,,Noi” - lthv.rolthv.ro/files/NOI_3_2.pdf · Amintirile o căutau, acum, în apus de soare când...

,,Noi” Revista Grupului Şcolar Agricol ,,Haralamb Vasiliu”

Podu Iloaiei – Iaşi

Coordonatorii şi redactorii nu răspund de eventualele greşeli ce pot apărea în cadrul articolelor. Fiecare autor este răspunzător de propriul articol.

Coordonatori:

Prof. Ec. Monica Mihaela CARP

Prof. Ec. Ana SAIZ Prof. Gabriela TRUŞI

Redactor şef:

Alexandru Eugen NECULAICO cls. a XII-a B

Redactori:

Alina GHINEŢI cls. a XI-a C Vasile IACOB cls. a XI-a C

Lucian PRICOP cls. a XI-a C

Copertă:

Ştefan BIŢĂ cls. a XII-a B Alexandru Eugen NECULAICO cls. a XII-a B

Grup Şcolar Agricol ,,Haralamb Vasiliu” Podu Iloaiei

NR. TITLU PAG.

CDI - Centrul de Documentare şi Informare

1. Argument 2

2. Cerem cărţii fericirea, pe care nu i-a putut-o produce omului, ignoranţa 3

Creaţii elevi - proză

3. Reţeta fericirii 4

4. Dorinţa 5

5. Bună dimineața, soare! 6

6. Actorul perfect 7

7. Plouă 9

8. Duminică... 10

9. Despărţire 11

10. Despre dragoste 12

11. Toamna într-un oraş pustiu 13

12. Toamna... 14

13. The mighty Internet 15

14. Why books? 17

15. Christmas 18

Creaţii elevi– poezie

16. Iarna 19

17. Toamna 20

18. Noapte de Crăciun 21

Balul bobocilor

19. Balul bobocilor 22

Europarlamentar pentru o zi

19. Europarlamentar pentru o zi 23

20. Zi memorabilă: 24 noiembrie 2011 Parlamentul European - Strasbourg, Franţa 25

21. Impresii 27

Cartea este în viaţa noastră un element central în crearea unui psihic sănătos, al unei culturi generale şi uneori ceva mai mult decât un profesor, deoarece ne conduce la linişte şi înţelepciune sufletească. Cartea împleteşte şi ordonează cuvintele astfel încât cititorul să fie atras de ceea ce citeşte şi să aibă posibilitatea să înveţe că sentimentele pot fi exprimate prin cuvinte. Cartea este un sprijin, cel mai tăcut, constant şi mai răbdător prieten, care ne mângâia atunci când mintea şi sufletul vor fi rătăcit, negăsind răspunsuri la întrebările noastre. Cartea rămâne un îndemn pentru fiecare dintre noi, o invitaţie “cuminte” şi perseverentă, pelerin neobosit şi “scormonitor” prin gândurile şi simţămintele sufletului nostru. În concluzie CARTEA “ne face să trăim înafara minciunii, a nedreptăţii şi a prejudecăţii”. (M. Sadoveanu).

Prof. Documentarist Alina Rusu

Argument

2 CDI - Centrul de Documentare şi Informare

În luna octombrie, cartea va fi la loc de cinste, îmbiindu-ne să ne reamintim, în acordurile melancolice ale toamnei, mesajul arghezian: ”Cartea mea-i, fiule, o treaptă!” Tema : “Cartea-Pelerin prin suflet şi gând” - activitate interdisciplinară. Durata activităţii: 17 octombrie, 2011. Public ţintă: elevii claselor IX-XI ai Grupului Şcolar Agricol “Haralamb Vasiliu”-Podu-Iloaiei, Iaşi.

Obiective: Dezvoltarea gustului pentru lectură; Descoperirea şi valorificarea potenţialului

individual al elevilor; Stimularea creativităţii elevilor; Implicarea elevilor în acţiuni extraşcolare; Dezvoltarea spiritului artistic al elevilor.

“Cerem cărţii fericirea, pe

care nu i-a putut-o produce

omului, ignoranţa!”

T. Arghezi

Prof. Documentarist Alina Rusu

3 CDI - Centrul de Documentare şi Informare

Pentru fericirea de zi cu zi tre-buie să folosiţi următoarele ingredi-ente:

1 kg fericire; 100 g cuvinte dulci; 1 kg dragoste; 900 g sinceritate; 10 g gânduri frumoase; o persoană iubită; un cântec; o declaraţie şi multe cadouri.

Pentru a vă ieşi cea mai dulce fericire trebuie să respectaţi următorii paşi: amestecaţi totul în viaţa voastră, începeţi cu dragostea şi fericirea, apoi încheiaţi cu gândurile frumoase şi cuvintele dulci. Încercaţi pe cât posibil să nu folosiţi vreo supărare în reţetă pentru că o să stricaţi totul.

Vă doresc să o savuraţi cu încredere şi plăcere!

Rețeta fericirii

Mihai Mădălina Clasa a X- a C

4 Creaţii elevi - proză

… e una dintre acele zile când lucrurile vechi sunt co-borâte din pod … Eliza răscoleşte prin ele cu o sudoare ce nu a copleşit-o niciodată… acum fiecare lucru e o amintire de-a ei… Ochii de cristal, buzele de coacăze, pielea de in, părul de aur… îi licăreau cu fiecare strop de rouă picu-rat pe fiece lucru din pod… Amintirile o căutau, acum, în apus de soare când coboară liniştea-n văzduh… Ochii ei căutau ce-rul, dar ploaia ce nu contenea… o împiedică. Era pe câmp, în plină furtună de melancolie … Apusul soarelui vopsea totul într-un roş-gălbui ce-ţi dădea impresia că focul este pe partea cealaltă a câm-

pului… Şi Eliza şi-ar fi dorit asta…ca focul ei să fie pe cealaltă parte… să poată fugi liberă-n văzduh.

Dar cum focul nu conteni în plină furtună …se duse spre râu… Aici zâmbetul pi-căturilor de rouă se auzea din ce în ce mai tare… şi se stinse cu un oftat…Atunci ea se ridică, privi focul cerului, privi oglindirea ei în râu, privi ochii de un nestemat necuprins … şi-şi spuse: - Gata! A încetat furtuna! De azi-nainte cerul va fi senin ca roua dimineţii, şi plecă cu capul sus, cu zâmbetul ce de mult nu-l avuse şi cu dorul răsăritului de soare privit de cerul necuprins.

Dorința


Zaharia Beatrice Clasa a X- a C

E tot ea…Eliza, dar de data aceasta cerul necuprins a privit răsăritul de sub streaşina casei, pe care acum stropii nici nu se mai auzeau, doar clinchetul razelor de soare ce stăluceau în iazul din curtea casei. Visul ei este să fie balerină. E visul oricărei fete ce vrea să zboare. În razele „aurului” se simte aşa de graţioasă…simte că orice mişcare îi este urmărită…că orice zâmbet îi este răsplătit de aplauzele publicului.

Acum vrea să zâmbească de la răsărit pân’ la apus, dar mai ales când este în lumea ei, când visează. A învăţat că fără vis… totul e stins în jurul ei… tot ce o înconjoară este pierdut în bani…pierdut în crimă. ”Privirea ucigătoare cu care este pătruns un visător e de închis în abis. E atât de crud să distrugi vise… poate din acest motiv lumea e o crimă.” … se gândea Eliza. Te-ai gândit vreodată că poate şi tu eşti visul cuiva? De ce să te distrugi? Eliza nu poate fi balerină. E invalidă. E prinsă într-un scaun cu rotile de la vârsta de cinci ani, dar ea nu-şi stinge visul, nu se stinge pe ea, pentru că într-o zi va zbura şi ea…va atinge albastrul norilor, va cuprinde, în braţele ei neaprinsul…va străluci pe scenă. Ea e visul ei.

Bună dimineața, soare!



- Bună dimineţa! Eliza începe o nouă zi cu soarele-n păr. Ziua aceasta are numele ei. Vrea să fie şi ea o zi. Vrea să fie şi ea soarele ce străluceşte în ochii lumii din juru-i. Niciodată n-a cerut nimic nimănui. A oferit totul, s-a oferit pe ea, dar niciodată n-a primit nimic. Începe să-şi dea seama că e singură, că nimeni nu-i este alături când e jos, că nimeni nu o trezeşte cum o face soarele dimineaţa, că nimeni niciodată nu a apreciat-o cum o face oglinda din camera ei...care acum s-a spart. Era prea linişte-n oglindă pentru a mai privi-n ea. Acum e singură-n cameră ... în întunericul luminii. Masa de machiaj din cameră o cheamă pentru a începe un nou joc, pentru a deveni actorul principal... din propria sa piesă de teatru, viaţa. Dar nu, nu vrea. Vrea

să fie spectatorul din sala mare a ateneului ce ascultă şi priveşte cu atenţie fiecare mişcare, fiecare gest, fiecare cuvânt...Vrea să înveţe să fie actorul perfect. Dar soarele este un actor? Strălucirea din ochii lumii este doar un act dintr-o piesă de teatru? Şi totuşi ea vrea să fie soare. Să privească cum până şi cea mai mică vietate se scaldă-n privirile ei albastre, precum oceanul ce se plimbă odată cu adierea vântului. Sau poate vrea doar ca rolul ei din piesă să fie Soarele?

Actorul perfect


S-au dat audiţiile. E dublura Soarelui. Se duce-n fiecare zi la repetiţii, dar totuşi nu se simte în largul ei. Vrea să fie afară, vrea să privească...nu vrea să participe la una din cele ma i c r u de ac ţ i un i a l e teatrului ...uitarea de sine. Se simte bine în pielea ei şi nu vrea să devină victima unui scenariu ce n-o reprezintă. Nu doreşte să uite de sine. Acum stă pe scaun să-şi scrie propriul scenariu. După fiecare replică scrisă urmează radierea crâmpoţită ce şterge rândurile. Nu există cuvinte să o definească...nu există replică perfectă...nu există rolul perfect pentru ea. Cum poate să se interpreteze pe sine? E prea imprevizibilă pentru a fi sigură de următoarea replică totul şi nimic o inspiră. Nu poţi şti când e veselă, nu poţi şti când e tristă, nu poţi şti când a căzut, nu poţi şti când s-a ridicat. Un lucru e cert, nu poate fi pusă pe o foaie de hârtie şi interpretată... pentru că perfecţiunea nu poate fi descrisă...perfecţiunea nu are replici.



Plouă...plouă cu vise, cu dorinţe, cu speranţe... Cineva mi-a spus odată că picăturile de ploaie sunt lacrimile oamenilor vărsate pentru că dorinţele lor nu se îndeplinesc...Şi că dacă stai în ploaie, tot ce visezi devine realitate... Oare e adevărat? Pentru că am mii de vise pe care vreau să i le împărtăşesc ploii... Aş vrea să zbor, să ajung în toate colţurile lumii, să văd toate frumuseţile Pământului... Mi-aş dori să fiu fericită, eu şi toţi cei pe care îi iubesc. Vreau să păşesc pe curcubeu, să ating stele cu mâna, să văd Paradisul, să gust din fructul bucuriei, să mă întâlnesc cu un înger... şi vreau să pot vedea dincolo de limita orizontului. Poate ploaia să-mi dea toate astea?

Nu, toate vor rămâne doar vise...Vise pe care le voi avea toată viaţa sau care, poate, nu-mi dau pace acum, când sunt doar un copil...Nu ştiu...Tot ce ştiu e că dacă nu aş avea vise, nu aş avea pentru ce să lupt...Şi dacă nu lupt pentru ceva, trăiesc fără rost... Am scris aşa de mult...Nici nu am observat că s-a oprit ploaia. Sau sper că picăturile ce s-au izbit de geam au citit dorinţele mele...Şi sper că atunci când va mai ploua, visele tuturor să devină realitate...

Plouă

Dumitriu Diana-Gabriela Clasa a X-a C


E o gălăgie într-o linişte de nepătruns. A început deja să curgă soarele pe geamul camerei ce aşteaptă a fi închis de adierea lină ce cântă de jur-împrejurul casei. Stau. Privesc razele soarelui ce ajung şi la mine într-un târziu. E miezul nopţii...dar totuşi...uite cum soarele soarbe fiecare particulă de praf cu ochii... Dar de ce e întuneric? De ce totul pare a fi stins în jurul meu ca lampa stinsă înainte de culcare? Nu ştiu...e prea întuneric într-o lumină orbitoare... Îmi fac curaj...şi mă dau jos din pat...Privesc prin cameră. Nimeni şi nimic nu mai vorbeşte ca odinioară. Plec...dar totuşi rămân. Deschid uşa. Scârţâie.Tata iar a uitat să ungă balamaua. Adierea colindă prin casă printre geamurile deschise de-cu-seară datorită căldurii ucigătoare. Paşii mei ucid covorul de sub tălpile pline de viaţă, dar leneşe. Am ajuns în bucătărie. Cina de aseară stă aşezată în bătaia luminii...mama a uitat să strângă vasele...sau a fost prea obosită. Las totul aşa cum e...Continui să merg până-n partea cealaltă a holului unde e camera fraţilor. Fiecare pas leneş mi se pare o clipă ucisă. Merg şi parcă distanţa era din ce în ce mai mare...ca şi cum aş alerga după un tren, stă pe loc, dar mi se pare că alunecă pe şinele de sub el... Am ajuns în sfârşit după o călătorie lungă pe holul casei în dreptul uşii. Totul mi se pare mort în casă...chiar şi pisica ce toarce, fără suflare, lângă uşa camerei. Stau la uşă. Nimic, niciun zgomot. De obicei fraţii când se trezesc întorc camera cu susul în jos. Mi se pare ciudat. Or fi plecat fără mine la bunici? Nu cred. Nu este ceva normal pentru mama să mă lase singură acasă. Deschid uşa camerei. Îşi face un cap loc de sub pătură şi-mi spune: - Mai lasă-mă să dorm! E duminică.

Duminică...



Au fost patru ani...Patru ani în cadrul cărora întreg colectivul clasei a împărţit atât momentele bune cât şi unele neplăcute. Cu toate acestea însă, tot ce a fost rău s-a scurs iar în suflete au rămas bine conservate amintirile frumoase, ce îmi redau în minte imaginea unui album plin cu fotografii de o valoare simbolică. Acum, în prag de despărţire sunt dominată de o melancolie inefabilă, cauzată de această scurgere ireversibilă a timpului. ,,Parcă mai ieri sosisem la acest liceu stăpânită de emoţii şi timorare, neştiind însă că aici aveam să cunosc cele mai minunate persoane, iar când spun acest lucru fac referire atât la colegii mei, cât şi la domnii profesori din partea cărora am beneficiat de o desăvârşită clemenţă pe parcursul anilor". Am crescut unii sub ochii celorlaţi şi ne-am maturizat, formându-ne ca persoane. Maturitatea însă şi-a atins apogeul, căci astăzi fiecare dintre noi trebuie să ne trasăm propriul drum pe

care să îl urmăm mai departe. Abia acum realizăm că lucrurile devin cu mult mai serioase, drept pentru care este necesar să afişăm o conduită responsabilă. Deşi cu toţii ne-am dorit să rămânem veşnic copii şi să ne bucurăm de momentele specifice perioadei, ştiu că acest lucru nu se poate deoarece viaţa trebuie să îşi urmeze cursul ei normal. Ajunşi la final de drum îmi doresc doar ca şi după zece ani să ne revedem la fel de voioşi fără ca vicisitudinile vieţii să îşi lase amprente implacabile asupra noastră. De asemena, domnilor profesori le doresc împlinirea aştepărilor profesionale, şi nu în ultimul rând placiditate în ceea ce îi priveşte pe elevii acestei unităţi de învăţământ primitoare, fiindcă, din propria experienţă ştiu că adolescenţa este o perioadă dificilă a vieţii.

Despărțire

Zaharia Ionela Clasa a XII-a B


Se spune că "dragostea e oarbă"...Se spune că atunci când iubeşti o faci cu toată fiinţa şi laşi mereu de la tine, vrând ca toate să fie bune şi să nu sufere nimeni. Dar totuşi, de câte ori te sacrifici destul de mult şi simţi că merită? Indiferent de felul fiecăruia de a iubi, cu toţii suferim, mai mult sau mai puţin. Pornind de la o privire, un gest dulce, o mângâiere, un sărut sau pur şi simplu de la o foarte bună prietenie, cu toţii ne îndrăgostim, uneori de cine ne este drag, alteori de persoana nepotrivită. Dar nu asta e important...Trebuie să profiţi de fiecare moment alături de persoana iubită, chiar dacă o ai pentru puţin timp sau pentru toată viaţa.

Când iubeşti nu mai ai limite. Când iubeşti nu mai vezi altceva decât chipul lui. Când iubeşti nu mai simţi nimic. Când iubeşti trăieşti în vis...Şi toate pentru că ai lângă tine tot ce e mai frumos, tot ce ţi-ai dorit... Offff...De-ar fi orice poveste de dragoste una fără sfârşit...De-ar fi totul numai lapte şi miere...Dar nu-i aşa. Nu! Ştiu cum e să iubeşti şi să ai încredere, dar să fii dezamăgit exact când eşti sus, sus de tot...Am învăţat însă că dacă eşti iubit cu adevărat şi este spus, şoptit, cântat sau demonstrat...Tu trebuie să ştii să înţelegi fiecare gest. Să nu te lauzi, să nu fii mândru sau să-ţi baţi joc. Roata, de obicei se-ntoarce atunci când îţi e cel mai bine. Nici un om nu este dat pe pământ pentru a fi singur, pentru a suferi sau pentru a-ţi bate joc de el. Fiecare are un scop. Nu-ţi bate joc de viaţa nimănui! Indiferent de scopul pentru care îţi doreşti să iubeşti, să nu minţi, o să fii minţit la rândul tău, să nu înşeli, o să suferi şi tu dacă îţi vei vedea fericirea în braţele altcuiva, să nu te gândeşti doar la tine, să nu fii egoist. Cum nu ai fost creat să fii singur, nu trebuie să uiţi ce ai început şi cu cine. Nu rupe un vis care pentru unu e hrană doar pentru că nu mai simţi la fel ca la început. E dureros şi e ceva ce nimeni nu-şi doreşte... Nu-ţi este interzis să iubeşti, să fii fericit, dar mai întâi de toate, gânteşte-te la ceva ce vrei cu adevărat...Fii puternic şi nu te întoarce din drum. Dragostea nu va muri niciodată, deci nu te grăbi...

Despre dragoste

Cernică Ştefania-Roxana Clasa a X- a C


Era o zi fabuloasă de toamnă, cu vânt plăpând în care puţinii nori cenuşii se zăreau pe cer. Eram în vacanţă la bunici, alături de prietenul meu Alex. Împreună am vizitat satul şi ne-am plimbat pe străduţe împodobite de frunze şi nuci îmbrăcate în cămăşi verzi-maronii. Pe dealuri se vedeau oamenii ce strângeau porumbul auriu. Farmecul toamnei a schimbat parcă ceva în natură.

Copacii au devenit trişti fiindcă şi-au pierdut ,,copiii'', frunzele. Împreună cu Alex ne-am hotărât să mergem a doua zi în satul vecin despre care se spune că este pustiu, nelocuit. Ne-am trezit foarte devreme şi am pornit la drum. De cum am ajuns am văzut o imagine oribilă. La intrare în sat ne-a întâmpinat din stânga o cruce strâmbă pe care era răstignit Hristos cu faţa spălăcită de ploi şi cu o cununiţă de flori veştede agăţată de picioare. Suflă o adiere uşoară şi Hristos îşi tremură jalnic trupul de tinichea ruginită pe lemnul mâncat de carii şi înnegrit de vremuri. Am continuat să mergem cu paşi încetiniţi, privind casele ce stăteau să cadă, grădinile neîngrijite, copacii cu mere rumene, perii aurii şi gutuile parfumate ce nu erau strânse, însă cădeau una câte una cu ajutorul vântului viteaz, putrezind pe pământ. În apropierea caselor era o mică pădurice la care ajunseserăm noi, care acoperea imaginea dezolantă a satului. În pădure soarele apărea printre ramurile nemişcate şi încerca să ne încălzească. Admiram miliardele de frunze care împânzeau pădurea şi se legănau uşor, vesele, prin copaci. În pădurice am găsit un izvor ce picură veşnic apă răcoritoare. Aceste minunate lucruri din pădurea fermecată schimbau peisajul pustiului cu imaginea frumosului. Ajunşi acasă am povestit bunicilor aventura noastră în satul pustiu.

Toamna într-un oraş pustiu

Mihai Mădălina Clasa a X-a C


A sosit toamna, îmbrăcând pământul în nuanţe de maro şi galben, umplând livezile şi câmpiile cu roadele bogate. Păsările călătoare se adună în cârduri şi zboară, pregătindu-se pentru o plecare în ţările calde. Zilele sunt mai scurte, dimineţile sunt mai răcoroase, iar soarele nu mai străluceşte atât de puternic. Vara rămâne doar o amintire despre care unii copii au scris în jurnalul de vacanţă sau despre care toţi elevii povestesc în primele zile de şcoală. Toamna este un anotimp frumos, pentru că frunzele copacilor îmbracă pământul într-un covor multicolor. Natura părăsită de cântecul păsărilor, de frumuseţea florilor şi de glasurile vesele ale copiilor oftează întristată. Peste ceva timp, într-o zi, când ne vom trezi, vom găsi locul împodobit într-o brumă argintie. Va sosi şi primul fulg. Îşi va face loc prin iarba săracă şi va ajunge pe pământ, apoi vin şi fraţii lui, chemând-o astfel pe doamna iarnă.

Toamna...

14

Istrate Diana Clasa a X- a C


Here we are, in the XXI century, talking about “The Internet”. I am sure almost everyone knows what it is or at least heard about it, and if you do not, it is probably because you live in a farm or on a remote island, dancing around the fire. Ok, but what is this “Internet” more exactly? So, if you search for a definition in the dictionary or on the Internet (what an irony, searching on the Internet about the Internet :), you will find out that it is “a global system of interconnected computer

networks used to serve billion of users worldwide” or something like that. However, we do not really see it like that, do we? No, definitely not! The definition that we find is probably correct, but for us it means much more. It is like the holy grail of knowledge, an endless source of entertainment and even more. You start using it from time to time, just for fun, but after a while, it becomes a daily routine, especially for teenagers. At the beginning, in its first days, there were not many things that could be done, mostly because only a small number of people had access to it, but it sure showed a lot of promise. During the last 20 years, the Internet has had a tremendous impact on culture and commerce and on instant communication. Can any of you imagine your lives without Facebook or Yahoo! Messenger? I do not think so! It also started to replace a few things, like newspapers, books and even our old friend, the TV. Some people do not like the idea of losing their precious books, and a little part of me agrees with them because a book represents centuries of traditions and it is priceless. But I think that a book also represents knowledge, information, that is now provided in a faster and more attractive way through the Internet.

The mighty Internet


There is a saying: “Mysterious are Gods’ ways”, right? Well, so are the Internet’s ways and very lucky are the few people who know them. Why lucky? you may ask. Mostly because, if you know how it works, you can use that knowledge in your advantage and try making a living out of it (if those of you who read this have any luck in making money on the Internet, please give me some advice! I could do with a little extra money). I should give a little warning for all those who are stepping in this world for the first time: the Internet has a “dark side”, filled with malicious users that are using all their knowledge to do harm, and by that, I mean stealing your precious information. But you should

be able to avoid the loss of information, as long as you follow a set of rules, like not sharing personal information with strangers. I guess in the end we could say the Internet and its mighty power is slowly becoming our main source of information. And who knows what the future may reserve for us? All we know is that the possibilities are numerous and I am looking forward to discover them!

Pop Cristian Clasa a XII- a C


Why books?

17

In the age of Internet, are books still important for children? What about for adults? Does the book still represent the central element in our life and does it help us develop our general knowledge? It seems that it doesn’t have an important role anymore as children nowadays choose to spend more time in front of the computer. Now people do not buy books anymore because first, they are expensive and secondly, we can find all the information we need on the internet. The internet is the one, which brought the books to a new stage. On the internet, we can find many types of books, such as e-books, audio books, postal cards, etc.

We can say that the internet and the books are continuous competitors. The internet is leading in the race against books. My opinion is that reading a book on a computer is harmful for us. The worst thing is that the PC affects our sight and I would better read a book in the traditional way. Do you agree? I think it is better and more relaxing to read a book standing in an armchair, on the couch, in the park on a bank, plunging into the action.

Personally, I use the internet but I also use books. I use the PC when I want to find important information, I am use the book when I want to deepen a theme, to learn, so I take that book I need and start reading it. Probably in the future the digital culture will be used more than the traditional reading, this being a huge disadvantage for books. Although technology advances, I remain faithful to “traditional reading”, since books have the role to reveal our real value. We need to take our chance with the treasure that books provide, to learn to cherish, to read…

Why books? …because “A well-written book can replace a friendship, but a friendship cannot replace a good book” ( Vasile Conta )

Adrian Surugiu Clasa a XII- a C


Christmas is among the most beautiful holidays of

the year. So, I will begin with the word Christmas. For

linguists, this dear and familiar word is a strange word.

Some say that we inherited it from the Latin Creation –

creative, birth. Others argue that it is an older Thracian

word, while others say that it comes from glory. The term

itself has in Romanian at least eight meanings. During the

winter holidays, we can say that it begins with the first

snow. In every area there is a specific Romanian way of greeting and celebrating

Christmas. The first feast day, that of Saint Nicholas is on December 6th, when this

special character comes over at night and brings happiness, health, money and

sweets for chlidren but not only. But this day seems only to announce what is next, the

three days of Christmas and the real holiday. At least a week before everybody starts

getting ready for the great event: dusting the furniture, buying gifts, preparing all sorts

of food, decorating the Christmas tree. In our Romanian villages Christmas is

celebrated with carols and everybody must have money in the pockets.

On Christmas Eve, on the 24 of December, people place bread under the table

to bring luck for the entire family. No matter it is natural or artificial, the Christmas tree

must be decorated with bells, tinsel, lights, candies. Another important reason for joy is

Santa Claus. If you are obedient the whole year, he will definitely bring you the gifts

you want and which you will find under your Christmas tree on the first Christmas

morning. After the three days of Christmas, you may start getting ready for another

important event, the New Year. As both are coming soon, Merry Christmas and A

Happy New Year! Vartic Nicoleta Clasa a XI- a B

Christmas


Dar aduci și bucurii Fulgi de nea și jucării Şi o plăpumioară caldă Pentru grâul de sub brazdă.

Iarnă albă, ai venit Vremea tare s-a răcit, Cerul este plumbuit Iarnă vitregă, ai venit!

Când căldura va veni Şi omătul ţi-o topi Va apărea ghiocelul Odată cu mărţişorul

19

Iarna

Popovici Marius Iulian Clasa a IX- a D


Tu atunci vei pleca Iar noi nu ne-om supăra Vrem căldură, gâze, flori, Cântec de privighetori.

Iarna

Toamnă, tu ne dăruieşti Multe fructe ca-n poveşti Struguri mari, împărăteşti Toamnă, ce frumoasă eşti!

Toamnă cu manta de zână, Eşti cea mai bogată. Din holde şi din livezi Tu pe oameni îi hrăneşti.

Toamna-i anotimp bogat Pentru cei care-au lucrat Mustul în butoaie, Stă la fermentat, Legume şi fructe Am pus la iernat.

Toamna

20

Popovici Marius Iulian Clasa a IX- a D


21 Creaţii elevi– poezie

Este noaptea de Crăciun! Moșul va veni acum Şi ne va lăsa chiar el Darurile-n ciorăpel.

Copilaşii-s fericiţi Şi de daruri mulţumiţi, Iar la anul care vine Vrem să fie şi mai bine.

Moşul urcă-n sănioară Vine repejor în sat Să ajungă către seară Cu cadouri încărcat.

Noapte de Crăciun

Popovici Marius Iulian Clasa a IX a D

După cum bine ştiţi toamna este ano-timpul când se numară bobocii. Aşa şi noi elevii claselor a XI- a am încercat să organi-zăm ,,Balul Bobocilor” elevilor claselor a IX a. Având în vedere că noi în clasa a IX a nu am avut parte de balul bobocilor am vrut ca să le organizăm un bal pe care nu îl vor uita prea uşor. Am organizat preselecţii, la care s-au prezentat 10 fete, din care au mai rămas doar 6: Samson Ana-Maria (Miss Boboc), Pârvu Andreea, Buzincu Emanuela, Hasan Paraschiva Andreea, Hanu Georgiana şi

Paveliuc Daniela. Anul acesta a fost primul an în care s-a ales şi mister boboc (Domniţă Florin). Am rămas aproape în fiecare zi după ore pentru a le pregăti pe fete. În primul rând le-am găsit parteneri fetelor care nu aveau şi apoi le-am învăţat să defileze şi să danseze.

Noi elevii claselor a XI-a am căutat spon-sori pentru a putea organiza balul şi pentru a putea cumpăra cadouri fetelor şi partenerilor lor. Ne-am purtat frumos cu fetele ca să nu le speriem şi să le facem să se simtă în largul lor pentru a se putea dezlănţui şi să nu aibă niciun fel de temeri.

Balul a avut loc pe data de 10 noiembrie. Juriul a fost format din domnii profesori: Pădure Ioan, Savin Alina, Alexandru Cristina, Cătărău Vasile şi Miss Boboc 2010 (Tincu Claudia), ea a înmânat coroniţa mai departe Anei-Maria Sam-son.

Noi, elevii claselor a XI a sperăm că v-a plăcut Balul organizat, prestaţia noastră şi că nu va fi prea uşor de uitat pentru că noi ne-am străduit să ne iasă totul bine. Le urăm elevilor claselor a XI a din anul viitor mult noroc şi multă răbdare pentru reuşita unui Bal de neuitat.

Balul bobocilor

22

Radu Oana Elena Clasa a XI a C

Balul bobocilor

Totul a început anul trecut, când o serie de elevi au fost selectaţi pentru participarea la un concurs. Cu ajutorul domnului profesor de istorie Răzvan Locovei şi a doamnei profesor de engleză Aura Zota am realizat un proiect intitulat “ The Shadows of the Great War. Peoples, facts and places in the notes of the Qeen Mary of Romania, during her refuge to Iaşi ( 1916-1918)”. Fiind considerat unul dintre cele mai complexe şi apreciate proiecte, am mers în etapa următoare.

Pe data de 24 noiembrie am participat la activităţile desfăşurate în Parlamentul European, la Strasbourg, în cadrul zilei “EUROŞCOLA” . Ziua a debutat cu prezentarea fiecărei ţări participante, presupunând ca un reprezentant desemnat să facă o scurtă descriere a ţării şi a şcolii de unde provine. După această prezentare, am mers la masa de prânz, în cadrul căreia s-a desfăşurat şi concursul “ EUROGAME”. Acesta consta într-un chestionar cuprinzând 20 de întrebări în limbi diferite. Trebuia să formăm echipe din câte 4 membri din state diferite şi împreună să găsim răspunsul corect la fiecare întrebare. Scopul principal al acestui joc a fost acela de a rupe barierele psihologice şi lingvistice. După sfârşirea mesei şi totodată a concursului, rezultatele urmând să se afle la sfârşitul zilei, am fost împărţiţi în grupele desemnate dinainte. Grupul nostru a fost reunit într-o sală de consiliu mai mică, sub supravegherea unei persoane numită de Parlament. Împreună ne-am pus de acord în privinţa unui preşedinte şi a unui purtător de cuvânt. După aceasta, am fost împărţiţi în grupe mai mici, unde trebuia să dezbatem tema pentru care am fost pregătiţi şi să găsim o rezolvare a problemelor existente. Am votat la finalul discuţiilor deciziile luate urmând să ne reîntâlnim cu celelalte grupe în sala plenară.

Europarlamentar pentru o zi

23 ,, Europarlamentar pentru o zi”

La sfârşitul activităţii, au fost acordate premiile EUROGAME, urmând parada steagurilor tuturor statelor membre şi intonarea imnului European. Este important de menţionat faptul că în decursul acelei zile domnii profesori nu au stat cu noi; au luat şi ei parte la o serie de activităţi, împreună cu ceilalţi profesori. Ne-am întâlnit abia seara, la plecare. Pentru noi, a fost o experienţă plăcută din care am învăţat multe şi anume că putem să ne depăşim barierele psihologice, că putem face ceea ce ne-am propus; am cunoscut persoane noi. Am avut ocazia să exersăm limbile străine şi, cel mai impor-tant este faptul că am văzut cum decurge o zi în Parlamentul European. Pe lângă acestea, am vizitat oraşe importante din ţările prin care am trecut: Budapesta, Viena, Salzburg, Munchen și Strasbourg. Cu toate acestea, am venit acasă şi cu un gust amar lăsat de comportamentul celorlalţi faţă de noi, românii. Au fost momente în care ne-am simţit marginalizaţi sau jigniţi, însă am zâmbit şi am mers mai departe cu fruntea sus.

24

Moisa Sabina Ioana Sinteanu Laura

Clasa a XII- a B

,, Europarlamentar pentru o zi”

Am aşteptat cu sufletul la gură ziua de 24 noiembrie, zi în care am avut prilejul de a reprezenta ROMÂNIA şi Grupul Şcolar Agricol “Haralamb Vasiliu” în hemiciclul Parla-mentului European de la Strasbourg - Franţa. A fost o zi pe care cu siguranţă nu o voi uita toată viaţa, la fel şi colegii mei, zi pentru care domnul profesor de istorie Locovei Răzvan şi doamna pro-fesor de limba engleză Zota Aura au muncit intens în a ne pregăti pentru unica zi. Când am coborât din autocar, am văzut-o: o clădire de proporţii uriaşe se profila la orizont, clădirea Parlamentului European de la Strasbourg. Punctualitatea cu care am fost primiţi, amabilitatea tuturor angajaţilor, modul de organizare ne-au determinat să renunţăm la emoţii şi să păşim mândri spre ce avea să devină o zi memorabilă în viaţa fiecăruia dintre noi. Intrăm. Trecem de verificarea de securitate iar apoi primim programul de desfăşurare al întregii zile. Am fost instruită separat de colegii mei datorită faptului că am fost reprezentantul ţării şi al şcolii în acea zi. După micul dejun am intrat în hemiciclu, o sală impresionantă, ne-am aşezat la locurile noastre iar patru reprezentanţi ai Parlamentului ne-au povestit pe scurt din istoria Uniunii Europene. Inima mea era de mărime microscopică în momentul în care am păşit în faţa întregii lumi să prezint liceul, bătea cu atâta putere încât eram convinsă că se auzea în căştile celor ce mă ascultau, mai tare decât prezentarea mea. Doar câte o privire familială şi zâmbetul încurajator al domnilor profesori îndrumători mi-au dat putere să susţin şi să sfârşesc cu bine prezentarea. În ciuda comentariilor răutăcioase ce se auzeau printre copiii de celelalte naţionalităţi cu privire asupra ţării noastre, s-au auzit aplauze puternice în urma prezentării, deoarece au rămas uimiţi de activităţile desfăşurate în cadrul Grupului Şcolar Agricol „Haralamb Vasiliu”.


Zi memorabilă: 24 noiembrie 2011


La ora prânzului am revenit în sala de mese, loc unde am avut oportunitatea de a forma echipe de câte 4 cu alţi copii de na ţ i ona l i tă ţ i d i f e r i t e încercând să răspundem întrebărilor în toate limbile U.E. din chestionarele primite. Cea mai epuizantă parte a fost când am intrat în sala de consiliu şi au început dezbaterile pe tema aleasă şi pregătită în prealabil cu profesorii îndrumători. Am propus

idei, am răspuns la întrebări şi am argumentat răspunsurile date. După o oră şi jumătate preşedintele şi raportorul grupei noastre a trebuit să prezinte ideile noastre în hemiciclu. Mă simţeam extraordinar în momentul în care auzeam ideile şi concluziile noastre, a românilor, idei ce au fost înşiruite pe foaia raportorului grupului nostru, soluţii care au fost votate şi acceptate. În urma Eurogame-ului am fost chemată de mediatori să iau unul din steagurile ţărilor membre Uniunii Europene, însă nu am vrut şi nu am avut puterea de a lăsa alt copil să ia steagul Romaniei. De aceea l-am luat în mână şi îl strângeam puternic, zicându-mi în sine că e al meu, îmi aparţine şi nu îl cedez nimănui. Nu am mai simţit niciodată un asemenea asentiment pentru ţara mea. Tremuram de emoţii în „culise” cu steagul în mână, aşteptând să înceapă imnul Uniunii Europene. Imul începe, păşesc încrezătoare şi cu zâmbetul pe buze fluturând stindardul mai mândră ca niciodată. Nu pot exprima în cuvinte trăirea din acel moment, un sentiment unic de patriotism. A fi europarlamentar pentru o zi la vârsta de 16 ani este, pentru mine, o realizare. Pot spune că sunt mândră de mine, de colegii mei, de liceul din care fac parte şi de naţionalitatea mea. Toată această experienţă mă determină să muncesc mai mult pentru a putea deveni parlamentar nu doar pentru o zi, astfel reuşind să fac ceva pentru România, cu atât mai mult cu cât iau parte la dificultăţile cu care se confruntă această ţară, ţară care nu este exploatată corect ţinând cont că este deosebită.

Ghineţi Alina Clasa a XI- a C

,,O experienţă unică în viaţă care va rămâne în sufletul şi inima mea pentru totdeauna.” Signeanu Gabriel X C

,,Datorită faptului că fac parte din problemele sociale de zi cu zi ale României, această experienţă mă motivează să învăţ şi să mă implic în activităţi mai mult decât am facut-o până în prezent, cu scopul de a deveni europarlamentar nu doar pentru o zi”

Ghineţi Alina XI C ,,Sunt foarte încântată şi împăcată că am trăit această experienţă în care am putut afla multe lucruri importante şi care mi-a schimbat deciziile mele viitoare. Le mulţumesc celor care mi-au oferit această ocazie”

Caciuc Georgiana XI C ,,Îmi pare foarte bine că am ales să merg în această excursie. În primul rând cunoaşterea altor oameni din alte ţări a fost ceva deosebit, iar în al doilea rând am aflat ce cred ceilalţi despre români. Voi avea grijă să nu-mi fac ţara/şcoala de râs în ochii celorlalţi. Apreciez efortul domnilor profesori şi încrederea avută în noi.”

Zaharia Beatrice X C ,,Această experienţă mi-a demonstrat că dacă îmi doresc ceva cu adevărat se poate împlini, chiar şi de a deveni un europarlamentar pentru o zi.”

Ioniţă Ştefana Paula XI C ,,A fost ceva extraordinar, aş repeta această experienţă la nesfârşit. Am învăţat că trebuie să studiez cât mai mult pentru a obţine cât mai multe satisfacţii în viaţă.”

Ţibichi Alexandru X C ,,Această excursie la Strasbourg a fost foarte frumoasă în special la Parlamentul European unde am întâlnit oameni noi. Această excursie mi-a lăsat o impresie foarte bună.”

Comoniţă Bogdan XI D ,,Această experienţă a fost un prilej de bucurie pentru că am putut socializa cu alţi copii din străinătate. Mi-a plăcut foarte mult castelul din Strasbourg şi croaziera pe Dunăre din Budapesta.”

Dumitriu Vasile XI D ,,Este minunat să mergi, să vezi, să afli şi oribil să te întorci şi să compari.”

Toma Mihai IX E ,,Acest proiect şcolar a fost o experienţă unică şi o mare onoare de a vedea Parlamentul European. Am avut ocazia de a ne face prieteni noi din diferite ţări din Europa. Ar fi foarte frumos ca pe viitor să am ocazia să mai particip la astfel de proiecte.”

Pavel Iustin X D

IMPRESII


,,Pentru mine a fost o experienţă unică în viaţă, în care am reuşit să-mi perfecţionez limba engleză şi am avut ocazia să văd cum funcţionează în zilele noastre politica. A fost super!”

Pricop Lucian XI C ,,Pentru mine a fost ceva extraordinar, ce mi-am dorit întotdeauna. Această zi va rămâne mereu în inima mea.”

Vieriu Marius X C ,,M-a impresionat foarte mult oraşul Munchen. Sunt bucuros că am cunoscut foarte multe persoane din diferite categorii sociale. Totul a fost de vis.”

Peptănaru Robert X C ,,Strasbourg este un oraş la fel ca oricare altul, poate cu o arhitectură mai specială a clădirilor. Parlamentul European este o clădire modernă şi impresionantă.”

Vartic Nicoleta XI B ,,Călătoria noastră către Parlamentul European a fost foarte frumosă, dar am avut şi unele probleme. Am fost discriminaţi de către ceilalţi participanţi. Totuşi, am văzut lucruri foarte frumoase, cel mai mult mi-a plăcut în Budapesta cănd ne-am plimbat cu vaporaşul şi am văzut foarte multe de pe Dunare.”

Zbanţ Tudor XII C ,,Excursia a însemnat un lucru minunat pentru mine, o experienţă de neuitat. Sunt mândră că am avut ocazia să fac parte din acel grup de 24 de elevi care a reprezentat România la Parlamentul European.”

Leahu Andreea Roxana XI C ,,Consider că această experienţă a fost un beneficiu întrucât am văzut lumea altfel decât în România şi mi-am putut folosi cunoştinţele de limbă engleză. A fost cu adevărat educativă activitatea ce a avut loc în Parlamentul European deşi unii elevi din alte ţări s-au comportat ca nişte ,, adevăraţi” politicieni adormind. A fost o experienţă unică!”

Simiciuc Roxana IX D ,,Acest proiect a fost o ocazie unică de a vizita Parlamentul European, de a ne întâlni şi împrieteni cu alţi elevi din ţările Uniunii Europene şi de a vizita monumente istorice.”

Măirean Lucian X D ,,Mi-a plăcut compania domnilor profesori. A fost o experienţă foarte plăcută din punctul meu de vedere.”

Ciocoiu Alina XI D ,,A fost o experienţă foarte plăcută şi am avut ocazia să vizitez multe ţări şi să cunosc persoane noi.”

Băieţuc Andrei XI D ,,Experienţa pe care am avut-o la Strasbourg a fost unică. Doresc tuturor colegilor ca într-un final să simtă aceste emoţii.”

Ştefănescu Alexandru IX E ,,A fost o experienţă foarte frumoasă şi cu adevărat specială, precum şi un lucru de neuitat.”

Domniţă Florin IX E


COLABORATORI

Prof. Iftime Liliana

Prof. Perju Georgiana Alina

Prof. Răşcanu Ines Diana

Prof. Rusu Alina

DESENE REALIZATE DE

Hanu Georgiana clasa a IX a D

Sandu Petru Bogdan a X a E

Eftime Roxana a IX a C

,,Noi” - lthv.rolthv.ro/files/NOI_3_2.pdf · Amintirile o căutau, acum, în apus de soare când...

Documents

Transcript of ,,Noi” - lthv.rolthv.ro/files/NOI_3_2.pdf · Amintirile o căutau, acum, în apus de soare când...