Romancier interbelic, Liviu Rebreanu isi aduce contributia la dezvoltarea literaturii romane atat prin scrierile nuvelistice

ION

demonstratie

de Liviu Rebreanu

- Roman traditional (prin tema) si modern (prin constructie structura, tehnici narative)

- roman interbelic

- roman social (se descrie satul romanesc ardelenesc de la inceputul sec. al XX-lea

- roman realist (isi propune sa copieze aspecte din realitatea vremii)

- roman obiectiv- se refera la tehnica narativa utilizata de povestitor

Romancier interbelic, Liviu Rebreanu isi aduce contributia la dezvoltarea literaturii romane atat prin scrierile nuvelistice cat si prin romane, datorita carora este cunoscut.

Anul 1920, anul publicarii romanului Ion, reprezinta o data importanta a istoriei literaturii romane, deoarece publicarea operei marcheaza o trecere de la romanul traditional la romanul modern.

Considerat primul nostru roman romanesc modern, Ion are la baza doua surse de inspiratie. Prima este de natura fictionala: nuvelele Zestrea si Rusinea, iar cea de-a doua este de natura nonfictionala si este data de o intamplare la care a asistat Rebreanu : impresionat fiind de un taran caresaruta pamantul ca pe o ibovnica.

Compozitia romanului este alcatuita din doua mari secvente narative cu cate un titlu semnificativ (Glasul pamantului si Glasul iubirii), acestea fiind la randul lor impartite in mai multe capitole purtand si ele cate un titlu (Inceputul, Zvarcolirea).

Tema romanului este des intalnita in literatura romana si poarta pecetea traditionalismului descriind aspecte ale vietii la tara. Ca structura insa romanul se inscrie in linia modernitatii prin alternarea planurilor, prin utilizarea unei tehnici narative circulare (inceputul si sfarsitul prezinta aceeasi imagine:drumul).

Asadar romanul incepe si se termina cu aceeasi imagine: drumul. Daca la inceputul operei exista o ampla descriere a drumului ce duce din sos. nationala catre satul Pripas, la sfarsit se reia traseul , dar invers, caci drumul ne scoate din locul in care s-au intamplat evenimente tragice readucandu-ne in realitate : Despre drumul de la inceputul lui Ion s-a spus ca face legatura intre lumea reala si fictiune: urmandu-l, intram si iesim ca printr-o poarta din roman(Nicolae Manolescu Arca lui Noe, cap.Drumul si Spanzuratoarea)

Inceputul si Sfarsitul se constituie , prin urmare , la nivel narativ intr-o constructie circulara, element nou utilizat de Rebreanu, dar cunoscut deja in literatura universala prin Lev Tolstoi in romanul Ana Karennina.

Incipitul prezinta ,asadar , drumul ce se opreste la marginea satului Pripas lume aflata intr.-o vizibila alterare spirituala (cruce stramba... un Hristos cu fata spalacita...).

Linistea se asterne peste sat si numai la carciuma lui Avrum se mai dezmortesc spiritele., tehnica aceasta narativa se face , in opinia lui Nicolae Manolescu , pentru ca cititorul sa treaca din lumea reala in lumea fictiunii.

La hora satului, la vaduva lui Maxim Oprea, intalnim toate personajele care vor lua parte la actiunea romanului.Hora a fost interpretata ca fiind o hora a destinelor, de aici desprinzandu-se jucatorii principali: Ion, Ana, George Bulbuc si Florica.

. Tot aici naratorul furnizeaza cateva indicii, prefigurand astfel conflicetele romanului: bataia dintre Ion al Glanetasului si George Bulbuc, schimbul de replici taioase dintre Ion si Vasile Baciu, tatal Anei, viitoarea sotie etc.

Subiectul evolueaza pe doua planuri paralele, descriindu-se fie evenimentele din familia Glanetasu, fie cele din familia Herdelea (invatatorul satului).

Ion, protagonistul romanului si cel care da titlul operei este urmarit in special in actiunile intreprinse pentru a intra in posesia averii Anei, fata cea mai bogata din sat. Manat de aceste dorinte ascunse pune la cale un plan diabolic de seducere a Anei, plan care ii reuseste. Insarcinata, Ana, la inceput, trebuie sa faca fata violentei tatalui si indiferentei lui Ion. Pana la urma Ion si Vasile Baciu se pun de acord asupra nuntii si totul pare sa reintre in normal.

Nunta, una dintre experientele marcante ale vietii, se dovedeste a fi pentru Ana un lung drum al suferintelor pe care le finalizeaza cu sinuciderea.

Ramas vaduv cu un copil, Ion intra in sfarst in posesia averii , dar abia dupa moartea copilului. Potolindu-si setea de pamant, personajului ii reanvie dorinta de a o cuceri pe Florica, iubita mai saraca pe care o lasase pentru Ana. Cu aceste ganduri, Ion face dese vizite Floricai, casatorita acum cu George Bulbuc, dar isi gaseste sfarsitul rapus de sapa acestuia. Ion este un personaj complex care, pe fondul unor calitati precum energie, pricepere, harnicie, acumuleaza tot mai multe defecte guvernate toate de ambitia nemasurata pentru pamant. Trasaturile negative ale personajului vor avea urmari si asupra celorlalte destine din carte, caci atitudinea rece, distanta fata de Ana o conduce catre spanzuratoare, indiferenta fata de copil va duce la moartea acestuia.

In paralel se desfasoara evenimentele din familia invatatorului Herdelea: povestile amoroase traite de cei trei copii Titu, Laura si Ghighi, demisia invatatorului si nu in ultimul rand conflictul cu preotul Belciug.

Liviu Rebreanu isi construieste romanul utilizand modalitati noi in literatura romana, fiind cunoscut drept ctitor al romanului romanesc modern.In primul rand stilul lui Rebreanu se remarca prin anticalofilism, autorul preferand expresia dura , bolovanoasa,de altfel este maniera in care reusesc sa se exprime prozatori romani valorisi precum Slavici, Marin Preda,Camil Petrescu.

Tehnica planurilor paralele imparte actiunea in doua povesti(lumea taraneasca si lumea intelectualior) urmarind in paralel atat istoria lui Ion cat si cea din familia Herdelea;

Tehnica contrapunctului(termen preluat din domeniul muzical) ,o alta noutate narativa propusa de Rebreanu presupune abordarea aceleeasi teme in lumi diferite. De exemplu , nunta Anei,nunta taraneasca , este tratata intr-un registru serios ,apoi urmeaza o prezentare a nuntii intelectualilor tratata intr-un registru usor ironic

Naratiunea se desfasoara la persoana a III-a, naratorul fiind omniscient si omniprezent, modalitate realista de a prezenta subiectul,de unde si perspectiva obiectiva asupra operei

Ion ramane cel mai important roman al primei jumatati a sec.al XX-lea, descriind veridic viata satului, obiceiurile si traditiile populare, familia sau destinele tragice antrenate in lupta pentru pamant.

ION

~caracterizare~

Personajul principal masculin al romanului omonim este Ion al Glanetasului, fecior sarac din satul ardelenesc Pripas.

In crearea personajului sau, Rebreanu utilizeaza in special tehnici ale realismului. Ion capata in roman o configuratie clara a identitatii atat de reala incat poate face concurenta starii civile. Autorul are grija inca de la inceputul romanului sa-l integreze pe Ion intr-un mediu si sa furnizeze informatii detaliate despre biografia eroului: istet, harnic, dar sarac.

Din hora duminicala se desprinde personajul central al romanului, Ion, care prin gesturi, atitudine si fapte, este caracterizat indirect: violent (se ia la bataie cu George Bulbuc), orgolios (resimte puternic rusinea de a fi desconsiderat de Vasile Baciu), ambitios (acorda mai multa atentie Anei), impulsiv (nu-si stapaneste pornirile violente in raport cu George Bulbuc).

Eroul lui Rebreanu pare a fi stapanit de doua patimi care-i vor pregati sfarsitul tragic: Glasul pamantului si Glasul iubirii. Prin remarcile facute de narator: Pamantul ii era drag ca ochii din cap,pamantul i-a fost mai drag ca o mama personajul devine un individ controlat de instincte primare, dar o victima a mentalitalitatii de atunci potrivit careia a avea pamant era echivalent cu a fi respectat si a detine puterea.

Daca Eugen Lovinescu spunea ca:Ion este expresia instictului de stapanire a pamantului in slujba caruia pune o inteligenta ascutita, o viclenie procedurala si o vointa imensa, George Calinescu considera dimpotriva ca: lacomia lui de zestre e centrul lumii si el cere cu inocenta sfaturi dovedind o ingratitudine calma.... nu din inteligenta a iesit ideea seducerii ,ci din viclenia instinctuala, caracteristica oricarei fiinte reduse. Oricare ar fi imboldul dat personajului in scopul seducerii Anei, fata cea mai bogata din sat, cert este faptul ca Ion aplica o strategie de intrare in posesia pamantului acesteia, incununata de succes in urma mult asteptatei nunti.

Capitolul Zvarcolirea indica o prima ipostaza a personajului, care, privind campurile lui Vasile Baciu, se simte mai mult ca oricand indreptatit sa le revendice pentru a-si potoli setea de avutie.Framantat de dorinta de a avea pamant ,cat mai mult,Ion isi alimenteaza obsesia pentru acumularea materiala in aceasta scena prin infruntarea dintre om si pamant in urma careia este clara suprematia omului asupra celui din urma.Pasajul din punct de vedere stilistic contine un numar mare de personificari ceea ce sporeste cei sporeste expresivitatea transformand momentul intr-unul simbolic in care se celebreaza un ritual mistic al posesiunii:Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului , ca o chemare coplesindu-l.Acestei scene ii corespunde o alta in capitolul Sarutareadin secventa aII-a; pesonajul este vazut intr-o alta ipostaza, aceea de invingator , caci planul i-a reusit si ambitiile sale au fost incununate de triumf. Momentul este marcat si el printr-o suita de personificari in conflictul dintre om si pamant; astfel pamantul este la fel de viu ca si omul ,iar personajul reactioneaza neobisnuit la vederea acestuia:il cuprinse o pofta salbateca sa imbratiseze huma...apoi incet fara sa-si dea seama se lasa in genunghi isi cobora fruntea si-si lipi buzele de pamantul umed

Spre deosebire de alti eroi de romane Ion este construit de Rebreanu din lumini si umbre. Astfel imaginea acestuia este diferita in functie de cel care caracterizeaza personajul. Acest lucru se vede in relatia cu celelalte personaje. Familia Herdelea,respectiv Zaharia Herdelea il considera drept silitor si cuminte,istet,insa Vasile Baciu nu inceteaza sa-l defaimeze ,aruncandu-i vorbe grele : sarantoc, talhar, fleandura.

Ion este un personaj complex care, pe fondul unor calitati precum energie, pricepere, harnicie, acumuleaza tot mai multe defecte guvernate toate de ambitia nemasurata pentru pamant. Trasaturile negative ale personajului vor avea urmari si asupra celorlalte destine din carte, caci atitudinea rece, distanta fata de Ana o conduce pe aceasta catre spanzuratoare, iar indiferenta fata de copil va duce la moartea acestuia. Ion va influenta si destinul cuplului George Bulbuc-Florica. Finalul ii oferta eroului un sfarsit pe masura vietii zbuciumate, dar si in spiritul eticii, caci un personaj care a adus nefericire in jurul lui nu poate sfarsi decat tragic. George Calinescu il cataloga pe Ion ca: bruta care a batjocorit o fata, i-a luat averea, a impins-o la spanzuratoare si a ramas in cele din urma cu pamant. Nici macar incercarea de a reveni la fosta iubita Florica si de a reconsidera iubirea lui fata de aceasta nu-l salveaza pe Ion de la moarte.

Sfarsitul eroului naste mai multe controverse, de-a lungul timpului existand mai multe interpretari ale acestuia. Moartea personajului nu poate fi pusa in legatura cu atitudinea moralizatoare a autorului care vrea sa-si pedepseasca eroul pentru lipsa de echilibru si cumpatare. Rebreanu este un autor modern si mai degraba putem inclina catre un sfarsit aflat in acord cu evolutia subiectului. De asemenea trebuie avut in vedere si rolul de erou tragic al lui Ion predestinat unui sfarsit spectaculos , daca ne gandim la varianta ca el sa nu fie vinovat in totalitate de nedreptatiile comise , dimpotriva soarta este raspunzatoare pentru aceasta.

Prin acest personaj, Rebreanu reuseste sa surpinda mentalitatea satului ardelenesc de la inceputul sec. XX, caci mediul are un rol foarte important in hotararea destinului personajului.