Institutii politiceCurs IIMontesquieuLucrarea Despre spiritul legilor a lui Montesquieu, nu consta in identificarea celor 3 puteri din stat : legislativa ,executiva ,privitoare la chestiunile care tin de dreptul gintilor ,si cea executiva privitoare la chestiunile e drept civil ( puterea judecatoreasca) cat in faptul ca , acestea nu pot sa fie cumulate in mod special cea legislativa cu cea executiva si detinute de unul si acelasi organ. Datorita efectelor pe care le-a produs in sistemele politice existente la acea vreme , implicit in Constitutiile existente si mai ales in cele ce vor urma ,teoria lui Montesquieu asupra separatiei puterilor in stat a devenit un principiu constitutional de baza in orice stat de drept.Montesquieu considera ca puterea judecatoreasca prin care principele sau autoritatea pedepseste infractiunile si judeca litigiile dintre particulari este oarecum inexistenta. Important fiind modul in care sunt organizate celelalte 2 puteri si raporturile dintre acestea. Astfel, puterea legislativa trebuie sa reprezinte vointa generala a statului pentru ca in temeiul ei ,principele sau autoritatea fac legi ,le indreapta sau le abroga. Iar puterea executiva trebuie sa realizeze executarea acestei vointe generale pt ca in virtutea ei principele sau autoritatea declara razboi sau incheie pace,trimite sau primeste solii ,ia masuri de securitate ,preintampina navalirile.Atat puterea legislativa cat si puterea executiva pot fi incredintate unor minstri ,unor functionari permanenti sau unor corpuri permanente insa in nici un caz nu trebuie sa fie exercitate de catre popor.Puterea executiva poate sa fie exercitata de o singura persoana pt ca exercitarea acestei puteri poate sa impuna luarea unor decizii prompte, in nici un caz puterea executiva nu poate fi incredintata unei persoane din puterea legislativa pt ca , fie deciziile ar fi luate doar de puterea legislativa,caz in care se poate ajunge la anarhie,fie ar fi luate doar de puterea executiva,caz in care ar deveni absoluta.Puterea executiva ar trebui sa aiba atributii precum :1- Sa stabileasca data si durata convocarii puterii legislative;2- Sa aiba dreptul de a se potrivi initiativelor legislate ;3- Sa nu judece litigii dar sa i se recunoasca dreptul de a numi judecatori.Exercitarea unor astfel de atributii ar trebui sa se faca pe perioada determinata. In lucrarea sa, Montesquieu a subliniat ca puterile nu trebuie sa fie separate in totalitate,acestea trebuind sa se controleze reciproc pt . ca nici una sa nu devina destoinica. Astfel de mijloace de control ar fi :1- Puterea executiva ar trebui sa participe la legiferare prin exercitarea unui drept de veto, pt ca astfel sa nu fie lipsita de propriile prerogative;2- Dreptul de initiative legislative apartinand executivului,nu trebuie sa fie un drept absolut,tocmai pentru ca exista acest drept de veto , dreptul de a respinge acele propuneri cu care nu este de accord. 3- Aplicarea legilor trebuie sa fie o atributie exclusiva a executivului ,legislativul avand doar dreptul de a examina in ce fel au fost puse in aplicare legile pe care le-a facut,ccontroland astfel activitatea executivului.In urma unui astfel de control , puterii legislative nu i se recunoaste dreptul de a-i sanctiona pe cei care au gresit din puterea executiva , a caror persoana trebuie sa fie inviolabila. Anchetarea si eventuala pedepsire a acestora fiind sarcina exclusiva a puterii judecatoresti.Jean-Jacques RousseauRousseau apreciaza ca puterea pe care el o numeste suveranitate este inalienabila si indivizibila , motiv pentru care nu poate fi divizata in mai multe puteri.Plecand de la faptul ca orice actiune umana este produsul a doua cauze, una morala, reprezentata de vointa si care determina actul,si una fizica reprezentata de putere si care determina indeplinirea actului ,acesta apreciaza ca aceste doua cauze se intalnesc si atunci cand este vorba despre corpul politic.Apreciind ca vointa este reprezentata de puterea legislative iar puterea de puterea executiva ,apreciaza deasemenea ca puterea legislativa apartine poporului insa puterea executiva nu apartine acestuia pentru ca forta publica pentru a putea fi pusa in actiune si pentru a fi unita conform vointei generale in vederea crearii legaturii dintre stat si suveran,are nevoie de un AGENT.Aceste agent este reprezentat de fapt de guvernamant ,care detine puterea si care este un corp intermediar,corp aflat intre supusi si suverani,corp ce este insarcinat cu aplicarea legilor si mentinerea libertatii civile si politice. Aceste guvernamant ( administrare) presupune exercitarea legitima a puterii executive din cadrul caruia trebuie sa faca parte si monarhul dar si persoana sau corpul insarcinat cu aceasta administratie pt ca suveranul este cel ce guverneaza ,guvernamantul primeste ordine de la acesta,ordine pe care la randul sau le transmite poporului , pt ca statul sa aiba echilibru,existenta poporului este conditionata de existenta echilibrului dintre puterea guvernamantului si a cetatenilor.Puterea executiva trebuie sa fie separata de cea legislativa insa aceasta separare nu trebuie sa fie interpretata ca o independenta a uneia fata de cealalta,puterea executiva trebuind sa depinda de cea legislativa. Actul prin care se instituie executivul nu este un contract ci o lege, pentru ca depozitorii puterii executive nu sunt stapanii poporului ci slujbasii lui,poporul il poate numi si destitui cand ii place,acesta nefiind in masura de a contracta ci a asculta asumandu-si functiile impuse lor de catre stat , ei nu fac altceva decat sa isi indeplineasca datoria fata de cetateni .Desi considerata de unii ca fiind imbatranita , dorindu-se chiar inlaturarea ei , teoria separatiei si echilibrului in stat reprezinta si astazi unul din fundamentele regimurilor politice contemporane ,stand chiar la baza distinctiei dintre regimurile care practica confuzia puterii si regimurile care realizeaza separatia puterilor.Constitutia oricarui stat modern nu este altceva decat repartitia ordonata a puterii,motiv pt.care ar fi exagerat a se vorbi despre o separatie totala a celor 3 puteri in stat,fiind de neconceput o totala lipsa de colaborare intre cele 3 puteri. In majoriatatea constitutiilor de astazi,fie principiul acesta este mentionat in mod expres( ex. Constitutia Romaniei) fie organizarea puterilor ,mai prcis a autoritatilor care exercita cele 3 puteri in stat este reglementata in concordanta cu acest principiu.Interpretarea textelor consitutionale permite identificarea existentei si actiunii acestui principiu si in alte situatii. (ex.Constitutia SUA).Asadar, puterea politica este una singura, indivizibila, ce apartine unui popor,modul de organizare conceput prin intermediul principiului separatiei puterilor in stat priveste de fapt aceasta putere ,nefiind vorba de existenta mai multor puteri in stat ci a mai multor autoritati care exercita cele 3 functii fundamentale dintr-un stat, functia legislativa,functia executiva si functia judecatoreasca, dar si alte functii noi precum : functia de deliberare, functia de control a executivului asupra legislativului. Etc.In prezent,acest principiu fundamental este influentat de existenta partidelor politice care nu existau la momentul fundamentarii teoriei.Existenta partidelor politice a determinat aprecierea potrivit careia aceasta teorie este invechita, aparitia acestor partide , determina ca echilibrul intre parlament si guvern sa fie realizat deseori prin raportul dintre majoritate ( partidele care au castigat alegerile) si opozitie ( cele neinvingatoare la alegeri).Pentru ca in sistemele totalitare s-a constat ca divizarea puterii a fost inlocuita cu unicitatea acesteia s-a propus chiar inlaturarea acestui principiu.Iar in unele sisteme in special in cele in care este consacrat bipartidismul, s-a apreciat ca aceasta este inadaptata acelor realitati. ( este pus accent pe puterea executiva). Dispozitiile Constitutiei Romaniei in vigoara , consacra echilibrul puterilor in stat in continutul si semnificatia sa moderna prin :1- Consacrarea expresa a acestui principiu o regasim in art . 1,alin.4 ;2- Puterile clasice sunt exprimate si distinct in constitutie ,legislativul-Parlamentul incepand cu art. 61 , executivul incepand cu art.80, justitia incepand cu art.124 ;3- Chiar daca ulterior revizuirii din 2003 , Constitutia a prevazut in mod expres acest principiu, ordina reglementarii a celor 3 puteri a ramas ordinea clasica;4- Parlamentul este recunoscut ca fiind unica autoritate legiuitoare a tarii, fapt ce ii asigura o anumita preeminenta in raport cu celelalte autoritati statale;5- Raporturile constitutionale dintre autoritatile publice se caracterizeaza prin interdependenta, ce semnifica echilibru,colaborare si control.