Ioduri
4
IODUL ŞI FUNCŢIA TIROIDIANĂ Pentru ca funcţia tiroidiană să se desfăşoare normal este necesară o cantitate adecvată de iod pentru sinteza hormonilor tiroidieni. În carenţa de iod, TSH se secretă în exces, tiroida devine hiperplastică şi se hipertrofiază. Prin creştere în volum şi stimulare, tiroida poate extrage cantităţile reziduale de iod din sânge producând un gradient ce poate fi până la de 10 ori mai mare decât normal. În insuficienţele tiroidiene uşoară şi medie, tiroida produce astfel cantităţi suficiente de hormoni, preferenţial T3. În insuficienţa severă apare la nou născut şi copil cretinismul, iar la adult hipotiroidismul. Iodul insuficient în alimentaţie produce guşa simplă sau netoxică. În vegetale, carne (inclusiv de pasăre) iodul se găseşte în cantităţi minime; lactatele şi peştele sunt relativ bogate în iod. Apa de băut are cantităţi neglijabile de iod. Iodul s-a utilizat empiric în tratamentul guşei prin deficit de iod, de mai bine de 150 de ani. În multe ţări ale lumii s-a adoptat profilaxia cu iod în zonele guşogene, endemic deficitare în iod. Metoda cea mai practică de suplimentare cu iod pentru siguranţa populaţională este adăugarea iodurii sau iodatului la sarea de masă. În ultimul timp este preferat iodatul. În unele ţări suplimentarea este obligatorie şi este legiferată. De obicei sarea iodată are 100 micrograme iod/ 1 gram sare. Alte vehicule pentru iod ar fi uleiul iodat, administrat oral sau parenteral, rezerve de apă iodată, iodarea alimentaţiei animale, sisteme de irigare iodate. Relaţia iodului cu glanda tiroidă În cantităţi mici iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Mai rar, după doze mari de iod pot apărea fenomene de hipertiroidism. Administrat în cantităţi mari, iodul blochează acut, aparent neaşteptat funcţia tiroidiană. În concentraţii mari, iodul produce pe tiroidă efectul Wolff-Chaikoff, caracterizat prin inhibiţia acută a biosintezei iodotirozinelor şi iodotironinelor. Sunt influenţate toate etapele importante ale biosintezei şi eliberării hormonilor tiroidieni. În tiroidă iodul îşi limitează propriul transport. Determinantă în acest efect este concentraţia intracelulară crescută de iod, mai degrabă decât concentraţiile extracelulare. Efectul de inhibiţie a biosintezei este tranzitoriu, după care se produce „evadarea” cu reluarea proceselor normale prin scăderea adaptativă a
-
Upload
ariana-cordo -
Category
Documents
-
view
223 -
download
3
description
farmacologie
Transcript of Ioduri
Iodul i funcia tiroidianPentru ca funcia tiroidian s se desfoare normal este necesar o cantitate adecvat de iod pentru sinteza hormonilor tiroidieni. n carena de iod, TSH se secret n exces, tiroida devine hiperplastic i se hipertrofiaz. Prin cretere n volum i stimulare, tiroida poate extrage cantitile reziduale de iod din snge producnd un gradient ce poate fi pn la de 10 ori mai mare dect normal. n insuficienele tiroidiene uoar i medie, tiroida produce astfel cantiti suficiente de hormoni, preferenial T3. n insuficiena sever apare la nou nscut i copil cretinismul, iar la adult hipotiroidismul. Iodul insuficient n alimentaie produce gua simpl sau netoxic.
n vegetale, carne (inclusiv de pasre) iodul se gsete n cantiti minime; lactatele i petele sunt relativ bogate n iod. Apa de but are cantiti neglijabile de iod.
Iodul s-a utilizat empiric n tratamentul guei prin deficit de iod, de mai bine de 150 de ani. n multe ri ale lumii s-a adoptat profilaxia cu iod n zonele guogene, endemic deficitare n iod. Metoda cea mai practic de suplimentare cu iod pentru sigurana populaional este adugarea iodurii sau iodatului la sarea de mas. n ultimul timp este preferat iodatul. n unele ri suplimentarea este obligatorie i este legiferat. De obicei sarea iodat are 100 micrograme iod/ 1 gram sare. Alte vehicule pentru iod ar fi uleiul iodat, administrat oral sau parenteral, rezerve de ap iodat, iodarea alimentaiei animale, sisteme de irigare iodate.
Relaia iodului cu glanda tiroid
n cantiti mici iodul este necesar pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Mai rar, dup doze mari de iod pot aprea fenomene de hipertiroidism.
Administrat n cantiti mari, iodul blocheaz acut, aparent neateptat funcia tiroidian. n concentraii mari, iodul produce pe tiroid efectul Wolff-Chaikoff, caracterizat prin inhibiia acut a biosintezei iodotirozinelor i iodotironinelor. Sunt influenate toate etapele importante ale biosintezei i eliberrii hormonilor tiroidieni. n tiroid iodul i limiteaz propriul transport. Determinant n acest efect este concentraia intracelular crescut de iod, mai degrab dect concentraiile extracelulare. Efectul de inhibiie a biosintezei este tranzitoriu, dup care se produce evadarea cu reluarea proceselor normale prin scderea adaptativ a transportului intracelular, cu scderea concentrailor intracelulare i reducerea expresiei mARN i a proteinei NIS.
Mecanismul Wolff-Chaikoff nu este elucidat. Ar fi implicai unii compui iodai organici formai n tiroid. De subliniat c la aceste concentraii mari, iodul are un evident efect de inhibiie a eliberrii hormonilor tiroidieni, att la eutiroidieni ct i la hipertiroidieni. Pe culturi celulare tiroidiene, iodul inhib proliferarea acestora, acionnd probabil pe puncte cruciale ale ciclului celular.
La eutiroidieni iodul n doze mici de 1,5 -150 mg/zi produce o scdere minim a T4 i T3 plasmatice i o uoar cretere compensatorie a TSH plasmatic. n general toate aceste valori rmn n limite normale. Totui pacienii eutiroidieni cu antecedente tiroidiene pot dezvolta hipotiroidism dup iod. La aceti subieci, efectul Wolff-Chaikoff este persistent. Efectul a fost observat i dup consumul de medicamente care au iod n molecul.
Utilizarea iodurilor n hipertiroidismIodul se administreaz n tratamentul hipertiroidismului pentru efectele sale inhibitorii acute. nainte de apariia medicamentelor antitiroidiene a fost singurul remediu disponibil pentru controlul hipertiroidismului. Utilizarea sa n acest context este aparent paradoxal. n tirotoxicoza sever efectul este rapid i eficacen hipertiroidism iodurile se utilizeaz n pregtirea preoperatorie pentru tiroidectomie i mpreun cu antitiroidiene i beta blocante (propranolol) n tratamentul crizei tirotoxice.
n hipertiroidism efectul iodurilor este remarcabil i rapid fiind evident dup 24 de ore. Rata metabolic scade la valori comparabile cu cele produse de tiroidectomie. Aceasta arat c eliberarea hormonilor tiroidieni n circulaie este rapid blocat. De asemenea, este redus biosinteza hormonilor tiroidieni. Pe esutul tiroidian, iodurile reduc vascularizaia glandular, consistena tiroidei crete, celulele scad n dimensiuni. Coloidul se reacumuleaz n foliculi i crete cantitatea de iod legat. Efectul apare ca i cum un stimul excesiv pe tiroid ar fi fost nlturat sau antagonizat. Efectul maxim este atins dup 10 15 zile de terapie continu, cnd semnele de hipertiroidism se amelioreaz evident. Din pcate terapia cu iod n hipertiroidism nu controleaz complet manifestrile bolii, iar efectul benefic dispare dup un timp, cnd se constat o revenire a hipertiroidismului la intensitatea iniial sau chiar mai sever.
Pregtirea preoperatorie cu iod n hipertiroidismIodul reduce dimensiunile tiroidei i vascularizaia glandular; tiroida devine mai ferm. Exist variante terapeutice n utilizarea iodului pentru acest procedeu. Uneori se administreaz singur. Mai frecvent se obine controlul hipertiroidismului cu antitiroidiene, iar cu 7 10 zile nainte de intervenie se administreaz iodurile. nceperea tratamentului cu ioduri are efecte variabile. Uneori iodurile produc acumularea hormonilor n tiroid, ceea ce prelungete durata tratamentul cu antitiroidiene pentru obinerea controlului hipertiroidismului. O explicaie ar fi prevenirea inactivrii peroxidazei de ctre antitiroidiene prin ioduri.
Posologie
Doza minim indicat este de 6 mg iodur/zi. Nu se obin efecte mai intense dup doze mai mari. n intestin iodul este redus naintea absorbiei. Se utilizeaz soluie Lugol, care conine iod 5% n iodur de K 10%. Una pictur soluie Lugol are 6,3 mg iod. Se utilizeaz i soluia saturat de iodur de potasiu (SSKI), care are 38 mg/1 pictur. De obicei, dozele administrate se stabilesc empiric i sunt mai mari dect cele necesare. Astfel se administreaz 3 5 picturi soluie Lugol / zi sau 1 3 picturi SSKI. Protecia fa de expunerea radioactiv prin ioduri
Iodurile au fost ntrebuinate pentru protejarea copiilor i adulilor dup expunerea la izotopi radioactivi (iod, dar i alte elemente prezumptiv captate n tiroid) n cursul accidentelor nucleare. Pe scar larg procedeul a fost folosit n multe ri dup accidentului nuclear din 1986 de la Cernobl. Iodurile administrate pe cale oral, n doze de 30 100 mg scad marcat captarea tiroidian a izotopilor radioactivi. Efectul este mai pronunat dac iodurile se administreaz anterior sau la scurt timp dup expunerea la iradiere.
Iodul radioactivDintre numeroii izotopi radioactivi ai iodului n practica medical prezint interes 131I i 125I. 131I emite radiaii i . 131I se folosete n scop diagnostic pentru determinarea capacitii tiroidiene de captare a iodului i pentru scanare tiroidian radioactiv. T1/2 relativ scurt, de 8 zile, este convenabil pentru scop diagnostic. Prin efectele citotoxice, 131I se indic n cancerele tiroidiene i n hipertiroidism.
125I se indic, plasat local, n tratamentul unorneoplasme, cum ar fi cancerul de prostat.
131I i mai puin 125I sunt ncorporai n ADN i exercit efecte citotoxice localizate.PAGE 2
