Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

9.1.3.5. INSCRIPŢIILE DIN INTERIORUL CADRULUI HĂRŢII

Totalitatea inscripţiilor de pe hartă formează scrierea hărţii. Aceasta are

rolul să faciliteze interpretarea semnelor convenţionale la care se referă, dar să

permită şi stabilirea unei ierarhizări a acestora. Inscripţiile se pot referi la orice

element de pe hartă: reţea hidrografică, localităţi, relief, suprafeţe acoperite de

vegetaţie, unităţi teritorial-administrative etc.

Pe hărţile topografice scrierea cartografică se diferenţiază după elementele

la care se referă. Diferenţierea se obţine prin caracterul de scriere (roman, bloc

etc.) şi prin dimensiunea scrierii (înălţimea literelor şi cifrelor), în funcţie de

specificul, importanţa şi mărimea elementelor reprezentate. Astfel, se folosesc:

pentru localităţi: numele capitalei României - caracter roman, drept,

majuscul (fig. 52); municipii reşedinţă de judeţ şi alte oraşe - caracter

bloc, drept, majuscul (fig. 53); comune: bloc, drept, minuscul; sate -

bloc, înclinat la dreapta, minuscul; cartiere şi staţiuni balneoclimaterice -

bloc, înclinat la dreapta, majuscul;

pentru denumirile formelor de relief - bloc, înclinat la dreapta, minuscul

(înainte se folosea scrierea batardă);

pentru denumirea pădurilor - bloc, drept, minuscul;

denumirile mărilor şi fluviilor - cursiv, înclinat la dreapta, majuscul (fig.

54); denumirile lacurilor, râurilor, izvoarelor - cursiv înclinat la dreapta,

minuscul;

numele căilor de comunicaţie - bloc filiform, drept, majuscul (fig. 55);

cotele punctelor reţelei de bază - bloc filiform, drept;

inscripţii explicative la semnele convenţionale - bloc filiform, înclinat

spre dreapta;

cotele punctelor de detaliu şi valorile curbelor de nivel - bloc filiform

înclinat spre dreapta.

Fig. 52. Scrierea romană

(După L. Gagea, V. Iacobescu, 1993)

Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

Fig. 53. Scrierea bloc

(După L. Gagea, V. Iacobescu, 1993)

Fig. 54. Scrierea cursivă

(După L. Gagea, V. Iacobescu, 1993)

Fig. 55. Scrierea bloc filiform

(După L. Gagea, V. Iacobescu, 1993)

Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

Scrierea toponimelor trebuie să fie corectă atât din punct de vedere al

corespondenţei cu realitatea, cât şi din punct de vedere gramatical. În ceea ce

priveşte abrevierile, se folosesc cele stabilite în atlasele de semne convenţionale şi

în instrucţiunile tehnice. În tabelul 32 sunt redate câteva abrevieri, care au fost

selectate din Atlasul de semne convenţionale pentru harta topografică la scara

1:25 000, ediţia a II-a, editat de M.Ap.N., D.T.M. în anul 1975. Tabelul 32

Aerodrom (pe lângă numele propriu) Aerd. Hotel hot.

Aerogară aerg. Iaz (pe lângă numele

propriu)

Iaz

Aeroport (pe lângă nume propriu) Aerp. Iezer (pe lângă numele

propriu)

Iez.

Agricol agr. Insulă (pe lângă numele

propriu)

I.

Amară-sărată amar.

-săr.

Izlaz (pe lângă numele

propriu)

Izl.

Argilă (carieră) arg. Izvor (pe lângă numele

propriu)

Izv.

Arţar (specia) arţ. Kilovolt kv

Asfalt (material pentru acoperirea

drumurilor)

As Lac de acumulare l. acum.

Atomocentrală electrică at. el. Lemn (fabrică, combinat) lemn

Baltă blt. Lemn (material de construcţie

pt. poduri, baraje)

L

Baltă (pe lângă numele propriu) B. Liman (pe lângă numele

propriu)

Lim.

Banc de nisip (pe lângă numele

propriu)

Bc. Macadam (material pentru

acoperirea drumurilor)

Mc

Baracă brc. Mesteacăn (specia) mest.

Baraj (pe lângă numele propriu) Brj. Milă (pe lângă număr) M

Beton (material pentru acoperirea

drumurilor, podurilor, barajelor,

consolidarea malurilor)

B Mineral (izvor) min.

Braţ de râu (pe lângă numele

propriu)

Br. Mlaştină (pe lângă numele

propriu)

Mlşt.

Braţ mort (la râuri, pe lângă numele

propriu)

Br.

mrt.

Molid mld.

Cabană Cab. Monument istoric M.I.

Cabină de cale ferată cb. Movilă (pe lângă numele

propriu)

Mvl.

Cale ferată cu cremalieră crem. Muzeu mz.

Canton de cale ferată, şosea C Nămol (băi) nml.

Canton silvic c. silv. Nisip (carieră) ns.

Capelă (pe lângă numele propriu) Cpl. Ocol silvic oc. silv.

Carne (combinat) crn. Ocol vite oc. v.

Carpen (specia) carp. Ostrov (pe lângă numele

propriu)

Ostr.

Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

Cartier (pe lângă numele propriu) CART. Ovine (specializarea unităţii

agricole)

o.

Casă de pădurar c.păd. Padină (pe lângă numele

propriu)

Pad.

Cascadă csd. Paltin (specia) plt.

Cataractă (pe lângă numele propriu) cat. Pavele (material pentru

acoperirea drumurilor)

Pv

Cazemată czm. Pădure (pe lângă numele

propriu)

Pd.

Cărămidă (cuptor, fabrică) crm. Pământ (material de

construcţie)

pmt.

Cărbune (exploatare) cărb. Peşteră Pştr.

Centrală termică c. term. Piatră (carieră) ptr.

Cereale (specializarea unităţii

agricole)

cer. Pietriş, piatră spartă

(material pentru acoperirea

drumurilor)

Pş

Cetate (pe lângă numele propriu) Cet. Prundiş material pentru

acoperirea drumurilor)

Pr

Cherestea (fabrică) chers. Radio (staţie şi antenă) rad.

Ciment (fabrică) cimn. Refugiu refg.

Clincher (material pentru acoperirea

drumurilor)

Cln Rezervaţie naturală R.N.

Consiliu popular comunal*

C.P.C Rezervor de apă rez. apă

Consiliu popular judeţean*

C.P.J. Ruină R

Consiliu popular municipal*

C.P.M. Saivan svn.

Creastă (pe lângă numele propriu) crst. Salcâm (specia) slcm.

Crom (exploatare) Cr Stână (staul de oi, târlă) stn.

Deal (pe lângă numele propriu) Dl. Stâncă (pe lângă numele

propriu)

stc.

Defileu (pe lângă numele propriu) Def. Staţie de cale ferată (pe

lângă numele propriu)

St.

Depozit dpz. Staţiune balneară st. baln.

Depresiune (pe lângă numele

propriu)

Deprs. Staţiune balneoclimaterică st.

balnclim.

Ecluză (pe lângă numele propriu) Eclz. Staţiune climaterică st. clim.

Electronică (fabrică) eltron. Stejar (specia) stj.

Electrotehnică (fabrică) elthn. Şcoală şc.

Fabrică fbr. Termocentrală electrică tc. el.

Fântână (pe lângă numele propriu) F. Trandafir (specie) tr.

Fortificaţii (construcţii) fort. Triaj de cale ferată trj.

Fosforită (exploatare) fosf. Tunele (pe lângă numele

propriu)

Tn.

Frasin (specia) fras. Tutun, ţigări (fabrică) ttn.

Funicular funic. Unitate militară U.M.

Garaj gj. Uzină uz.

Gară (pe lângă numele propriu) Gr. Vad vd.

Gater gat. Vale (pe lângă numele V.

Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

propriu)

Grajd gjd. Vânătoare (casă) vnt.

Grind (pe lângă numele propriu) Grd. Vârf (pe lângă numele

propriu)

Vf.

Haldă hld. Vulcan noroios vlcn.

nor.

Haltă de cale ferată H. Zahăr (fabrică) zhr.

Hamei hm. Zgură (material pentru

acoperirea drumurilor)

Zg

Hidrocentrală electrică hc. el. Zmeură (centru de

prelucrare, cultură)

zm.

* Denumirile nu mai sunt de actualitate, dar există pe hărţile tipărite până în 1990

Selecţie după Atlas de semne convenţionale pentru harta topografică la scara 1: 25 000,

ediţia a II-a, D.T.M., 1975, p. 95-104

Pe hărţile topografice sunt scrise şi unele date caracteristice şi explicative.

Scrierea lor se realizează după anumite reguli prevăzute în atlasele de semne

convenţionale editate de Direcţia Topografică Militară. Cunoaşterea acestor reguli

determină descifrarea corectă a semnificaţiei datelor şi extragerea acelor

caracteristici de care utilizatorul hărţii are nevoie.

Astfel, cotele punctelor caracteristice se scriu pe direcţie orizontală lângă

semnul convenţional al acestora, deasupra sau dedesubtul semnului, fără să acopere

alte elemente de pe hartă. În cazul punctelor reţelei geodezice, topografice sau de

nivelment marcate deasupra solului se scriu două cote, sub formă de fracţie: la

numărător cota marcării, iar la numitor cota la sol.

Unele semne convenţionale sunt însoţite de datele lor caracteristice, ca de exemplu:

elemente de relief: pentru stânci izolate, râpe, maluri abrupte etc. se

indică înălţimea relativă sub forma unui număr de culoare sepia. Unitatea de

măsură (metri) se subînţelege (de exemplu +15);

la apele curgătoare se redau sub formă de fracţie lăţimea albiei în metri

(la numărător), adâncimea apei tot în metri şi natura fundului: P - piatră, T - tare (la

numitor), ca de exemplu: 2,8P

23

, adâncimea şi calitatea apei pentru fântâni şi

lacuri, valori pentru adâncimea malurilor şi dimensiunile digurilor, săgeţi care

indică direcţia, sensul şi viteza de curgere a apei, adâncimea mlaştinilor;

pentru păduri se scrie (cu negru) sub formă de fracţie înălţimea medie a

copacilor (la numărător) şi diametrul mediu al acestora măsurat la înălţimea de 1,5 m

de la sol (la numitor). În dreapta fracţiei se notează distanţa medie (în metri) între

copaci, iar în stânga specia predominantă din pădure (de exemplu arţ. 54,0

18);

pentru autostrăzi se menţionează numărul benzilor pe un sens de

circulaţie, lăţimea unei benzi, în metri şi materialul de acoperire (As = asfalt etc.;

vezi tabelele 27 şi 32), ca de pildă 3 × 4 As. Pentru şosele se menţionează lăţimea

părţii carosabile, lăţimea totală (în paranteză) şi materialul de acoperire ca de

exemplu 6 (8) B. Valorile sunt exprimate în metri. Pentru podurile de şosea se

Sursa: Osaci-Costache Gabriela (2008), Topografie-Cartografie. Metodologie, exemple rezolvate şi 355 de aplicaţii, ediţia a II-a revizuită, 326 pag., 156 fig., 77 tab., 4 anexe, Editura Universitară, Bucureşti, ISBN 978-973-749-329-3.

precizează materialul de construcţie (B = beton etc.), lungimea şi lăţimea

carosabilă, în metri, rezistenţa la sarcină în tone.

pentru liniile electrice aeriene se menţionează tensiunea curentului în

kilovolţi, ca de pildă 110 kv.

Reprezentarea construcţiilor industriale şi agricole se completează cu

inscripţii explicative şi date caracteristice care se amplasează paralel cu laturile de

nord şi de sud ale cadrului.

În cazul localităţilor urbane se notează sub respectiva denumire numărul de

locuitori, iar în cazul celor rurale, ca şi pentru localităţile componente municipiilor

şi oraşelor se trece numărul de clădiri locuibile. Pentru localităţile care îndeplinesc

şi funcţia de staţiuni, se notează şi felul staţiunii. Pentru hărţile tipărite până în

1990, la localităţile în care se aflau Consilii populare judeţene, municipale,

orăşeneşti sau comunale, după numărul de locuitori sau de clădiri se scriau

respectivele prescurtări, după caz (CPJ, CPM, CPO, CPC).