MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT “ION CREANGĂ „

FACULTATEA DE ISTORIE ȘI ETNOPEDAGOGIE

REFERATLa tema:Crearea Statului Egiptean

A elaborat:Nirșa Mihail, gr.101

Coordonator:Bodareu Galina

Chișinău,2013

Regatul Timpuriu (sec.XXXI-XXIX î.e.n.) Unirea Regatului Egiptului de Jos și a Regatului Egiptului de Sus a reprezentat în sine un eveniment foarte important în istoria Egiptului Antic.În cadrul a unui singur stat au fost concentrate resursele întregii văi și delte ale Nilului,au apărut condiții destul de favorabile pentru crearea unei rețele de sisteme de irigație.Războaiele permanente din cadrul Egiptului,care-i aduceau acestuia mari daune, au fost înlocuite cu unitatea politică.

Unirea Egiptului a fost posibilă de obținut ,ca urmare a numeroaselor războaie

dintre Regatul Regatul Egiptului de Jos.Pînă în prezent s-a păstrat o tăbliță de ardezie ,inscripțiile de pe aceasta povestindu-ne despre faptele regelui Narmer.Pe o parte a tăbliței Narmer este înfățișat purtînd pe cap coroana Egiptului de Sus.El stă cu o mînă ridicată ,în care ține sceptrul și este gata să-l zdrobească pe adversarul său înfrînt,pe care-l ține de păr.Protectorul divin al regelui –zeul Horus,reprezentat în chip de șoim,ține o sfoară,care înfășoară imaginea simbolică a Egiptului de Jos.Narmer pășește spre cei zece decapitați,înaintea lui merg scribul și patru ostași,care poartă stindarde cu imaginea zeilor.Pe aceeași parte a tăbliței jos,regele,reprezentat în chip de taur ,distruge zidurile unei cetăți inamice,din care un ostaș scapă cu fuga .Probabil,pe această tăbliță unul dintre faraonii Egiptului de Sus a înfățișat cele mai importante evenimente din timpul cîrmuirii sale : victoria asupra Egiptului de Jos și o oarecare campanie,întreprinsă,dincolo de hotarele Egiptului,care s-a încheiat prin cucerirea unei cetăți.

Cîrmuitorul Regatului Egiptului de Sus a devenit primul rege al Egiptului unificat.Conform listelor dinastiilor regale ,fixate de Manefon,acesta se numea Menos.Menos a devenit întemeietorul primei dinastii egiptene .Cu scopul de a consolida Egiptul,el a fondat,la confluența Deltei și văii Nilului,capitala regatului unit –orașul Memfis,unul dintre cele mai grandioase orașe din istoria Egiptului.În perioada cîrmuirii lui Menos,s-a contruit un sistem de canaluri și diguri,datorită căruia a fost valorificată o mare parte a teritoriului din jurul orașului Memfis.În capitală a fost înălțat templul zeului Ptah.

Faraonii dinastiei I au început să-și construiască cavouri speciale în regiunea Abidos.Acestea erau construcții impunătoare cu o cameră subterană ,pereșii căreia erau căptușiți cu cărămidă nearsă.S-a constituit ,de asemenea,unritual al înmormîntării solemne a faraonului împreună cu curtenii și slugile lui,fapt ce dempnstra creșterea importanței puterii regale.Lîngă cavoul descoperit al lui Narmer au fost găsite deja 33 de morminte ale slugilor lui.Se observă o tendință a faraonilor de a-și construi cavouri cît mai mari,cît mai grandioase,iar în ultimul drum aceștia sunt însosiți de un număr mult mai mare de slugi.Spre exemplu,alături de cavoul lui Ger au fost descoperite 338 de morminte

auxiliare,iar nu departe de el-încă 269 de morminte ale curtenilor și marilor demnitari ai lui.

Faraonul Ger a fost un cuceritor foarte norocos.Rupestrele imagini,descoperite în Nubia,constituie o dovadă a campaniilor reușite,întreprinse de el,dincolo de hotarele Egiptului.În timpul dinastiei I egiptenii și-au început înaintarea și-n peninsula Sinai,ce era bogată în cupru,fapt dovedit de inscripțiile și imaginile găsite în regiunea Vadi-Maghar.

În timpul dinastiei a II-a situația în Egiptul de Jos devine iarăși instabilă,reunirea definitivă a țării și reprimarea separatismului de aici,devenind una dintre principalele sarcini.Evenimentele cele mai importante s-au desfășurat în timpul faraonului Hasehemui.Pe cele două statui ale lui,care s-au păsrtat pînă-n zilele noastre,Egiptul de Jos este înfățișat în mod simbolic învins,iar incripțiile anunță ca într-un caz numărul celor omorîți atinge numărul de 48 205,iar în alt caz-47 209.Ultimii regi ai dinastiei a doua își atribuie nu doar numele de Horus-protectorul Egiptului de Sus,dar și cele ale lui Horos și Seth,adică se află acum și sub protecția zeului Seth venerat în Egiptul de Jos.

După cum observăm,în timpul faraonilor dinastiei a II-a a fost cu succes rezolvată problema unirii definitive a Egiptului într-un singur stat centralizat și puternic.

Regatul Vechi(sec.XXVIII-XXIII î.e.n.)

Unirea tuturor nomelor egiptene într-un singur stat,organizarea unei conduceri unice a țării au dus la concentrarea resurselor umane și materiale în mîinile în mîinile guvernului central.Eforturile acestui guvern erau îndreptate ,în primul rînd,spre crearea unui eficient sistem de irigație,sistemele locale existente în nome intînd în el ca parte componentă.Observările permanente asupra revărsărilor Nilului,construcția de noi diguri ,canaluri magistrale și de scurgere,bazine de sedimentare și lacuri de acumulare au favorizat obținerea unor recolte stabile și mult mai bogate de cereale pe pămînturile irigabile,dar și includerea în circuitul agricol a noilor suprafețe ,care mai înainte fie că erau înmlăștinite din cauza surplusului de umezeală,fie,dimpotrivă,duceau lipsă de ea din cauza scurgerii prea repezi.Principalele culturi cerealiere erau orzul și tenchiul.Pe pămînturile roditoare ale Egiptului era cultivat inul-cultură care secătuiește puternic solul,dar necesară pentru producerea îmbrăcămintei deosebit de prețioase,destinate,de obicei,numeroșilor preoți.

O completare organică a agriculturii era creșterea vitelor cornute mici și mari(vaci,oi,capre,măgari,porci),mai ales pe întinsele spații inundabile ale Deltei,bogate în ierburi suculente.În Deltă pomicultura și viticultura a cunoscut o dezvoltare considerabilă.Agricultura productivă a constituit baza economiei egiptene și a bogățiilor statului egiptean în perioada Regatului Vechi.

Succese considerabile au fost realizate în trei ramuri principale ale meșteșugurilor și tehnicii: în metalurgia cuprului,prelucrarea pietrei și olărit.A avut o însemnătate aplicarea în producție a cuprului ,care a lărgit posibilitățile tehnice ale omului.Egiptenii antici obțineau cuprul într-o cantitate suficientă pentru a confecționa din el cele mai diferite obiecte,unelte de muncă și arme (statui,lame,ferestraie,sfredele,ciocane,vîrfuri de săgeți și sulițe).Ei și-au însușit tehnica complicată a forjării și turnării,puteau deja să unească plăcile de cupru cu ajitorul aliajului solid de lipire.În cavourile din acea perioadă au fost descoperite comori întregi de articole din cupru de articole din cupru:121 de cuțite,7 ferestraie,32 de sule,262 de ace,16 priboaie,79 de dălți,102 tesle,75 de săpăligi etc.

Epoca Regatului Vechi este începutul construcției grandioaselor edificii din piatră(piramide,temple,ziduri de cetate),care au necesitat o înaltă măiestrie a prelucrării pietrei .Suprafețele minuțios finisate ale uriașelor blocuri de piatră,din care au fost construite piramidele faraonilor dinastiei a IV-a (numai în piramida lui Hufu au fost folosite 2,3 milioane de asemenea blocuri,iar aceasta înseamnă că constructorii au trebuit să șlefuiască circa 14 milioane de suprafețe),fățuiala luxoasă din plăci constituie dovezi elocvente ale măiestriei zidarilor egipteni.

Invenatarea și aplicarea pretutindeni a roții olarului a dus la realizarea de progrese în domeniul ceramicii .

Cum era organizată în Egipt producția agricolă și meșteșugărească ?Numeroasele basoreliefuri și fresce ,care acoperă pereții interiori ai cavourilor descoperite ale marilor demnitari,permit să se răspundă la această întrebare .Pe ele sînt înfățișate toate etapele obținerii produselor și articolelor meșteșugărești-de la lucrarea solului pînă la strîngerea recoltei și prepararea produsului finit (pîinii coapte,berei,articolelor de cupru).Conform acestora și altor izvoare (biografiile marilor demnitari .Cel mai bine este cunoscută pe baza izvoarelor marea gospodărie a marilor demnitari.Ea era alcătuită din două părți:pămîntul transmis prin testament sau cumpărat ,care era însemnat drept „ casă a tatălui” și constituia proprietatea ,și pămîntul primit pentru serviciu ,care era considerat numai convențional proprietate.Această deosebire juridică era nominală,deoarece funcțiile erau transmise prin moștenire,la fel ca și pămîntul părintesc (averea).Dar și proprietatea asupra pămîntului moștenit sau cumpărat nu era proprietate deplină.Căci în Egipt pămîntul putea fi lucrat numai cu condiția irigării lui,iar organizatorul și proprietarul suprem al sistemului egiptean general

de irigație era statul,adică faraonul.De aceea faraonul dispunea de drepturile supreme asupra întregului pămînt cultivat ,care nu puteau să nu limiteze drepturile de proprietate asupra tuturor tipurilor de pămînturi egiptene .

Judecînd după imaginile menționate ,gospodăria unui mare demnitar egiptean era foarte vastă ,deși proporțiile ei precise nu ne sînt cunoscute.Ea era alcătuită din reședința –palatul marelui demnitar,înconjurată de așezările agricultorilor și de casele meșteșugarilor .Pe ogoarele stăpînului munceau numeroși lucrători,reuniți într-un fel de detașamente de lucru.Ei primeau de la conacul stăpînului cereale pentru semănat ,animale de tracțiune,inventar agricol.Ei lucrau sub controlul supraveghetorilor,înarmați cu bastoane,iar socotitorii inventarizau cu grijă recolta.În ateliere speciale lucrau în aceleași condiții meșteșugarii ,a căror producție nimerea în depozitele stăpînului.

Mai curînd lucrătorii principali ai gospodăriei marelui demnitar nu aveau nici pămînt propriu,nici unelte de muncă proprii și,firește ,nu puteau să dispună de recolta strînsă sau de articole confecționate.După cum demonstrează imaginile,ei erau aprovizionați (cu produse alimentare,îmbrăcăminte și articole meșteșugărești)din depozitul comun.Cu alte cuvinte ,marele domeniu era o gospodărie naturală cu ciclu închis de producție ,avea legături neînsemnate cu schimbul de piață.Ce-i drept,într-o serie de scene sînt înfățișate piețe,în care se desfășoară un comerț intens cu cereale,legume,pește,încălțăminte,dar,probabil,că aceste piețe mici funcționau în cadrul acelorași domenii ale marilor demnitari,iar comerț se făcea numai cu surpusuri rare ale producției de consum.

Lucrătorii principali ai gospodăriilor marilor demnitari nu aveau pămîntul lor,unelte de muncă proprii,lucrau sub controlul supraveghetorilor,nu dispuneau de producția obținută,cu toate acestea ,e puțin probabil ca ei să fi fost sclavi ,deoarece aveau familie,o oarecare avere proprie.În textele scrise ei sînt numiți “meret” sau” hemuu”,în timp ce sclavii propriu-ziși erau desemnați cu termenul „bac”.

Pe baza documentelor găsite în arhiva templului faraonului Nefericar(dinastia a V-a) și referitoare la inventarierea averii ,la statele de funcțiuni,la eliberarea produselor și obiectelor se poate trage concluzia că organizarea gospodăriei regelui și a templului era aceeași ca și pe domeniile marilor demnitari,deși ,probabil,rolul muncii sclavilor în ele era mai mare (deoarece cea mai mare parte a prizonierilor se concentra în gospodăriile regelui și templului).

Gospodăriile marilor demnitari și templelelor erau supuse la impozite,iar lucrătorii lor executau numeroase prestații(construcția de piramide,de drumuri,transportarea greutăților,încărcarea corăbiilor etc.).Pentru merite deosebite faraonii puteau să-i scutească pe unii mari demnitari și unele temple de impozite și prestații,dăruindu-le așa zisele hrisoave de imunitater.Astfel ,în hrisovul faraonului Pepi al II-lea se spunea „Măria sa nu permite ca vre-un om al templului Min de Coptos din noma Coptos să execute lucrări de transportare și săpare sau alte munci ,îndeplinite în acest Egipt de Sus” .Asemenea hrisoave erau,însă puține la număr ,cea mai mare parte a gospodăriilor erau supuse la numeroase impozite și prestații ,ceea ce agrava situația de sclav a oamenilor muncii egipteni în societate.

Paralel cu vastele descoperiri ale regelui,templelor,marilor demnitari existau în Egiptul Regatului Vechi obști teritoriale,sau vicinale.Pămîntul lor era lucrat de membrii obștii,care erau desemnați cu termenul „oameni ai regelui” și care plăteau numeroase dări în vistieria regală și executau diferite prestații .Lucrătorii de pe pămînturile regelui ,templului și ale marelui demnitar(meret sau hemuu)și membrii obștilor egiptene(nisutiu sau hentiușe),incluzindu-i aici și pe meșteșugari ,alcătuiau două pături ale clasei principale a societății egiptene,care se opunea clasei dominante în frunte cu faraonul.

Sclavii „bac”alcătuiau o clasă specială a societății egiptene.Judecînd după documente,sclavii erau vînduți și cumpărați.Piețele de sclavi se completau pe seama vînzării prizonierilor de război ,înrobirii celor săraci,care se înglodau în datorii.În perioada Regatului Vechi aceste surse erau însă limitate:dincolo de hotarele văii Nilului erau destul de rare campaniile de cotropire ,iar înrobirea egiptenilor de rînd nu era înconjurată de puterea centrală,deoarece încă nu se simțea necesitatea acută de sclavi.Sclavii existenți erau folosiți practic,la executarea acelorași munci ca și detașamentele lucrătorilor dependenți .Nu există încă o mare deosebire între lucrătorii crunt exploatați din gospodăriile marilor demnitari și ale regelui,care munceau sub bastonul supraveghetorului și sclavii propriu-ziși.În perioada Regatului Vechi s-a creat un sistem specific de cruntă exploatare totală a masei principale a populației egiptene,a lucrătorilor dependenți și a sclavilor (sclavia generală după spusele lui K.Marx),care va deveni o trăsătură caracteristică a structurii sociale din epocile ulterioare.Această exploatare a păturilor de jos ale societășii egiptene,bine organizată de către puterea centrală,a generat o anumită apropiere a intereselor sociale ale săracilor și sclavilor,a dus la creșteea încordării sociale în societatea egipteană.

Organizarea conducerii de stat.Despoția egipteană.

Necesitatea de a apăra privilegiile păturii dominante ,de a organiza agricultura irigată ,de a menține ordinea publică a dus la crearea unui aparat de stat numeros și organizat .El era alcătuit din trei verigi principale:aparatul central,regional(nomarh)și local(„la nivelul așezărilor-obști).

Înfruntea conducerii centrale se afla regele,care purta titlurile pompoase de rege a al Egiptului de Sus și al Egiptului de Jos,întruchipîndu-l pe zeul Horus.nimeni nu putea să pronunțe numele lui sacru,deoarece ,conform credințelor egiptene,aceasta putea să aducă prejudicii regelui,de aceea regele era numot alegoric „casă mare”(per-o,de unde provine termenul „faraon”.Faraonul întruchipa prin persoana sa forța statului egiptean și era învestit cu întrega plenitutidine a puterii,adică concentra în mîinile sale puterea legislativă,executivă și judiciară.Faraonul era considerat nu numai cîrmuitorul atotputernic,dar și întruchiparea zeității în chip de om,zeu-om,iar dispozițiile lui căpătau ,astfel,caracterul unei porunci necondiționate .A fost elaborat ritualul solemn al venerării lui,faraonul era înfățișat printre zei.El era considerat întruchiparea zeului Horus,fiul zeului Ra,după moarte el era înfățișat ca Osiris.Pentru venerarewa faraonului decedat erau construite temple și cavouri-piramide grandioase.Muritorul de rînd se simțea neputincios alături de muntele făurit de mîna omului-simbolul puterii absolute al zeului-om.Zeci de mii de oameni ,rupți de la muncile gospodărești de zi de cu zi,se speteau ani la rînd la giganticile construcții .Conform datelor citate de Herodot,piramida lui Hufu au construit-o 100 de mii de oameni în decurs de 20 de ani.

Herodot(părintele istoriei)

Cel mai apropiat ajutor al faraonului era funcționarul suprem-ciati,care amintea de vizirul din evul mediu.El era conducătorul numeroasei funcționărimi,organizate după principiul unei stricte ierarhii,ce aparținea diferitelor departamente:organizarea agriculturii irigate,îngrijirea vitelor,supraveghera meșteșugarilor,arta militară,încasarea impozitelor și executarea prestațiilor,construcțiile,treburile judiciare.O particularitate a aparatului central al Egiptului era indivizibilitatea funcțiilor de la palat pentru deservirea faraonmului în persoană.Conducerea de stat și îndeplinirea obligațiilor de preot. Purtătorul sandalelor de rege era ,totodată,comandantul-șef al armatei ,conducătorul palatului și șeful unei întinse regiuni a Egiptului de Sus,paharnicul și preotul supreme al unui anumit templu.Iată,bunăoară,funcțiile și titlurile unuia dintre marii demnitari ai dinastiei a VI-a Huhfor:principe local (Cîrmuitorul nomiei Elefantine),singurul prieten(al faraonului),heriheb(preot special,carec citește textile),imi-iz(titlu de la curte),păzitorul-Nehenei(orașul Hieraconpolis),vistiernicul regelui Egiptului de Jos,comandantul detașamentelor străine(de mercenari),executorul tuturor treburilor secrete ale șefului sudului,persoana de încredfere a suveranului.

După cum faraonul purta titlul de rege al Egiptului Sus și al Egiptului de Jos,tot așa și conducerea de stat avea o structură dublă:fiecare detașament se împărțea practic,în două subdiviziuni ,care deserveau Egiptul e Sus și Egiptul de Jos.

O parte organică a aparatului de sta era armata.În acea perioadă ea se completa conform recrutării regale din rîndurile egiptenilor liberi și era alcătuită din detașamente de infanterie,înarmată cu arcuri,săgeți,sulițe și paloșe scurte.Conform datelor din inscripțiile biografice ale marilor demnitari,în armată se aflau,de asemenea,unele detașamente de mercenari,recrutași din străini.Pentru apărarea granițelor de nord și de sud erau construite cetăți,în care se aflau garnizoane permanente.

Aparatul de conducere al nomelor era o copie a organelor centrale și se împărțea,de asemenea,în subdiviziuni și ranguri,dar de acum de importanță regională.De regulă,în fruntea conducerii nomelor se aflau nomarhii,reprezentanți ai aristocrației vechi,a cărei putere era transmisă din tată în fiu,formînd un fel de dinastii nomarhice.În măsura în care putem judecas pe baza izvoarelor,puternicii faraoni ai Regatului Vechi au supus puterii lor dinastiile locale ale nomarhilor,deși au fost nevoiți să-i lase,adeseori,în fruntea nomelor, ceea ce pregătea pentru viitor posibilitatea renașterii separatismului nomarhic.

Într-o serie de inscripții se întîlnesc termenii „geaget” și “chenbet”,care înseamnă mai curînd consilii ce conduceau viața societății .Ele supravegheau sistemul local de irigație,excitau justiția,mai ales în domeniul dreptului familiei,inclusive în chestiunile referitoare la moștenire.Treptat consiliile obștilor au fost subordonate autorităților ierarhic superioare,iar membrii lor s-au transformat în funcționar inferiori.

Sistemul conducerii de stat,care s-a statornicit în epoca Regatului Vechi și care presupunea puterea absolută a monarhului divinizat și se sprijinea pe un aparat ramificat de numeroși funcționari,este calificat ca monarhie de tip despotic,sau despoție orientală antică(de la termenul grecesc “despotes”-stăpîn,căruia i se opunea termenul “sclav”) .

Politica externă și inernă a faraonilor din Regatul Vechi

După unirea sub Hasehemui a Egiptului de Sus și Egiptului de Jos pe cale militară în fața faraonului Zoser,întemeietorul dinastiei a III-a(secolul al XXVIII-lea î.e.n.),stătea sarcina unirii țării.Ea sa înfăptuia pe diferita căi:prin construirea unei rețele unice de sisteme de irigație pentru întregul Egipt ,prin activizarea politicii externe,prin organizarea conducerii centrale.Una din aceste căi a devenit slăbirea puterii ereditare a dinastiilor locale în nome prin numirea reprezentanților centrului în funcții de nomarhi și mutarea lor dintr-o nomă în alta.După cum

demonstează biografia marelui demnitar Mecena(secolul al XXVIII-lea ț.e.n.),îndelungata sa crieră includea funcțiile de cîrmuitor al cîtorva nome-Mendes,Sais,Libia,Letopol,Chinepol.În întărirea puterii centrale a jucat un rol important noua concepție a divinizării regelui.Această concepție a început să se întruchipeze în formele obișnuite pentru egipteni ale cultului de pomenire a morților.Și mai înainte,în timpul faraonilor dinastiilor I-II,mormintele regale se deosebeau printr-o mai mare somptuozitate decît ceele ale nomarhilor.În principiu,însă,atît cavourile regilor,cît și cele ale marilor demnitari reprezentau unul și același tip de construcții,așa numitele mastabe .Acum aceste tradiții sînt revizuite.Pentru a sublinia caracterul deosebit al puterii,atotputernicia supranaturală a faraonului,apartenența lui directă la nlumea zeilor,mormîntul lui capătă o soluție principial nouă.Zoser își construiește un cavou nemaipomenit pînă atunci prin proporțiile și formele sale,sub frma de piramidă în trepte cu o înălțime de 60 metri,avînd la temelie 160x120 de metri (circa 2 hectare),care impresiona pe oamenii de atunci.lîingă piramidă au fost construite un templu de pomenire și case de rugăciuni,în care preoții oficiau ceremonii religioase în cinstea faraonului zeu-om.

Curtenii și nomarhii au început să-și construiască cavouri alături de piramidă,demonstrîndu-și,astfel,devotamentul nețărmuit față de suveran.Dacă sub aspect religios și ideologic construcția de piramide era un mijloc eficient de fundamentare a puterii despotice a faraonului divinizat,sub aspect arhitectural și cultural înălțarea piramidelor era o colosală realizare : pentru prima oară în istorie a fost înălțată o construcție gigantică din piatră,a fost găsită o nouă formă a piramidei,au fost soluționate o serie de sarcini inginerești și arhitecturale dintre cele mai complicate.Constructorul primei piramide Imhotep a intrat în istoria culturii egiptene ca un mare înțelept și a fost ulterior divinizat.

Pe timpul faraonilor dinastiei a IV-a(secolele XXVIII-XVII î.e.n.) Hufu,Hafra și Mencaura construcția de piramide ca monumente ale măreției supraomenești și puterii absolute a căpătat cea mai mare amploare ,iar piramidele lor (mai ales pirmida lui Hufu) produc și pînă acum o impresie puternică prin proporțiile lor.Înălțarea acestor munți de piatră sub formă de piramidă ireproșabilă a necesitat nu numai o muncă enormă din partea a sute de mii de oameni ,mijloacele colosale,dar și bogate cunoștințe științifice în domeniul matematicii de calcul,tehnicii,artei construcțiilor și inginerești .Un exemplu de

soluționare înțeleaptă a unor sarcini dintre cele mai complicate în domeniul construcțiilor este rezolvarea genial de simplă a problemelor protecției încăperilor interioare împotriva îngroazitoarei presiuni exercitate de etajele superioare ale piramidei cu ajutorul camerelor de descărcare .Piramidele dinastiei a IV-a au rămas în istoria omenirii nu atît ca simboluri ale puterii despotice a proprieterilor lor,cît ca monumente ale culturii poporului egiptean.

În timpul dinastiei a IV-a centralizarea conducerii de stat a atins limitele sale,deoarec toate funcțiile superioare s-au pomenit concentrate în mîinile familiei regale .

Concentrarea în mîinile guvernului central a colosalelor resurse ale întregului Egipt a dus la obținerea unor mari succese pe tărîmul politicii externe.O activitate de cucerire deosebit de energică a desfășurat întemeietorul dinastiei a IV-a Snofru (secolul al XXVIII-lea î.e.n. ).În timpul domniei sale au fost elaborate principalele direcții ale politicii externe ale Egiptului : 1)spre sud,în Nubia,2)spre vest,în direcția triburilor libiene.Și pe toate aceste direcții Snofru a repurtat mari victorii .Sub el a fost alipită la Egipt Peninsula Sinai,unde se aflau bogate mine de cupru.Pentru întărirea granițelor de nord-est ale Deltei,au fost construite o linie de fortificații de apărare sub denumirea de „zidul Principelui”,iar în Sinai o puternică cetate ,denumită “Casa lui Snofru”.

Campaniile lui Snofru au fost victorioase în Nubia.În una dintre aceste campanii el a luat în captivitate 7 mii de nubieni și a dus în Egipt 200 de mii de capete de vite.S-au încununat cu success și războaiele purtate împotriva triburilor libiene.

În timpul dinastiei a IV-a Egiptul,care exercita controlul asupra teritoriilor cotropite din Nubia, în Sinai,asupra unei părți a triburilor libiene,s-a transformat în unul dintre cele mai mari state din Orientul Apropiat.

La sfîrșitul cîrmuirii dinastiei a IV-a situația internă a Egiptului ,însă s-a agravat .Construcția piramidelor gigantice și promovarea unei intense politici de cucerire au necesitat o încordare extremă a tuturor forțelor statului,au dus la cheltuirea unorcolosale mijloace umane și material și,în ultimă analiză,la istovirea țerii.Exploatarea populației a trezit nemulțumirea,a dus la agravarea contradicțiilor sociale.Centralizarea exagerată a puterii în mîinile unui grup relative mic de rude ale regelui a trezit nemulțumirea aristocrației nomarhe și a vîrfurilor funcționărești .Descriind vechea tradiție egipteană despre această perioadă ,istoricul grec Herodot constată:Cheops(Hufu) a dus Egiptul la tot felul

de nenorociri.În primul rind ,el a închis toate templele și a interzis egiptenilor să aducă jertfe,apoi i-a silit să lucreze pentru el(la construcția piramidei lui)”.La nemulțumirea provocată de politica dinastiei a IV-a se face aluzie și în papirusul Vestcar ,unde sînt expuse vechi legende despre faraonul Hufu și vrăjitori.Aici se spune despre faptul că soția unuia dintre preoți a zămislit de la însuși zeul Ra și a născut trei fii,care au devenit întemeietorii unei dinastii noi,a V-a.Cu alte cuvinte, zeii au sancționat parcă lipsirea de putere a cîrmuitorilor dinastiei a IV-a și au transmis tronul unor noi faraoni.În inscripții lipsesc date despre ultimii reprezentanți ai dinastiei a IV-a,nu s-au păstrat nici piramdele lor.Se prea poate,că schimabarea unei dinastii cu alta s-a produs pe cale violent.

Căutînd să consolideze situația internă din țară,faraonii dinastiei a V-a (secolele XXVI-XXV î.e.n.) renunță la construcția de piramide colosale (piramidele lor sînt niște construcții destul de modeste în comparație cu cele ale faraonilor dinastiei a IV-a).Ei îi antrenează în aparatul central pe reprezentanții aristocrației locale și funcționărești,deschizînd calea în eșaloanele superioare unor cercuri mai largi ale aristocrației ,consolidează situația generală a aristocrației egiptene.S-a schimbat și politica religioasă.Începe construcția activă a templelor zeului soarelui Ra,al cărui cult devine principalul cul de stat.Numele zeului Ra este inclus mai des decît înainte în sistemul numelor regale ale unor serii de faraoni(Suhu-Ra,Neferirca-Ra etc. ).Acum concepția divinității faraonului este fundamentată nu prin mijloace ideologice:prin idea originii directe de la zeul suprem Ra,proclamat părinte al faraonilor aflați la domnie .Aceste măsuri,care au calmat într-o anumită măsură țara,au asigurat succesele politicii externe a dinastiei a V-a și extinderea în continuare a influenței Egiptului dincolo de hotarele lui.La sud de detașamentele egiptene ajung pînă la a treia cataractă a Nilului.Pe basoreliefurile templului de pomenire al faraonului Sahura din Abusir sînt înfățișate corăbii,sosite din Fenicia,iar o zeiță înscrie numărul prizonierilor și cirezii de vite,vapturate de la triburile libiene în țara Tehenu.

În timpul dinastiei a VI-a continuă procesul de întărire a aristocrației nomarhe și funcționărești.Mulți dintre reprezentanții ei obțin de la faraoni acte oficiale de imunitate,în temeiul cărora deținătorii lor sînt scutiți de impozite și prestații în favoarea puterii centrale.Expresia exterioară a forței aristocratice locale o constituiau cavourile ei.Dacă mai înainte nomarhii căutau să-și construiască cavourile alături de piramida suveranului lor,acum,însă,ei le construiesc în nomele lor.Din generație în generație cavourile nomarhilor devin tot mai luxoase,în timp ce piramidele faraonilor se transformă în construcții tot mai modeste.Are loc o

redistribuire a resurselor materiale și umane în folosul autorităților locale.Forța economică și plitică a guvernului central decade,la fel ca și influența Egiptului în domeniul politicii externe.După terminarea domniei dinastiei a VI-a putera regilor din Memfis devine nominală.Țara se destramă într-o mulțime de principate desinestătătoare,Epoca Regatului Vechi se încheie.Începe perioada decăderii și fărîmițării Egiptului,așa-zisa Perioada I de tranziție a istorie Egiptului Antic.

În concluzie,putem afirma ,că civilizația egipteană a fost una deosebită,fiind prima care a cunoscut o viață nouă,altfel decît cea a oamenilor din preistorie.Faptul că era situată de-a lungul rîului Nill îi oferea premise pentru dezvoltarea tuturor ramurilor:agricultură,economie,arhitectură,cultură etc.Grandioasele monumente (îndeosebi piramidele)construite mai ales în perioada existenței Regatului Vechi Egiptean reprezintă unele dintre cele mai prețioase comori ale trecutului.

Bibliografie„Istoria Orientului Antic” A.A.Vigasin,M.A.Dandamaev,V.M.Masson,S.S.Soloviova