ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEV

Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de învăţare şi îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Aceste avantaje ale metodelor centrate pe elev ajută la pregătirea individului atât pentru o tranziţie mai uşoară spre locul de muncă, cât şi spre învăţarea continuă.

Principii

Principiile care stau la baza învăţării eficiente centrate pe elev sunt:•Accentul activităţii de învăţare trebuie să fie pe persoana care învaţă şi nu pe profesor.•Recunoaşterea faptului că procesul de predare în sensul tradiţional al cuvântului nu este decât unul dintre instrumentele care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe elevi să înveţe.•Rolul profesorului este acela de a administra procesul de învăţare al elevilor pe care îi are în grijă.•Recunoaşterea faptului că, în mare parte, procesul de învăţare nu are loc în sala de clasă şi nici când cadrul didactic este de faţă.•Înţelegerea procesului de învăţare nu trebuie să aparţină doar profesorului – ea trebuie împărtăşită şi elevilor.•Profesorii trebuie să încurajeze şi să faciliteze implicarea activă a elevilor în planificarea şi administrarea propriului lor proces de învăţare prin proiectarea structurată a oportunităţilor de învăţare atât în sala de clasă, cât şi în afara ei.•Luaţi individual, elevii pot învăţa în mod eficient în moduri foarte diferite.

Iată câteva exemple de învăţare centrată pe elev:

Procesul de predare are trei faze, iar fiecare necesita metode adecvate. (Vezi metoda PAR)Prezinta: Metode de prezentare de noi cunostinte elevilor sau de incurajare in a le gasi singuri, ceea ce poate implica fapte, teorii, concepte, povestiri etc.Aplica: Metode care sa-i oblige pe elevi sa aplice noile cunostinte care le-au fost doar prezentate. Aceasta este singura modalitate de a te asigura ca elevii formeaza concepte despre noul material pentru a il intelege, a si-l aminti si a il folosi corect pe viitor.Recapituleaza: Metode de incurajare a elevilor sa isi aminteasca vechile cunostinte in vederea clarificarii si concentrarii asupra punctelor cheie, asigurarii unei bune intelegeri si punerii in practica si verificarii cunostintelor mai vechi.

•Lecţia pleacă de la experienţele elevilor şi cuprinde întrebări sau activităţi care să îi implice pe elevi.•Elevii sunt lăsaţi să aleagă singuri modul cum se informează pe o anumită temă şi cum prezintă rezultatele studiului lor.

1

•Elevii pot beneficia de meditaţii, în cadrul cărora pot discuta despre preocupările lor individuale cu privire la învăţare şi pot cere îndrumări.•Aptitudinea elevilor de a găsi singuri informaţiile căutate este dezvoltată – nu li se oferă informaţii standardizate.•Pe lângă învăţarea specifică disciplinei respective, li se oferă elevilor ocazia de a dobândi aptitudini fundamentale transferabile, cum ar fi aceea de a lucra în echipă.•Se fac evaluări care permit elevilor să aplice teoria în anumite situaţii din viaţa reală, cum ar fi studiile de caz şi simulările.•Lecţiile cuprind o combinaţie de activităţi, astfel încât să fie abordate stilurile pe care elevii le preferă în învăţare (vizual, auditiv, practic / kinetic)•Lecţiile înlesnesc descoperirile făcute sub îndrumare şi solicită participarea activă a elevilor la învăţare.•Lecţiile se încheie cu solicitarea adresată elevilor de a reflecta pe marginea celor învăţate, a modului cum au învăţat şi de a evalua succesul pe care l-au avut metodele de învăţare în cazul lor

Predarea în vederea învăţării active: descrierea materialelor de instruire

Cadrele didactice şi elevii trebuie să fie conştienţi de stilurile de învăţare pe care le preferă şi, în consecinţă, de modul cum învaţă cel mai bine. În materialele de instruire se prezintă un simplu chestionar (anexă) care se poate folosi pentru elevi la identificarea stilurilor lor de învăţare. Acest chestionar a fost aplicat la toate clasele de anul I AMG, pentru anul I A – acest chestionar indică faptil că elevilor le place să utilizeze toate stilurile de învăţare – anexa 2.

Strategii de predare în vederea învăţării active

Învăţarea trebuie să cuprindă activităţi de prelucrare a noii materii învăţate, care trebuie legată de ceea ce elevul ştie deja. Sarcinile trebuie să fie autentice, stabilite în context semnificativ şi legate de viaţa reală. Ele nu trebuie să implice doar repetarea unor lucruri, deoarece acest lucru duce la învăţarea “de suprafaţă” şi nu la învăţarea “de profunzime”.

Având în vedere faptul că învăţarea elevilor va implica erori, sarcinile trebuie să le ofere ocazia de a se autoevalua, de a corecta, de a discuta cu colegii, de a primi reacţia profesorului, precum şi de a face alte verificări de “conformitate cu realitatea”.

Strategii pentru o predare care să corespundă stilurilor individuale de învăţare ale persoanelor

Tipul vizual Tipul auditiv Tipul practic

2

Cum se învaţă mai eficient – punctele tari ale stilurilor de învăţare:Vizual / Vedere Vederea informaţiei în formă tipărită vă va ajuta să o reţineţi mai bine. Verificarea faptului că notiţele dumneavoastră sunt copiate cum trebuie Privirea formei unui cuvânt. Folosirea culorilor, ilustraţiilor şi diagramelor ca ajutor în procesul de învăţare. Sublinierea cuvintelor cheie. Folosirea de creioane colorate pentru învăţarea ortografierii cuvintelor dificile: folosirea de culori

diferite pentru grupurile complexe de litere Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” (reţea de cuvinte, ciorchine). Convertirea notiţelor dumneavoastră într-o imagine sau bandă desenată. Folosirea imaginilor pentru explicarea textelor.

Auditiv / Ascultare Ascultarea cuiva care vă explică un anumit lucru vă va ajuta să învăţaţi. Discutarea unei idei noi şi faptul că o explicaţi folosind propriile dumneavoastră cuvinte. Discutarea cu cineva a problemelor şi ideilor. Este folositor să analizaţi verbal chestiunile / să verbalizaţi de unul /una singur(ă) gândurile şi ideile

pe care le aveţi Rugămintea adresată cuiva de a vă explica din nou lucrurile Ascultarea unei cărţi înregistrate pe bandă va fi mai uşoară decât citirea cărţii. “Simţirea cuvântului” ca şi cum aţi fi pe punctul să-l pronunţaţi şi faptul de a-l pronunţa în gând pot

fi de ajutor. Împărţirea cuvintelor în silabe /fragmente şi exagerarea în gând a sunetelor. Simţirea ritmului unei fraze sau a unui set de informaţii atunci când acestea sunt “cântate”. Citirea cu voce tare. Faptul de a vă asculta vorbind cu voce tare. Utilizarea unui casetofon pentru a vă înregistra observaţiile şi gândurile. Înregistrarea principalelor aspecte ce trebuie analizate folosind propria dumneavoastră voce, cu

muzica dumneavoastră preferată ca fundal Folosiţi metode de ascultare activă, incluzând aici chestionarea şi rezumarea.

Practic Efectuarea de către dumneavoastră înşivă a unei activităţi practice facilitează adesea înţelegerea, de

ex. experimente la fizică, probleme la matematică etc. Scrierea lucrurilor în ordinea lor, pas cu pas, este o cale eficientă de a le ţine minte. Scrierea lucrurilor cu propriile dumneavoastră cuvinte. Convertirea notiţelor într-o imagine sau într-o bandă desenată. Alcătuirea unei hărţi mentale sau a unei “spidergram” reţea de cuvinte, ciorchine). Urmărirea cu degetul a titlurilor, cuvintelor cheie, etc. apoi pronunţarea respectivelor cuvinte urmată

de scrierea lor din memorie. Preferinţa pentru a atinge şi a face. Scrisul la tastatură este adesea mai uşor decât scrierea de mână. Utilizarea scrisului cursiv este mai uşoară decât cea a scrisului tipărit (cu litere separate) Ajutarea unei alte persoane să îndeplinească o sarcină.

Metode şi tehnici interactive de grup

3

Avantajele metodelor active:• Transformă elevul din obiect în subiect al învăţării;• Este coparticipant la propria formare;• Angajează intens toate forţele psihice de cunoaştere;• Asigură elevului condiţii optime de a se afirma individual şi în echipă;• Dezvoltă gândirea critică;• Dezvoltă motivaţia pentru învăţare;• Permite evaluarea propriei activităţi.

A. Metode de predare –învăţare interactivă în grup Mozaicul Metoda piramidelor Metoda predării – învăţării reciproce B. Metode de fixare şi sistematizare a cunoştiinţelor şi de verificare Metoda R.A.I. Diagrama cauzelor şi a efectului C. Metode de rezolvare de probleme prin stimularea creativităţii Metoda pălăriilor gânditoare Braistorming Sinectica Studiul de caz Procedeul Philips 6/6 Frisco

Mozaicul ( Jigsaw )1. Pregătirea materialului de studiu:• Profesorul stabileşte tema de studiu şi o împarte în 4 sau 5 sub-teme. • Realizează o fişă-expert în care trece cele 4 sau 5 sub-teme propuse şi care va fi oferită fiecărui grup.2. Organizarea colectivului în echipe de învăţare de câte 4–5 elevi (în funcţie de numărul lor în clasă).• Faza independentă: Fiecare elev studiază sub-tema lui, citeşte textul corespunzător.3. Constituirea grupurilor de experţi:• Faza discuţiilor în grupul de experţi: Elevii prezintă un raport individual asupra a ceea ce au studiat independent. Au loc discuţii pe baza datelor şi a materialelor avute la dispoziţie, se adaugă elemente noi şi se stabileşte modalitatea în care noile cunoştinţe vor fi transmise şi celorlalţi membrii din echipa iniţială.4. Reîntoarcerea în echipa iniţială de învăţare.• Faza raportului de echipă: Experţii transmit cunostinţele asimilate, reţinând la rândul lor cunoştinţele pe care le transmit colegii lor, experţi în alte sub-teme.5. EvaluareaFaza demonstraţiei: Grupele prezintă rezultatele întregii clase.

Metoda Bulgărului de Zăpadă sau metoda PiramideiÎmpletirea activităţii individuale cu cea desfăşurată în mod cooperativ în cadrul grupelor.1. Faza introductivă - Expunerea problemei.2. Faza lucrului individual - Elevii lucrează individual 5 minute. Notează întrebările legate de subiect.3. Faza lucrului în perechi - Discutarea rezultatelor la care a ajuns fiecare. Se solicită răspunsuri la întrebările individuale din partea colegilor.4. Faza reuniunii în grupe mai mari - Se alcătuiesc grupe egale cu numărul de participanţi formate din grupele mai mici formate anterior şi se discută despre situaţiile la care s-a ajuns.

4

5. Faza raportării soluţiilor în colectiv - Întreaga clasă reunită analizează şi concluzionează asupra ideilor emise.6. Faza decizională - Se alege situaţia finală şi se stabilesc concluziile.

Exemplu:Stabiliti nivelul clasei la care lucrati si tema propusa spre abordare.

1. Elevii cititesc textul din manual sau culegere;2. Elevi pot lucra individual 5 minute, timp în care işi-au noteaza întrebări le la care ar dori

raspuns.3. Se lucrează apoi în perechi discutându-se rezultatele la care au ajuns şi se solicită răspunsuri la

problemele pe care nu le-au putut explica. 4. Elevii se grupează preferenţial în grupe aproximativ egale şi discută rezultatele la care au ajuns. Se răspunde la întrebările rămase nesoluţionate. 5. Copiii reuniţi analizează şi concluzionează rezultatele obţinute . 6. Profesorul realizeaza feed-back-ul

Metoda predării – învăţării reciproce ETAPELE: 1. Explicarea scopului şi descrierea metodei şi a celor patru strategii; 2. Împărţirea rolurilor elevilor: 3. Organizarea pe grupe. 4. Lucrul pe text. 5. Realizarea învăţării reciproce. 6. Aprecieri, completări, comentarii.

EXEMPLU: Se oferă întregii clase, acelaşi text spre studiu. Clasa este împărţită în patru grupuri corespunzătoare celor patru roluri, membrii unui grup cooperând în realizarea aceluiaşi rol. De exemplu grupul A este responsabil cu rezumarea textului, grupul B face o listă de întrebări pe care le vor adresa în final tuturor colegilor, grupul C are în vedere clarificarea termenilor noi şi grupul D dezvoltă predicţii. În final fiecare grup îşi exercită rolul asumat.

B. Metoda R.A.I.Este o metodă de fixare şi sistematizare a cunoştinţelor, dar şi de verificare. Ea urmăreşte realizarea feed-back-ului printr-un joc de aruncare a unei mingi uşoare. Elevul care aruncă mingea trebuie să formuleze o întrebare din lecţia predată, elevului care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la întrebare, apoi o aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Elevul care nu ştie răspunsul iese din joc, la fel ca şi cel care este descoperit că nu cunoaşte răspunsul la propria întrebare.Avantaje: ▪Dezvoltă gândirea critică.•Permite autoevaluarea propriei activităţi.•Este coparticipant la propria formare.

Diagrama cauzelor şi a efectului

5

Constituirea diagramei cauzelor şi a efectului oferă posibilitatea punerii în evidenţă a izvoarelor unei probleme, unui eveniment sau unui rezultat. Diagramele sunt folosite de grup ca un proces creativ de generare şi organizare a cauzelor majore (principale) şi minore (secundare) ale unui efect. Regulile de organizare şi etapele de realizare a diagramei cauzelor şi a efectului sunt următoare:1. Se împarte clasa în echipe de lucru;2. Se stabileşte problema de discutat care este rezultatul unei întâmplări sau unui evemiment deosebit – efectul. Fiecare grup are de analizat câte un efect.3. Are loc dezbaterea în fiecare grup pentru a descoperi cauzele care au condus al efectul discutat. Înregistrarea cauzelor se face pe hârtie sau pe tablă.4. Construirea diagramei cauzelor şi a efectului astfel:− pe axa principală a diagramei se trece efectul;− pe ramurile axei principale se trec cauzele majore (principale) ale efectului, corespunzând celor 6 întrebări: CÂND?, UNDE?, CINE?, DE CE?, CE?, CUM? (s-a întâmplat);− cuzele minore (secundare) ce decurg din cele principale se trec pe câte o ramură mai mică ce se deduce din cea a cauzei majore;5. Etapa examinării listei de cauze generate de fiecare grup: examinarea patternurilor; evaluarea modului în care s-a făcut distincţie între cauzele majore şi cele minore şi a plasării lor corecte în diagramă, cele majore pe ramurile principale, cele minore pe cele secundare, relaţionând şi/sau decurgând din acestea; evaluarea diagramelor fiecărui grup şi discutarea lor;6. Stabilirea concluziilor şi a importanţei cauzelor majore. Diagrama cauzelor şi efectului este asemănătoare cu tehnicile HERRINGBONE – MAPS sau FISHBONE – MAPS (scheletul de peşte).

C. Metoda pălăriilor gânditoareTehnica pălăriilor gânditoare este folosită pentru a determina indivizii să-şi schimbe perspectiva de gândire, să ia în consideraţie şi alte puncte de vedere.Pălăria albă: gândeşte ca o foaie albă care este neutră şi poartă informaţii.Pălăria roşie: exprimă-ţi emoţiile, temerile, intuiţiile, sentimentele; nu te justifica; aprinde simţămintele.Pălăria neagră: judecă critic; gândeşte logic, negativ; atenţionează asupra a ceea ce nu poate fi făcut, e nonprofitabil, riscant sau periculos.Pălăria galbenă: gândeşte optimist, logic şi pozitiv; explorează beneficiile şi posibilităţile; imaginează-ţi lumina şi strălucirea soarelui.Pălăria verde: crează noi optiuni, variante, resurse, structuri, metode, idei; gândeşte-te la vegetaţia proaspătă, la abundenţă; dă frâu liber imaginaţiei.Pălăria albastră: controlează procesul gândirii pentru ca aceasta să devină mai productivă şi organizează acţiunea; supervizează, sistematizează concluziile, comentează dirijează şiconduce către pasul următor. Fiecare pălărie gânditoare reprezintă un mod de gândire oferind o privire asupra informaţiilor, sentimentelor, judecăţilor, atitudinii pozitive, creativităţii, controlului.Desfăşurare

Pălăria albastră – este liderul, managerul, conduce jocul. Este pălăria responsabilă cu controlul demersurilor desfăşurate.

Pălăria albă – este povestitorul, cel ce redă pe scurt conţinutul textului. Pălăria roşie – este psihologul care îşi exprimă sentimentele faţă de personajele întâlnite. Pălăria neagră – este criticul, este pălăria avertisment, concentrată în special pe aprecierea

negativă a lucrurilor. Pălăria verde – este gânditorul, care oferă soluţii alternative. Pălăria galbenă – este creatorul, simbolul gândirii pozitive şi constructive, creează finalul.

6

Brainstorming - metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor”Etape şi faze: 1. Etapa de pregătire care cuprinde:a) faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului creativ;b) faza de antrenament creativ;c) faza de pregătire a şedinţelor de lucru;2. Etapa productivă, de emitere de alternative crea-tive, care cuprinde:a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbătut;b) faza de soluţionare a subproblemelor formulate;c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuării demersului creativ;3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizează gân-direa critică:a) faza analizei listei de idei emise până în acel moment;b) faza evaluării critice şi a optării pentru soluţia finală.

SinecticaProfesorul încurajează atitudinea creativă a elevilor, stimulându-i să privească problemele şi soluţiile în moduri neuzuale, utilizând digresiunea Etape :

• enunţarea problemei de către profesor/elev;• familiarizarea elevilor cu elementele cunoscute ale problemei;• detaşarea temporară a elevilor de elementele problemei;• căutarea deliberată a irelevanţei aparente, fapt care poate genera conexiuni surprinzătoare,

neobişnuite (vezi Muşata Bocoş, 2002, p. 345);• potrivirea forţată a materialului irelevant descoperit cu problema discutată;• inventarierea căilor posibile de relaţionare dintre ideile aparent irelevante şi elementele date ale

problemei, prin producerea de idei noi; Ca exerciţiu prin excelenţă de grup, sinectica urmăreşte:− să elibereze gândirea de şabloane, educând flexibiliatea şi lateralitatea acesteia;− să inducă stări psihologice cum ar fi: implicarea, detaşarea, empatia, jocul cu ideile, folosirea irelevanţei;− să dea frâu liber exprimării impulsurilor imaginative;− să stimuleze vederile nonconformiste şi necon-venţionale;− să întărească încrederea în forţele proprii, încurăjând participanţii să-şi asume riscul de a gândi altfel; STUDIUL DE CAZReprezintă o metodă de confruntare directă a participanţilor cu o situaţie reală, autentică, luată drept exemplu tipic, reprezentativ pentru un set de situaţii şi evenimente problematice. Etapa 1.: Prezentarea cadrului general în care s-a produs evenimentul şi a cazului respectiv: profesorul va alege mai întâi un „ caz” semnificativ domeniului cercetat şi obiectivelor propuse, care să evidenţieze aspectele general-valabile; cazul va fi prelucrat şi experimentat mai întâi pe un grup restrâns, apoi va fi propus participanţilor spre analiză; prezentarea trebuie să fie cât mai clară, precisă şi completă; Etapa 2.: Sesizarea nuanţelor cazului concomitent cu înţelegerea necesităţii rezolvării lui de către participanţi: are loc stabilirea aspectelor neclare; se pun întrebări de lămurire din partea participanţilor; se solicită informaţii suplimentare privitoare la modul de soluţionare a cazului (surse biblio-grafice);

7

Etapa 3.: Studiul individual al cazului propus: documentarea participanţilor; găsirea şi notarea soluţiilor de către participanţi; Etapa 4.: Dezbaterea în grup a modurilor de soluţionare a cazului: analiza variantelor, fie mai întâi în grupuri mici (5–6 membri) şi apoi în plen, fie direct în plen, fiecare îşi expune variantă propusă; compararea rezultatelor obţinute şi analiza critică a acestora printr-o dezbatere liberă, moderată de profesor; ierarhizarea variantelor; Etapa 5.: Formularea concluziilor optime pe baza luării unor decizii unanime. Etapa 6.: Evaluarea modului de rezolvare a situaţiei-caz şi evaluarea grupului de participanţi (elevi/ studenţi/cursanţi), analizându-se gradul de participare. Totodată se fac predicţii asupra importanţei reţinerii modalităţilor de soluţionare în vederea aplicării lor la situaţii similare.

Procedeul Philips 6/6Presupune împărţirea clasei în grupe de 6 persoane care dezbat o problemă timp de 6 minute.Etape:

Constituirea grupelor şi desemnarea unui conducător; Anunţarea temei discuţiei şi dezbaterea sa în grupe; Prezentarea de către conducătorul fiecărei grupe a concluziilor, soluţiilor la care s-a ajuns; Discutarea concluziilor şi soluţiilor cu participarea clasei de elevi pentru a armoniza punctele de

vedere; Stabilirea de către cadrul didactic a soluţiei optime şi argumentarea respingerii celorlalte

variante.

Metoda Frisco Are la bază interpretarea din partea participanţilor a unui rol specific, care să acopere o amunită dimensiune a personalităţii, abordând o problemă din mai multe perspective. Astfel, membrii grupului vor trebui să joace, fiecare, pe rând, rolul consevatoristului, rolul exuberantului, rolul pesimistului şi rolul optimistului. Etapele metodei Frisco:1. Etapa punerii problemei: profesorul sau elevii/studenţii sesizează o situaţieproblemăşi a propun spre analiză.2. Etapa organizării colectivului: se stabilesc rolurile: conservatorul, exuberantul,pesimistul, optimistul şi cine le joacă.3. Etapa dezbaterii colective: fiecare interpretează rolul ales şi-şi susţine punctul devedere în acord cu acesta.4. Etapa sistematizării ideilor emise şi a concluzionării asupra soluţiilor găsite.

În finalul lucrării sunt prezentate planuri de lecţie care includ cele trei stiluri de învăţare şi câteva din metodele interactive de grup utilizate la lecţii.

8

Managementul lucrului in echipă, al studiului individual, al practicii etc

Fixarea sarcinii de lucruSarcina de lucru trebuie sa fie clară si în scris. Elevilor li se dau roluri individuale.

Elevii lucreazaSe poate lucra individual sau pe grupe

Feedback-ul elevuluiProfesorul primeste feedback din partea elevilor referitor la descoperirile acestora

RecapitulareSe pune accent pe punctele-cheie.Notiţele se pot folosi daca e cazul

Verificare si corectareProfesorul verifică atenţia elevilor şi desfăşurarea activităţii

Puncte-cheie pentru asigurarea succesului in lucrul pe echipe :

Fixarea sarcinii de lucru

Sarcina de lucru trebuie să fie clară si exprimată în scris Profesorul sau mebrii grupului desemnează un Scrib Limita de timp acordat este mentionată înainte Sarcinile de lucru se diferenţiază prin aceea ca sunt deschise, graduale şi/sau dificile Există cel puţin câteva sarcini de lucru cu grad de dificultate ridicat, notate mai sus în

Clasificarea lui Bloom, mai exact cele ce necesită : analiza (întrebări de tipul ‘de ce’), sinteza (întrebări de tipul ‘în ce mod’) sau evaluare (întrebări de tipul ‘care’ sau ‘cât de bine’)

Pe lânga rolul de Scrib, luati in considerare roluri pentru elevi cum ar fi : Profesor, Controlor, Responsabil cu vocabularul, Reporter, Responsabil cu rezumatul, Conducător etc.

Elevii lucreaza

Grupul sau profesorul desemnează un Scrib care notează ideile Profesorul verifică atenţia elevilor plimbându-se printre bănci si citind notiţele Scribului Se fixează limite de timp scurte, acestea stimulându-i pe elevi Fiecare elev din grup poate avea la un moment dat rolul de Scrib

Verificare si corectare

Verificaţi notiţele Scribului pentru a observa rata progresului

9

Feedback-ul este ‘medalia şi scopul misiunii’ cel puţin uneori : o ‘medalie’ pentru progresul realizat si un ‘scop al misiunii’ care îi stimulează pe elevi să meargă mai departe.

Feedback si revizuire

Se solicită răspunsuri de la fiecare grup (fiecare grup trebuie sa furnizeze doar un punct de vedere, pentru a oferi şansa şi celorlalţi să răspundă)Aţi putea numi un ‘Corector’ şi apoi alegeţi la întâmplare pe cineva din grup care să explice descoperirile grupuluiPunctele-cheie în procesul de învăţare trebuie subliniate şi scrise pe tablăLuaţi în considerare o recapitulare într-un stil interogativ-asertiv în cadrul căreia profesorul nu oferă răspunsul corect ci foloseşte Intrebări şi Răspunsuri pentru a conduce clasa spre o discuţie generală. Spre exemplu : « Bun, ştim care este părerea grupului X, dar toată lumea este de acord ? » (Vezi ’’Teaching Today’’)

RecapitulareElevii sunt întrebaţi care sunt punctele-cheie descoperiteSe iau notiţe şi se împart fişe xeroxateSpre sfârşitul orei se recapitulează punctele-cheie prin Intrebări şi Răspunsuri

10

ÎNVĂŢAREA CENTRATĂ PE ELEV

Prof.Stanca Gabriela- Mariana Prof. Uzonovici Matilda

Şcoala Sanitară Postliceală”Carol Davila”Petroşani

Trecerea la o metodologie mai activă, centrată pe elev, implică elevul în procesul de învăţare şi îl învaţă aptitudinile învăţării, precum şi aptitudinile fundamentale ale muncii alături de alţii şi ale rezolvării de probleme. Metodele centrate pe elev implică individul în evaluarea eficacităţii procesului lor de învăţare şi în stabilirea obiectivelor pentru dezvoltarea viitoare. Prin

11