti? Ne-au

rugat si vd aducem gtire. V-am adus-o. N-o fost grea, nu mi-am

nirsddit umarul. RimaneIi sandtosi.

Parci le vid qi acuma pe cumetrele cu fuste inflorite cum vin

9i se aqazi pe prispa casei, pe un liicer aqternut de mama. Triiampeste drum de biserici gi ele veneau, de obicei, si discute slujba

ce avusese loc in acea duminicd. Mai intai cd nu toate au fost la

biserici. Apoi nu toate auzeau bine gi nu toate erau la fel de istele,

ca se poate prinde tAlcul predicii din gura preotului.Mama le scoate din casi intr-un blid cAteva pldcinte, rimase

de la masa de prinz.

- Chiar am sA rup o bucelica sa gust, sA aflu cum le face

Sofila.

- Daca e pe gustat, rup gi eu o margine.

- Iaca, nu gtiu de ce, plicintele vecinei totdeauna-s mai gus-

toase decit cele pe care le coc eu.

- Of, Doamne, Doamne....

,/

,l'

rrl:'

,i;

l4 15