1.Piata muncii. Definitie si caracteristici. Într-o economie de piaţă, factorul muncă se asigură pentru cea mai mare parte a activităţilor prin intermediul pieţei muncii. Aceasta reprezintă ansamblul relaţiilor interdependente de vânzarea-cumpărarea factorului muncă.Pe piaţa muncii se întâlnesc şi negociază purtătorii ofertei şi cererii de muncă asupra condiţiilor de angajare, nivelul salariilor, obligaţiilor ce le revin.Piaţa muncii are un rol deosebit, reliefat de funcţiile pe care le îndeplineşte, şi anume:

Mijloceşte unirea factorului muncă cu factorii materiali ai producţiei Contribuie la alocarea factorului muncă pe domenii de activitate, profesii, teritoriu Furnizează informaţii privind orientarea profesională, calificarea şi necalificarea

factorului muncă Determină formarea veniturilor factorilor de producţie Contribuie la formare climatului de muncă

Piaţa muncii prezintă anumite particularităţi cum sunt: Ea este o piaţă mai reglementată şi mai complexă în raport cu celelalte pieţe Pe piaţa muncii acţionează şi se confruntă principalii parteneri sociali, sindicatele,

patronatuol şi guvernul Diversele reglementări limitează concurenţa de pe această piaţă Pe piaţa muncii nu se negociază munca în general, ci munci specific Piaţa muncii este o piaţă contractantă şi participativă în care contractile şi negocierile

sunt instrumente de bază Contractul de muncă este o convenţie între patron şi salariat prin care se stabilesc

drepturile şi obligaţiile ce revin celor 2 părţi Purtătorii ofertei de muncă au o mobilitate redusă în sensul că nu schimbă cu uşurinţă

munca sau locul de muncă, fiind ataşaţi mediului economic-social

2.Cerere de munca-componenta pietii muncii Cererea de muncă este o parte a nevoii de muncă, respective a volumului total de muncă necesar desfăşurării activităţii dintr-o ţară într-o perioadă dată. În nevoia de muncă se include şi muncile desfăşurate de persoanele nesalariate (casnice, studenţi, etc). Cererea reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piaţă. Ea este constituită din cantitatea de muncă necesară pe care persoanele care folosesc munca salariată sunt dispuse să o procure de pe piaţa muncii într-o perioadă de timp. Cererea de muncă se exprimă prin intermediul locurilor de muncă fiind constituită din:-locurile de muncă ocupate de salariaţi-locurile de muncă nou create în economie Mărimea cererii de muncă este influenţată de factori cum sunt:-ritmul creşterii economice-structura de ramură a economiei naţionale-nivelul şi dinamica productivităţii muncii-gradul de dezvoltare a societăţilor Creşterea cererii de muncă înseamnă crearea de locuri de muncă, ceea ce necesită timp, prin urmare pe termen scurt cererea de muncă este constant.Cererea este eterogenă ea vizând profesii şi meserii, unele foarte diferite, care nu se pot substitui.

3.Oferta de munca-componenta pietii muncii Oferta de muncă este o parte a disponibilităţilor de muncă existente în societate, respective a volumului de muncă pe care poate să-l ofere populaţia aptă de muncă dintr-o ţară, într-o perioadă dată. Ea reprezintă totalitatea muncii pe care o poate depune populaţia aptă de muncă într-o prioadă dată de timp, în condiţii salariale.

1

Populaţia aptă de muncă sau activă disponibilă cuprinde personae care au vârsta legală de muncă şi care pot participa la muncă. Ea se determină scăzându-se din populaţia totală, populaţia inaptă sau inactivă. Populaţia aptă de muncă etse format din populaţia ocupată, şomeri şi populaţia activă disponibilă, voluntar neocupată.Populaţia ocupată este constituită din totalitatea persoanelor care au un loc de muncă. Populaţia activă disponibilă, voluntar neocupată, cuprinde persoanele apte de muncă care nu doresc să lucreze din diferite motive. Oferta se determină scăzându-se din populaţia aptă disponibilă, numărul persoanelor care nu doresc să se angajeze.Prin urmare, oferta de muncă este format din totalitatea salariaţilor la care se adaugă persoanele aptede muncă aflatemîn căutare de locuri de muncă salariată. Oferta îşi are sursa în populaţia totală a ţării care cuprinde locuitorii acesteia. Mărimea ofertei de muncă este influenţată de factori cum sunt:

Numărul şi structura pe vârste a populaţiei Numărul populaţiei active disponibile, voluntary neocupate Durata zilei de lucru Mărime salariilor

Astfel om pondere mare şi un număr mare alo populaţiei cu vârsta între limitele legale, determină o ofertă de muncă mai mare. Creşterea numărului de personae care au alte venituri şi nu doresc să lucreze, fac ca oferta de muncă să fie mai mică; o durată mai mică a zilei de lucru atrage o ofertă mai mare de muncă şi invers. Oferta se află în relaţie pozitivă cu preţul muncii, deoarece salariile mărite atrag noi ofertanţi pe piaţa muncii.

4.Definirea pietei monetare si a banilor.Functiile banilor Piata monetara este o sectiune a pietei, care are rolul de a compensa excedentul cu deficitul de moneda existent la diferiti agenti economici, si de a regla cantitatea de moneda in economie. Piata monetara are ca obiect de schimb banii. Acestia reprezinta un mijloc de schimb general acceptat, un mijloc de pastrare a avutiei, un instrument standard de masurare a valorii si a puterei de cumparare reprezentata de valoarea lor. Definirea banilor are in vedere functiile lor si anume:

1. Mijloc de schimb. Prin intermediul banilor se realizeaza orice vanzare-cumparare. Datorita lor, procesul de schimb este scindat in 2 operatiuni, vanzarea respectiv cedarea bunurilor economice in schimbul unei sume de bani si cumpararea, obtinerea de bunuri in schimbul cedarii banilor.

2. Masura valorii. Cu ajutorul banilor se masoara cheltuielile de productie, rezultatele economice obtinute, se stabilesc preturile si se determina eficienta economica. Raportul de valoare dintre bunuri se regaseste in raportul dintre preturile lor. Indeplinirea in bune conditii a functiei de masura a valorii depinde de puterea de cumparare a banilor. Prin valoare banilor sau puterea de cumparare a lor se intelege cantitatea de bunuri care poate fi achizitionata cu o unitate monetara. Puterea de cumparare a unei unitati monetare este data de raportul 1/nivelul pretului bunului respectiv

3. Mijloc de rezerva si economisire. Banii reprezinta forma universala sub care se constituie rezervele agentilor economici in vederea desfasurarii in viitor a productiei si consumului sau pentru a face fata unor cheltuieli neprevazute.

4. Mijloc de plata. Banii indeplinesc aceasta functie deoarece orice obligatie economica este evaluata in moneda si se stinge prin cedarea sumei corspunzatoare.

5.Masa monetara. Definitie si componente. Masa monetara reprezinta cantitatea de bani aflata in circulatie la un moment dat intr-o economie.Aceasta cuprinde banii care apartin diferitilor agenti economici.

2

Masa monetara este alcatuita din 2 componente: Numerarul: alcatuit din banii de hartie si moneda divizionara. Este creat de catre Banca

Centrala cat si de catre orice institutie financiar-bancara in functiune Banii de cont: reprezinta disponibilitatile banesti aflate in conturile bancare sau de la

casele de economii Cele 2 componente ale masei banesti au acelasi rol si se pot transforma una in cealalta. Astfel, daca un agent economic depune o suma de bani intr-un cont bancar constituind un depozit, numerarul se tranforma in bani scripturali. Daca se ridica o suma de bani dintr-un cont, moneda scripturala se transforma in numerar.Cea mai mare parte a masei monetare, intre75-90% se prezinta sub forma banilor scripturali. M=P*Y/V

6.Cererea si oferta de moneda. Forte ale pietei monetare Rata dobanzii este pretul specific pietei monetare. Cererea de moneda este nevoia de bani generata de operatiunile speculative. Populatia are nevoie de bani pentru a-si realiza diferite obiective, firmele pentru finantarea activitatii, institutiile financiare pentru a putea oferi credite. Oferta de moneda reprezinta cantitatea de moneda pusa la dispozitia populatiei si agentilor economici. Principalii ofertanti de moneda sunt: Bancile comerciale, Banca Centrala, Casele de economii si de pensii, Societatile de asigurari si populatia. Rata dobanzii influenteaza evolutia cererii si ofertei de credite. Canda rata dobanzii creste cererea de credite scade. Principalii ofertanti de credite sunt: bancile comerciale si Banca Centrala.Fiecare banca trebuie sa-si constituie o rezerva legala care nu poate fi imprumutata atunci cand acorda credite. Rezerva este egala cu produsul dintre depozit si rata rezervei legale. Evolutia masei monetare in sensul cresterii ei are loc prin operatiuni cum sunt: acordarea de credite, emisiunea monetara, schimbul valutar.

7.Piata financiara. Actiuni, definitie si caracteristici. Piaţa financiară reprezintă ansamblul tranzacţiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung. De asemenea, este instituţia financiară prin intermediul căreia cei care economisesc pot să asigure direct fonduri celor care vor să se împrumute. Activele financiare sunt concretizate în titluri sau hârtii de valoare care reprezintă nişte acte primate de cel care oferă bani prin care se atestă calitatea de investitor şi care dau dreptul asupra unor venituri viitoare. Vânzătorii titlurilor de valoare sunt cei care solicită bani. Acţiunile = reprezintă fracţiuni din capitalul social al unei societăţi şi desemnează raportul juridic dintre acţionar (persoana care deţine acţiuni) şi societatea emitenta. Proprietarul acţiunilor este proprietarul unei părţi din societatea emitentă, parte corespunzătoare cu numărul de acţiuni deţinute.Acţiunile sunt purtătoare ale unor însemne special cum sunt:

numele firmei, valoarea nominală, seria, data emiterii, un desen greu de reprodus care are menirea de a împiedica falsificarea documentului.

Valoarea nominală a unei acţiuni este suma înscrisă pe hârtia de valoare respectivă şi reprezintă o fracţiune a capitalului social al firmei. Există acţiuni care au înscrise numele posesorului şi care se numesc acţiuni nominative. Majoritatea acţiunilor sunt la purtător, neavând înscris numele posesorului. Pe langa dreptul de proprietate asupra unei parti a societatii emitente, actiunile confera si alte drepturi, dintre care cele mai importante sunt:

3

dreptul de  a primi in fiecare an o cota parte din profitul societatii (sub forma de dividende) corespunzatoare cu numarul de actiuni detinute si cu suma alocata de conducerea societatii pentru plata dividendelor.

dreptul la informare cu privire la evolutia economico-financiara a intreprinderii; dreptul de a participa la hotararile importante cu privire la activitatea societatii drept de proprietate asupra unei parti a activelor societatii, in cazul lichidarii (incetarii

functionarii) acesteia, etc.

8.Obligatiuni.Definitie si tipuri. Obligaţiunile = titluri financiare ce oferă proprietarului dreptul de creanţă asupra emitentului. Cumpărătorii obligaţiunilor împrumută societatea emitentă cu suma pe care au platit-o pentru cumpărarea obligaţiunilor. Obligaţiunile nu conferă aceleaşi drepturi ca şi acţiunile, dar posesorul lor beneficiază de o dobândă periodică fixă şi, la expirarea perioadei de împrumut, de rambursarea sumei plătite pentru cumpărarea obligaţiunilor. Obligaţiunea este un înscris care conţine date cum sunt:

numele emitentului, rata cuponului (dobânzii) care este o rată procentuală din valoarea nominală ce urmează a

fi plătită în mod regulat deţinătorului obligaţiunii, scadenţa respectând data rescumpărării obligaţiunii, valoarea nominală care este suma înscrisă pe titlul pe care deţinătorul o acordă sub formă

de împrumut emitentului şi pe care o va încasa la scadenţă. Obligaţiunea poate fi şi ea nominativă, când are înscris pe ea numele deţinătorului sau la purtător când nu conţine respectivul înscris.Emitentul obligaţiunii este debitorul, iar deţinătorul este creditorul. Preţul emisiunii de obligaţiuni poate fi egal cu valoarea nominală sau mai mare respectiv mai mic decât aceasta. Valoarea de rambursare este de regulă egală cu valoare nominală. Obligaţiunile conferă deţinătorilor acestora o serie de drepturi:

dreptul de a încasa dobânda conform prospectului de emisiune; dreptul de a încasa valoarea de rambursare la scadenţă; dreptul de a întruni în Adunarea Generală a Deţinătorilor de obligaţiuni

Obligaţiunile au trei caracteristici:1.Orizontul de timp pentru care au fost emise; 2. Riscul de credit – probabilitatea ca emitentul (cel care se împrumută) să nu îşi onoreze obligaţiile privind plata dobânzilor sau a principalului; 3. Tratamentul fiscal – modul în care legislaţia fiscală tratează veniturile din dobânzile încasate ca urmare a deţinerii de obligaţiuni.

9.Structura pietei financiare. Piata financiara are 2 componente:

1. Piata primara: este cea pe care se vand si se cumpara titluri noi emise. Ea asigura distribuirea titlurilor financiare de catre utilizatorii de fonduri si plasamentul in titluri ale investitorilor care sunt purtatorii ofertei de fonduri banesti. Investitorii sunt purtatorii cererii de fonduri banesti si fac plasamente in titluri de valoare. Acestia pot fi: unitati administrative de stat, centrale si locale; firme de stat; banci si alte societeti financiare. Intalnirea purtatorilor de titluri cu cumparatorii de titluri se realizeaza prin intermediul bancilor.

2. Piata secundara: este cea pe care se tranzactioneaza titluri de valoare care au fost emise si distribuite prin intermediul pietei primarela preturi determinate de situatia de moment a raportului cerere-oferta. Are mai multe forme in functie de reglementarile privind tranzactionarea titlurilor de valoare:

4

Bursa de valori este forma de piata cea mai riguros reglementata. Aceasta este o institutie unde se concentreaza cererea si oferta de titluri financiare si se realizeaza negocierea, contractarea si executarea contractelor in mod deschis in conformitate cu regulamentul bursei.

10.Indicatori macroeconomici.Prezentare generala.Sistemul conturilor nationale. Indicatorii macroeconomici reliefeaza rezultatele activitatii economice dintr-o perioada determinata de timp, de regula un an, de la nivelul economiei nationale obtinute de toti agentii economici dintr-o tara. Informatiile furnizate de acesti indicatori au o importanta deosebita pentru intelegerea si influentarea comportamentului economiei nationale. Indicatorii macroeconomici reflecta fluxurile economice dintr-o tara, respectiv cantitatile de bunuri economice, resurse banesti, resurse naturale si informatii care circula intre agentii economici.Ansamblul fluxurilor economice privit in interdependenta succesiunii schimburilor constituie circuitul economic. Fluxurile care au loc intre agentii economici sunt de 2 categorii:-fluxuri de venituri, care sunt expresia recompensarii factorilor de productie si a vanzarii bunurilor si serviciilor-fluxuri de cheltuieli: care sunt expresia cheltuielilor agentului economic pentru producerea bunurilor economice Indicatorii macro-economici au utilitate practica, fiind folositi pentru fundamentarea deciziilor privind fluxurile din economie. Prin intermediul lor se modifica corelatiile din economie si se corecteaza efectele nedorite ale mecanismului spontan al pietei.Ei se calculeaza numai in expresie valorica, putand fi evaluati la preturile pietei si la preturile factorilor de productie. In tarile cu economie de piata precum si in statistica unor organisme internationale, masurarea activitatii economice nationale se face cu ajutorul Sistemului Conturilor Nationale. Sistemul conturilor nationale reprezinta ansamblul tehnicilor care permit masurarea activitatii economice a unei tari pe parcursul unui interval de timp, de regula un an. Contabilitatea nationala reliefeaza categorii de operatiuni asupra bunurilor si serviciilor care descriu productia, importurile, exporturile, consumurile intermediare, finale si forma bruta a capitalului.

11.Principalii indicatori macroeconomici. Determinarea indicatorilor macroeconomici se face prin 3 metode: de productie, utilizarii finale, cheltuielilor producatorilor.Indicatorii macroeconomici pot fi bruti sau neti, si, interni sau nationali. Principalii indicatori macroeconomici sunt:

PGB(Produsul global brut): reflecta in expresie baneasca productia de bunuri si servicii din economia nationala, dintr-o perioada de timp. El include si consumurile intermediare.

PIB(Produsul intern brut): exprima valoarea bruta a productiei finale de bunuri si servicii produse in cursul unei perioade de timp de catre agentii economici ce-si desfasoara activitate pe teritoriul tarii.

o Dupa metoda de productie: insumeaza valori adaugate brute din ramurile economiei nationale la care se adauga taxele si impozitele indirecte si se scad subventiile pe produse

o Dupa metoda veniturilor: insumeaza veniturile castigate intr-un an de catre agentii economici dintr-o tara sub forma de salarii, profituri, dobanzi, rente la care se adauga taxele indirecte si amortizarea capitalului fix

5

o Dupa metoda cheltuielilor: insumeaza totalitatea cheltuielilor banesti efectuate intr-un an de catre populatie pentru cumpararea de bunuri de consum,servicii la care se adauga exportul net

PIN(Produsul intern net): exprima valoarea adauvata creata in decursul unei perioade de timp de catre toti agentii economici autohtoni si straini ce isi desfasoara activitatea in interiorul tarii

PNB(Produsul national brut): exprima valoarea adaugata bruta creata in decursul unei perioade de timp de catre agenti economici autohtoni care isi desfasoara activitatea atat in tara cat si in afara acesteia

PNN(Produsul national net): exprima valoarea adaugata neta creata intr-un an de catre agentii economici autohtoni care lucreaza in tara si in strainatate

Venitul national: exprima suma veniturilor obtinute de catre proprietarii factorilor de productie pentru contributia lor la crearea bunurilor economice

Venitul personal: reflecta venitul primit de persoane din toate sursele inclusiv transferuri de venituri de la guvern si firme

Venitul disponibil: venitul personal diminuat cu impozitele si taxele personale datorate de fiecare individ.

12. Cresterea economica. Definire si clasificare. Principalii factori de crestere economica. Cresterea economica este procesul de sporire a dimensiunii economiei nationale in cadrul unei perioade de timp reflectat de cresterea indicatorilor macroeconomici pe locuitor. Exista mai multe tipuri de crestere economica cum sunt:

Cresterea ec.0 inseamna ca rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor macroeconomice pe locuitor ramanand constante

Cresterea economica pozitiva are loc atunci cand rezultatele macroeconomice pe locuitor sporesc

Cresterea economica negativa are loc atunci cand rezultatele macroeconomice pe locuitor scad

Cresterea economica exclusiv nominala are loc atunci cand productia de bunuri economice/locuitor nu sporesc d.p.d.v. financiar, ci numai valoric datorita cresterii preturilor

Cresterea economica constanta: cand indicatorii macroeconomici le locuitor inregistreaza o rata proportional constanta de crestere

In functie de raportul dintre rata de crestere economica si rata inflatiei, cresterea ec poate fi:-neinflationista, cand rata cresterii economice este mai mare decat rata inflatiei-inflationista: cand rata cresterii ec este mai mica decat rata inflatiei Principalii factori de care depinde cresterea ec sunt:

Munca: se exprima prin nt total al lucratorilor sau prin nr total al orelor de munca Capitalul:intervine in procesul cresterii ec in 2 modalitati: sub aspect cantitativ si sub

aspect calitatic Inovarea tehnologica reprezinta progresul tehnic incorporat in noi bunuri de capital,

tehnologii de fabricatie.

13.Ciclicitatea activitatii economice. Definire si cauze. Ciclicitatea economica reprezinta forma de miscare si dezvoltare a activitatii economice in care perioadele de expansiune alterneaza cu cele de contractie economica. Un ciclu cuprinde evolutia unei economii de la inceputul unei relansari economice pana la urmatoarea relansare. Principala cauza a evolutiei ciclice o constituie evolutia eficientei utilizarii factorilor de productie. Astfel, factorii de productie de o anumita structura si calitate sunt utilizati intr-o

6

anumita perioada cu e eficienta ascendenta, asigurand expansiunea economica. Urmeaza o perioada de timp in care randamentul factorilor de productie stagneaza sau chiar scade, iar activitatea economica se afla in scadere, contractie. Intre cele 2 faze exista o stransa interdependenta, fiecare continand aparitiei celeilalte si asigurand continuitatea activitatii economice.14.Tipuri de cicluri economice. In functie de durata lor, ciclurile ec pot fi clasificate astfel:

Cicluri lungi “seculare” cu o durata de 50-60 de ani, cauza lor este evolutia ciclica a inovatiei tehnologice aflata in stransa corelatie cu ciclul schimbarilor structurale in economie

Cicluri decenale cu o durata de 6-10 ani denumite si cicluri de afaceri Cicluri scurte, cu o durata de 3-4 ani care se intercaleaza in ciclurile decenale

Un ciclu decenal ideal cu prinde 2 faze:1. Expansiunea(Boom-ul) care cuprinde 2 faze:

a. Reluarea activitatii: are loc dupa depasirea nivelului cel mai scazut al activitatii economice

b. Avantul:se carac printr-un nivel inalt al productiei si ocuparii datorita cresterii investitiilor, veniturilor si a gradului de ocupare a fortei de munca

2. Contractia care cuprinde 2 momente:a. Criza:se carac prin scaderea productiei, vanzarilor, investitiilor, ocuparii fortei de

muncab. Depresiunea:se carac prin contractua activitatii economice, scaderea cererii si a

ocuparii

15.Politici anti-criza. Politicile anti-criza vizeaza influentarea cererii si ofertei agregate si cuprind 3 componente principale:

Politica monetara si de credit: se realizeaza prin utilizarea unor instrumente precum rata dobanzii, creditul si masa baneasca. Ea se aplica diferentiat in functie de faza ciclului economic. In faza de avant prelungit se urmareste franarea cererii de bunuri de consum si a investitiilor, a activitatii economice in general. In acest scop, se majoreaza rata dobanzii, se impun restrictii suplimentare la acordarea de credite si se exercita un control riguros asupra masei monetare. In faza de recesiune, se urmareste stimularea cererii, investitiilor, majorarea productiei si gradului de ocupare al fortei de munca

Politica cheltuielilor publice: vizeaza, in faza de recesiune majorarea cheltuielilor efectuate de la bugetul de stat chiar printr-o emisiune monetara suplimentara in scopul stimularii cererii economice. In faza de avant se micsoreaza cheltuielile de la bugetul statului in vederea reducerii productiei, a cererii globale in general

Politica fiscala: se bazeaza pe utilizarea impozitelor si taxelor colectate la bugetele de stat si locale. In faza de recesiune, statul reduce fiscalitatea pentru a lasa la dispozitia agentilor economici mai multe venituri. In acest fel se stimuleaza consumul si investitiile. In faza de avant se majoreaza fiscalitatea, ceea ce franeaza cererea de consum si investitiile. Totodata se asigura si incasari suplimentare la buget menite sa acopere deficitele acumulate in faza de recesiune.

Politicile anti-criza se utilizeaza intr-o combinatie care sa permita valorificarea efectelor pozitive pe termen mediu si scurt.

16.Definirea si masurarea inflatiei. Inflatia este un dezechilibru de ansamblu al economiei ce exprima existenta in circulatie a unei mase monetare ce depaseste nevoile economiei, ceea ce conduce la cresterea generalizata a

7

preturilor si la scaderea puterii de cumparare a banilor. Ea este un proces macroeconomic major, a carei esenta consta in existenta unui decalaj puternic intre masa monetara mai mare si masa marfurilor si serviciilor mai mica. Masurarea inflatiei se face cu ajutorul unui indice general al preturilor din economie. Preturile din economie trebuie sa creasca de-a lungul unei perioade de timp pentru a se manifesta inflatia.Indicele pretului unui ban sau serviciu se determina ca raport procentual intre pretul sau actual si cel existent la un moment dat. Rata inflatiei exprima in marime procentuala ritmul de crestere a preturilor bunurilor economice finale intr-o perioada de timp, de regula un an.In principiu, pentru calculul ratei inflatiei se foloseste indicele preturilor bunurilor de consum care evidentiaza miscarea preturlor produselor si serviciilor destinate consumului.

17.Cauzele inflatiei. Inflatia are cauze interdependente cum sunt:

Scaderea productiei de bunuri materiale si servicii sau ramanerea acesteia in urma evolutiei masei monetare

Cresterea salariilor neacompaniata de cresterea productivitatii muncii; Cresterea considerabila a creditului de consum Acoperirea deficitelor bugetare si a balantelor de plati Cresterea vitezei de circulatie a monedei

18.Efectele inflatiei si masuri anti-inflationiste Inflatia are consecinte care afecteaza societatea si relatiile internationale. Ea genereaza redistribuirea avutiei de pe urma careia unii castiga iar altii pierd. Castigurile sau pierderile generate de redistribuirea avutiei apar din diferentele dintre valoarea nominala si cea reala a veniturilor. Redistribuirea venitului se datoreaza scaderii puterii de cumparare a banilor si se realizeaza in diferite forme cum sunt:

Contractele de munca pe termen lung: atunci cand exista inflatie salariul real ramane in urma salariului nominal

Relatiile de credit: in conditii de inflatie castiga debitorii si pierd creditorii. Un imprumut are la scadenta o putere de cumparare mai mica decat la momentul procurarii lui

Inflatia determina cresterea nivelului preturilor nationala fata de cele externe, slabind forta concurentiala a productaorilor nationali. Cand preturile bunurilor importate cresc mai repede decat preturile bunurilor nationale exportate au loc scurgeri de venit national in afara tarii. Inflatia afecteaza indeosebi pe cumparatori, pe agentii economici cu venituri mici si fixe. De pe urma inflatiei pot castiga agentii care isi maresc primii preturile sau cei care isi schimba economiile in monedele unor tari mai stabile.

19.Globalizarea dezvoltarii economiei. Definitie si cauze. In prezent, are loc o globalizare a dezvoltarii economice caraterizata prin intensificarea legaturilor dintre economiile nationale si prin accentuarea tendintei de eliminare a barierelor vamale dintre economiile nationale. Globalizarea reprezinta desfasurarea unor activitati economice intre agenti economici din diferite tari. Cauzele mondializarii vietii economice sunt principal reducerea costruilor transporturilor si revolutia indusa de tehnologiile informaticii. Aceste cauze au facut posibila globalizarea comertului, investitiilor si pietelor financiare. Un factor favorizant al globalizarii l-a constituit dezvoltarea pietelor valutare prin eliminarea treptata a plafoanelor, ratelor interne ale dobanzii si prin eliminarea treptata a controlului valutar in diferite tari.

8

Globalizarea pietelor financiare este facilitata de comportamentul debitorilor si creditorilor instruiti, care opereaza cu sume mari de bani si care se informeaza rapid de posibilitatile de plasare sau procurare a banilor.

20.Somajul.Definire si caracteristici. Somajul reprezinta un dezechilibru al pietei muncii care consta intr-un excedent al ofertei de munca in raport cu cererea in imposibilitatea asigurarii locurilor de munca unei parti a populatiei apte de munca. Somerul este o persoana care are mai mult de 15 ani si indeplineste concomitent urmatoarele conditii: este apt de munca, nu are loc de munca, este disponibil pentru o munca salariata, cauta un loc de munca. Caracterizarea somajului:

1. Nivelul somajului se exprima absolut prin numarul somerilor si relativ prin rata somajului. Aceasta reprezinta raportul procentual dintre nr somerilor si populatia activa sau ca varianta dintre nr somerilor si populatia ocupata

2. Durata desemneaza perioada de la momentul pierderii locului de munca sau momentul diminuarii activitatii depuse pana la reluarea normala a activitatii

3. Structura somajului cuprinde componentele acestuia care se formeaza prin clasificarea somerilor dupa criterii cum sunt:calificarea, domeniul in care au lucrat, sexul

Dupa intensitatea cu care se manifesta, somajul se clasifica astfel: Somaj total: cand are loc pierderea locului de munca cu incetarea totala a activitatii Somaj partial: cand are loc diminuarea activitatii depuse de o persoana in special prin

reducerea saptamanii de lucru sub durata legala si scaderea corespunzatoare a salariului Somajul deghizat: cand se desfasoara o activitate aparenta cu o productivitate redusa.

Aceasta forma de somaj este specifica tarilor slab dezvoltate unde exista numeroase persoane care lucreaza cu o eficienta redusa

Somajul voluntar este specific persoanelor care in mod subiectiv doresc sa fie in activitate deoarece ei apreciaza ca salariul este prea mic, preferand sa aiba timp liber

21.Diminuarea somajului si a efectelor sale. Consecinte negative ale somajului:-determina reducerea veniturilor incasate de persoanele fizice-determina pierderi de productie la nivelul ag.ec. si al ec.nationale-diminueaza dorinta de a invata, ipostaza de viitor somer fiind nestimulatoare pentru tinerele generatii-este o sursa de conflicte familiale si un factor de deteriorare a sanatatii individului In toate tarile, statul se implica pentru combaterea somajului. El adopta masuri care vizeaza urm aspecte:

Garantarea unui venit minim pentru someri pe termen scurt Asigurarea locurilor de munca si aducerea acestui fenomen in limitele admisibile pe

termen mediu si lung Garantarea unui venit minim pentru someri se realizeaza prin intermediul indemnizatiei de somaj. La expirarea perioadei de somaj, persoanele lipsite de mijloace de intretinere, si care nu se pot angaja primesc temporar o alocatie de sprijin. Asigurarea locurilor de munca necesita actiuni cum sunt:

Crearea de noi locuri de munca prin sporirea investitiilor care constituie principala cale de crestere a cererii de munca

Investitiile influenteaza atat cererea cat si oferta de munca. Ele determina sporirea productiei si cresterea veniturilor proprietarilor factorilor de productie.

9

22.Modalitati de interventie a statului in economie. Intr-o economie de piata, in care libera initiativa sta la baza rezolvarii majoritatii problemelor economice ale indivizilor exista motive majore pentru interventia statului in activitatea economica. Astfel de motive sunt:

Insuficienta initiativei private in unele domenii de activitate, de interes general datorita volumului ridicat de investitii si a gradului ricat de incertitudine a recuperarii lor

Necesitatea corectarii lipsurilor pietei. Cu ajutorul instrumentelor de politica economica, statul actioneaza pentru asigurarea stabilitatii macroeconomice

Incapacitatea pietei de a furniza anumite marfuri si servicii. Astfel, statul furnizeaza bunuri publice cum sunt: apararea nationala, securitatea sociala, iluminatul public

Asigurarea cadrului normal de desfasurare a activitatii economice Influentarea alocarii resurselor in vederea ameliorarii eficientei economice Elaborarea de programe pentru imbunatatirea repartizarii veniturilor Elaborarea de politici macroeconomice menite sa imbunatateasca desfasurarea activitatii

ec-sociale Rolul economic al statului se realizeaza prin forme specifice cum sunt:

Cheltuieli guvernamentale: se fac cu achizitiile statului de bunuri si servicii si cu platile de transfer

Sistemul de impozite si taxe: constituie calea principala de formare a venitului statului Activitatea legislativa: statul asiguta cadrul juridic legislativ pentru desfasurarea

activitatii economice Programarea economica: se concretizeaza in elaborarea de programe economice cu

diferite orizonturi de timp in vederea mentinerii sau refacerii echilibrelor economice.

10