1Infractiuni de coruptieTextul incriminatorArt. 254. – (1) Fapta functionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeste banisau alte foloase care nu i se cuvin ori accepta promisiunea unor astfel de foloase sau nu orespinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, sepedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani si interzicerea unor drepturi.(2) Fapta prevazuta în alin. (1), daca a fost savârsita de un functionar cu atributii decontrol, se pedepseste cu închisoare de la 3 la 15 ani si interzicerea unor drepturi.(3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul luarii de mita se confisca,iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.Obiectul ocrotirii penaleObiectul juridic special consta în acele relatii sociale referitoare la interesele publice, acaror normala formare, desfasurare si dezvoltare nu ar fi posibila fara a asigura exercitarea cucinste, probitate si corectitudine a atributiilor de serviciu a functionarilor publici, afunctionarilor, a persoanelor care exercita o functie de interes public si a altor persoaneprevazute în art. 254 alin. (3) C. pen.De asemenea, prin aceasta incriminare sunt protejate bunul mers al activitatii unitatiloraratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat si interesele legale alepersoanelor particulare.Obiectul material. În legatura cu aceasta chestiune s-au conturat trei opiniicontradictorii.Obiectul material al acestei incriminari, într-o prima opinie1, îl constituie mita, adicabanii sau alte foloase care nu i se cuvin agentului.Într-o alta parere2 s-a sustinut ca la aceasta infractiune, de regula, lipseste obiectulmaterial. Totusi, atunci când autorul a efectuat actul pentru a carui îndeplinire a primit mita,daca acest act priveste un obiect material acesta va fi în acelasi timp si obiect material al

1 Oliviu Augustin Stoica, Drept penal. Parte speciala, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1976, p.247; în acelasi sens: Lucia Moldovan, Luarea de mita în Codul penal al R.S.R., Studia Universitatis Babes-Bolyai, Series Jurisprudentia, Cluj, 1970, p. 88; Ioana Vasiu, Drept penal român, partea speciala, vol. II, EdituraAlbastra, Cluj Napoca, 1997, p. 347; TS, d.î. nr. 3/1973, R.R.D., nr. 6, 1973, p. 103; TS, s.p., d. nr. 5196/1971,R.R.D., nr. 6, 1972, p. 169; TS, s.p., d. nr. 3581/1973, R.R.D., nr. 5, 1974, p. 78.2 Siegfried Kahane în Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal român, vol. IV, EdituraAcademiei Române, Bucuresti, 1972, p. 130; Aneta Grigorovici, Infractiuni de serviciu sau în legatura cuserviciul, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1976, p. 89.

2infractiunii (de ex., un functionar postal care acorda prioritate în remiterea coletelor celor careîi ofera mita).De asemenea, atunci când folosul necuvenit consta în prestarea unei munci (ex.:repararea unui imobil, efectuarea unor lucrari de instalatii electrice, zugravirea unor încaperi),obiectul asupra caruia se efectueaza munca devine si obiect material al infractiunii si poateservi ca proba pentru existenta infractiunii.Alti autori sustin expres3 sau implicit4 (prin neabordarea acestei chestiuni) ca luarea demita nu are obiect material.Vasile Dobrinoiu sustine ca sumele de bani ori foloasele respective, atunci când constauîn bunuri corporale, nu constituie decât „lucruri dobândite prin savârsirea infractiunii”, însensul art. 118 lit. d) C. pen. si ca prima opinie confunda obiectul material al infractiunii deluare de mita cu obiectul mitei. Cu privire la opinia exprimata în lucrarea Explicatii teoretice,acesta sustine ca actele efectuate de autor nu sunt tipice infractiunii de luare de mita, pentru ase putea afirma ca bunurile asupra carora poarta materialitatea lor constituie obiectul materialal infractiunii, ci tipice sunt faptele de pretindere, primire, acceptare sau nerespingere apromisiunii. Or, numai daca acestea ar purta asupra unui bun s-ar putea pune în discutie caacesta sa fie obiect material al infractiunii de luare de mita. În completarea acestui punct devedere, se mai face precizarea5 în doctrina ca efectuarea actului constituie scopul savârsirii

actiunii, scop de a carui realizare nici nu este conditionata existenta infractiunii de luare demita.Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al acestei infractiuni, indiferent de ipoteza deincriminare la care ne raportam, este calificat si nu poate fi decât un functionar public sau unfunctionar sau una din persoanele aratate în art. 81 din Legea nr. 78/2000.3 Vasile Dobrinoiu, Coruptia în dreptul penal român, Editura Atlas Lex, Bucuresti, 1995, p. 69-71; Ilie Pascuîn Gheorghe Nistoreanu, Vasile Dobrinoiu, Alexandru Boroi, Ilie Pascu, Ioan Molnar, Valerica Lazar, Dreptpenal. Partea speciala, Editura Europa Nova, Bucuresti, 1997, p. 347; Octavian Loghin, Tudorel Toader, Dreptpenal român. Partea speciala, editia a IV-a revazuta si adaugita, Casa de editura si presa Sansa SRL, Bucuresti,2001, p. 399; Vasile Dobrinoiu în Vasile Dobrinoiu, Nicolae Conea, Ciprian Raul Romitan, Camil Tanasescu,Norel Neagu, Maxim Dobrinoiu, Drept penal. Partea speciala, vol. II, Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 36;Horia Diaconescu, Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau în legatura cu acestea, Editura All Beck,Bucuresti, 2004, p. 11; Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, Drept penal. Partea speciala, editia a III-a,Editura All Beck, Bucuresti, 2005, p. 348.4 Gheorghe Darânga si Dumitru Lucinescu în Teodor Vasiliu, Doru Pavel, Geoge Antoniu, Stefan Danes,Gheorghe Darânga, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Dumitru C. Popescu, Virgil Ramureanu, Codul penalromân, comentat si adnotat. Partea speciala, vol. II, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 88;Avram Filipas în Octavian Loghin, Avram Filipas, Drept penal. Partea speciala, editie revizuita, Casa de editurasi presa Sansa SRL, Bucuresti, 1992, p. 194; Avram Filipas în Costica Bulai, Avram Filipas, ConstantinMitrache, Institutii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenta, Editura trei, Bucuresti, 2001, p.440.5 Octavian Loghin, Tudorel Toader, op. cit., p. 399.

3Prin „functionar public”, în sensul legii penale – art. 147 alin. (1) C. pen. –, se întelegeorice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fostinvestita, o însarcinare de orice natura, retribuita sau nu, în serviciul unei unitati dintre cele lacare se refera art. 145 C. pen. (autoritatile publice, institutiile publice, institutiile sau altepersoane juridice de interes public).În dreptul penal, termenul de functionar public are un înteles mai larg decât în alte

ramuri de drept (ex.: dreptul administrativ), fapt ce se justifica prin nevoia de a se realiza înmod corespunzator ocrotirea intereselor sociale prin mijloace de drept penal.În doctrina6, s-a subliniat ca sunt asimilati functionarilor publici si cei care îndeplinesc„în fapt” o însarcinare în serviciul unei persoane juridice de drept public cu conditia caunitatea de drept public sa aiba stiinta de acest lucru. Aceeasi solutie se impune în aceastaconceptie si în situatia în care functionarul public este angajat cu încalcarea dispozitiilorlegale (de ex.: nu are studiile necesare) ori urmeaza a fi învestit, fiind pe cale de a fi angajat(de ex.: cei aflati în termenul de încercare).În raport cu noile prevederi în materie7, în cazul functionarului public, profesorul GeorgeAntoniu8 opineaza, în mod just, ca ar fi admisibila (în continuare) o raspundere penala si afunctionarului public „de fapt”, deoarece sunt prejudiciate interesele generale, ocrotite maiputin eficient decât în cazul celor individuale. Prin urmare, severitatea legii trebuie sa fie maimare.Nu poate fi considerat însa functionar public persoana care, în mod sporadic, tine loculunuia dintre acestia fara consimtamântul organelor de conducere caci într-o asemenea situatie,nu exista un raport de serviciu între aceasta persoana si unitatea în care activeaza9.Are aceasta calitate orice persoana particulara care exercita o profesie de interes public(de ex.: notar, avocat, medic, executor judecatoresc etc.) pentru care este nevoie de o abilitarespeciala a autoritatilor publice si care este supusa controlului acestora10. Asa cum se observa,textul limiteaza sfera persoanelor care exercita un serviciu de interes public. Nu este suficient6 Victor Rosca în Vintila Dongoroz, Iosif Fodor, Siegfried Kahane, Nicoleta Iliescu, Ion Oancea, ConstantinBulai, Rodica Stanoiu, Victor Rosca, Explicatii teoretice ale Codului penal român. Partea generala, vol. II,Editura Academiei Române, Bucuresti, 1970, p. 442. În acelasi sens, dar cu o alta motivare, Stefan Danes înTeodor Vasiliu, George Antoniu, Stefan Danes, Gheorghe Darânga, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, DoruPavel, Dumitru Popescu, Virgil Ramureanu, Codul penal român, comentat si adnotat. Partea generala, Editura

Stiintifica, Bucuresti, 1972, p. 702-703.7 Art. 161 din Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 301/2004, publicata în M. Of. nr. 575 din 29.06.2004, acarui intrare în vigoare a fost însa amânata, în mod succesiv (O.U.G. nr. 58/2005, publicata în M. Of. nr. 552 din28.06.2005 si O.U.G. nr. 50/2006, publicata în M. Of. nr. 566 din 30.06.2006), pâna la data de 01.09.2008.8 George Antoniu, Noul Cod penal. Codul penal anterior. Studiu comparativ. Editura All Beck, Bucuresti,2004, p. 50-51.9 Gheorghe Darânga si Dumitru Lucinescu în Teodor Vasiliu, Doru Pavel, Geoge Antoniu, Stefan Danes,Gheorghe Darânga, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Dumitru C. Popescu, Virgil Ramureanu, Codul penalromân, comentat si adnotat. Partea speciala, vol. II, Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 54.10 Gheorghe Darânga si Dumitru Lucinescu, vol. II, p. 51.

4ca aceasta sa desfasoare o activitate de interes public, ci mai trebuie sa aiba o abilitarespeciala si sa fie supusa controlului autoritatilor.În ceea ce ne priveste, credem ca definitiile legale date functionarului public sifunctionarului, în noul Cod penal, sunt vadit superioare celor în vigoare, între acesteanemaifiind o relatie de la parte la întreg. În aceasta reglementare cele doua notiuni sedeosebesc, în esenta, prin beneficiarul însarcinarii acestor persoane (autoritatile publice,institutiile publice sau alte persoane juridice de drept public, în ceea ce priveste functionarulpublic, respectiv o persoana juridica de drept privat, în ceea ce priveste functionarul) si prinnatura însarcinarii pe care o exercita11.Infractiunea de luare de mita se mai poate comite si de catre una dintre persoanelearatate în art. 1 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionareainfractiunilor de coruptie12, si anume:- care exercita o functie publica, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul- care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o functie sau o însarcinare, înmasura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, în cadrul serviciilor publice,regiilor autonome, societatilor comerciale, companiilor nationale, societatilor nationale,unitatilor cooperatiste sau al altor agenti economici;- care exercita atributii de control, potrivit legii;

- care acorda asistenta specializata unitatilor prevazute la lit. a) si b), în masura în careparticipa la luarea deciziilor sau le pot influenta;- care, indiferent de calitatea lor, realizeaza, controleaza sau acorda asistentaspecializata, în masura în care participa la luarea deciziilor sau le pot influenta, cu privire la:operatiuni care antreneaza circulatia de capital, operatiuni de banca, de schimb valutar sau decredit, operatiuni de plasament, în burse, în asigurari, în plasament mutual ori privitor laconturile bancare si cele asimilate acestora, tranzactii comerciale interne si internationale;11 Dispozitiile nou introduse (art. 163 C. pen.) raspund necesitatii de a se face o deosebire între functionarulpublic si persoana care, fara a fi functionar public, deoarece este un liber profesionist neîncadrat în nici o unitatede drept public, exercita totusi un serviciu public, fiind abilitata de autoritatile publice pentru aceasta si aflataefectiv sub supravegherea acestora. Asemenea liberi profesionisti au aparut în conditiile economiei de piata,având un statut specific situat între functionarul public si functionarul privat. Ratiunea dispozitiei din art. 163 C.pen. consta în aceea ca s-a dorit, între altele, înlaturarea unor inechitati în ceea ce priveste regimul juridicaplicabil acestor persoane, nu putine fiind situatiile când în practica judiciara, acestea fie au fost asimilatefunctionarului public, fie au fost considerate ca nefiind functionari, fapt ce a generat si o practica neunitara înaceasta materie (ex.: cazul notarilor publici, avocatilor, medicilor etc.).12 Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sanctionarea infractiunilor de coruptie, publicata înM. Of. nr. 219 din 18.05.2000, modificata prin Ordonanta de Guvern nr. 83/2000, publicata în M. Of. nr. 425 din01.09.2000 si prin Legea nr. 161/2003 privind unele masuri pentru asigurarea transparentei în exercitareademnitatilor publice, a functiilor publice si în mediul de afaceri, prevenirea si sanctionarea coruptiei, publicata înM. Of. nr. 279 din 21.04.2003.

5- care detin o functie de conducere într-un partid sau într-o formatiune politica, într-unsindicat, într-o organizatie patronala ori într-o asociatie fara scop lucrativ sau fundatie;- alte persoane fizice decât cele prevazute la lit. a) - f), în conditiile prevazute de lege.Mai pot fi autori ai infractiunii de luare de mita, potrivit art. 8 din Legea nr. 78/2000,managerii, directorii, administratorii, cenzorii sau alte persoane cu atributii de control lasocietatile comerciale, companiile si societatile nationale, regiile autonome si la orice alti

agenti economici.Luarea de mita (coruptia pasiva) mai poate fi comisa, potrivit art. 7 din Legea nr.78/2000, de o persoana care, potrivit legii, are atributii de constatare sau de sanctionare acontraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare a infractiunilor.Categoriile de persoane prevazute în art. 1 din Legea nr. 78/2000 sunt obligate, întemeiul art. 2 din acelasi act normativ, sa îndeplineasca îndatoririle ce le revin din exercitareafunctiilor, atributiilor sau însarcinarilor încredintate, cu respectarea stricta a legilor si anormelor de conduita profesionala, si sa asigure ocrotirea si realizarea drepturilor siintereselor legitime ale cetatenilor, fara sa se foloseasca de functiile, atributiile oriînsarcinarile primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri saualte foloase necuvenite.Subiect activ poate fi si o persoana juridica, în conditiile si cu limitarile aratate în art. 191

alin. (1) C. pen.13. Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala apersoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la savârsirea aceleiasi infractiuni de luare demita.În practica judiciara, s-a decis ca savârseste aceasta infractiune: cadrul didactic careprimeste o suma de bani pentru a favoriza un candidat la examen, ori pentru a le procuraelevilor proiecte de diploma întocmite de alte persoane14; revizorul contabil care se întelegecu gestionarul sa nu înregistreze plusurile, urmând sa împarta între ei, banii rezultati15;expertul, însarcinat de instanta, care primeste un folos pentru a întocmi un raport favorabiluneia dintre parti16; expertul din cadrul unui birou local de expertize tehnice, desemnat saefectueze expertize în cauze judiciare si retribuit sub forma onorariului prin biroul deexpertize daca pretinde sume de bani pentru reevaluarea bunurilor la un pret mai mic pentru a-13 Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara oactivitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savârsite în realizareaobiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, daca fapta a fost savârsita cu forma devinovatie prevazuta de legea penala.

14 TS, s.p., d. nr. 372/1975, R.R.D., nr. 2, 1976, p. 69; TS, s.p., d. nr. 1485/1985, R. III, p. 185; TS, s.p., d. nr.1785/1982, R.R.D., nr. 8, 1983, p. 65.15 TS, s.p., d. nr. 1027/1988, R.R.D., nr. 3, 1989, p. 75.16 TMB, s. a II-a penala, d. nr. 2481/1984, R.R.D., nr. 3, 1986, p. 78.

6l ajuta pe mituitor sa câstige licitatia în conditii avantajoase17; lichidatorul judiciar al uneisocietati comerciale, numit prin hotarâre judecatoreasca, care a pretins o suma de banimituitorului pentru subevaluarea unor bunuri ce urmau sa-i fie vândute acestuia18;functionarul de la serviciul administrativ care primeste sume de bani pentru a favoriza opersoana la întocmirea listei de locuinte19; ofiterul de politie care primeste bani pentru a nuface acte de cercetare în legatura cu o infractiune de specula descoperita20; subofiterul depolitie care, în calitate de ajutor al ofiterului de serviciu pe unitate, a primit de la infractori un„laptop” pentru a nu întocmi actele necesare în vedrea tragerii acestora la raspundere penala21;conductorul de bilete C.F.R. care pretinde si primeste bani pentru a nu încheia acte decontraventie calatorilor fara bilete22; medicul salariat al unei institutii sanitare care a pretins siacceptat bani ori diferite bunuri, în sapte cazuri, pentru a-si exercita atributiile de serviciu, deacordare a asistentei medicale copiilor nascuti prematur sau distrofici23; directorul uneibanci24 care pretinde sume de bani în scopul acordarii unui credit bancar; executoruljudecatoresc care a luat o suma de bani pentru a îndeplini o îndatorire de serviciu25.Recent, s-a decis ca are calitatea de functionar, în sensul legii penale, si poate fi subiectactiv nemijlocit al infractiunii de luare de mita administratorul unei societati comerciale26.De asemenea, persoana având calitatea de asociat unic si administrator al unei societaticomerciale are, în sensul art. 147 alin. (2) C. pen., calitatea de functionar si, prin urmare,poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita27.Nu poate fi subiect activ al infractiunii de luare de mita, angajatul care primeste foloasemateriale pentru a nu-si îndeplini obligatia generala de a asigura paza împotriva sustragerilor

17 CSJ, s.p., d. nr. 1785/2003, R.D.P., nr. 3, 2004, p. 168; Dr., nr. 8, 2004, p. 285-286.18 CSJ, s.p., d. nr. 1786/2003, R.D.P., nr. 3, 2004, p. 168-169; Dr., nr. 8, 2004, p. 286-287.19 TMB, s. a II-a penala, d. nr. 1629/1981, R. III, p. 187.20 TS, s.p., d. nr. 566/1973, C.D., p. 424.21 CA Craiova, d.p. nr. 474/2003, cit. de C. Niculeanu, Sinteza de practica judiciara a Curtii de apel Craiovaîn materie penala pe trimestrul IV/2003, Dr., nr. 7, 2004, p. 171-172.22 T.j. Dolj, d.p. nr. 370/1987, R.R.D., nr. 2, 1988, p. 61, cu note de: I, Teodor Sîmbrian, II, H. Diaconescu,III, George Antoniu; T.j. Timis, sent. pen. nr. 264/1970, R.R.D., nr. 8, 1970, p. 171, cu note de: I, Vasile Tugui,II, Ionel Popescu în R.R.D., nr. 1, 1989, p. 39, cit. de Cristiana Filisanu în George Antoniu, Constantin Bulai,Rodica Mihaela Stanoiu, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Serban Stanoiu, Vasile Papadopol, CristianaFilisanu, Practica judiciara penala, partea speciala, vol. III, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1992, p.217-218.23 CSJ, în complet de 7 judecatori, d. nr. 78/1993, RDP, nr. 2, 1994, p. 165-166; Gabriel Ionescu, IosifIonescu, op. cit., p. 399.24 CSJ, s.p., d. nr. 744/2004, Dr., nr. 2, 2005, p. 238-239.25 CA Timisoara, d. p. nr. 167/2001, cit. de Dorin Ciuncan, Jurisprudenta si doctrina penala în materiacoruptiei, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2004, p. 486-487.26 CSJ, s.p., d. nr. 1117/1998, R.D.P., nr. 3, 2000, p. 169.27 Î.C.C.J., s.p., d. nr. 6351/2004, Buletinul Casatiei. Jurisprudenta. Doctrina. Comunicari, Editura All Beck,Bucuresti, nr. 2, 2005, p. 55.

7de la locul de munca, prevazuta în contractul de munca prin care fusese angajat în functia deelectrician28.Nu comite si infractiunea de luare de mita paznicul unei societati comerciale care aparticipat nemijlocit la comiterea infractiunii de furt calificat de catre coinculpat, daca baniipromisi de acesta reprezentau partea ce-i revenea paznicului din valorificarea bunurilorsustrase29.Recent30, s-a sustinut ca avocatul nu poate fi autor al infractiunii de luare de mitadeoarece nu îndeplineste o însarcinare de serviciu.Acesta ar putea fi totusi subiect activ nemijlocit al infractiunii de luare de mita, dacaactivitatea sa ilicita se circumscrie dispozitiilor din art. 1 lit. e) din Legea nr. 78/2000, cumodificarile ulterioare.Toate aceste calitati cerute de norma de incriminare subiectului activ nemijlocit trebuiesa existe la data savârsirii faptei. Lipsa acestei calitati la data comiterii faptei, aspect ascuns

mituitorului, va putea fi considerat un mijloc de inducere în eroare al acestuia daca suntîndeplinite si celelalte conditii de incriminare prevazute în art. 260 C. pen.În doctrina31 s-a aratat ca daca autorul pretinde ori primeste bani sau alte foloase (oriaccepta promisiunea sau nu o respinge) pentru îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârziereaîndeplinirii unui act care nu intra în îndatoririle sale de serviciu, fapta nu constituie luare demita, ci eventual alta infractiune (trafic de influenta, înselaciune etc.).De asemenea, s-a mai sustinut32 ca intermediarul nu poate fi decât complice sauinstigator. Chiar daca prin activitatea sa, intermediarul înfaptuieste actiunea tipica ainfractiunii de luare de mita, aceasta activitate fiind prestata pentru altul, iar nu pentru sine,fapta sa nu poate fi caracterizata decât ca un act de ajutor, deci de complicitate.Daca intermediarul efectueaza atât acte de instigare, cât si acte de complicitate la aceeasiinfractiune de luare de mita, acesta va fi tinut sa raspunda numai pentru instigare deoareceeste o forma de participatie principala care absoarbe în continutul sau complicitatea ca formade participatie secundara.28 CSJ, s.p., d. nr. 1266/1998, în Gabriel Ionescu, Iosif Ionescu, op. cit., p. 387.29 CSJ, s.p., d. nr. 2706/2002, R.D.P., nr. 2, 2004, p. 154-155; Dr., nr. 2, 2004, p. 215-216.30 Vasile Dobrinoiu, op. cit., vol. II, p. 40. În acelasi sens: Alexandru Boroi, Gheorghe Nistoreanu, op. cit., p.350; CSJ, s.p., d. nr. 569/1990, Valeriu Bogdanescu, Leonida Pastor, Alexe Costache Ivanov, Anton Pandrea,Eugenia Popa, Gheorghe Uglean, Elena Cean, Iosif Ionescu, Viorica Radu, Rozalia Lazar, Probleme de drept dindeciziile Curtii Supreme de Justitie (1990-1992), Editura Orizonturi, Bucuresti, p. 380-383. Prin aceasta deciziesi altele ulterioare, s-a revenit asupra practicii în materie a fostului Tribunal Suprem, în care sens a fostpronuntata si decizia Sectiei penale nr. 95 din 18.02.1980, publicata în Culegerea de decizii ale TribunaluluiSuprem pe anul 1980, p. 309.31 Siegfried Kahane, op.cit., vol. IV, p. 132.32 Virgil Ramureanu, Pozitia juridica a intermediarului la infractiunea de luare si dare de mita, J.N., nr. 3,1961, p. 562.

8Luarea de mita poate fi savârsita de mai multi autori (având calitatea ceruta de lege),care au contribuit nemijlocit în mod simultan (comisie, colectiv, echipa) sau succesiv lacomiterea infractiunii.

Participatia penala este posibila si sub forma instigarii si a complicitatii.Mituitorul nu este considerat participant la infractiunea de luare de mita, ci este autor alunei infractiuni de sine statatoare, darea de mita – art. 255 C. pen.Subiectul pasiv special al luarii de mita este autoritatea publica, institutia publica,persoana juridica de interes public, persoana juridica privata, în serviciul careia agentul îsiexercita atributiile functionale.În ipoteza în care luarea de mita este comisa de o persoana care exercita un serviciu deinteres public, subiect pasiv este statul ca titular al intereselor publice aparate prin aceastaincriminare.Subiect pasiv poate fi, dupa caz, o autoritate publica a statului strain, o instantainternationala sau o organizatie internationala din care face parte subiectul activ alinfractiunii.Daca mituitorul este constrâns prin orice mijloace de catre cel care a luat mita, atunciacesta va fi subiect pasiv al infractiunii de luare de mita.Latura obiectivaElementul material (actus reus) al normei de incriminare analizate consta, în modalternativ, într-o actiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase care nu i se cuvin,ori în acceptarea promisiunii unor astfel de foloase si într-o inactiune de nerespingere de catreagent a unei astfel de promisiuni.Acceptarea de promisiuni si nerespingerea acestora nu realizeaza elementul material alincriminarii daca agentul denunta de îndata celor în drept ca i s-au facut promisiuni de dare demita33.A „pretinde” înseamna a cere ceva cuiva, a formula o anumita pretentie, a solicita ceva.În aceasta situatie, initiativa savârsirii luarii de mita porneste de la faptuitor.Pentru existenta elementului material al normei de incriminare nu este necesar capretinderea banilor sau foloaselor, ori întelegerea în privinta primirii acestora sa fi fost urmatade executare. Simplul fapt al pretinderii este suficient pentru consumarea infractiunii.Ni se pare însa discutabila solutia instantei supreme34 care a decis ca fapta functionarului

de a pretinde, direct sau indirect, foloase materiale, constituie infractiunea de luare de mita33 Siegfried Kahane, op. cit., vol. IV, p. 132.34 CSJ, s.p., d. nr. 2461/1997, în Gabriel Ionescu, Iosif Ionescu, op. cit., p. 408-410.

9indiferent daca a dobândit sau nu, efectiv, folosul, numai dupa îndeplinirea actului privitor laîndatoririle sale de serviciu, deoarece scopul prevazut în norma de incriminare (îndeplinireaactului privitor la îndatoririle sale de serviciu, în speta în discutie) are sensul de finalitate si nude rezultat, asfel încât simplul fapt al pretinderii consuma infractiunea chiar daca scopulurmarit de agent nu s-a realizat.A „primi” înseamna a intra în posesia obiectului mitei, în orice mod.Savârseste aceasta infractiune, functionarul care observa ca solicitantul îi pune în cutiade pe birou o suma de bani pentru a face un act la care era obligat dupa lege si nu refuzafolosul oferit35.Banii sau alte foloase pot fi pretinse sau primite de agent atât direct, cât si indirect, adicaprin persoana interpusa. Situatia este identica si în cazul acceptarii sau nerespingeriipromisiunii de foloase. Persoana interpusa, în functie de activitatea ilicita executata, varaspunde ca instigator sau complice.A „accepta” promisiunea înseamna a fi de acord cu aceasta.Prin nerespingerea promisiunii se întelege acea atitudine a agentului care nu refuza aceapromisiune, care nu-si exprima dezacordul cu aceasta.Legiuitorul a asezat pe acelasi plan nerespingerea promisiunii cu acceptarea acesteia,deoarece a considerat ca nerespingerea promisiunii de foloase echivaleaza cu o acceptareatacita. Agentul este asfel stimulat sa ia o pozitie activa (de refuz sau denuntare) fata depersoana care desfasoara o activitate de corupere.Actiunea sau inactiunea incriminata poate privi alternativ, fie efectuarea unui act licit(atunci când este vorba de îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu alefaptuitorului), fie efectuarea unor acte ilicite (atunci când e vorba de neîndeplinirea sauîntârzierea în îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle de serviciu, ori îndeplinirea unui actcontrar îndatoririrlor de serviciu).36

Prin „îndatorire de serviciu” se întelege tot ceea ce cade în sarcina subiectului activnemijlocit al acestei incriminari potrivit normelor care reglementeaza serviciul respectiv oricare sunt inerente naturii acestui serviciu. Îndatorire de serviciu reprezinta si executarea unuiordin (dispozitie) data de organul ierarhic superior agentului, daca acesta este legal.Infractiunea de luare de mita subzista si în situatia în care actul nu constituie decâtcomponenta unei activitati finale, la care partcipa si alti functionari având atributii legate deaceasta37.35 TMB, s. a II-a penala, d. nr. 2554/1984, R. III, p. 186.36 Siegfried Kahane, op. cit., vol. IV, p. 132.37 CSJ, s.p., d. nr. 1923/1995, în Gabriel Ionescu, Iosif Ionescu, Probleme de drept din jurisprudenta CurtiiSupreme de Justitie în materie penala 1990-2000, Editura Juris Argessis, Curtea de Arges, 2002, p. 387.

10De asemenea, instanta suprema38 a decis ca cerinta prevazuta în art. 254 alin. (1) C. pen.,ca fapta functionarului sa fie savârsita în legatura cu îndeplinirea unui act privitor laîndatoririle sale de serviciu, este realizata si în situatia în care îndeplinirea actului cade înatributiile altui functionar, dar faptuitorul, prin modul în care-si realizeaza propriile sarcini deserviciu, poate influenta îndeplinirea actului de catre functionarul competent.Cerinte esentiale. Legiuitorul a atasat actiunii sau inactiunii incriminate mai multecerinte esentiale, în lipsa carora fapta nu va constitui infractiunea de luare de mita:1. Pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sa aiba ca obiect bani saualte foloase.Banii pot fi efectivi sau sub forma de valori ori titluri de orice fel echivalând bani.Prin expresia „alte foloase” se înteleg orice fel de avantaje patrimoniale (bunuri,împrumuturi, premii, amânarea platii unei datorii, folosinta gratuita a unei locuinte, prestari deservicii în mod gratuit, promovarea în serviciu) sau nepatrimoniale (acordarea unui titlu sau aunui grad, ori a altei distinctii onorifice)39.Practica judiciara este consecventa în acest sens. Astfel, s-a decis40 ca fapta unui

functionar de a solicita o suma de bani cu titlu de împrumut în scopul de a face un act contrarîndatoririlor sale de serviciu, realizeaza infractiunea de luare de mita deoarece împrumutulconstituie un folos material.2. Banii sau celelate foloase pretinse, primite, promise sa fie necuvenite, sa nu fie legaldatorate, sa aiba un caracter de retributie, adica sa constituie plata sau rasplata în vedereaefectuarii unui act determinat, un act aratat în mod explicit. Cu alte cuvinte, pretinderea sauprimirea foloaselor de catre autor, acceptarea ori nerespingerea de catre acesta a promisiuniide foloase, trebuie sa constituie un contraechivalent al conduitei lipsite de probitate a celuicare s-a angajat sa îndeplineasca sau sa întârzie îndeplinierea unui anumit act privitor laîndatoririle sale de serviciu, ori sa efectueze un anumit act contrar acestor îndatoriri.Caracterul de retributie implica existenta unei anumite proportii între actul determinat sirasplata si constiinta pentru autor ca este vorba de o retributie. Daca între folosul pretins,primit sau promis si actul determinat exista o vadita disproportie în sensul ca actul determinatdepaseste cu mult în valoare sau importanta folosul, caracterul de retributie este exclus.Situatia este identica si atunci când subiectul activ nemijlocit are credinta ca este vorba de38 Î.C.C.J., s.p., d. nr. 3334/2004, Buletinul Casatiei. Jurisprudenta.Doctrina. Comunicari, nr. 1, 2005,Editura All Beck, p. 50-51.39 Siegfried Kahane, op. cit., vol. IV, p. 133. În acelasi sens: Gheorghe Darânga si Dumitru Lucinescu, op.cit., vol. II, p. 89; Ioana Vasiu, op. cit., vol. II, p. 348; Vasile Dobrinoiu, op. cit., vol. II, p. 45; Alexandru Boroi,Gheorghe Nistoreanu, op. cit., p. 352. În sens contrar: Avram Filipas în Octavian Loghin, Avram Filipas, op.cit., p. 195; Octavian Loghin, Tudorel Toader, op. cit., p. 400; Avram Filipas în Costica Bulai s.a, op. cit., p. 441.Acesti autori considera ca sintagma „alte foloase” se refera numai la avantajele de natura patrimoniala.40 CSJ, s.p., d. nr. 1431/1998, Dr., nr. 12, 1999, p. 171.

11manifestarea unui sentiment de afectiune ori de compasiune, iar nu de o retributie. De aceea,nu constituie infractiunea de luare de mita primirea de mici daruri ocazionale (de ex., cadouride Anul Nou) sau de daruri care exprima (din partea celui care ofera sau promite) un

sentiment de recunostinta ori de respect personal41.Instanta suprema42 a decis ca este necesar sa existe o proportie între valoarea actului sifolosul promis, astfel ca acesta sa apara ca o rasplata.Aceasta opinie a fost însa criticata43 pe considerentul ca existenta unei proportii nu este ocerinta a legii, chiar daca exista ca o realitate obiectiva implicata în structura intima araporturilor care se creeaza între mituit si mituitor. Fapta exista chiar daca se ofera agentului osuma excesiv de mare. În realitate „cadoul” primit de agent contine atât o valoareproportionala cu serviciul prestat, cât si o valoare suplimentara, reprezentând fie o plataanticipata a celorlalte servicii ilicite, fie o donatie facuta acestuia. Tot astfel, darurileocazionale oferite agentului, daca sunt în legatura cu un serviciu concret pe care mituitorul îlsolicita acestuia, vor avea si ele caracterul de mita. Numai daca i se ofera faptuitorului darurisimbolice (un buchet de flori, o fotografie, o ilustrata etc.) pentru serviciile solicitate s-arputea admite ca nu ne aflam în fata unor foloase în sensul art. 254 C. pen., asemenea miciatentii excluzând ideea unei retributii, a unei traficari a functiei, a unei rasplate pentruserviciul solicitat.Banii sau celelalte foloase sunt necuvenite si atunci când pentru îndeplinirea unui actcare este gratuit se pretinde sau se primeste peste ceea ce este legalmente datorat sau seaccepta sau nu se refuza o promisiune care depaseste ceea ce este datorat.Banii sau foloasele pretinse, primite ori promise cu privire la un act ilicit suntîntotdeauna necuvenite.S-a exprimat si opinia44 ca daca faptuitorul va motiva destinatia si va destina efectivprofitul ilicit primit în folosul unitatii, fapta va constitui abuz în serviciu contra intereselorpersoanelor.3. Actiunea sau inactiunea concreta a agentului sa fie anterioara îndeplinirii,neîndeplinirii ori întârzierii în îndeplinirea actului determinat privitor la îndatoririle deserviciu. În lipsa acestei conditii fapta concreta comisa de agent va putea fi încadrata, daca41 Siegfried Kahane, op. cit., vol. IV, p. 133.

42 TS, s.p., d. nr. 2407/1975, R. II, p. 246. În sens contrar: TS, în compunerea prevazuta în art. 39 alin. 2 si 3din Legea de organizare judecatoreasca, d. nr. 1/1976, R. II, p. 244-245; Lucia Moldovan în Matei Basarab,Lucia Moldovan, Valer Suian, Drept penal. Partea speciala, Cluj-Napoca, 1985, vol. I, p. 293.43 Cristiana Filisanu în George Antoniu, Constantin Bulai, Rodica Mihaela Stanoiu, Avram Filipas,Constantin Mitrache, Serban Stanoiu, Vasile Papadopol, Cristiana Filisanu, Practica judiciara penala, parteaspeciala, vol. III, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1992, p. 219-220.44 Dorin Ciuncan, Criterii distinctive la unele infractiuni de serviciu sau în legatura cu serviciul, R.R.D., nr.1, 1987, p. 43.

12sunt îndeplinite si celelalte conditii de incriminare, în dispozitiile din art. 256 C. pen.referitoare la primirea de foloase necuvenite45.În mod just, s-a decis46 ca pretinderea unor foloase de catre functionar si primireaacestora dupa efectuarea actului privitor la îndeplinirea îndatoririlor sale de serviciu pentrucare foloasele au fost pretinse constituie infractiunea de luare de mita, iar nu aceea de primirede foloase necuvenite.Urmarea imediata consta într-o stare de pericol, dupa caz, pentru bunul mers alactivitatii unitatilor aratate la art. 145 C. pen., al persoanelor juridice de drept privat, al unorautoritati publice ale statului strain, al unei instante internationale sau organizatiiinternationale din care face parte subiectul activ al infractiunii.În ipoteza în care luarea de mita se savârseste în scopul îndeplinirii unui act licit, princonstrângerea mituitorului prin orice mijloace, urmarea imediata consta si în vatamareapatrimoniala adusa mituitorului.Legatura de cauzalitate între actiunea sau inactiunea incriminata si urmarea imediatatrebuie sa existe si rezulta ex re.Atunci când luarea de mita este realizata prin constrângere, legatura de cauzalitate întreactiunea sau inactiunea comisa de agent si paguba pricinuita mituitorlui trebuie sa fiedovedita.Latura subiectivaForma de vinovatie (mens rea) care caracterizeaza aceasta infractiune este intentiadirecta calificata prin scop.

Cerinta esentiala a scopului consta în îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârziereaîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle de serviciu ale agentului sau în efectuarea unui actcontrar acestor îndatoriri.În practica judiciara47 s-a decis ca fapta de a pretinde si primi bani, inducând în eroarepersoana vatamata cu privire la împrejurarea ca actul pentru a carui neîndeplinire faptuitorul apretins si primit banii priveste îndatoririle sale de serviciu, întruneste elementele constitutiveale infractiunii de înselaciune, iar nu pe cele ale infractiunii de luare de mita.Scopul prevazut în norma de incriminare are sensul de finalitate si nu de rezultat. Prinurmare, pentru consumarea infratiunii va fi suficient ca el sa fi fost urmarit si nu realizat.45 Pentru o abordare nuantata a asemanarilor si deosebirilor dintre luarea de mita si primirea de foloasenecuvenite, a se vedea, Maxim Dobrinoiu, Ciprian Raul Romitan, Primirea de foloase necuvenite si infractiuneade luare de mita. Delimitari, R.D.P., nr. 2, 2004, p. 105-106.46 CSJ, s.p., d. nr. 2343/2000, în Gabriel Ionescu, Iosif Ionescu, op. cit., p. 410-411.47 Î.C.C.J., s.p., d. nr. 3622/2004, Buletinul Casatiei. Jurisprudenta.Doctrina. Comunicari, nr. 1, 2005,Editura All Beck, p. 49-50.

13Exista si opinia, ramasa izolata si la care nu subscriem, ca aceasta infractiune se poatecomite si cu intentie indirecta48.Forme. Modalitati. SanctiuniForme. Luarea de mita este o infractiune comisiva numai în primele trei modalitatinormative, iar în ipoteza nerespingerii promisiunii de foloase ea este o infractiune omisiva.Aceasta este o infractiune instantanee, dar poate în concret sa îmbrace o formacontinuata de savârsire când obiectul mitei este remis în rate succesive de catre mituitor,nemijlocit sau prin persoane interpuse.Fiind o infractiune de pericol, consumarea infractiunii intervine în momentul realizariiactiunii sau inactiunii incriminate.Restituirea folosului primit ori renuntarea la folosul acceptat, fiind posterioareconsumarii faptei, nu înlatura existenta infractiunii si a raspunderii penale.În ipoteza promisiunii de foloase este fara relevanta pentru existenta infractiunii dacaaceasta a fost respectata sau nu.

Luarea de mita este si o infractiune cu consumare anticipata deoarece simplul act cucaracter preparator al „pretinderii” sau al „acceptarii” ori „nerespingerii” de promisiuniconsuma infractiunea.Tentativa nu este posibila la aceasta infractiune cu executie prompta. Existenta tentativeis-ar putea pune însa în discutie la modalitatea normativa a primirii, dar legiuitorul a înteles sanu o incrimineze si implicit sa o sanctioneze.Modalitati. Infractiunea de luare de mita prezinta mai multe modalitati normativedescrise în continutul normei de incriminare prevazuta în art. 254 C. pen., carora, în raport cuîmprejurarile în care este comisa fapta, le pot corespunde o multitudine de modalitati faptice.Infractiunea de luare de mita are o varianta de tip, prevazuta în art. 7 din Legea nr.78/2000, în ipoteza în care este comisa de o persoana care, potrivit legii, are atributii deconstatare sau de sanctionare a contraventiilor ori de constatare, urmarire sau judecare ainfractiunilor. Aceste dispozitii au abrogat implicit prevederile art. 7 din Legea nr. 12/1990,republicata în temeiul Legii nr. 42/1991.Sanctiuni. În varianta tip luarea de mita se pedepseste cu închisoare de la 3 la 12 ani siinterzicerea unor drepturi, iar în varianta agravata cu închisoare de la 3 la 15 ani siinterzicerea unor drepturi.48 Avram Filipas în Octavian Loghin, Avram Filipas, op. cit., p. 196; Avram Filipas în Costica Bulai, AvramFilipas, Constantin Mitrache, Institutii de drept penal, Curs selectiv pentru examenul de licenta, Editura trei,Bucuresti, 2001, 442.

14Pentru persoana juridica, pedeapsa aplicabila, potrivit art. 711 C. pen., în cazul savârsiriiinfractiunii de luare de mita, este amenda de la 10.000 lei la 900.000 lei.Potrivit art. 9 din Legea nr. 78/2000, daca infractiunea de luare de mita este savârsita îninteresul unei organizatii, asociatii sau grupari criminale ori al unuia dintre membrii acesteiasau pentru a influenta negocierile tranzactiilor comerciale internationale ori schimburile sauinvestitiile internationale, maximul pedepsei prevazute de lege pentru aceasta fapta penala semajoreaza cu 5 ani.

Potrivit art. 254 alin. (3) C. pen. „banii, valorile sau orice alte bunuri care au facutobiectul luarii de mita se confisca, iar daca acestea nu se gasesc, condamnatul este obligat laplata echivalentului lor în bani.”Natura juridica a acestei masuri este aceea de forma de executare a confiscarii speciale.Daca mita a fost obtinuta prin constrângerea mituitorului sau daca acesta a denuntatautoritatii fapta mai înainte ca organul de urmarire sa fie sesizat pentru infractiunea de luarede mita, nu se va mai proceda la confiscare, iar bunurile care au format obiectul luarii de mitavor fi restituite persoanei care le-a dat.Confiscarea va fi lipsita de obiect si deci inaplicabila daca luarea de mita s-a realizat înmodalitatea normativa a pretinderii si aceasta nu a fost urmata de o remitere efectiva abunului. Aceeasi solutie se impune si în ipoteza acceptarii de promisiuni de foloase sau anerespingerii acesteia, daca nu au fost urmate de o remitere efectiva a obiectului mitei,precum si în situatia în care folosul obtinut consta într-un avantaj nepatrimonial. În aceastadin urma ipoteza, se va putea dispune însa restabilirea situatiei anterioare.În cazul în care cel mituit este surprins în flagrant primind bani pusi de catre politie ladispozitia denuntatorului, acestia se restituie politiei, neputându-se dispune, totodata, siconfiscarea sumei de la inculpat prin obligarea lui la plata49.În cazul infractiunii de luare de mita, daca activitatea infractionala a fost savârsita înparticipatie, instanta este datoare, daca bunurile si valorile date pentru comiterea infractiuniinu se mai gasesc, sa stabileasca ce anume bunuri sau valori au revenit fiecarui participant sisa-l oblige pe fiecare, separat, la plata echivalentului în bani al acelor bunuri si valori de carea profitat50.Prin aceeasi decizie s-a stabilit ca regula prevazuta în art. 1003 C. civ., potrivit careia ceicare au savârsit împreuna un fapt ilicit producator de prejudicii raspund solidar pentru daunelecauzate, nu se aplica în cazul obligatiei înscrisa în art. 254-257 C. pen.. Solutia a fost

justificata prin aceea ca în aceste situatii nu este vorba de repararea unor daune produse prin49 CSJ, s.p., d. nr. 1753/2002, R.D.P., nr. 3, 2003, p. 121-122.50 Plenul TS, d.î. nr. 3/1973, R.R.D., nr. 6, 1973, p. 103.

15infractiunile respective, ci de o masura care are scopul de a împiedica pe infractor sa profite,într-o forma oarecare, de fructul activitatii sale infractionale.Referate1. Luarea de mita2. Darea de mita3. Primirea de foloase necuvenite4. Remuneratia injusta5. Traficul de influenta6. Delimitarea infractiunilor de coruptie de alte infractiuni7. Infractiuni asimilate celor de coruptieBibliografie generala1. Gheorghe Diaconescu, Constantin Duvac, Drept penal. Partea speciala. NoulCod penal, Curs universitar, vol. I, Editura Fundatiei „România de Mâine”,Bucuresti, 2006, p. 429-4672. Vintila Dongoroz, Siegfried Kahane, Ion Oancea, Iosif Fodor, Nicoleta Iliescu,Constantin Bulai, Rodica Stanoiu, Victor Rosca, Explicatii teoretice aleCodului penal român, vol. IV, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1972, p.130 si urm.3. Teodor Vasiliu, Doru Pavel, Geoge Antoniu, Stefan Danes, GheorgheDarânga, Dumitru Lucinescu, Vasile Papadopol, Dumitru C. Popescu, VirgilRamureanu, Codul penal român, comentat si adnotat. Partea speciala, vol. II,Editura stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1977, p. 884. Vasile Dobrinoiu, Coruptia în dreptul penal român, Editura Atlas Lex,Bucuresti, 19955. Horia Diaconescu, Infractiunile de coruptie si cele asimilate sau în legatura cuacestea, Editura All Beck, Bucuresti, 20046. Costica Bulai, Avram Filipas, Constantin Mitrache, Institutii de drept penal,Curs selectiv pentru examenul de licenta, Editura trei, Bucuresti, 2001, p. 440si urm.7. George Antoniu, Constantin Bulai, Rodica Mihaela Stanoiu, Avram Filipas,Constantin Mitrache, Serban Stanoiu, Vasile Papadopol, Cristiana Filisanu,Practica judiciara penala, partea speciala, vol. III, Editura AcademieiRomâne, Bucuresti, 1992, p. 217 si urm.16

8. Octavian Loghin, Delimitarea infractiunii de luare de mita de alte infractiuni,AUI, 19909. V. Sumanaru, Delimitarea infractiunii de luare de mita de alte infractiuni, PL,nr. 1, 199210. Nicorina Crisu Magraon, Constantin Crisu, Repertoriu, jurisprudenta selectivaîn domeniul dreptului penal si procesual penal, perioada 1990-2005, EdituraJuris Argessis, Curtea de Arges, 200611. Dorin Ciuncan, Jurisprudenta si doctrina penala în materia coruptiei, EdituraLumina Lex, Bucuresti, 200412. Dorin Ciuncan, Buletin documentar Parchetul National Anticoruptie.Bucucuresti, nr. 3/2004, 198 p.; Activitati desfasurate exclusiv de procuror.Supliment Buletin documentar PNA, februarie, 2004, 58 p.; Legislatie sidoctrina anticoruptie VII. Supliment Buletin documentar PNA, octombrie2004, 38 p.; Raspunderea managerilor, directorilor sau administratorilorsocietatilor comerciale. Supliment Buletin documentar PNA, februarie, 2004,92 p.13. Dorin Ciuncan, Aurelian Niculita, Infractiuni asimilate infractiunilor decoruptie în Legea nr. 78/2000. Supliment Buletin documentar PNA, august,2004, 52 p.14. Surse documentare pe INTERNET:Institutul National al Magistraturii - http://www.inm-lex.ro/Portalul Ministerului Justitiei (practica judiciara) - http://portal.just.ro/Baza de date legislativa a Ministerului Justitiei - http://legislatie.just.ro/Înalta Curte de Casatie si Justitie (incluzând jurisprudenta Înaltei Curti deCasatie si Justitie) - http://www.scj.ro/adresa.asp