Multitudinea de probleme cu care se confruntă societatea aflată în proces de înnoire,

realizarea în complex a reformelor social-economice în proces de desfăşurare, afirmarea tot

mai dură a Republicii Moldova în re-laţiile cu alte state ale lumii şi cu organismele

internaţionale presupun şi necesitatea cercetării instituţiei prezidenţiale.

Primele alegeri parlamentare în Republica Moldova, desfăşurate pe principii noi în baza

sistemului majoritar, au fost organizate în primăvara anului 1990.

La şedinţa din 27 aprilie 1990, Sovietul Suprem a desemnat condu-cerea de vîrf. Preşedinte al

Sovietului Suprem al Republicii Sovietice So-cialiste Moldoveneşti a fost ales Mircea

Snegur.

Primul act al Legislativului care demonstrează continuarea pro-cesului de autodeterminare a

fost Legea din 10 mai 1990 “Cu privire la introducerea unor modificări în art.6, 7 şi 49 din

Constituţia (Legea Fundamentală) a R.S.S. Moldoveneşti , prin care a fost anulat art.6 care

stabilea că forţa conducătoare şi îndrumătoare a societăţii sovietice, nucleul sistemului ei

politic, organizaţiilor de stat este PCUS. Prin art. 6 şi 7 era fixată activitatea tuturor partidelor

politice în cadrul Constituţiei fără dreptul de a uzurpa puterea, adică erau legalizate mişcările

şi par-tidele politice (tratate de către slujbaşii Partidului Comunist sub denumi-rea generică de

“neformali”), iar art.49 garanta cetăţenilor dreptul de asociere liberă în partide politice. Astfel,

s-a introdus pluralismul politic şi pluripartidismul, elemente inerente ale unui stat democratic.

În scopul oglindirii activităţii Sovietului Suprem al R.S.S.Moldova, a activităţii deputaţilor

poporului din R.S.S. Moldova, precum şi a So-vietelor locale de deputaţi ai poporului, la 15

iunie 1990 s-a hotărît a re-lua editarea ziarului “Sfatul Ţării”. S-a stabilit că ziarul “Sfatul

Ţării” es-te organul de presă al Sovietului Suprem al R.S.S. Moldova.

La 19 iunie 1990, Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a adoptat Le-gea “Cu privire la

introducerea unor modificări în Constituţia (Legea Fundamentală) a ţării”. Articolul 104 a fost

expus în următoarea redacţie: Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova alege Prezidiul Sovietului

Suprem al R.S.S. Moldova, care este un organ subordonat Sovietului Suprem al R.S.S.

Moldova şi exercită alte împuterniciri în limitele prevăzute de Constituţia R.S.S. Moldova şi

legile R.S.S. Moldova.

La 20 iunie 1990, Sovietul Suprem a decis dizolvarea Comitetului controlului popular din

R.S.S. Moldova, iar la 21 iunie – numirea nemij-locită a directorilor generali ale principalelor

medii de comunicare re-publicană, a Radioteleviziunii şi Agenţiei naţionale Moldova-press.

Situaţia complicată din ţară, adîncirea procesului de democratizare în toate domeniile vieţii

sociale, tensionarea relaţiilor între centru şi repub-licile unionale, cerea de la noul organ

suprem reprezentativ al ţării să-şi determine poziţia faţă de unele probleme principiale. Ţinînd

cont de con-junctura internă şi externă, într-o perioadă relativ scurtă, Sovietul Suprem a

elaborat şi aprobat un set de legi, care au creat baza juridică şi au trasat direcţiile principale de

dezvoltare a noului stat – Republica Moldova. Chiar la primele şedinţe ale Sovietului Suprem,

exprimînd voinţa popo-rului, a fost confirmată hotărîrea revenirii la vechile atribute ale

statalităţii moldoveneşti: tricolorul , stema ţării cu capul de bour în centru şi im-nul,

proclamîndu-le simboluri de stat ale R.S.S. Moldoveneşti, ocrotite de lege.

Pe parcursul următoarelor şedinţe au fost adoptate un şir de do-cumente de o importanţă

excepţională pentru constituirea şi consolidarea statului. La 23 iunie 1990, Parlamentul adoptă

Declaraţia cu privire la suveranitatea Republicii Sovietice Socialiste Moldova. Acest

document are o importanţă istorică deosebită, deoarece stabileşte baza viitoarei sta-talităţi

suverane şi independente a Republicii Moldova. În Declaraţie se menţiona că “R.S.S.

Moldova este un stat unitar, indivizibil. Frontierele R.S.S. Moldova pot fi schimbate numai pe

bază de acorduri reciproce înt-re R.S.S. Moldova şi alte state suverane, în conformitate cu

voinţa popo-rului, adevărul istoric şi ţinîndu-se seama de normele dreptului inter-naţional

unanim recunoscute.

Menţionăm că la momentul adoptării Declaraţiei era în vigoare Con-stituţia R.S.S.

Moldoveneşti de la 15 aprilie 1978 art.68 al căreia declara R.S.S.M. stat sovietic socialist

suveran. Constituţia, însă, legifera R.S.S.M. parte integrată a U.R.S.S., adică, cu o

suveranitate limitată. Declaraţia din 23 iunie 1990, deşi R.S.S. Moldova nominal mai era în

componenţa U.R.S.S., nu mai făcea referinţă la Uniune, fixînd faptul că R.S.S. Moldova este

un stat suveran, iar izvorul şi purtătorul suveranităţii este numai poporul care îşi exercită

suveranitatea prin organele sale re-prezentative.

În legătură cu dezordinea din economia şi politica ţării, cauzate de destrămarea sistemului

totalitar, forţele reacţionare susţineau tendinţele şovine ale alolingvilor, manifestate prin

diferite acţiuni întru susţinerea imperiului sovietic şi se străduiau să submineze integritatea

teritorială a Republicii Moldova. Sub presiunea acestor forţe distructive, la 19 august 1990 la

Comrat, iar la 2 septembrie la Tiraspol, au fost declarate formarea republicii găgăuze şi a

republicii sovietice socialiste moldoveneşti ni-strene, formaţiuni anticonstituţionale ce veneau

în contradicţie cu De-claraţia cu privire la suveranitatea R.S.S. Moldova.

Acţiunile distructive ale forţelor separatiste au condus la tensionarea situaţiei social-politice,

punînd în pericol integritatea teritorială a statului.

În scopul consolidării ordinii constituţionale şi suveranităţii R.S.S. Moldova, a drepturilor,

libertăţilor şi securităţii cetăţenilor, ameliorarea interacţiunii organelor centrale ale puterii de

stat şi administraţiei de stat, la 3 septembrie 1990 Sovietul Suprem al R.S.S. Moldova a

adoptat Legea “Cu privire la instituirea funcţiei de Preşedinte al R.S.S. Moldova şi la

introducerea unor modificări şi completări în Constituţia R.S.S. Mol-dova”.

Sovietul Suprem, organul legislativ al R.S.S. Moldova unicul în drept să exercite

suveranitatea în interesul întregului popor conform De-claraţiei de suveranitate, a decis

înfiinţarea instituţiei prezidenţiale de ad-ministrare statală.

Instituţia prezidenţială este una dintre organismele fundamentale ale puterii executive, căreia

îi revine, conform statutului său precizat prin le-ge, un rol de frunte în procesul de guvernare a

unei societăţi. Apariţia acestei instituţii în procesul politic de la noi (3 septembrie 1990), ca o

replică la acţiunile de dezmembrare teritorială a R.S.S.M., a punctat con-tururile noului sistem

politic pe care au tins să-l edifice elitele instalate la putere în urma alegerilor parlamentare din

martie 1990.

Potrivit legii numite, în R.S.S.M., urma să fie ales un Preşedinte al republicii, în ipoteză că

aceasta ar fi conferit o mai mare credibilitate pro-cesului de edificare a unui nou stat naţional

suveran, precum şi în scopul reprezentării interne-externe a tînărului stat independent.

Preşedintele (tot el şi “şeful statului”) se alegea în baza sufragiului universal, egal, direct şi

secret, pe un termen de 5 ani. Şeful statului era “garantul egalităţii în drepturi şi a libertăţilor

cetăţenilor R.S.S.M.”, reprezenta republica în cadrul relaţiilor internaţionale, lua măsuri

pentru apărarea suveranităţii şi integrităţii teritoriale a republicii, prezenta propunerile sale

Sovietului Su-prem pentru posturile de Prim-ministru, preşedintele Judecătoriei Supre-me, a

Procurorului republicii, a Prim-arbitrului de stat.