Academia de Studii Economice BucurestiFacultatea de Management Economic

Modalitati de interventie a statului in sectorul serviciilor

Coordonator Stintific StudentLect.univ.Andreea Zamfir Tanasa Sabina-Ancuta

Grupa 154,seria E,an III

2

CUPRINSInterventia statului in sectorul serviciilor.......................................................3

Justificarea interventiei statului in sectorul serviciilor...................................7

Tendinţe de liberalizare in sectorul serviciilor...............................................8

Concluzii.......................................................................................................9

Bibliografie:.................................................................................................10

3

Interventia statului in sectorul serviciilor

Interventia statului în economie înseamna participarea sa directa sau indirecta, prin politica economica a autoritatilor publice centrale si a administratiei locale, la activitatea economica, la rezolvarea problemelor economice si sociale, locale si nationale, cu ajutorul unor anumite instrumente, prin masuri si actiuni concrete.O buna perioada de timp, pana in anii 70, chiar si in tarile dezvoltate, cu economie de piata, sectorul serviciilor a fost unul din domeniile cel mai mult atinse de interventia statului. Imperfectiunile concurentei in cadrul pietei serviciilor au determinat o interventie si mai puternica a statului in acest sector. Este cunoscut că pe piaţa , concurenţa se manifestă în primul rând prin preţuri. În determinarea preţului trebuie să se ţină seama, conform teoriei subiective marginaliste a valorii, mai întâi de faptul că valoarea unui produs este proprie fiecărui individ (individualism) care o estimează în funcţie de propria ierarhie subiectivă a nevoilor (subiectivism). În al doilea rând, această valoare depinde de cantitatea produselor de care dispune individul pentru consumul sau; intervine deci raritatea: pentru acelaşi individ, un produs rar va avea o valoare mai mare decât un produs din care poate dispune până la saţietate.

În domeniul serviciilor însă, mai marea sau mai mica raritate a acestora nu poate fi un element determinant al stabilirii preţului şi deci al concurenţei, având în vedere că serviciile nu sunt omogene, deci nu sunt comparabile. Prin urmare, concurenţa prin preturi este de o manieră deosebită, fiind vorba în aprecierea preţului serviciului de un ansamblu de consideraţii calitative, chiar psihologice, subiective, determinate de legăturile, adesea personale, între prestator şi client. Prin urmare, având în vedere marea diferenţiere a serviciilor, în funcţie de calitatea prestaţiei, nu este întâmplător că preţurile practicate de diferite firme variază foarte mult, justeţea lor neputând fi nici confirmată, nici infirmată, în funcţie de costul de producţie. Mai mult, transparenţa în cazul pieţei serviciilor este limitată de caracterul imaterial al acestora, serviciile spre deosebire de bunuri neputând fi “cercetate” de concurenţi pentru a descoperi noile tehnologii de producţie sau dacă preţurile de vânzare nu fac obiectul unei politici de dumping.Prin urmare, produsele nefiind omogene, intrarea liberă pe piaţă şi libera circulaţie a capitalurilor fiind deseori îngrădite, informarea consumatorilor şi concurenţilor fiind limitată, fiecare producător dispunând de un fel de mică putere de monopol, ne găsim în faţa unor structuri ale pieţei caracteristice concurenţei imperfecte. Imperfecţiunile concurenţei în domeniul serviciilor au fost folosite pentru intervenţia mai mare a stalului în acest sector şi îngrădirea prin reglementări a regulilor jocului pieţei libere.

În economia de piata se cunosc trei categorii de servicii:

●produse si serviciile private caracterizate prin:

4

• concurenta între consumatori, iar întreprinderile private sunt singurele în masura sa le satisfaca cererile;

• excluderea de la aceste servicii a categoriilor sociale cu venituri mici.

●serviciile publice administrative, dezvoltate, finantate si reglementate de stat:

Acestea privesc apararea nationala, politia, justiia, etc. Sunt caracterizate prin consum indivizibil, lipsa concurentei între consumatori, obligatia de a le folosi.

●serviciile publice cu caracter industrial si comercial (de interes economic general).

Aceste servicii sepre deosebire de serviciile publice administrative nu au caracterul colectiv nealterat, deoarece exista concurenta între agentii economici la nivelul consumatorilor (deci posibilitatea de atragerea acestora, si chiar excluderea unor categorii de la aceste servicii, ca urmare a tarifelor ridicate).

Expresia serviciu de interes economic general folosita în Uniunea Europeana (U.E), priveste serviciile de natura economica, subordonate obligatiilor serviciilor publice în baza intereseului general. Obiectivele serviciilor de interes economic general privesc:

• gestionarea resurselor minerale si a surselor de energie;

• transporturile publice;

• serviciile urbane: aprovizionarea cu apa si caldura;

• serviciile postale;

• telecomunicatiile;

• comunicatiile audio-vizuale.

În toate situatiile statul intervine pentru a se putea asigura, cel putin partial, accesul tuturor cetatenilor la aceste servicii. Modalitatile de interventie sunt foarte diferite. În acelasi timp el trebuie sa asigure fundamentul economic al acestor servicii. Statul poate prelua aceste servicii prin intreprinderile publice integrate la care acorda drepturi exclusive sau poate încredinta aceste servicii intreprinderilor private în baza unor contracte de servicii publice care cuprind tarife reglementate, accesibilitate, egalitate de tratament, servicii minime, obligatii de deservire.

5

Henry Lepage grupează modalităţile de intervenţie a statului în sectorul serviciilor în trei categorii:

– trecerea unor întreprinderi în proprietatea şi sub controlul statului (tehnica naţionalizării);

– lăsarea în proprietatea colectivităţii a investiţiilor, dar încredinţarea gestiunii lor unor

întreprinderi private contractante, cărora li se impune respectarea unor tarife maxime (tehnica,

mai ales franceză, a concesionării);

– sistemul american de reglementare care constă în a impune întreprinderilor să nu depăşească

anumite limite maxime de rentabilitate, sistem care diferă de cel european de concesiune prin

aceea că întreprinderea privată are asigurată proprietatea tuturor investiţiilor, în ciuda titlului de

serviciu public pe care trebuie să-l respecte.

Intreprinderile publice sunt intreprinderile / organizatiile aflate in totalitate sau majoritate in proprietatea statului. Pana prin anii 70, pe plan mondial, se considera ca anumite domenii ale serviciilor ar apartine de drept statului, respectiv ar fi mai bine gestionate in intreprinderi de stat. Ex:transporturile aeriene, maritime, feroviare, telecomunicatiile, sectorul bancar, audiovizualul, invatamantul, sanatatea, cultura, ordinea publica, apararea nationala.

Dupa 1970 tendinta este de privatizare considerandu-se ca interesele private conduc la o alocare mai eficienta a resurselor si gestionarea acestora cu o eficienta sporita.

Totusi o anumita proportie a sectorului public se considera necesara chiar in conditiile unei economii in care predomina proprietatea privata.

Dintre metodele de privatizare utilizate si in tara noastra sunt:

- licitatiile

- MEBO = privatizarea intreprinderilor de catre manageri si angajati

- vanzarea unor active

- de masa – prin impartirea de cupoane

- vanzarea la bursa de valori (a actiunilor)

- leasing-ul.

Concesionarea reprezinta acea forma de interventie prin care proprietatea intreprinderii ramane a statului dar gestionarea acesteia se incredinteaza firmelor private.O forma de concesionare o reprezinta

6

locatia de gestiune.Concesionarea instaureaza o anumita concurenta chiar in domenii caracterizate prin monopol natural cum ar fi distributia apei sau a electricitatii la nivelul unei localitati.Acest lucru se poate realiza prin licitatii periodice, concesionandu-se serviciile respective firmei care asigura cea mai buna calitate la pret mic (raport calitate – cost).

Finantarea sau subventionarea unor servicii care se justifica prin faptul ca serviciile respective au efecte externe pozitive la nivelul intregii societati. Ex : invatamantul, sanatatea, cultura, protectia mediului, aparare nationala.

Intervenţia statului în domeniul serviciilor se exercită mai ales prin intermediul reglementării acestoractivităţi.Reglementările specifice serviciilor, după opinia lui Fr. Ecalle, pot fi grupate în trei categorii:

-reglementări tehnice, prevăzând exercitarea unei activităţi cu respectarea anumitor norme. Acestease pot referi la persoanele implicate în prestarea serviciilor (de exemplu, exigenţa unei diplome pentruexercitarea unei profesiuni cum ar fi: medici, arhitecţi etc.), la produs sau la întreprindere. De exemplu,serviciile de transport aerian trebuie să respecte reguli de securitate, băncile trebuie să satisfacă cerinţe de protecţie a clienţilor etc.În principiu, aceste reglementări nu au ca obiect, de a limita intrarea de noi întreprinderi pe piaţa respectivă. În fapt, ele pot permite o anumită regularizare a fluxurilor de intrare. Din faptul chiar al existenţei lor, aceste reglementări constituie o barieră la intrare care afectează mai ales concurenţii potenţiali străini.- reglementărilor economice , având ca obiect de a limita accesul într-un sector deactivitate.Aceste reglementări economice se pot referi mai întâi la fixarea numărului întreprinderilor pe o piaţă. Astfel, unui operator i se poate atribui monopol pe un anumit teritoriu (exemplu, pentru serviciile de distribuire a electricităţii, apei sau gazului), sau o piaţă poate fi împărţită între două sau trei firme, formând un oligopol (este cazul de exemplu, al liniilor aeriene internaţionale).Alte reglementări economice limitau accesul la o piaţă fără a fixa un număr precis de operatori. Este mai ales cazul unor reglementări comerciale cu privire la proporţia unor tipuri de unităţi pe centre comerciale.Anumite pieţe pot fi chiar interzise întreprinderilor care-şi exercită activitatea pe pieţe vecine, din punct de vedere sectorial (de exemplu, anumite servicii bancare sunt rezervate unor anumite tipuri de bănci) sau territorial (de exemplu, serviciile de poliţie, care de regulă sunt organizate pe criteriul teritorial, geografic).- controlul administrativ al preţurilor (tarifelor ).Trebuie subliniat că acestea se referă, aproape întotdeauna, la creşterile de preţuri (tarife) şi nu lanivelul lor, în general, fixat liber de întreprindere, atunci când serviciul este oferit pentru prima dată. Deasemenea, controlul poate viza mărimea cotelor de marjă comercială.

7

Justificarea interventiei statului in sectorul serviciilor

Interventia statului in domeniul serviciilor a fost justificata de diverse teorii economice, teorii care au avut la baza evidentierea unei anumite deficiente din mecanismul pietei.Acestea sunt:- Teoria monopolului natural

Monopolul natural este considerat monopolul justificat economic. Aparitia monopolului natural este legata de faptul ca productia unui bun sau serviciu se face cu randamente continuu crescatoare, pe masura ce cresc dimensiunile productiei. Este deci, mai eficient si mai justificat economic ca o singura intreprindere sa opereze pe aceeasi piata. Dar ea va fi tentata sa mareasca pretul pentru a obtine un profit mai mare. De aceea pentru a evita abuzurile, va fi necesar un control administrativ al preturilor practicate.

-Teoria pietelor contestabile

O piata este contestabila cand o firma poate intra sau iesi liber de pe piata. In situatia in care costurile de intrare sau de iesire sunt foarte mari, vor fi putini candidati dornici de a intra pe piata respectiva, aparand astfel monopolul natural si justificarea interventiei statului pentru a impiedica practicarea de preturi abuzive.

- Teoria concurentei distructive

Concurenta distructiva se considera a fi solutie specifica in principal pentru doua configuratii de piata:

1. concurenta poate fi distructiva in sectoarele unde costurile fixe sunt ridicate si care se gasesc intr-o forma de recesiune. Intrarea de noi firme accentueaza concurenta si poate determina ca societatile existente sa vanda la costul marginal pe termen scurt si bineinteles sa piarda. De aici pot decurge falimente, cu toate consecintele negative.

2. corespunde sectoarelor unde intrarea este foarte usoara sau numarul intreprinzatorilor este foarte ridicat si unde exista un risc de capacitati excedentare si de razboaie permanente de preturi.

Un alt aspect care sustine interventia statului in sectorul serviciilor prin reglementari il reprezinta necesitatea unor servicii publice pentru care tarifele sa fie mai mici decat cele care ar rezulta luand in considerare numai calculele de eficienta economica. Asemenea servicii pot fi prestate atat de intreprinzatori publici cat si de privati.

Necesitatea finantarii sau subventionarii prestatorilor unor astfel de servicii se explica prin efectele externe pozitive ale acestora (serviciile de invatamant, sanatate, cercetare), dar poate sa apara ca necesara administrarea directa de stat a sectorului respectiv.

8

Pe de alta parte, justificarea reglementarii in servicii, aduce si efectele externe negative. Acestea se manifesta prin pierderi ocazionate de activitatea unor intreprinderi, al caror cost nu-l suporta ele insele (poluarea).

Teoria economica furnizeaza doua solutii principale pentru acesta problema:

1. taxarea fiscala a acestor activitati cu eventuala indemnizare a victimelor.

2. elaborarea de norme tehnice obligatorii, vizand reducerea sau eliminarea acestor efecte indezirabile.

Tendinţe de liberalizare in sectorul serviciilorTendinţele de liberalizare, de diminuare a intervenţiei statului în sectorul serviciilor se referă pe de oparte la transferul spre sectorul privat a importante părţi din sectorul public, iar pe de altă parte, latendinţele de dereglementare a acestui sector.Referitor la tendinţa de privatizare începând cu anii 1970 ea a cuprins toate sectoarele economiilorţărilor occidentale. Dar serviciile se află în epicentrul acestei tendinţe, fie direct (transporturi, telecomunicaţiietc.), fie indirect (infrastructura, industria aerospaţială etc.). Proprietatea privată şi pluralismul reprezentând mediul în care inovaţia este stimulată şi asumarea riscului recompensată, privatizarea este, de asemenea, contextul care poate produce dinamismul economic necesar reconstrucţiei Europei centrale şi orientale. Sectorul serviciilor, cuprinzând, în general, întreprinderi mici şi mijlocii reprezintă unul din domeniile cu cele mai rapide posibilităţi de privatizare şi de progres pentru ţările Europei centrale şi orientale. Procesul de deschidere la concurenta la toate întreprinderile din tarile UE cu economie de piata urmareste:

• promovarea progresului economic si social echilibrat si durabil;• afirmarea identitatii pe scena internationala printr-o politica externa si de apararecomuna;• consolidarea protectiei drepturilor si intereselor de competenta instaurarii unei cetateniia UE.Dereglementarea este însotita logic de o separare a diverselor activitati de productie, transport,

distributie, furnizare, care se traduce prin aceea de a interzice pentru diversi operatori de a fi prezenti în mai multe segmente. Pentru segmentele de activitate ramase în situatia de monopol, gestionarul retelei are obligatia de a permite accesul tuturor la aceste retele, dupa reguli obiective, transparente si nediscriminatorii. În unele tari în afara dereglementarii s-a produs si deintegrarea (dechiderea la capital) – privatizarea retelelor de transport. Deschiderea spre sectorul privat de capital a operatorilor gestionari de retea nu constituie o obligatie prevazuta prin Tratatul de la Roma al UE si este lasata la alegerea si competenta fiecarui stat.

9

ConcluziiDeschiderea serviciilor publice catre economia de piata obliga legiuitorul sa precizeze

limitele de concurenta si sa aleaga un mod de finantare care sa nu conduca la practici anticoncurentiale. Deschiderea concurentei în domeniul serviciilor publice duce la tendinta de coborâre a preturilor prin reducerea veniturilor mopnopolurilor, dar poate sa conduca si la deteriorarea calitatii serviciilor, la degradarea conditiilor de lucru si la compromiterea satisfacerii nevoilor viitoare. Procesul de fuziune-achizitie este însotit de un fenomen de rationalizare a echipamentelor de productie la scara mondiala care poate sa poarte în el germenii unei cresteri de preturi în viitor daca legiuitorul nu va fi suficient de vigilent. Deschiderea concurentei în domeniul serviciilor publice poate duce si la o volatilizare a preturilor ceea ce poate compromite accesul tuturor la un minim necesar.

În Romania, în prezent exista agentii si autoritati nationale de reglementare, aflate în subordonarea guvernului, divizate pe diverse activitati. Politica publica în materie de interes economic general face necesara coeziunea sociala si o coordonare unica a acestora care sa asigure la toateactivitatile economice un cadru de functionare care priveste:

• stabilirea de norme tehnice sociale si fiscale (cu control de aplicare); • reglementarea generala a pietei si a concurentei cu control de aplicare;• reglementarea promovarii surselor regenerabile, cogenerarii si protectiei mediului ambiant (cu control de aplicare);• reglementarea asigurarii unui serviciu minim garantat pentru persoanele si zonele defavorizate. Accesul la servicii trebuie asigurat de administratia locala siîntr-o masura mai redusa de administratia centrala (cu control de aplicare);• reguli de cooperare între operatori;• participarea actorilor economici si sociali la elaborarea si / sau controlul politiciipublice.

- se propune ca la toate activitatile economice la nivelul serviciilor publice sa se separe functie de operator, regulator, controlor, iar la nivelul operatorilor sa se separe functiile de producator,transportor, distribuitor, furnizor.

10

Bibliografie:

1. Maria Ioncica, Economia serviciilor – Teorie si practica, - Editia a III- a, revazuta si adaugita, Ed. Uranus, Bucuresti, 2003

2. http://www.insse.ro3.Cristian Valentin Hapenciuc,Economia serviciilor,Ed.USV,Suceava,20064.http://www.scribd.ro

11