Introduce Re
2
Termenul de “psihologie socială” se referă la “două lucruri bine distincte” (Ralea şi Herseni, 1966, 5): atât la psihologia socială ca fenomen (“anumite activităţi sau procese psihice cu aspecte sau implicaţii sociale”), cât şi la “cercetările şi cunoştinţele ştiinţifice despre aceste fenomene” ( la psihologia socială ca ştiinţă ). Apărută ca o “ştiinţă de graniţă” - în principal între sociologie şi psihologie - psihologia socială “este la ora actuală o disciplină bine stabilită şi autonomă”, urmând procesul de evoluţie al ştiinţelor sociale descris la începutul articolului: îşi precizează problematica, care poate fi divizată în abordarea percepţiei sociale (“studiul modalităţilor în care indivizii percep şi evaluează alţi oameni”, corelat cu modul în care este percepută propria persoană) şi a influenţei sociale (“studiul modalităţilor prin care oamenii se influenţează unii pe alţii, în judecăţi, acţiuni şi decizii”) (Crider, Gothals, Kavanought şi Solomon, 1986, 404). În ceea ce priveşte cercetarea în domeniul Psihologiei Sociale, aceasta face obiectul unor demersuri tot mai specializate, putându-se vorbi chiar, la ora actuală, de subramuri ale psihologiei sociale (Radu, Iluţ şi Matei, 1994, 15-16). O enumerare a unora dintre cele mai cunoscute definiţii ale Psihologiei Sociale, datorate unor autori consacraţi ai domeniului, este făcută de către Ştefan Boncu (1999): Sherif: psihologia socială reprezintă studiul ştiinţific al experienţei şi conduitei indivizilor în relaţie cu stimulii sociali. Watson: psihologia socială = studiul interacţiunii umane. Dewey: psihologia socială = studiul fiinţei umane individuale aflată în interacţiune cu ambianţa sa psiho-socială. Jones, Gerrard: subdisciplină a psihologiei care se ocupă cu studiul ştiinţific al conduitei individului în funcţie de sistemul social. Allport: psihologia socială examinează şi explică modul cum gândurile, sentimentele indivizilor sunt influenţate de prezenţa actuală / implicată sau imaginată a altora. Etapele in evolutia psihologiei sociale Încercările de periodizare ale Psihologiei Sociale existente în literatura de specialitate au fost elaborate de către diverşi autori pornind de la propriul mod de raportare la acest domeniu de studiu. Unii autori preferă termenul de „psihologie socială”, în vreme ce alţii pe cel de „psihosociologie”, existând argumente solide pentru fiecare punct de vedere Cu referire la literatura disponibilă în limba română, am ales pentru prezentare periodizarea prezentată în cadrul manualului de psihologie socială la care au contribuit specialişti din toate centrele universitare majore în care este studiată disciplina (Neculau, 2003, 28-41). Septimiu Chelcea şi Ştefan Boncu, autorii acestei periodizări a evoluţiei Psihologiei Sociale „recunoscând caracterul oarecum artificial al oricărei periodizări a evoluţiei în orice domeniu de cunoaştere şi riscul de a judeca dezvoltarea unei ştiinţe prin prisma unor informaţii totdeauna limitate” (Chelcea şi Boncu, 2003,28) delimitează următoarele etape: Preistoria (sec.VI î.H. – sec. al XIX-lea) În această perioadă se încadrează contribuţiile diferiţilor filosofi şi adepţi ai metodei speculative de abordare a fenomenelor psihosociale. „Elemente de psihologie socială pot fi uşor detectate în gândirea socială a marilor filosofi. Întrucât astfel de intuiţii despre natura socială a omului nu sunt sistematizate şi sunt foarte departe de maniera actuală de conceptualizare, recuperarea lor reprezintă în bună măsură un travaliu de interpretare”.(Neculau, 2003, 29). Aceste intuiţii sunt întâlnite indiferent de tradiţia filosofică urmată şi de contextul cultural. Totuşi, filosofia europeană este cea care a conturat mai pregnat ideea primatului socialului asupra individualului: „Prin intermediul legilor, statul reglează interacţiunile dintre indivizi, urmărind pacea şi progresul” (Chelcea şi Boncu, 2003, 30) .
-
Upload
mashka-urmashu -
Category
Documents
-
view
216 -
download
2
description
Psihologia sociala
Transcript of Introduce Re
Termenul de psihologie social se refer la dou lucruri bine distincte (Ralea i Herseni, 1966, 5): att la psihologia social ca fenomen (anumite activiti sau procese psihice cu aspecte sau implicaii sociale), ct i la cercetrile i cunotinele tiinifice despre aceste fenomene ( la psihologia social ca tiin ). Aprut ca o tiin de grani - n principal ntre sociologie i psihologie - psihologia social este la ora actual o disciplin bine stabilit i autonom, urmnd procesul de evoluie al tiinelor sociale descris la nceputul articolului: i precizeaz problematica, care poate fi divizat n abordarea percepiei sociale (studiul modalitilor n care indivizii percep i evalueaz ali oameni, corelat cu modul n care este perceput propria persoan) i a influenei sociale (studiul modalitilor prin care oamenii se influeneaz unii pe alii, n judeci, aciuni i decizii) (Crider, Gothals, Kavanought i Solomon, 1986, 404). n ceea ce privete cercetarea n domeniul Psihologiei Sociale, aceasta face obiectul unor demersuri tot mai specializate, putndu-se vorbi chiar, la ora actual, de subramuri ale psihologiei sociale (Radu, Ilu i Matei, 1994, 15-16).
O enumerare a unora dintre cele mai cunoscute definiii ale Psihologiei Sociale, datorate unor autori consacrai ai domeniului, este fcut de ctre tefan Boncu (1999): Sherif: psihologia social reprezint studiul tiinific al experienei i conduitei indivizilor n relaie cu stimulii sociali. Watson: psihologia social = studiul interaciunii umane. Dewey: psihologia social = studiul fiinei umane individuale aflat n interaciune cu ambiana sa psiho-social. Jones, Gerrard: subdisciplin a psihologiei care se ocup cu studiul tiinific al conduitei individului n funcie de sistemul social. Allport: psihologia social examineaz i explic modul cum gndurile, sentimentele indivizilor sunt influenate de prezena actual / implicat sau imaginat a altora.Etapele in evolutia psihologiei sociale
ncercrile de periodizare ale Psihologiei Sociale existente n literatura de specialitate au fost elaborate de ctre diveri autori pornind de la propriul mod de raportare la acest domeniu de studiu.
Unii autori prefer termenul de psihologie social, n vreme ce alii pe cel de psihosociologie, existnd argumente solide pentru fiecare punct de vedere
Cu referire la literatura disponibil n limba romn, am ales pentru prezentare periodizarea prezentat n cadrul manualului de psihologie social la care au contribuit specialiti din toate centrele universitare majore n care este studiat disciplina (Neculau, 2003, 28-41). Septimiu Chelcea i tefan Boncu, autorii acestei periodizri a evoluiei Psihologiei Sociale recunoscnd caracterul oarecum artificial al oricrei periodizri a evoluiei n orice domeniu de cunoatere i riscul de a judeca dezvoltarea unei tiine prin prisma unor informaii totdeauna limitate (Chelcea i Boncu, 2003,28) delimiteaz urmtoarele etape:
Preistoria (sec.VI .H. sec. al XIX-lea) n aceast perioad se ncadreaz contribuiile diferiilor filosofi i adepi ai metodei speculative de abordare a fenomenelor psihosociale. Elemente de psihologie social pot fi uor detectate n gndirea social a marilor filosofi. ntruct astfel de intuiii despre natura social a omului nu sunt sistematizate i sunt foarte departe de maniera actual de conceptualizare, recuperarea lor reprezint n bun msur un travaliu de interpretare.(Neculau, 2003, 29). Aceste intuiii sunt ntlnite indiferent de tradiia filosofic urmat i de contextul cultural. Totui, filosofia european este cea care a conturat mai pregnat ideea primatului socialului asupra individualului: Prin intermediul legilor, statul regleaz interaciunile dintre indivizi, urmrind pacea i progresul (Chelcea i Boncu, 2003, 30) .
- Georg Wilhelm Friedrich Hegel (1770-1831) afirma c statul nu este doar forma suprem de societate, ci i ncoronarea spiritului social obiectiv, n cadrul cruia spiritele individuale sunt participante active;
- Auguste Compte (1798-1857) intuina necesitatea unei tiine a individului n societate sub forma unei morale pozitive care s studieze fenomenele morale sau individuale;
- Wilhelm Wundt (1832-1920), fondatorul primului laborator de psihologie experimental considera c psihologia social trebuie s studieze sufletul colectiv, care este tot att de real ca i sufletul individual ( definit ca totalitate a tririlor interioare)
2. Fondatorii (1880-1934) nceputurile psihologiei sociale ca tiin sunt legate de aplicarea metodei experimentului n
studierea fenomenelor psihosociale:
- Agronomul francez Max Ringelmann a ncercat n anii 1880 s msoare performana individual i n grup n ceea ce privete sarcini simple (de exemplu, fora cu care este tras o frnghie), descoperind fenomenul de frnare social (social loafing): Diminuarea performanelor individuale n grup din cauza tendinei subiecilor de a se sustrage efortului colectiv n cazul sarcinilor comune, cu precdere cnd contribuia individual este greu de evaluat (Chelcea i Ilu, 2003, 149);
- O serie de autori i atribuie psihologului american Norman Triplett meritul de a fi primul dintre fondatorii psihologiei sociale, deoarece a condus o serie de experimente n 1897 i a propus un model teoretic explicativ pentru fenomenul opus frnrii sociale i anume facilitarea social: Creterea performanei individuale datorit realizrii unei activiti n prezena altor persoane (Chelcea i Ilu, 2003, 146).
