REFERAT“Interferonii”

Conf. Dr. Florentina Matei

Student: Neagu Mihaela

Facultatea de Biotehnologii

Grupa: 6103

INTERFERONII

Interferonul este o proteina sintetizata in mod normal in unele celule din organism, avand rol in special in apararea impotriva infectiilor bacteriene, virale si parazite, si cea anticanceroasa.

Interferonul este un mediator intracelular care inhiba multiplicarea virusurilor si interfereaza cu acestia.

Atunci cand lupta impotriva unui virus, organismul uman devine relativ rezistent la alte virusuri la care va fi expus ulterior. Acest fenomen, numit fenomenul interferentei, a fost descris pentru prima data in anii `30.

Specialistii au descoperit ca daca un copil este expus unui vaccin antipojar, un vaccin ulterior anti – variola nu va provoca o reactie generalizata. S-a crezut ca fenomenul interferentei are diferite cauze, dar, in 1957, englezul Alick Isaacs si elvetianul Jean Lindenmann au aratat ca celulele atacate de infectii virale produc un factor solubil care poate induce o activitate antivirala si celulelor neinfectate. Acest factor a fost denumit interferon.

Curand dupa descoperirea rolului interferonului in protectia organismului uman impotriva virusurilor, au fost descoperite si alte efecte ale acestuia. S-a observat ca interferonul inhiba cresterea anumitor tumori. Cercetarile asupra interferonilor au fost incepute in 1969 de dr. Sidney Pestka, la Roche Institute of Molecular Biology din Nutley. Biotehnologia a facut posibila extinderea cercetarilor in 1973, iar interferonul alfa pur a fost izolat de dr. Petska in 1978. 

Interferonii sunt produsi ca raspuns la o infectie si nu sunt specifici unui anumit tip de atac asupra sistemului imun. Asadar, nu arata specificitate catre un anume tip de virus.

Exista mai multe tipuri de interferon:

- alfa 1,2 si 4 fiind cele mai utilizate in tratament;- IFN-beta 2 larg utilizat in tratament;- IFN-delta;- IFN-epsilon;- IFN-gamma -utilizat in tratament in unele situatii;- IFN-kappa;- IFN-lambda-1,2,3;- IFN-omega;- IFN-tau;- IFN-zeta.

Interferonul alfa beta si omega sunt incadrate in tipul I de interferoni, iar interferonul gamma in tipul II, fiind si cele mai utilizate in tratamentul curent al unor boli.

Cele mai importante forme de interferon se produc in:

- Leucocite -interferonul alfa;

- Fibroblasti - interferonul beta;

- Limfocite - interferonul gamma.

Cele mai importante actiuni fiziologice (care sunt prezente in organismul normal) sunt:

- Antivirala / antimicrobiana/ antiparazitara;- Antiproliferativa (anticanceroasa);- Imunomodulatoare (de control al mecanismelor imune de aparare a organismului).

Interferonul nu are actiune directa, de omorare a virusurilor, ci de blocare a inmultirii lor. In acest fel, virusurile deja existente in organism sunt omorate de mijloacele de aparare a organismului, si altele noi nu se mai produc, infectia rezolvandu-se.

Interferonul este testat in tratamentul mai multor boli virale, autoimune sau canceroase, in prezent fiind utilizat pentru urmatoarele boli:

- Hepatita virala B, C si D;- Unele boli de sange (leucemia cu celule paroase, leucemia mieloida cronica, sarcomul Kaposi, mielom multiplu, unele tipuri de limfom);- Scleroza multipla;- Melanoame maligne;- Condiloame datorata HPV;- Cancer cu diferite localizari (hepatic, renal, colon, stomac, esofag, ovar, palman);

Interferonul gamma 1 b are indicatii in tratamentul: 

- cancerului de ovar; - osteopetrozei; - bolilor cronice granulomatoase; - fibrozei pulmonare; - complexului Micobacterium avium.

Efecte secundare:

Desi este o substanta a organismului si ar trebui sa fie bine tolerata, interferonul are numeroase efecte secundare. Cu toate acestea, efectele secundare nu sunt atat de severe incat sa se intrerupa tratamentul.

Cele mai importante efecte secundare sunt:

- Manifestari asemanatoare virozelor (subfebra, dureri de muschi, secretie nazala, frisoane);- Depresie, uneori severa cu risc de sinucidere;- Irascibilitate;- Scadere in greutate importanta, scaderea poftei de mancare;- Caderea parului (alopecie);- Diaree;- Dureri abdominale;- Scaderea numarului de leucocite, globule rosii si trombocite;- Edeme (umflarea gambelor);- Insomnie;- Greturi;- Dureri la locul de injectare;- Tulburari ale functiei tiroidei;- Decompensarea diabetului zaharat deja existent;- Dureri osoase;- Eruptii cutanate;- Scaderea capacitatii de munca.

Mecanismul de actiune

Interferonii actioneaza prin alipirea la receptorii specifici din membrana celulara. Receptorul pentru interferonii alfa si beta este acelasi, iar interferonul gamma are un receptor diferit. Ca urmare, interferonii pot actiona numai asupra acelor celule care prezinta receptorul respectiv. Aceste fenomene nu se produc izolat, ci sunt parte dintr-un raspuns imun coordonat.

BIBLIOGRAFIE

http://cyd.ro/industria-farmaceutica-si-biotehnologia/

http://www.mymed.ro/interferon-practica-medicala.html

http://customer.kinecto.ro/Roche/media/octombrie2005/4.html