NTOARCERE LA EMINESCUntr-o lume efemer, fr int, fr rol,ntr-o lume fr noim, cu priviri pierdute-n gol,

Fr simuri, fr credine, vduvii de-un ideal

i purtai de colo-colo ca un pai izbit de val,

ntr-o vreme-n care timpul i-a pierdut cu noi rbdareai cioplete-n chipul nostru ura, groaza, disperarea,

Aruncnde-ne-n neanturi, prbuindu-ne-n abisuriAle ignoranei, huri nesate cu hiuri,

ntr-un loc, care, cu sil, ne suport i pe noiDup glorioase vremuri, sori apuse de eroi,

Bravi strbuni, care n lupte, i cu spada, i condeiul,

Ne-au croit o soart-n lume i ne-au rnduit temeiul,

S-a nscut cndva, odat, spre a noastr nemurire

O stea mare, luminoas, cea mai plin-n strlucire

i cu ochiul ei prea-palid, msurnd a vremii cale,Ne vegheaz tot destinul peste lumile astrale.

El, Luceafrul. El, codrul. El, salcmul nflorit.El, Dorin, Floare-albastr, ori un dascl grbovit.Toate-s el i el e-n toate Eminescu stpnete

Ct vreme noi mai suntem i vism n romnete.

prof. Simona Maria Ioni

coala cu clasele I-VIII Poplaca Jud. Sibiu