Interventii cheie in RCP la gravida

22 Mai 2013

Resuscitarea Cardiopulmonara (RCP) este o tehnica de prim-ajutor utilizata in situatia stopului cardiorespirator si presupune asocierea dintre respiratia artificiala si masajul cardiac extern, scopul fiind mentinerea fluxului sangvin la creier si la celelalte organe vitale.

Colapsul Matern este un eveniment acut ce implica sistemul cardiorespirator si/sau creierul si care duce la scaderea/absenta nivelului de constienta si la potential deces, putand sa apara in orice stadiu al sarcinii, inclusiv pana la 6 saptamani dupa delivrenta.

Obiectivele acestei prezentari sunt urmatoarele:

- identificarea pacientelor cu risc crescut de colaps;

- identificarea cauzelor de colaps matern;

- cunoasterea prognosticului matern fetal;

- cunoasterea notiunilor teoretice de resuscitare.

RCP – urmareste BLS (Basic Support Life)

Succesul RCP-ului necesita un set de actiuni coordonate, reprezentate de legaturile din Lantul Supravietuirii :

- recunoasterea imediata a stopului si activarea raspunsului de urgenta;

- masajul Cardiac Extern (MCE) corect;

- defibrilare rapida (daca este indicata).

Colapsul Matern

- este un eveniment rar, dar amenintator pentru viata, cu etiologie multipla ;

- evolutia si prognosticul, in special pentru mama si pentru fat, depind de o RCP promta si rapida;

- incidenta colapsului matern este de 0,14-6 / 100.000 de nasteri, deci este un eveniment rar si de aceea necesita repetarea si mentinerea abilitatilor de interventie.

Principalele cauze de colaps matern:

4 H

Hipovolemia – hemoragie , hipovolemie relativa, soc septic si soc neurogen;

Hipoxemia – gravida prezinta mai usor hipoxemie, evenimente cardiace (IM, disectie de aorta si anevrism de vas mare);

Hipo/Hiper potasemia

Hipotermia

4 T

Trombembolism – embolie amniotica, gazoasa, pulmonara;

Toxicitate – anestezice locale, Sulfat de Mg;

Tamponada –traumatism;

Pneumotorax in Tensiune - traumatism

Eclampsia si Preeclampsia – include si hemoragia intracraniana

Modificari fiziologice si anatomice care influenteaza resuscitarea gravidei:

- AV, Returul venos si Debitul Cardiac, sunt scazute – creste necesarul circulator

- TA scade – scade si rezerva celulara

- Fluxul sangvin uterin este accentuat – apare riscul de hemoragie masiva

- Frecventa Respiratorie este crescuta – apare riscul mare de acidoza

- Consumul de O2 este crescut – apare mult mai rapid hipoxemia

- Edemul Laringian – IOT dificila

- Motilitatea gastrica este scazuta si Sfincterul esofagian este relaxat – risc de aspiratie.

Adaptarile RCP-ului la aceste modificari:

Inclinarea laterala cu 15'

De la 20 de saptamani de sarcina, uterul gravid comprima VCI si aorta, ceea ce intarzie debitul cardiac si sansele de resuscitare.

Se poate realiza prin :

- inclinarea laterala a mesei de operatie;

- plasarea unui suport sub soldul drept al pacientei;

- un ajutor ingenuncheaza in dreapta pacientei si isi plaseaza genunchii sub toracele pacientei;

- deplasarea manuala a uterului la stanga;

- se poate utiliza orice metoda la indemana; nu se va lasa pacienta in decubit dorsal.

Interventii cheie in RCP la gravide:

- se incepe imediat MCE;

- nu se vor pierde mai mult de 10 secunde, pentru diferite verificari;

- MCE se continua pana la aparitia batailor inimii;

- se tine cont de inclinarea pacientei, pentru o directie corecta a MCE;

- MCE se face prin compresii toracice de 5 cm.

Daca RCP este ineficienta si varsta de sarcina este mai mare de 20 saptamani, se ia in calcul delivrenta rapida; se insereaza rapid doua branule de calibru mare.

Defibrilare - se utilizeaza aceleasi energii ca la pacienta negravida. Nu exista evidente ca socul are efecte adverse asupra fatului. Monitoarele uterine trebuie indepartate inainte de defibrilarea socului.

Droguri - nu se modifica algoritmul sau dozele.

Etiologia stopului cardiorespirator - trebuie luata in calcul pe toata durata resuscitarii si sanctionata corespunzator.

Cezariana – Cand? Unde? Cum?

Cezariana trebuie considerata manevra resuscitativa, in interesul supravietuirii materne (nu fetale).

Daca exista raspuns la manevrele corecte de RCP in 4 minute, iar sarcina are peste 20 de saptamani se impune delivrenta(trebuie realizata in 5 minute de la colaps).

Motivele Rationale:

- gravida devine mai rapid hipoxemica decat negravida si leziunea cerebrala ireversibila apare in 4-6 minute;\

- uterul gravid, prin compresie aortocava altereaza returul venos si reduce debitul cardiac;

- delivrenta fatului si a placentei reduce consumul de oxigen, amelioreza returul venos si debitul cardiac, faciliteaza compresiile toracice si ventilatia.

Inainte de 20 de saptamani de gestatie nu exista beneficiu dovedit al delivrentei. Delivrenta in 5 minute de la colapsul matern va creste si sansele fatului de a supravietui. Daca resuscitarea continua peste 4 minute , delivrenta prin cezariana trebuie efectuata urgent chiar daca fatul este mort.

Pacienta nu va fi mutata, cezariana producandu-se acolo unde are loc resuscitarea (sunt necesare un bisturiu si 2 pense de clampare a cordonului) in conditiile in care nu exista circulatie, sangerarea este minima si nu sunt necesare anestezice. Daca dupa delivrenta manevrele de RCP au succes, pacienta se va transfera in sala de operatie unde i se vor administra droguri anestezice si se va controla hemostaza. Intrucat se aplica doctrina 'cel mai bun interes al pacientei', procedura se poate realiza fara consimtamant.

Din echipa de resuscitare trebuie sa faca parte, obligatoriu, moasa, echipa de anestezie, medicul obstetrician si medicul neonatolog (daca sarcina este mai mare de 20 saptamani).

Documentarea cu acuratete a RCP-ului in FO se face imediat ce este posibil, pentru implicatii medico-legale. De asemenea se impune ca personalul sa participe cel putin odata pe an la traininguri de specialitate.