CUVÂNTUL Lui DUMNEZEUpentru astăzi-APRILIE 2015

1 APRILIE. IMPORTANŢA LAUDEI LA ADRESA LUI DUMNEZEU (1)„Dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga” (Luca 19:40)Se spune că atunci când oamenii de ştiinţă sparg „materia” din care este compus universul, această materie conţine de fapt nişte molecule muzicale. În Biblie citim că Fariseii au vrut să-i reducă la tăcere pe cei ce-L lăudau pe Domnul, iar Isus le-a spus: „dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. Biblia mai vorbeşte de copaci care bat din palme lăudându-L şi de oceane şi munţi care îl preamăresc pe Dumnezeu. Toată creaţia este menită să-L laude, iar când tu nu o faci, acea conexiune cu Dumnezeu nu se realizează şi ai un gol lăuntric pe care nimic altceva nu-l poate umple. David a spus: „Ca tămâia să fie rugăciunea mea înaintea Ta, şi ca jertfa de seară să fie ridicarea mâinilor mele!” (Psalmul 141:2). Aici, cuvântul „rugăciune” din ebraică înseamnă „cântări de laudă” şi în Biblie se întâlneşte de 72 de ori în acest context. Aşa că, începe să-i cânţi laudă lui Dumnezeu! Chivotul Legământului a reprezentat trei lucruri: victorie, călăuzire şi prezenţa lui Dumnezeu. Nu e de mirare că poporul Israel s-a simţit pierdut fără el. Dar să observăm cum l-au readus din tabăra duşmanilor filisteni: .David şi tot Israelul jucau înaintea lui Dumnezeu cu toată puterea lor, cântând şi zicând din arfe, din lăute, din tobe, din chimvale şi din trâmbiţe.” (1 Cronici 13:8). Să remarcăm expresia: „cu toată puterea lor”. Gata cu lauda fără valoare şi de pe buze! Laudă-L cu inima şi sufletul! Închinarea aduce părtăşie cu Dumnezeu. Când a venit vorba de a rezidi Ierusalimul, cântăreţii au fost la fel de utili pentru reuşita operaţiunii ca soldaţii şi zidarii. De fapt, rolul lor a fost atât de important încât au fost plătiţi să facă asta (Neemia 11:23). Aşa că începe să-L lauzi pe Dumnezeu!

2 APRILIE. IMPORTANŢA LAUDEI LA ADRESA LUI DUMNEZEU (2)„Lauda Lui va fi totdeauna în gura mea” (Psalmul 34:1)Cartea lui Iov vorbeşte despre circuitul ploii: „El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său?” (Iov 36:27-29). Există o paralelă spirituală în acest pasaj care funcţionează astfel: în timp ce aburul laudei noastre se ridică la Dumnezeu, se formează norii prezenţei Lui şi ploaia binecuvântărilor Lui începe să cadă peste noi. Uneori, noi plecăm de la biserica spunând: „A fost un serviciu

slab”. Problema nu o reprezintă serviciile slabe, ci închinătorii fără vlagă. În laudă, tu eşti iniţiatorul şi Dumnezeu este Cel ce primeşte. „Aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; - şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul,... au mărit pe Domnul... în clipa aceea,... Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu” (2 Cronici 5:12-14). Nu-i aşa că ţi-ar fi plăcut să te afli la acel serviciu în dimineaţa respectivă? Se spune că un om bogat a pus un leu la colecta din biserică şi apoi s-a plâns tot drumul înspre casă că nu a rămas cu nimic din acel serviciu. Fiul lui, care a observat întreaga scenă, a spus: „Asta dovedeşte că dacă nu investeşti mult, nu te alegi cu prea mult”. Iată o cheie a binecuvântării la care trebuie să te gândeşti: Închinarea nu este numai spre folosul lui Dumnezeu, ci şi spre al tău!

3 APRILIE. SLUJIREA NECESITĂ SMERENIE„ Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi

în Hristos Isus” (Filipeni 2:5)Pavel scrie: „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi l-a dat Numele, care este mai presus de orice nume” (v. 5-9). Când eşti o persoană celebră, te aştepţi ca ceilalţi să te slujească, dar când eşti un urmaş al lui Hristos, eşti chemat să-i slujeşti tu pe ceilalţi. E o mare diferenţă, nu-i aşa? Hristos a fost un model de slujire printre ucenicii Săi. Din punct de vedere al ierarhiei sociale, slujitorul cel mai de jos din casă spăla picioarele. Încearcă să ţi-L imaginezi pe Dumnezeu spălând picioarele unor pescari obişnuiţi, apoi spunând: „Cum v-am slujit Eu, aşa să vă slujiţi şi voi unii pe alţii”. Readu-ţi aminte de această imagine data viitoare când consideri pe cineva drept o povară, o persoană inferioară sau un obstacol în calea ta. Nu vei putea sluji niciodată cum a făcut-o Hristos dacă te concentrezi asupra îmbunătăţirii propriei tale imagini. „Isus, fiindcă ştia că Tatăl îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce ... a început să spele picioarele ucenicilor” (Ioan 13:3-5). Domnul Isus a clarificat trei lucruri: 1) El a ştiut Cine L-a trimis. 2) El a ştiut Cine Îl susţine. 3) El a ştiut Cine Îl va răsplăti. De aceea, El a fost eliberat de teama de oameni, de teama de eşec şi de teama

de respingere. J L Massed a spus-o atât de bine: „Slujirea nu poate deveni niciodată sclavie pentru cel care iubeşte”.

4 APRILIE. SLUJIREA NECESITĂ SUPUNERE„Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule” (Psalmul 40:8)Dacă eşti supărat că ai renunţat la „drepturile” şi privilegiile tale pentru a-i sluji pe alţii, gândeşte-te la ce a renunţat Hristos pentru a te sluji pe tine: „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte” (Filipeni 2:8). Dacă ai tendinţa de a le reaminti altora de sacrificiile pe care le-ai făcut, citeşte cuvintele lui Hristos: „după ce veţi face tot ce vi s-a poruncit, să ziceţi: „Suntem nişte robi netrebnici; am făcut ce eram datori să facem” (Luca 17:10). Te-ai uitat vreodată cu atenţie la un câine care a absolvit şcoala de dresaj? E o sursă de bucurie pentru stăpânul lui, deoarece el a învăţat să răspundă la un cuvânt, uneori chiar la o privire. Dumnezeu spune: „Eu ... voi avea privirea îndreptată asupra ta” (Psalmul 32:8). Dumnezeu doreşte să te aducă în starea în care nu trebuie să fii implorat, bătut la cap sau forţat să slujeşti. O privire doar din partea Lui şi vei sluji fără comentarii. Ca slujitor, tu nu poţi schimba ordinele Stăpânului tău! Dr J R Miller a spus: „E mult mai simplu să facem ce ne dă Dumnezeu să facem, indiferent cât e de greu, decât să ne confruntăm cu responsabilităţile ce decurg când nu facem asta”. Dumnezeu nu doreşte supunere cu întârziere, El doreşte supunere benevolă. Şi când o primeşte, El o binecuvântează. „De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării” (Isaia 1:19). Binecuvântarea lui Dumnezeu le este rezervată celor ce spun da. Poate întrebi: „De unde ştiu că am ajuns la acel stadiu?” Atunci vei putea spune: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!”.

5 APRILIE. SLUJIREA NECESITĂ CREDINCIOŞIE„Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30)În atitudinea Sa faţă de oameni, Biblia spune despre Hristos: „fiindcă îi iubea pe ai Săi... i-a iubit până la capăt” (Ioan 13:1). Şi când a fost vorba de atitudinea Lui faţă de Dumnezeu, El a putut să spună: „Nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui” (Ioan 5:30). Poate să conteze Dumnezeu pe tine? Dar ceilalţi? Când îţi iei un angajament, îl respecţi? Renunţi din impuls sau îţi calci cuvântul pentru că primeşti o ofertă mai bună? „În Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne” a răspuns el” (Faptele Apostolilor 9:10). Dumnezeu a ştiut unde îl găseşte pe Anania. Pe tine ştie unde să te găsească? Pastorul Eric Hulstrand predica într-o duminică, când o femeie în vârstă, Mary, a leşinat şi s-a lovit cu capul de bancă. Au chemat salvarea şi în timp ce o puneau pe targă, şi-a recăpătat cunoştinţa şi i-a făcut semn fiicei ei să se apropie. Toată lumea

credea că îşi adună puterile ca să-i spună ultimele ei cuvinte. Fiica ei s-a aplecat până când a ajuns cu urechea la gura lui Mary. „Darul meu de bună voie e în poşetă”, a şoptit ea. Ai rămas fără cuvinte, la o asemenea credincioşie, nu-i aşa? Lucrarea lui Dumnezeu nu ar trebui să ducă lipsă pentru că tu ai plecat în concediu şi ai luat cu tine zeciuiala şi darurile de bună voie. „Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintâi roade din tot venitul tău” (Proverbe 3:9). Credincioşia ta nu ar trebui să depindă de condiţiile economice, ci de dedicarea ta faţă de Hristos.

6 APRILIE. GÂNDURI „RĂCOROASE”PENTRU MINŢI „APRINSE” (1)„Un om mânios stârneşte certuri” (Proverbe 29:22)Indignarea nepăcătoasă este capacitatea de a te înfuria atunci când contează. Când vezi oameni care sunt trataţi greşit şi nu-ţi pasă, fie eşti în starea de negare, fie îţi lipseşte compasiunea. Dumnezeu a creat mânia ca să ne facă să trecem la fapte. Biblia spune: „Dumnezeu ... Se mânie în orice vremer (Psalmul 7:11) Mânia motivează faptele Lui împotriva răutăţii omeneşti. Când Domnul Isus a văzut cum casa Tatălui Său este pângărită, mânia L-a făcut să ia un bici, să răstoarne mesele cu bani şi să-i alunge pe cămătarii ce dădeau împrumuturi. „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine” (Ioan 2:17). El nu a putut rămâne pasiv şi nu a putut face compromisuri. Lumea are nevoie de oameni care să treacă la fapte când cei slabi şi vulnerabili sunt „folosiţi şi abuzaţi”. Mânia, totuşi, nu este roada unei motivaţii sfinte. Ea e determinată de firea noastră slabă. Asemenea lui Balaam care s-a mâniat când a fost pus în faţa adevărului, mânia noastră suferă (Numeri 22:29). Sau asemenea lui Cain, care a fost gelos deoarece darul fratelui său a fost acceptat şi al lui nu, ne supărăm când altcineva primeşte mai multe binecuvântări decât noi (Geneza 4:3-7). Asemenea lui Haman, care s-a înfuriat pe Mardoheu că nu a vrut să se plece înaintea lui, şi noi avem propriile noastre dorinţe egoiste (Estera 3:1-6). Asemenea regelui Saul, căruia i-a fost ciudă din cauza popularităţii lui David, şi noi devenim geloşi când altcineva a realizat mai multe decât noi (1 Samuel 18:8). Asemenea regelui Ahab, care a trebuit să se confrunte cu adevărul pe care a preferat să nu-l audă, şi noi refuzăm să ne confruntăm cu păcatele şi eşecurile noastre (1 Împăraţi 22:15-27). Biblia ne avertizează: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi... şi să nu daţi prilej diavolului” (Efeseni 4:26-27).

7 APRILIE. GÂNDURI “RĂCOROASE” PENTRU MINŢI „APRINSE” (2)„Din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David”

(1 Samuel 18:9)Temperamentul aprins: 1) Pune un zid între tine si cei dragi. Esau l-a urât pe fratele său Iacov atât de mult, încât şi-a pus în gând sâ-l omoare. Când mama lui, Rebeca a auzit asta, l-a trimis pe Iacov să locuiască în Haran (Geneza 27:41-43). Prin urmare, familia s-a separat şi a avut de suferit. Oamenii furioşi îi intimidează pe ceilalţi şi le fură sentimentul siguranţei şi pacea minţii. Psihologii spun că mânia e o cauză principală a divorţului, abuzării copiilor şi dependenţei. Ce preţ teribil care trebuie plătit! 2) Subminează viata care îi este plăcută lui Dumnezeu. „Ştiţi bine lucrul acesta ... orice om să fie ... zăbavnic la mânie; căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu” (Iacov 1:19-20). Mânia ta nu e numai problema ta ci e şi problema lui Dumnezeu, deoarece constituie o piedică pentru a trăi viaţa pe care El a intenţionat-o pentru tine. Nu poţi avea o relaţie bună cu Dumnezeu până nu ai o relaţie bună cu ceilalţi. 3) Te orbeşte si nu mai vezi realitatea. Când te uiţi prin lentilele mâniei nesănătoase, vezi numai ce alegi să vezi. Te face să te concentrezi asupra unor opţiuni precum răzbunarea şi sentinţa. Saul l-a văzut pe David ca pe o ameninţare, ca pe cineva care plănuieşte să-i ia împărăţia şi tronul. Aşa că „din ziua aceea Saul a privit cu ochi răi pe David”. Mânia l-a făcut să-l vadă pe David ca pe cineva care merită să moară deoarece era alesul lui Dumnezeu pentru tronul lui Israel. Din nefericire, mânia l-a împiedicat şi să înţeleagă că David era de fapt cel mai bun prieten al său. Nu lăsa să ţi se întâmple şi ţie la fel.

8 APRILIE. GÂNDURI „RĂCOROASE” PENTRU MINŢI „APRINSE” (3)„Orice om să fie ... Încet la vorbire, zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19)lată cum îţi poţi controla mânia: 1) Gândeşte înainte de a reacţiona. Reacţiile noastre se bazează deseori mai mult pe sentimente decât pe fapte. Cineva spune sau face ceva şi dintr-odată noi ne enervăm şi presupunem că acea persoană „ne-a făcut” să devenim aşa. Nu, tu te-ai enervat singur, spunându-ţi: „Cine se crede?” „Nu trebuie să suport aşa ceva”. „Îi arăt eu cine e şeful”. Vorbirea ta cu tine însuţi ţi-a activat mânia. „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie”. Pentru a rupe ciclul negativ al mâniei, spune-ţi în mod repetat: „Opreşte-te!” Apoi, nu reacţiona până nu-i ceri acelei persoane să-ţi clarifice spusele sau faptele. Spune: „Doresc să înţeleg. Te rog să-mi explici ce ai vrut să spui cu...”. Prin faptul că te opreşti şi asculţi pentru a înţelege, îţi întrerupi mânia care creşte şi îţi recapeţi stăpânirea de sine. 2) Nu spune ce gândeşti când esti mânios. Biblia spune: „limba, este un mic mădular... Iată, un foc mic ce pădure mare

aprinde” (Iacov 3:5). Nu vei putea găsi o audienţă receptivă când eşti furios; oamenii se vor opune sau îţi vor desconsidera acuzaţiile şi se vor mânia şi ei. „Un răspuns blând potoleşte mânia, dar o vorbă aspră aţâţă mânia” (Psalmul 15:1). Respiră şi încearcă să dai un răspuns blând când eşti calm. 3) Evită oamenii mânioşi. La fel ca un virus, ei te infectează, mai ales dacă ai o problemă cu mânia. „Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi cu cărările lui, şi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet” (Proverbe 22:24-25).

9 APRILIE. TAŢILOR - FIŢI PREZENŢI!„El va întoarce inima părinţilor spre copii” (Maleahi 4:6)Aproape 20 de milioane de copii din America cresc fără tată - 75% dintre ei în sărăcie. Şi situaţia se înrăutăţeşte; aceşti copii sunt de cinci ori mai predispuşi la sinucidere, de zece ori mai predispuşi să consume droguri şi de 20 de ori mai predispuşi să facă închisoare. Luther Burbank a spus: „Dacă am acorda tot atâta atenţie plantelor cât acordăm copiilor noştri, am trăi într-o junglă de buruieni”. Taţilor, răspundeţi acestor întrebări: 1) Le oferiţi copiilor lucruri în loc să vă oferiţi pe voi înşivă? Când vor ajunge la vârsta de 12 ani, ei au învăţat deja 75% din tot ce vor ştii vreodată. Întrebarea este cine le va fi profesor? Televizorul? Celebrităţile dependente de droguri? Anturajul? Copacul creşte după cum este îngrijit. 2) Dai ce e mai bun din tine carierei sau copiilor? Dacă îţi cheltuieşti toată energia la muncă şi nu-ţi mai rămâne deloc pentru familie, vei plăti un preţ mare. Nu uita, iei numai câte o muşcătură dintr-un măr. Copiii tăi vor creşte fie urându-te, repetând greşelile tale, fie bucurându-se de amintirea unui cămin în care trona dragostea. 3) Reprezinţi tu un etalon spiritual pentru familia ta? Sau soţia ta e cea care se străduieşte în acest domeniu? Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru mamele care „stau în spărtură”, dar Biblia îi numeşte responsabili pe taţi pentru pregătirea spirituală a copiilor. Ascultă: „părinţilor,... creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului” (Efeseni 6:4). Peste zece sau douăzeci de ani, ce ţi-ai dori să fi făcut cu ei astăzi? Începe să faci chiar acum!

10 APRILIE. MAI AI PARTE DE O SANSĂ!„Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în

împărăţia Ta!” Isus a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:42-43)

Autorul Charles Swindoll scrie: „Dacă putem vorbi despre convertire pe patul de moarte, asta a fost una dintre ele. Tâlharul şi-a trăit toată viaţa ca păcătos, tâlhărind oamenii şi în nici un caz nu s-a dovedit demn ca să primească viaţa veşnică. Ce a văzut Isus? Credinţa - simplă, neprefăcută, în Hristos. E tot ce cere Dumnezeu şi tot ce putem noi oferi. O mică secvenţă

din viaţa lui Isus l-a convins pe tâlhar că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Dialogul dintre ei ne învaţă trei adevăruri importante: 1) Există speranţă pentru fiecare om. Gândeşte-te la cel pe care l-ai scos de pe listă: „O, nu va ajunge niciodată să-L cunoască pe Hristos. Am încercat totul... nu va răspunde niciodată”. Când eşti tentat să crezi despre cineva că nu va avea niciodată parte de har, adu-ţi aminte de tâlharul de pe cruce. 2) Adevăratul tău mesai este trăirea ta. Socrate a numit cuvintele ca fiind „lucruri prosteşti”. Când viaţa ta atrage atenţia celor pierduţi, ai o dovadă suficientă prin care să-ţi susţii vorbele pe care le spui. Când îl laşi pe Dumnezeu să-Şi facă lucrarea în vieţile lor şi în a ta, vei fi uimit să vezi cum aduce El cuvintele potrivite. 3) Mântuirea este prin credinţă. Dacă te străduieşti din răsputeri să-ţi faci drum spre Împărăţia lui Dumnezeu ... ai luat-o pe cărarea greşită. Gândeşte-te ... câte fapte vor fi suficiente? Dacă mântuirea este prin credinţă, toată lucrarea şi toată slava sunt ale lui Dumnezeu. Nu te îndoi niciodată de primirea ta în familia Lui când mergi pe calea Lui. Tâlharul nu s-a îndoit. El nu a trebuit să facă nici o promisiune. El a crezut din toată inima şi a fost mântuit”. Şi tu poţi fi la fel!

11 APRILIE. MINUNEA DE LA PAŞTI„Ca un miel pe care-l duci la măcelărie” (Isaia 53:7)Jurnalistul şi misionarul Pierre van Paassen povesteşte că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldaţii nazişti au arestat un rabin bătrân pe care l-au dezbrăcat şi i-au cerut să spună predica pe care a pregătit-o pentru slujba următoare. Cu mare demnitate, bătrânul a întrebat dacă poate să-şi ia pe cap kippa şi gardienii au fost de acord, gândindu-se că gluma va fi şi mai bună. Apoi, în timp ce îl batjocoreau şi-l înghionteau, bătrânul rabin a vorbit despre ce înseamnă să umbli smerit înaintea lui Dumnezeu. Phil Yancey scrie: „Când citesc despre torturarea şi executarea lui Isus, mă gândesc la acel rabin ce stătea în picioare, umilit, la secţia de poliţie. Dar imaginându-mi jignirea şi ruşinea pe care le-a îndurat Fiul lui Dumnezeu... jocul intimidării din curtea Marelui Preot... practicile barbare ale gărzilor lui Pilat şi Irod ... huiduielile spectatorilor în urcuşul spre Calvar şi în cele din urmă, crucea însăşi... rămân uimit de stăpânirea de sine de care a dat dovadă Dumnezeu de-a lungul istoriei, permiţându-le unor oameni ca Genghis Khan, Hitler şi Stalin să-şi îndeplinească planurile. Dar nimic nu se compară cu stăpânirea de sine manifestată în acea Vineri întunecată la Ierusalim ... Legiuni de îngeri aşteptau porunca Lui. Un singur cuvânt şi chinul se putea sfârşi”. Isaia a spus: „n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie”. Isus ar fi putut apela la Tatăl Său şi El ar fi trimis „peste 12 legiuni de îngeri” (Matei

26:53). În schimb, El a ales să îndure crucea şi ruşinea pentru a te mântui pe tine. Aceasta este minunea de la Paşti!

12 APRILIE. EL A BIRUIT (1)„Le-a făcut de ocară înaintea lumii” (Coloseni 2:15)Crucea este universal recunoscută drept simbolul credinţei creştine. Cu toţii am văzut jucători de fotbal făcându-şi semnul crucii înainte de a lovi mingea ... magazine de bijuterii care vând cruciuliţe de aur ... şi brutari care sărbătoresc Paştele cu pâinişoare însemnate cu o cruce. Un autor spune: „Creştinismul a devenit o religie a crucii - spânzurătoarea, scaunul electric, camera de gazare, în termeni moderni. De obicei, când cineva moare pentru o crimă, ne gândim la acea persoană ca la un eşec. Totuşi, Pavel a spus mai târziu că „El, după ce ne-a iertat toate greşalele. A şters zapisul cu poruncile lui, care stătea împotriva noastră şi ne era potrivnic, şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A dezbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce”. Mă gândesc la anumite persoane din vremurile noastre care au dezarmat puterile lumii. Şerifii rasişti care l-au închis pe Martin Luther King Jr... sovieticii care l-au deportat pe Solzhenitsyn ... autorităţile care l-au închis pe Nelson Mandela ... toţi credeau că rezolvă o problemă. În schimb, cu toţii au sfârşit prin a-şi demasca propria lor violenţă şi nedreptate ... Când a murit Domnul Isus, până şi un soldat roman aspru a fost atât de mişcat încât a exclamat: „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” (Matei 27:54). El a văzut diferenţa dintre brutalii săi colegi şi victima lor Care i-a iertat dându-şi sufletul pentru ei. Chipul palid al celui ţintuit pe cruce a demascat puterile cârmuitoare ca fiind nişte dumnezei falşi care şi-au încălcat propriile promisiuni măreţe de pietate şi dreptate. Religia, nu lipsa ei, l-a acuzat pe Domnul Isus; legea, nu fărădelegea l-a dat la moarte. Prin falsele lor procese de judecată ... biciuire şi împotrivire violentă faţă de Isus, autorităţile politice şi religioase şi-au arătat adevărata lor faţă... Fiecare asalt a dat în vileag ilegitimitatea lor şi cu toate acestea, în cele din urmă - El a biruit!"

13 APRILIE. EL A BIRUIT! (3)„Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi”(Ioan 1:14)Iadul a sărbătorit ziua în care Domnul Isus a fost răstignit! „Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi ... singurul născut din Tatăl” (v. 14). Cu toate acestea, El tocmai a murit pe cruce. Dar bucuria Satanei s-a curmat brusc! Un autor scrie: „Cea mai ironică întorsătură din întreaga istorie este că ceea ce Satana a vrut să fie rău, Dumnezeu a făcut să fie bun. Moartea Domnului Isus a împăcat un Dumnezeu desăvârşit cu omenirea păcătoasă. În Vinerea

mare, Dumnezeu a învins păcatul, a înfrânt moartea, a triumfat în faţa Satanei şi Şi-a reprimit familia ... a luat cea mai josnică faptă din istorie şi a transformat-o în cea mai măreaţă victorie. Nu e de mirare că Domnul Isus a poruncit să n-o uităm niciodată. Datorită crucii, noi avem nădejde. Prin rănile sfâşietoare ale Slujitorului, nu prin minunile Lui suntem noi tămăduiţi (Isaia 53:5). În alchimia (transformarea) răscumpărării, cea mai respingătoare crimă devine puterea noastră vindecătoare. Vindecătorul a înviat, iar Paştele este ziua care ne oferă o avanpremiera a modului în care va arăta întreaga istorie din perspectiva veşniciei, când fiecare cicatrice ... suferinţă şi dezamăgire va fi văzută într-o altă lumină. Credinţa începe acolo unde s-ar fi părut că s-a sfârşit. Între cruce şi mormântul gol se găseşte promisiunea istoriei: speranţă pentru lume şi speranţă pentru fiecare dintre noi care trăieşte în ea. Şi dacă Dumnezeu a triumfat asupra morţii şi a iadului, El poate să aducă biruinţă şi asupra eşecurilor şi necazurilor din viaţa noastră!

14 APRILIE. CEI TREI SPINI (1)„Spini... să-ţi dea” (Geneza 3:18)În Scriptură, există trei spini care înfăţişează imaginea mântuirii. Să ne uităm la ei şi să vedem ce putem învăţa. 1) Creaţia condamnată să facă spini. Când Adam şi Eva au păcătuit, Dumnezeu a spus: „blestemat este acum pământul din pricina ta.... spini şi pălămidă să-ţi dea, şi să mănânci iarba de pe câmp” (v. 17-19). Totul s-a schimbat pentru noi atunci. Trandafirii au început să facă spini, părtăşia cu Dumnezeu s-a rupt şi omul, care a fost creat să trăiască veşnic, trebuia să moară. A fost tragic, dar Dumnezeu a avut o soluţie. 2) Un Mântuitor încoronat cu spini. „Au împletit o cunună de spini pe care I-au pus-o pe cap” (Matei 27:29). Blestemul rostit într-o grădină a fost ridicat în cealaltă grădină! Când Dumnezeu i-a alungat pe Adam şi pe Eva din grădina Eden, El a pus un înger cu săbii de foc la poartă ca să-i împiedice să mai intre. Dar la cruce, Hristos, al doilea Adam, a fost lovit de sabia judecăţii lui Dumnezeu, devenind Mântuitorul nostru. Acum putem reintra în prezenţa lui Dumnezeu. Ce a pierdut Adam? Părtăşia cu Dumnezeu, nemurirea şi neprihănirea. La cruce, Hristos le-a recâştigat şi ni le-a redat pe toate acestea. „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi” (2 Corinteni 5:17). Să remarcăm cuvintele: în Hristos”. În Noul Testament, citim aceste cuvinte de treizeci şi unu de ori. Asta înseamnă unul pentru fiecare zi din lună. Bucură-te! Dumnezeu te iubeşte şi te primeşte „în Hristos”.

15 APRILIE. CEI TREI SPINI (2)„Spini... să-ţi dea” (Geneza 3:18)

Răspunsul cerului la creaţia blestemată să facă spini a fost un Mântuitor încununat cu spini. Dar să remarcăm un aspect important. Dumnezeu nu a dat la o parte spinii; El s-a hotărât să-i folosească în planul Său de răscumpărare. Din acest motiv, fiecare dintre noi primim: 3) Un spin personalizat, lată cum îşi descrie Pavel spinul: „ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngâmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare” (2 Corinteni 12:7-10). Cuvântul „a pălmui” înseamnă „a aplica lovitură, după lovitură, după lovitură”. Este aceasta o descriere a vieţii tale actuale? Dacă experienţa şi viaţa lui Pavel sunt repere după care te poţi călăuzi atunci viaţa creştină e o serie de binecuvântări şi pălmuiri. Şi Dumnezeu Care promite binecuvântarea, permite pălmuirea. De ce? Pentru a se asigura că ducem o viaţa în care depindem de El. Să ne uităm la ce a folosit Dumnezeu pentru a se asigura că Pavel se bazează în întregime pe El: „slăbiciuni, defăimări, nevoi, prigoniri, strâmtorări”. Unde poţi găsi puterea pentru a face faţă atâtor încercări? La Dumnezeu -şi numai la Dumnezeu. Poate spui: „Vreau să fiu mai roditor în slujirea lui Dumnezeu”. Lucrul acesta se întâmplă prin situaţiile spinoase din viaţa noastră. Ele ne apropie mai mult de Dumnezeu.

16 APRILIE. NU TE MAI COMPARA CU ALŢII„Ei... se măsoară cu ei înşişi” (2 Corinteni 10:12)O definiţie a succesului este următoarea: „dobândirea averii şi a faimei”. Dar câtă avere îţi trebuie pentru a avea succes? Câtă faimă? Ai în minte un plan de realizat? Se întâmplă să te compari cu alţii? Dar dacă te-ai hotărât să te dedici creşterii unor copii cu caracter sau slujirii bisericii şi comunităţii din care faci parte? Asta înseamnă că ai mai puţin succes? Nu. Succesul înseamnă să faci tot ce poţi, cu ce ai la îndemână, în orice moment al vieţii. Biblia ne avertizează: „ei, prin faptul că se măsoară cu ei înşişi şi se pun alături ei cu ei înşişi, sunt fără pricepere”. Când joci jocul comparaţiilor, eşti ca cele două vaci care au văzut camionul cu lapte trecând pe lângă ele, având scris pe el: „pasteurizat, omogenizat, îmbogăţit cu vitamina A”. Una dintre vaci i-a zis celeilalte: „Te face să te simţi în plus, nu?” Dumnezeu te va ajuta să fii tot ceea ce poţi fi, dar El nu te va ajuta să fii altcineva. Dacă îţi îndrepţi atenţia spre ceea ce nu eşti, prin faptul că te compari cu altcineva,

pierzi din vedere ceea ce trebuie să devii. Ai auzit vreodată de regula optsprezece/patruzeci/şaizeci? Când ai optsprezece ani, te îngrijorezi referitor la ce cred ceilalţi despre tine. La patruzeci, îţi dai seama că nu prea contează ce cred despre tine. La şaizeci, îţi trece prin minte că majoritatea dintre ei nici măcar nu se gândeau la tine! Viaţa lui Pavel s-a schimbat complet cu o întrebare: „Doamne, ce vrei să fac?” (Faptele Apostolilor 9:6). Numai când îţi pui această întrebare descoperi cine eşti şi ce te-a chemat Dumnezeu să fii.

17 APRILIE. DECIZIE, DISCIPLINĂ SI DETERMINARE„Cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4:17)Brian Tracy spune: „Sunt atâtea lucruri bune pe care le poţi face, încât abilitatea de a decide poate fi elementul critic determinant pentru ceea ce realizezi. Dacă eşti ca majoritatea oamenilor, eşti copleşit de lucrurile prea multe pe care le ai de făcut şi de prea puţinul timp pe care îl ai. Mark Twain a glumit odată spunând.. „dacă primul lucru pe care îl faci în fiecare dimineaţă este să mănânci o broască, vei parcurge restul zilei ştiind că acesta a fost cel mai rău lucru ce ţi s-a putut întâmpla! „Broasca” ta e cea mai importantă sarcină pe care o ai... cea pe care eşti predispus s-o tot amâni... cea care ar putea avea cel mai mare impact pozitiv ... Trateaz-o ca pe o provocare personală ... rezistă tentaţiei de a începe cu sarcina mai uşoară. Dacă o „mănânci” prima, îţi va da energie şi elan pentru celelalte. Succesul este determinat de obiceiurile pe care le dezvolţi. Stabilirea priorităţilor, depăşirea tendinţei de a amâna lucrurile şi rezolvarea celei mai importante sarcini sunt capacităţi mentale şi fizice ce se pot învăţa prin practică şi repetare, până când devin o componentă permanentă a comportamentului. Odată ce devine obicei e uşor de făcut. Când îndeplineşti o sarcină de orice mărime şi importanţă, primeşti un plus de energie. Se declanşează eliberarea de endorfină care îti dă o senzaţie naturală de euforie. „Impulsul” care urmează te face să te simţi mai pozitiv, mai bun şi mai încrezător”. Ceea ce amâni până mâine vei amâna şi mâine. În plus, „cine ştie să facă bine şi nu face, săvârşeşte un păcat”. Succesul necesită decizie, disciplină şi determinare. Ia decizia, disciplinează-te până când devine un lucru automat şi păstrează-ţi determinarea până când devine parte a ceea ce eşti.

18 APRILIE. PE TINE CINE TE SFĂTUIEŞTE?„Ascultă sfaturile ... ca să fii înţelept” (Proverbe 19:20)S-ar putea să fii bun în ceea ce faci. Fireşte, poate eşti mai bun decât majoritatea, dar fără ajutorul altora nu vei fi niciodată destul de bun pe cât ai putea fi. Nu-ţi vei atinge potenţialul maxim fără un bun sfătuitor. E imposibil.

De ce un jucător de tenis de talie mondială are nevoie de antrenor, mai ales de unul care nu este la fel de bun ca el pe teren? Andre Agassi a răspuns la această întrebare astfel: „Tenisul necesită adaptări subtile care sunt cruciale pentru a câştiga, iar antrenorul meu, Gill, se pricepe cel mai bine la aşa ceva. Cu cât îmbătrânesc eu, cu atât el devine mai valoros”. De ce aşa? Deoarece vârsta şi experienţa nu te fac neapărat mai bun; de multe ori, ele numai adâncesc făgaşul în care te găseşti. În viaţă, ca în sport, nu ajungi niciodată în punctul în care nu ai niciodată nevoie de un sfat bun. Cu toate acestea, mulţi dintre noi funcţionează după presupunerea eronată că datorită faptului că suntem conducători, nu avem nevoie să fim conduşi. Noi facem greşeala de a ne măsura cu ceilalţi în loc să ne măsurăm cu potenţialul dat de Dumnezeu şi la sfârşit, nu am devenit ceea ce am fi putut fi. Auto-evaluarea este importantă, dar evaluarea celorlalţi este crucială. Un bun antrenor îţi măsoară performanţa în raport cu calităţile tale, nu cu ale altcuiva. Asta pentru că el ştie ce eşti capabil să faci şi că lumea te va împinge până la limită. Şi apropo, antrenorii buni sunt mereu pe scenă şi observă, nu în spatele biroului aşteptând un raport. Asta pentru că s-au investit în mod personal în succesul tău; victoria pentru tine e victorie şi pentru ei. Rut a avut nevoie de Naomi, iar Timotei a avut nevoie de Pavel. Pe tine cine te sfătuieşte?

19 APRILIE. PESCUIEŞTI SAU PLĂSMUIEŞTI?„Vă voi face pescari de oameni” (Matei 4:19)Citim: „Isus a văzut... pe Simon ... şi pe ... Andrei, care aruncau o mreajă în mare; căci erau pescari. El le-a zis: „Veniţi după Mine, şi vă voi face pescari de oameni” (v. 18-19). Pentru a-L urma pe Hristos, trebuie să înveţi cum să pescuieşti oameni şi apoi să o faci! Max Lucado a crescut pescuind. El a spus: „Plecam ... visând să fie soare. Dar în dimineaţa următoare era înnorat, iar lacul era un munte de valuri înspumate. Era imposibil să pescuim. A doua zi, a fost ger! Am încercat să fim veseli, dar am început să observ că Mark avea câteva defecte de personalitate. Tata era ţâfnos. Nimic nu e ca atunci când stai cu cineva şi-i vezi adevărata faţă! Când ne-am trezit în dimineaţa următoare era lapoviţă ... eram sleiţi şi morocănoşi. Mark a devenit şi mai insuportabil. Tata nu reuşea să facă nimic cum trebuie şi când ne-a anunţat că mergem acasă, nimeni nu a obiectat. Când energia destinată pescuitului este folosită pentru plăsmuirea problemelor, în loc să aruncăm năvoadele, aruncăm pietre. În loc să ne dăm o mână de ajutor, arătăm cu degetul în semn de acuzare. În loc să fim pescari ai celor pierduţi, devenim critici ai celor mântuiţi. În loc să-i ajutăm pe cei ce pescuiesc, îi rănim pe cei ce vor să ajute. Urmarea? Biserici dezbinate. Mărturii rele. Inimi zdrobite. Lupte

legaliste. Dar când cei chemaţi să pescuiască pescuiesc - ei se dezvoltă. Nimic nu uneşte soldaţii ca o sarcină comună. Lasă-i să stea în cazarmă şi ei inventează lucruri de care să se plângă. Patul din cazarmă va fi prea tare, mâncarea prea rece, conducerea prea dură. Pune aceeaşi soldaţi în tranşee şi lasă-i să tragă câteva gloanţe şi barăcile plictisitoare vor părea un adăpost. Data viitoare când provocările te ispitesc să stai înăuntru, ieşi afară! Când cei ce sunt chemaţi să pescuiască nu pescuiesc, ei plăsmuiesc probleme. Eşti tu un bun pescar?

20 APRILIE. RĂDĂCINA ŞI RODUL„Pomul se cunoaşte după rodul lui” (Matei 12:33)Într-o scrisoare adresată lui George Whitefield, un lider din timpul Marii treziri, Benjamin Franklin a scris: „Nu pot decât să-mi exprim mulţumirea pentru mila lui Dumnezeu, fiind gata să-i ajut pe ceilalţi copii ai Lui şi fraţi ai mei. Căci nu cred că doar cu mulţumiri şi complimente, deşi repetate săptămânal, suntem scutiţi de adevăratele noastre obligaţii unii faţă de alţii şi cu atât mai puţin de obligaţiile faţă de Creatorul nostru. Prin aceasta, vei vedea ce înţeleg eu prin fapte bune şi că sunt departe de a aştepta să merit cerul prin ele. Prin cer înţelegem o stare de fericire, infinită ca intensitate şi eternă ca durată. Nu pot face nimic pentru a merita o astfel de răsplată ... Credinţa la care vă referiţi are, fireşte, folosul ei în lume. Nu doresc să o văd scăzând şi nici nu mă voi strădui să o micşorez la nimeni. Dar aş dori să producă mai multe fapte bune decât am văzut în general; vreau să spun fapte bune adevărate; fapte de bunătate, milă şi spirit public; nu ţinerea sărbătorilor, citirea sau ascultarea predicilor; efectuarea ceremoniilor bisericeşti sau rugăciunilor lungi pline de linguşiri şi complimente. Închinarea la Dumnezeu este o datorie; ascultarea şi citirea predicilor poate fi utilă; dar dacă omul petrece prea mult timp ascultând şi rugându-se, cum prea mulţi o fac, e ca şi cum un copac e preţios pentru că este udat şi dă frunze, fără să producă vreodată fructe”. În dorinţa ta de a declara că mântuirea este prin har, nu prin fapte, nu uita că credinţa mântuitoare produce întotdeauna fapte bune! Credinţa este rădăcina mântuirii. Dar faptele generoase şi pline de bunătate sunt rodul mântuirii - şi „pomul se cunoaşte după rodul lui”.

21 APRILIE. CREDINŢA ESTE UN CATALIZATOR„Cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic” (Evrei 4:2)Catalizatorul facilitează schimbarea; face ca lucrurile să se întâmple! De exemplu, pastilele efervescente fără apă nu au nici un efect, făina fără drojdie nu produce pâine, seminţele fără soare nu dau naştere florilor, albastru fără galben nu produce verde, scânteia fără aer nu produce flacără.

Credinţa face Cuvântul lui Dumnezeu să lucreze în viaţa ta. Fără ea, nu se întâmplă nimic. Vorbind despre iudei, Pavel a scris: „nouă ni s-a adus o veste bună ca şi lor; dar lor cuvântul care le-a fost propovăduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru că n-a găsit credinţă la cei ce l-au auzit”. Un autor spune: „Fără anumiţi catalizatori, anumite rezultate nu pot fi obţinute niciodată. Pentru a face progres spiritual, nu e suficient să citeşti Biblia sau să asculţi predici. Agentul de activare a înţelegerii este credinţa. După ce auzim mesajul lui Dumnezeu, trebuie să-l punem în practică. Poate experimentezi amărăciune sau mânie din cauza unei probleme şi Dumnezeu ţi-a spus să laşi acele emoţii în urmă, dar îţi lipseşte voinţa de a o face. Dă-mi voie să te încurajez; încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu şi mergi prin credinţă. Promisiunile Lui vor înflori în viaţa ta, odată ce îţi pui credinţa în practică”. Credinţa nu este un consimţământ intelectual sau o recunoaştere de formă a ceea ce citeşti în Cuvântul lui Dumnezeu. Ci înseamnă să acţionezi conform ei, încrezător că Dumnezeu va face ce a promis. Există o diferenţă între credinţă şi încredere. Poţi crede că un scaun te ţine, dar numai când te aşezi şi te laşi cu toată greutatea pe el ai încredere în el. Înţelegi ideea?

22 APRILIE. LECŢII DE LA FIUL RISIPITOR (1)„Tată, dă-mi partea de avere, ce mi se cuvine” (Luca 15:12)Fiul risipitor a făcut două greşeli: 1) A respins autoritatea tatălui său. Primul pas care te duce spre necaz e cel pe care l-ai făcut fără Dumnezeu. Asemenea fiului risipitor, şi tu pleci de acasă spunând: „dă-mi”. Şi dacă ai şansa să supravieţuieşti acestui tip de comportament, te întorci acasă spunând: „iartă-mă”. Dumnezeu te iubeşte. Toate lucrurile de care ai nevoie, El ţi le-a şi pus la dispoziţie! 2) A părăsit casa tatălui său. Diavolul va face tot ce-i stă în putinţă să te scoată de sub influenţa şi protecţia lui Dumnezeu. El va pune în tine un duh de nelinişte, aşa încât nimic nu te face fericit. Două dintre domeniile în care va lucra cel mai tare pentru a genera nemulţumire sunt: a) Căsnicia. De aceea trebuie să lucrezi constant la ea. Motivul pentru care sunt buruieni în grădina ta, în loc să fie trandafiri, e că nu petreci suficient timp acolo. Căsnicia ta nu e numai un legământ înaintea lui Dumnezeu, e şi un refugiu al iubirii şi al şlefuirii. Mai mult, partenera care îţi pare atât de atrăgătoare, are şi ea bagajul ei, iar când se mută la tine, îl cară cu ea. b) Biserica. Cine te hrăneşte spiritual? Cine monitorizează creşterea ta în maturitate? I-ai lăsa pe copiii tăi să nu meargă la şcoală pentru că nu le place profesorul sau că nu vor să înveţe? Cuvântul lui Dumnezeu este „ca un ciocan care sfărâmă stânca” (leremia 23:29). Când ciocanul Cuvântului lui

Dumnezeu cade în biserică duminica viitoare - tu trebuie să fii sub el. Ar trebui să spui: „Haide la Casa Domnului!” (Psalmul 122:1)

23 APRILIE. LECŢII DE LA FIUL RISIPIRTOR (2)„Şi-a risipit averea” (Luca 15:13)Fiul risipitor i-a spus tatălui său: „Vreau totul acum!” Pentru a şti dacă ceva e bun pentru tine sau nu, trebuie să înţelegi de unde a izvorât dorinţa. Părinţii iubitori nu le dau copiilor lucruri doar pentru că plâng pentru ele; ei îi răsplătesc pentru că dau dovadă de comportament responsabil. Ei ştiu ce este potrivit pentru vârsta copiilor. Şi Dumnezeu este un părinte iubitor. Cu toţii cunoaştem oameni cumsecade, bine intenţionaţi, ale căror talente i-au făcut să promoveze. Cu toate acestea, au fost zdrobiţi şi doborâţi din cauza unui anumit domeniu din viaţă în care au fost imaturi şi indisciplinaţi. Te rog ascultă-L pe Tatăl tău Ceresc şi nu pleca de acasă până nu spune El că eşti pregătit! Fiul risipitor „şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată”. Să remarcăm cuvântul „averea”. Satana urmăreşte mai mult decât posesiunile tale materiale; el urmăreşte caracterul tău, stima ta de sine, puterea care sălăşluieşte în tine şi scopul vieţii tale. Asemenea fiului risipitor, poţi ajunge într-un punct în care îţi pierzi însăşi dorinţa de a mai trăi. E posibil să te încălzeşti cu reuşitele altora şi să crezi că ai ajuns undeva şi totuşi, să te afli numai la câţiva paşi de „cocina” porcilor. Biblia spune: „s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii” (v. 15). Să remarcăm cuvântul „s-a lipit”. Pentru a aprecia unde te afli din punct de vedere spiritual, uită-te la cei de care „te-ai lipit”. Tovărăşiile în care te găseşti sunt ca o busolă care îţi arată direcţia în care te duci. Şi acea busolă nu minte. Când fiul risipitor s-a întors acasă, tatăl lui îl aştepta cu braţele deschise. Iar Tatăl tău Ceresc te aşteaptă şi pe tine, aşa că vino, câtă vreme mai poţi.

24 APRILIE. LECŢII DE LA FIUL RISIPITOR (3)„Şi-a venit în fire” (Luca 15:17)Călătoria fiului risipitor spre ruină nu s-a petrecut peste noapte. A fost o acumulare lentă, asemenea colesterolului care se depune pe artere. El s-a bucurat de binecuvântarea tatălui său şi a uitat să mai fie mulţumitor. Nu e de mirare că David a scris: „Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel Sfânt! Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui! El îţi iartă toate fărădelegile tale El îţi vindecă toate boalele tale; El îţi izbăveşte viaţa din groapă, El te încununează cu bunătate şi îndurare; El îţi satură de bunătăţi bătrâneţea, şi te face să întinereşti iarăşi ca vulturul” (Psalmul 103:1-5). Fiul risipitor provenea din una dintre cele mai bune familii din oraş şi cu toate

acestea, a ajuns să fie lefter, părăsit de prieteni, mâncând alături de porci şi încercând să-şi potolească foamea legitimă în mod ilegitim. De ce ne implicăm în relaţii extramaritale, mergem la chefuri cu băutură şi droguri sau muncim până la epuizare sacrificându-ne familiile în tot acest proces? Deoarece în lăuntrul fiecăruia dintre noi există un gol pe care nimeni în afară de Dumnezeu nu-l poate umple. Domnul Isus a spus: „Şi-a venit în fire şi a zis: „...Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu, şi-i voi zice: Tată, am păcătuit” (Luca 15:17-18). Dacă Îl laşi, Dumnezeu te va opri exact la timp. El îţi va aminti cine eşti şi unde îţi e locul. Vei începe să vezi mocirla în care te bălăceşti, falşii prieteni, realizările lipsite de sens, oamenii din jurul tău care nu sunt mai fericiţi decât tine. Dacă aceasta e situaţia în care te găseşti chiar acum, vino acasă. Tatăl tău aşteaptă să-ţi şteargă zapisul. El încă te iubeşte. Spune-i diavolului: „M-am răzgândit. Mă duc acasă”.

25 APRILIE. AŞTEAPTĂ!„Astfel, fiindcă a aşteptat cu răbdare, a dobândit făgăduinţa” (Evrei 6:15)Când te rogi pentru ceva, ultimul lucru pe care vrei să-l auzi de la Dumnezeu este: „Aşteaptă!” Dar uneori El aşa îţi spune. Şi pentru a umbla cu El, trebuie să înveţi să ai răbdare, deoarece El lucrează după orarul Său, nu după al tău. Toate rugăciunile şi insistenţele tale nu vor accelera procesul, ele doar te vor frustra. Mai mult, dacă viaţa ţi-a împlinit fiecare dorinţă şi capriciu, să înveţi să aştepţi după Dumnezeu va fi ca şi cum ai trece prin reabilitare spirituală. Când Avraam a avut 75 de ani, Dumnezeu i-a promis: „Îţi voi face sămânţa ca pulberea pământului de mare” (Geneza 13:16). Dar a trebuit să mai aştepte încă 24 de ani ca să „dobândească făgăduinţa”. Aşteptarea nu e ceva ce faci pentru a primi ce-ţi doreşti; aşteptarea produce răbdare, maturitate, înţelegere şi caracter. Ceea ce realizează Dumnezeu în tine în timp ce aştepţi e adesea mai important decât lucrul pe care îl aştepţi. „Aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit” (Evrei 10:36). Aşteptarea nu e o scuză pentru a te feri de realitate, pentru a te sustrage de la responsabilitate şi a nu face ceea ce trebuie. De exemplu, dacă eşti înglodat în datorii până peste cap din cauza cheltuielilor exagerate, nu sta şi aştepta ca Dumnezeu să-ţi trimită un cec din cer. Învaţă să te disciplinezi şi să adopţi principii financiare sănătoase cum ar fi zeciuiala, stabilirea unui buget şi obiceiul de a trăi fără acel obiect până când îl poţi plăti. Mai presus de toate, aşteptarea înseamnă decizia de a te încrede şi de a-L asculta pe Dumnezeu când lucrurile nu merg după cum

ţi-ai plănuit. Înseamnă să spui: „Doamne, contez pe tine şi nu am un plan de rezervă”.

26 APRILIE. CÂND DUMNEZEU ÎTI FACE O DESCOPERIRE„Li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31)într-o zi, Domnul Isus a atins ochii unui orb şi omul a exclamat: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci” (Marcu 8:24). Cu alte cuvinte: „Văd ceva, dar încă nu e foarte clar”. Aşa că Domnul Isus l-a atins din nou, i-a limpezit vederea, îndepărtând limitările lui şi eliberându-l. Fără atingerea lui Dumnezeu, viaţa ta va fi una tristă, tu nu-l poţi vedea pe Dumnezeu şi nici lucrurile pe care le poate face El pentru tine, vei fi orb faţă de persoana ta şi de lucrurile pe care le poate face El prin tine. Thomas Edison „a văzut” lumina incandescentă înainte ca primul bec electric să se aprindă. E ceea ce l-a susţinut prin miile de experimente eşuate. Bill Gates „a văzut” un computer în fiecare birou şi casă, în timp ce aşa-numiţii experţi erau ocupaţi să anunţe: „Lucrul acesta nu se va întâmpla niciodată în timpul vieţii noastre”. Cu patruzeci de ani înainte ca Israel să pună piciorul în ţara promisă, Moise „a văzut-o” (Evrei 11:27). Dumnezeu poate face tot felul de lucruri, totuşi tu nu le vezi, fiindcă eşti orb spiritual. Îţi aduci aminte de cei doi ucenici pe drumul spre Emaus? Numai după ce Domnul Isus a mers alături de ei, explicându-le Scriptura şi apoi frângând pâinea la ei acasă „li s-au deschis ochii, şi L-au cunoscut” (Luca 24:31). Când începi să-L vezi pe Dumnezeu ia lucru în situaţia în care te găseşti, frica ţi se diminuează şi credinţa ta este întărită. Cum se descoperă El? La biserică? Câteodată. Dar de cele mai multe ori, El ne deschide Cuvântul şi mintea şi începem să-L vedem cum nu L-am mai văzut niciodată. Aşa că astăzi roagă-te: „Deschide-mi ochii, ca să văd” (Psalmul 119:18).

27 APRILIE. TREI OBSTACOLE„Luaţi orice piedică din cale” (Isaia 57:14)În vremurile Bibliei, maratonul nu era o alergare pe o pistă netedă, ci pe cărări pline de obstacole care îl puteau face pe alergător să se împiedice şi să piardă cursa, lată trei obstacole de care trebuie să te fereşti în timp ce alergi în cursa vieţii tale; 1) O atitudine neiertătoare. „Dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” (Marcu 11:26). Când doar pomenirea numelui cuiva declanşează resentimente, opreşte-te şi roagă-te: „Tată, îl iert, aşa cum m-ai iertat şi tu pe mine. Binecuvântarea pe care o cer pentru mine o cer într-o măsură dublă pentru el”. Când te răzbuni pe cineva, îi negi lui Dumnezeu dreptul de a arăta milă şi de a rezolva situaţia în felul Lui. Nu te juca de-a Dumnezeu. Ai avut parte de milă - dă-o mai departe! 2) O relaţie nesănătoasă. Pavel scrie:

„Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune” (1 Corinteni 15:33). Tu trebuie să-ţi alegi tovarăşii de călătorie. Dacă petreci timpul cu cei ce nu merită, nu ai dreptul să te plângi. Fii mai selectiv! Alege-ţi prietenii dintre cei ce îţi împărtăşesc valorile, care înţeleg scopul dat de Dumnezeu şi te întăresc. 3) O inimă nehotărâtă. Pavel scrie: „eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti” (Filipeni 3:13-14). O inimă hotărâtă e rezultatul unei minţi hotărâte. E ceea ce-i separă pe învingători de învinşi. Dedică-ţi viaţa unui alt lucru decât propriului interes; dedică-te unui scop care va dăinui şi după ce tu nu vei mai fi!

28 APRILIE. CE VEI LĂSA ÎN URMA TA?„Omul de bine lasă moştenitori” (Proverbe 13:22)Cu siguranţă Pavel nu a lăsat în urma lui bani sau proprietăţi, dar a lăsat o moştenire mare - una superioară! Moştenirea lui sunt scrierile, cei pe care i-a câştigat pentru Hristos, cei pe care i-a instruit şi influenţa lui. În fiecare zi, viaţa ta atinge alte vieţi pe căi nevăzute. Nu trebuie să cunoşti personal pe cineva pentru a experimenta binecuvântarea moştenirii acelei persoane. La fel cum ai merge printr-o cameră goală şi ai simţi parfumul cuiva, impactul tău va continua să se simtă chiar şi după ce tu ai plecat din această lume. De obicei, noi asociem moştenirile cu moartea şi nu ne place subiectul în mod deosebit. Sau presupunem că dacă moştenirea noastră nu va fi scoasă la lumină decât după ani de zile, nu trebuie să începem să investim în ea acum. În unele cazuri, avem impresia că oricum nu putem controla prea mult ceea ce lăsăm în urma noastră. Nu e aşa: „Omul de bine lasă moştenitori”. Ce moştenire vei lăsa tu? Şi mai important de atât, cât te va costa? De vreme ce darurile cele mai bune nu sunt întotdeauna transmise prin testament, de ce să nu încerci ceva mai plin de semnificaţie - ceva ce indică spre ceea ce ai fost. E una să măsori succesul prin banii din contul bancar, mărimea proprietăţilor deţinute şi valoarea portofoliului de acţiuni. Şi e total altceva să îl măsori prin lucrurile intangibile, cum ar fi credincioşia în căsnicie, creşterea unor copii exemplari, lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu şi transmiterea exemplului personal de trăire în lumină. Toate marile moşteniri au o etichetă de preţ. Pentru a trece dincolo de mediocritate, trebuie să investeşti în fiecare zi în conturile celor ce vin după tine!

29 APRILIE. DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (1)„Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce

erau mântuiţi” (Faptele Apostolilor 2:47)Pe Dumnezeu nu-L deranjează că biserica ta are o „mână de oameni”. Ceea ce-L deranjează este că biserica ta are o viziune mică, căci aceasta limitează

ceea ce poate face El prin tine. Se spune că un turist vizita un mic sat englezesc. L-a întrebat pe un domn mai în vârstă: „Există ceva special în acest loc?” Bătrânul a zâmbit şi a zis: „Da, tu poţi începe de aici şi apoi să mergi în orice alt loc de pe pământ”, În Faptele Apostolilor capitolul 5 versetul 28, biserica Noului Testament a fost acuzată că „a umplut Ierusalimul cu învăţătura lor”. Şi în capitolul 17 versetul 6, Pavel şi Sila au fost acuzaţi că „au răscolit lumea”. Ce impact! Dumnezeu are un plan pentru creşterea bisericii tale şi tu joci un rol în acest plan. Tu eşti chemat să-i inviţi pe oameni. Poate spui: „Nu este datoria pastorului?” Nu, pastorul este un păstor. Păstorii nu dau naştere oilor; oile fac asta. Când a fost ultima dată când ai adus pe cineva cu tine la biserică? Dacă ai descoperi un tratament împotriva cancerului sau bolii Alzheimer, l-ai spune şi altora? Domnul Isus a spus: „Un om a dat o cină mare, şi a poftit pe mulţi. La ceasul cinei, a trimis pe robul său să spună celor poftiţi: „Veniţi, căci iată că toate sunt gata” (Luca 14:16-17). Când oaspeţii invitaţi au început să-şi găsească scuze pentru că nu puteau să vină, „stăpânul a zis robului: „Ieşi la drumuri şi la garduri, şi pe cei ce-i vei găsi, sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa” (v. 23). Să remarcăm cuvintele: „sileşte-i să intre”. Du-i cu maşina ta, pregăteşte-le micul dejun înainte de biserică sau prânzul după. Fii creativ, dar orice faci, adu-i la biserică!

30 APRILIE. DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (2)„Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă” (Osea 4:6)Învaţă-i!. „Duceţi-vâ şi faceţi ucenici ... Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit” (Matei 28:19-20). Când atenţia ta este îndreptată nu numai spre câştigarea oamenilor pentru Isus, dar şi spre a-i face ucenici ai Domnului Isus, El promite: „Eu sunt cu voi” (v. 20). Astăzi, noi creştem o generaţie care este paralelă cu Scriptura şi cu cele sfinte. Într-un sondaj efectuat în oraşul New York, nouă din zece persoane nu ştiau să spună nici una din cele Zece porunci şi nici să numească una din primele patru cărţi ale Noului Testament. Cineva a crezut că Dan şi Beerşeba sunt soţ şi soţie! Altcineva a crezut că epistola era soţia unui apostol! Iar când au fost întrebaţi românii ce sărbătorim la Paşti, unii dintre ei au răspuns - tăierea mielului. Zâmbim, dar e o problemă de o seriozitate extremă. Dumnezeu a spus: „Poporul Meu piere din lipsă de cunoştinţă”. Domnul Isus a spus: „Oare nu vă rătăciţi voi, din pricină că nu pricepeţi ... Scripturile?” (Marcu 12:24). Multe din problemele pentru care căutăm consiliere ar putea fi rezolvate şi, în unele cazuri, evitate complet dacă ne-am face timp în fiecare zi să citim Cuvântul lui Dumnezeu. Motivul pentru care mulţi dintre noi sunt bolnavi spiritual nu este din cauză că medicamentul nu şi-a făcut efectul, ci că nu l-am luat. În

esenţă, toţi suntem motivaţi de răsplată. Aşa că citeşte următoarele: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune” (Iosua 1:8). Doreşti să fii puternic din punct de vedere spiritual? Citeşte Scriptura! Doreşti să reuşeşti în viaţă? Citeşte Scriptura!