Invitatie SOMEDIU 21 22 Iunie 2010 - unimed.rounimed.ro/Newsletter SOMEDIU nr. 34 aprile...

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 1

Asociaţia Patronală a

Producătorilor şi Utilizatorilor de echipamente Industriale

pentru Protecţia Mediului UNIMED

OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI

MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI, PROTECŢIEI SOCIALE ŞI

PERSOANELOR VÂRSTNICE AMPOSDRU

Instrumente Structurale

2007-2013

Fondul Social European

POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Newsletter Nr. 34 APRILIE 2013

Incidenţa surfactanţilor în apele de suprafaţă

În ultimii ani, industria detergenţilor s-a schimbat

continuu datorită preferinţelor consumatorilor, cerinţelor de sustenabilitate, disponibilitate,

costurilor de energie şi materii prime, tendinţelor

demografice şi sociale şi nu în ultimul rând datorită

situaţiilor socio-economice şi politice.

Astăzi, formulele detergenţilor şi aplicaţiile lor sunt

orientate spre performanţă la un preţ avantajos având în vedere constrângerile economice,

progresele tehnologiei şi restricţiilor de mediu. În

viitor, provocarea în sistemul industrial al detergenţilor este nu numai formularea de agenţi de

curăţare concentraţi cu performanţe deosebite, dar şi dezvoltarea / aplicarea unor tehnologii prietenoase

mediului care să furnizeze beneficii consumatorului

pe termen scurt şi lung.

SUMAR:

Evaluarea performantă a efectelor surfactanţilor emergenţi. Autori: Gheorghe Ştefania, Paun Iuliana, Lucaciu Irina / pag. 1

Sistemul de Calificări și Certificări de Competențe pentru o Dezvoltare Durabilă. Autori: Elena Laslu, Gheorghe Bucătaru / pag. 4

Participare CSFPM la seminarul cu tema „Opțiuni simplificate privind costurile” organizat de Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) / pag. 5

Participare CSFPM la Ateliere de Lucru pe tema ″Informare, formare profesională şi servicii de consiliere, pentru Autorităţile Competente, avându-se în vedere necesităţile acestora″, Sinaia, 26-27 aprilie 2013 / pag. 6

PROPARK – FUNDAȚIA PENTRU ARII PROTEJATE prezentare Ghid privind Aplicarea Categoriilor de Management al Ariilor Protejate / pag. 7

Întâlnirea dintre Consorțiul proiectului Build-Up Skills România - ROBUST și membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului. Pregătire pentru participarea la Seminarul Național din 19 aprilie / pag. 10

Participare CSFPM la conferinţa „Tehnologii inovative in domeniul protectiei mediului inconjurator” în cadrul expozitiei internaţionale de tehnologii şi echipamente de protecţie a mediului, reciclare, materii prime secundare şi energii alternative – ROMENVIROTEC 2013, editia 20 / pag. 12

Schimbările climatice și biodiversitatea/ pag. 13

COMUNICAT DE PRESĂ. Ministrul Rovana Plumb a deschis a 20-a ediţie a Târgului de Mediu Romenvirotec / pag. 15

INFORMAŢII LEGISLATIVE. Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei ariilor naturale protejate/ pag. 17

POSDRU/79/1.4/S/53587 Dezvoltarea capacităţii Comitetului

Sectorial pentru Formare

Profesională în Domeniul Protecţiei

Mediului în sprijinul îmbunătăţirii

calităţii formării profesionale

continue din România

http://www.imipqnet.ro/evenimente/ateliere-de-lucru-pe-tema-%e2%80%b3-informare-formare-profesionala-si-servicii-de-consiliere-pentru-autoritatile-competente-avandu-se-in-vedere-necesitatile-acestora-aspecte-legislative-si-financi/





Proiect finanţat din Fondul Social European prin Programul Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 pag. 2




OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Consumurile de detergenţi din Europa sunt

monitorizate şi raportate anual de CESIO (European

Committee of Surfactants and their Organic Intermediates). Conform rapoartelor, jumătate din

consumul de detergenţi s-a utilizat în aplicaţii casnice iar cealaltă jumătate în industria cosmetică,

prelucrarea metalelor, fabricarea hârtiei şi în

industria pielăriei. In general cele mai mari consumuri s-au inregistrat pentru surfactantii

anionici şi neionici, împreună acoperind jumătate din volumul de surfactanţi produşi (Ute, 2009). În anul

2008, s-a estimat că în Europa de Est s-au folosit anual >4,2 milioane de tone de detergenţi şi 1,2

milioane de tone de balsamuri, în creştere faţă de

anul 2006 (Tomislav, 2010). În România, la nivelul anului 2007, s-a estimat un consum anual per

persoana de 0,39 g de detergent de rufe, un consum mic comparativ cu Bulgaria, Ungaria,

Polonia, Slovenia, Lituania şi Slovacia.

Procesul de igienizare generală şi individuală impune un consum destul de mare de produse de curăţare şi

cosmetice, care după utilizare ajung în apele uzate din reţelele de canalizare şi în final în apele de

suprafaţă. În funcţie de proprietăţile fizico-chimice şi

biologice ale substanţelor componente, aceste produse pot polua diferite compartimente ale

mediului cum ar fi apele de suprafaţă, apele subterane, sedimentele şi solurile. Atâta timp cât ele

sunt prezente în mediu, pot manifesta diverse efecte asupra organismelor care populează un anumit

areal.

Surfactanţii cationici şi amfoterici reprezinta o clasă de substanţe tensioactive utilizaţi frecvent în

fabricarea detergenţilor şi balsamurilor de rufe şi vase, produselor de îngrijire personală, dar şi în

produse biocide. Recent studiaţi din punct de vedere

al efectelor ecotoxicologice, aceşti compuşi sunt clasificaţi ca substanţe emergente / periculoase

pentru viaţa acvatică, capabile să determine efecte observabile neaşteptate la nivelul organismelor.

S-a constata că există suficiente studii de evaluare a ecotoxicităţii surfactanţilor anionici precum şi

pentru o mare parte dintre cei neionici, şi de aceea

cercetarile viitoare ar trebui îndreptate în mod special pentru elucidarea efectelor toxice ale

surfactanţilor cationici şi amfoterici al căror profil ecotoxicologic este puţin cunoscut, iar proprietăţile

lor fizico-chimice pot influenţa semnificativ

rezultatele studiilor ecotoxicologice.

Surfactanţii cationici întâmpină probleme de

biodegradare aerobă, în timp ce surfactanţii amfoterici sunt uşor biodegradabili, iar din punct de

vedere al toxicităţii atât surfactanţii cationici cât şi

cei amfoterici determină efecte acute (fiind clasificaţi în clasele de toxicitate TOXIC sau MODERAT

TOXIC) asupra peştilor, crustaceelor, algelor şi bacteriilor.

Acţiuni de prevenire a poluării cu surfactanţi

Având in vedere că în România, Regulamentul European EC 648/2004 privind Detergenţii se

află încă în curs de implementare, INCD ECOIND este permanent interesat să asigure suportul tehnic

privind respectarea regulilor impuse agenţilor

economici care produc / importă şi comercializează detergenţi şi produse de curăţat. În acest context

institutul în colaborare cu Universitatea Bucureşti - Facultatea de Biologie, au dezvoltat o metodologie

complexă de evaluare a efectelor generate de surfactanţii emergenţi (cationici şi amfoterici) asupra

organsimelor din apele de suprafaţă, în vederea

prevenirii poluării cu surfactanţi.

Evaluarea riscului acvatic a presupus colectarea de

informaţii privind expunerea la substanţele testate (caracterizare, proprietăţi, utilizare, căi de

pătrundere în mediu, prezenţa în mediu,

biodegradare, etc.) astfel încât să se permită predicţia concentraţiei în apa de suprafaţă (Predicted Expousure Concentration, PEC). Un al doilea set de informaţii (toxicitate acvatică, efecte sub-letale,

efecte complementare, etc.) a presupus estimarea celei mai mari concentraţii la care nu sunt observate

efecte adverse asupra organismelor acvatice

(Predicted No-Effect Concentration, PNEC). Compararea acestor informaţii a permis stabilirea

riscului generat de substanţele testate asupra mediului acvatic. Utilizarea acestor substanţe în

produse de curăţat este permisă atunci când PEC

este mai mic decât PNEC.

Cercetările au evidenţiat următoarele aspecte:

Surfactanţii studiaţi se biodegradează primar

(>80% eficienţă de îndepărtare) şi ultim (>60% eficienţă de îndepărtare), cu





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

menţiunea că surfactanţii cationici au

obţinut cele mai mici valori. In ceea ce

priveşte toxicitate acută acvatică s-a constatat că surfactanţii cationici sunt toxici

pentru crustacee, alge şi bacterii („toxicitate acută categoria 1”), iar surfactanţii

amfoterici sunt toxici pentru peşti,

crustacee şi alge („toxicitate acută categoria 2”).

Efluenţii rezultaţi în urma biodegradării

surfactanţilor cationici îşi menţin toxicitatea şi după biodegradare asupra algelor şi

bacteriilor, în timp ce surfactanţii amfoterici determină o toxicitate mai slabă comparativ

cu substanţa originală.

Ambele tipuri de substanţe induc modificări

ale activităţilor enzimatice specifice ale enzimelor antioxidante din organele studiate

(cele mai afectate organe fiind ficatul şi branhiile) şi deteriorări oxidative ale

proteinelor ceea ce indică toxicitatea acută

(la 0,5mg/l surfactant) cu tendinţă de impact pe termen lung.

S-au evidenţiat efecte acute la nivel tisular,

cele mai drastice modificării fiind identificate la nivelul ficatului, branhiilor şi rinichiului.

Majoritatea modificărilor structurale sunt considerate compatibile cu funcţionarea

ţesuturilor şi supravieţuire, însă au apărut şi

anomalii severe şi foarte severe: anevrism, rupturi celulare, focare de necroză care

periclizează buna funcţionare a ţesutului;

Aplicarea metodologiei de evaluare a riscului

acvatic a surfactanţilor cationici şi amfoterici

asupra componentei acvatice (efectuat

pentru doua studii de caz) a condus la obţinerea următorilor coeficienţi de risc:

surfactanţii cationici (clorura de benzentoniu – PEC/PNEC >1 – prezintă risc asupra

organismelor acvatice; surfactanţii

amfoterici (cocamidopropil betaina - PEC/PNEC <1 - nu prezintă risc asupra

organismelor acvatice);

Având în vedere faptul ca aceste clase de

surfactanţi nu sunt normaţi în legislaţia

naţională sau internaţională privind concentraţiile admise în apa de suprafaţă şi

apa uzată (efluenţi), s-au stabilit

concentraţiile maxime admise de surfactanţi cationici (≤0,002mg/l) şi amfoterici

(0,01mg/l) în apele de suprafaţă astfel încât să nu fie afectată viaţa ecosistemului acvatic

pe întreg lanţul trofic;

Recomandări pentru consumatori

În vederea prevenirii şi combaterii poluarii cu

detergerţi, fiecare dintre noi, pornind de la producător până la consumator trebuie să fie

conştient de riscurile care le implică utilizarea

neadecvată şi neinformată a detergenţilor. În acest

sens consumatorilor le sunt recomandate urmatoarele:

- Respectarea dozajelor şi utilizarea corectă a produselor conform etichetei sau

prospectului;

- Folosirea detergenţilor compacţii sau a celor lichizi, pentru evitarea fosfaţilor;

- Folosirea detergenţilor ecologici identificaţi pe piaţă cu un simbol grafic specific în formă

de floare;

- Depozitarea şi evacuarea adecvată a

deşeurilor;

- Evitarea spălărilor si folosirii inutile;

- Alegerea corectă a produselor, respectiv

utilizarea unui produs universal adecvat pentru mai multe aplicaţii.

Ca urmare a cercetărilor efectuate până în prezent şi a informaţiilor prezentate în acest studiu s-au

identificat diverse perspective de cercetare privind

subiectul agenţilor de suprafaţă cationici şi amfoterici, printre care: dezvoltare de noi metode

analitice de identificare performante, evaluarea impactului asupra microorganismelor, monitorizarea

apelor de suprafaţă în vederea evaluării aportului de

nutrienţi şi nu în ultimul rând evaluarea efectelor cronice şi de bioacumulare cumulate cu impactul la

nivelul sistemelor de detoxifiere ale organismelor acvatice. Toate aceste noi direcţii de cercetare

necesită formarea şi instruirea personalului din

cadrul institutului în vederea dezvoltării de noi servicii de mediu care să vină în întâmpinarea

mediului economic.

Referinţe:

1. CESIO, Environmental Risk Assessment of Detergent Chemicals, Proceedings of the AISE/CESIO Limelette III Workshop, 28–29 November 1995, Brussels

(1996);

2. Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Grumaz Rozalia, Stoica Cătălina, Acute toxicity assessment of several cationic and amphoteric surfactants on aquatic

organisms, Journal of Environmental Protection and Ecology, nr vol.13, no.2 (2012), 541-553, ISSN 1311-5065;

3. Gheorghe Ştefania, Irina Lucaciu, Rozalia Grumaz, Detergents legislative

framework and ecotoxicological testing methodology, Journal of Environmental Protection and Ecology, book 3A, vol.12 (2011), 1525-1532, ISSN 1311-5065;

4. Gheorghe Ştefania, Lucaciu Irina, Pascu Luoana, Biodegradability assessment of cationic and amphoteric raw materials, Journal of Environmental Protection and Ecology, vol.13, no.1 (2012), 155-164, ISSN 1311-5065;

5. Gheorghe Ştefania, Stan Miruna, Damache Georgiana, Stoica Cătălina, Stănescu Elena, Irina Lucaciu, Anca Dinischiotu, Effects of cocamidopropil betaine on oxidative stress biomarkers of the Cyprinus carpio sp., 3rd SETAC

CEE Annual Meeting, 17-19 September 2012, Cracovia, Polonia, Proceedings “Ecotoxicology revisited”, pp.33-35, ISBN 978-83-935990-0-4;

6. OECD Guidelines for the thesting of chemicals, 2006;

7. Regulation (EC) no. 2004/648 of European Parliament and European Council, Official Journal of European Union, L104/1, April 2004;

8. Technical Guidance Document on Risk Assessment, European Chemicals Institute for Health and Consumer Protection Bureau, Part II, 2003;

9. Tomislav Ivankovic and Jasna Hrenovic, Surfactants in the Environment, Arh.

Hig. Rada Toksicol: 61: 95-110 (2010);

10. Ute Merrettig-Bruns and Erich Jelen, Anaerobic Biodegradation of Detergent Surfactants,Materials, 2, 181-206 (2009);





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

În contextul realităților contemporane dintre toate activitățile economico-sociale capătă o importanță

primordială calitatea, capacitatea de muncă, performanța profesională, atitudinea și nevoile explicite

și implicite ale resursei umane, singurul factor autonom de a cărui comportare și implicare în context depinde

rezolvarea ecuației Dezvoltării Durabile printr-o soluție certă și pozitivă.

Generațiile viitoare moștenesc o planetă curată și încă

locuibilă, neviciată de epuizarea resurselor, afectarea echilibrelor ecologice, creșterea poluării, sărăcirea

biodiversității sau de declanșarea unor schimbări climatice ireversibile.

Orice strategie având ca obiectiv Dezvoltarea Durabilă trebuie să includă esențialmente grija, preocuparea

pentru resursa umană disponibilă și viitoare din toate punctele de vedere: formare, specializare, calificare,

dezvoltare profesională, sănătate și securitate,

recunoaștere și valorizare, acces nediscriminatoriu la procesele de formare și muncă, respect și prețuire,

asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților personale.

Trei elemente cheie interrelaționate, necesare în fiecare sector de activitate, pot constitui referențial și liant

procedural pentru armonizarea așteptărilor angajaților și angajatorilor din fiecare sector de activitate,

regularizând în același timp domeniile de formare și

recunoaștere profesională a resursei umane: - Competențele (profesionale)

- Standardele ocupaționale - Centrele de evaluare / certificare

În acest sens, în sectorul Protecția Mediului, CSFPM prin implementarea proiectului strategic Pro-

Competent! Calificări și Certificări de Competențe pentru o Dezvoltare Durabilă, contribuie la accelerarea

proceselor de dezvoltare a resursei umane care

activează în sector prin punerea la dispoziția factorilor implicați în aceste procese (formatori, evaluatori,

angajatori, angajați, organizații profesionale, autorități specializate, specialiști independenți etc.) două noi

standarde ocupaționale și opt noi centre specializate de evaluare/cerificare a competențelor profesionale pentru

ocupații specifice sectorului, solicitate, așteptate și necesitate de sector. Realizările din proiect, date fiind

limitările de timp și buget stabilite prin acest proiect

cofinanțat din fonduri FSE, deși remarcabile și bine primite de piața muncii din sector, nu pot rezolva decât

în mică măsură necesarul mare de standarde ocupaționale și centre de evaluare de competențe

profesionale cerut și dorit de piața resursei umane din sector, dar se pot constitui în modele exemplare și

surse de multiplicare pentru dezvoltarea în continuare de standarde ocupaționale și Centre de evaluare până

la acoperirea întregului necesar al sectorului.

Centrul de evaluare HIDROM – Ploiești

Centrul de Evaluare UNIMED – Bacău

Centrul de Evaluare ECOIND – Bucureşti





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

În cadrul seminarului organizat de către Autoritatea de Mangement POS DRU, în data de 19 aprilie 2013, cu tema “Extinderea utilizării opțiunilor simplificate privind costurile în programele FSE pentru perioada 2014-2020”, au fost discutate o serie de măsuri pentru îmbunătăţirea implementării financiare a proiectelor.

Vom prezenta pe scurt temele de pe agenda seminarului şi propunerile pentru simplificarea costurilor.

Opțiuni simplificate privind costurile: utilizarea în prezent și perspective pentru 2014 – 2020 Laurent Sens – Ofițer Politici - DG Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune, Comisia Europeană a prezentat pe scurt necesitatea implementării costurilor simplificate.

De ce costuri simplificate?

În implementarea unui proiect, obținerea rezultatelor scontate ar trebui să aibă prioritate în fața verificării facturilor şi chitanţelor. În acest sens trebuie avută în vedere simplificarea activităţii prin aplicarea măsurilor pentru costuri simplificate.

CE propune 3 metode pentru simplificarea costurilor

1. Rate fixe – pentru costurile indirecte. 2. Utilizarea costurilor unitare - rambursarea

calculată pe baza cantităților livrate înmulțită cu un cost unitar.

3. Aplicarea sumelor forfetare.

Informații referitoare la simplificarea costurilor sunt disponibile în Agenda de simplificare a Cadrului Financiar Multianual 2014-2020 și în Regulamentul 1268/2012 - Norme de aplicare a Regulamentului 966/2012 .

În 90% din cazuri, cheltuielile indirecte sunt greu de verificat,de obicei nu sunt aşa de mari şi diferă de la o ţară la alta. Prima opţiune pentru simplificare ar putea fi costul sau tariful fix. Costurile indirecte vor fi verificate pe baza costurilor directe, reducând, astfel timpul aferent calculelor. O altă posibilitate este stabilirea unui nivel standard al costurilor unitare (i.e. 1 oră de instruire livrată/ persoană = 6 euro, în proiect au fost livrate 21.400 de ore de instruire, astfel încât costul instruirii la nivelul întregului proiect este 21.400 x 6 euro = 128.400 euro).

Care este metodologia pentru 2014-2020?

• Definirea clară a unui sistem de rate fixe pentru costurile indirecte;

• Compatibilitate cu regulile naţionale; • Introducerea definirii costurilor directe în

reglementări; • Comunicarea între autorităţile de audit,

management, de certificare; • Armonizarea acţiunilor pentru programele

operaţionale; • Îmbunătăţirea siguranţei juridice;

Metodologia trebuie să se bazeze pe date statistice şi/sau

pe datele istorice verificate ale beneficiarilor individuali. Se pot stabili ratele fixe prin reglementări la nivel european– de exemplu: 15 % din costurile directe pentru cele indirecte. Costurile de personal trebuie definite la nivel naţional.

Opțiuni simplificate privind costurile – perspectiva auditului – riscuri și beneficii ale simplicării

Francisco Merchan Cantos – Director Audit și Control – DG Ocupare, Afaceri Sociale și Incluziune, Comisia Europeană a precizat că unul dintre avantajele aplicării costurilor simplificate este reducerea semnificativă a duratei auditului: “Trebuie să realizăm un echilibru şi să ne asigurăm că aceste măsuri sunt conforme cu reglementările. Comisia trebuie să se axeze asupra metodologiei (metode de calcul, date istorice) pentru ca cele trei metode să fie implementate”. Cantos a declarat faptul că erorile identificate în prezent pot fi eliminate prin implementarea operaţiunilor cu costuri simplificate.

Juan Ignacio Gonzales Bastero – Șef Unitate – Unitatea pentru Dialog Social European Ocupare și Afaceri Sociale – Audit European, Comisia Europeană, a continuat seminarul discutând despre audit şi abordarea acestuia din perspectiva aplicării costurilor simplificare. Auditul, spune acesta, este responsabil de verificarea modalităţii de calcul, a corectitudinii cifrelor: “Vom verifica dacă metoda de calcul este în regulă. Vom putea cere anumite documente pentru verificarea corectitudinii. Nu vom mai audita detaliile! Obiectivul auditului va fi acela de a examina modul de calcul. Vom verifica gradul de utilizare al costurilor simplificate”, a declarat Juan Ignacio Gonzales Bastero.

Experiența Belgiei în aplicarea opțiunilor simplificate privind costurile

Louis Vervloet, Director Agenția Flamandă pentru Fondul Social European, Belgia, a prezentat în partea a III-a a seminarului, exemple de bune practici privind costurile simplificate aplicate de Belgia. Acesta a evidenţiat punctele cheie pentru implementarea costurilor simplificate: “Am ascultat beneficiarii finali şi am încercat să aflăm ce am făcut bine şi ce nu cu scopul de a îmbunătăţi sistemul. Costurile suplimentare au fost una dintre problemele identificate. Managementul financiar ar trebui să rămâna un aspect secundar, o modalitate de a îndeplini obiectivele”.

Implementarea costurilor simplificate a pornit cu aplicarea costurilor fixe. Ratele fixe au fost calculate în 2007 atunci când reglementarea a fost elaborată. Au fost verificate plăţile şi costurile indirecte cu ajutorul unui sistem online, într-o bază de date. A fost stabilit procentul costurilor indirecte la 12-23% din valoarea proiectului. “Pe viitor, în urma discuţiilor cu comitetul de monitorizare,(n.r. în Belgia) se va lucra cu valori / costuri standard, cu excepția costurilor de personal pentru cursanţi, pentru care nu există medii”, a declarat Louis Vervloet.

Experiența Ungariei în aplicarea opțiunilor simplificate privind costurile

Hunya Balazs, Director adjunct de direcție, Autoritatea de Management pentru Programul Resurse Umane, Ungaria, a declarat la începutul prezentării sale: “Vin dintr-o ţară mică din centrul Europei care este obsedată de reglementare. Dacă vorbim de regulile de elibigibiltate, la nivel naţional avem 100 de pagini”.

Cu ajutorul beneficiarilor finali şi al ONG-urilor prezente în





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Comitetul de Monitorizare, Ungaria a putut identifica acele aspecte ce îngreunau procesul de implementare al proiectelor. A fost redus numărul de documente care nu erau necesare şi s-a investit într-o bază de date performantă unde proiectele pot fi identificare după numărul de înregistrare. Au fost stabilite ratele fixe în urma analizării proiectelor ce erau implementate în procent de 95%. Un alt criteriu folosit pentru stabilirea ratelor fixe a fost dimensiunea proiectului, întrucât nu poate fi folosită aceeaşi rată fixă pentru toate proiectele FSE.

Considerații asupra potențialei utilizări a opțiunilor simplificate privind costurile, în implementarea FSE în România

Conform raportului anual al Curţii Europene de Conturi referitor la execuţia bugetului privind exerciţiul financiar 2011, în Europa, aproximativ 70% din programele operaţionale utilizează cel puţin una dintre opţiunile simplificate privind costurile. Dintre diferitele opţiuni, rata forfetară pentru costurile indirecte şi baremul standard pentru costurile unitare sunt cele mai utilizate.

Pentru perioada de programare 2014-2020, AMPOSDRU are în vedere utilizarea de:

Bareme standard pentru costurile unitare;

Sume forfetare care nu depăşesc 100 000 Euro din contribuţia publică (Granturi);

Finanţare forfetară, stabilită prin aplicarea unui procentaj la una sau mai multe categorii definite de costuri.

AMPOSDRU are în vedere achiziţionarea de servicii de asistenţă tehnică relevantă pentru acest domeniu, facilitarea de schimburi de experienţă cu alte autorităţi de management din statele membre care au aplicat costuri simplificate.

Măsurile discutate în cadrul seminarului au pus bazele conturării metodologiei de lucru pentru următorul ciclu financiar 2014-2020, pornind de la experienţele acumulate în perioadele anterioare de programare.

Din partea CSFPM a participat doamna Elena Laslu,

preşedinte CSFPM.

Articolul a fost preluat de pe site-ul http://www.fonduri-ue.ro, pe care vă

invităm să-l vizitaţi.

Atelierele de Lucru pe tema ″Informare, formare profesională şi

servicii de consiliere, pentru Autorităţile Competente, avându-

se în vedere necesităţile acestora (aspecte legislative şi

financiare, implementarea procedurilor de validare/ certificare a

competenţelor, organizarea proceselor de recunoaştere a

calificărilor/ autorizare a serviciilor de furnizare de formare

profesională)″, s-au desfăşurate în perioada 26-27 aprilie

2013, la Sinaia.

Ministerul Educaţiei Naţionale a organizat în perioada mai sus

amintită o serie de ateliere de lucru pe tema furnizării de sprijin

pentru informare, formare profesională şi servicii de consiliere

pentru Autorităţile Competente din cadrul proiectului IMI PQ

NET România.

La această acţiune au participat reprezentanţii Autorităţilor

competente din cadrul Grupului de Lucru IMI PQ NET România,

reprezentanţii coordonatorilor delegaţi IMI, ai autorităţilor

competente şi ai viitoarelor organizaţii din sistemul IMI –

potenţiale autorităţi competente, precum şi experţi din cadrul

Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autorităţii Naţionale pentru

Calificări.

Activităţile se adreseză membrilor Grupului de Lucru IMI PQ

NET România, desemnaţi în cadrul GL IMI, având calitatea de

experţi în managementul calificărilor.

Grupul de Lucru IMI PQ NET România este o structura creată în

cadrul proiectului IMI PQ România în scopul facilitării

schimbului de informaţii şi agrearea rezultatelor obţinute în

cadrul proiectului menţionat anterior. Din cadrul GL IMI PQ NET

Ro fac parte reprezentanţii coordonatorilor delegaţi IMI, ai

autorităţilor competente şi ai viitoarelor organizaţii din sistem –

potenţiale autorităţi competente, precum şi experţi din cadrul

Ministerului Educaţiei Naţionale şi Autorităţii Naţionale pentru

Calificări.

Atelierele de Lucru s-au desfăşurat în cadrul celor 7 sectoare de

activitate identificate în cadrul proiectului IMI PQ NET România:

Sănătate, Agricultură şi domeniul veterinar, Transporturi,

General, Economic Financiar, Educaţie şi Administraţie, Interne

şi Justiţie.

Acţiunile abordează într-o manieră transversală problematica

consilierii Autorităţilor Competente în vederea identificării

nevoilor de elaborare a ghidurilor de certificare şi recunoaştere

pentru profesii reglementate/calificări profesionale

O tematică distinctă pe agenda atelierelor de lucru vizează

rezultatele obţinute în cadrul activităţii SA1.3 ″Sprijin pentru

partenerii sociali (Autorităţile Competente) în scopul dezvoltării

şi implementării planurilor de acţiune care sprijină formarea

profesională (consultanţă, informare, evaluare)″, respectiv

realizarea de discuţii tehnice pe baza proiectelor planurilor de

acţiune care sprijină formarea profesională şi stabilirea formei

finale a acestora ce va fi supusă validării de către autorităţile

din reţea.

Proiectul IMI PQ NET România este implementat de către

Ministrul Educaţiei Naţionale în parteneriat cu Autoritatea

Naţionala pentru Calificări şi Asociaţia Institutul pentru Politici

Sociale. Proiectul IMI PQ NET România este cofinanţat din

Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Proiectul IMI PQ NET România răspunde unei necesităţi evidente

de creare şi consolidare a unei reţele în spaţiul românesc, care

să sprijine eforturile Comisiei Europene şi ale României, ca Stat

Membru UE, de a implementa cu succes iniţiativele CE din

domeniul Pieţei Unice Interne, în general, şi al reglementărilor

privind recunoaşterea calificărilor profesionale şi liberei

circulaţii a cetăţenilor comunitari, în special.

Din partea CSFPM au participat Denise Luminița Arsene -

Vicepreședinte CSFPM, Ionuț Cristian Deaconu - Vicepreședinte

CSFPM şi Gheorghe Bucătaru - Expert formare/evaluare

profesională CSFPM

Articol preluat de pe site-ul http://www.imipqnet.ro, pe care vă invităm să-l vizitaţi.

http://www.fonduri-ue.ro/

http://www.imipqnet.ro/





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

UICN

Fondată în 1948, UICN (Uniunea Internaţională pentru

Conservarea Naturii) reuneşte state, agenţii guvernamentale şi o

mare diversitate de organizaţii neguvernamentale într-un

parteneriat mondial aparte: în total peste 1000 membri din

aproximativ 160 de ţări. Ca uniune, UICN caută să influenţeze, să

încurajeze şi să acorde asistenţă societăţilor din întreaga lume

pentru a conserva integritatea şi a diversitatea naturii şi pentru a

se asigura că utilizarea resurselor naturale este echitabilă şi

sustenabilă din punct de vedere ecologic. UICN se bazează pe

punctele forte ale membrilor, reţelelor şi partenerilor săi pentru a

le pune în valoare capacităţile şi pentru a sprijini alianţele la nivel

global, în sensul salvgardării resurselor naturale la nivel local,

regional şi mondial.

Comisia Mondială pentru Arii Protejate (CMAP)

Comisia Mondială pentru Arii Protejate (CMAP) este cea mai

importantă reţea mondială de specialişti şi administratori de arii

protejate, având 1.300 de membri din 140 de ţări. CMAP este una

dintre cele şase comisii benevole ale UICN şi este administrată de

Programul pentru Arii Protejate de la sediul UICN din Gland,

Elveţia. Misiunea CMAP este de a promova crearea şi

managementul efectiv al unei reţele mondiale reprezentative de

arii protejate terestre şi marine, prin care să contribuie integral la

misiunea UICN.

Consiliul Regional pentru Mediu al Juntei de Andalucía

Consiliul Regional pentru Mediu al Juntei de Andalucía este

agenţia guvernului regional al provinciei Andalucía care

răspunde de conservarea naturii, aplicarea reglementărilor şi

politicilor de mediu privind utilizarea şi managementul

resurselor naturale, declararea şi managementul ariilor protejate,

precum şi definirea, dezvoltarea şi implementarea strategiei şi

politicilor legate de reducerea şi adaptarea la schimbările

climatice.

Fundación Biodiversidad

Fundación Biodiversidad (Fundaţia pentru Biodiversitate) este o

organizaţie non-profit înfiinţată în 1998, ca urmare a

angajamentelor asumate de Spania după ratificarea Convenţiei

privind Diversitatea Biologică. Aceasta desfăşoară activităţi în

domeniul conservării, studierii şi utilizării durabile a

biodiversităţii, precum şi al cooperării internaţionale pentru

dezvoltare. Prin Cooperare Internaţională, Fundación

Biodiversidad reuşeşte să unifice eforturi, să creeze sinergii şi să

promoveze colaborarea cu organizaţii, instituţii şi programe

naţionale şi internaţionale.

Ariile protejate rămân în continuare elementele fundamentale de

construcţie a tuturor strategiilor de conservare naţionale şi

internaţionale, sprijinite de guverne şi instituţii internaţionale

precum Convenţia privind Diversitatea Biologică. Ele reprezintă

principalele eforturi de a proteja speciile ameninţate din întreaga

lume şi sunt tot mai mult recunoscute ca furnizori esenţiali de

servicii de ecosistem şi de resurse biologice; componente cheie ale

strategiilor de contracarare a schimbărilor climatice; iar în unele

cazuri chiar mijloace de protecţie a comunităţilor umane

ameninţate sau siturilor de mare valoare culturală şi spirituală.

Acoperind aproape 12 procente din suprafaţa terestră a globului,

sistemul mondial de arii protejate reprezintă un angajament

pentru viitor; un licăr de speranţă pentru ceea ce pare a fi uneori

o alunecare descurajantă spre un declin al mediului înconjurător

şi al societăţii.

Însă ariile protejate nu sunt în niciun caz entităţi uniforme;

presupun o varietate mare de obiective de management şi sunt

administrate de numeroşi factori interesaţi. La una din

extremităţi, câteva situri sunt atât de importante şi de fragile încât

nu-i este nimănui permis accesul la ele, pe când alte arii protejate

cuprind peisaje terestre şi marine tradiţionale, locuite, în care

acţiunile omului au dat formă unor peisaje culturale cu

biodiversitate ridicată. Unele situri sunt deţinute şi gestionate de

guverne, altele de persoane fizice, companii, comunităţi şi

grupuri confesionale.

Categoriile UICN de management al ariilor protejate reprezintă

un cadru global, recunoscut de Convenţia privind Diversitatea

Biologică, pentru clasificarea varietăţii de tipuri de management

al ariilor protejate. Comprimarea multitudinii aproape infinite de

abordări în şase categorii nu poate reprezenta mai mult decât o

aproximare. Însă profunzimea interesului cât şi pasiunea

dezbaterilor care privesc revizuirea acestor categorii arată că,

pentru mulţi conservaţionişti şi alte persoane interesate, ele

reprezintă un cadru general important, care contribuie la

stabilirea managementului şi a priorităţilor din ariile protejate la

nivel mondial.

Totul a început cu un proiect de cercetare consultativ de doi ani, a

cărui rezultatele au fost raportate la Congresul Mondial pentru

Conservare de la Bangkok din 2004 şi care a stat la baza unei

rezoluţii prin care se cerea stabilirea liniilor directoare prezentate

în această carte.

În anii care au urmat, UICN s-a consultat cu un mare număr de

membrii ai săi, în cadrul unor întruniri speciale, conferinţe,

dezbateri online şi printr-o corespondenţă ce uneori părea

interminabilă.

Interpretarea definiţiei şi a categoriilor de arii protejate prezentate

aici reprezintă opinia majorităţii membrilor UICN.

Ele sunt completate de tipurile de administrare UICN, care

demonstrează importanţa pe care o acordă Uniunea aspectelor

legate de administrare.

Acest ghid este oferit ca să ajute la aplicarea categoriilor UICN de

management al ariilor protejate, care clasifică ariile protejate în

funcţie de obiectivele lor de management.

Categoriile sunt recunoscute de organisme internaţionale precum

Naţiunile Unite şi de multe guverne naţionale ca fiind standardul

mondial de definire şi înregistrare a ariilor protejate şi ca atare

sunt tot mai des încorporate în legislaţiile guvernamentale. De

exemplu, Programul de Lucru pentru Arii Protejate al CDB

(Convenţia pentru Diversitate Biologică) „recunoaşte valoarea unui

sistem unic internaţional de clasificare a ariilor protejate şi avantajul

oferirii de informaţii comparabile de la o ţară la alta şi de la o regiune la

alta, şi prin urmare salută efortul actual al Comisiei Mondiale pentru

Arii Protejate din cadrul UICN de a îmbunătăţi sistemul de categorii

UICN”

Ghidul aduce toate clarificările posibile privind înţelesul şi modul

de aplicare al acestor categorii. Sunt descrise definiţiile şi

categoriile şi sunt discutate aplicaţiile în anumite biomuri şi

abordările de management.

Scopul iniţial pentru care a fost conceput Sistemul Categoriilor

UICN de management al ariilor protejate a fost de a se ajunge la

un consens privind înţelegerea conceptului de arii protejate, atât

în fiecare ţară în parte, cât şi între ţări. Este un aspect subliniat în

introducerea ghidului de către preşedintele de atunci al CNPPA

(Comisia pentru Parcuri Naţionale şi Arii Protejate cunoscută

acum sub numele de Comisia Mondială pentru Arii Protejate),

P.H.C. (Bing) Lucas care a scris: „Acest ghid are o semnificaţie





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

specială deoarece este destinat tuturor celor implicaţi în fenomenul

ariilor protejate, oferind un limbaj comun prin care managerii,

planificatorii, cercetătorii, politicienii şi grupurile comunitare din toate

ţările vor putea face schimb de informaţii şi de viziuni” (UICN 1994).

După cum remarcă Phillips (2007), ghidul din 1994 urmărea de

asemenea: „să diminueze confuziile legate de utilizarea mai multor

termeni diferiţi pentru descrierea ariilor protejate; să ofere standarde

internaţionale pentru contabilizarea la nivel global şi regional şi să

creeze un sistem comparativ între ţări, utilizând un cadru comun

pentru colectarea, prelucrarea şi diseminarea datelor legate de ariile

protejate; şi în general să îmbunătăţească comunicarea şi înţelegerea

dintre cei implicaţi în conservare”.

Această utilizare a categoriilor de arii protejate ca mijloc pentru a

„vorbi aceeaşi limbă” s-a extins considerabil după adoptarea

ghidului din 1994. În particular, au existat o serie de aplicaţii ale

sistemului de categorii în cadrul unor politici la diferite niveluri:

internaţional, regional şi naţional. Ghidul de faţă tratează deci o

gamă mai largă de aspecte şi oferă mai multe detalii decât

versiunea din 1994. Ele vor fi completate, dacă este necesar, de

ghiduri mai detaliate, pentru categorii individuale, aplicaţii în

anumite biomuri şi alte arii specializate. În urma consultărilor

extensive din cadrul UICN şi a membrilor săi, începând cu 1994

au fost efectuate o serie de modificări adiţionale, inclusiv în

definirea unei arii protejate sau a câtorva categorii.

Ar trebui ca “aria protejată” “să fie un termen inclusiv sau

exclusiv?

O dilemă fundamentală legată de definiţia şi de categoriile de arii

protejate este cea dacă termenul de „arie protejată” ar trebui să fie

un termen general, care să poată include o varietate largă de

tipuri de management terestru şi acvatic, care în mod incidental

prezintă o importanţă pentru conservarea biodiversităţii şi a

peisajului, sau dimpotrivă, să reprezinte in termen mai precis care

să descrie o formă particulară de sistem de management destinat

special conservării. Interpretarea diferă de la o ţară la alta, ceea ce

face ca uneori o comparaţie să fie dificil de realizat: unele situri

care sunt luate în considerare ca arie protejată într-o ţară nu vor fi

neapărat privite ca atare într-o altă ţară. UICN a încercat să

stabilească un oarecare consens pe această temă între principalele

părţi interesate. Deşi recunoaştem că rămâne la latitudinea

fiecărei ţări de a determina o arie protejată, cele mai multe opinii

exprimate de membrii UICN şi alţii se înclină în favoarea unei

definiţii în general mai restrânse.

Un subînţeles ar fi că nu toate ariile care sunt valoroase din punct

de vedere al conservării – de exemplu pădurile bine gospodărite,

zonele de utilizare durabilă, zonele de exerciţii militare sau

diferitele forme de desemnare a unui peisaj – vor fi recunoscute

ca „arii protejate” în sensul dat de UICN. Nu avem intenţia de a

denigra sau submina astfel de eforturi de management sustenabil.

Recunoaştem că aceste metode de management au valoare pentru

conservare, dar ele nu se încadrează în definiţia dată de UICN

ariei protejate, aşa cum apare în acest document.

Arii protejate

Ariile protejate sunt esenţiale pentru conservarea biodiversităţii.

Ele reprezintă piatra de temelie a practic tuturor strategiilor

naţionale şi internaţionale de conservare, fiind rezervate pentru

menţinerea funcţionării ecosistemelor, pentru a servi ca refugii

pentru specii şi a menţine procese ecologice care nu ar putea

supravieţui în majoritatea peisajelor terestre sau marine intens

gestionate. Ariile protejate acţionează ca repere prin intermediul

cărora am putea înţelege interacţiunea omului cu lumea naturală.

Astăzi, ele sunt adesea singura speranţă care ne-a mai rămas de a

stopa dispariţia a multe specii ameninţate sau endemice. Ele vin

în completarea măsurilor de realizare a conservării şi utilizării

durabile a biodiversităţii adoptate în afara ariilor protejate

conform îndrumărilor CDB, cum ar fi Principiile Malawi şi Addis

Abeba (CDB VII/11–12). Majoritatea ariilor protejate se află în

ecosisteme naturale sau aproape naturale, sau care au fost

refăcute, deşi există excepţii.

Multe arii protejate conţin caracteristici majore ale istoriei

pământului şi ale proceselor geologice, în timp ce altele oglindesc

interacţiunea subtilă dintre activităţile omului şi natură, în cadrul

peisajelor culturale. Ariile protejate mai mari şi cu valoare

naturală ridicată oferă de asemenea condiţii favorabile unei

evoluţii şi unei viitoare adaptări şi refaceri ecologice, ambele

devenite tot mai importante în condiţiile unei schimbări climatice

rapide.

Astfel de locuri prezintă şi avantaje directe pentru om.

Oamenii – atât cei care locuiesc în interiorul sau în apropierea

ariilor protejate, ca şi cei aflaţi la mai mare depărtare – au de

câştigat de pe urma oportunităţilor de recreere şi refacere oferite

de parcurile naţionale şi de ariile naturale de sălbăticie, prin

prisma potenţialului genetic al speciilor sălbatice şi al serviciilor

de mediu oferite de ecosistemele naturale, cum ar fi de exemplu

proviziile de apă. Multe arii protejate au şi un rol esenţial pentru

societăţile umane vulnerabile şi păstrează locuri de valoare

precum siturile naturale sacre. Deşi multe arii protejate sunt

desemnate de guverne, altele sunt tot mai adesea desemnate de

comunităţi locale, populaţii indigene, societăţi caritabile de

mediu, persoane private, companii şi alţii.

Există un interes uriaş şi în continuă creştere faţă de lumea

naturală, iar ariile naturale ne oferă oportunităţi de a interacţiona

cu natura într-un mod tot mai puţin accesibil în alte condiţii.

Ele ne oferă spaţiul care altfel ne lipseşte, pe o planetă tot mai

exploatată şi mai aglomerată.

Ariile protejate reprezintă de asemenea un angajament faţă de

generaţiile viitoare.

Majoritatea oamenilor cred de asemenea că avem obligaţia

morală de a preveni pierderea de specii ca urmare a activităţilor

noastre, fapt susţinut şi de învăţăturile celor mai multe dintre

credinţele religioase ale lumii (Dudley şi colab. 2006). Protecţia

peisajelor emblematice este considerată importantă şi dintr-o

perspectivă culturală mai largă, iar ariile protejate cu valoare

simbolică sunt la fel de importante pentru patrimoniul unei ţări

ca, de exemplu, construcţiile celebre precum Catedrala Notre

Dame sau Taj Mahal, sau echipele naţionale de fotbal sau lucrările

de artă.

Dezvoltarea sistemului mondial de arii protejate

Astăzi, aproximativ o zecime din suprafaţa terestră se află sub un

anumit regim de arie protejată. În ultimii 40 de ani, domeniul

global al ariilor protejate a crescut de la o suprafaţă egală cu cea a

Regatului Unit la una echivalentă cu cea a Americii de Sud. Mai

sunt însă de rezolvat probleme semnificative. Multe arii protejate

nu sunt încă pe deplin instituite sau administrate.





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Ariile protejate marine se află cu mult în urma ariilor protejate

terestre şi a zonelor umede continentale, deşi în prezent se depun

eforturi considerabile pentru rectificarea situaţiei. Marea

majoritate a ariilor protejate au fost identificate şi publicate în

secolul XX, în urma a ceea ce a reprezentat aproape cu siguranţă

una dintre cele mai mari şi rapide schimbări conştiente ale

managementului terenurilor din istorie (deşi nu atât de amplă pe

cât este degradarea neplanificată a terenurilor ce a avut loc în

aceeaşi perioadă). Această schimbare a valorilor nu este încă pe

deplin recunoscută şi înţeleasă. Continuă să fie desemnate noi arii

protejate, acest proces fiind intensificat în 2004, când Convenţia

pentru Diversitate Biologică (CBD) a stabilit Programul de lucru

pentru Ariile Protejate, pe baza principalelor concluzii ale celui de-

al V-lea Congres Mondial UICN pe tema Parcurilor1, care

urmăreşte completarea sistemelor de arii protejate reprezentative

din punct de vedere ecologic din întreaga lume, şi care are

aproximativ o sută de obiective cu termene limită de îndeplinire.

Acest lucru este necesar pentru că deşi ritmul de creştere a fost

impresionant, multe dintre ariile protejate au fost create în zone

izolate, nepopulate sau slab populate ca de exemplu munţi, calote

glaciare sau tundre, şi încă mai există goluri notabile în cadrul

sistemelor de arii protejate ale ecosistemelor forestiere şi de stepă,

în zonele de deşerturi şi semideşerturi, de apă dulce şi, mai ales,

în zone costiere şi marine.

Multe specii de plante şi animale din lume nu au populaţii viabile

cuprinse în arii protejate, iar o proporţie substanţială a rămas

complet în afara ariilor protejate (Rodrigues şi colab. 2004). De

aceea este probabil că şi în viitor vor continua să fie stabilite noi

arii protejate. Un fenomen important din ultimul deceniu este

creşterea nivelului de profesionalism în selectarea ariilor

protejate, prin utilizarea unor tehnici precum analiza diferenţelor

ecologice, sau de tip GAP (Dudley şi Parrish 2006).

În acelaşi timp, s-a constatat o creştere rapidă a înţelegerii noastre

privind modul în care aceste arii trebuie administrate. În graba de

a stabili arii protejate, adesea pentru a salva fragmente de

suprafeţe terestre şi acvatice naturale din calea asaltului subit al

dezvoltării, s-au stabilit adeseori arii protejate fără o analiză

atentă a tehnicilor şi capacităţilor necesare pentru administrarea

lor. Cunoaşterea sporeşte rapid la toate nivelurile de

management, de la specialiştii superiori în planificare la rangerii

de pe teren, şi a apărut o reţea tot mai sofisticată de voluntari

pregătiţi să susţină dezvoltarea sistemelor de arii protejate. Într-o

evoluţie paralelă, multe comunităţi locale şi populaţii tradiţionale

şi indigene încep să perceapă ariile protejate ca pe o modalitate de

a proteja locurile importante pentru ele, ca de exemplu siturile

naturale sacre administrate pentru servicii de mediu precum apa

curată sau menţinerea stocurilor de peşti.

Varietatea protecţiei

Termenul de „arie protejată” reprezintă aşadar o formă simbolică

a unui ansamblu uneori impresionant de clasificări de zone

terestre şi acvatice, dintre care câteva dintre cele mai cunoscute

sunt parc naţional, rezervaţie naturală, arie naturală de sălbăticie, arie

cu management activ al habitatului/speciei şi zonă de peisaj protejat,

dar el poate include şi denumiri precum arii speciale de

conservare de interes comunitar. Mai important, termenul se

referă la o gamă largă de abordări de management, de la situri

strict protejate în care doar anumite persoane au acces, la parcuri

în care accentul se pune pe conservare, dar în care vizitatorii sunt

bineveniţi, sau la abordări mult mai puţin restrictive în care

conservarea este integrată stilului de viaţă tradiţional (şi uneori

mai puţin tradiţional) al oamenilor, sau are chiar loc în paralel cu

utilizarea limitată şi durabilă a resurselor. În unele arii protejate

sunt interzise activităţi precum colectarea produselor comestibile,

vânătoarea sau extracţia resurselor naturale, în timp ce în altele

acestea sunt acceptate şi chiar necesare ca parte a

managementului. Abordările ariilor protejate terestre, a zonelor

umede continentale sau marine, pot la rândul lor varia

semnificativ, iar aceste diferenţe sunt explicate în continuare în

ghid.

Varietatea reflectă recunoaşterea faptului că acţiunea de

conservare nu se realizează întotdeauna pe aceeaşi cale şi că ceea

ce poate fi de dorit sau fezabil într-un loc poate deveni

contraproductiv sau imposibil din punct de vedere politic în altul.

Ariile protejate sunt rezultatul unui binevenit accent pus pe

planificare şi grijă faţă de natură pe termen lung, dar care uneori

poate presupune un preţ de plătit de către cei care locuiesc în

interiorul sau în apropierea ariilor destinate protecţiei, prin

prisma pierderii drepturilor, a terenurilor sau a accesului la

resurse. Există presiuni tot mai puternice şi justificate pentru a se

ţine seama în mod corespunzător de nevoile oamenilor atunci

când sunt stabilite ariile protejate şi uneori acestea trebuie să ţină

cont de „compensaţii” pentru a putea satisface nevoile de

conservare. Dacă în trecut guvernele erau cele care adeseori

decideau asupra ariilor protejate şi informau doar după aceea

localnicii, astăzi accentul se pune pe un dialog mai intens cu

factorii interesaţi şi pe luarea unor decizii comune referitor la

modul în care aceste zone ar trebui stabilite şi administrate.

Astfel de negocieri nu sunt niciodată uşoare, dar de obicei aduc

rezultate mai bune şi mai durabile atât pentru conservare cât şi

pentru oameni.

UICN recunoaşte că multe dintre metodele de stabilire şi

administrare a ariilor protejate sunt pertinente şi pot contribui

substanţial la strategiile de conservare. Acest lucru nu înseamnă

că sunt la fel de utile în orice situaţie: priceperea în alegerea şi

combinarea diferitelor metode de management, este adesea

factorul hotărâtor pentru dezvoltarea unui sistem eficient şi

funcţional de arii protejate. Unele situaţii vor necesita o protecţie

strictă; altele pot funcţiona mai bine, sau vor avea de beneficiat de

pe urma unor metode de management mai puţin restrictive sau

de pe urma unei zonări a unor diferite strategii de management în

cadrul aceleiaşi arii protejate.

Descrierea diferitelor metode de abordare

În încercarea de a înţelege mai bine şi descrie diferitele metode de

abordare, UICN a stabilit o definiţie a ceea ce poate fi şi ce nu

poate fi o arie protejată, identificând apoi şase categorii diferite

de arii protejate, în funcţie de obiectivele de management, una

dintre acestea având două subdiviziuni. Deşi categoriile aveau

iniţial un obiectiv destul de modest de a contribui la colectarea

datelor şi informaţiilor privind ariile protejate, ele s-au dezvoltat

cu timpul ca instrument mai complex. Astăzi, categoriile

sintetizează pe de o parte filozofia UICN privind ariile protejate şi

contribuie de asemenea la crearea unui cadru în care pot fi

combinate diverse strategii de protecţie cu sistemele de

management favorabile din afara ariilor protejate, într-o abordare

coerentă a conservării naturii. Categoriile UICN sunt folosite

acum în scopuri diverse, precum planificare, stabilire de

reglementări şi negociere a folosirii terenurilor şi a apei.

În cadrul acestui document sunt descrise categoriile şi sunt

explicate modurile de utilizate a acestora pentru a planifica,

implementa şi evalua strategiile de conservare.

Atenţie însă: ariile protejate există într-o mare varietate de forme

– mărime, localizare, metode de abordare a managementului şi

obiective.

Orice încercare de a împărţi acest ansamblu complex în doar şase

categorii nu poate fi decât o aproximare. Definiţia dată de UICN

ariei protejate şi categoriilor nu este o cămaşă de forţă, ci un cadru

care să ajute la o mai bună aplicare a strategiilor.





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

În data de 5 aprilie 2013, a vut loc întâlnirea dintre Consorțiul proiectului Build-Up Skills România - ROBUST și membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului, în vederea consultării privind liniile strategice și

acțiunile prioritare identificate în cadrul Foii de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare

în domeniul eficienței energetice și utilizării surselor de energie regenerabile în clădiri pentru îndeplinirea obiectivelor 2020.

Evenimentul s-a desfășurat în cadrul Hotelului Novotel din București, sala Lyon.

Proiectul Build-Up Skills România - ROBUST se derulează în cadrul programului Intelligent Energy Europe (IEE) în perioada noiembrie 2011 - aprilie 2013 având ca obiectiv constituirea unei Platforme Naţionale și

elaborarea unei Foi de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare în domeniul eficienței energetice și utilizării surselor de energie regenerabile în clădiri în vederea

îndeplinirii obiectivelor asumate de România pentru orizontul 2020.

Participanți: Membrii Consorțiul Proiectului, membrii Comitetelor Sectoriale Energie Electrică, Termică, Petrol si Gaze, Construcţii și cel pentru Formare Profesională în domeniul Protecției Mediului. Din partea CSFPM a participat dna Laslu Elena, preşedinte CSFPM.

Scopul proiectului: Consultare națională privind liniile strategice și acțiunile prioritare identificate în cadrul Foii de Parcurs pentru calificarea forței de muncă necesare în domeniul eficienței energetice și utilizării

surselor de energie regenerabile în clădiri pentru îndeplinirea obiectivelor 2020

Rezultate aşteptate:

Analiza și validarea preliminară a măsurilor prioritare identificate, a obiectivelor strategice și a planului de acțiuni stabilit prin foaia de parcurs (conform raportului privind strategia naţională de

calificare a forţei de muncă din domeniul construcţiilor)

Identificarea de noi măsuri prioritare și completarea planului de acțiuni pentru eliminarea barierelor și decalajelor privind calificarea forței de muncă în sectorul construcțiilor, în vederea elaborării foii de

parcurs pentru 2020+

Definirea cadrului de cooperare instituţională pentru implementarea planului de acţiuni si atingerea

obiectivelor strategice stabilite prin foaia de parcurs

Definirea instrumentelor de monitorizare relevante în vederea implementării foii de parcurs

Foaia de parcurs își propune să definească liniile directoare și măsurile prioritare necesare fundamentării

unei strategii naționale coerente, racordate la politicile și strategiile definite la nivel european și care să țină seama de condițiile specifice de la nivel regional / naţional, pentru calificarea forței de muncă din sectorul

construcţiilor pentru atingerea ţintelor privind eficiența energetică și utilizarea surselor regenerabile de

energie în clădiri, obiective angajate de România pentru anul 2020.

Pe baza analizei stadiului actual desfăşurată în cadrul proiectului și prezentată în raportul ANSQ (Analysis of

National Status Quo) [1], acțiunile prevăzute în cadrul acestei foi de parcurs urmăresc eliminarea barierelor multiple identificate și a decalajelor cuantificate în fiecare subsector / profesie / ocupaţie cu relevanță pentru

domeniul vizat. Foaia de parcurs pentru calificarea forței de muncă din sectorul construcții a fost elaborată

pornind de la următoarele obiective principale:

Identificarea și planificarea măsurilor care trebuie să fie adoptate / angajate de factorii decizionali

pentru a se depăşi problemele şi decalajele privind forța de muncă în construcții pentru a atinge

obiectivele stabilite pentru anul 2020;

Implementarea unor scheme coerente și fezabile de pregătirie a forței de muncă în domeniul

soluţiilor energetice eficiente atât în formarea profesională inițială (prin învățământul profesional și

tehnic) cât și în formarea profesională continuă (prin elaborarea/actualizarea/adaptarea

curriculumului la cerințele pieței forței de muncă).

Adoptarea măsurilor necesare pentru recunoaşterea plusului de valoare dat de o forţă de muncă mai

bine calificată, pentru susţinerea financiară a companiilor sau obligativitatea utilizării muncitorilor

calificaţi.

Foaia de parcurs este structurată astfel:

Obiectivele pentru anul 2020: contribuţia economiei de energie şi utilizării SRE în sectorul construcţiilor

pentru atingerea obiectivelor naţionale pentru anul 2020.

Necesarul de calificare şi decalajele din sectorul construcţiilor. Această parte se bazează pe analiza





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

stadiului actual în ceea ce priveşte identificarea lacunelor şi decalajelor dintre situaţia curentă referitoare

la necesarul de ocupații din sectorul construcții şi competenţele necesare definirii acestor ocupații în perspectiva anului 2020. Această secţiune cuprinde:

o competenţele necesar a fi dobândite în vederea practicării ocupațiilor care să aducă beneficii în ceea

ce privește eficiența energetică, respectiv utilizarea surselor regenerabile de energie;

o necesarul de calificare în sectorul construcțiilor;

o barierele în atingerea obiectivelor pentru anul 2020.

Strategia generală pentru acoperirea necesarului de pregătire în scopul atingerii obiectivelor 2020.

Identificarea – conform necesarului din diverse sectoare – a măsurilor prioritare (scheme de calificare)

pentru fiecare profesie relevantă pentru a îndeplini obiectivele stabilite. Privitor la măsurile propuse

pentru scheme noi sau actualizate de calificare, foaia de parcurs abordează următoarele:

o Scopul, conţinutul și rezultatele schemelor de calificare propuse,

o Costuri şi beneficii,

o Stagii pentru persoanele instruite,

o Competenţe şi cunoştinte multidisciplinare, 2

o Cerinţe de admitere, niveluri de calificare şi certificarea absolvenţilor,

o Selectarea şi acreditarea organizatorilor cursurilor de pregătire şi controlul calităţii,

o Reguli de certificare şi cerinţe pentru companiile din domeniul construcţiilor şi instalaţiilor,

o Subvenţii şi stimulente, cum ar fi schemele de susţinere şi cerinţele de certificare,

o Registre naţionale / baze de date pentru evidența certificărilor,

o Finanţare şi administrare,

o Instituţionalizarea schemelor de calificare propuse, responsabilități.

Definirea unui plan de acţiune pentru implementarea măsurilor identificate, acoperind următoarele

aspecte:

o planificarea în timp până în 2020;

o resurse cerute pentru implementare (de ex.

actori şi buget estimat);

o procedura de certificare și acreditare a

persoanelor fizice, respectiv a companiilor;

o măsurile auxiliare necesare (comunicare,

măsuri de stimulare etc);

o măsuri structurale de monitorizare a dezvoltării cerinţelor de competenţe necesare

practicării ocupațiilor din sectorul construcţiilor, sistem de avertizare potenţial

asupra riscului de apariţie a unor tensiuni

pentru unele meserii etc.

Monitorizarea progresului măsurilor propuse.

Raportul reprezintă o variantă de lucru a foii de

parcurs și servește consultării în cadrul Platformei Naționale pentru Calificare în vederea agreerii la nivel

național si angajării de către actorii principali a foii de

parcurs pentru calificarea forței de muncă din sectorul construcţiilor pentru atingerea ţintelor privind

economia de energie și de utilizare a surselor de energie regenerabile în clădiri, obiective angajate de

România pentru anul 2020.

Articol preluat de pe site-ul http://www.iee-robust.ro/evenimente.php, pe care vă invităm să-l vizitaţi.

http://www.iee-robust.ro/evenimente.php





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Din partea CSFPM a participat dna Elena Laslu, preşedinte CSFPM.





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

Schimbările climatice și pierderea biodiversității nu

mai pot fi ignorate astăzi. Nu trece o zi fără ca acest

subiect să nu apară în discuţiile cotidiene şi în dezbaterile mass-media. Această dezbatere a fost

declanșată la Summit-ul de mediu de la Rio de Janeiro în 1992, ceea ce a dus la o serie de acorduri,

cum ar fi Convenția privind schimbările climatice și Convenția privind biodiversitatea.

Cercetările intense efectuate pe parcursul mai

multor ani au dus la concluzii fără echivoc cu privire la rolul oamenilor în schimbarea sistemului

climatic.

Schimbările climatice au ca punct de pornire faptul

că, în atmosferă, gazele, cum ar fi vaporii de apă, dioxidul de carbon, ozonul și metanul acționează

precum acoperișul de sticlă al unei sere, captând căldura și încălzind planeta. Acest fenoment este

numit efect de seră. Nivelurile naturale ale acestor

gaze sunt completate de emisiile rezultate din activitățile umane, precum arderea combustibililor

fosili, activitățile agricole și schimbarea destinației terenurilor. Ca urmare, suprafața Pământului și

atmosfera inferioară se încălzesc, iar această

creștere a temperaturii fiind însoțită de multe alte schimbări.

Creşterea nivelului de emisii cu efect de seră au dus deja la schimbarea climei. Conform celui de-al

Patrulea Rport de Evaluare al Grupul de lucru I al

Comitetului Interguvernamental privind Schimbările Climatice, în perioada 1850-2005, temperatura

medie globală a crescut cu aproximativ 0,76 º C și nivelul global al mării a crescut între 12 şi 22 cm în

ultimul secol. Aceste schimbări afectează întreaga lume, de la insulele aflate la nivelul mării de la

tropice, la vastele regiunile polare.

Discuţiile despre schimbările climatice includ întotdeauna un avertisment privind topirea calotelor

de gheaţă, ceea ce va duce la creşterea nivelului

mării și implicit amenință națiunile insulare și

comunitățile de coastă. Proiecțiile de calculator folosite de obicei pentru a

prezice creșterea nivelului mării sunt bazate pe date cartografice și pe modele simple de creștere a

nivelului apei, care sugerează faptul că cei mai mulţi dintre atolii din Pacific vor rămâne deasupra nivelului

mării pentru următorii 50-150 de ani. Prognoza nouă

ia în considerare şi furtunile determinate de vânt și acțiunea valurilor, ceea ce duce la un scenariu în

care are mulţi dintre atoli vor fi inundaţi și nelocuibili mult mai devreme.

Previziunile privind schimbările climatice nu sunt

încurajatoare, conform celui de-al Patrulea Rport de Evaluare al Grupul de lucru I al Comitetului

Interguvernamental privind Schimbările Climatice, se prevede o creștere în continuare a temperaturilor de

1,4° C până la 5,8° C până în 2100. Impacturilor

anticipate asociate cu creșterea temperaturii, cum sunt: creșterea în continuare a nivelului global al

mării, schimbări în modelele de precipitații, și o creştere a numărului de persoane cu risc de

îmbolnăvire de "boli periculoase transmise prin agenţi patologici infecţioşi", cum ar fi malaria.

Multe progrese au fost făcute de cercetarea în

domeniul biodiversității. Odată cu o mai bună cunoaștere a situaţiei, conservarea biodiversității se

extinde mult dincolo de simpla dorinţă de a proteja ursul panda sau balena albastră.

Mai recent, fotografii ale unui urs polar în derivă pe

un sloi de gheață sau oamenii morți în Lacul Constance în timpul valului de căldură din 2003 au

arătat că schimbările climatice au un impact asupra biodiversității. Dar nu este suficient pentru a proteja

habitatul urșilor polari sau lacul Constance. Banchiza de gheață va fi în continuare amenințată, iar soarele

va continua să supraîncălzească Lacul Constance.

Cel mai recent raport din 2007 al Grupului interguvernamental de experți privind schimbările

climatice descrie după cum urmează influența climei asupra biodiversității: "Pentru aproximativ 20 până

la 30% din speciile de plante și animale studiate,

riscul de dispariție este, probabil, mai mare în cazul în care temperatura medie a planetei va creşte peste

1,5 - 2°C". Biodiversitatea este vulnerabilă la efectele

schimbărilor climatice. Biosistemul global prezent a fost afectat de

concentrațiile fluctuante de dioxid de carbon din

atmosferă, temperatură şi precipitaţii încă din Pleistocen (ultimii 1800000 ani) și a făcut față

acestora prin schimbări evolutive și adoptarea unor





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

strategii naturale de adaptare. Astfel de schimbări

climatice, cu toate acestea, au avut loc pe o

perioadă lungă de timp, într-un peisaj care nu a fost la fel de fragmentat, aşa cum este astăzi și cu puțină

sau nici o presiune suplimentară din partea activităților umane. Fragmentarea habitatului a

constrâns numeroase specii să trăiască în zone

relativ mici, în limitele frontierelor lor anterioare, ceea dce a dus la o diversitate genetică redusă.

Încălzirea peste plafonul de temperaturi atinse în timpul Pleistocenului va înpinge ecosistemele și

biodiversitatea acestora dincolo de limitele impuse de schimbările climatice la nivel mondial, care au

avut loc în trecutul evolutiv recent.

Ritmul actual și amploarea dispariției unor specii depăşesc cu mult valorile normale. Activitățile

umane au dus deja la scăderea biodiversității și, astfel, se poate să fi afectat deja bunuri și servicii

cruciale pentru bunăstarea umană. Rata și

amploarea schimbărilor climatice induse de creșterea emisiilor cu efect de seră afectează și va continua să

afecteze biodiversitatea, fie direct, fie în combinație cu alţi vectori de schimbare.

Există dovezi ample că schimbările climatice

afectează biodiversitatea. Schimbarea climatică este probabil să devină unul dintre cele mai importante

motoare ale pierderii biodiversității, până la sfârșitul secolului. Schimbările climatice forțează deja

biodiversitățile să se adapteze, fie prin schimbarea habitatelor, modificarea ciclurilor de viață, sau

dezvoltarea de noi trasături fizice.

Conservarea și restaurarea ecosistemelor naturale terestre, de apă dulce și marine degradate (inclusiv

diversitatea lor genetică și a speciilor) este esențială pentru obiectivele generale atât ale Convenției

privind diversitatea biologică cât și pentru Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind

schimbările climatice, deoarece ecosistemele joacă

un rol cheie la nivel mondial în ciclul carbonului și în adaptarea la schimbările climatice, oferind în același

timp, o gamă largă de servicii ecosistemice, care

sunt esențiale pentru bunăstarea umană.

Biodiversitatea poate sprijini eforturile de a reduce

efectele negative ale schimbărilor climatice. Habitatele conservate sau restaurate pot elimina

dioxidul de carbon din atmosferă, contribuind astfel la combaterea schimbărilor climatice prin stocarea

de carbon (de exemplu, reducerea emisiilor cauzate

de despăduriri și degradarea pădurilor). Mai mult decât atât, conservarea ecosistemelor intacte, cum

ar fi mangrovele, de exemplu, poate ajuta la reducerea impactelor dezastruoase al schimbărilor

climatice, cum ar fi inundațiile și furtunile. Strategiile de conservare și gestionare pentru a

menține și a restabili biodiversitatea pot să reducă

unele dintre efectele negative ale schimbărilor climatice, cu toate acestea, există ritmuri și

amplitudini ale schimbărilor climatice, pentru care adaptarea naturală va deveni tot mai dificilă. Opțiuni

pentru a spori capacitatea de adaptare a speciilor și

ecosistemelor în fața accelerarea schimbărilor climatice includ:

Reducerea tensiunilor non-climatice, cum ar

fi poluarea, supraexploatarea, pierderea și fragmentarea habitatului și a speciilor

alogene invazive.

Adoptare mai largă a practicilor de utilizare durabilă, inclusiv prin consolidarea de rețele

de arii protejate și de conservare.

Consolidarea sistemelor de monitorizare și

evaluare.

Rezervaţia naturală Loch Leven, Scoţia

Adaptarea bazată pe ecosistem foloseşte

biodiversitatea și serviciile ecosistemice într-o strategie generală de adaptare. Aceasta include

conservarea, gestionarea și restaurarea durabilă a

ecosistemelor pentru a furniza servicii care să ajute oamenii să se adapteze la efectele negative ale

schimbărilor climatice.





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

09.04.2013

COMUNICAT DE PRESĂ

Ministrul Rovana Plumb a deschis a 20-a ediţie a Târgului de Mediu Romenvirotec

Ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Rovana Plumb a deschis astăzi, 09 Aprilie 2013, a 20-a ediţie a Târgului

de Mediu „Romenvirotec 2013 – Expoziţie internaţională de tehnologii si echipamente de protecţie a mediului”,

organizat în incinta pavilionului expoziţional Romexpo.

Ministrul Rovana Plumb a subliniat importanța asocierii unor astfel de evenimente, cu Ministerul Mediului şi

Schimbărilor Climatice precum și cu autoritățile locale. Târgul Romenvirotec îşi desfășoară activitatea în fiecare an şi

urmărește ca protecţia mediului să fie cunoscută prin metode interactive și prietenoase.

„Târgul Romenvirotec este o platformă importantă atât pentru progresul tehnologic, şi vad aici foarte multe societăţi şi

asociaţii în domeniu, cât şi pentru eco-educaţie, în vederea adoptării unei atitudini responsabile faţă de mediu”, a

completat ministrul Mediului.

În cadrul deschiderii oficiale a evenimentului, ministrul Rovana Plumb a vizitat câteva standuri amenajate în cadrul

târgului, oprindu-se la standul instituţiei pe care o reprezintă, unde a semnat în cartea de onoare a Târgului de Mediu. În

drumul către Laboratorul Verde al Reciclării, ministrul a vizitat şi standul Micul Ecologist, unde a avut o discuţie cu

copii.

Ediţia a doua a Laboratorului Verde al Reciclării a fost lansată tot în cadrul evenimentului Romenvirotec, ediţie care se

va derula în perioada aprilie - iunie 2013.

După deschiderea oficială a expoziţiei, ministrul Mediului şi Schimbărilor Climatice a participat la conferinţa cu tema

„Managementul Deşeurilor la nivel naţional în condiţii de eficienţă şi competitivitate” organizată de Infomediu Europa,

sub patronajul Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice. În cadrul conferinţei, ministrul Rovana Plumb a

subliniat faptul că managementul deşeurilor este un domeniu deosebit de important pentru România, în acest sens

ministerul elaborând Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor, document de bază pentru principiile şi direcţiile în

acest domeniu.

Comunicat de presă





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

„Dintr-o tonă de deşeuri electrice şi electrocasnice reciclate se pot obţine circa 400 g aur şi 200 g argint. Deci, toate

aceste materii prime se pot reutiliza în continuare şi putem în plus crea locuri de muncă verzi. Deşeurile nu sunt doar o

povară pentru comunităţi şi pentru stat, ele sunt şi o resursă care trebuie exploatată”, a menţionat ministrul, subliniind

importanţa domeniului şi oportunităţile care se pot crea atât pentru autorităţile locale, dar şi pentru cetăţean şi asociaţii

de profil.

Mai mult, ministrul a subliniat importanţa actualizării suportului legislativ ca funcţie de dezvoltare a cadrului

instituţional şi tehnic, în vederea creşterii procentului de reciclare a deşeurilor municipale, unde este necesară crearea şi

asigurarea unor pieţe pentru materiale reciclate.

BIROUL DE RELAȚII CU PUBLICUL ȘI MASS-MEDIA





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

PROIECT DE ORDIN

privind aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării

şi a custodiei ariilor naturale protejate

Având în vedere Referatul de aprobare cu nr. 169678/F.U./31.01.2013 al Direcţiei Biodiversitate,

În conformitate cu prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 96/2012 privind stabilirea unor măsuri de

reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea unor acte normative,

În temeiul prevederilor art. 18 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor

naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin

Legea nr. 49/2011,

În temeiul art. 18 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate,

conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2011

şi al art. 16 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 544/2012 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului şi

Pădurilor cu modificările ulterioare,

ministrul mediului şi schimbărilor climatice emite următorul

ORDIN:

Art.1. – Se aprobă Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei ariilor naturale protejate, prevăzută în anexa

care face parte integrantă din prezentul ordin.

Art.2. – Contractele de administrare şi convenţiile de custodie încheiate până la intrarea în vigoare a prezentului ordin

se modifică în vederea corelării cu legislaţia şi reglementările în vigoare precum şi cu dispoziţiile prezentului ordin,

după caz.

Art. 3. – Administratorii şi custozii desemnaţi anterior intrării în vigoare a prezentului ordin trebuie să prezinte

autorităţii responsabile, un raport de activitate detaliat în care să existe o situaţie comparativă a activităţii, de la un an la

altul, începând cu obligaţiile asumate în dosarul de atribuire în administrare sau custodie, în termen de 6 luni de la

intrarea în vigoare a prezentului ordin.

Art.4. – La data intrării în vigoare a prezentului ordin, Ordinul ministrului mediului şi pădurilor nr. 1948/2010 privind

aprobarea Metodologiei de atribuire a administrării ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de

administrare şi a Metodologiei de atribuire a custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită constituirea de structuri

de administrare publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 816 din 07 decembrie 2010, se abrogă.

Art.5. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

MINISTRU

Rovana PLUMB

Anexa Ordinului ministrului mediului şi schimbărilor climatice

Metodologia de atribuire a administrării şi a custodiei

ariilor naturale protejate

Secţiunea I: Atribuirea administrării ariilor naturale protejate

Art.1. – (1) Ariile naturale protejate care necesită structuri de administrare proprii, se atribuie în administrare de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, denumită în continuare autoritatea responsabilă, pe bază de contract de administrare.

(2) În vederea încheierii contractelor de administrare pentru una sau mai multe arii naturale protejate, autoritatea responsabilă organizează două

sesiuni de atribuire pe an, câte una în fiecare semestru. (3) Administratorul desemnat transmite autorităţii responsabile şi structurilor din subordine conform competenţelor teritoriale, un raport anual

calendaristic, până la sfârşitul lunii ianuarie a anului viitor, conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta metodologie.

Art.2. – (1) În vederea atribuirii în administrare a ariilor naturale protejate care necesită constituirea de structuri de administrare, autoritatea responsabilă revizuieşte periodic lista siturilor Natura 2000 care necesită structuri proprii de administrare prin ordin al conducătorului autorităţii

responsabile, la propunerea direcţiei de specialitate, cu respectarea legislaţiei în vigoare.

(2) În cazul suprapunerii ariilor naturale protejate care nu necesită structuri proprii de administrare cu ariile naturale protejate care necesită structuri proprii de administrare, administrarea se asigură de structurile de administrare ale acestora, cu realizarea unui singur plan de management integrat,

ţinând cont de respectarea categoriei celei mai restrictive arii naturale protejate în zonele de suprapunere. (6) În cazul rezervaţiilor ştiinţifice, rezervaţiilor naturale, monumentelor naturii, siturilor de importanţă comunitară, ariilor speciale de conservare,

ariilor de protecţie specială avifaunistică şi ale celorlalte bunuri ale patrimoniului natural supuse unui regim special de protecţie, care sunt cuprinse

total sau parţial în perimetrele rezervaţiilor biosferei, ale parcurilor naţionale şi naturale, administrarea se asigură de structurile de administrare ale acestora din urmă.

Informaţii legislative





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

(7) Până la atribuirea în administrare, responsabilitatea managementului acestor categorii de arii naturale protejate revine autorităţii responsabile,

potrivit legislaţiei în vigoare.

Art.3. – În vederea atribuirii administrării uneia sau mai multor arii naturale protejate, persoanele juridice interesate depun la sediul autorităţii responsabile un dosar de candidatură conform art. 9 din prezenta metodologie, pentru fiecare arie naturală protejată solicitată.

Art.4. – Etapele sesiunii de atribuire în administrare sunt:

a) afişarea la sediul autorităţii responsabile şi pe pagina proprie de internet a anunţului de lansare a sesiunii de atribuire, care conţine lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în administrare şi bibliografia pentru testarea scrisă stabilită conform art. 11 din prezenta metodologie;

b) depunerea dosarelor de candidatură în format de hârtie şi electronic în termen de 30 de zile calendaristice din momentul afişării listei la sediul

autorităţii responsabile; c) transmiterea de către autoritatea responsabilă a dosarelor de candidatură în format electronic în termen de 2 zile lucrătoare de la termenul limită

de depunere a dosarelor de candidatură, către membrii Comisiei de Evaluare;

d) întrunirea Comisiei de Evaluare şi evaluarea dosarelor de candidatură; e) întocmirea rapoartelor de evaluare de către Comisia de Evaluare şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de

candidatură;

f) întrunirea Comisiei de Evaluare în vederea testării stabilite la art. 11 din prezenta metodologie;

g) depunerea contestaţiilor;

h) întrunirea Comisiei de Contestaţii în vederea analizării şi soluţionării contestaţiilor;

i) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de Contestaţii şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de candidatură pentru care s-au depus contestaţii;

j) întocmirea raportului final de evaluare care include şi raportul Comisiei de Contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii

responsabile; k) semnarea contractelor de administrare.

Art.5. – (1) Pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate se organizează o Comisie de Evaluare a cărei componenţă nominală se aprobă

prin ordin al conducătorului autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în administrare, şi care este alcătuită din: a) 2 reprezentanţi ai direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;

b) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

c) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de administrarea resursei de apă; d) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;

e) 2 reprezentanţi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

f) un reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. (2) În cazul în care un membru al Comisiei de Evaluare se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la

evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului.

(3) Comisia de Evaluare se consideră legal întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri cu drept de acordare a punctajului. (4) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul autorităţii

responsabile, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b)–f) şi l) din

prezenta metodologie iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al comisiei de evaluare. Art.6. – (1) Comisia de Evaluare verifică dacă dosarele de candidatură depuse de către solicitanţi conţin toate documentele obligatorii prevăzute la

art. 9 alin. (1) din prezenta metodologie.

(2) Se resping dosarele de candidatură incomplete şi dosarele pentru care există observaţii cu privire la legalitatea/conformitatea documentelor enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b) – f) şi l) din prezenta metodologie, fără a fi evaluate conform fişei de punctaj stabilită în Anexa nr. 1 din prezenta

metodologie.

(3) Comisia de Evaluare analizează dosarele de candidatură şi acordă punctajul pe baza fişelor de punctaj prevăzute în Anexa nr. 1 din prezenta metodologie.

(4) Comisia de Evaluare întocmeşte raportul de evaluare în termen de 30 de zile calendaristice de la data-limită de depunere a dosarelor de candidatură.

(5) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet punctajele acordate de Comisia de Evaluare dosarelor de

candidatură evaluate pe baza fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, în termen de 3 zile lucrătoare de la aprobarea raportului de evaluare.

(6) Directorul propus pentru structura de administrare şi reprezentantul legal al persoanelor juridice care au obţinut la evaluarea dosarului minim 100

de puncte, vor participa la un test scris care va fi organizat de comisia de evaluare pentru atribuirea în administrare a ariilor naturale protejate. În vederea pregătirii pentru testul scris, autoritatea responsabilă afişează pe pagina de internet proprie, bibliografia pentru testare împreună cu anunţul de

deschidere a sesiunii de atribuire.

(7) Testul scris menţionat la art. 6 alin (6) din prezenta metodologie este etapă eliminatorie, iar acordarea notelor se face pe bază de barem de la 1 la 10 puncte. În vederea atribuirii administrării, atât reprezentantul legal al persoanei juridice care a depus dosarul de candidatură, cât şi directorul

propus pentru structura de administrare, trebuie să obţină minim nota 7.

(8) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit cel puţin nota 7 la testul scris menţionat la art. 6 alin (6) din prezenta metodologie şi cel punctajul minim de calificare conform fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din

prezenta metodologie, administrarea va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la testul scris, după soluţionarea eventualelor

contestaţii. (9) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit punctaje egale de

calificare, administrarea va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la capacitatea ştiinţifică.

Art.7. – (1) Solicitanţii pot contesta punctajele acordate de Comisia de Evaluare propriilor dosare de candidatură depuse, în termen de 2 zile lucrătoare din momentul afişării rezultatului evaluării.

(2) Pentru soluţionarea contestaţiilor se organizează o Comisie de Contestaţii a cărei componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului

autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în administrare/custodie, şi care este alcătuită din:

a) 2 reprezentanţi ai direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;

b) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură;

c) un reprezentant al direcţiei de specialitate din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de administrarea resursei de apă; d) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;

e) 2 reprezentanţi a Agenţiei Naţionale pentru Protecţia Mediului;

f) un reprezentant al Comisiei pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române; alţii decât cei care fac parte din Comisia de Evaluare.

(3) În cazul în care un membru al Comisiei de Contestaţii se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la re-

evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului. (4) Comisia de Contestaţii se consideră legal întrunită în prezenţa a cel puţin 5 membri cu drept de acordare a punctajului.

(5) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul autorităţii

responsabile, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art. 9 alin. (1) lit. b)–f) şi l) şi la art.





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i.–v., din prezenta metodologie, iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al

Comisiei de Contestaţii.

(6) Comisia de Contestaţii analizează, soluţionează contestaţiile pe baza fişelor de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie şi pe baza baremului de notare de la testul scris menţionat la art. 6 alin (6) şi la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie, după care întocmeşte raportul de

evaluare privind contestaţiile, în termen de 10 zile lucrătoare de la termenul final de depunere a contestaţiilor.

(7) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet rezultatele Comisiei de Contestaţii în termen de 13 zile lucrătoare de la termenul final de depunere a contestaţiilor, după care întocmeşte raportul final de evaluare.

(8) Conducătorul autorităţii responsabile aprobă raportul final de evaluare, care include şi raportul Comisiei de Contestaţii, în termen de 5 zile

lucrătoare de la afişarea rezultatelor Comisiei de Contestaţii. (9) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet rezultatele finale ale sesiunii de atribuire a administrării/custodiei

ariilor naturale protejate.

Art.8. – (1) Contractele de administrare se încheie în termen de 15 zile lucrătoare de la aprobarea raportului final de evaluare menţionat la art. 7 alin. (8) din prezenta metodologie, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 2 din prezenta metodologie.

(2) În cazul în care solicitantul care a câştigat atribuirea administrării nu se prezintă în termenul stabilit la semnarea contractului de administrare, aria

naturală protejată este inclusă pe lista de atribuire pentru sesiunea următoare, iar solicitantului respectiv nu îi este permisă depunerea candidaturii la

următoarea sesiune.

(3) După semnarea contractelor de administrare, administratorii desemnaţi transmit către autoritatea responsabilă, în vederea avizării, lista persoanelor

pentru care administratorii desemnaţi vor emite legitimaţii de administrator, după modelul din Anexa nr. 3 din prezenta metodologie, listă care trebuie să cuprindă nominalizarea persoanelor cu atribuţii de teren pentru care se solicită avizarea, cazier judiciar şi curriculum vitae semnat pentru fiecare

din persoanele respective. Legitimaţiile de administrator se eliberează doar pentru persoanele angajate în cadrul structurii care îndeplineşte rolul de

administrator al unei arii naturale protejate, care pot fi şi cetăţeni străini cu rezidenţă permanentă în România. Autoritatea responsabilă avizează lista persoanelor pentru care se vor elibera legitimaţii de administrator, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.

(4) Personalul administratorului desemnat poate realiza controale pe teritoriul ariilor naturale protejate atribuite în administrare, pe baza legitimaţiilor

de administrator eliberate de administratorul desemnat. Art.9. – (1) Pentru atribuirea administrării ariilor naturale protejate, persoanele juridice depun dosarul de candidatură pentru fiecare arie naturală

protejată pentru care se solicită atribuirea administrării, în format de hârtie imprimat faţă-verso şi electronic şi trebuie să conţină în mod obligatoriu

următoarele documente: a) cererea scrisă;

b) statutul, actul de înfiinţare, actul constitutiv sau hotărârea judecătorească de constituire, după caz,

c) cazierul fiscal, cazierul judiciar al fiecărei persoane implicate în administrarea ariei naturale protejate, d) document eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care să reiasă că persoana juridică nu se află în procedură de insolvenţă,

faliment sau orice formă de reorganizare judiciară,

e) cazierul judiciar al reprezentantului persoanei juridice şi a personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate, f) declaraţie pe proprie răspundere a reprezentantului legal al persoanei juridice şi a persoanelor implicate în administrarea ariei naturale protejate

respective, din care să rezulte că nu au fost condamnaţi definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru săvârşirea de

infracţiuni de orice natură şi/sau infracţiuni şi contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului, g) prezentarea detaliată a obiectului de activitate (din care să reiasă existenţa unor obiecte de activitate privind cel puţin unul dintre următoarele

domenii: protejarea şi conservarea biodiversităţii, administrarea ariilor naturale protejate, activităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor naturale,

activităţi de management durabil ale resurselor naturale regenerabile), h) angajamentul prin care se obligă să realizeze structura de administrare cu personalitate juridică aflată în subordinea persoanei juridice

solicitante, în cel mai scurt timp de la data semnării contractului de administrare, în vederea conformării cu legislaţia în vigoare şi în vederea

unei bune administrări a ariei naturale protejate; i) Structura de personal cu care solicitantul va asigura administrarea ariei naturale protejate însoţită de fişele de post şi curriculum vitae semnat

împreună cu documente care să ateste experienţa profesională, după cum urmează: i. director administraţie/departament, cu experienţă în domeniul administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este posibil, în

domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil

al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii; ii. specialist în ştiinţele vieţii care să se încadreze la codul 213 din Clasificarea Ocupaţiilor din România, cu experienţă în domeniul

administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este posibil, în domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în

domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii;

iii. specialist în domeniul educaţiei ecologice, cu experienţă în domeniul administrării ariilor naturale protejate sau, dacă nu este

posibil, în domeniile protejarea şi conservarea biodiversităţii, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, biodiversităţii, managementul durabil al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educare/conştientizare în domeniul conservării naturii;

iv. responsabil cu tehnologia informaţiei, prezintă avantaj specializare în GIS şi/sau baze de date;

v. între 6 şi 20 agenţi de teren, respectiv un număr optim de personal cu atribuţii de teren în funcţie de suprafaţa şi specificul ariei naturale protejate;

vi. economist, prezintă avantaj dacă are specializare în economia mediului;

vii. jurist, în conformitate cu anexa 3 a contractului de administrare. În cazul în care solicitantul consideră că o persoană poate îndeplini mai multe

atribuţii specifice, va menţiona în dosarul depus, pe baza calificărilor şi a acordului persoanei respective. Structura de personal va fi anexată la

contractul de administrare, la semnarea acestuia; j) descrierea capacităţilor tehnice existente destinate exclusiv administrării ariei naturale protejate (localizarea sediului în raport cu distanţa faţă

de aria naturală protejată, minimum trei mijloace de transport din care unul să fie de teren, birotică, mobilier, utilaje şi unelte etc) în

conformitate cu anexa 2 a contractului de administrare. Capacitatea tehnică va fi anexată la contractul de administrare, la semnarea acestuia;

k) o propunere detaliată de plan de acţiune pentru exercitarea administrării ariei naturale protejate, inclusiv modalitatea de a implica factorii cheie

interesaţi, în luarea de decizii de management; planul de acţiune trebuie elaborat în funcţie de valorile ariei naturale protejate pentru care s-a

făcut desemnarea şi de ameninţările şi presiunile antropice la care este supusă; l) angajamentul bugetar care se alocă anual, aprobat de reprezentantul legal al persoanei juridice, destinat exclusiv funcţionării structurii de

administrare, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli conform modelului de la anexa nr. 2 din prezenta metodologie,

buget care va fi anexat la contractul de administrare, în cazul semnării acestuia; (2) Planul de acţiune prevăzut la art. 9 alin. (1) lit. k) din prezenta metodologie trebuie să cuprindă următoarele:

a) descrierea stării actuale a ariei naturale protejate şi a eventualelor probleme identificate, descriere care trebuie să includă şi obiectivele de

conservare care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate; b) acţiunile care se propun pentru realizarea protecţiei efective (delimitare, marcaje, panouri, bariere, zone de campare, amenajări, patrulări,

activităţi educaţionale, propuneri pentru mediatizare, implicare a comunităţii locale şi a altor persoane interesate etc), precum şi măsuri de

conservare propuse pentru obiectivelor care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate, în măsura stadiului actual de cunoaştere cu specificarea termenelor de realizare a acestora, a resurselor umane implicate şi a celor financiare alocate;





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

c) parteneri actuali, consultanţi şi colaboratori de specialitate (cu anexarea parteneriatelor încheiate în acest scop);

d) formele de vizitare practicate în prezent în aria naturală protejată şi eventual măsurile preconizate pentru reducerea/evitarea impactului negativ

asupra ariei naturale protejate; e) organizarea ştiinţifică a activităţii: modalitatea de inventariere şi monitorizare şi conservare a biodiversităţii şi geodiversităţii, modul de

realizare a cartării habitatelor şi distribuţiei speciilor sălbatice de floră şi faună pentru care aria a fost declarată;

f) alte tipuri de activităţi sau măsuri propuse. Art.10. – (1) Persoana juridică este eligibilă pentru administrarea ariilor naturale protejate dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:

a) are capacitate tehnică, care se apreciază în funcţie de dotările pe care le deţine pentru buna administrare a ariei naturale protejate;

b) are capacitate ştiinţifică, care se apreciază în funcţie de studiile, pregătirea şi calificarea personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate şi baza materială din dotare pentru a realiza studii şi cercetări privind resursele naturale, monitorizarea şi conservarea diversităţii

biologice, a habitatelor naturale şi managementul durabil al acestora;

c) are capacitate financiară, care se apreciază în funcţie de posibilitatea de asigurare a resurselor financiare necesare dotării, cheltuielilor operaţionale, acoperirii salariilor şi activităţilor specifice de administrare a ariei naturale protejate, conform angajamentului bugetar.

(2) În scopul dovedirii capacităţii tehnice, ştiinţifice şi financiare, solicitanţii pot depune, pe lângă documentele şi informaţiile prevăzute la art. 9 din

prezenta metodologie, orice alte documente şi informaţii relevante.

Secţiunea II: Atribuirea custodiei ariilor naturale protejate

Art.11. – (1) Ariile naturale protejate care nu necesită structuri de administrare proprii, se atribuie în custodie de către autoritatea responsabilă, pe

bază de convenţie de custodie.

(2) În vederea încheierii convenţiilor de custodie pentru una sau mai multe arii naturale protejate, autoritatea responsabilă organizează două sesiuni de atribuire pe an, câte una în fiecare semestru.

(3) Custodele desemnat transmite autorităţii responsabile şi structurilor din subordine conform competenţelor teritoriale, un raport anual calendaristic,

până la sfârşitul lunii ianuarie a anului viitor, conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta metodologie. Art.12. – (1) În vederea atribuirii custodiei ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare, autoritatea responsabilă revizuieşte

periodic lista ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare, după care atribuirea custodiei se realizează conform prezentei

metodologii. Pentru atribuirea custodiei, în lista ariilor naturale protejate care nu necesită structuri de administrare se stabilesc care sunt ariile naturale protejate care se atribuie în custodie, în raport cu limitele de suprapunere ale acestora.

(2) În cazul în care un custode al uneia sau mai multor arii naturale protejate renunţă la convenţia de custodie, aria naturală protejată rămâne în grija

autorităţii responsabile, prin structurile prevăzute la art. 13 din prezenta metodologie. Art.13. – (1) În vederea asigurării managementului ariilor naturale protejate, autoritatea responsabilă deleagă următoarele competenţe Agenţiei

Naţionale pentru Protecţia Mediului şi instituţiilor din subordine:

a) îndrumă şi instruiesc custozii ariilor naturale protejate în vederea exercitării custodiei în condiţiile legii şi conform bunelor practici în domeniul ariilor naturale protejate, inclusiv în vederea elaborării măsurilor minime de conservare, a regulamentelor, a planurilor de management ale

ariilor naturale protejate şi a rapoartelor anuale de activitate ale custozilor, elaborate conform structurii prezentate în Anexa nr. 4 din prezenta

metodologie; b) emit recomandări şi propuneri de îmbunătăţire a activităţii custozilor, dacă este cazul;

c) monitorizează activitatea custozilor în procesul de administrare a ariilor naturale protejate atribuite în custodie;

d) analizează şi avizează măsurile de conservare, regulamentele şi planurile de management ale ariilor naturale protejate; e) analizează rapoartele anuale ale activităţii custozilor;

f) propun autorităţii responsabile rezilierea convenţiilor de custodie, dacă exercitarea activităţii de custodie nu este corespunzătoare, caz în care se

detaliază situaţia semnalată. (2) Până la atribuirea în custodie, responsabilitatea managementului ariilor naturale protejate revine autorităţii responsabile, prin structurile sale

teritoriale prevăzute la art. 13 alin. (4) din prezenta metodologie. (3) Competenţele prevăzute la art. 13 alin. (1) şi (2) din prezenta metodologie sunt duse la îndeplinire, după cum urmează:

a) Agenţiile Judeţene pentru Protecţia Mediului sunt responsabile pentru ariile naturale protejate care nu depăşesc limitele teritoriale de

competenţă ale acestora; b) Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este responsabilă pentru ariile naturale protejate ale căror limite se desfăşoară pe teritoriul a două

sau mai multe judeţe.

(4) În cazul în care una din structurile de la art. 13 alin. (3) din prezenta metodologie este custode desemnat de autoritatea responsabilă, pentru evitarea conflictelor de interese, autoritatea competentă pentru emiterea actelor de reglementare este structura imediat superioară celei care este

custode.

Art.14. – În vederea atribuirii în custodie a uneia sau mai multor arii naturale protejate, persoanele fizice şi juridice interesate depun la sediul autorităţii responsabile un dosar de candidatură conform art. 20 din prezenta metodologie, pentru fiecare arie naturală protejată solicitată.

Art.15. – Etapele sesiunii de atribuire în custodie sunt:

a) afişarea la sediul autorităţii responsabile şi pe pagina proprie de internet a anunţului de lansare a sesiunii de atribuire, care conţine lista ariilor naturale protejate care pot fi atribuite în custodie şi bibliografia pentru testarea scrisă stabilită conform art. 21 din prezenta metodologie;

b) depunerea dosarelor de candidatură în format de hârtie şi electronic în termen de 30 de zile calendaristice din momentul afişării listei la sediul

autorităţii responsabile; c) transmiterea de către autoritatea responsabilă a dosarelor de candidatură în format electronic în termen de 2 zile lucrătoare de la termenul limită

de depunere a dosarelor de candidatură, către membrii Comisiilor de Evaluare;

d) întrunirea Comisiilor de Evaluare şi evaluarea dosarelor de candidatură; e) întocmirea rapoartelor de evaluare de către Comisiile de Evaluare şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor

de candidatură;

f) întrunirea Comisiei de evaluare în vederea testării stabilite la art. 21 din prezenta metodologie;

g) depunerea contestaţiilor;

h) întrunirea Comisiei de Contestaţii în vederea analizării şi soluţionării contestaţiilor;

i) întocmirea raportului de evaluare de către Comisia de Contestaţii şi afişarea pe site-ul autorităţii responsabile a punctajelor acordate dosarelor de candidatură pentru care s-au depus contestaţii;

j) întocmirea raportului final de evaluare care include şi raportul Comisiei de Contestaţii şi aprobarea acestuia de către conducătorul autorităţii

responsabile; k) semnarea convenţiilor de custodie.

Art.16. – (1) Pentru atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate se organizează câte o Comisie de Evaluare la nivelul fiecărei regiuni de

dezvoltare, în sediul unei agenţii pentru protecţia mediului din regiunea de dezvoltare respectivă, a căror componenţă nominală se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii responsabile cu 30 de zile înainte de organizarea sesiunii de atribuire în custodie, şi care sunt alcătuite din:

a) un reprezentant al direcţiei de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul autorităţii responsabile;

b) un reprezentant al autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură; c) un reprezentant al Gărzii Naţionale de Mediu;





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

d) un reprezentant al compartimentului de specialitate privind administrarea ariilor naturale protejate din cadrul Agenţiei Naţionale pentru

Protecţia Mediului;

e) un reprezentant delegat de către Comisia pentru Ocrotirea Monumentelor Naturii a Academiei Române. (2) În cazul în care un membru al Comisiilor de Evaluare se află în conflict de interese definit conform legislaţiei specifice, acesta nu participă la

evaluarea dosarelor de candidatură care fac obiectul conflictului.

(3) Comisiile de Evaluare se consideră legal întrunite în prezenţa tuturor membrilor comisiei cu drept de acordare a punctajului. (4) În procesul de evaluare a dosarelor de candidatură se poate solicita direcţiei juridice, respectiv direcţiei economice-financiare din cadrul instituţiei

în care este întrunită Comisia de Evaluare, formularea unui punct de vedere juridic, respectiv economic, cu privire la documentele enumerate la art.

20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i.–v. din prezenta metodologie, iar punctul de vedere se consemnează în procesul verbal al Comisiei de Contestaţii.

Art.17. – (1) Comisiile de Evaluare verifică dacă dosarele de candidatură depuse de către solicitanţi conţin toate documentele obligatorii prevăzute la

art. 20 alin. (1) din prezenta metodologie. (2) Dosarele de candidatură incomplete şi dosarele pentru care există observaţii cu privire la legalitatea/conformitatea documentelor enumerate la art.

20 alin. (1) lit. b) punctele ii. şi iii. şi lit. c) punctele i. – v. din prezenta metodologie, se resping fără a fi evaluate conform fişei de punctaj stabilită în

Anexa nr. 1 din prezenta metodologie.

(3) Comisiile de Evaluare analizează dosarele de candidatură şi acordă punctajul pe baza fişei de punctaj stabilită în Anexa nr. 1 din prezenta

metodologie.

(4) Comisiile de Evaluare întocmesc rapoartele de evaluare, pe baza cărora direcţia de specialitate din cadrul autorităţii responsabile întocmeşte raportul integrat de evaluare în termen de 30 de zile calendaristice de la data-limită de depunere a dosarelor de candidatură.

(5) Autoritatea responsabilă afişează la sediul său şi pe pagina proprie de internet punctajele acordate de Comisiile de Evaluare dosarelor de

candidatură evaluate pe baza fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, în termen de 2 zile lucrătoare de la aprobarea raportului integrat de evaluare.

(6) Reprezentantul legal al persoanelor juridice şi persoanele fizice care au obţinut la evaluarea dosarului minim 60 de puncte, va participa la un test

scris care va fi organizat de comisia de evaluare pentru atribuirea în custodie a ariilor naturale protejate. În vederea pregătirii pentru testul scris, autoritatea responsabilă afişează pe pagina de internet proprie, bibliografia pentru testare împreună cu anunţul de deschidere a sesiunii de atribuire.

(7) Testul scris menţionat la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie este etapă eliminatorie, iar acordarea notelor se face pe bază de barem de la 1 la

10 puncte. În vederea atribuirii custodiei, persoana fizică sau reprezentantul legal al persoanei juridice care a depus dosarul de candidatură, trebuie să obţină minim nota 7.

(8) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit cel puţin nota 7 la

testul scris menţionat la art. 17 alin (6) din prezenta metodologie şi cel puţin punctajul minim de calificare conform fişei de punctaj din Anexa nr. 1 din prezenta metodologie, custodia va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la testul scris, după soluţionarea eventualelor

contestaţii.

(9) În cazul în care există două sau mai multe dosare de candidatură depuse pentru aceeaşi arie naturală protejată care au întrunit punctaje egale de calificare, custodia va fi încredinţată solicitantului care a întrunit cel mai mare punctaj la capacitatea ştiinţifică.

Art.18. – (1) Solicitanţii pot contesta punctajele acordate de Comisiile de Evaluare propriilor dosare de candidatură depuse, în termen de 2 zile

lucrătoare din momentul afişării rezultatului evaluării. (2) Contestaţiile privind atribuirea în custodie se soluţionează de către Comisia de Contestaţii prevăzută la art. 7 alin. (2) din prezenta metodologie, cu

respectarea prevederilor de la art. 7 alin. (3)-(8) din prezenta metodologie.

Art.19. – (1) Convenţiile de custodie se încheie în termen de 15 zile lucrătoare de la aprobarea raportului final de evaluare menţionat la art. 7 alin. (7) din prezenta metodologie, conform modelului prevăzut în Anexa nr. 2 din prezenta metodologie.

(2) În cazul în care solicitantul care a câştigat atribuirea custodiei nu se prezintă în termenul stabilit la semnarea convenţiei de custodie, aria naturală

protejată este inclusă pe lista de atribuire pentru sesiunea următoare, iar solicitantului respectiv nu îi este permisă depunerea candidaturii la următoarea sesiune de atribuire.

(3 După semnarea convenţiilor de custodie, custozii desemnaţi transmit către autoritatea responsabilă, în vederea avizării, lista persoanelor pentru care custozii desemnaţi vor emite legitimaţii de custode, după modelul din Anexa nr. 3 din prezenta metodologie, listă care trebuie să cuprindă

nominalizarea persoanelor cu atribuţii de teren pentru care se solicită avizarea, cazier judiciar şi curriculum vitae semnat pentru fiecare din persoanele

respective. Legitimaţiile de custode se eliberează doar pentru persoanele angajate în cadrul structurii custodelui ariei naturale protejate, care pot fi şi cetăţeni străini cu rezidenţă permanentă în România. Autoritatea responsabilă avizează lista persoanelor pentru care se vor elibera legitimaţii de

custode, în termen de 30 de zile de la primirea solicitării.

(4) Personalul custodelui desemnat poate realiza controale pe teritoriul ariilor naturale protejate atribuite în custodie, pe baza legitimaţiilor de custode eliberate de custodele desemnat.

Art.20. – (1) Dosarul de candidatură pentru atribuirea custodiei se depune pentru fiecare arie naturală protejată, în format de hârtie imprimat faţă-

verso şi electronic şi trebuie să conţină în mod obligatoriu următoarele documente: a) cerere scrisă;

b) în cazul persoanelor fizice:

i. copie a actului de identitate, ii. cazierul fiscal şi judiciar, în original, împreună cu declaraţia pe proprie răspundere din care să rezulte că nu au fost condamnate

definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru săvârşirea de infracţiuni de orice natură şi/sau infracţiuni şi

contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului, iii. documente care să ateste posibilităţile de asigurare a resurselor financiare pentru realizarea în bune condiţii a obiectivelor din

convenţia de custodie (angajamentul bugetar care se alocă anual, destinat exclusiv administrării ariei naturale protejate, cu

defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli, angajament bugetar care va fi anexă obligatorie la convenţia de custodie, documente care să ateste disponibilităţi financiare necesare administrării conform propunerii de angajament bugetar pentru minim

un trimestru în avans);

iv. curriculum vitae, diplome de studii, specializări,

c) în cazul persoanelor juridice:

i. statutul, actul de înfiinţare, actul constitutiv sau hotărârea judecătorească de constituire, după caz,

ii. cazierul fiscal, cazierul judiciar pentru fiecare persoană implicată în custodie, iii. document eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului din care să reiasă că persoana juridică nu se află în procedură de

insolvenţă, faliment sau orice altă formă de reorganizare judiciară,

iv. declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului persoanei juridice şi a personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate, din care să rezulte că nu au fost condamnaţi definitiv şi/sau nu sunt cercetaţi pe rol de o instanţă de judecată pentru

săvârşirea de infracţiuni sau contravenţii prevăzute de legislaţia privind protecţia mediului,

v. angajamentul bugetar care se alocă anual, aprobat de reprezentantul legal al persoanei juridice, destinat exclusiv administrării ariei naturale protejate, cu defalcarea cuantumurilor alocate pe categorii de cheltuieli, conform modelului din anexa nr. 2 din prezenta

metodologie, angajament bugetar care va fi anexă obligatorie la convenţia de custodie,





OI POSDRU

GUVERNUL ROMÂNIEI




2007-2013


POSDRU 2007-2013

UNIUNEA EUROPEANĂ

vi. prezentarea detaliată a obiectului de activitate (din care să reiasă activitatea privind cel puţin unul dintre următoarele domenii:

protejarea şi conservarea biodiversităţii, administrarea ariilor naturale protejate, activităţi de cercetare în domeniul ştiinţelor

naturale, activităţi de management durabil ale resurselor naturale regenerabile, turism, educaţie ecologică), vii. curriculum vitae asumate de către personalul implicat în exercitarea custodiei, din care trebuie să rezulte experienţă în domeniul

administrării ariilor naturale protejate şi expertiză în domeniul conservării speciilor şi habitatelor pentru care a fost desemnată aria

naturală protejată, sau dacă nu este posibil în domeniile protecţia mediului, biologie, ecologie, cercetare în domeniul ştiinţelor naturale, management al resurselor naturale regenerabile, activităţi de educaţie), acordul de parteneriat, dacă este cazul, pentru

persoanele juridice;

d) descrierea capacităţilor tehnice existente destinate exclusiv administrării ariei naturale protejate (localizarea sediului în raport cu distanţa faţă de aria naturală protejată, minimum un mijloc de transport, birotică, mobilier, utilaje şi unelte pentru intervenţii în aria protejată etc);

e) propunere detaliată de plan de acţiune pentru exercitarea custodiei ariei naturale protejate, inclusiv modalitatea de a implica factori cheie

interesaţi, în luarea de decizii de management (acţiuni, persoane implicate, în cazul parteneriatelor se va specifica acţiunile de care sunt responsabile părţile parteneriatului); planul de acţiune trebuie elaborat în funcţie de valorile ariei naturale protejate pentru care s-a făcut

desemnarea şi de ameninţările la care este supusă;

f) minimum două recomandări din care una din partea autorităţilor locale de mediu, pentru preluarea custodiei, care să ateste competenţa,

experienţa, seriozitatea, spiritul de cooperare ale solicitantului custodiei, detalieri despre modul concret în care a mai exercitat atribuţii privind

protecţia ariei naturale protejate în trecut, dacă este cazul, sau alte activităţi întreprinse în domeniu. Recomandările pot fi din partea:

reprezentanţilor autorităţilor/instituţiilor locale, instituţiilor muzeale sau de cercetare şi/sau de învăţământ superior cu activitate în domeniu şi/sau în regiune, organizaţiilor neguvernamentale recunoscute cu activitate în domeniu şi/sau în zonă, altor personalităţi în domeniu;

g) alte materiale considerate utile de către solicitant, precum: fotografii, articole în presă, materiale video etc.

(2) Planul de acţiune prevăzut la art. 20 alin. (2) lit. e) din prezenta metodologie trebuie să cuprindă următoarele: a) descrierea stării actuale a ariei naturale protejate şi a eventualelor probleme identificate, descriere care trebuie să includă şi obiectivele de

conservare care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate;

b) acţiunile care se propun pentru realizarea protecţiei efective (delimitare, marcaje, panouri, bariere, zone de campare, amenajări, patrulări, activităţi educaţionale, propuneri pentru mediatizare, implicare a comunităţii locale şi a altor persoane interesate etc), precum şi măsuri de

conservare propuse pentru obiectivele care au stat la baza desemnării ariei naturale protejate, în măsura stadiului actual de cunoaştere cu

specificarea termenelor de realizare a acestora, a resurselor umane implicate şi a celor financiare alocate; c) parteneri actuali, consultanţi şi colaboratori de specialitate (cu anexarea parteneriatelor încheiate în acest scop);

d) formele de vizitare practicate în prezent în aria naturală protejată şi eventual măsurile preconizate pentru reducerea/evitarea impactului negativ

asupra ariei naturale protejate; e) organizarea ştiinţifică a activităţii: modalitatea de inventariere, monitorizare şi conservare a biodiversităţii şi geodiversităţii, modul de realizare

a cartării habitatelor şi distribuţiei speciilor sălbatice de floră şi faună pentru care aria a fost declarată;

f) alte tipuri de activităţi sau măsuri propuse. (3) Sunt eligibile persoanele fizice şi juridice, publice sau private, care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

a) au capacitate tehnică, care se apreciază în funcţie de dotările pe care le deţin pentru buna administrare a ariei naturale protejate;

b) au capacitate ştiinţifică, care se apreciază în funcţie de studiile, pregătirea şi calificarea personalului implicat în administrarea ariei naturale protejate şi baza materială din dotare pentru a realiza studii şi cercetări privind resursele naturale, monitorizarea şi conservarea diversităţii

biologice şi asigurarea managementului durabil al acestora;

c) au capacitate financiară, care se apreciază în funcţie de posibilitatea de asigurare a resurselor financiare necesare dotării , cheltuielilor operaţionale, acoperirii salariilor şi activităţilor specifice de administrare a ariei naturale protejate, conform angajamentului bugetar.

(4) În scopul dovedirii capacităţii tehnice, ştiinţifice şi financiare, solicitanţii pot depune, pe lângă documentele şi informaţiile prevăzute la art. 20 din

prezenta metodologie, orice alte documente şi informaţii relevante.

Secţiunea III: Dispoziţii finale

Art.23. – Prin excepţie de la art. 2 alin. (2) din prezenta metodologie, pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de management se elaborează

prin proiecte finanţate din fonduri publice pentru care este prevăzut în contractul de finanţare să se elaboreze planul de management pentru fiecare

arie protejată în parte, chiar dacă există suprapuneri, se aprobă câte un plan de management pentru fiecare arie naturală protejată, cu condiţia să nu existe prevederi contrare celorlalte statute de protecţie existente pe suprafeţele respective. Planul de management integrat se aprobă doar după

includerea prevederilor planurilor de management aprobate anterior.

Art.24. – Planul de management integrat, menţionat la art. 23 din prezenta metodologie, este elaborat de persoana juridică responsabilă cu administrarea ariilor naturale protejate care se suprapun total sau parţial şi pentru care au fost elaborate planuri de management separate, respectiv

administratorul desemnat sau autoritatea responsabilă, după ce toate planurile de management elaborate separat, au fost aprobate.

Art.25. – Convenţiile de custodie încheiate anterior pentru ariile naturale protejate prevăzute la art. 2 alin. (2) din prezenta metodologie încetează de drept în momentul semnării noilor contracte de administrare, cu excepţia convenţiilor de custodie încheiate pentru ariile naturale protejate ale căror

planuri de management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice.

Art.26. – În cazul în care o arie naturală protejată care nu necesită structură proprie de administrare se suprapune total sau parţial cu alte arii naturale protejate care nu necesită structură proprie de administrare, custodia se asigură de către unul sau mai mulţi custozi, în funcţie de modalitatea de

atribuire în custodie stabilită în lista menţionată la art. 12 alin (1) din prezenta metodologie, cu realizarea planului de management integrat. Pentru

buna administrare a unei arii naturale protejate cu suprapuneri multiple administrată de mai mulţi custozi, custozii în cauză colaborează în vederea elaborării setului de măsuri de conservare, a regulamentelor şi măsurilor de management care vor fi luate în considerare la elaborarea planurilor de

management integrate.

Art.27. – Prin excepţie de la art. 26, pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice pentru care este prevăzut în contractul de finanţare să se elaboreze plan de management pentru fiecare arie protejată în parte, chiar dacă există

suprapuneri, se aprobă câte un plan de management pentru fiecare arie naturală protejată, cu condiţia să nu existe prevederi contrare celorlalte statute

de protecţie existente pe suprafeţele respective. Planul de management integrat se aprobă doar după includerea prevederilor planurilor de management

aprobate anterior.

Art.28. – Planul de management integrat, menţionat la art. 27 din prezenta metodologie, este elaborat de persoana juridică sau fizică responsabilă cu

administrarea ariilor naturale protejate care se suprapun total sau parţial şi pentru care au fost elaborate planuri de management separate, respectiv custodele desemnat sau autoritatea responsabilă prin structurile sale teritoriale, după ce toate planurile de management elaborate separat, au fost

aprobate.

Art.29. – Convenţiile de custodie încheiate anterior pentru ariile naturale protejate prevăzute la art. 26 din prezenta metodologie încetează de drept în momentul semnării noilor convenţii de custodie, cu excepţia convenţiilor de custodie încheiate pentru ariile naturale protejate ale căror planuri de

management se elaborează prin proiecte finanţate din fonduri publice.

Art.30. – În vederea îndeplinirii obligaţiei de a emite avize pentru solicitările primite, administratorii şi custozii desemnaţi respectă prevederile din Anexa nr. 5 din prezenta metodologie.

Art.31. – Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta metodologie.

Invitatie SOMEDIU 21 22 Iunie 2010 - unimed.rounimed.ro/Newsletter SOMEDIU nr. 34 aprile...

Documents

Transcript of Invitatie SOMEDIU 21 22 Iunie 2010 - unimed.rounimed.ro/Newsletter SOMEDIU nr. 34 aprile...