Ioan17 · Web viewAcum, omul se află pe drumul care coboară spre Ierihon – simbol al...

Sămânţa Bună

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna/2014-04-24

Marţi, 1 Aprilie 2014

O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele.Proverbe 15.30

Un băiat de opt ani nu avea calităţi fizice, dar îi plăcea baschetul. De aceea a exersat mereu. Băiatul l-a rugat de multe ori pe tatăl său să se joace împreună cu el, dar acesta îşi lua rar timp pentru băiatul său. Mereu invoca motivul că nu are timp.Când băiatul a împlinit nouă ani, a stăruit atât de mult de tatăl său, până când l-a dus la o selecţie pentru practicarea baschetului. Înainte de încheierea selecţiei, tatăl i-a spus: „Băiete, mergem acasă! Nu eşti bun să joci baschet“. Mica încredere a băiatului în capacităţile sale nu prea mari a fost total zdruncinată de cuvintele necugetate ale tatălui. Abia după mulţi ani şi-a recâştigat încrederea, că este o fiinţă capabilă de ceva în viaţă.Când părinţii nu-şi încurajează şi nu le acordă copiilor sprijinul necesar încercării de a realiza ceva, aceştia îşi fac, în anii formării personalităţii, o concepţie greşită despre capacitatea lor. Dacă eforturile copiilor nu sunt apreciate de părinţi, urmările în viaţa copiilor nu vor fi din cele mai fericite. De aceea, fiecare părinte să se lase învăţat de mesajul Bibliei. Privirea prietenoasă înveseleşte, încurajează inima copilului. Încurajarea îl întăreşte pentru o lucrare bună.

Sămânţa Bună

Miercuri, 2 Aprilie 2014

Israel a zis lui Iosif: „… Vino, căci vreau să te trimit …“. „Iată-mă, sunt gata“, a răspuns el.Geneza 37.13

În versetul de astăzi este o secvenţă din viaţa lui Iosif, care se aseamănă mult cu momentul când Domnul Isus a acceptat să vină pe pământ. Iosif a putut spune tatălui său: „Iată-mă!“, arătând că este o umbră a Celui care urma să Se arate lumii. Venind în lume, Domnul Isus a spus: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“ (Evrei 10.7). Înainte de întemeierea lumii, venirea lui Isus pe pământ era în gândurile lui Dumnezeu, dar în momentul venirii Sale pe pământ, Domnul a fost Cel care S-a oferit să împlinească voia divină. Când i s-a apropiat ceasul şi umbra morţii era înaintea sufletului Său, singura preocupare a lui Hristos a fost glorificarea Numelui Tatălui. În Ghetsimani, Domnul a repetat cuvintele: „Totuşi, facă-se nu voia Mea, ci a Ta!“.Într-o împrejurare, Domnul a spus: „căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis“ (Ioan 6.38). Aceasta ne arată fără echivoc, că Hristos nu Şi-a început viaţa în ieslea Betleemului, ci El a existat din veşnicie cu Dumnezeu Tatăl în cer. Venind în lume, Domnul a fost ascultător, Fiul ascultător de Dumnezeu. De bunăvoie, Hristos a ocupat locul de rob, pentru a împlini voia Tatălui Său. Voia proprie a Domnului a fost în acord perfect cu voia lui Dumnezeu.

Sămânţa Bună

Joi, 3 Aprilie 2014

Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi …Proverbe 8.33

„Nu fiindcă lucrurile sunt grele, nu avem curaj, ci fiindcă nu avem curaj, ele sunt grele.“

(Seneca, scriitor latin)

„O viaţă nefolositoare este o moarte timpurie.“

(J. W. Goethe, scriitor german)

„În toate iernile de suferinţă gândeşte-te că nu poate să nu fie primăvară.“

(Nicolae Iorga, istoric român)

„Munca îndepărtează de la noi trei mari rele: plictiseala, viciul şi nevoia.“

(Voltaire, scriitor francez)

„Răbdarea şi timpul fac mai mult decât forţa şi mânia.“

(La Fontaine, scriitor francez)

„Ceea ce este adevărat la lumina lămpii, nu este adevărat la lumina soarelui.“

(Jacobus Joubert, general bur)

„În lume sunt multe minuni, dar nu mai mari ca omul.“

(Sofocle, poet grec)

„Nimeni nu s-a îmbogăţit repede pe căi cinstite.“

(Epicur, filozof grec)

Sămânţa Bună

Vineri, 4 Aprilie 2014

… Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.Luca 24.17

Cei doi bărbaţi care mergeau spre Emaus erau dezamăgiţi de neîmplinirea speranţei pe care şi-o puseseră în Isus din Nazaret, de a izbăvi poporul Israel. Moartea lui Isus pe cruce între doi tâlhari le-a zdruncinat aşteptările, iar vestea învierii Lui i-a pus în uimire şi nedumerire. Astfel, sufletele lor obosite se resemnaseră. Dar resemnarea nu este bună. Cei doi bărbaţi au fost eliberaţi de Mântuitorul de acest coşmar apăsător. Prin cuvintele dătătoare de o nădejde care nu înşală, Mântuitorul a adus liniştea în sufletele lor.Caracteristica vremii în care trăim este neliniştea sufletească, ce stăpâneşte pe cei mai mulţi oameni. Omul zilelor noastre se află într-o permanentă nelinişte. Pe feţele multora se poate citi tristeţea, lipsa de orientare spre adevărata linişte sufletească. Şi tocmai într-o asemenea stare, Mântuitorul vine în împrejurarea fiecărui om. Şi astăzi, cititorule, prin aceste rânduri, Mântuitorul spune: „Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă“ (Matei 11.28)! Mântuitorul singur este salvarea noastră din neliniştea sufletească. Să ne punem încrederea în El!

Sămânţa Bună

Sâmbătă, 5 Aprilie 2014

Ci strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.Matei 6.20

Un om bogat şi-a construit o vilă mare şi luxoasă. Nu departe de omul bogat locuia un om sărac, dar care avea bogăţii duhovniceşti dăruite de Isus Hristos. Omul bogat a invitat pe cel sărac să-l viziteze. Bogatul zise vecinului său sărac: „Vezi împrejurimile vilei mele? Încotro priveşti, totul este al meu. Nimeni din această zonă nu poate să se compare cu mine“. – „Într-adevăr?“, întrebă vecinul şi continuă: „În ochii oamenilor sunteţi admirat şi lăudat, dar cel mai bogat nu sunteţi dumneavoastră. Eu cunosc pe altcineva cu care nu vă puteţi compara“. – „Cum este posibil acest lucru?“ – „Vedeţi coliba aceea? Acolo locuieşte o bătrânică, ce este compătimită de toţi, dar ea este cea mai bogată, pentru că Îl are pe Domnul Isus ca Mântuitor al ei personal, iar El este mai de preţ decât orice avuţie de pe pământ.“Fiecare om poate să strângă o comoară în cer prin credinţa în Domnul Isus. Mântuitorul Însuşi a spus alor Săi: „Eu Mă duc să vă pregătesc un loc“. Cunoaşteţi acest loc şi cum puteţi ajunge acolo?

Sămânţa Bună

Duminică, 6 Aprilie 2014

Adevărat vă spun că oriunde va fi propovăduită evanghelia aceasta …, se va spune şi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei.Matei 26.13

Numai Maria a făcut ceva pentru îmbălsămarea Învăţătorului, căci celelalte femei au venit la mormânt, cu miresmele pe care le pregătiseră, după învierea Mântuitorului. Fapta Mariei a fost unică în glorioasa istorie a Domnului. Fapta Mariei se leagă atât de mult de moartea lui Hristos, încât oriunde se vesteşte evanghelia, se va vorbi despre ea. Avem aici o împlinire a cuvintelor: „Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte“.Astăzi, şi noi avem ocazia, după ce ne-am întâlnit cu Domnul, să dovedim că Îl iubim într-o lume în care ura şi dispreţul cresc în fiecare zi. Să dea Dumnezeu ca noi toţi, mici şi mari, să ne afirmăm ataşamentul faţă de Persoana slăvită a Mântuitorului, care S-a dat pe Sine la moarte pentru a ne salva sufletele! Pentru a face o astfel de lucrare, inimile noastre trebuie să fie pline de iubirea Sa, să fim preocupaţi cu El, să stăm la picioarele Domnului şi să învăţăm de la El. Acolo, Maria a făcut o lucrare atât de importantă pentru Mântuitorul! Acolo, respectul Mariei faţă de Răscumpărătorul a crescut aşa de mult, încât a putut să-L onoreze într-o ocazie unică! Inima Mariei s-a revărsat în semn de omagiu faţă de Domnul ei.

Sămânţa Bună

Luni, 7 Aprilie 2014

… s-a aruncat la genunchii lui Isus şi i-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos“.Luca 5.8

Spre durerea familiei, un tânăr a căzut în patima beţiei. În toate împrejurările nega că merge pe o cale greşită. De la un timp a plecat departe de casa părintească. Familia s-a rugat mult pentru el.Într-o seară, pe când familia era la rugăciune, tânărul chefuia într-o cârciumă. Pe la ora zece seara, s-a hotărât să plece acasă. Pe drum l-a prins o vijelie puternică cu trăsnete şi tunete. Pentru prima dată în viaţă l-a cuprins o mare frică, încât tremura din tot corpul. Dintr-o dată, în mijlocul vijeliei, tânărul a căzut pe genunchi. Cu faţa şi mâinile pe pământ a început să strige la Dumnezeu pentru îndurare. În acelaşi timp, familia era şi ea pe genunchi pentru a cere lui Dumnezeu să lucreze în inima fiului lor. În mijlocul acelei furtuni, tânărului i s-a părut că aude o voce, care îi spunea: „Păcatele îţi sunt iertate“.În ziua următoare a scris acasă o scrisoare despre cele întâmplate. Aşa s-a aflat că cei din familie îngenuncheaseră de bunăvoie în faţa lui Dumnezeu, iar fiul lor se puse pe genunchi la vorbirea lui Dumnezeu prin furtună. Şi familia, dar şi tânărul au aflat în chip practic adevărul că rugăciunea are o mare putere.

Sămânţa Bună


El [Dumnezeu] dă omului după faptele lui, răsplăteşte fiecăruia după căile lui.Iov 34.11

Mijloacele de informare în masă ne aduc zilnic veşti ca acestea: săptămâna aceasta au avut loc mari cutremure de pământ în …; ciclonul tropical a lovit zilele trecute coasta de sud …; un vas s-a scufundat având la bord …; o bombă a explodat la bordul avionului de pasageri … La toate aceste întâmplări, omul îşi pune întrebarea: „De ce?“ sau „Cum permite Dumnezeu astfel de catastrofe?“. Unii sunt gata chiar să-L facă răspunzător de toate nenorocirile care ating lumea.Dumnezeu vrea să îndrepte atenţia oamenilor spre judecata, care ameninţă o omenire vinovată. Înainte de a judeca, El înştiinţează. Dacă această înştiinţare nu este de ajuns, Dumnezeu trebuie să folosească mijloace mai dure. El vrea ca omul să înţeleagă deşertăciunea lucrurilor de aici, de pe pământ şi să caute pe cele ce sunt veşnice. N-avem nevoie uneori să fim scuturaţi, pentru a înţelege mai bine glasul Său? Dacă o nenorocire oarecare ne atinge pe noi înşine, în loc de a vedea un Dumnezeu lovind arbitrar pe cel nevinovat împreună cu cel vinovat, să deosebim mai degrabă o chemare ce ne este adresată pentru a ne trezi. Dumnezeu ne cheamă la pocăinţă şi ne oferă astăzi harul Său. Îl primim?

Sămânţa Bună


„Caut pe fraţii mei“, a răspuns Iosif; „spune-mi, te rog, unde pasc ei oile?“.Geneza 37.16

Cu toată ura şi invidia fraţilor săi, Iosif i-a căutat şi nu a întrebat de nişte păstori, ci de „fraţii mei“. Dragostea frăţească a fost în inima lui Iosif o mare realitate.Când citim aceste cuvinte, gândul nostru se îndreaptă spre Cel despre care este scris că „Lui nu-i este ruşine să-i numească «fraţi» când zice: «Voi vesti Numele Tău fraţilor Mei; Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării»“ (Evrei 2.11,12). Pentru aceia pe care Domnul Isus îi numeşte „fraţii Mei“, El a suferit şi a îndurat moartea. Hristos, care n-a considerat ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu, a mers din cauza lor pe drumul înjosirii adânci. Din dragoste pentru ei a acceptat să fie făcut păcat şi părăsit de Dumnezeu. Această dragoste este de neînţeles pentru noi, dar o putem admira şi Îl putem adora pe Domnul.Până atunci, Isus a fost singur, acum are o familie. În acest context, El a spus: „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“ (Evrei 2.13). Obiectul laudei este Tatăl, care începând de acum nu este numai Tatăl Său, ci şi Tatăl acelora care L-au acceptat pe Domnul Isus în vieţile lor. Domnul Isus introduce pe aceia pe care îi numeşte fraţii Săi în aceeaşi legătură în care se află El Însuşi. Ce minune a harului Său!

Sămânţa Bună

Joi, 10 Aprilie 2014

Aşa a vorbit Domnul oştirilor: „Faceţi cu adevărat dreptate şi purtaţi-vă cu bunătate şi îndurare unul faţă de altul“.Zaharia 7.9

Un tânăr sărac, dar cinstit, ca să-şi poată achita taxele la Universitate, vindea diferite produse pe la casele oamenilor. Fiindu-i foame, găsi în buzunar doar o monedă de 10 bani. Se hotărî să ceară ceva de mâncare la prima casă. Bătu la uşă, şi o femeie îi deschise. Tânărul nu avu curajul să ceară de mâncare, dar în schimb ceru un pahar cu apă.Femeia se gândi că tânărul este flămând şi îi aduse un pahar mare cu lapte. Oare s-a gândit femeia în acel moment la cuvintele Mântuitorului: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut“ (Matei 25.40)? După ce tânărul bău cu plăcere laptele, întrebă:

– Cât vă datorez?

– Nu-mi datorezi nimic. Mama m-a învăţat în copilărie să fim buni cu semenii noştri.

Îl cunoştea oare mama femeii pe Dumnezeu, marele Binefăcător al omenirii, care a spus prin Cuvântul Său: „împarte-ţi pâinea cu cel flămând şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost …“ (Isaia 58.7)?

Sămânţa Bună


Bunătatea Ta, Doamne, ajunge la ceruri, şi credincioşia Ta, până la nori.Psalmul 36.5

Tânărul a mulţumit femeii şi a cugetat în sufletul său la bunătatea lui Dumnezeu, care îi inspiră pe oameni să facă bine semenilor. Fusese pe punctul de a-şi abandona studiile, dar întâmplarea de la casa femeii i-a susţinut moralul şi a continuat să înveţe.Anii au trecut, tânărul şi-a terminat studiile şi a devenit un chirurg vestit. Într-o zi, la clinica în care lucra, a fost adusă o femeie, care avea nevoie urgentă de o intervenţie chirurgicală. Cum a văzut-o, a recunoscut în femeie pe binefăcătoarea care l-a servit cu un pahar cu lapte. Din clipa aceea, vestitul chirurg a urmărit cazul îndeaproape. Intervenţia chirurgicală a reuşit. În sfârşit, femeia s-a făcut bine. Chirurgul a cerut factura de plată pentru a fi aprobată. A scris ceva pe marginea facturii şi a trimis-o pacientei. Teama femeii de a deschide plicul cu factura era mare. O intervenţie chirurgicală costă întotdeauna mult, dar altă cale de salvare nu a existat. Când a deschis plicul, a citit pe factură: „Plătită integral cu mulţi ani în urmă cu un pahar cu lapte“. Ochii femeii se umplură de lacrimi de mulţumire. Dumnezeu a vegheat, ca toate lucrurile să se desfăşoare potrivit bunătăţii Sale, care inspiră pe oameni la lucrări bune.

Sămânţa Bună


… Crezi că nu vede Cel ce cântăreşte inimile …? Şi nu va răsplăti El fiecăruia după faptele lui?Proverbe 24.12

Totul în viaţa femeii şi a chirurgului nu a fost o simplă întâmplare. Dumnezeu veghează asupra fiilor oamenilor. El ştie gândurile din inimile lor; El le cunoaşte motivele binefacerilor; El răsplăteşte fiecăruia după faptele lui. „Ce seamănă omul, aceea va şi secera“.Să învăţăm din întâmplarea aceasta adevărul care ne poate lumina cărarea vieţii! Răul este în preajma noastră şi se face uşor. Dar cine vrea să facă binele, are nevoie de o inimă luminată de Cuvântul lui Dumnezeu. Împăratul David a recunoscut acest adevăr şi s-a rugat: „Zideşte în mine o inimă curată …, pune în mine un duh nou şi statornic!“ (Psalmul 51.10). Numai Mântuitorul poate da vieţilor noastre un adevărat sens.Viaţa celui care Îl primeşte pe Mântuitorul se schimbă din temelie. În ce constă schimbarea? Prin credinţa în Mântuitorul dispare lista neagră a păcatelor. Dumnezeu vrea să scoată din viaţa noastră toate păcatele, aducând în schimb: „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor“ (Galateni 5.22,23). Doreşte şi cititorul această stare după voia lui Dumnezeu?

Sămânţa Bună


Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădelegile noastre; dar Omul acesta n-a făcut niciun rău.Luca 23.41

Pe cruce, Domnul Isus a fost batjocorit de oameni, dar şi de cei doi tâlhari, care erau răstigniţi împreună cu El. De la aceşti tâlhari, nimeni nu ar fi putut să se aştepte la milă sau respect. Chiar dacă vreodată ar fi fost în inima lor astfel de simţăminte, totul a fost năpădit de mult timp de stricăciunea păcatului.Unul din tâlhari s-a adresat lui Isus: „Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi mântuieşte-ne şi pe noi!“. Ce s-a întâmplat însă cu celălalt tâlhar? Dintr-o dată, amărăciunea cu privire la soarta sa a dispărut. El s-a osândit pe sine însuşi şi a recunoscut nevinovăţia Celui din mijloc. Acest tâlhar a privit faţa senină a Mântuitorului care Se ruga pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“. Acest tâlhar a văzut suferinţele Domnului şi probabil a comparat răbdarea Lui liniştită cu gândurile sale rele. Deodată a înţeles: Cel răstignit în mijloc este Hristos, adevăratul Împărat al poporului Său! În ultimele momente ale vieţii, acest tâlhar s-a adresat lui Isus: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!“. Primul rod al suferinţelor Domnului Isus era vizibil tuturor.

Sămânţa Bună


Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.Geneza 6.5

La un predicator al evangheliei veni un ateu şi zise:

– Domnule predicator, eu n-am avut de-a face niciodată cu evanghelia. Asupra sufletului meu apasă ceva şi nu ştiu cum să scap de această stare.

– Calea de scăpare este simplă. Smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu, pocăiţi-vă şi mărturisiţi-vă păcatele, cum a făcut tâlharul de pe cruce. Sângele lui Isus Hristos vă poate curăţa de toate păcatele.

– Nu ştiu câte păcate a făcut tâlharul, dar eu am făcut multe. De câţiva zeci de ani sunt ateu. Am fost profesor universitar şi peste o mie de studenţi mi-au ascultat expunerile în care i-am învăţat că nu există Creator, nici Dumnezeu, nici cer, nici iad. Astfel am ucis mult mai mulţi oameni decât un ucigaş. Am otrăvit sufletele oamenilor şi am format criminali, care duc mai departe ce am început eu. Chiar dacă m-ar ierta Dumnezeu, lucrarea mea va continua. Pentru oameni ca mine nu există mântuire.Epuizat de cele mărturisite, fostul profesor universitar, care a predat ateismul, şi-a plecat capul şi a început să plângă ca un copil.

Sămânţa Bună


Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.1 Ioan 1.9

Predicatorul a citit promisiuni minunate ale iertării păcatelor, oferite de Dumnezeu celor ce-L primesc pe Fiul Său ca Mântuitor. Ateul simţea greutatea faptelor şi zise: Noi, ateii, suntem vinovaţi de această stare nenorocită. Le-am furat oamenilor conştiinţa şi am dus ţara în prăpastie. Nu mai pot. Rugaţi-vă pentru mine. Mă plec cu umilinţă în faţa lui Dumnezeu, ca un păcătos pierdut, şi cred că El va răspunde inimii mele întristate.Au îngenuncheat amândoi. Bărbatul acela, care altădată propovăduia necredinţa, acum plângea şi zicea: „Oh, Dumnezeule, dacă exişti, descoperă-Te şi mie! Dacă mai este graţiere pentru un păcătos aşa de mare ca mine, vreau să cunosc acest lucru chiar astăzi. Te rog, iartă-mi păcatele!“.A doua zi, predicatorul a fost invitat la cină în familia fostului ateu. Faţa profesorului era schimbată. Sufletul lui era inundat de pacea lui Dumnezeu, acea pace care vine în urma mărturisirii păcatelor în faţa Mântuitorului. Soţia profesorului, care de multă vreme fusese cercetată de adevărul evangheliei, se decise şi ea să meargă pe calea credinţei.

Sămânţa Bună


Ei l-au zărit de departe şi, până să se apropie de ei, s-au sfătuit să-l omoare.Geneza 37.18

Căutându-şi fraţii, Iosif s-a expus unui mare pericol. Iosif putea să nu se mai ducă după fraţii săi plecaţi din locul indicat de tatăl său. Iosif a dorit să meargă pe calea împlinirii hotărârii tatălui ca şi Acela al cărui simbol este el. Fraţii lui Iosif au fost nepăsători faţă de osteneala lui şi faţă de ceea ce părăsise ca să-i poată întâlni. Ei l-au dezbrăcat de haină, l-au aruncat în groapă şi l-au vândut unor ismaeliţi aflaţi în trecere pe acolo.Evangheliile vorbesc despre multe împrejurări, în care evreii şi conducătorii lor s-au sfătuit împotriva Domnului, ca să-L omoare, însoţindu-se cu naţiunile în această acţiune. Şi Isus a fost dezbrăcat de haine, de cămaşa fără cusătură. Iuda L-a vândut pe Învăţătorul său cu 30 de arginţi. Iosif a fost dat în mâna ismaeliţilor, iar Isus în mâna romanilor. Totuşi, în relatările Evangheliilor, iudeii sunt înfăţişaţi cu precădere ca fiind autorii reali (atât cât ţine de om) ai morţii Domnului. Zeloşi pentru puritatea lor din punct de vedere ceremonial, însă indiferenţi cu privire la dreptate, ei au ales să-L omoare prin mâna romanilor, căci întregul plan de mântuire al lui Dumnezeu trebuia împlinit.

Sămânţa Bună


Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort.Luca 10.30

Domnul Isus prezintă starea tuturor oamenilor sub simbolul unui călător, care, coborându-se de la Ierusalim la Ierihon, a căzut în mâinile unor tâlhari. Ierusalimul simbolizează starea de binecuvântare, în care Dumnezeu l-a aşezat pe om la creaţie, dar pe care el a părăsit-o prin neascultare. Acum, omul se află pe drumul care coboară spre Ierihon – simbol al blestemului.Drumul, care coboară de la Ierusalim, este foarte înclinat. Ierusalimul este aşezat pe un munte la 780 m. înălţime şi Ierihonul pe malul Iordanului, a cărui vale foarte adâncă se află sub nivelul mării. Acest drum reprezintă într-adevăr drumul, pe care păcatul l-a aşezat pe om pentru a-l târî repede spre pierzare. Pe drumul care coboară, omul are de-a face cu satan, care l-a dezbrăcat de tot ceea ce l-ar fi făcut în stare să răspundă pretenţiilor lui Dumnezeu.Drumul, care coboară, este partea tuturor oamenilor. Însă ce bucurie că pe acest drum vrea să ne întâmpine Mântuitorul! El singur ne poate da viaţa veşnică, pentru că S-a jertfit la cruce pentru toţi cei care cred în El. L-a întâlnit şi cititorul pe Mântuitorul?

Sămânţa Bună


„Veniţi de vedeţi“, le-a zis El [Isus]. S-au dus şi au văzut unde locuia; şi în ziua aceea au rămas la El …Ioan 1.39

Un misionar cunoscut a fost invitat la masă cu o personalitate mare, fost guvernator al Indiei. În cursul discuţiilor, guvernatorul i-a spus: „Dumneavoastră susţineţi că aţi văzut în India sute de oameni mântuiţi. Eu am trăit mulţi ani acolo, dar nu am întâlnit niciunul“. Atunci misionarul l-a întrebat: „Aţi văzut vreodată în India vreun tigru?“. – „Desigur“, a răspuns acela, „am fost deseori la vânătoare şi am omorât eu însumi câţiva“. – „Atunci vă pot răspunde nedumeririi dumneavoastră“, replică misionarul. „Eu n-am văzut în India niciun tigru. Dumneavoastră aţi văzut ceea ce aţi căutat şi aşa mi s-a întâmplat şi mie.“Problema este ce căutăm în lume. Înţelepciunea lui Dumnezeu spune: „Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea“ (Proverbe 8.17,18).Vă rugăm căutaţi această înţelepciune divină, chiar dacă mulţi oameni o dispreţuiesc! Aceasta poate fi găsită numai în Cuvântul lui Dumnezeu. Ea poartă un nume. Este numele binecuvântat, pe care ni-l prezintă evanghelia: Hristos – „puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 1.24).

Sămânţa Bună


Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.Isaia 53.6

Jack, un băieţel, locuia în Londra. Într-o zi s-a rătăcit în marea metropolă. Din curiozitate s-a îndepărtat prea mult de casă. Dintr-o dată şi-a venit în fire: era într-un loc necunoscut. Încercările sale de a găsi drumul spre casă au fost zadarnice. Istovit de atâta căutare s-a aşezat pe scările unei case şi a început să plângă. Cu ochii plini de lacrimi, Jack a fost găsit de un poliţist. Dar Jack nu ştia unde locuia. Poliţistul l-a întrebat dacă nu cunoaşte o clădire mai mare din apropierea casei. Dintr-o dată, faţa lui Jack s-a luminat. „Dacă sunt la casa cu cruce, atunci ştiu drumul spre casă.“Această întâmplare ne aminteşte de mulţi oameni care au întors spatele lui Dumnezeu. Ei rătăcesc prin lume şi nu pot găsi drumul spre casa cerească. Însă mulţi şi-au amintit în această săptămână de patimile Mântuitorului. Sperăm să nu fi fost numai o formă de evlavie. Crucea aminteşte de jertfa Mântuitorului. Nelegiuirile noastre au căzut asupra Mântuitorului când era pe cruce. Prin jertfa Mântuitorului, oricine crede în El poate fi mântuit şi astfel să găsească drumul spre Dumnezeu.

Sămânţa Bună


Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani.Matei 28.12

Da! Isus Hristos a fost mai tare decât moartea. Dar acest fapt a îngrozit pe vrăjmaşii Domnului. Ce se vor face dacă lumea aude de învierea lui Isus? Cum să împiedice răspândirea acelei veşti în cetate? Inspiratorul minciunii, diavolul, le-a dat o soluţie simplă: să spună celor ce vor întreba pe paznici, că au venit ucenicii lui Isus noaptea şi i-au furat trupul din mormânt. Ce nu face omul când este vorba de bani mulţi?Dar căile minunate ale lui Dumnezeu nu au fost înţelese de vrăjmaşii Săi. Isus Cel înviat nu S-a ocupat deloc de aceşti vrăjmaşi, ci S-a ocupat de ucenicii Săi, cei slabi, fricoşi şi risipiţi. El, Domnul şi Mântuitorul, îndată după înviere, li S-a arătat ucenicilor. El a început să adune astfel la loc într-un mănunchi turma care se risipise după ce Păstorul ei fusese bătut şi omorât. Dar nu numai atât: odată cu învierea Lui s-au deschis şi alte morminte de ale sfinţilor care muriseră mai înainte, au înviat după Isus şi au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Deci, cu toată împotrivirea puterilor întunericului, a minciunii şi a iadului, învierea lui Isus şi puterea învierii Sale, care începea să treacă şi la alţii, nu mai putea fi tăinuită.

Sămânţa Bună


Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire.1 Corinteni 15.42

Adevărul învierii insuflă spaimă în multe suflete. Alţii, mai indiferenţi, spun: dacă ai murit, eşti mort. O doamnă cunoscută pentru necredinţa ei m-a întrebat: „Credeţi că acele trupuri care s-au descompus în pământ, vor mai învia?“. Tatăl acelei doamne era fermier şi astfel am întrebat-o, dacă a văzut cum boabele de grâu de pe întinsele lanuri, mai întâi, au putrezit. Ea a răspuns afirmativ. Am continuat şi am spus că bobul de grâu, pus în pământ şi care putrezeşte, şi apoi apare o altă plantă nouă, este o mare dovadă, pusă de Creator în natură, despre înviere. Doamna a recunoscut că până atunci nu s-a ocupat cu acest gând.Dacă Dumnezeu a pus în natură puterea învierii, oare nu poate să învie trupurile oamenilor morţi? Dacă nu ar fi înviere, nu ar fi nici frică de moarte. Dumnezeu spune că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată şi apoi vine judecata.Cititorule! Permite-mi să te întreb dacă sufletul tău este eliberat de frica morţii. În aceste zile, când mulţi spun cu buzele: „Hristos a înviat“, te rog gândeşte-te că El a înviat cu adevărat şi doreşte ca viaţa ta să fie pusă în ordine prin credinţa în El.

Sămânţa Bună


Să nu vă duceţi … la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.Levitic 19.31

Credinţa în horoscop a fost, este şi va fi până la sfârşit o credinţă demonică, drăcească. Urmările acestei credinţe ne înconjoară în tot locul: indiferenţă faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, lipsă de bucurii, deprimare. Este un drum ce conduce la pierzare.Dumnezeu spune despre cel care face astfel de lucruri: „Îmi voi întoarce faţa împotriva omului aceluia …“. De aceea nu trebuie să credem în horoscop. De aceea nu trebuie nici măcar să-l citim. Ca şi toate lucrurile oculte, magia, ghicitul în cărţi, chiromanţia ş.a.m.d., horoscopul este o viclenie perfidă ca o pânză de păianjen. Cine ajunge odată în ochiurile ei, fie chiar şi în glumă, se încurcă tot mai adânc în ele.Unde poţi găsi eliberare? Mai întâi trebuie să-ţi dai seama că tu singur nu te poţi elibera. Niciun om nu este suficient de puternic, ca să poată birui forţele întunericului din această lume. Singurul, care este suficient de puternic, este Biruitorul de la Golgota: Isus Hristos. Această biruinţă trebuie să o primeşti pentru tine în mod personal, ca pe un drept al tău. De aceea vino la Isus cu păcatele şi îngrijorările tale! El te iartă şi aşa poţi începe o viaţă nouă.

Sămânţa Bună


Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!Proverbe 3.5

În cadrul pregătirii ei ca aviator, Susan Smart absolvea al treilea zbor pe care îl efectua singură. Efectuând la înălţimea de 1.500 m. o anumită manevră, avionul ei Cessna 150 a început să intre în vrilă: avionul se învârtea în jurul propriei axe şi se îndrepta fulgerător spre pământ. Câteva secunde, Susan a încercat în zadar să reobţină controlul asupra avionului. Dar în zadar! Atunci, Susan şi-a adus aminte de sfatul unuia dintre profesorii ei pentru astfel de situaţii: Lasă maneta de comandă!Dar pentru a lăsa maneta, era nevoie de curaj. De mai multe ori, Susan şi-a spus: Lasă maneta! Până la urmă ridică mâinile şi îşi acoperi faţa cu ele, aşteptând încordată. În câteva secunde, avionul se stabiliză în aer. Pierduse aproximativ 900 m. din înălţime, dar scăpase.Susan a învăţat o lecţie importantă în acea zi: când în situaţii de criză, totul pare să scape de sub control, atunci Dumnezeu îi aduce aminte de promisiunile Sale şi îi cere să se încreadă în El. Dumnezeu o va conduce întotdeauna pe linia dreaptă de zbor.Să-i lăsăm lui Dumnezeu conducerea vieţii noastre, dar nu abia atunci când viaţa noastră a ajuns într-o situaţie dificilă.

Sămânţa Bună


… însuşirile nevăzute ale Lui [Dumnezeu], puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit … în lucrurile făcute de El …Romani 1.20

Carl von Linné, cercetător al naturii, a obţinut merite mari prin denumirile ştiinţifice, pe care el le-a dat plantelor şi animalelor. Dar atenţia lui Linné nu a rămas numai la natură, ci şi-a îndreptat-o spre Creatorul acestor lucrări din natură. El scria: „Aici admir înţelepciunea Creatorului, care poate fi recunoscută tot mereu în diverse feluri“.Dar Linné a ajuns şi la convingerea că acest atotputernic Creator Se gândeşte şi la el personal. Despre aceasta, el scria: „A fost un timp când mă îndoiam că Dumnezeu Se interesează de mine“. Dar apoi a învăţat să se lase condus de Dumnezeu.Dumnezeu este duh şi de aceea noi nu-L vedem. Dar împreună cu Linné şi alţi oameni de ştiinţă putem recunoaşte în natură mărimea şi puterea Creatorului nostru.Dar acest Dumnezeu invizibil, a cărui putere veşnică se arată în natură, ne-a comunicat mult mai multe despre Sine. El S-a descoperit deplin în Fiul Său Isus Hristos. Cine doreşte să cunoască pe Dumnezeu şi îndurarea Sa, dragostea, adevărul Său, acela trebuie să meargă la Isus Hristos şi să-L primească în viaţa sa.

Sămânţa Bună


… Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.1 Petru 5.5

În 15 aprilie 1912, în jurul orei 00:30, vaporul Carpathia a primit semnale de alarmă de la Titanic, care se ciocnise cu un aisberg. Pentru a ajunge la timp la locul accidentului, Carpathia s-a deplasat cu mare viteză în zona aisbergurilor. Dar căpitanul Rostron nu a subestimat pericolul aisbergurilor plutitoare, ci a intensificat observatorul de pe punte. În total, şapte perechi de ochi foarte ageri au scrutat întunericul din jurul lor. Această măsură a fost foarte necesară, deoarece în decursul celor trei ore şi jumătate de deplasare prin noapte, vaporul a trebuit să evite mai multe aisberguri. James Bisset, al doilea ofiţer, a observat cum căpitanul stătea pe punte cu şapca în mână, în timp ce buzele se mişcau într-o rugăciune tăcută. Rostron a ştiut că nu va reuşi fără Dumnezeu. La ora 04:00, Carpathia a ajuns la locul accidentului şi a preluat aproximativ 700 de supravieţuitori de pe bărcile de salvare şi i-a dus la New York.Pe ruta sa, Rostron a descoperit mai multe piedici, decât crezuse că ar putea fi. Mai târziu a povestit unui prieten: „Când s-a făcut ziuă şi am văzut toată gheaţa aceea, prin care am străbătut, m-am îngrozit. Numai aşa îmi explic: o altă mână a condus toată noaptea cârma“.

Sămânţa Bună


Isus … le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi“.Luca 5.31-32

Cât de binefăcătoare sunt aceste cuvinte rostite de Însuşi Mântuitorul pentru orice om care doreşte salvarea sufletului său! Însă atât timp cât omul nu-şi recunoaşte starea sa de păcătoşenie, Dumnezeu nu-l conduce la Mântuitorul. Cel ce nu recunoaşte că este bolnav, nu va merge la medic. Omul poate fi religios, respectuos faţă de anumite tradiţii, dar cu toate acestea să nu simtă dorinţa de pace sufletească. Astfel de oameni sunt creştini cu numele. Despre ei, Biblia spune: „Ştiu faptele tale: că îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort“ – mort în păcate şi în fărădelegi.Dumnezeu doreşte realitatea şi nu o inimă prefăcută. Recunoaşterea vinovăţiei noastre înaintea lui Dumnezeu este drumul spre mântuire. Avertizarea profetului este valabilă şi astăzi: „Toţi am ajuns ca nişte necuraţi, şi toate faptele noastre bune sunt ca o haină mânjită. Toţi suntem ofiliţi ca o frunză, şi nelegiuirile noastre ne iau ca vântul“ (Isaia 64.6). Însă nimeni nu este obligat să rămână în această stare de îndepărtare faţă de mântuirea lui Dumnezeu. Astăzi este ziua mântuirii; astăzi suntem chemaţi cu starea noastră la Mântuitorul; astăzi putem fi salvaţi pentru veşnicie.

Sămânţa Bună


Isus i-a zis: „Marie!“. Ea s-a întors şi i-a zis în evreieşte: „Rabuni!“, adică: „Învăţătorule!“.Ioan 20.16

Era ziua a treia. Domnul le-a vorbit adeseori ucenicilor că va fi dat în mâinile naţiunilor care Îl vor răstigni, dar a treia zi va învia. Lucrurile s-au întâmplat cum a spus Domnul. Maria se afla în faţa unui mormânt gol, care îi producea întristarea. Ea nu putea fi mângâiată, fiindcă Învăţătorul nu mai era. Dar după ce Maria şi-a îndepărtat ochii de la mormântul gol, lucrurile s-au schimbat. Întorcându-se, Maria L-a văzut pe Domnul, dar credea că este grădinarul. Fără explicaţii, Maria a zis: „Domnule, dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus, şi mă voi duce să-L iau“.Maria a căutat pe Domnul, dar şi Bunul Păstor Îşi căuta oaia Sa ştiind ce se petrecea în inima ei. Ce bucurie a fost în inima Mariei, când s-a auzit chemată pe nume! Ce întâlnire fericită cu Învăţătorul şi Domnul vieţii Mariei!Dacă noi Îl căutăm pe Domnul, El ni se va arăta în toată splendoarea Persoanei Sale. Trebuie să dorim ca Isus să ne umple viaţa. Dacă inimile noastre ar fi mai preocupate cu Persoana Domnului, mai alipite de El, multe lucruri în această lume şi-ar pierde importanţa lor şi ce bucurie am simţi în apropierea Mântuitorului! Ca şi Maria, să-L privim pe Hristos viu, ca pe Acela care vrea să ne dăruiască siguranţa învierii la o viaţă nouă.

Sămânţa Bună


Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este niciun Mântuitor!Isaia 43.11

Pe mulţi oameni îi supără cuvintele absolute ale Bibliei. Dar Biblia nu supune discuţiei cuvintele sale. Ca autoritate divină, ea doreşte ca noi să ne supunem cuvintelor ei şi să le credem.Dumnezeul Bibliei nu este un Dumnezeu al închipuirilor omeneşti. El spune despre Sine: „Aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, Singurul Dumnezeu care a întocmit pământul, l-a făcut …: «Eu sunt Domnul, şi nu este altul!»“ (Isaia 45.18).Despre Fiul veşnic al lui Dumnezeu citim: „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut“ (Ioan 1.18). Cum a făcut aceasta? Devenind Om.Despre Isus Hristos mai citim: „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi“ (1 Timotei 2.5,6). A fost necesar acest lucru? Da, pentru că „toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu“ (Romani 3.23). De aceea „în nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fie mântuiţi“ (Faptele Apostolilor 4.12).

Sămânţa Bună


Cuvântul Tău este cu totul încercat, şi robul Tău îl iubeşte.Psalmul 119.140

Cineva spunea cândva: „Există în mine o teamă care îmi strică orice plăcere a vieţii: mi-e teamă că Biblia este totuşi adevărată“.

Fiecare cititor trebuie să ştie că Biblia este:

• Cartea care cuprinde ansamblul gândurilor lui Dumnezeu şi al căilor Sale cu privire la om, în lumina planului Său alcătuit înainte de întemeierea lumii;

• Cartea care face cunoscut cine este Dumnezeu, care este răspunderea omului faţă de El, ce a făcut Dumnezeu pentru om şi noua relaţie cu Dumnezeu, în care omul intră prin credinţa în Hristos;

• Cartea care revelează Fiinţa lui Dumnezeu şi perioadele în care El S-a glorificat înaintea cerurilor şi a celor care le locuiesc;

• Cartea care dezvăluie secretele inimii omeneşti şi dă pe faţă starea reală a inimii;

• Cartea care analizează toate problemele în lumina desăvârşită a lui Dumnezeu;

• Cartea care arată starea de păcătoşenie a omenirii şi imposibilitatea ei de a se îmbunătăţi prin propriile mijloace;

• Cartea care ne oferă cunoaşterea Mântuitorului şi a mântuirii Sale oferită tuturor care cred în El.

Sămânţa Bună


Ei au zis unul către altul: „Iată că vine făuritorul de visuri! Veniţi acum să-l omorâm …“.Geneza 37.19-20

Istoria mişcătoare a lui Iosif înfăţişează modul în care lumea avea să-L primească pe Trimisul Tatălui ceresc. Neavând inimă pentru tatăl lor, fraţii lui Iosif – oameni cu gânduri josnice – nu au putut deosebi pe cel trimis la ei. Pentru ei, Iosif era doar un visător, ale cărui visuri i-au umilit şi ei au complotat să-l omoare.Tot aşa şi despre Hristos, poporul Lui a spus: „Iată moştenitorul; veniţi să-L omorâm“. Şi cât de gata este omul să-şi arate ura! „Ei l-au zărit de departe şi … s-au sfătuit să-l omoare“. Dar gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile oamenilor, nici căile Lui nu sunt căile noastre. Dacă este de luat o hotărâre cu privire la Fiul dragostei Tatălui ceresc, care vine în întâmpinarea omului, atunci vom vedea că omul va respinge pe Hristos pe când este încă departe.Visurile lui Iosif vorbeau despre supremaţia viitoare a lui Iosif şi reprezentau un moment în plus pentru invidia şi ura fraţilor lui. El fusese un martor al răutăţii lor, iar acum era faţă de ei un martor al slavei sale viitoare. Tot aşa, când Domnul a mărturisit împotriva răutăţii lumii şi despre slava Lui viitoare, ca şi Iosif, Şi-a atras asupra Lui ura din partea lumii.

Ioan17 · Web viewAcum, omul se află pe drumul care coboară spre Ierihon – simbol al...

Documents

Transcript of Ioan17 · Web viewAcum, omul se află pe drumul care coboară spre Ierihon – simbol al...