8/8/2019 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ

http://slidepdf.com/reader/full/inteligenba-emobionala 1/4

Intelig

motionala | 1

INTELIGENŢA EMOŢIONALĂ

Emoţiile constituie evaluări sau judecăţi pe care le facem asupra lumii. Emoţiimplică o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificaţia unui evenimensau a unei situaţii. Această evaluare depinde de factori legaţi de cultură şi d personalitatea subiectului. Cu alte cuvinte emoţia depinde de modul în care persoană evaluează şi analizează o situaţie.

Prin emoţii judecăm lumea ca fiind plăcută sau neplăcută, ca fiind bună saurea, deci o judecăm după un sistem de valori. A iubi sau a urâ, a fi temător, a ftrist, a fi ruşinat, a fi mânios, a fi optimist sunt judecăţi emoţionale asupra unosituaţii.

Definirea şi caracterizarea inteligenţei emoţionale (IE)Plecându-se de la rolul adaptativ al afectivităţii s-a constatat că persoanel

care au un cotient intelectual (QI – indice al nuvelului de dezvoltare a inteligenţestabilit prin raportarea vârstei mentale la vârsta cronologică) înalt sau o inteligenacademică foarte bine deuzvoltată se descurcă mult mai puţin în viaţa de zi cu zîn timp ce altă categorie de subiecţi, deşi au un QI mai redus în comparaţie cu primii, au rezultate deosebite în practică. Cum reuşesc aceştia să facă faţă oricânîmprejurărilor de viaţă?

În urma unui studiu efectuat în 1988 de către Sternberg s-a ajuns la concluzică ei dispun de o altă abilitate decât inteligenţa academică, datorită căreia reuşesă depăşească obstacolele vieţii de zi cu zi, abilitate ce a fost raportată linteligenţa socială, care desemnează capacitatea de a înţelege şi de a stabili relaţiicu oamenii.

Thorndike definea inteligenţa socială ca fiind capacitatea de a înţelege şi de acţiona inteligent în cadrul relaţiilor interumane. Şi alţi psihologi şi-au dat seamcă abilitatea care asigură succesul în viaţa cotidiană este distinctă de inteligenţacademică (teoretică), dar constituie în acelaşi timp un fel de sensibilitate specificfaţă de practică şi relaţiile interumane. Astfel s-a născutinteligenţa emoţională.

Termenul de „inteligenţă emoţională ” a fost formulat pentru prima dată într-oteză de doctorat, în SUA, în 1985, de către Wayne Leon Payne, care considerinteligenţa emoţională ca o abilitate ce implică o relaţionare creativă cu stările dteamă, durere şi dorinţă.

Mayer şi Salovey consideră inteligenţa emoţională ca fiind „capacitatea de asupraveghea propriile emoţii şi pe cele ale altora, de a le distinge unele dealtele şi de a folosi informaţiile în dirijarea propriilor gânduri şi acţiuni”.

În 1992, Reuven Bar-On, doctor la Universitatea din Tel Aviv a stabilitcomponentele IE pe care le-a grupat în cinci factori:

Aspectul intrapersonal:- conştientizarea propriilor emoţii – abilitatea de a recunoaşte propriile

sentimente;- optimism (asertivitate) – abilitatea de a apăra ceea ce este bine şi

disponibilitatea de exprimare a gândurilor, a credinţelor, a sentimentelordar nu într-o manieră distructivă;

- respect – consideraţie pentru propria persoană – abilitatea de a respectaşi accepta ce este bun;

8/8/2019 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ

http://slidepdf.com/reader/full/inteligenba-emobionala 2/4

Intelig

motionala | 2

- autorealizare – abilitatea de a realiza propriile capacităţi potenţiale,capacitatea de a începe să te implici în căutarea unor scopuri, ţeluri care auo anumită semnificaţie şi un anumit înţeles pentru tine;

- independenţă – abilitatea de a te direcţiona şi controla singur în propriilegânduri şi acţiuni, capacitatea de a fi liber de dependenţele emoţionale.

Aspectul interpersonal:- empatie – abilitatea de a fi conştient, de a înţelege şi a aprecia sentimentele

celorlalţi;- relaţii interpersonale – abilitatea de a stabili şi a menţine (întreţine) relaţii

interpersonale reciproc pozitive, acest lucru caracterizându-se prinintimitate, oferire şi primire de afecţiune;

- responsabilitate socială – abilitatea de a-şi demonstra propriacooperativitate ca membru contribuabil şi constructiv în grupul sociacăruia îi aparţii sau pa care i-ai format.

Adaptabilitate:- rezolvarea problemelor– abilitatea de a fi conştient de probleme şi de a

defini problemele pentru a genera şi implementa potenţialele soluţiiefective;

- testarea realităţii – abilitatea de a stabili, a evalua (a aprecia)corespondenţele între ceea ce înseamnă o experienţă (trăire) şi care sunobiectivele existente;

- flexibilitate – abilitatea de a-şi ajusta gândurile, emoţiile şicomportamentul pentru a schimba situaţia şi condiţiile.

Controlul stresului:- toleranţa la stres– abilitatea de a te împotrivi evenimentelor şi situaţiilor stresante fără ate poticni şi, de asemenea, abilitatea de a face faţă acestor

în mod activ şi pozitiv;- controlul impulsurilor– abilitatea de a rezista sau a amâna impulsivitatea

şi de a goni tentaţia care te determină să acţionezi în grabă.Dispoziţia generală:- fericire – abilitatea de a te simţi satisfăcut de propria viaţă, de a te distra

singur şi împreună cu alţii, de a te simţi bine;- optimism– abilitatea de a vedea partea strălucitoare a vieţii, de a menţine

o atitudine pozitivă chiar în pofida adversităţilor.În viziunea lui Daniel Goleman (1995)constructele inteligenţei emoţionalesunt:

conştiinţa de sine– încredere în sine;auto-controlul – dorinţa de adevăr, conştiinciozitatea, adaptabilitatea,inovarea;motivaţia – dorinţa de a cuceri, dăruirea, iniţiativa, optimismul;empatia– a-i înţelege pe alţii, diversitatea, capacitatea politică;aptitudinile sociale– influenţa, comunicarea, managementul conflictului,conducerea, stabilirea de relaţii, colaborarea, cooperarea, capacitatea delucru în echipă.

8/8/2019 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ

http://slidepdf.com/reader/full/inteligenba-emobionala 3/4

Intelig

motionala | 3

Steve Hein, în 1996, încearcă o prezentare a inteligenţei emoţionale pe bazconsultării celor mai reprezentative lucrări în domeniu şi oferă câteva definiţacesteia:

• inteligenţa emoţională înseamnă să fii conştient de ceea ce simţi tu şi de ceece simt alţii şi să ştii ce să faci în legătură cu aceasta;

•

inteligenţa emoţională înseamnă să ştii să deosebeşti ce-ţi face bine şi ce-ţface rău şi cum să treci de la rău la bine;• inteligenţa emoţională înseamnă să ai conştiinţă emoţională, sensibilitate ş

capacitate de conducere care să te ajute să maximizezi pe termen lungfericirea şi supravieţuirea.

De asemenea, Hein consideră că ridicarea nivelului inteligenţei emoţionale şa „culturii emoţionale” presupune parcurgerea mai multor etape:

identificarea propriilor emoţii– unde este responsabilă folosirea listei decuvinte care desemnează sentimente;

asumarea responsabilităţiipentru emoţiile identificate, lucru care estedificil; învăţarea compasiunii şi empatieişi încercarea de a le aplica în practică zide zi.

Formarea inteligenţei emoţionale este într-o mare măsură tributară unoobişnuinţe sau automatisme învăţate, având la bază modele emoţionale în familsau în mediul şcolar. Inteligenţa academică este mai flexibilă, mai independentă dcontextele concrete în care se construieşte. Este de remarcat că atât inteligenţemoţională, cât şi cea generală au un caracter adaptativ, asigurând supravieţuire persoanei.

Empatia ca trăsătură a inteligenţei emoţionaleEmpatia poate fi definită ca fiind „un fenomen psihic de retrăire a stărilor,

gândurilor şi acţiunilor celuilalt, dobândit prin transpunerea psihologică aeului într-un model obiectiv de comportament uman, permiţând înţelegereamodului în care celălalt interpretează lumea”.

Empatia se construieşte pe deschiderea spre sentimentele celorlalţi, peabilitatea de a citi informaţiile provenite prin canalele nonverbale. Cuvintele poexprima relativ puţin din sentimentele oamenilor, fapt pentru care empatia s bazează pe capacitatea de a intui sentimentele oamenilor, atribuind o maximatenţie informaţiilor de tip nonverbal: tonul vocii, mimica, gesturile şi mişcăril persoanei ş.a. Adevărul în privinţa emoţiilor se află mai mult în „cum” spune persoana decât în „ceea ce ” spune persoana, mai ales când între latura verbală şicea nonverbală a comunicării apar neconcordanţe sau chiar contradicţii. În cazuunor discordanţe între cele două modalităţi de comunicare, cele care sunt percepuca atare sunt semnalele nonverbale.

Empatia este realizată prin transpunereaimaginativ-ideativă în sistemul dereferinţă al altuia – respectiv preluarea modului de a gândi şi de a realiza rolusocial – şi transpunerea emoţională, acţiunea de activare a unei experienţe dsubstituire în trăirile lui, menţionate prin identificarea afectivă a partenerului preluarea stării lui de spirit.

8/8/2019 INTELIGENÞA EMOÞIONALÃ

http://slidepdf.com/reader/full/inteligenba-emobionala 4/4

Intelig

motionala | 4

Empatia ca dimensiune a inteligenţei emoţională se manifestă în special subforma uneitrăsături de personalitate . Persoanele cu un nivel înalt al empatieiîmbină experienţa afectivă, care este bogată şi nuanţată, cu flexibilitatea în plancognitiv, prin utilizarea şi aplicarea unor criterii apreciative diverse, adaptatsituaţiei.

Există cinci aspecte ale inteligenţei emoţionale:- perceperea clară (corectă), ordonată a emoţiilor personale şi ale altora;- exersarea capacităţii de a răspunde cu emoţia şi comportarea adecvată

(realist, nedistorsionat, adaptat) la situaţiile variate de viaţă;- implicarea într-o relaţie interpersonală, având capacitatea de a exprima

onest emoţiile, arătând deopotrivă consideraţie şi respect;- alegerea muncii (profesiei, activităţii) care aduce satisfacţie emoţională

evitând amânarea, dubiile şi nerealizările;- capacitatea de a lucra echilibrat şi de a se recrea, de a se relaxa în viaţă.Persoanele înalt empatice sunt altruiste, generoase, tind să acorde ajuto

persoanelor care le înconjoară, au un comportament prosocial bine conturat, sun bine adaptate social şi în general puţin anxioase.

Altruismul se referă la acţiunile de binefacere făcute în mod dezinteresasemenilor nostri. Empatia determină altruismul în două stadii:

- receptivitatea, observarea suferinţelor altuia, care se află în oscilaţietemporară cu propria persoană, cu experienţa noastră personală lasuferinţă;

- apariţia actului altruist ca urmare a nevoii de a reduce propriile noastresuferinţe empatice.

Puşkin arată că „avem simpatie pentru cei nenorociţi dintr-un oarecare spirit de egoism, vedem că de fapt nu suntem singurii nenorociţi ”. A avea simpatie pentru fericirea altora presupune un suflet cu adevărat nobil şi dezinteresat. Dfapt, una dintre direcţiile antrenării inteligenţei emoţionale vizează educareacestei calităţi de a te bucura de fericirea şi de succesele altora.

Diderot consideră că „omul cel mai fericit este acela care face fericiţi cât maimulţi oameni ”.