UNIVERSITATEA „GEORGE BARIŢIU” FACULTATEA DE DREPT SPECIALIZAREA DREPT

INFRACŢIUNI INFORMATICE PREVĂZUTE DE LEGEA 161/2003

CONFERENŢIAR UNIVERSITAR DR. CLAUDIA CÂRSTEA

STUDENT : COLŢEA FLAVIUS-ALEXANDRU DREPT ANUL IV – ZI

BRAŞOV 2015

1

Introducere.........................................................................................................................................3

CAPITOLUL 1. Cadrul legal general intern privind criminalitatea informatică………...........4

1.1.Prevederi legale referitoare la societatea informaţională…………………………………...........4

1.2.Legea 161/2003…………………………………………………………………………..............5

CAPITOLUL 2.Infracţiunile prevăzute de Legea 161/2003………………………………...........7

2.1. Infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice......................7

2.1.1.Infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic.............................................................7

2.1.2.Infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice...........................8

2.1.3.Infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice.....................................................9

2.1.4.Infracţiunea de perturbare a funcţionalităţii sistemelor informatice..................................10

2.1.5.Infracţiunea de a realiza operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.......11

2.2. Infracţiuni informatice.................................................................................................................12

2.2.1.Infracţiunea de fals informatic............................................................................................12

2.2.2.Infracţiunea de fraudă informatică.....................................................................................13

2.3. Pornografia infantilă prin sisteme informatice............................................................................14

Concluzii............................................................................................................................................15

Bibliografie…………………………….……………………………………………………...........16

2

INTRODUCERE

Secolul XX a reprezentat un moment de maximă dezvoltate şi o revoluţie pe toate

planurile, însă un loc special îl ocupă realizările din domeniul informatic. Omul a cautat întotdeauna

noi metode prin care să-şi uşureze munca, iar încercările lui au culminat prin crearea primului

calculator. Deşi avea dimensiuni exagerate, nu era foarte performant şi era considerat mai mult

decât un lux, găsindu-se doar în dotatea guvernelor puternice, acesta a reprezentat impulsul de care

societatea avea nevoie pentru a accede într-o noua eră, era informatică.

Astfel, la sfârşitul secolului, calculatorul a devenit un dispozitiv prezent în majoritatea

caselor. Însă dezvoltarea fără precedent în domeniul tehnologiei informatice nu aduce numai

aspecte pozitive având, din păcate, o parte negativă: s-a deschis o poartă către producerea unor fapte

antisociale, denumite în dreptul internaţional penal drept „criminale”.

Acesta este şi motivul pentru care am ales această temă, deoarece evoluţia informatică a

dus la apariţia unor oportunităţi noi şi sofisticate de a încălca legea penală şi implicit, a dus la

apariţia unor noi tipuri de infracţiuni realizate altfel decât în modurile tradiţionale, cunoscute. În

calitate de viitor practician al dreptului, cunoaşterea acestei noi criminalităţi informatice este

necesară, gradul de periculozitate fiind mult mai ridicat decât în cazul unei infracţiuni clasice.

Astfel, o singură breşă realizată în operarea sistemelor informatice poate pune în pericol vieţi

omeneşti, ceea ce denotă faptul că dependenţa societăţii de sistemele informatice a căpătat o

dimensiune mult mai profundă decât cea intuită iniţial.

Ca urmare a dezvoltării tot mai accelerate a tehnologiei informatice, legislaţia statelor

lumii este într-o continuă schimbare, iar cooperarea internaţională este pusă în faţa unei provocări

continue produsă de creşterea criminalităţii informatice transnaţionale. În vederea combaterii

fenomenului de criminalitate informatică, din ce în ce mai multe state au procedat la armonizarea

propriilor legislaţii însă rezultatele sunt doar mulţumitoare şi nu se va putea vorbi de o eradicare a

fenomenului.

În ţara noastră, există în vigoare mai multe prevederi legale care reglementează infracţiuni

informatice, cuprinse în anumite legi speciale: Legea 677/2001, Legea 196/2003 privind prevenirea

şi combaterea pornografiei, etc., însă cea mai importantă reglementare juridică aplicabilă în acest

moment în materia criminalităţii informatice este Legea 161 din 04.09.2003 privind unele măsuri

pentru asigurarea transparenţei şi exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi mediul de

afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

3

CAPITOLUL 1.

Cadrul legal general intern privind criminalitatea informatică

Această revoluţie a tehnologiei informaţiei are ca efect impactul asupra evoluţiei

tehnologiei telecomunicaţiilor, fiind depăşită comunicarea telefonică de noile metode de transmitere

la distanţă nu numai a vocii, ci şi a datelor, muzicii, fotografiilor ori filmelor. Practic, schimburile

de informaţii nu mai apar numai între oameni, dar şi între oameni şi sisteme informatice ori numai

între acestea din urmă.

Accesul extrem de facil şi neîngrădit la informaţii, împreună cu posibilităţile practic

nelimitate de schimb ale acestora, au avut ca urmări schimbări economice şi sociale fără precedent,

dar în acelaşi timp serveşte şi scopurilor mai puţin legitime, cum ar fi apariţia unor noi infracţiuni,

sau săvârşirea infracţiunilor deja existente prin intermediul noii tehnologii.

Sistemul de drept existent este pus la încercare de apariţia noii tehnologii, care prevede

posibilitatea declanşării unei catastrofe de la mii de kilometrii depărtare prin apăsarea unui simplu

buton. Pentru a putea face faţă noilor provocări ridicate de dezvoltările tehnologice, legiuitorul

român a fost preocupat în ultimii ani de elaborarea unui cadru normativ capabil să reglementeze

accesul şi desfăşurarea activităţii prin intermediul sistemelor informatice în diferite sectoare interne

sau externe.

1.1.Prevederi legale referitoare la societatea informaţională

În România sunt în vigoare mai multe legi speciale, prin care sunt reglementate diferite

fapte în legătură cu sistemele informatice ori societatea informaţională în ansamblul ei. Cele mai

importante sunt următoarele prevederi legale:

„Legea 365/2002 privind reglementarea comerţului electronic;

Hotărârea de Guvern 1308 din 11.02.2002 privind aprobarea normelor metodologice pentru

aplicarea Legii 365/2002;

Ordonanţa de Guvern 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă;

Legea 8/1996 privind drepturile de autor şi drepturile conexe, împreună cu Legea 285/2004

pentru modificarea şi completarea Legii 8 / 1996;

Legea 455/2001 privind semnătura electronică;

4

Ordinul 218/2004 privind procedura de avizare a instrumentelor de plată cu acces la

distanţă, de tipul Internet-banking, Home-banking sau Mobilebanking;

Regulamentul 4/2002 al BNR privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor

de plată electronice şi relaţiile dintre participanţii la aceste tranzacţii;

Legea 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter

personal şi libera circulaţie a acestor date;

Legea 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal şi protecţia vieţii private în

sectorul comunicaţiilor electronice;

Legea 102/2005 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de

Supraveghere şi Protecţie a Datelor cu Caracter Personal;

Legea 64/24.03.2004 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei asupra criminalităţii

informatice;

Legea 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei;

Legea 451/2004 privind marca temporală;

Legea 589/2004 privind reglementarea activităţii electronice notariale”1.

Însă, în ceea ce priveşte infracţiunile informatice, cea mai importantă reglementare juridică

în materia criminalităţii informatice aplicabilă în România este Legea nr.161/2003 privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenţei şi exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în

mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

1.2.Legea 161/2003

Cu ajutorul în calitate de observatori al Canadei, Statelor Unite ale Americii, Japoniei şi

Africii de Sud, în data de 23 noiembrie 2001, statele membre ale Consiliului Europei au redactat si

semnat „Conventia asupra criminalitatii cibernetice". Doi ani mai târziu, s-a semnat şi Protocolul

Aditional pentru Conventia asupra criminalitatii cibernetice, semnat şi de Romania la data de 9

octombrie 2003. Prin aceste reglementări internaţionale se stabileşte cadrul de bază pentru

anchetarea şi sancţionarea penală a infracţiunilor informatice, precum şi pentru cooperarea

interstatală.

Prin Legea 161/2003, Parlamentul României a încercat o adaptare la mediul românesc a

acestor prevederi internaţionale. Astfel, în Titlul III din lege, intitulat “Prevenirea şi combaterea

criminalităţii informatice “, în cuprinsul articolelor 34-67, au fost introduce şi grupate faptele

1 M. Dobrinoiu, Infracţiuni în domeniul informatic, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, p. 154.

5

prevăzute ca infracţiuni conform clasificărilor şi definiţiilor formulate în „Convenţia asupra

criminalităţii cibernetice”.

Scopul Legii 161/2003 este reglementat chiar în primul articol al Titlului III din lege, în

cuprinsul art. 34: „Prezentul titlu reglementează prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice,

prin măsuri specifice de prevenire, descoperire şi sancţionare a infracţiunilor săvârşite prin

intermediul sistemelor informatice, asigurându-se respectarea drepturilor omului şi protecţia datelor

personale”2.

Astfel, în cuprinsul Legii 161/2003, infracţiunile informatice sunt grupate în trei categorii

de infracţiuni:

Prima categorie este prevăzută în Secţiunea 1 a Capitolului III, intitulat “Infracţiuni şi

contravenţii”. Această categorie conţine “Infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi

sistemelor informatice”, prevăzute în cuprinsul art. 42-46:

Infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic;

Infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice;

Infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice;

Infracţiunea de perturbare a funcţionării sistemelor informatice;

Infracţiunea de a realiza operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice.

Conform art. 47, tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 42-46 se pedepseşte.

Cea de-a doua categorie de infracţiuni este reglementată de art. 48 şi art. 49, conţinute de

Secţiunea a 2-a a capitolului III şi este intitulată chiar „Infracţiuni informatice”:

Infracţiunea de fals informatic;

Infracţiunea de fraudă informatică.

La fel ca şi în cazul infracţiunilor din prima categorie, tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 48 şi

art. 49 se pedepseşte.

Cea de-a treia categorie de infracţiuni este enunţată în cuprinsul art. 51 şi reprezintă

„Pornografia infantilă prin intermediul sistemelor informatice”. De asemenea, tentativa acestei

infracţiuni se pedepseşte.

2 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

6

CAPITOLUL 2.

Infracţiunile prevăzute de Legea 161/2003

2.1. Infracţiuni contra confidenţialităţii şi integrităţii datelor şi sistemelor informatice

2.1.1.Infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic

Această infracţiune este incriminată în art. 42 din Legea 161/2003:

„(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare

de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută la alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu

închisoare de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) sau (2) este săvârşită prin încălcarea măsurilor de securitate,

pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani”3.

Observăm că infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic este prezentă într-o

variantă tip (alin.1, care prezintă accesul simplu) şi două variante agravate (alin.2, care prezintă

accesul în scopul obţinerii de date informatice, fiind cel mai frecvent şi alin.3, care prezintă accesul

prin încălcarea măsurilor de securitate, fiind mai dificil de realizat datorită nivelului înalt de

cunoştinţe tehnice necesare).

Subiectul activ al infracţiunii nu necesită o calitate specială, putând fi orice persoană

responsabilă penal, însă bineînţeles că o asemenea persoană posedă cunoştinţe în domeniul

tehnologiei informaţiei. Participaţia este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare sau

complicitate. În ceea ce priveşte subiectul pasiv, este proprietarul de drept al sistemului informatic

accesat ilegal sau al datelor informatice vizate, persoană fizică sau juridică. Poate exista şi un

subiect pasiv colectiv, atunci când accesul în sistemul informatic generează în mod automat accesul

ilegal în alte sisteme similare interconectate cu primul, dar şi un subiect pasiv secundar, în cazul în

care datele informatice vizate de accesul ilegal se referă la o persoană fizică sau juridică, alta decât

proprietarul de drept al respectivului sistem informatic.

Elementul material prin care se realizează infractiunea constă într-o actiune şi anume,

„accesul fară drept" la un sistem informatic. Pentru obţinerea accesului, făptuitorul va încerca o

gamă variată de procedee tehnice, cum ar fi: atacul prin parolă, atacul de acces liber, atacul care

exploatează slăbiciunile tehnologice, atacul care exploatează bibliotecile partajate, atacul IP ori

atacul prin deturnarea TCP, etc4.

3 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html4 L. Klander, Anti-Hacker, Ed. All Educational, Bucureşti, 1998, p. 22,

7

Atacul prin parolă

De exemplu, pentru a prelua parolele dintr-o reţea Windows NT, hackerul trebuie să aibă

acces la cel puţin un nume de utilizator şi la implementarea NT a algoritmului MD4. Unicul loc în

care poate găsi numele de utilizator şi funcţia hash MD4 este baza de date, aşa că o copiază şi apoi

va efectua fie un atac prin forţă brută (folosirea unui program de ghicire automatizat),fie un atac

prin dicţionar (trece cuvintele dintr-un dicţionar prin prompterul de login Windows NT sau ia

cuvinte din dicţionar şi le criptează unul câte unul, folosind acelaşi algoritm de criptare ca şi NT).

Atacul de acces liber

De exemplu, utilizatorii pot crea fişiere-gazdă cu acces liber, care includ numele gazdelor

(host) sau adresele de unde un utilizator poate obţine acces la sistem fără parolă. Prin urmare,

hackerul poate obţine controlul asupra sistemului dacă ghiceşte numele unui sistem cu acces liber

sau o combinaţie host – nume utilizator. Atacul de acces liber este şi un bun exemplu de atac care

exploatează slăbiciunile tehnologice.

Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale referitoare la

securitatea sistemelor informatice, fie că sunt de interes şi utilitate publică, fie că aparţin sferei

de interes privat. Obiectul material al infracţiunii îl constituie chiar sistemul informatic atacat (prin

„sistem informatic" se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive interconectate sau

aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor,

cu ajutorul unui program informatic). În ceea ce priveşte latura subiectivă, fapta poate fi săvârşită

cu intenţie directă sau indirectă. Conform art. 47, tentativa se pedepseşte.

2.1.2.Infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de date informatice

Este prevăzută în art. 43:

„(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este

destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui

sistem informatic constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice

provenite dintr-un sistem informatic ce conţine date informatice care nu sunt publice”5.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană responsabilă penal. De exemplu, un

şef, un angajator, hackerii maliţioşi sau chiar guvernul. Participaţia este posibilă în toate formele

sale: coautorat, instigare şi complicitate. Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică deţinătoare

de drept a sistemului informatic careia i s-a cauzat un prejudiciu.5 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

8

Obiectul material este constituit de fluxul de pachete informatice transportate de la un

echipament de calcul către altul sau în interiorul aceluiaşi sistem informatic, şi spre care se

îndreaptă interesul făptuitorului.

Elementul material constă într-o acţiune, mai precis „interceptarea" fără drept a unor

transmisii de date sau emisii electromagnetice. Pentru a preveni atacurile prin interceptare asupra

reţelelor distribuite, administratorii de sistem folosesc în general scheme de identificare, cum ar fi

un sistem cu parolă unică sau un sistem de autentificare prin tichete (cum este Kerberos).

În ce priveşte latura subiectivă, fapta poate fi săvârşită prin intentie directă sau indirectă,

iar tentativa se pedepseşte. In prezent, traficanţii de informatii desfăşoară activităţi mai ales în

ramura financiară şi de afaceri, încercând sa vândă informaţiile interceptate unor companii rivale.

2.1.3.Infracţiunea de alterare a integrităţii datelor informatice

Este prevăzută în art. 44:

„(1) Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste

date, fără drept, constituie infracţiune şi de pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

(2) Transferul neautorizat de date dintr-un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 la

12 ani.

(3) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (2) se sancţionează şi transferul neautorizat de date dintr-un

mijloc de stocare a datelor informatice”6.

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică responsabilă penal,

iar participaţia este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare si complicitate. În schimb,

subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică deţinătoare de drept a datelor şi informaţiilor care

constituie obiectul material al infracţiunii

Obiectul material al infracţiunii îl constituie entităţile materiale numite date informatice,

asupra carora se exercită o influenţă neautorizată.

Elementul material al infracţiunii poate fi reprezentat de una dintre următoarele acţiuni:

modificarea (acţiunea de a altera forma iniţială a datelor informatice), stergerea (înlăturarea în tot

sau în parte a datelor informatice din sistemul informatic sau din alte medii de stocare de tipul

HardDisk, CD, floppy, memory-stick), deteriorarea (alterările aduse conţinutului respectivelor date

informatice, ce produc imposibilitatea folosirii lor în scopul în care au fost generate) sau prin

restricţionarea accesului (prin metode specifice, datele nu mai sunt accesibile persoanelor autorizate

fără ca ele să fie în fapt şterse). Cele mai periculoase instrumente care alterează datele informatice6 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

9

sunt însă programele tip Virus (cei mai cunoscuţi sunt polimorfici, invizibili, lenţi, retro,

multipartiţi, protejaţi, companioni, fagi), Vierme sau Cal Troian, care se reproduc şi se pun în lucru

în alte programe ori fişiere de date ca programe de distrugere.

În varianta prevăzută de alin.2 şi 3, fapta poate fi săvârşită printr-un transfer neautorizat

(mutarea fără drept a datelor informatice din mediul de stocare autorizat pe un alt suport de stocare

extern sau chiar în interiorul aceluiaşi sistem informatic, dar în altă locaţie. Vorbim deci fie de o

copiere a datelor, fie de o relocare a acestora).

În ce priveşte latura subiectivă, fapta poate fi săvârşită prin intenţie directă sau indirectă,

iar, conform art. 47, tentativa se pedepseşte.

2.1.4.Infracţiunea de perturbare a funcţionalităţii sistemelor informatice

Constituie infracţiunea prevăzută de art. 45 din lege: „Fapta de a perturba grav, fără drept,

funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau

deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la aceste date constituie

infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani”7.

Şi în cazul acestei infracţiuni, subiectul activ poate fi orice persoană responsabilă penal, iar

participaţia este posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate. Subiectul pasiv este

persoana fizică sau juridică deţinătoare de drept a sistemului informatic a cărui funcţionare este

perturbată.

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale care protejează şi apără buna

funcţionare a sistemelor informatice. În schimb, obiectul material este reprezentat de datele

informatice împotriva cărora se îndreaptă făptuitorul.

Elementul material al acestei infractiuni se realizează prin orice acţiune de a perturba grav

funcţionarea sistemului informatic, modalităţile fiind enumerate în textul legal: introducerea,

transmiterea,modificarea,stergerea,deteriorarea sau restrictionarea accesului la un sistem informatic.

În ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea se poate comite cu intenţie directă sau

indirectă, iar tentativa se pedepseşte. Prin această infracţiune se pot produce fapte grave

de sabotaj computerizat sau chiar de terorism informatic. De exemplu, în 1995, cineva a închis

computerele care controlau aparatele de menţinere în viaţă a 12 pacienţi din spitalul Guy din

Londra. Bolnavii în cauză au putut fi salvaţi datorită eforturilor personalului medical, care i-a

menţinut în viaţă manual, atâta timp cât a durat repunerea aparatelor în stare de funcţiune.

7 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

10

2.1.5.Infracţiunea de a realiza operaţiuni ilegale cu dispozitive sau programe

informatice

Această infracţiune este prevăzută în art. 46 din lege: „(1) Constituie infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare de la 1 la 6 ani:

a) fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă,

fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârşirii uneia

dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45;

b) fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziţie, sub orice altă formă,

fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total

sau parţial la un sistem informatic în scopul săvârşirii uneia din infracţiunile prevăzute la art. 42-45.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi deţinerea, fără drept, a unui dispozitiv, program

informatic, parolă, cod de acces sau dată informatică dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul

săvârşirii uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 42-45”8.

Subiectul activ poate fi orice persoană fizică care răspunde penal, iar participaţia este

posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate. În schimb, subiectul pasiv al

infracţiunii este mai complex. Poate fi atât persoana fizică sau juridică deţinătoare de drept a

sistemului informatic, dar şi proprietarul ori deţinătorul dreptului de autor pentru produsele

hardware ori software modificate sau adaptate în scop infracţional.

În ce priveşte obiectul material, acesta constă atât în dispozitivele electronice ori

programele special create pentru a fi folosite ca mijloace pentru comiterea altor infracţiuni

informatice, precum şi în datele informatice ce ţin de protecţia sistemului (parole, coduri de acces).

Elementul material este reprezentat de acţiunea de a produce, vinde, importa, distribui sau pune la

dispoziţie dispozitive sau programe informatice în scopul săvârşirii infracţiunilor informatice. De

asemenea se sancţionează şi producerea, vânzarea, importul, distribuirea ori punerea la dispoziţia

persoanelor neautorizate a parolelor, codurilor de acces sau oricăror alte date informatice care

permit accesul, total sau parţial, la un sistem informatic.

Referitor la latura subiectivă, infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă calificată prin

scopul de a comite infracţiunile prevăzute la art. 42-45, iar tentativa se pedepseşte.

2.2. Infracţiuni informatice

2.2.1.Infracţiunea de fals informatic

8 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

11

Această infracţiune este prevăzută în art. 48 din lege: „Fapta de a introduce, modifica sau

şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând

date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe

juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani”9.

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal (bineînţeles, persoana trebuie să

fie iniţiată în ştiinţa calculatoarelor sau are acces la date şi sisteme informatice), iar participaţia este

posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate. În schimb, în cazul acestei infracţiuni,

subiectul pasiv va fi persoana fizică sau juridică prejudiciată şi faţă de care se produc consecinţe

juridice (patrimoniale, morale sau sociale) în urma contrafacerii datelor informatice. Subiect pasiv

adiacent va fi proprietarul de drept sau utilizatorul autorizat al sistemului informatic.

Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la încrederea publică în

siguranţa şi fiabilitatea sistemelor informatice, la valabilitatea şi autenticitatea datelor informatice.

Obiectul material constă în datele informatice asupra cărora îşi îndreaptă atenţia făptuitorul.

Elementul material se realizează printr-o acţiune de introducere, modificare sau ştergere de

date informatice, ori de restricţionare a accesului la aceste date (similar infracţiunii de alterare a

integrităţii datelor informatice). „Actele prin care se realizează elementul material al infracţiunii

implică efecte negative asupra stării datelor în ce priveşte capacitatea lor de a funcţiona şi atesta

fapte ori situaţii de maniera prevăzută de persoana care dispune de ele, ajungându-se la o situaţie

care corespunde fabricării unor documente false sau falsificării unor documente autentice”10.

Într-o abordare tehnică mai complexă, falsul informatic va lua una din următoarele forme:

Simularea poştei electronice;

Simularea hyperconexiunilor;

Simularea Web-ului

În ceea ce priveşte latura subiectivă, infracţiunea de fals informatic poate fi săvârşită numai

cu intenţie directă, calificată prin scopul urmărit (de a utiliza datele necorespunzătoare în vederea

producerii unor consecinţe juridice). De asemenea, potrivit art. 50 din lege, tentativa se pedepseşte.

2.2.2.Infracţiunea de fraudă informatică

Această infracţiune este reglementată în art. 49 din lege: “Fapta de a cauza un prejudiciu

patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin

9 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html10 I.Vasiu, L.Vasiu, Informatica Juridică şi Drept Informatic, Ed. Albastră, 2002, p.169.

12

restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem

informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, constituie

infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani”11.

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal (bineînţeles, persoana trebuie să

fie iniţiată în ştiinţa calculatoarelor sau are acces la date şi sisteme informatice), iar participaţia este

posibilă în orice formă: coautorat, instigare sau complicitate. În cazul acestei infracţiuni, subiectul

pasiv va fi persoana fizică sau juridică prejudiciată şi faţă de care se produc consecinţe juridice

(patrimoniale, morale sau sociale) în urma contrafacerii datelor informatice. Subiect pasiv adiacent

va fi proprietarul de drept sau utilizatorul autorizat al sistemului informatic.

Obiectul juridic constă în relaţiile sociale care protejează patrimoniul unei persoane.

Obiectul material este reprezentat atât de datele informatice (stocate în sistemele informatice

vizate), cât şi de entităţile materiale care compun un sistem informatic, individual sau aflat în

comunicare cu alte sisteme prin intermediul unei reţele.

Elementul material al infracţiunii se realizează printr-o acţiune de introducere, modificare

sau ştergere de date informatice ori de restricţionare a accesului la respectivele date. În mediul

informatic, frauda poate fi considerată ca o înşelăciune tradiţională realizată cu ajutorul

computerului. Pentru că frauda informatică poate avea mai multe forme, ca exemple avem:

Bait and switch (momeşte şi schimbă): făptuitorul ademeneşte clienţi făcând publicitate unor

produse care nu există sau ulterior sunt schimbate cu alte produse net inferioare;

Prizonierul spaniol: faptuitorul solicită sprijin financiar pentru a plăti cauţiunea unei

persoane celebre, victimă a unei înscenări în Spania, care nu doreşte publicitatea de scandal,

binefăcătorul urmând să fie ulterior recompensat considerabil;

Frauda salam: folosind sistemul informatic al unei bănci, făptuitorul modifică anumite linii

de program, rotunjind în minus sumele, diferenţele fiind redirecţioanate către un alt cont;

Referitor la latura subiectivă a infracţiunii, frauda informatică se săvârşeşte numai cu

intenţie directă, aceasta fiind calificată de scopul obţinerii unui beneficiu material pentru sine sau

pentru altul. Tentativa se pedepseşte, însă, în acest caz, cel mai adesea nu se va reţine tentativa la

această infracţiune, ci infracţiunea de fals informatic.

2.3. Pornografia infantilă prin sisteme informatice

Această infracţiune este reglementată în art. 51 din lege: “(1) Constituie infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi producerea în vederea

răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziţie, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine 11 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html

13

sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deţinerea, fără

drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a

datelor informatice. (2) Tentativa se pedepseşte”12.

Subiectul activ poate fi orice persoană care răspunde penal. În cazul producerii în vederea

răspândirii, subiecţi ai infracţiunii sunt toate persoanele care iau parte la diferite stadii ale

procesului de producere a materialelor pornografice cu minori. Participaţia este posibilă în toate

formele sale: coautorat, instigare ori complicitate. Subiectul pasiv va fi minorul ale cărui ipostaze

pornografice au fost înregistrate, stocate ori transmise prin sisteme informatice.

Obiectul juridic constă în relaţiile sociale ce urmăresc protejarea minorilor, în timp ce

obiectul material este reprezentat de suportul de stocare a datelor din sistemele informatice ce

conţin materialele pornografice cu minori. Materialele pornografice cu minori presupun existenţa

unui comportament sexual explicit al unui minor sau al unei persoane majore prezentate ca un

minor. “În literatura juridică se face distincţie pe bună dreptate între caracterul obscen al unui

material şi o operă de artă. În genere opera de artă este străină de obscen, acesta neputând fi folosit

în creaţia artistică sau literară, decât ca procedeu de îngroşare a unei idei, scene, personagiu etc., în

care caz elementele obscene îşi pierd funcţional acest caracter fiindcă artistul le pune în slujba unui

ideal moral, le dă o funcţie educativă”13.

Elementul material este modalitatea de executare, precum: producerea în vederea

răspândirii (fabricarea materialelor în vederea răspândirii lor), oferirea (acţiunea de a prezenta

aceste materiale unei persoane), punerea la dispoziţie (asigurarea accesului gratuit sau contra cost la

materialele pornografice cu minori), răspândirea (difuzarea materialelor pornografice sau expunerea

lor), transmiterea (predarea obiectelor care conţin imagini cu pornografie infantilă), procurarea

pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori (acţiunea de luare în posesie a

materialelor pornografice cu minori), deţinerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori

într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice (simpla păstrare ilegală a

materialelor). Această infracţiune se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă.

CONCLUZII

Trăim într-o societate care, datorită dezvoltării excesive şi rapide, a ajuns să depindă

aproape în exclusivitate de tehnologie. Avântul tehnologic a adus importante îmbunătăţiri ale

12 http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html13 V. Dongoroz, S. Kahane, I. Oancea, I. Fodor, N. Iliescu, C. Bulai, R. Stănoiu, V. Roşca, Explicaţii teoretice ale codului penal român, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972 , p. 709.

14

condiţiilor şi modului de viaţă în întreaga lume, însă, evolutia informatică a dus şi la apariţia unor

oportunităţi noi de a încălca legea penală prin tipuri de infracţiuni care nu puteau fi cunoscute în

vechile condiţii tehnologice.

Astfel, criminalitatea informatică a devenit cea mai utilizată formă de criminalitate în ziua

de astăzi, infractorii profitând de posibilitatea săvârşirii infracţiunii de la distanţă şi de dificultatea

cu care pot fi găsiţi.

În lupta cu criminalitatea informatică, este nevoie de un cadru legislativ bine pus la punct în ceea ce

priveşte prevenirea, descoperirea şi sancţionarea acestor fapte. Mai mult decât atât, infracţiuni vechi

se săvârşesc astăzi prin mijloace moderne (furtul informatic), la distanţe de mii de kilometri,

cooperarea internatională fiind vitală pentru combaterea acestui flagel.

Prin urmare, statele lumii au adoptat şi ratificat acte internationale („Convenţia asupra

criminalităţii cibernetice”, „Protocolul adiţional pentru Convenţia asupra criminalităţii cibernetice,

privind incriminarea actelor de natură rasială şi xenofobă comise prin intermediul sistemelor

informatice”, „Protocolul Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra drepturilor copiilor”, etc. ) prin care

se acoperă necesitatea incriminării unor fapte penale cum ar fi: accesul ilegal la un sistem

informatic, interceptarea ilegală a transmisiilor informatice, falsul informatic, frauda informatică,

pornografia infantilă pe internet, violări ale drepturilor de preprietate şi alte drepturi conexe, etc.

Fiind parte la aceste acte internaţionale, Romania este obligată să-şi dezvolte un sistem

legislativ specific combaterii acestui tip de infracţiuni şi asigurării unei colaborări internaţionale

care să dea rezultate. Prin urmare, Legea 161/2003 prin care au fost transpuse directivele

internaţionale în materia criminalităţii informatice în dreptul intern reprezintă un început, dar pentru

a putea ţine pasul cu diversitatea infracţională uriaşă care se poate realiza cu o simplă tastatură şi cu

un simplu clic de mouse, activitatea legislativă internă, dar şi internaţională nu trebuie sa se

oprească aici.

BIBLIOGRAFIE

1. Dobrinoiu, Maxim, Infracţiuni în domeniul informatic, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;

15

2. Dongoroz, Vintilă, Kahane, Siegfried, Oancea, Ion, Fodor, Iosif, Iliescu, Nicoleta, Bulai,

Constantin, Stănoiu, Rodica, Roşca, Victor, Explicaţii teoretice ale codului penal român, vol.

IV, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1972;

3. Klander, Lars, Anti-Hacker, Editura All Educational, Bucureşti, 1998;

4. Vasiu, Ioana, Vasiu, Lucian, Informatică Juridică şi Drept Informatic, Editura Albastră,

Bucureşti, 2002;

5. http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/criminalitate-informatica/prevederi-legislative-

privind-prevenirea-si-combaterea-criminalitatii-informatice/legea-1612003-pentru-

prevenirea-si-sanctionarea-coruptiei.html.

16