Infractiuni Prevazute de Legi Speciale (1)

$: Infractiuni Prevazute de Legi Speciale (1)$
ANALIZA INFRACŢIUNILOR PREVĂZUTE DE ORDONANŢA DE URGENŢĂ NR.1 195 / 2002

1.1.PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI AUTOVEHICUL SAU TRAMVAI NEÎNMATRICULAT SAU NEÎNREGISTRAT

1. CONŢINUTUL LEGAL

Conform art. 85, alin. 1, constituie infracţiune punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neinmatriculat sau neinregistrat.

2. CONDIŢII PREEXISTENTE

A. Obiectul infracţiunii

a) Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale, referitoare la siguranţa traficului rutier.b) Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale privind obligativitatea înmatriculării autovehiculelor şi înregistrarii tramvaielor atunci când acestea se deplasează pe drumurile publice. c) Obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie autovehicul neînmatriculat sau tramvaiul neînregistrat.

Prin autovehicul, conform art. 6 pct. 6 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2002, se înţelege vehiculul echipat cu motor în scopul deplasarii pe drum. Troleibuzele şi tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Mopedele, vehiculele care se deplaseaza pe sine, denumite tramvaie, tractoarele folosite în exploatările agricole şi forestiere, precum şi vehiculele pentru efectuarea de servicii sau lucrări, care se deplaseaza numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule.

Despre un autovehicul se poate spune că este neînmatriculat, iar despre un tramvai că nu este înregistrat atâta timp cât nu au fost luate în evidenţa autorităţilor competente în situaţia în care sunt noi. Se consideră totodată că sunt neînmatriculate, respectiv neînregistrate şi atunci când s-a procedat la radierea din evidenţele autorităţilor competente.

1 Publicată în M. Of. nr.958 din 28 decembrie 2002, republicată în M. Of. nr.670 din 3 august 2006, cu modificările şi completările aduse de:ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.63 din 6 septembrie 2006; HOTĂRÎREA nr.1391 din 4 octombrie 2006; LEGEA nr.6 din 9 ianuarie 2007;DECIZIA nr.347 din 3 aprilie 2007;ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.69 din 28 iunie 2007;DECIZIA nr.661 din 4 iulie 2007;DECIZIA nr.742 din 24 iunie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.146 din 4 noiembrie 2008; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.9 din 18 februarie 2009; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.54 din 23 iunie 2010; LEGEA nr.202 din 25 octombrie 2010; ORDONANŢA nr.5 din 26 ianuarie 2011; LEGEA nr. 161 din 11 iulie 2011;DECIZIA nr.500 din 15 mai 2012;LEGEA nr.187 din 24 octombrie 2012;LEGEA nr.203 din 9 noiembrie 2012.

1

Îndeplinirea procedurii de înmatriculare/înregistrare se finalizează prin atribuirea unui număr de ordine şi eliberarea unui document denumit certificat de înmatriculare/înregistrare.

B. Subiecţii infracţiunii

a) Subiectul activ este persoana care pune în circulaţie sau conduce un autovehicul neînmatriculat ori un tramvai neînregistrat.

Subiect activ al infracţiunii este de regulă o persoană care deţine permis de conducere corespunzător categoriei din care face parte vehiculul pus în circulaţie sau condus pe drumul public. Dacă subiectul activ (persoana care conduce pe drumul public un autovehicul neînmatriculat) nu are permis de conducere se va reţine un concurs de infracţiuni între infracţiunea pe care o analizăm şi conducerea fără permis.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul în calitatea sa de garant al tuturor valorilor sociale iar în secundar autorităţile competente care au ca atribuţii principale asigurarea desfăşurării în bune condiţii a circulaţiei pe drumurile publice, ţinerea evidenţei precum şi înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor.

3. CONŢINUTUL CONSTITUTIV

A. Latura obiectivă

a) Elementul material al infracţiunii este reprezentat de o acţiune. În concret infracţiunea se poate săvârşi în două modalităţi ale elementului material şi anume: punerea în circulaţie şi conducerea.

Prin punerea în circulaţie se înţelege dispoziţia sau încuviinţarea ca autovehiculul, tramvaiul să circule pe drumurile publice fără a fi înmatriculat, respectiv înregistrat.

De exemplu, săvârşeşte această infracţiune, sub forma punerii în circulaţie, patronul unei societăţi comerciale care ştiind că un autovehicul nu este înmatriculat dă ordin unui şofer angajat să plece în cursă. De asemenea săvârşeşte această infracţiune proprietarul unui autoturism care încredinţează altei persoane autoturismul neînmatriculat pentru a fi condus pe drumul public. Dacă în acest ultim caz persoana căreia i s-a încredinţat autovehiculul ştie că autoturismul este neînmatriculat şi în plus nu posedă permis de conducere se va reţine în sarcina conducătorului un concurs de infracţiuni între conducerea unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea fără permis de conducere.

Conducerea presupune activitatea unei persoane care prin acţiunile sale determină punerea în mişcare a vehiculului, prin acesta înţelegându-se orice mijloc de transport fără autopropulsie (bicicletă, căruţă), autovehiculului, sau a tramvaiului şi determinarea traiectoriilor de deplasare pe drumul public.

Punerea în circulaţie sau conducerea trebuie să privească întotdeauna un autovehicul neînmatriculat sau tramvai neînregistrat.

În practica judiciară2 s-a reţinut un concurs de infracţiuni între conducerea pe drumul public a unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea pe drumul public a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare prin montarea pe caroserie a unor piese şi a numărului de înmatriculare aparţinând altui autoturism. În concret, noul autovehicul, format prin demontarea de pe un autoturism avariat a cutiei de viteze, a motorului şi a plăcuţelor de înmatriculare, urmată

2 Tribunalul Maramureş, decizia penală nr.531 din 14 decembrie 1998, în Dreptul nr.3/2000, p. 122.

2

de montarea acestora pe caroseria altui autoturism, nu avea elementele de identificare esenţiale în funcţie de care se procedează la înmatriculare (respectiv seria de motor şi de caroserie), astfel încât fapta conducătorului auto de a circula cu acest nou format autovehicul întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare întrucât numerele de înmatriculare montate pe autovehiculul nou format corespund elementelor esenţiale de identificare ale altui autoturism înscris în evidenţele poliţiei ca fiind înmatriculat sub aceste numere.

Se pune întrebarea dacă se poate vorbi în acest caz de „număr fals”. Pentru existenţa infracţiunii de punere în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare, nu se cere ca numărul sub care circula autovehiculul să fie neapărat falsificat în sens fizic, material. Dimpotrivă, plecând de la finalitatea legii, care urmăreşte să asigure identificarea persoanelor care au comis infracţiuni sau contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice, pentru existenţa laturii obiective a acestei infracţiuni este suficient ca numărul sub care circulă autovehiculul să nu corespundă autovehiculului pe care este montat, potrivit evidenţei organului de poliţie, ori pentru că a expirat sau a fost radiat.

Aşadar, dacă autorul circulă pe drumul public cu un autovehicul neînmatriculat având o plăcuţă cu număr fals va exista un concurs de infracţiuni între conducerea pe drumul public a unui autovehicul neînmatriculat şi conducerea pe drumul public a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare.

Pentru întregirea laturii obiective trebuie îndeplinită o condiţie esenţială referitoare la locul comiterii infracţiunii. Punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul trebuie să se facă pe drumurile publice.

Drumul public conform art.6 pct.14 din Ordonanţa de urgenţă nr.195/2002, este orice cale de comunicaţie terestra, cu excepţia căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulaţiei publice; drumurile care sunt închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile ( a se vedea drumul naţional Soveja Lepşa – judeţul Vrancea). Potrivit art. 3 din Ordonanţa Guvernului3 nr. 43/1997 din punct de vedere al destinaţiei drumurilese împart în: a) drumuri publice - drumuri de utilitate publica destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei naţionale, ale populaţiei şi de apărare a tarii; acestea sunt proprietate publica; b) drumuri de utilitate privată - drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru organizarile de şantier; ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.Potrivit art. 4 Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 din punct de vedere al circulaţiei drumurile se împart în:

3 Publicată în M. Of. nr. 237 din 29 iunie 1998, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANŢA nr. 132 din 31 august 2000; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 295 din 30 decembrie 2000; ORDONANŢA nr. 79 din 30 august 2001; LEGEA nr. 413 din 26 iunie 2002; ORDINUL nr. 1959 din 5 decembrie 2002; ORDONANŢA nr. 26 din 30 ianuarie 2003; LEGEA nr. 227 din 23 mai 2003; LEGEA nr. 47 din 17 martie 2004; ORDONANŢA nr. 21 din 27 ianuarie 2005; LEGEA nr. 98 din 3 mai 2005; ORDONANŢA nr. 38 din 9 august 2006; LEGEA nr. 10 din 9 ianuarie 2007; LEGEA nr. 130 din 8 mai 2007;ORDONANŢA nr.7 din 29 ianuarie 2010;ORDONANŢA nr.5 din 26 ianuarie 2011; LEGEA nr. 161 din 11 iulie 2011;LEGEA nr.71din 28 martie 2013.

3

a) drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privată care asigura, de regula, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor; b) drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate publica închise temporar circulaţiei publice.Considerăm că la această infracţiune prezintă importanţă drumuri deschise circulaţiei publice.

Drumul public poate fi un drum european, naţional, judeţean sau comunal. Drumurile de exploatare forestieră, de calcar ,de nisip, de cărbune, etc. nu sunt considerate drumuri publice. Conducerea unui autovehicul pe un drum care nu este deschis circulaţiei publice nu constituie infracţiunea pe care o analizăm. În cazul în care conducătorul a produs un accident din care a rezultat uciderea din culpă a unei persoane, acesta va răspunde numai pentru infracţiunea prevăzută la art. 178 alin.2 din Codul penal.

b) Urmarea socialmente periculoasă este starea de pericol ce se creează pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.Conducerea şi punerea în circulaţie a unor autovehicule înmatriculate fiind starea de normalitate şi legalitate, prin săvârşirea acestei infracţiuni se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite.

c) Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei. Infracţiunea pe care o analizăm este una de pericol, astfel că pentru existenţa ei este necesar să se dovedească săvârşirea faptei într-una din modalităţile descrise în textul de lege, nemaifiind necesară producerea unei urmări materiale.

B. Latura subiectivă

a) Vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei, care poate fi directă sau indirectă; prin săvârşirea faptei autorul prevede că aduce atingere regimului circulaţiei pe drumurile publice, urmărind sau doar acceptând acest rezultat. Culpa nu este posibilă ca formă a vinovăţiei cu care se poate comite această infracţiune. S-ar putea susţine că, dacă autorul infracţiunii a fost de bună credinţă, în sensul că nu a avut de unde să ştie că autovehiculul nu este înmatriculat, ba mai mult fiind asigurat de proprietarul acestuia că sunt îndeplinite formele legale pentru înmatriculare, nu va exista infracţiune putând fi invocată eroarea de fapt ca o cauză care înlătură caracterul penal al faptei.

O asemenea afirmaţie nu poate fi susţinută cu temeiuri legale, deoarece orice conducător este obligat să aibă asupra sa certificatul de înmatriculare/înregistrare atunci când conduce un autovehicul sau un tramvai pe drumurile publice. Eroarea de fapt ar putea fi invocată în situaţia în care certificatul de înmatriculare/înregistrare este fals iar acest lucru nu poate fi pus în evidenţă decât în urma unei examinări de specialitate.

b) Mobilul şi scopul există ca la orice infracţiune şi vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.

4. FORME, MODALITĂŢI, SANCŢIUNI.

A. FormeActele de pregătire şi tentativa deşi posibile nu sunt pedepsite de lege.

4

Infracţiunea se consumă în momentul în care un autovehicul neînmatriculat sau un tramvai neînregistrat, sunt conduse pe drumul public sau când are loc punerea în circulaţie a unui autovehicul neînmatriculat sau a unui tramvai neînregistrat.

În ceea ce priveşte conducerea trebuie să precizăm că infracţiunea se consumă după ce vehiculul a fost pus în mişcare pe drumul public.

Punerea în circulaţie este o infracţiune instantanee pe când conducerea este o infracţiune continuă. În această formă infracţiunea cunoaşte şi momentul epuizării care se produce atunci când autorul încetează conducerea, din proprie iniţiativă sau este oprit de persoanele abilitate de lege(poliţişti).

B. Modalităţile de săvârşire ale infracţiunii sunt cele prezentate în textul de lege:- punerea în circulaţie sau conducerea unui autovehicul neînmatriculat;- punerea în circulaţie sau conducerea unui tramvai neînregistrat;

C. SancţiuniPedeapsa prevăzută pentru această infracţiune este închisoarea de la 1 la 3 ani.

1.2. PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI AUTOVEHICUL SAU TRAMVAI CU NUMĂR FALS DE ÎNMATRICULARE SAU ÎNREGISTRARE


Conform art. 85 alin. 2 constituie infracţiune „Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare”.



a) Obiectul juridic generic este constituit din relaţii sociale privind circulaţia pe drumurile publice.

b) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale care apar în legătură cu conducerea autovehiculelor pe drumurile publice. Protejarea acestor relaţii poate avea loc numai dacă autovehiculele sunt înmatriculate sau tramvaiele sunt înregistrate conform legii.

c) Obiectul material este reprezentat de autovehiculul cu număr fals de înmatriculare sau de tramvaiul cu număr fals de înregistrare.

În ceea ce priveşte explicaţiile noţiunilor „autovehicul” şi „tramvai” trimitem la analiza infracţiunii prevăzută în art. 85 alin. 1, făcută anterior.

B. SUBIECŢII INFRACŢIUNII

5

a) Subiectul activ poate fi orice persoană care conduce ori pune în circulaţie un autovehicul cu număr fals de înmatriculare ori un tramvai cu număr fals de înregistrare. Dacă persoana nu posedă permis de conducere corespunzător sau are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte 0,80g/l alcool pur în sânge, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii este autoritatea care supraveghează, dirijează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, adică poliţia rutieră.


A. Latura obiectivă.

a) Elementul material se prezintă sub forma unei acţiuni. Acţiunea cunoaşte două modalităţi alternative, şi anume, punerea în circulaţie şi conducerea. Aceste noţiuni au fost explicate la analiza infracţiunii de la art. 85 alin. 1.

O cerinţă esenţială pentru existenţa acestei infracţiuni este ca autovehiculul sau tramvaiul să aibă număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.

Un autovehicul este considerat că are număr de înmatriculare fals atunci când numărul afişat pe caroseria acestuia nu a fost atribuit de autoritatea competentă acelui autovehicul. Nu prezintă relevanţă dacă autovehiculul era înmatriculat sau nu, simpla montare a plăcuţelor de înmatriculare cu numărul fals pe acesta, atunci când se deplasează pe drumul public, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii analizate.

Numărul de înmatriculare fals se poate prezenta sub forma unui înscris care este confecţionat de autor sau poate fi chiar un număr care a fost atribuit altui autovehicul.

Acesta poate fi confecţionat în ateliere clandestine, combinaţiile de litere şi cifre fiind alese la întâmplare. Considerăm că un autovehiculul are număr fals de înmatriculare şi atunci când numărul de înmatriculare a fost atribuit în condiţii legale unui anume autovehicul dar a fost furat de pe acesta fiind folosit de autorul furtului la un alt autovehicul. În această situaţie numărul corespunde unui autovehicul legal înmatriculat, dar este folosit pentru un alt autovehicul neînmatriculat, la un autovehicul înmatriculat dar care pe o anumită perioadă nu are drept de circulaţie sau la un autovehicul cumpărat din străinătate care nu are drept de circulaţie în România. Dacă autovehiculul adus din străinătate nu avea dreptul de circulaţie în România şi în plus el are numere false, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni.

Aşadar, se poate vorbi de număr fals de înmatriculare în următoarele două ipoteze: ipoteza autovehiculului înmatriculat în condiţiile legii, dar care poartă un alt număr de înmatriculare decât cel înscris în certificatul de înmatriculare şi ipoteza autovehiculului cu privire la care deţinătorul (proprietarul) său nu şi-a îndeplinit obligaţia de înmatriculare, dar care poartă un număr de înmatriculare oarecare sau chiar numărul avut anterior radierii sale din circulaţie.

Nu se consideră număr fals de înmatriculare cel inscripţionat pe o bucată de carton, în situaţia în care înmatricularea a fost legal făcută, dar, din diferite motive nu s-au putut confecţiona şi elibera aceste numere (adică plăcuţele de înmatriculare).

Constituie infracţiune4 fapta persoanei care neavând permis, conduce pe drumul public un tractor cu remorcă ce fusese radiat. În acest caz se va reţine un concurs între infracţiunile de conducere pe drumul public a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare şi conducerea fără

4 Trib Suceava, decizia penală nr. 503/1996, nepublicată;

6

a avea permis de conducere. De asemenea constituie infracţiune5 fapta persoanei care a condus pe drumurile publice un autoturism cumpărat din străinătate, înmatriculat dar care purta numărul cu care a fost introdus în România, după ce acesta şi-a pierdut valabilitatea. Dacă şi în acest caz autorul infracţiunii nu avea permis de conducere se va reţine un concurs de infracţiuni6.

În cele ce urmează am dori să abordăm o problemă interesantă ce are legătură cu acestă infracţiune. După cum se ştie pe lângă numărul de înmatriculare mai există şi alte categorii de numere pe care le pot purta autovehiculele şi anume numărul de înmatriculare temporară şi numărul provizoriu, acestea din urmă neavând caracterul de numere de ,, înmatriculare”. Potrivit Codului rutier în vigoare, până la înmatriculare, vehiculele susceptibile de a fi înmatriculate permanent, pot circula cu numere provizorii, pe baza unei autorizaţii speciale eliberate de autoritatea competentă. De asemenea, la cerere, persoanelor juridice care fabrică, asamblează, carosează ori testează autovehicule sau remorci li se pot elibera pentru acestea autorizaţii şi numere pentru probă [art. 13, alin (3) şi (4)]. Ca urmare în cazul montării pe autovehicule a unor numere provizorii false sau a unor numere de probă false faptele nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 85 alin. (2). Dacă se circulă pe drumul public cu un autovehicul având numărul provizoriu expirat se va reţine o singură infracţiune şi anume conducerea unui autovehicul neînmatriculat [art. 85 alin. (1)]. Pentru a se putea reţine şi infracţiunea de la alin. (2) textul de lege ar trebui modificat folosindu-se formularea ,, număr fals” în această situaţie încadrându-se şi numerele de înmatriculare temporară şi numerele provizorii7.

S-a mai considerat infracţiune8 fapta unei persoane de a circula pe drumurile publice cu un autoturism având numerele de înmatriculare care fuseseră radiate. În aceste condiţii, numerele de înmatriculare devin numere false din momentul radierii din circulaţie, întrucât trebuie considerat fals orice număr înscris pe tăbliţele montate la autovehicole care nu au corespondent într-o înscriere reală în evidenţele autorităţii competente să opereze înmatricularea.

În contextul celor analizate până acum ne punem întrebarea, ce se întâmplă dacă autovehiculul are falsificată seria şasiului de la motor? În acest caz considerăm că trebuie să se aplice art. 288 alin. 1 Cod penal falsul material în înscrisuri oficiale. Suportul pe care era inscripţionată o anumită serie, prin interpretarea noţiunii de „înscris oficial” este considerat în cele din urmă şi el înscris oficial conform art. 150 alin. 2 şi conform art. 288 alin. 3 Cod penal (orice alt înscris producător de efecte juridice).

O altă cerinţă esenţială este aceea ca fapta să se comită pe drumul public.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată regimului circulaţiei pe drumurile publice prin săvârşirea faptei.

c) Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei, infracţiunea pe care o analizăm fiind una de pericol. Urmarea se produce dacă, spre exemplu, autorul conduce pe drumul public un autoturism cu număr fals de înmatriculare. În momentul conducerii autoturismului pe drumul public se produce şi urmarea socialmente periculoasă.

d) Fapta trebuie săvârşită pe un drum public, în felul acesta evidenţiindu-se şi o condiţie referitoare la locul săvârşirii infracţiunii.

5 Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, sentinţa penală nr. 167/1966, nepublicată;6 Vasile Păvăleanu, Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi cu număr fals de înmatriculare, în R.D.P. nr. 4/1997, p.83.7 Mihai Dan, Număr fals de înmatriculare, în R.D.P. nr. 2/ 1996, p. 44.8 Tribunalul Suceava, decizia penală nr. 192/1999, în R.D.P. nr. 1/2001, p. 134.

7


a) Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă. Autorul ştie că autoturismul pe care îl conduce are un număr fals de înmatriculare şi totuşi îl conduce pe drumul public. Dacă infractorul nu a avut de unde să ştie că autoturismul are număr fals de înmatriculare (a împrumutat autovehiculul de la un prieten să ducă o rudă apropiată la spital) fapta nu va constitui infracţiune, fiind aplicabile dispoziţiile art. 51 Cod penal privind eroarea de fapt.

b) Mobilul şi scopul nu trebuie să se evidenţieze în mod deosebit.

4. FORME. MODALITĂŢI. SANCŢIUNI.

A. FormeActele de pregătire şi tentativa sunt posibile dar nu se pedepsesc. Celelalte explicaţii

suplimentare sunt identice cu cele precizate la infracţiunea anterioară.B. ModalităţiInfracţiunea se prezintă sub forma a două modalităţi:- conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau

a unui tramvai cu număr fals de înregistrare;- punerea în circulaţie pe drumurile publice a unui autovehicul cu număr fals de

înmatriculare sau a unui tramvai cu număr fals de înregistrare;C. SancţiuniPedeapsa pentru această infracţiune este închisoarea de la 1 la 5 ani.

1.3. TRACTAREA UNEI REMORCI NEÎNMATRICULATE SAU NEÎNREGISTRATE ORI CU NUMĂR FALS DE ÎNMATRICULARE SAU ÎNREGISTRARE


Potrivit art. 85 alin. 3 constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.



a) Obiectul juridic generic este reprezentat de relaţiile sociale, referitoare la siguranţa traficului rutier.

8

b) Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale privind obligativitatea înmatriculării sau a înregistrării, conform prevederilor legale, a remorcilor atunci când acestea se deplasează pe drumurile publice.

c) Obiectul material al aceste infracţiuni îl constituie o remorcă neînmatriculată ori neînregistrată sau care are număr de înmatriculare ori înregistrare fals.

În O.U.G. nr. 195/2002 se prevede la art. 6, pct. 27 că prin remorcă se înţelege acel vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor. La pct. 28 vom afla că prin remorca uşoară vom avea în vedere acea remorcă a cărei masă totală maximă autorizată nu depăşeşte 750 kg, iar la pct. 29 este defintiă semiremorca, ca fiind remorca a cărei masă totală maximă autorizată este preluată în parte de către un autovehicul sau de către un tractor. Astfel, vom avea în vedere, la analiza acestei infracţiuni, trei tipuri de remorci, fiecare având o destinaţie diferită.

B. Subiecţii infracţiunii.

a) Subiectul activ poate fi orice persoană care tractează cu autovehiculul o remorcă, din cele arătate la art. 6 din Ordonanţă, care nu este inmatriculată sau înregistrată ori are montat un număr fals de înmatriculare.

De precizat este faptul că autorul acestei infracţiuni trebuie să fie titularul unui permis de conducere valabil şi potrivit ansamblului de vehicule pe care le conduce.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii este în principal statul în calitatea sa de garant al tuturor valorilor sociale, iar în subsidiar, autorităţile competente care au atribuţii privind asigurarea desfăşurării în bune condiţii a circulaţiei pe drumurile publice, ţinerea evidenţei precum şi înmatricularea sau înregistrarea vehiculelor.



a) Elementul material al infracţiunii constă într-o acţiune, aceea de a tracta o remorcă neînmatriculată sau neînregistrată ori cu număr fals de înmatriculare. Astfel, activitatea incriminată este aceea de tractare.

Prin tractare se va înţelege acea activitate prin care se exercită o forţă de tracţiune asupra unui vehicul, prin tragerea după sine.

Această activitate de tractare trebuie să privească o remorcă. Remorca este definită în Dicţionrul explicativ al limbii române ca fiind acel vehicul fără autopropulsie, tras de un vehicul cu motor şi destinat transportului de mărfuri. Conform Codului rutier, remorca este un termen general pentru vehiculele care sunt tractate, acestea putând fi de mai multe tipuri, în funcţie de destinaţia pe care o au şi autovehiculele ce pot tracta asemenea remorci. Astfel, facem diferenţa între remorci uşoare, care au o masă proprie de până în 750 kg., remorci, care au o masă proprie de peste 750 de kg. însă nu depîşesc 3500 kg. şi semiremorci, care au o masă totală ce este preluată de autovehicul (cum e cazul camioanelor de mari dimensiuni, TIR- în termeni populari). Această clasificare se face şi datorită reglementărilor diferenţiate privind categoriile permisului de conducere:

o CATEGORIA B ansamblul de vehicule format dintr-un autovehicul din categoria B şi remorcă, în cazul în care masa totală maximă autorizată a ansamblului nu

9

depăşeşte 3.500 kg, iar masa totală maximă autorizată a remorcii nu depăşeşte masa proprie a autovehiculului trăgător;

o CATEGORIA CE - ansamblul de vehicule constând dintr-un vehicul trăgător din categoria C şi o remorcă, a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg;

o CATEGORIA DE - ansamblul de vehicule constând dintr-un vehicul trăgător din categoria D şi o remorcă a cărei masă totală maximă autorizată este mai mare de 750 kg. Remorca nu trebuie să fie destinată transportului de persoane.

Impunerea acestui text de lege se bazează pe necesitatea organelor de poliţie de a asigura identificarea persoanelor care au comis infracţiuni sau contravenţii privind circulaţia pe drumurile publice.

O condiţie esenţială pentru întregirea laturii obiective o reprezintă cea referitoare la locul comiterii infracţiunii. Astfel, activitatea de tractare a unei remorci trebuie să se desfăşoare pe un drum deschis circulaţiei publice.

b) Urmarea socialmente periculoasă este starea de pericol ce se creează pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice. Starea de normalitate şi legalitate fiind tractarea unei remorci înmatriculate, prin săvârşirea acestei infracţiuni se aduce atingere relaţiilor sociale ocrotite.

c) Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei, aceasta fiind o infracţiune de pericol.

B. Latura subiectivă.

a) Forma de vinovăţie cu care se săvârşeşte această infracţiune este intenţia directă. Autorul efectuează activitatea de tractare a unei remorci pe drumurile publice cunoscând faptul că aceasta este neînmatriculată, neînregistrată sau cu număr fals de înmatriculare.

b) Mobilul şi scopul nu trebuie evidenţiat în mod deosebit , acestea fiind semnificative la individualizarea pedepsei.


A. Forme.Actele de pregătire şi tentativa deşi posibile nu sunt pedepsite de lege.Infracţiunea se consumă în momentul în care o remorca neînmatriculată sau

neînregistrată, ori cu număr fals de înmatriculare este tractată pe drumul public. În ceea ce priveşte tractarea trebuie să precizăm că infracţiunea se consumă după ce ansamblul de vehicule (autovehicul şi remorcă) a fost pus în mişcare pe drumul public.

B. Modalităţi.Sunt două modalităţi în care se poate săvârşi această infracţiune: - tractarea unei remorci neînmatriculate sau neinregistrate; - tractarea unei remorci cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare.C. Sancţiuni.Pentru această infracţiune este prevăzută pedeapsa cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau

cu amendă.

10

1.4. CONDUCEREA UNUI AUTOVEHICUL SAU TRACTAREA UNEI REMORCI AVÂND NUMĂRUL DE ÎNMATRICULARE ORI ÎNREGISTRARE RETRAS SAU A UNUI VEHICUL ÎNMATRICULAT ÎN ALT STAT, CARE NU ARE DREPT DE CIRCULAŢIE ÎN ROMÂNIA

1. CONŢINUTUL LEGAL.

Potrivit art. 85 alin. 4, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

2. CONDIŢII PREEXISTENTE.

A. Obiectul infracţiunii.

a) Obiectul juridic generic este constituit din relaţii sociale privind circulaţia pe drumurile publice.

b) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale care sunt în legătură cu conducerea autovehiculelor respectiv tractarea de remorci pe drumurile publice. Protejarea acestor relaţii poate avea loc numai dacă autovehiculele sunt înmatriculate sau remorcile sunt înmatriculate ori înregistrate conform legii.

c) Obiectul material îl constituie în primul rând autovehiculul sau remorca ale cărei plăcuţe de înmatriculare sau înregistrare au fost retrase, iar în al doi-lea rând, vehiculul înmatriculat într-un stat străin care nu are drept de circulaţie pe drumurile publice din România.


a) Subiectul activ poate fi orice persoană, de naţionalitate română sau străină care conduce sau tractează pe drumurile publice ale României un autovehicul, respectiv tractează o remorcă, cu numărul de înmatriculare sau înregistrare retras sau înmatriculat în alt stat şi care nu are drept de a circula în România.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii este autoritatea care supraveghează, dirijează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, adică poliţia rutieră.

3. CONŢINUTUL CONSTITUTIV.


a) Elementul material al acestei infracţiuni este reprezentat de o acţiune, care poate fi săvârşită în două modalităţi:

a) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale carei placute cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase;

11

b) conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulaţie în România.

a) În cazul primei variante conducerea trebuie să privească un autovehicul, iar tractarea să privească o remorcă. De asemenea, în cazul autovehicului trebuie să avem în vedere faptul că plăcuţele cu numărul de înmatriculare au fost retrase, iar în cazul remorcii, că placuţele cu numărul de înmatriculare sau înregistrare au fost retrase. Se observă noţiunile diferite folosite de legiuitor, înmatriculare în cazul autovehiculelor şi înregistrare ori înmatriculare în cazul remorcilor. Activităţile incriminate, conducere şi tractare trebuie să se realizeze pe drumul public.

Potrivit dispoziţiilor legale retragerea plăcuţelor cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare, ca măsură tehnico-administrativă, este dispusă de poliţia rutieră şi constă în demontarea plăcuţelor de pe vehicul şi păstrarea lor la sediul poliţiei rutiere până la încetarea cauzelor care au dus la aplicarea acestei măsuri. Această măsură contravenţională poate interveni în momentul în care se constată că:

Nu sunt respectate normele tehnice constructive referitoare la transportul produselor periculoase;

Plăcuţele cu numărul de înmatriculare ori înregistrare nu sunt conforme cu standardul ori au aplicate dispozitive de iluminare, altele decât cele omologate;

Datele din certificatul de înmatriculare sau înregistrare nu concordă cu carcacteristicile tehnice ale vehiculului;

Vehiculul nu a fost radiat din circulaţie în cazurile prevăzute în O.U.G. nr.195/2002;

Vehiculul nu este asigurat de răspundere civilă în caz de pagube preoduse terţilor prin accidente de circulaţie, conform legii.

De asemenea, retragerea numerelor mai operează şi în cazul radierii care poate fi efectuată de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea, în anumte cazuri:

Proprietarul sau mandatarul accestuia doreşte retragerea din circulaţie a vehiculului si face dovada depozitării acestuia într-un spaţiu adecvat;

La trecerea vehiculului în proprietatea altei persoane; În cazul dezmembrării; La schimbarea domiciliului, reşedinţei sau sediului proprietarului; La scoaterea definitivă din România; În baza unei hotărâri judecătoreşti; In termen de 30 de zile de la decizia autorităţii publice locale, referitoare la

declararea vehiculului ca fiind fără proprietar.b) Pentru reţinerea infracţiunii în această variantă este necesar ca autovehiculul să nu aibă

drept de circulaţie în România. Prin aceasta înţelegem că este vorba de un autovehicul înmatriculat în străinătate şi adus în România, pentru care a expirat acea perioadă de trei luni în care poate circula pe teritoriul României fără a se face formalităţi suplimentare.

Pentru a exista infracţiunea, dreptul de circulaţie în România trebuie să nu existe în momentul conducerii autovehiculului pe drumurile publice. Fapta va fi infracţiune chiar dacă acest drept a existat înainte sau a fost dobândit după comiterea infracţiunii.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol creată pentru desfăşurarea traficului rutier pe drumurile publice din România prin săvârşirea faptei. Astfel, suntem în prezenţa urmării periculoase ce o presupune săvârşirea acestei infracţiuni în momentul

12

în care făptuitor conduce pe drumurile publice un vehicul cu numerele de înmatruclare ori înregistrare retrase, un autovehicul înmatrculat în alt stat, dar care nu are dreptul de a circula în România, respectiv de a tracta o remorcă cu numărul retras.

c) Legătura de cauzalitate dintre elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei, întrucât infracţiunea pe care o analizăm aici este una prin care se creează un pericol.

d) O altă cerinţă esenţială este aceea ca efectiva conducere sau tractare a vehiculelor, autovehiculelor sau remorcilor despre care am vorbit anterior să se realizeze pe un drum din România deschis circulţiei publice.


a) Forma de vinovăţie sub care poate fi săvârşită fapta prevăzută în acest alineat, este intenţia directă, întrucât autorul cunoaşte faptul că placuţele cu numerele de înmatriculare au fost anterior retrase de organele de poliţie rutieră pentru un anumit motiv, ori că autovehiculul nu are drept de circulaţie, dar totuşi acesta îl conduce. Însă, în situaţia în care autorul nu a avut de unde să ştie că autovehiculul are numerele retrase, luându-l cu împrumut de la un prieten care i-a spus că a pierdut respectivele numere, fapta nu va constitui infracţiune, conducătorul fiind în cazul unei erori de fapt.

b) Mobilul şi scopul nu prezintă interes, şi deci, nu trebuie evidenţiate în mod deosebit.


A. Forme. Actele de pregătire şi tentativa deşi posibile nu sunt pedepsite de lege. Consumarea

infracţiunii are loc în momentul când un autovehicul, cu numerele de înmatriculare retrase, sau înmatriculat în alt stat si fără a avea dreptul de a circula în România, este condus pe drumurile publice, respectiv când o remorcă cu numerele de înmatriculare / înregistrare este tractată. Fiind o infracţiune continuă, ea cunoaşte si un moment al epuizării, respectiv când autorul încetează conducere sau tractarea din proprie iniţiativă sau când este oprit de o persoană ce are acest drept.

B. Modalităţi.Infracţiunea analizată se poate prezenta sub forma a două modalităţi:

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale carei placuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase;

Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul înmatriculat în alt stat care nu are drept de circulaţie în România.

C. Sancţiuni.Pentru săvârşirea unei fapte cum e cea descrisă în alin. 4, legea prevede sancţiunea cu

închisoare de la 6 luni la 2 ani.

1.5. CONDUCEREA FĂRĂ PERMIS


13

În art. 86 alin. 1 este incriminată conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu poseda permis de conducere. Potrivit art. 86 alin. 2 constituie infracţiune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv sau al carei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.



a) Obiectul juridic specific este format din acele relaţii sociale care se referă la respectarea normelor privind circulaţia pe drumurile publice în ceea ce priveşte conducerea unui autovehicul pe drumurile publice de către persoane care posedă permis de conducere obţinut în condiţiile legii sau corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul.

b) Obiectul material. La această infracţiune nu există obiect material.


a) Subiectul activ este calificat fiind o persoană care nu are permis de conducere, are permis de conducere, dar corespunzător unei alte categorii de vehicule, ori permisul de conducere se află sub puterea unor sancţiuni impuse de încălcarea unor norme rutiere.

b) Subiect pasiv este autoritatea competentă şi îndreptăţită conform legii să acorde permisul de conducere sau să dispună retragerea sau anularea ori suspendarea exercitării dreptului de a conduce.



a) Elementul material constă în acţiunea de a conduce un autovehicul pe drumul public. Pentru a exista infracţiunea trebuie îndeplinite următoarele condiţii:

1. În primul rând persoana care conduce autovehiculul sau tramvaiul trebuie să nu aibă permis de conducere. O persoană nu are permis de conducere când nu a dat niciodată examen pentru obţinerea acestuia, dar şi atunci când a dat examen chiar de mai multe ori, iar în urma acestuia nu a reuşit să îndeplinească condiţiile impuse de lege.

2. De asemenea infracţiunea există când persoana -făptuitorul- posedă permis de conducere, dar acesta nu corespunde categoriei din care face parte autovehiculul (art. 86 alin. 2 teza I) condus pe drumul public (de exemplu făptuitorul posedă permis de conducere – categoria A şi conduce un autoturism pentru care este necesar permis de conducere – categoria B) sau atunci când nu are dreptul potrivit legii să conducă un tramvai (să manevreze un tramvai).

3. Conform art. 86 alin. 2, teza a doua, a treia şi a patra infracţiunea există şi atunci când făptuitorul posedă permis de conducere obţinut în condiţiile legii şi corespunzător categoriei din care face parte autovehiculul condus, dar permisul a fost retras sau anulat ori făptuitorului i-a fost

14

suspendată exercitarea dreptului de a conduce sau făptuitorul nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

În practica judiciară9 s-a considerat că prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni fapta unui conducător auto de a circula pe drumurile publice având permisul de conducere suspendat pe o perioadă de 90 de zile întrucât a fost depistat conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, după ce anterior a mai fost surprins circulând cu autoturismul în aceeaşi perioadă de suspendare a permisului de conducere.

De menţionat este faptul că şi în vechea reglementare conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană căreia i-a fost suspendată exercitarea dreptului de a conduce, constituia tot infracţiune (art. 36 alin.2). În practica judiciară10 mai veche au existat condamnări pentru fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul într-o perioadă în care permisul era reţinut (permisul fusese reţinut deoarece anterior autorul condusese pe drumul public un autovehicul aflându-se în stare de ebrietate), iar exercitarea dreptului de a conduce fusese suspendată. La acel moment acea soluţie a fost dată conform normelor legale, fapta fiind încadrată la art. 36 alin. 2.

Pentru existenţa tuturor modalităţilor elementului material descrise anterior mai trebuie îndeplinită o condiţie de loc şi anume conducerea trebuie să se facă pe drumul public.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă în starea de pericol ce rezultă din încălcarea normelor cu privire la obţinerea permisului de conducere şi a regulilor impuse de lege în acest domeniu. Conducerea unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere este periculoasă prin ea însăşi, deoarece persoana - făptuitorul- neposedând deprinderile necesare de a conduce, poate cauza accidente de circulaţie cu grave urmări materiale şi umane. Acelaşi raţionament se poate face şi în cealaltă variantă descrisă de art. 86 alin. 2 cu menţiunea că aici fiind obţinut permisul pentru o anumită categorie de autovehicule există totuşi anumite deprinderi.

În cazul conducerii unui autovehicul de o persoană al cărui permis a fost retras sau anulat ori i-a fost suspendat dreptul de a conduce,sau nu are dreptul de a conduce autovehicule în România urmarea constă pur şi simplu într-o stare de pericol, deoarece se încalcă o normă legală. Se poate întâmpla ca într-un caz concret în care permisul a fost anulat, făptuitorul să posede cele mai bune deprinderi de a conduce, dar pentru că textul de lege interzice conducerea unui autovehicul în aceste condiţii fapta sa constituie infracţiune.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, fiind vorba de o infracţiune de pericol.


a) Forma de vinovăţie sub care se săvârâşeşte această infracţiune este intenţia directă întrucât făptuitorul circulă pe drumurile publice, conducând un autovehicul sau tramvai, fără a avea dreptul de a conduce acea categorie de vehicule, punând în pericol, cu bună ştiinţă siguranţa celorlalţi participanţi la trafic. Pe de altă parte, nu poate fi tras la răspundere penală acela care a

9 Tribunalul Brăila, decizia penală nr. 324/A din 10 noiembrie 2006 , www.portal.just.ro.10 Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II- a penală, decizia nr. 578/1994, în R.D.P. nr. 2/1995, p. 145.

15

condus un vehicul pe drumurile publice, fără a fi luat la cunoştinţă de faptul că săvârşeşte o faptă antisocială prin aceasta. Este cazul minorului in vârstă de 17 ani care, necunoscând faptul că scuterul ce urma să-l conducă era prevăzut cu un motor a cărui capacitate cilindrică depăşea 50 cmc, lucru neatestat în certificatul de înregistrare, a condus scuterul pe drumurile publice.

b) Mobilul şi scopul nu prezintă interes, fiind vorba de o infracţiune de pericol.


A. FormeActele de pregătire şi tentativa deşi sunt posibile nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în momentul în care autovehiculul este condus pe drumul public.B. Modalităţile de săvârşire sunt cele descrise în art. 86 alin. 1 şi 2 şi care au fost tratate

la latura obiectivă.C. Sancţiuni - pedeapsa pentru infracţiunea de la art. 86 alin. 1 este închisoarea de la 1 la

5 ani, iar pentru cea de la alin. 2, închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

1.6. ÎNCREDINŢAREA UNUI AUTOVEHICUL SAU TRAMVAI UNEI PERSOANE CARE NU ARE DREPTUL DE A CONDUCE


Conform art. 86 alin. 3 constituie infracţiune încredinţarea cu ştiinţă a unui autovehicul sau tramvai, pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane care se afla în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) sau unei persoane care suferă de o boala psihică ori se afla sub influenta alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.

Aceste persoane sunt:a) persoanele fără permis de conducere; b) persoanele al căror permis de conducere este necorespunzator categoriei din care face parte autovehiculul condus; c) persoanele al căror permis de conducere a fost retras sau anulat ori cărora exercitarea dreptului de a conduce le-a fost suspendată, sau care nu au dreptul de a conduce autovehicule în România;d) persoanele care suferă de o boala psihică ori se afla sub influenta alcoolului sau a unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.



a) Obiectul juridic specific este reprezentat de relaţiile sociale privind respectarea obligaţiei de a nu încredinţa autovehiculul unor categorii de persoane prevăzute strict de lege.

b) Obiectul material nu există.

B. Subiecţii infracţiunii

16

a) Subiectul activ este o persoană deţinătoare cu orice titlu a unui autovehicul care cunoaşte starea în care se află persoana care urmează să conducă şi care în aceste condiţii totuşi îi încredinţează autovehiculul.

b) Subiectul pasiv este autoritatea cu competenţă în această materie şi anume – poliţia rutieră.



a) Elementul material constă în acţiunea de încredinţare cu ştiinţă a unui autovehicul unei alte persoane. Pentru a exista această infracţiune încredinţarea trebuie să se facă cu ştiinţă adică făptuitorul înmânează celeilalte persoane cheile de la autovehicul sau îi permite să urce la volanul autovehiculului şi să-l conducă pe drumul public. Dacă într-un caz concret persoana refuză să încredinţeze autovehicul, iar cealaltă persoană i-l ia fără drept nu se poate reţine infracţiunea de la art. 86 alin. 3. În schimb pentru cel care a luat fără drept autoturismul se va reţine după caz art. 208 alin. 1sau alin. 4 Cod penal

Pentru întregirea laturii obiective persoana căreia i se încredinţează autovehiculul trebuie să se afle în una din următoarele situaţii:

a) persoana se află în una din situaţiile descrise în art. 86 alin. 1 şi 2;b) persoana suferă de o boală psihică;c) persoana se află sub influenţa unor produse ori substanţe stupefiante ori a unor

medicamente cu efecte similare acestora.Pentru situaţia de la lit. b, făptuitorul trebuie să cunoască starea de boală psihică a

persoanei căreia i se încredinţează autovehiculul.Boala psihică poate fi evidentă, dar şi în stare ascunsă declanşându-se în anumite situaţii.Pentru situaţia de la lit. c, făptuitorul trebuie să cunoască starea în care se află acea

persoană.

b) Urmarea socialmente periculoasă este în primul rând o stare de pericol, putând exista şi urmări materiale când de exemplu o persoană care suferă de o boală psihică, după ce i s-a încredinţat un autovehicul spre a fi condus pe drumul public, comite un accident de circulaţie care are drept consecinţă moartea unei persoane.

În practica judiciară11 se afirmă că dacă urmare a încredinţării unui autovehicul contrar dispoziţiilor legale, se produce spre exemplu şi vătămarea corporală gravă din culpă a unei persoane, autorul accidentului dacă răspunde penal şi dacă toate condiţiile obiective şi subiective ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă sunt îndeplinite, va răspunde pentru vătămare corporală din culpă iar cel care a încredinţat autovehiculul va răspunde pentru un concurs de infracţiuni între art. 86 alin. 3 şi vătămarea din culpă.

Această teorie nu poate fi extinsă la toate situaţiile ci doar atunci când se încredinţează autovehiculul unei persoane ce nu posedă permis de conducere, care suferă de o boală psihică ori

11 Curtea de Apel Cluj, Încredinţarea autovehiculului spre conducere. Vătămare corporală din culpă, decizia nr.

688/R/1999, în R.D.P. 2/2000, p. 157.

17

se află sub influenţa unor produse ori substanţe stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora.

De exemplu încredinţând autovehiculul spre a fi condus pe drumul public unui bolnav psihic inculpatul a prevăzut (era firesc să prevadă) că s-ar putea produce moartea unei persoane ca urmare a unui accident de circulaţie, dar a socotit fără temei că nu se va produce.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Legătura de cauzalitate într-un caz concret se demonstrează odată ce autovehiculul a fost condus pe drumul public.


a) Forma de vinovăţie este intenţia directă aceasta rezultând din formularea folosită de legiuitor, cu ştiinţă. În cuprinsul textului de lege apare şi ideea de scop „pentru conducerea pe drumurile publice”, dar aici scopul nu trebuie privit ca finalitate, ca o componentă a laturii subiective, ci ca o destinaţie a activităţii incriminate. Încredinţarea autovehiculului se face pentru ca acesta să fie condus pe drumul public. Scopul apare aici ca o componentă a laturii obiective.

Dacă în momentul încredinţării, făptuitorul s-a aflat în eroare cu privire la stările ori situaţiile în care se află persoana căreia i s-a încredinţat autovehiculul atunci se vor aplica regulile art. 51 C.pen. privind eroarea de fapt, înlăturându-se caracterul penal al faptei.

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

A. FormeActele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar nu se pedepsesc. Infracţiunea se consumă în momentul în care s-a efectuat încredinţarea, iar aceasta a fost

urmată de conducerea pe drumul public.Dacă după încredinţarea autovehiculului acesta din diferite motive nu mai este condus pe

drumul public, fapta nu mai constituie infracţiune.B. Modalităţile de săvârşire sunt cele prevăzute în textul de lege şi analizate anterior la

elementul material. Pot exista şi multe modalităţi faptice în funcţie de modalitatea de încredinţare, de starea în care se află făptuitorul, de boala de care suferă sau substanţele sub influenţa cărora se află persoana căreia i se încredinţează autovehiculul.

C. SancţiuniPedeapsa pentru această infracţiune este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, sau amendă.

1.7. CONDUCEREA UNUI AUTOVEHHICUL SAU TRAMVAI DE CĂTRE O PERSOANĂ CARE ARE O ÎMBIBAŢIE ALCOOLICĂ DE PESTE 0,80 g/l ALCOOL PUR ÎN SÂNGE


Conform art. 87, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoana care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

18

Cu pedeapsa prevăzută mai sus se sancţionează şi persoana care conduce un autovehicul sau un tramvai şi care se afla sub influenta unor substanţe ori produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora.

Faptele enunţate mai sus sunt mai grave dacă autorul efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se afla în procesul de instruire practica a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere.

Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei de produse sau substanţe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.



a) Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care se referă la legalitatea privind circulaţia pe drumurile publice, în concret, interdicţia de a conduce un autovehicul sau un tramvai după ingerarea unei cantităţi de alcool, substanţe sau produse stupefiante ori medicamente cu efecte similare, precum şi interdicţia de a refuza, a se sustrage sau împotrivi de la recoltarea probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei sau consumului acestor substanţe ori testarea aerului expirat.

b) Obiectul material lipseşte, deoarece autovehiculul este mijlocul de care s-a servit persoana.


a) Subiectul activ este întotdeauna calificat, şi anume, conducătorul de autovehicul sau de tramvai, care a consumat alcool, produse sau substanţe stupefiante ori medicamente cu efecte similare sau care refuză ori se împotriveşte sau se sustrage recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat.

Conducător este persoana care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum a vehiculelor şi animalelor izolate sau în turmă, celor de tracţiune, povară sau călărie.

Nu prezintă relevanţă dacă persoana posedă permis de conducere, acest lucru constituind un element de individualizare a pedepsei sau corespunzător altor infracţiuni.

Pe de altă parte, autovehiculul este definit în ordonanţă ca fiind : vehiculul prevăzut cu un dispozitiv mecanic propriu de propulsie; vehiculele care se deplasează pe şine, denumite tramvaie, şi ciclomotoarele nu sunt considerate autovehicule. Definiţia include şi termenul automobil, care reprezintă oricare dintre vehiculele cu motor care servesc în mod normal transportului pe drum al persoanelor sau bunurilor ori la tractarea pe drum a vehiculelor utilizate pentru transportul de persoane sau bunuri. Acest termen include troleibuzele, adică vehiculele care sunt cuplate la o reţea electrică, dar care nu circulă pe şine. Acesta nu include vehiculele, cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare pentru transportul rutier de persoane

19

sau mărfuri ori pentru tractarea unor vehicule care transportă persoane sau mărfuri, nu este decât ocazională.

Sunt autovehicule în înţelesul legii şi următoarele : tractorul - autovehiculul destinat prin construcţie şi echipare tractării altor vehicule sau

efectuării unor lucrări specifice;motocicleta - autovehiculul cu două sau trei roţi, al cărui motor are o capacitate

cilindrică mai mare de 50 cmc, cu sau fără ataş şi/sau o viteză maximă, prin construcţie, mai mare de 45 km/h, a cărui masă proprie nu depăşeşte 400 kg.

b) Subiect pasiv este statul cu instituţiile sale care veghează la buna desfăşurare a circulaţiei pe drumurile publice.



a) Elementul material al acestei infracţiuni este reprezentat de o acţiune. Concret, există mai multe modalităţi de realizare ale elementului material, şi anume : conducerea autovehiculului după ingerarea substanţelor prezentate, refuzul, împotrivirea sau sustragerea de la recoltarea probei biologice sau de la testarea aerului expirat.

În ceea ce priveşte conducerea autovehiculului, am discutat la subiecţii infracţiunii.Refuzul recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, se referă la acţiunea de

respingere, neacceptare a acestor activităţi desfăşurate de către autorităţile competente. Nu prezintă importanţă dacă refuzul a fost adresat poliţiei sau medicilor. Este suficient ca persoana respectivă să răspundă negativ solicitării instituţiilor competente.

Împotrivirea în cazul în care se impune luarea măsurilor arătate, se referă la acţiunea de a se opune, a ţine piept. După cum însuşi termenul o arată, această acţiune se realizează prin forţă, presupunând rezistenţă fizică.

În ambele situaţii, în prealabil trebuie să existe o solicitare expresă din partea autorităţilor compente – poliţie sau medici în cazul alcoolului, medici autorizaţi în cazul produselor sau substanţelor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare.

Sustragerea presupune acţiunea de a se eschiva prin fraudă sau viclenie de la obligaţia de a permite efectuarea activităţilor prevăzute de lege. Spre exemplu, persoana în cauză declară că suferă de o afecţiune care-i poate pune în pericol viaţa în cazul recoltării probei de sânge (hemofilie). În această situaţie există 2 păreri. În primul rând se consideră că unităţile medicale abilitate în recoltarea sângelui sunt suficient de dotate din punct de vedere tehnic şi reprezintă unele dintre cele mai sigure locuri pentru pacient, iar pe de alta parte se consideră întemeiată această excepţie medicală, însă i se pot lua probe de urină sau spută. De asemenea, fuga conducătorului auto depistat constituie sustragere de la aceste obligaţii.

Există şi opinia conform căreia există această infracţiune în cazul unei persoane care conduce un autovehicul fiind în stare de ebrietate şi nu opreşte autovehiculul la semnalul legal al agentului de circulaţie. De menţionat este faptul că organul de poliţie are obligaţia de a conduce la cea mai apropiată unitate medicală în vederea recoltării probelor biologice în cazul în care a perceput prin propriile simţuri faptul că şoferul este sub influenţa băuturilor alcoolice sau altor substanţe interzise, iar în această situaţie nu se poate vorbi de sustragere întrucât agentul constatator nu poate lua la cunostinţă de starea conducătorului auto, în sensul că dacă era sau nu sub influenţa băuturilor alcoolice, ori a altor substanţe.

20

Cerinţe esenţiale:1). Autovehiculul să fie condus pe un drum public. 2). Să existe o concentraţie alcoolică în sânge de cel puţin 0,81‰ sau persoana să se afle

sub influenţa unor substanţe sau produse stupefiante sau medicamente cu efecte similare, stabilite de către Ministerul Sănătăţii.

Stabilirea concentraţiei de alcool prezentă în organismul unei persoane se face în mod diferit, în acord cu instituţia care o realizează. Poliţia rutieră foloseşte în acest scop un dispozitiv certificat, atunci când constată prezenţa alcoolului în aerul expirat. Conducătorul auto depistat, în acest caz, poate solicita şi recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Pe de altă parte, stabilirea alcoolemiei se face numai în instituţiile medico-legale, în conformitate cu normele metodologice elaborate de către Ministerul Sănătăţii şi avizate de către Ministerul Administraţiei şi Internelor. Recoltarea probelor de sânge însă, se poate efectua la orice unitate sanitară în care există condiţii pentru respectarea prevederilor referitoare la modul de efectuare a recoltării, specificate în metodologiile Institutului Naţional de Medicină Legală.

Spre deosebire de vechea legislaţie (Decretul nr. 328/1966 republicat), cea actuală a dezincriminat conducerea unui autovehicul în stare de ebrietate, pe considerentul că, în cvasitotalitatea situaţiilor aceasta corespunde unei alcoolemii superioare celei de 0,81‰.

Starea de influenţă a substanţelor sau produselor stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare se constată numai de către personalul medical autorizat.

b) Urmarea socialmente periculoasă este starea de pericol ce se creează în traficul rutier prin conducerea unui autovehicul sub influenţa substanţelor enumerate. Fiind o infracţiune de pericol este suficient să se dovedească existenţa în organismul conducătorului de autovehicul, a substanţelor interzise de lege, fără a fi necesară existenţa şi a unor consecinţe materiale. Spre exemplu, în cazul în care dintr-un accident de circulaţie a rezultat uciderea unei persoane, iar conducătorul auto vinovat se afla într-una dintre situaţiile prevăzute de art. 87 din O.U.G., avem de-a face cu infracţiunea prevăzută în art. 178 alin.3 Cod penal.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.


a) Vinovăţia se prezintă sub forma intenţiei directe sau indirecte, făptuitorul prevăzând că aduce atingere regimului circulaţiei pe drumurile publice sau doar acceptând acest rezultat. Culpa nu se poate reţine la săvârşirea acestei infracţiuni, nefiind prevăzută de lege.

Fapta nu constituie infracţiune atunci când făptuitorul, în momentul conducerii unui autovehicul pe drumurile publice, se găseşte, datorită unor împrejurări independente de voinţa sa, în stare de beţie produsă de alcool sau de alte substanţe. Spre exemplu, o persoană lucrează într-o fabrică de alcool şi inhalează vapori ai acestei substanţe. Ulterior, fiind depistată conducând un autovehicul pe drumul public, invocă în apărarea sa acest fapt. De asemenea, la o petrecere, unei persoane i se toarnă în pahar, fără să observe, o substanţă dintre cele interzise de lege.

b) Mobilul şi scopul la această infracţiune constituie elemente de individualizare a pedepsei.

21

4. Forme. Modalităţi. Sancţiuni.

A. Forme.Actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite.Infracţiunea se consumă în momentul conducerii autovehicului sub influenţa substanţelor

prezentate. Legiuitorul a incriminat într-o variantă agravantă persoana aflată în una dintre situaţiile

prezentate şi care efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se afla în procesul de instruire practica a unei persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, aceasta datorită consecinţelor mult mai grave pe care le poate avea săvârşirea acestei infracţiuni.

B. Sancţiuni.Sancţiunile sunt diferenţiate : pentru variantele obişnuite, pedeapsa închisorii de la 1 la 5

ani, iar pentru variantele agravante închisoare de la 2 la 7 ani.

1.8. PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI


Cea mai gravă infracţiune la regimul circulaţiei pe drumurile publice este, fără îndoială, cea prevăzută la art.89 din O.U.G nr. 195 / 2002. Totodată, aceasta este şi un act de laşitate atât vis-a-vis de semeni, cât şi vis-a-vis de autorităţile statului, îndrituite să vegheze la respectarea legalităţii.

Prin urmare, constituie infracţiune părăsirea locului accidentului de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, sau de examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni, fără încuviinţarea poliţiei care efectuează cercetarea locului faptei.



a) Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privind asigurarea desfăşurării în condiţii de legalitate a activităţii de cercetare penală în cazul accidentelor de circulaţie grave, prin interzicerea faptelor de părăsire a locului accidentului de către persoanele indicate de lege sau prin interzicerea faptelor de ştergere sau modificare a urmelor accidentului.

b) Obiectul material există doar în modalitatea comiterii faptei prin modificarea sau ştergerea urmelor accidentului. Obiectul material va fi reprezentat de urmele accidentului. Aceste urme apar, in momentul producerii accidentului şi pot fi urme lăsate de autovehicul pe spaţiul carosabil ca urmare a frânării bruşte, cioburi de sticlă provenite de la faruri sau parbriz ori părţi

22

componente ale caroseriei autovehiculului, ca urmare a impactului cu corpul străin, sau urme ce se pot regăsi pe autovehicul (defecţiuni ale sistemului de frânare, avarierea partilor metalice ale caroseriei, etc.). Prin ştergerea acestor urme, în totalitate sau în parte, se poate afecta buna desfăşurare a cercetărilor judiciare, respectiv probarea infracţiunii sau descoperirea făptuitorului.


Referitor la subiecţii infracţiunii se cuvin următoarele precizări:a) Subiectul activ este calificat şi anume, conducătorul unui vehicul sau instructorul auto,

aflat în procesul de instruire, sau examinatorul autorităţii comepetente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie.

O.U.G. nr. 195/2002, în art. 6 pct.12, defineşte conducătorul ca fiind persoana care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum a vehiculelor şi animalelor izolate sau în turmă, a celor de tracţiune, povară sau călărie. Din definiţia menţionată deducem faptul că prin conducător de vehicul se înţelege persoana care determină punerea în mişcare şi acţionează asupra direcţiei de deplasare pe drum a unui vehicul.

Potrivit art. 6 pct. 35, prin vehicul se înţelege un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi / sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. Nu contează dacă deplasarea se realizează cu ajutorul roţilor sau al şinelor. Este vorba despre sănii, căruţe, şarete, biciclete, cărucioare trase sau împinse cu braţele etc.. Din punct de vedere rutier, sunt asimilate vehiculului şi tractoarele agricole, vehiculele care circulă pe şine (tramvaiele) şi ciclomotoarele (vehicule pe două roţi, motorizate şi care pot fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor).

Atunci când vehiculul are mijloace proprii de propulsie, cu excepţia celor enumerate, poartă denumirea de autovehicul. Nu prezintă importanţă pentru existenţa acestei infracţiuni, dacă persoana posedă ori nu permis corespunzător categoriei de autovehicul condus în acel moment pe drumul deschis circulaţiei publice.

Prin urmare, nu este subiect activ al acestei infracţiuni o altă persoană care se afla în vehiculul angajat în accidentul ale cărei consecinţe le-am expus şi care părăseşte locul accidentului. Dacă sunt îndeplinite anumite condiţii se va putea reţine infracţiunea de lăsare fără ajutor. O persoană care se află în autovehiculul implicat în accident poate fi subiect activ numai în cazul în care modifică sau şterge urmele acestui tip de accident.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii îl constituie în primul rând autorităţile competente pentru rezolvarea acestui tip de evenimente rutiere – poliţia, parchetele şi instanţele judecătoreşti, prin îngreunarea şi, câteodată, zădărnicirea muncii de cercetare pentru stabilirea şi sancţionarea celor vinovaţi de producerea accidentului. Acest fapt este pus în evidenţă şi prin interdicţia părăsirii locului faptei sau modificarea ori ştergerea urmelor accidentului, atunci când acesta s-a produs ca urmare a săvârşirii unei infracţiuni (conducerea cu depăşirea limitei maxime a alcoolemiei, conducerea după folosirea substanţelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare, conducerea fără permis de conducere etc.).

Subiect pasiv poate fi şi orice persoană indiferent de calitatea sa: pieton, pasager al oricărui vehicul angajat în accident, conducătorul unui alt vehicul, poliţist etc. De asemenea, poate fi subiect pasiv orice persoană care nu se afla pe drumul deschis circulaţiei publice, dar a fost implicată în accident, atunci când accidentul şi-a avut originea pe un astfel de drum (atunci când se află într-o casă lovită de un vehicul care a derapat de pe un drum deschis circulaţiei

23

publice ).O situaţie aparte o constituie accidentul a cărui unică victimă este însuşi conducătorul

vehiculului angajat în accident. Spre exemplu, pe un drum deschis circulaţiei publice, noaptea, un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice pierde controlul autovehiculului şi izbeşte un pom, cauzându-şi o vătămare corporală. Teama de consecinţe îl face să părăsească locul accidentului şi să declare ulterior unităţii de poliţie că a găsit autovehiculul avariat în parcare. Cu toate acestea considerăm că într-o astfel de situaţie nu se poate reţine infracţiunea prevăzută în art. 89 din ordonanţă.



Înainte de toate, trebuie stabilit că textul de lege se referă doar la anumite tipuri de accidente. Va constitui infracţiune, săvârşirea oricăreia din faptele încriminate, numai în cazul în care accidentul a avut ca urmare uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracţiuni.

a) Element material este reprezentat de o acţiune. Avem de-a face fie cu părăsirea locului faptei fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului, fie cu ştergerea sau modificarea urmelor accidentului.

În prima situaţie, părăsirea locului accidentului se poate realiza în mai multe moduri dintre care enumerăm câteva:

- îndepărtarea de locul faptei cu acelaşi autovehicul, mai ales atunci când acesta nu prezintă urme de accident, ori acestea nu atrag atenţia (un autocamion având remorcă accidentează cu partea laterală o persoană, un autoturism acroşează cu oglinda o persoană etc.) ;

- conducătorul declară că a fost accidentat de către o altă persoană care a părăsit locul faptei. Această modalitate este des întâlnită în cazul motocicliştilor ;

- abandonarea autovehiculului la locul faptei. În această situaţie, sarcina depistării persoanei care a condus va fi relativ uşoară, pe baza efectuării cercetărilor cu privire la proprietarul autovehiculului ;

- abandonarea victimei în alt loc. Pe de altă parte, infracţiunea poate fi săvârşită şi prin inacţiunea declarării faptului că este

angajat în evenimentul rutier care a avut consecinţele prezentate. Subzistă infracţiunea şi atunci când conducătorul autovehiculului rămâne la faţa locului dar nu declară poliţiei că este angajat în accidentul respectiv. În speţă, un motociclist derapează şi cade împreună cu însoţitorul său, ocazie cu care acesta decedează. Rămas la faţa locului, motociclistul se amestecă în mulţimea de curioşi şi asistă la cercetarea criminalistică.

În cea de-a doua situaţie, acţiunea modificării sau ştergerii urmelor accidentului îmbracă, de asemenea, mai multe forme.

Modificarea se referă la schimbarea unei stări de fapt, prin adăugarea, înlocuirea, mutarea, denaturarea ori eliminarea anumitor părţi ale urmelor accidentului, dându-le altă formă sau aspect. Astfel, victima accidentului de circulaţie poate fi scoasă în afara părţii carosabile, poate fi transportată şi abandonată în altă parte sau conducătorul vehiculului săvârşeşte un alt accident ( tamponare ) pentru a modifica urmele accidentului.

24

Ştergerea urmelor accidentului se referă la eliminarea, prin orice mijloc a urmelor acestuia. Se poate realiza prin reparaţia autovehiculului, prin curăţarea urmelor biologice sau de vopsea, distrugerea vehiculului, vopsirea porţiunii respective, ştergerea cu un buret a urmelor de sânge de pe parbriz etc.

În practica judiciară s-a reţinut această infracţiune atunci când inculpatul a părăsit locul accidentului motivând că nu el a fost vinovat de producerea accidentului cu toate că din cercetări a rezultat contrariul12. După accident, inculpatul şi-a continuat drumul şi a fost găsit de organele de poliţie după trecerea a cîteva ore. Victima acidentului a suferit leziuni corporale vindecabile în 11-12 zile.

Într-o altă speţă s-a reţinut că, inculpatul circula cu autoturismul pe Calea Naţională din municipiul Botoşani şi, la un moment dat, a oprit brusc pe partea dreaptă la semnul unui cunoscut. Venind din spate, partea vătămată S.D. nu a mai avut timp să oprească şi s-a izbit cu bicicleta de autoturism. Imediat, după impact, s-au deplasat amândoi la un atelier unde tinichigiul a îndreptat cadrul bicicletei care se îndoise, după care au plecat fiecare spre casă, deşi biciclistul a suferit vatamari corporale ce au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Din declaraţiile inculpatului şi ale victimei rezultă că, după ciocnirea cu autoturismul, biciclistul s-a arătat preocupat doar de faptul că se îndoise cadrul bicicletei, inculpatul oferindu-se să-i platească reparaţia, ceea ce a şi făcut, după care şi-au strâns mâinile, plecând, apoi, fiecare către domiciliul său. Martorul B.I. precizează că, inculpatul a invitat victima să se deplaseze împreună la poliţie, dar acesta a răspuns că nu mai este cazul. Din actul medico-legal rezultă că S.D. a prezentat la momentul examinării infiltrat hemoragic submucos, excoriaţii în plaga contuză, toate situate sub mandibulă şi la nivelul feţei posterioare a pumnului stâng. Prin urmare, lipsa unor semne vizibile, precum şi comportamentul biciclistului, dovedesc faptul că inculpatul nu a conştientizat producerea unei vătămări corporale, faptei lipsindu-i una din componentele laturii subiective pentru a constitui infracţiune. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, în speţă se impunea achitarea inculpatului13.

Cerinţe esenţiale. A. Prima cerinţă esenţială se referă la producerea unui accident de circulaţie. Conform

art. 75 din O.U.G. nr. 195/2002, accidentul de circulaţie este evenimentul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii :

1. s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc. Cu privire la prima condiţie, O.U.G .nr. 195/2002, în art. 6 pct.14 defineşte drumul public ca fiind orice cale de comunicaţie terestră, destinată traficului rutier, dacă este deschisă circulaţiei rutiere. Drumurile închise circulaţiei publice sunt semnalizate la intrare cu inscripţii vizibile. Aceste inscripţii pot fi : Drum închis circulaţiei publice, Drum forestier etc. În ceea ce priveşte a doua parte a condiţiei, există accident de circulaţie, atunci când vehiculul părăseşte, din diferite motive, drumul deschis circulaţiei publice şi produce una dintre consecinţele arătate.

2. a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori cel puţin un vehicul a fost avariat sau au rezultat alte pagube materiale ;

Aşadar în urma accidentului trebuie să fi rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau accidentul să fi avut ca urmare avarierea unui vehicul ori producerea altor pagube materiale. În prima situaţie, uciderea uneia 12 Curtea de Apel Târgu-Mureş, Secţia penală, decizia nr. 89/R din 26 februarie 1999, în Aplicaţia pe calculator Legis, modulul jurisprudenţă, a Centrului Teritorial de Calcul Electronic Piatra-Neamţ, în continuare denumită Legis.13 Curtea de Apel Suceava, Secţia penală, decizia nr. 321 din 31 mai 1999, în Legis.

25

sau mai multor persoane nu comportă discuţii. În ceea ce priveşte vătămarea integrităţii corporale, este suficientă o singură contuzie pentru a ne afla în situaţia săvârşirii acestei infracţiuni. Vătămarea sănătăţii unei persoane reprezintă o problemă delicată. Astfel, sănătatea psihică sau somatică a unei persoane poate fi afectată datorită şocului fizic şi emoţional datorat accidentului rutier.

De asemenea infracţiunea va exista în situaţia în care accidentul chiar dacă nu a produs urmările strict prevăzute de lege s-a produs ca urmare a unei infracţiuni.

3. în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul în mişcare.Vehiculul trebuie să fie în mişcare, nefiind suficient să se afle pe un drum deschis

circulaţiei publice. Nu prezintă importanţă dacă s-a pus singur în mişcare datorită declivităţii drumului, dacă mijloacele proprii de propulsie funcţionau sau nu etc..

B. Cea de-a doua cerinţă esenţială se referă la părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care se ocupă de caz. De obicei, încuviinţarea este dată după efectuarea cercetării la faţa locului. Există situaţii în care autorul infracţiunii poate primi încuviinţarea părăsirii locului accidentului, fie înainte de cercetarea la faţa locului, fie în timpul efectuării acesteia : când viaţa sau integritatea îi sunt ameninţate datorită unor afecţiuni medicale sau datorită intervenţiei unor persoane etc. Încuviinţarea nu trebuie să aibă o formă scrisă, ci trebuie să se refere explicit la posibilitatea părăsirii locului accidentului, prin acesta înţelegându-se atât locul impactului, cât şi împrejurimile delimitate de către poliţie.

Spre deosebire de vechea legislaţie, în cea actuală, se interzice şi modificarea sau ştergerea urmelor accidentului din care au rezultat cele expuse. Despre acestea am făcut referire la elementul material.

b) Urmarea imediată poate fi o stare de pericol produsă prin părăsirea locului accidentului. În cazul comiterii faptei prin modificarea sau ştergerea urmelor întâlnim în primul rând o urmare materială, din existenţa acesteia decurgând starea de pericol pentru activitatea de cercetare a accidentelor grave.



a) Forma de vinovăţia la această infracţiune se prezintă numai sub forma intenţiei. Mai mult, vinovăţia subzistă chiar şi în cazul în care accidentul s-a produs din culpa exclusivă a altui participant la trafic. Spre exemplu, un conducător de autovehicul loveşte o persoană care traversa benzile unei autostrăzi. În ciuda faptului că este interzisă circulaţia pietonilor pe autostradă şi că viteza de deplasare a autovehiculelor este foarte mare şi nu cunoaşte limitări decât în situaţii excepţionale, conducătorul de vehicul va răspunde pentru părăsirea locului accidentului fără încuviinţarea autorităţilor competente. Fapta va fi infracţiune indiferent de vinovăţia autorului cu privire la producerea accidentului şi chiar dacă accidentul are loc pe autostradă din vina unei persoane.

b) Mobilul şi scopul săvârşirii acestei infracţiuni prezintă importanţă doar pentru individualizarea pedepsei.


A. Forme.

26

Tentativa, deşi posibilă, nu se poate reţine. Infracţiunea se consumă în momentul săvârşirii faptelor incriminate.

B. Modalităţi. Există trei modalităţi normative şi anume:- părăsirea locului accidentului- modificarea urmelor accidentului- ştergerea urmelor accidentului

C. Sancţiuni.Pedeapsa, în toate cazurile, este pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani.Legiuitorul a prevăzut şi cauze de nepedepsire cum ar fi:a) conducătorii autovehiculelor aparţinând poliţiei, pompierilor,jandarmeriei, poliţiei de

frontieră serviciului de ambulanţă sau medicină legală,protecţiei civile, Ministerului Apărării Naţionale (destinate controlului circulaţiei vehiculelor din parcul propriu sau care însoţesc coloane militare), unităţilor speciale ale Serviciului Român de Informaţii şi Serviciului de Protecţie şi Pază, Administraţia Naţională a Penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, autovehiculele de serviciu ale procurorilor criminalişti din Ministerul Public, precum şi cele aparţinând Departamentului Naţional Anticorupţie care au în funcţiune dispozitivele de avertizare sonoră şi luminoasă şi se află în misiune; Conducătorii acestor vehicule vor anunţa de îndată unitatea de poliţie pe raza căreia s-a produs accidentul, urmând ca după terminarea misiunii să se prezinte la sediul acesteia în vederea întocmirii actelor de constatare. b) conducătorii vehiculelor care, în lipsa altor mijloace de transport, ei înşişi transportă persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură a da asistenţă medicală necesară, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului.

În ambele situaţii, legiuitorul absolvă făptuitorii numai de infracţiunea părăsirii locului accidentului fără încuviinţare, conducătorii în cauză urmând să răspundă penal, civil sau disciplinar, după caz.

c) nu constituie infracţiunea de parasire a locului accidentului fapta conducatorului autovehiculului cu regim de circulaţie prioritara, dacă acesta anunta de îndată poliţia şi după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a carei raza de competenta s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare. d) nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului, dacă victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

1.9. CONSUMUL DE ALCOOL, SUBSTANŢE STUPEFIANTE SAU MEDICAMENTE DUPĂ PRODUCEREA UNUI ACCIDENT


În art. 90 se prevede că fapta conducatorului de vehicul sau a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, ori a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a consuma alcool, produse ori substanţe stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora, după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea

27

integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, pana la recoltarea probelor biologice ori pana la testarea cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic sau pana la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezentei acestora în aerul expirat, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Nu constituie infracţiune consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanţelor stupefiante, după producerea accidentului de circulaţie şi pana la sosirea poliţiei la fata locului, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducatorului auto.



a) Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale care se referă la respectarea regulilor privind circulaţia pe drumurile publice, în concret, interdicţia de a consuma alcool, substanţe sau produse stupefiante ori medicamente cu efecte similare, după producerea unui accident de circulaţie de pe urma căruia a rezultat moartea, vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, până la testarea alcoolului în aerul expirat sau recoltarea probelor biologice.

b) Obiectul material lipseşte, deoarece autovehiculul este mijlocul de care s-a servit persoana, iar nu valoarea ocrotită de către legiuitor.


a) Subiectul activ, în principiu, este calificat, şi anume, conducatorul de vehicul sau instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere.

b) Subiect pasiv este statul reprezentat de instituţiile sale care veghează la buna desfăşurare a circulaţiei pe drumurile publice şi, în special, cele care au competenţă în cercetarea accidentelor de circulaţie.



a) Elementul material al acestei infracţiuni este reprezentat de o acţiune, care se realizează în concret prin consumul substanţelor interzise de lege înainte de recoltarea probei biologice sau de testarea aerului expirat.

Cerinţe esenţiale: a) Trebuie să fi avut loc un accident de circulaţie. b) Să se constate fapta subiectului activ de a consuma alcool, produse ori substanţe

stupefiante sau medicamente cu efecte similare acestora. c) Această faptă să fie comisă după producerea unui accident de circulaţie care a avut ca

rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane şi pâna la recoltarea probelor biologice ori pana la testarea cu un mijloc tehnic omologat şi verificat metrologic sau pana la stabilirea cu un mijloc tehnic certificat a prezentei

28

acestora în aerul expirat. Identificăm existenţa unei condiţii de timp cu o limită iniţială şi una finală. Depăşirea acestei limite înlătură existenţa infracţiunii.

b) Urmarea socialmente periculoasă a acestei infracţiuni constă în aceea că odată cu consumul substanţelor interzise după săvârşirea accidentului rutier se impiedică stabilirea cu exactitate a alcoolemiei, respectiv a concentraţiei substanţelor interzise în sânge, ceea ce ar putea constitui o împrejurare care să-l absolve de orice vină pe conducător, în cazul când este 0, sau, dimpotrivă, să se reţină culpa şoferului, chiar dacă acesta nu încălcase nicio normă rutieră. Astfel, prin săvârşirea acestei fapte ne aflăm în imposibilitatea stabilirii stării psiho-fizice reale în care se afla conducătorul vehiculului în momentul producerii accidentului şi a măsurii în care aceasta a influenţat producerea lui prin consumul substanţelor interzise de lege. Bineînţeles, după cum se prevede şi în textul de lege, fac excepţie acele substanţe legal administrate de către medic, dacă starea de sănătate a conducătorului auto o impune.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei. Infracţiunea în discuţie este una de rezultat, aşadar, pentru existenţa sa fiind suficientă prezenţa în organism a alcoolului sau a produselor ori substanţelor stupefiante, fără a fi necesară producerea şi a altor consecinţe.

.B. Latura subiectivă.

a) Forma de vinovăţie sub care se săvârşeşte această faptă este intenţia directă sau indirectă, conducătorul auto consumând astfel de substanţe urmărind sau doar acceptând producerea rezultatului socialmente periculos.

b) Mobilul şi scopul la această infracţiune constituie elemente de individualizare a pedepsei.

4. FORME. CAUZE DE NEPEDEPSIRE. SANCŢIUNI.

A. Forme.Actele de pregătire şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite.Infracţiunea se consumă în momentul consumului alcoolului sau al substanţelor interzise

de lege, după producerea unui accident în urma căruia au rezultat urmările prevăzute de lege, dar înainte de recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei sau de efectuarea testării aerului expirat.

B. Cauze de nepedepsire.Legiuitorul a prevăzut şi o situaţie de nepedepsire, şi anume : consumul de medicamente

cu efecte similare produselor sau substanţelor stupefiante, după producerea accidentului de circulaţie şi până la sosirea poliţiei la faţa locului, dacă acestea sunt administrate de personal medical autorizat, în cazul în care acestea sunt impuse de starea de sănătate sau de vătămarea corporală a conducătorului auto.

Mergându-se pe considerentul că viaţa şi sănătatea unei persoane constituie valori fundamentale, consumul de medicamente cu efecte similare produselor sau substanţelor stupefiante, administrate de personalul medical autorizat, nu constituie infracţiune. În celelalte situaţii, consumul alcoolului sau al produselor ori substanţelor stupefiante atrage după sine răspunderea penală.

C. Sancţiunea este pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

29

2.10. NEÎNDEPLINIREA OBLIGAŢIILOR DE CĂTRE UNITATEA DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ AUTORIZATĂ


Conform art. 91, neîndeplinirea de către unitatea de asistenţă medicală autorizată care a efectuat examenul de specialitate a obligaţiei de a comunica poliţiei rutiere faptul că o persoană a fost declarată inaptă pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, dacă s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, ca urmare a afecţiunilor medicale ale conducătorului de vehicul, se pedepseşte cu amendă.

Potrivit art. 22 alin. 6 medicul de familie, atunci când constată că o persoană din evidenţa sa, care posedă permis de conducere, prezintă afecţiuni medicale prevăzute în ordinul ministrului sănătăţii publice, va solicita unităţii de asistenţă medicală autorizate examenul de specialitate necesar. În cazul în care unitatea de asistenţă medicală autorizată a stabilit că persoana este inaptă medical pentru a conduce un autovehicul sau tramvai, va comunica aceasta imediat poliţiei rutiere pe a cărei rază teritorială işi desfăşoară activitatea.

Potrivit art. 22 alin. 2 afecţiunile medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule sau tramvaie se stabilesc de către Ministerul Sănătăţii Publice şi se aprobă prin ordin al ministrului, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.



a) Obiectul juridic specific este format din relaţiile sociale referitoare la respectarea obligaţiilor de către unităţile de asistenţă medicală autorizate de a efectua examenul de specialitate, atunci când aceste obligaţii sunt în strânsă legătură cu domeniul circulaţiei pe drumurile publice.

b) Obiectul material nu există.


a) Subiectul activ al infracţiunii este calificat; el este unitatea de asistenţă medicală autorizată care are obligaţia de a sesiza poliţia rutieră în cazul în care constată o afecţiune medicală la o persoană, autor al unui accident de pe urma căruia au rezultat anumite urmări prevăzute expres în art. 91.

b) Subiectul pasiv este poliţia rutieră şi celelalte organe care au competenţă în a asigura buna desfăşurare a traficului auto pe drumurile publice.



30

a) Elementul material constă într-o inacţiune şi anume neîndeplinirea obligaţiei de a comnuica organelor de poliţie rutieră despre existenţa afecţiunii care îl împiedică pe posesorul permisului de conducere de a se mai bucura de dreptul său.

Din modul cum este reglementată această infracţiune se înţelege că obligaţia ia naştere după ce s-a săvârşit un accident de circulaţie. În textul de lege este prevăzută o condiţie referitoare la împrejurări şi anume ,,dacă s-a produs un accident de circulaţie”. Obligativitatea îndeplinirii acestei îndatoriri specifice ia naştere în împrejurarea declanşată de producerea unui accident. Exprimarea folosită de legiuitor este foarte clară şi nu lasă loc de interpretări.

S-ar putea susţine şi un punct de vedere contrar. Infracţiunea pe care o analizăm ar putea fi percepută şi ca o infracţiune de rezultat potenţial. În această interpretare s-ar putea înţelege că obligaţia unităţii de asistenţă medicală există în orice moment când ia cunoştinţă de faptul că o persoană suferă de o afecţiune medicală, dar infracţiunea se va contura de abia în momentul în care se va produce un accident ca urmare a afecţiunii medicale de care suferă acea persoană. Dacă legiuitorul ar fi dorit ca această infracţiune să fie una de rezultat ar fi folosit o altă exprimare aşa cum a făcut în alte cazuri. În acest sens textul de lege ar fi trebuit să aibă următoarea formă: Neîndeplinirea de către unitatea de asistenţă medicală autorizată care a efectuat examenul de specialitate a obligaţiei de a comunica poliţiei rutiere faptul că o persoană a fost declarată inaptă pentru a conduce un autovehicul sau tramvai doar dacă a avut loc un accident de circulaţie ca urmare a afecţiunii medicale de care suferă acea persoană. Se poate observa că în acest caz dificultăţile de interpretare dispar.

Revenind la forma actuală a textului afirmăm că această obligaţie ia naştere de abia din momentul săvârşirii unui accident şi dacă autorul accidentului, suferind de una din afecţiunile medicale prevăzute de lege a fost adus spre examinare unei unităţi de asistenţă medicală autorizate. Unitatea, constatând existenţa acestei afecţiuni de îndată trebuie să anunţe poliţia rutieră care va lua măsura retragerii permisului de conducere până la încetarea cauzelor pentru care a fost retras.

Aşadar pentru existenţa laturii obiective trebuie îndeplinite următoarele cerinţe esenţiale:1. În primul rând trebuie ca înainte de săvârşirea faptei de necomunicare să fi avut loc un

accident.2. În al doilea rând trebuie să se constate că în urma acestui accident a rezultat moartea

sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.3. În al treilea rând trebuie să se constate că acel accident s-a produs ca urmare a

afecţiunilor medicale ale conducătorului auto, adică există legătură de cauzalitate directă între afecţiunea medicală de care suferă conducătorul auto şi producerea accidentului. Starea în care se află conducătorul auto a dus la slăbirea capacităţilor psihice şi fizice, iar în aceste condiţii accidentul s-a produs.

După cum am mai spus, din interpretarea textului de lege se înţelege că îndeplinirea obligaţiei prevăzte de art. 91 trebuie realizată după producerea accidentului.

Într-un caz concret se poate concepe săvârşirea acestei infracţiuni atunci când autorul accidentului – conducătorul auto suferind de o afecţiune medicală este transportat la o unitate sanitară, unde medicul de familie constatând această afecţiune solicită unităţii de asistenţă medicală autorizate să efectueze examenul de specialitate, iar aceasta refuză să comunice de îndată poliţiei rutiere cele constatate.

Comunicarea trebuie făcută poliţiei rutiere în a cărei rază teritorială se găseşte unitatea sanitară unde a fost adus autorul accidentului indiferent de locul unde acest accident s-a produs.

31

Trebuie precizat că neîndeplinirea obligaţiei de comunicare a afecţiunii, în alte condiţii decât producerea unui accident (art. 91), nu constituie infracţiune.

Astfel, dacă un posesor de permis se prezintă la medicul de familie pentru un control periodic, iar acesta constată că pacientul suferă de o anumită afecţiune stipulată prin lege ca fiind incompatibilă cu conducerea unui autovehicul sau tramvai, este obligatoriu ca medicul să anunţe unitatea de asistenţă medicală autorizată a efectua examenul de specialitate. Unitatea medicală competentă, sesizată în acest sens, va efectua examinarea, dar nu are obligaţia, sub sancţiunea prevăzută de art. 91, de a comunica poliţiei rutiere rezultatul acestei examinări.

b) Urmarea imediată constă în starea de pericol ce se creează pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, iar în secundar starea de pericol la adresa relaţiilor de serviciu dintre unităţile sanitare şi cele de poliţie.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, odată cu abţinerea subiectului activ de la îndeplinirea obligaţiei impuse de lege.

d) Ca o condiţie de timp trebuie să menţionăm că fapta trebuie să aibă loc doar după ce s-a produs un accident în condiţiile descrise de art. 91.


a) Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Unitatea medicală, prin reprezentanţii săi, ştie că încalcă o obligaţie prevăzută de lege, urmărind sau doar acceptând să se producă urmarea socialmente periculoasă.

b) Mobilul şi scopul sunt relevante numai la individualizarea corectă a infracţiunii.


A. FormeActele de pregătire teoretic ar fi posibile, dar nu se pedepsesc. Fiind vorba de o

infracţiune omisivă tentativa nu este posibilă.Infracţiunea se consumă în momentul neîndeplinirii de îndată a obligaţiei impuse de lege.B. Există o singură modalitate normativă, cea reglementată de textul de lege, prin care

unitatea sanitară omite, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, comunicarea afecţiunilor medicale ce sunt incompatibile cu activitatea de conducere a unui autovehicul sau tramvai.

C. Sancţiuni. Pedeapsa pentru omiterea executării acestei obligaţii este amenda.

1.11. SUSTRAGEREA, DISTRUGEREA, DEGRADAREA INDICATOARELOR ORI SEMAFOARELOR RUTIERE SAU CREAREA DE OBSTACOLE


În art. 92 alin. 1 se prevede că fapta săvârşită cu intenţie de a sustrage, distruge, degrada ori de a aduce în stare de neîntrebuinţare indicatoarele, semafoarele, amenajările

32

rutiere sau crearea de obstacole pe partea carosabilă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amenda.



a) Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, care implică interzicerea sub sancţiune penală a faptelor de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuinţare, cu intenţie, a indicatoarelor, semafoarelor, amenajarilor rutiere sau a vehiculelor ori crearea de obstacole pe carosabil.

b) Obiectul juridic special secundar îl constituie relaţiile sociale privind asigurarea integrităţii fizice şi a potenţialului de utilizare a drumului public, a indicatoarelor, semafoarelor, amenajarilor rutiere sau a vehiculelor.

c) Obiectul material îl formează indicatoarele, semafoarele, amenajările rutiere degradate sau aduse în stare de neîntrebuinţare, vehiculele ori obstacolele create pe carosabil.

În conformitate cu Ordonanţa de urgenţă privind circulaţia pe drumurile publice nr.195/2002, prin mijloace de semnalizare rutiera înţelegem semafoarele pentru vehicule, pentru pietoni şi biciclişti, semafoarele pentru circulaţia pe benzi reversibile, lămpi pentru semnalizarea circulaţiei tramvaelor şi luminile intermitente de avertizare, indicatoarele si marcajele.

Mijloacele de semnalizare rutiera se constituie într-un sistem unitar şi coerent, se realizeaza şi se instalează astfel încât să fie observate cu uşurinţă şi din timp de către cei carora li se adresează şi trebuie să fie în deplină concordanţă între ele şi într-o stare tehnică de funcţionare corespunzătoare.

Mijloacele de semnalizare rutieră pot fi însoţite şi de dispozitive speciale de avertizare. Semaforul este instalaţia alcătuită din unul sau mai multe corpuri de iluminat colorate diferit care emit succesiv, continuu sau intermitent semnale luminoase.

Considerăm că legiuitorul a dorit să cuprindă în obiectul material toate mijloacele de semnalizare rutieră, deoarece modificarea marcajului dintr-o intersecţie, care obligă efectuarea anumitor manevre de către conducătorii auto sau interzice schimbarea direcţiei de deplasare a autovehiculelor poate pune în pericol siguranţa circulaţiei. Prin amenajare rutieră înţelegem orice construcţie amplasată pe partea carosabilă sau în zona acesteia, destinată reglementării circulaţiei rutiere.

Prin vehicul înţelegem un sistem mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane şi/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări.Participanţii la trafic, uneori, observă foarte tarziu, datorită modului de amplasare gramezi de nisip, şanţuri pentru branşarea diferitelor facilităţi în special la imobilele nou construite, situaţie care poate genera comiterea de accidente. Acest gen de obstacole create pe carosabil, ce pun în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pot forma obiect material al infracţiunii pe care o tratăm.


a) Subiectul activ este orice persoană, indiferent de calitatea sa (conducător auto, pieton, pasager etc.) care săvârşeşte activitatea incriminată.

33

b) Subiectul pasiv principal îl constituie autorităţile care au competenţe în domeniul traficului rutier, deoarece mijloacele de semnalizare rutiera, precum şi orice alte dispozitive speciale de acest fel se executa, se instalează şi se întreţin prin grija administratorului drumului public; instalarea acestora se execută numai cu acordul prealabil al poliţiei.

c) Subiect pasiv secundar este reprezentat de către orice persoană fizică sau juridică, care ar putea avea de suferit de pe urma acţiunilor incriminate.


A. Latura obiectiva.

a) Elementul material este constituit întotdeauna de o acţiune. Prin distrugerea, degradarea, ori aducerea în stare de neîntrebuinţare cu intenţie a unui vehicul (spargerea cu intenţie a roţii unei căruţe şi lăsarea acesteia pe partea carosabila într-o curbă fără vizibilitate pe timpul nopţii ) se poate pune în pericol siguranţa circulaţiei pe drumul public.

Elementul material poate consta şi în crearea de obstacole ce pun în pericol siguranţa circulaţiei. Obstacolele ce pot fi create nu au fost individualizate de legiuitor, fapt pentru care orice modificare a carosabilului poate fi considerată obstacol dacă pune în pericol siguranţa circulaţiei.Concret acţiunea specifică elementului material poate avea mai multe modalităţi de realizare: distrugere, degradare, aducere în stare de neîntrebuinţare sau crearea de obstacole. În acelaşi timp ar putea constitui element material al infracţiunii şi inacţiunea ca modalitate de săvârşire a acţiunii; de exemplu lăsarea unui vehicul pe carosabil ca urmare a unei defecţiuni .

Infracţiunea de distrugere este incriminată în art.217 Cod penal.Distrugerea constă în lezarea substanţei bunului în aşa fel încât aceasta încetează să

existe, de exemplu dărâmarea unui indicator, ştergerea unui marcaj etc.Degradarea presupune atingerea adusă bunului de aşa manieră încât acesta îşi pierde

unele dintre calităţile sale, ceea ce face să se reducă potenţialul său de utilizare; nu interesează dacă bunul ar putea fi reparat sau daca ar putea avea vreo întrebuinţare chiar aşa degradat, de exemplu scoaterea becurilor de la culorile roşu şi verde ale unui semafor, acesta funcţionând, dar aprinzându-se doar culoarea galbenă.

Aducerea în stare de neîntrebuinţare constă într-o atingere adusă bunului aşa fel încât, fără a fi distrus sau degradat, bunul este pus în situaţia de a nu mai putea fi utilizat, de exemplu tăierea cablurilor de alimentare ale unui semafor căruia i se întrerupe astfel temporar funcţionarea.

Crearea unui obstacol presupune modificarea carosabilului prin adăugarea unei cantităţi de material sau obiecte, sau îndepartarea suprafeţei acestuia şi crearea de şanturi, gropi etc.

b) Cerinţe esenţeiale. Spre deosebire de forma anterioară a textului de lege pentru intregirea laturii obiective nu mai este necesară îndeplinirea condiţiei cerute de lege, şi anume, prin săvârşirea uneia sau mai multor modalităţi, să se creeze o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. În prezent fapta va fi infracţiune în orice condiţii singura cerinţă fiind aceea de a se realiza una din modalităţile elementului material.

c) Urmarea socialmente periculoasă constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei.

34

De asemenea, există şi o urmare materială. De exemplu, distrugerea unui indicator "accesul interzis" de pe o strada cu sens unic, crează posibilitatea producerii de accidente.

d)Legătura de cauzalitate între elementul material şi urmarea socialmente periculoasă rezultă din materialitatea faptei.

B. Latura subiectiva.

a) Forma de vinovăţie. Vinovăţia este întotdeauna întâlnită sub forma intenţiei directe, fapt subliniat de către legiuitor prin prevederea expresă în continutul legal al infracţiunii. Culpa, ca forma de vinovăţie este incompatibilă cu existenţa acestei infracţiuni.

b) Mobilul şi scopul sunt semnificante la individualizarea pedepsei.


A. Forme.Actele de pregatire şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite. Infracţiunea se consumă

în momentul în care se pune în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice. Chiar dacă s-a modificat poziţia unui indicator de staţionare interzisă de pe o stradă cu trafic rutier redus şi nu s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei, infracţiunea nu atinge momentul consumativ.

B. Modalităţi.Infracţiunea se poate consuma prin distrugere, degradare sau aducere în stare de

neîntrebuinţare a indicatoarelor, semafoarelor, amenajărilor rutiere şi a vehiculelor ori crearea de obstacole pe carosabil.

C. Sancţiuni.Pedeapsa prevăzută de lege în cazul comiterii acestei infracţiuni este închisoarea de la 6

luni la 2 ani sau amendă.

1.12. INSTALAREA DE MIJLOACE DE SEMNALIZARE RUTIERĂ SAU SCHIMBAREA POZIŢIEI ACESTORA


Conform art. 92 alin. 2, constituie infracţiune instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic.



a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale care reglementează activitatea de instalare sau modificare a poziţiilor unor mijloace de semnalizare rutieră doar în condiţiile existenţei unei autorizaţii eliberate de autorităţile competente.

35

b) Obiectul material este reprezentat de mijloacele de semnalizare rutieră instalate sau modificate fără autorizaţia eliberată de autorităţile competente.

Prin mijloace de semnalizare rutieră înţelegem :1) semnale luminoase2) indicatoarele3) marcajele1) Semnalele luminoase sunt lumini albe sau colorate diferit emise succesiv, continuu sau

intermitent, de unul sau mai multe corpuri de iluminat care compun un semafor.2) Indicatoarele sunt mijloace de semnalizare care au forma de triunghi echilateral,

octogon, cerc, dreptunghi, pătrat ori forma de săgeata simplă sau dublă, diferit colorate şi în al căror câmp vizual sunt desenate simboluri sau înscrise indicaţii de natură a sugestiona sau a preciza pericole, interzicerile sau restricţiile, obligaţiile şi informaţiile de natură a reglementa deplasarea pe drumul public ori orientarea participanţilor la trafic pentru dirijarea circulaţiei pe un anumit sector de drum public.

3) Marcajele sunt porţiuni din carosabil diferit inscripţionate şi colorate care servesc la organizarea circulaţiei, avertizarea sau îndrumarea participanţilor la trafic. Acestea pot fi folosite singure sau împreună cu alte mijloace de semnalizare rutieră, cărora le precizează semnificaţia, le completează sau le întăresc.

Administratorul drumului public are obligaţia să aplice, după caz, marcaje cu linii continue sau discontinue, atât pentru separarea sensurilor şi benzilor de circulaţie, cât şi pentru delimitarea părţii carosabile.

Instalarea sau modificarea semnalelor luminoase, indicatoarelor şi marcajelor fără autorizaţia eliberată de autorităţile competente, având ca rezultat producerea unui accident de circulaţie intra sub incidenţa penală a articolului pe care îl tratăm.


a) Subiectul activ nu este calificat, el fiind doar autorul activităţii specifice elementului material. El poate fi, în principiu, orice persoană. De exemplu, poate fi subiect activ al infracţiunii o persoană fizică, care instalează în faţa locuinţei un indicator de reglementare a priorităţii modificând regulile de circulaţie aplicabile sectorului de drum respectiv, cât şi un functionar al consiliului local care dă dispoziţie unui angajat al primăriei să instaleze un indicator de prioritate pe un drum naţional fără să existe autorizaţie.

b) Subiectul pasiv este constituit de acele autorităţi care în condiţiile legii pot emite autorizaţii pentru instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau pot modifica poziţia acestora în mod legal.



a) Elementul material este reprezentat de o acţiune care, în concret, comportă două modalităţi : instalarea şi modificarea. Ambele acţiuni incriminate trebuie să se refere la mijloace de semnalizare rutieră.

36

Prin instalarea unui mijloc de semnalizare rutieră se înţelege amplasarea acestuia într-un loc care trebuie să se gaseasca sub incidenţa reglementărilor rutiere. De exemplu, indicatoarele se instalează, de regula, pe partea dreaptă a sensului de mers etc.

Prin modificarea poziţiei unui mijloc de semnalizare rutieră se înţelege schimbarea sensului mijlocului de semnalizare, mutarea de pe o parte pe cealaltă a carosabilului sau orientarea acestuia către o altă direcţie.

De exemplu, în cazul în care pe partea carosabilă se execută lucrări pe unul din sensurile de circulaţie şi o persoană modifică indicatorul ce reglementeaza prioritatea de trecere in cazul unui drum îngustat, se poate realiza conţinutul constitutiv al infracţiunii pe care o analizăm.

O cerinţă esenţială a laturii obiective este ca activitatea incriminată să fie de natură să inducă în eroare participanţii la trafic. Această condiţie este una subiectivă, care se apreciază de la caz la caz.

b) Urmarea socialmente periculoasă este o stare de pericol ce constă în inducerea în eroare a conducătorilor auto cu privire la semnalizarea rutieră şi semnificaţia indicatoarelor şi a marcajelor rutiere pe un anumit sector de drum.

c) Legătura de cauzalitate trebuie stabilită între elementul material şi rezultat. În cazul acestei infracţiuni trebuie să se demonstreze ca instalarea unui mijloc de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiei acestuia a fost de natură să inducă în eroare participanţii la trafic.

Chiar dacă textul de lege nu prevede expres, considerăm că trebuie amintită în modalitatea săvârşirii infracţiunii prin "instalare" existenţa unei condiţii de loc.

Amplasarea unui indicator pe proprietatea unei persoane şi nu pe un drum public, pe partea dreapta a sensului de mers, nu afecteaza traficul rutier, nu impiedică buna desfăşurare a circulaţiei.


a) Forma de vinovăţie cu care se săvârşeste această infracţiune este intenţia directă sau indirectă. Culpa, ca formă de vinovăţie este incompatibilă cu existenţa acestei infracţiuni.

b) Mobilul şi scopul există ca la orice infracţiune, dar dacă ele se evidenţiază în mod deosebit, vor fi avute în vedere la individualizarea pedepsei.


A. Forme.Actele de pregatire şi tentativa, deşi posibile, nu sunt pedepsite. Infracţiunea se consumă

în cazul în care se realizează elementul material al infracţiunii. B. Modalităţi.Există doua modalităţi de săvârşire a acestei infracţiuni: instalarea sau modificarea

poziţiei mijloacelor de semnalizare rutieră, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente.C. Sancţiuni.Pedeapsa prevăzută de lege în cazul comiterii acestei infracţiuni este inchisoarea de la 6


37

1.13. ORGANIZAREA SAU PARTICIPAREA LA ÎNTRECERI ILEGALE


Constituie infracţiunea prvăzută în art. 92 alin.3, organizarea sau participarea, în calitate de conducător de vehicul sau de animale, la întreceri neautorizate pe drumurile publice.



a) Obiectul juridic special este format din acele relaţii sociale privind siguranţa circulaţiei pe drumurile publice sub aspectul dreptului la libera circulaţie a participanţilor la trafic drept asigurat prin sancţionarea penală a organizării sau participării la concursuri neautorizate pe drumul public.

b ) Obiectul material. Din textul de lege reiese faptul că, nu există obiect material.


a) Subiectul activ poate fi orice persoană care participă sau organizează concursuri neautorizate cu vehicule sau animale.

b) Subiectul pasiv este reprezentat de autorităţile competente în domeniul traficului rutier şi de participanţii la trafic cărora li s-a adus atingere dreptului la libera circulaţie în trafic.

Prin participant la trafic se înţelege conducătorul sau pietonul care circulă pe drumul public, pasagerul şi poliţistul rutier.



a) Elementul material este reprezentat de acţiunea de a organiza sau de a participa la concursuri neautorizate pe drumul public.

Prin organizarea de concursuri neautorizate se înţelege activitatea unei persoane de a avea iniţiativă şi de a lua toate măsurile pentru a desfăşura un concurs care are loc pe drumul public.

Acest concurs poate avea loc în anumite domenii şi poate îmbrăca concret urmatoarele forme : curse de cai, de câini sau de autoturisme. O condiţie esenţială pentru existenţa infracţiunii în această formă este ca acel concurs să fie neautorizat.

Prin participarea la un concurs neautorizat se înţelege fapta persoanei care intră în competiţie, dar subliniem faptul că existenţa infracţiunii este condiţionată de cunoaşterea de către participant a aspectului că acel concurs la care participă este unul neautorizat.

Dacă organizatorul face publicitate unei curse de maşini prin mijloace media, iar mai multe persoane se înscriu şi participă, în cazul în care concursul nu a fost autorizat, este tras la raspundere penală numai organizatorul, nu şi participanţii.

38

b) Urmarea socialmente periculoasă constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei, ori poate consta în atingerea adusă dreptului la libera circulaţie a participanţilor la trafic. Poate fi conceputa şi o urmare materială, care constă în efectiva blocare a drumului public ca urmare a desfăşurării unui concurs neautorizat. Exitenţa acestei urmări materiale este cauza apariţiei stării de pericol pe drumul public în general.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din săvârşirea faptelor incriminate de legiuitor.

d) Condiţia de loc. La aceasta infracţiune trebuie indeplinită şi conditia de loc, şi anume, fapta trebuie să fie săvârşită pe un drum public.


a) Forma de vinovăţie. Infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, aceasta materializându-se în activitatea desfăşurată de făptuitor de a organiza sau participa, în calitate de conducător la întreceri pe drumurile publice, fără a avea autorizaţie obţinută de la autoritatea competentă.


A. Forme.Actele de pregătire şi tentativa sunt posibile, dar nu se pedepsesc. Nu se pedepseşte

activitatea de pregătire de către o persoană a unui concurs de motociclism (invitaţii, broşuri, publicitate) care nedobândind autorizaţia legală renunţă la organizarea şi desfăşurarea concursului. De asemenea, nu poate fi tras la răspundere penală pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. 92 alin.3 conducătorul unui autovehicul care blocheaza drumul public prin comiterea unui accident de circulaţie, neexistănd intenţia de a aduce atingere dreptului la libera circulaţie al celorlalţi participanţi la trafic.

B. Modalităţi.Infracţiunea se poate consuma prin mai multe modalităţi : organizarea sau participarea la

concursuri neautorizate.

C. Sancţiuni.Pedeapsa prevăzută de lege în cazul comiterii acestor infracţiuni este închisoarea de la 3


1.14. INFRACŢIUNILE DE BLOCARE A DRUMULUI PUBLIC ŞI LĂSARE FĂRĂ SUPRAVEGHERE A UNUI VEHICUL CE TRANSPORTĂ SUBSTANŢE

PERICULOASE, PREVĂZUTE ÎN ART. 92, ALIN. 4 şi 5


39

Blocarea cu intenţie a drumului public, dacă se pune în pericol siguranta circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic.

Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumurilor publice a unui vehicul care transporta produse sau substanţe periculoase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 7 ani.



a) Obiectul juridic specific acestei infracţiuni îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la o bună desfăşurare a traficului rutier şi la siguranţa participanţilor la trafic pe drumurile publice, relaţii ce se bazează pe principiul liberei circulaţii pe drumurile publice a acestora, lucru ce se realizează prin incriminarea şi pedepsirea blocării cu intenţie a drumului public, respectiv a lăsării fără supraveghere a unui vehicul ce transportă produse ori substanţe periculoase.

b) Obiectul material al infracţiunii ce o analizăm este format din vehicule sau autovehicule, grămezi de nisip, balast ce sunt depozitate pe partea carosabilă sau orice alt obiect ce ar putea reprezenta un obstacol, pentru fapta prevăzută în alin. 4.

Iar pentru cea prevăzută în alin. 5, obiectul material este format din vehiculul care transporta substanţe ori produse periculoase. Astfel, se cere existenţa unor substanţe periculoase care să creeze o stare de pericol pentru ceilalţi participanţi la trafic. Conform A.D.R., prin substanţe periculoase se înţelege acele mărfuri care prin natura lor fizico-chimică pot produce daune personale, mediului înconjurator, etc. Fac parte din catgoria de produse sau substanţe periculoase:

Substanţele şi obiectele explozive; Gazele; Lichidele inflamabile; Substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozive,

desensibilizate solide, substanţe care se aprind spontan, substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze inflamabile;

Substanţe comburante, peroxizi organici; substanţe toxice, substanţe infecţioase, substanţe radioactive, substanţe

corosive, substanţe şi obiecte periculoase diverse.În ceea ce priveşte vehiculul, conform reglementărilor în vigoare, acestea trebuie să

îndeplinească anumite condiţii (de exemplu: trebuie să fie placardate, să deţină certificat de agreare, etc.).


a) Subiectul activ, în cazul alin. 4, nu trebuie să fie calificat, acesta putând fi orice persoană care, cu intenţie, depozitează un obiect pe partea carosabilă ori execută o lucrare ce blochează accesul altor vehicule pe sectorul respectiv de drum.

Altfel stă situaţia în cazul infracţiunii prevăzute de alin. 5 al acestui articol. Subiectul activ, care ar putea transporta mărfuri periculoase trebuie să îndeplinească anumite condiţii. Aşadar, acesta trebuie să fi absolvit un curs organizat de A.D.R. cu privire la modul în care trebuie transportate asemenea mărfuri şi la modul în care trebuie să acţioneza în situaţii critice. Cu alte cuvinte, trebuie să fie titularul unui atestat profesional care să-i confere aceste drepturi.

40

b) Subiectul pasiv al acestor infracţiuni sunt în primul rând participanţii la trafic, fie că sunt conducători de vehicule sau pietoni, cărora le este atins dreptul la libera circulaţie şi se creează un pericol în ceea ce priveşte siguranţa lor, iar în al doilea rând este vorba despre autorităţile publice ce au competenţă în ceea ce priveşte drumul deschis circulaţiei publice.


A. Elementul material al infracţiunii.

a) Elementul material este reprezentat de acţiunile de orice fel prin care se blochează drumul public, respectiv de lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul ce transportă materiale sau substanţe periculoase.

În prima situaţie, blocarea se poate realiza fie prin depozitarea pe drumul public a unor obiecte, materiale astfel încât acestea să nu poată fi depăşite îngrădind dreptul la libera circulaţie a participanţilor la trafic. Depozitarea despre care vorbim poate avea în vedere atât lăsarea unui vehicul sau autovehicul pe întreaga partea carosabilă, depozitarea unei grămezi de nisip, balast cât şi o desfăşurarea unei lucrări pe partea carosabilă în aşa fel încât să blocheze drumul. În acest ultim caz, de efectuare de lucrări, dacă se blochează drumul şi constructorul nu are nici autorizaţie de a efectua acele lucrări, suntem în prezenţa unui concurs de infracţiuni, între faptele prevăzute de art. 92 alin. 4 şi art. 94 alin. 1.

Într-o speţă s-a reţinut că L.V., în încercarea de a revendica un teren peste care era construit un pod, deschis circulaţiei publice, a legat un lanţ de stâlpii de iluminat public amplasaţi pe marginea podului, împiedicând astfel trecerea vehiculelor peste sectorul de drum ce făcea legătura cu Municipiul Braşov. Întrucât inculpatul a împiedicat, cu intenţie, libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic , inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 92 alin. 4.

În cea de-a doua situaţie, elementul material îl constituie lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a unui vehicul ce transportă substanţe periculoase. Astfel, se consideră că se pune în pericol siguranţa traficului rutier si a participanţilor la trafic datorită gradului sporit de pericol ce îl prezintă substanţele transportate. Cerinţa de a fi lăsat fără supraveghere se justifică pe faptul că numai conducătorul vehiculului cunoaşte felul substanţei transportate si, potrivit instructajului primit, este în măsură a acţiona pentru îndepărtarea pericolului, în cazul unei situaţii extreme.

b) Urmarea socialmente periculoasă constă într-o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei pe drumul public, dar mai ales pentru persoanele care participă la desfăşurarea traficului. Pe de altă parte, urmarea periculoasă reprezintă chiar îngrădirea dreptului participanţilor la trafic de a circula liber pe drumurile publice.



a) Forma de vinovăţie. Aceste infracţiuni, pot fi săvârşite numai cu intenţie, lucru precizat si de către legiuitor în alin. 4, întrucât culpa, ca forma de vinovăţie nu este compatibilă cu săvârşirea acestei infracţiuni.

b) Mobilul şi scopul sunt relevante doar la individualizarea pedepselor.

41


A. Forme.Deşi posibile, actele de pregătire şi tentativa nu sunt pedepsite. În cazul faptei prevăzute

de alin. 4, infracţiunea se consumă în momentul în care este împiedicată trecerea pe drumul public respectiv, iar in cazul celei prevăzute de alin.5, consumarea are loc odată cu lăsarea fără supraveghere a vehiculului care transporta materiale periculoase. Însă trebuie luat în considerare şi faptul că dacă pe sectorul de drum deschis circulaţiei publice pe care a fost lăsat autovehiculul nu se circulă în mod obişnuit, nu va exista starea de pericol pentru ceilalti participanţi la trafic.

B. Modalităţi.Prima infracţiune, cea de blocare, se consumă prin mai multe modalităţi, cum ar fi:

blocarea drumului public prin depozitarea pe acesta a unor materiale ce ocupă întreaga lăţime;

efectuarea de lucrări la partea carosabilă; parcarea unui vehicul / autovehicul în aşa fel încât sa nu se mai poată trece.

Pentru a doua infracţiune este prevăzută doar o singură modalitatea, şi anume lăsarea fără supraveghere a vehiculului.

C. Sancţiuni.Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de blocare a unui drum public este

inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, iar pentru infracţiunea reglementată în alin. 5, se prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani.

1.15. INFRACŢIUNEA DE NEÎNDEPLINIRE A ATRIBUŢIILOR DE VERIFICARE TEHNICĂ SAU INSPECŢIE TEHNICĂ PERIODICĂ


În art. 93 se prevede că îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnica ori inspecţie tehnica periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii unei persoane, se pedepseşte conform legii penale.

Repararea autovehiculelor,remorcilor tramvaielor sau mopedelr având urme de avarii, fără documentele de constatare eliberata de poliţia rutieră sau, după caz, de societăţile din domeniul asigurărilor se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda.



a) Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale referitoare la desfăşurarea în siguranţă a traficului rutier, în concret, cele privind îndeplinirea atribuţiunilor de serviciu de către

42

persoanele care efectuează verificări şi inspecţii tehnice periodice, precum şi reparaţii sau intervenţii tehnice.

În ceea ce priveşte modalitatea prevăzută la alin. 2, acesta este reprezentă de relaţiile sociale care privesc respectarea legii atunci când s-a produs un accident de circulaţie, concret, repararea autovehiculelor având urme de accident, numai pe baza documentelor de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din domeniul asigurărilor.

b) Obiect material poate fi autovehiculul cu privire la care nu se îndeplineşte obligaţiile legale avute în vedere de textul de lege, precum şi autovehiculul angajat într-un accident de circulaţie.


a) Subiectul activ, în ceea ce priveşte alin. 1 este, în principiu, calificat, şi anume, persoana îndrituită să efectueze verificări şi inspecţii tehnice, precum şi reparaţii sau intervenţii tehnice.

Pe de altă parte, subiect activ poate fi orice persoană atunci când efectuează lucrări de reparaţii sau intervenţii tehnice. Spre exemplu, un conducător auto sau o altă persoană, fără calificare în domeniu, schimbă o roata unui autovehicul. Nu verifică dacă a înşurubat prezoanele după cum trebuia şi, ca urmare, roata se desprinde, iar autovehiculul îşi pierde direcţia şi se produce un accident.

În ceea ce priveşte alin. 2, subiect activ poate fi, de asemenea, orice persoană care repară autovehiculul fără documentele de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din domeniul asigurărilor.

b) Subiectul pasiv este reprezentat de una din instituţiile cu atribuţii în ceea ce priveşte traficul rutier, pe de o parte, cele care veghează la desfăşurarea în bune condiţiuni a acestuia (poliţia, prefecturile, primăriile, A.N.D., A.R.R., R.A.R.etc.), pe de altă parte, cele care cercetează şi soluţionează accidentele rutiere (poliţia rutieră, parchetele, instanţele judecătoreşti).

Totodată, subiectul pasiv este, fie conducătorul autovehiculului căruia nu i s-au efectuat operaţiunile enumerate potrivit legii, fie o altă persoană care a decedat sau a suferit vătămări corpoale sau ale sănătăţii ori pagube materiale, de pe urma accidentului de circulaţie.



a) Elementul material în prima parte a infracţiunii se realizează atât prin acţiunea, cât şi prin inacţiunea îndeplinirii atribuţiunilor referitoare la verificarea sau inspecţia tehnică a autovehiculelor, remorcilor şi tramvaielor sau reparaţiile ori intervenţiile tehnice la acestea.

În ceea ce priveşte a doua parte a infracţiunii, elementul material se realizează numai prin acţiunea reparării autovehiculelor, fără documentele de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din domeniul asigurărilor..

Cerinţe esenţiale:Prima cerinţă se referă la existenţa unei obligaţii din partea unei instituţii autorizate, de a

efectua verificări sau inspecţii tehnice autovehiculelor, remorcilor şi tramvaielor. Verificarea

43

tehnică se efectuează atunci când instituţiile competente constată că vehiculele enumerate nu mai corespund condiţiilor cerute de lege pentru circulaţia pe drumurile publice. Inspecţia tehnică se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr.167/2003 cu modificările ulterioare. În ambele situaţii, trebuie ca obligaţia să nu fie îndeplinită sau să fie îndeplinită defectuos.

În paralel cu această cerinţă există cea referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice.

Cea de-a doua cerinţă este îndeplinită dacă s-a produs un accident de circulaţie. De menţionat, este faptul că, legiuitorul nu a prevăzut un anumit tip de accident, pentru existenţa infracţiunii fiind suficiente condiţiile cerute de art.75 din O.U.G. nr.195/2002, respectiv:

1. s-a produs pe un drum deschis circulaţiei publice ori şi-a avut originea într-un asemenea loc;

2. a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau mai multor persoane ori avarierea a cel puţin unui vehicul sau alte pagube materiale;

3. în eveniment a fost implicat cel puţin un vehicul aflat în mişcare.

În ceea ce priveşte punctul 2, cerinţa esenţială se referă la repararea autovehiculelor, fără documentele de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din

domeniul asigurărilor.

b) Urmarea socialmente periculoasă. Ambele modalităţi constituind infracţiuni de rezultat, pentru dovedirea infracţiunii sunt necesare, fie producerea unui accident ca urmare a îndeplinirii defectuoase sau a neîndeplinirii operaţiunilor enumerate, fie repararea autovehiculelor fără documentele de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din domeniul asigurărilor.

c) Legătura de cauzalitate rezultă ca urmare a neîndeplinirii ori îndepliniri defectuoase a atribuţiunilor de verificare sau inspecţie tehnică ori ca urmare a reparaţiilor sau intervenţiilor tehnice.


A. Forme.Infracţiunea poate fi săvârşită atât cu intenţie, în ambele forme, cât şi din culpă. Tentativa

şi actele pregătitoare nu se pedepsesc.În ceea ce priveşte alin. 2, unica formă a vinovăţiei este intenţia, după cum rezultă din

textul incriminator. Obligaţia de a solicita şi de a verifica existenţa pentru reparaţii a documentele de constatare eliberate de către poliţia rutieră sau de societăţile din domeniul asigurărilor revine în exclusivitate celui care efectuează repararea unui autovehicul având urme de accident.

B. Modalităţi.Infracţiunea prevăzută la art. 93 poate fi săvârşită sub modalităţile prevăzute de lege şi

anume:o Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică sau

inspecţie tehnică periodică de către persoanele care au asemenea obligaţii.o Repararea unui autovehicul fără a avea documente de constatare eliberate de

organele abilitate a le elibera (agentul rutier sau agentul de asigurări).

44

C. Sancţiuni.Pentru această faptă, legea penală prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau

amenda.

1.16. INFRACŢIUNI PRIVIND EFECTUAREA DE LUCRĂRI PE DRUMUL PUBLIC


Conform alin. 1 al art. 94 constituie infracţiune efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public şi amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberata în condiţiile legii.

De asemenea conform alin. 2 constituie infracţiune fapta persoanei care nu respecta condiţiile stabilite în autorizaţia de construcţie, eliberata în condiţiile legii, pentru amenajarea accesului rutier la drumul public, în cazul construcţiilor amplasate în zona acestuia.



a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale privind legalitatea executării anumitor lucrări care au legătură directă cu circulaţia pe drumurile publice, în condiţiile impuse de lege şi cu avizul şi acordul poliţiei specializate.

b) Obiectul material pentru fapta de la alin. 1 este reprezentat de respectivele lucrări realizate cu încălcarea legii, iar pentru fapta de la alin. 2 obiectul material nu există.


a) Subiect activ poate fi orice persoană fizică sau juridică, dacă execută asemenea activităţi descrise fără a avea consimţământul administratorului drumului.

b) Subiectul pasiv este statul, prin faptul că aceste lucrări de modernizare sau montare de panouri ori reclame se realizează pe, sau în imediata apropiere a drumului public, care de cele mai multe ori aparţin domeniului public. De asemenea, mai poate fi considerat subiect pasiv al acestei infracţiuni şi conducătorul de vehicule care circulă pe sectorul de drum unde au fost efectuate acele lucrări, prin punerea sa în pericol.



a) Elementul material – constă, într-o acţiune de executare a unor lucrări fără autorizaţie, fie că este vorba de lucrări pe partea carosabilă, sau în imediata vecinătate a acesteia.

45

În primul caz se interzice efectuarea oricăror lucrări efectuate pe partea carosabilă, chiar dacă acestea sunt de cele mai multe ori utile, datorită stării deplorabile a drumurilor din România, şi contribuie la fluidizarea şi buna desfăşurare a traficului. Impunerea acestei reglementări a fost necesară pentru a se evita efectuarea unor lucrări de proastă calitate sau din materiale nepotrivite pentru carosabil, ce ar putea pune în pericol viaţa sau sănătatea participanţilor la trafic. Deasemenea, putem vorbi şi despre orice lucrări efectuate în afara părţii carosabile fără a avea autorizaţie în acest sens. Astfel, se interzice orice amplasare de construcţii sau panouri publicitare ce ar putea periclita buna defăşurare a traficului pe drumurile publice, prin punerea în imposibilitate a conducătorilor de vehicule să observe intenţiile celorlalţi participanţi la trafic, respectiv să remarce indicatoarele sau marcajele de semnalizare rutieră şi să se conformeze semnificaţiei acestora. Din această perspectivă, trebuie să evidenţiem faptul că o multitudine de accidente de circulaţie, de cele mai multe ori rezultate cu victime, se petrec din cauza amplasării neregulamentare a unor panouri publicitare care practic acoperă indicatoarele, punând şoferii în imposibilitatea de a le observa şi de a se conforma semnificaţiei lor.

Pentru fapta de la alin. 2, elementul material constă într-o inacţiune şi anume nerespectarea condiţiilor stabilite de autorizaţie privind amenajarea accesului rutier la drumul public. În această modalitate de săvârşire a infracţiunii se are în vedere necesitatea de a se respecta prevederile cuprinse în autorizaţia de construcţie pentru a nu se pune în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. Pentru a explica modalitatea de săvârşire a infracţiunii de la alin. 2 analizăm următoarea situaţie:

Se poate săvârşi această infracţiune atunci când anumite construcţii au fost amplasate cu mulţi ani în urmă, cu existenţa unei autorizaţii emise în condiţiile legii, dar condiţiile actuale impun luarea unor măsuri suplimentare de îmbunătăţire a accesului la drumul public. Obligaţia de a lua aceste măsuri s-a născut în momentul în care a intrat în vigoare O.U.G. nr. 195/2002 şi nu din momentul realizării acelei construcţii cu mulţi ani în urmă. O.U.G. nr. 195/2002 nu poate avea efect retroactiv. Astfel se impune numai existenţa ameninţării cu un pericol a circulaţiei şi siguranţei rutiere.

b) Urmarea imediată constă în starea de pericol ce se creează pentru valorile sociale apărate de legea penală, cum ar fi viaţa, integritatea fizică şi psihică ori sănătatea persoanelor ce sunt angrenate în desfăşurarea traficului rutier, dar şi nealterarea dreptului de proprietate asupra bunurilor ce s-ar putea găsi în trafic (vorbim în acest caz de distrugerea vehiculelor ori autovehiculelor sau a oricăror alte bunuri).



a) Forma de vinovăţie în cazul ambelor alineate considerăm că este doar intenţia.


A. Forme.Acele de pregătire şi tentativa pentru fapta de la alin. 1 sunt posibile, dar nu se pedepsesc.

Pentru fapta de la alin. 2, tentativa nu este posibilă.

46

Infracţiunea se consumă în momentul executării lucrărilor sau în momentul nerespectării condiţiilor prevăzute de autorizaţie.

B. Modalităţi de săvârşire ale infracţiunii sunt cele analizate la latura obiectivă: Efectuarea de lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a

drumului public; Amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului; Nerespecta condiţiilor stabilite în autorizaţia de construcţie pentru amenajarea

accesului rutier la drumul public.C. Sancţiuni.Pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

2.17. NESEMNALIZAREA TRECERII LA NIVEL CU CALEA FERATĂ ŞI A OBSTACOLELOR SAU LUCRĂRILOR PE DRUMURILE PUBLICE


Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Cu pedeapsa prevăzută la alin.(3) se sancţionează şi persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau de către executantul unei lucrări pe partea carosabilă care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie din care au rezultat victime omeneşti sau pagube materiale.



a) Obiectul juridic specific este reprezentat de acele relaţii sociale privind activitatea de semnalizare a trecerilor la nivel cu calea ferată, precum şi a obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice.

b) Obiectul material. Obiectul material nu există în cazul săvârşirii infracţiunii prin inacţiune; în modalitatea săvârşirii infracţiunii prin modificarea măsurilor s-ar putea concepe şi un obiect material (de exemplu, există această infracţiune când în cadrul măsurilor se prevede amplasarea unui anumit mijloc de semnalizare a trecerii la nivel cu calea ferată dublă, iar în concret se modifică conţinutul acestei măsuri). În cazul alin.(4), obiect material îl constituie acele obstacole sau lucrări pe drumurile publice pentru care nu se iau măsurile corespunzătoare de semnalizare.


a) Subiectul activ este calificat, fiind o persoană autorizată în ceea ce priveşte semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată, care îşi îndeplineşte sarcinile în cadrul unei

47

anumite regionale de căi ferate (de exemplu: Regionala de Căi Ferate Bucureşti) sau o persoană autorizată în ceea ce priveşte semnalizarea obstacolelor şi lucrărilor pe drumurile publice.

b) Subiectul pasiv este reprezentat de organele de specialitate care contribuie eficient în buna desfăşurare a traficului.



a) Elementul material este reprezentat de o inacţiune(omisiune) ce are ca obiect măsurile corespunzătoare ce trebuie luate pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată şi a obstacolelor ori lucrărilor pe drumurile publice.

O astfel de infracţiune cum este cea prevazută la alin. 3, este foarte periculoasă, privită din perspectiva urmărilor grave ce pot apărea.

Astfel dacă nu se semnalizează corespunzător o trecere la nivel cu calea ferată se poate produce un accident în care este implicat un tren şi un autovehicul. Dacă în urma acestui accident s-a produs moartea unei persoane considerăm că persoana care nu a luat măsurile de semnalizare va trebui să răspundă pentru un concurs de infracţiuni între art.94 alin. 3 şi uciderea din culpă, prevăzută în art. 178 alin. 2 Cod penal.

Modificarea presupune o schimbare a conţinutului acestor măsuri astfel cum ele au fost concepute iniţial, având urmare firească schimbarea modului de semnalizare la trecerea la nivel cu calea ferată. Astfel de măsuri se inserează în cadrul unui material scris, iar acestea sunt modificate, în sensul că se întocmeşte un alt material, cu un alt conţinut, sau nu se realizează un alt material, ci doar se nesocotesc acele măsuri stabilindu-se cu totul alte activităţi. Este adevărat că aceste măsuri privesc de fapt desfăşurarea unor activităţi concrete de amplasare sau înlocuire a unor mijloace de semnalizare, dar textul de lege nu se referă la modificarea mijloacelor de semnalizare sau a măsurilor cu privire la semnalizare.

Măsurile ce se pot lua în acest caz sunt, în special, instalarea semnalelor luminoase şi a celor sonore la nivel de cale ferată şi în locurile unde riscul producerii unor accidente este ridicat, instalarea barierelor(automate sau manuale), etc.

Trecerea la nivel cu calea ferată, în concepţia legiutorului, înseamnă încrucişarea la nivel dintre un drum public şi o cale ferată14.

Prin obstacol înţelegem factorul care împiedică sau îngreunează realizarea acţiunii de conducere a unui vehicul în condiţiile normale: stavila, piedica, impediment, baraj, etc. Prin lucrări ale drumului public înţelegem operaţiile sau ansamblul de operaţii efectuate cu ajutorul maşinilor, utilajelor, etc., precum şi materialele şi manopera respectivă, în vederea realizării, reparării, transformării drumului public. Măsurile corespunzatoare care se impun a fi luate se referă la semnalizarea prin indicatoare şi marcaje a obstacolelor şi lucrărilor, crearea unor rute ocolitoare, instalarea temporară a unor semafoare sau impunerea unor restricţii temporare etc.

O altă condiţie pentru a se putea reţine infracţiunea prevăzută de art. 94 alin. 4 o reprezintă existenţa unui accident de circulaţie din care să fi rezultat victime ori pagube materiale.

14 Eliodor Tanislav, Eliodor Tanislav jr. , Infracţiuni privind exercitarea profesiei de conducător auto, în Revista Dreptul Muncii, nr. 1/ 2005, p. 131.

48

b) Urmarea socialmente periculosă este o stare de pericol care rezultă din încălcarea unor reguli, dar poate fi şi un rezultat material în cazul producerii unui accident de circulaţie din care au rezultat victime omeneşti sau pagube materiale.

c) Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, în cazul alin. 3. În ceea ce priveşte alin. 4, trebuie să existe o legătură între nesemnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor efectuate şi producerea accidentului cu victime ori pagube materiale.


a) Forma de vinovăţie în ceea ce priveşte fapta săvârşită prin inacţiune, este atât intenţia, cât şi culpa. Astfel, o persoană cu intenţie nu ia anumite măsuri, dar neluarea acestor măsuri se poate datora şi neglijenţei.

În varianta săvârşirii faptei prin acţiune, forma de vinovăţie este intenţia directă.


A. Forme.Actele de pregătire şi tentativa nu sunt posibile dacă fapta este săvârşită printr-o

inacţiune, însă, dacă fapta se materializează printr-o acţiune, actele de pregtire şi tentativa sunt posibile, dar nu se pedepsesc.

Infracţiunea se consumă în momentul neluării măsurilor impuse de lege.

B. Modalităţi.Acestea sunt neluarea unor măsuri de semnalizare a trcerilor la nivel cu calea ferată,

respectiv a obstacolelor sau lucrărilor.C. Sancţiuni. Pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amendă.

49

Infractiuni Prevazute de Legi Speciale (1)

Documents

Transcript of Infractiuni Prevazute de Legi Speciale (1)