influenţa tehnicilor de finisare a componentelor metalice ale ...

2

CUPRINS

INTRODUCERE ..................................................................................................... 6

STADIUL CUNOAŞTERII ................................................................................... 10

Capitolul 1. Aliaje nenobile destinate componentelor metalice ale restaurărilor

protetice dentare .................................................................................................... 10

1.1. Criterii de clasificare a aliajelor dentare .................................................... 11

1.2. Aliaje nenobile dentare pe bază de nichel ................................................. 14

1.3. Aliaje nenobile dentare pe bază de cobalt ................................................. 17

1.4. Aliaje nenobile pe bază de titan ................................................................. 22

1.5. Oţeluri inoxidabile ..................................................................................... 25

1.6. Aplicaţii ale aliajelor nenobile dentare în construcţia protezelor parţiale

mobilizabile scheletate...................................................................................... 26

1.6.1. Şeile protetice ...................................................................................... 26

1.6.2. Conectorii principali şi secundari. ...................................................... 28

1.6.3. Mijloacele de menţinere, sprijin şi stabilizare ...................................... 34

Capitolul 2. Calitatea de suprafaţă a materialelor metalice ................................. 44

2.1. Tehnologiile de prelucrare şi calitatea de suprafaţă ................................... 45

2.2. Caracterizarea profilului micrometric al suprafeţelor finisate ................... 46

2.2.1. Abateri specifice profilului real al suprafeţelor.................................... 46

2.2.2. Mărimi specifice rugozităţii suprafeţelor ............................................. 46

2.2.3. Metode de măsurare a profilului micrometric al suprafeţelor .............. 50

2.3. Caracterizarea profilului nanometric al suprafeţelor finisate ..................... 51

2.3.1.Tehnici de analiză a profilului nanometric al suprafeţelor .................... 52

2.3.2. Principii ale microscopiei de forţă atomică – AFM ............................. 53

2.3.3. Moduri de interacţiune TIP-S, specifice AFM ..................................... 54

2.3.4. Moduri de măsurare specifice AFM .................................................... 55

2.4. Aplicaţii ale AFM ...................................................................................... 55

Capitolul 3. Levurile din specia Candida, în contextul ecosistemului cavităţii

orale ....................................................................................................................... 56

3.1. Microbiota cavităţii orale ........................................................................... 57

3.1.1. Factorii care determină condiţia microbiologică a cavităţii orale ........ 57

3.1.2. Succesiunea microbiotei orale umane .................................................. 59

3.2. Levurile din genul Candida ....................................................................... 60

3.2.1. Criterii de încadrare taxonomică şi tehnici de investigare a levurilor .. 60

3.2.2. Factorii de patogenitate ai levurilor din genul Candida ....................... 61

3.2.3. Infecţii levurice orofaringiene .............................................................. 61

3.2.4. Identificarea speciilor de Candida ....................................................... 62

3.3. Biofilmul Candida albicans....................................................................... 67

3.3.1. Formarea, structura şi caracteristicile biofilmului Candida albicans .. 68

3.3.2. Metode de creştere şi de investigare a biofilmelor Candida albicans .. 70

3.3.3. Mecanismele de rezistenţă a biofilmelor de Candida albicans la

antifungice ..................................................................................................... 70

3

CONTRIBUŢII PERSONALE ............................................................................. 73

Capitolul 4. Preocupări ştiinţifice, obiective şi metodologia cercetărilor

experimentale ........................................................................................................ 73

4.1. Introducere ................................................................................................. 74

4.2. Motivaţia alegerii temei ............................................................................. 74

4.3. Scopul cercetărilor ..................................................................................... 74

4.4. Direcţii de cercetare ................................................................................... 74

4.5. Metodologia cercetărilor ............................................................................ 75

Capitolul 5. Studiu privind caracterizarea aliajelor nenobile dentare destinate

cercetărilor experimentale..................................................................................... 80

5.1. Studiu privind metalurgia fizică a aliajelor nenobile dentare destinate

cercetărilor experimentale..................................................................................... 81

5.1.1. Introducere .............................................................................................. 81

5.1.2. Scopul studiului ...................................................................................... 82

5.1.3. Material şi metodă .................................................................................. 82

5.1.4. Rezultate şi discuţii ................................................................................. 83

5.1.5. Concluzii ................................................................................................. 89

5.2. Cercetări asupra microstructurii şi microdurităţii aliajelor nenobile dentare

destinate investigaţiilor experimentale ................................................................. 90

5.2.1. Introducere .............................................................................................. 90

5.2.2. Scopul cercetărilor .................................................................................. 90

5.2.3. Material şi metodă .................................................................................. 90

5.2.4. Rezultate şi discuţii ................................................................................. 93

5.2.5. Concluzii ............................................................................................... 103

Capitolul 6. Contribuţii privind caracterizarea profilului suprafeţelor finisate ale

componentelor metalice ...................................................................................... 105

6.1. Contribuţii privind caracterizarea profilului micrometric al suprafeţelor

finisate ale componentelor metalice.................................................................... 106

6.1.1. Introducere ............................................................................................ 106

6.1.2. Scopul cercetărilor ................................................................................ 106

6.1.3. Material şi metodă ................................................................................ 106

6.1.4. Rezultate şi discuţii ............................................................................... 109

6.1.5. Concluzii ............................................................................................... 123

6.2. Contribuţii privind caracterizarea profilului nanometric al suprafeţelor

finisate ale componentelor metalice.................................................................... 125

6.2.1. Introducere ............................................................................................ 125




6.2.5. Concluzii ............................................................................................... 143

Capitolul 7. Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a restaurărilor

protetice cu componente metalice asupra biofilmului de Candida albicans ..... 146

7.1. Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a restaurărilor protetice cu

componente metalice asupra formării biofilmului de Candida albicans ........... 147

7.1.1. Introducere ............................................................................................ 147


4



7.1.5. Concluzii ............................................................................................... 160

7.2. Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a restaurărilor protetice cu

componente metalice asupra dezvoltării biofilmului de Candida albicans ....... 163

7.2.1. Introducere ............................................................................................ 163




7.2.5. Concluzii ............................................................................................... 182

Capitolul 8. Contribuţii privind analiza predictivă a influenţei calităţii suprafeţelor

metalice finisate asupra biofilmului de Candida albicans ................................. 185

8.1. Introducere ............................................................................................... 186

8.2. Scopul cercetărilor ................................................................................... 186

8.3. Material şi metodă ................................................................................... 186

8.4. Rezultate şi discuţii .................................................................................. 187

8.5. Concluzii .................................................................................................. 199

Capitolul 9. Cercetări privind evaluarea comportării în cavitatea orală a

componentelor metalice ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate, prelucrate

prin diferite tehnici de finisare ............................................................................ 201

9.1. Introducere ............................................................................................... 202

9.2. Scopul cercetărilor ................................................................................... 202

9.3. Material şi metodă ................................................................................... 202

9.4. Rezultate şi discuţii .................................................................................. 205

9.5. Concluzii .................................................................................................. 211

Capitolul 10. Studiu clinic privind comportarea in vivo a componentelor metalice

ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate prelucrate prin diferite tehnici de

finisare ................................................................................................................. 214

10.1. Introducere ............................................................................................. 215

10.2. Scopul cercetărilor ................................................................................. 215

10.3. Material şi metodă ................................................................................. 215

10.4. Rezultate şi discuţii ................................................................................ 216

10.4.1. Cazul clinic 1 ................................................................................... 217

10.4.2. Cazul clinic 2 ................................................................................... 225

10.4.3. Cazul clinic 3 ................................................................................... 232

10.5. Concluzii ................................................................................................ 239

CONCLUZII GENERALE ................................................................................. 240

CONTRIBUŢII PERSONALE. DIRECŢII ŞI PERSPECTIVE ....................... 246

BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 249

ANEXE ................................................................................................................ 260

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE ........................................ 352

5

INTRODUCERE

Utilizarea metalelor şi aliajelor în domeniul medicinei dentare este

cunoscută din cele mai vechi timpuri, când ele erau destinate confecţionării

unor substitute artificiale ce se implantau în cavitatea orală.

Progresele majore şi evoluţiile spectaculoase înregistrate de

ştiinţele medicale au fost datorate şi eforturilor permanente depuse de

specialişti din laboratoarele de cercetare pentru proiectarea şi realizarea

produselor care să poată substitui cât mai bine elementele din structura

organismului uman, prin aplicarea tehnicilor moderne reconstructive şi

reparatorii.

În concluzie, materialele metalice, în ansamblul lor, reprezintă o

clasă de materiale care se află într-un proces continuu de îmbunătăţire a

proprietăţilor fizico-chimice, mecanice şi tehnologice, menţinându-şi astfel

utilitatea practică în diferite domenii ale medicinei, între care medicina

dentară ocupă un rol principal.

CONTRIBUŢII PERSONALE

Capitolul 4

Preocupări ştiinţifice, obiective şi metodologia cercetărilor

experimentale

4.1. Introducere

Un parametru important al procesului de formare a plăcii bacteriene

poate fi reprezentat de gradul de finisare al suprafeţei exterioare a

componentelor metalice. O suprafaţă bine finisată va avea un profil

caracterizat prin microneregularităţi de înălţimi foarte mici la nivelul cărora

procesul de aderare şi dezvoltare a biofilmului celular va fi diminuat în

mod considerabil.

4.2 Motivaţia alegerii temei

Literatura de specialitate publicată în ultimii ani atât în ţară cât şi

pe plan internaţional oferă relativ puţine informaţii privind relaţia de

cauzalitate dintre tehnicile de finisare aplicate aliajelor dentare şi

colonizarea cu Candida albicans a suprafeţelor metalice ale protezelor

mobilizabile.

4.3. Scopul cercetărilor

Preocupările aplicative dezvoltate prin practica curentă cât şi cele

teoretice aprofundate pe parcursul stagiului de perfecţionare prin doctorat

au avut ca scop:

6

1. consultarea unui amplu material documentar din literatura de

specialitate;

2. caracterizarea calităţii de suprafaţă prin cercetări experimentale

care au permis studierea profilului micrometric şi a profilului nanometric a

neregularităţilor rezultate în finalul diferitelor operaţii de finisare;

3. evaluarea integrării biologice în cavitatea orală a componentelor

metalice din construcţia restaurărilor protetice, prin studierea modului de

dezvoltare a biofilmelor celulare;

4. realizarea unei baze de date personale.

4.4. Direcţii de cercetare

Demonstrarea dependenţei dintre calitatea de suprafaţă a

componentelor metalice şi procesul de dezvoltare a biofilmelor celulare a

necesitat adoptarea unei metodologii specifice pentru cercetările

experimentale proprii.

În consecinţă, au fost dezvoltate următoarele direcţii de cercetare:

1. adoptarea a trei clase distincte de materiale nenobile dentare,

utilizate la realizarea componentelor metalice ale restaurărilor

protetice;

2. investigaţii asupra caracteristicilor structurale şi mecanice ale

aliajelor nenobile considerate;

3. adoptarea a trei tehnici de finisare a suprafeţelor metalice

exterioare: două metode mecanice (lustruire cu puf şi pastă abrazivă,

respectiv cu disc gumat abraziv) şi o metodă electrochimică (lustruire în

soluţie de electrolit);

4. determinarea profilului micrometric rezultat în finalul aplicării

tehnicilor de finisare adoptate;

5. caracterizarea profilului nanometric obţinut prin finisarea mecanică

sau electrolitică a suprafeţelor metalice;

6. evaluarea procesului de dezvoltare a culturilor celulare de Candida

albicans la nivelul suprafeţelor metalice având diferite grade de finisare

4.5. Metodologia cercetărilor

Demonstrarea dependenţei dintre calitatea de suprafaţă a

componentelor metalice şi procesul de dezvoltare a biofilmelor celulare a

necesitat adoptarea unei metodologii specifice pentru cercetările

experimentale proprii, fig.4.1.

Studiu privind caracterizarea

aliajelor nenobile dentare investigate - capitolul 5.1 -1-

7

clasa Co-Cr-Mo: Sismo şi Robur 400;

clasa Ni-Cr-Mo: Kera N şi Ugirex III;

clasa aliajelor pe bază de titan: Biotan™ Titanium şi Biotan™ Nb

Diagrame de

echilibru Caracteristici

microstructurale

Proprietăţi

fizice

Proprietăţi

mecanice

Cercetări asupra microstructurii şi microdurităţii

aliajelor nenobile dentare - capitolul 5.2

Analize microstructurale Determinări ale microdurităţii

-2-

Contribuţii privind calitatea suprafeţelor metalice finisate

Caracterizarea profilului

micrometric - capitolul 6.1

Caracterizarea profilului

nanometric - capitolul 6.2

-3-

Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a componentelor

metalice ale restaurărilor protetice asupra formării şi dezvoltării

biofilmului de Candida albicans

Analiza influenţei tehnicilor de

lustruire asupra formării biofilmului

de Candida albicans - capitolul 7.1

Analiza influenţei tehnicilor de

lustruire asupra dezvoltării


- capitolul 7.2

-4-

Contribuţii privind analiza predictivă a influenţei tehnicilor de finisare a

componentelor metalice ale restaurărilor protetice asupra dezvoltării

biofilmului de Candida albicans - capitolul 8

Cercetări privind evaluarea comportării în cavitatea orală a

componentelor metalice ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate,

prelucrate prin diferite tehnici de finisare - capitolul 9

-5-

-6-

8

Figura 4.1. Metodologia cercetărilor experimentale

Efectuarea cercetărilor experimentale a impus cu necesitate

colaborarea între laboratoarele de specialitate ale Universităţii de Medicină

şi Farmacie „Gr.T.Popa” Iaşi (U.M.F.), Universităţii Tehnice „Gheorghe

Asachi” din Iaşi (U.T.I.), Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină

Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” (U.S.A.M.V.), Universităţii

„Politehnica” Bucureşti – CCEEM, laboratoare de tehnică dentară.

Capitolul 5

Studiu privind caracterizarea aliajelor nenobile dentare destinate

cercetărilor experimentale

5.1. Studiu privind metalurgia fizică a aliajelor nenobile dentare

destinate cercetărilor experimentale

5.1.1. Introducere

Proteza parţială mobilizabilă scheletată (PPMS) este un exemplu

reprezentativ de restaurare protetică cu o constituţie şi tehnologie de

fabricaţie complexe, în structura cărora se regăsesc numeroase componente

metalice.

5.1.2. Scopul studiului

Studiul are ca scop cunoaşterea celor şase aliaje nenobile dentare

urmărind diferite criterii de caracterizare.

5.1.3. Material şi metodă

Au fost supuse cercetărilor experimentale proprii şase materiale,

aparţinând la trei clase de aliaje nenobile dentare, destinate componentelor

metalice ale restaurărilor protetice (tab. 5.2).

Studiu clinic privind comportarea in vivo a componentelor

metalice ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate prelucrate

prin diferite tehnici de finisare- capitolul 10

-7-

Concluzii generale

Concluzii personale

Direcţii şi perspective

-8-

9

Tabelul 5.2. Aliaje nenobile dentare supuse cercetărilor experimentale

Clasa de

materiale Mărci de materiale Producător Recomandări de utilizare

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo - similar

Remanium 6 M 800 + Dentaurum,

Germania

- proteze scheletate cu

croşete, culise

Robur 400

Eisenbacher Dental

– Waren ED GmbH,

Germania


culise şi sisteme speciale

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N

Eisenbacher Dental

– Waren ED GmbH,

Germania

- schelete metalice pentru

acrilate fotopolimerizabile

şi termopolimerizabile

Ugirex III, [22]. Ugin dentaire,

Franţa - pentru ceramice

Aliaje pe

bază de

titan

Biotan ™ Titanium,

[20].

Schütz Dental

GmbH (Germania)


culise şi sisteme speciale;

- punţi;

- suprastructuri;

Biotan ™-Nb,

(Ti-6Al-7Nb)

Schütz Dental

GmbH (Germania)

- schelete, culise simple,

croşete, ceramică

5.1.4. Rezultate şi discuţii

Combinaţiile chimice care au loc între principalele componente:

Co-Cr-Mo, Ni-Cr-Mo, respectiv Ti-Al-Nb, permit ca prin operaţiile de

elaborare şi turnare să se obţină aliaje metalice a căror proprietăţi fizice,

mecanice, tehnologice şi de utilizare pot fi evaluate prin analiza

diagramelor de echilibru caracteristice, fig.5.2, fig. 5.6, fig. 5.7.

Figura 5.2. Diagrama de

echilibru a sistemului de

aliaje Co-Cr[214]



aliaje Ni-Cr[236]



aliaje Ti-Al[22]

Prezenţa molibdenului asociat cu cromul va crea condiţii pentru

formarea fazelor intermetalice, în timp ce cromul va asigura rezistenţa la

temperaturi înalte a acestor aliaje.

Pentru aliajele Co-Cr (fig. 5.2), se constată că masa metalică de

bază este formată dintr-o soluţie solidă γ (de tip austenită aliată) bogată în

cobalt (min.50 %) şi cu reţea cristalină CFC. Prin procese de precipitare în

stare solidă se formează carburi cu efect durificator asupra matricei

austenitice. Principalele carburi sunt de tip M23C6, dar au fost identificate şi

carburi MC, M3C2, M6C şi M7C3 (MetalxCy), [96].

10

În urma acestor transformări secundare se constată formarea a doi

compuşi intermediari cu topire incongruentă: fazele sigma σ şi ε (Co).

Asemănător aliajelor Co-Cr-Mo şi aliajele Ni-Cr-Mo bogate în

nichel conţin siliciu şi bor în compoziţia chimică, elemente care vor forma

precipitate foarte fine de tipul Ni3B-Ni5Si2.

Molibdenul asociat cu nichelul va contribui la formarea fazelor

intermediare prezente în zonele interdendritice, în timp ce cromul va

stabiliza rezistenţa la cald a aliajelor, [26].

Specifice aliajelor Ni-Cr sunt reacţiile invariate: eutectică (la

135°C) şi peritectoidă (la 590°C) prin care se formează faza ordonată Ni2

(Cr-Mo), cu un impact negativ atât asupra rezistenţei la coroziune, cât şi a

proprietăţilor mecanice ale aliajelor pe bază de nichel.

1345( ) ( )

oT CL CFC Ni CVC Cr E (5.9)

(5.10)

La temperatura ambiantă aliajul Ti-6Al-7Nb are o structură bifazică

(α+β) el fiind astfel susceptibil la prelucrări prin tratamente termomecanice.

Pentru aliajele Ti-Al (fig. 5.7) se constată că, la concentraţii mici de

aluminiu (Al<12 %), masa metalică de bază are caracter monofazic, fiind

formată dintr-o soluţie solidă bogată în (Tiα). La un conţinut mai mare de

aluminiu, în structură va fi prezent şi compusul intermetalic Ti3Al cu efect

durificator al matricei metalice.

În ceea ce priveşte compoziţia chimică se constată că toate

materialele, cu excepţia Biotan™ Titanium, au caracterul unor aliaje

complexe, ele prezentând un număr mare de elemente de aliere.

5.5. Concluzii

În finalul studiului privind caracterizarea aliajelor nenobile dentare

destinate cercetărilor experimentale se pot formula următoarelor concluzii:

1. Cu excepţia Biotanului™ Titanium toate celelalte aliaje au

caracter complex, în compoziţia lor chimică regăsindu-se numeroase

elemente de aliere.

2. Comportamentul aliajelor în procesele de topire-solidificare

poate fi analizat cu ajutorul secţiunilor izoterme trasate prin diagramele de

echilibru ternare sau cu ajutorul diagramelor binare constitutive.

3. Combinaţiile chimice produse între elementele de aliere în

timpul proceselor de elaborare-turnare a aliajelor pot avea caracterul unor

reacţii invariante (eutectice, peritectice, eutectoide, peritectoide), reacţii de

variaţie a solublităţii reciproce a componentelor în stare solidă etc. ele fiind

identificabile pe diagramele de echilibru.

11

5.2. Cercetări asupra microstructurii şi microdurităţii aliajelor

nenobile dentare destinate investigaţiilor experimentale

5.2.1. Introducere

Diagramele de echilibru termodinamic permit stabilirea

constituenţilor structurali posibil să se formeze pe diferite domenii de

concentraţii ale componenţilor şi de temperaturi.

5.2.2. Scopul cercetărilor

Cercetările microstructurale asupra aliajelor dentare studiate au

avut ca scop identificarea principalilor constituenţi structurali care vor

influenţa comportamentul ulterior al materialelor la prelucrările de finisare

prin lustruire mecanică sau electrolitică a suprafeţelor exterioare ale

restaurărilor protetice.


Investigaţiile microstructurale au fost efectuate pe suprafaţa

frontală a epruvetelor cilindrice ( 7 x 10 mm), realizate din fiecare aliaj

dentar studiat. Operaţia de lustruire mecanică a fost efectuată pe pâslă

îmbibată cu emulsie pe bază de particule abrazive având dimensiuni

specifice ultra-lustruirii sau micro-lustruirii (fig. 5.11).

Figura 5.11. Echipamente pentru

prelucrarea mecanică a suprafeţelor

frontale ale probelor metalografice

a- maşina Forcipol 1V (Metkon,

Turcia - pentru operaţia de şlefuire;

b- maşina Metkon® 1V (Metkon,

Turcia) - pentru operaţia de lustruire

Cercetările microstructurale şi de microduritate au fost efectuate pe

microscopul metalografic Neophot® 21 (Germania) prevăzut cu dispozitiv

Hanemann, fig. 5.12.

Figura 5.12. Microscopul metalografic

optic Neophot® 21 – vedere de ansamblu

Determinările asupra microdurităţii au fost efectuate pe aceeaşi

suprafaţă a probelor pe care au fost realizate şi investigaţiile

microstructurale. Microduritatea se calculează cu aceeaşi relaţie ca şi

duritatea Vickers:

-a- -b-

12

în care: F - reprezintă forţa de apăsare; d - valoarea medie a diagonalelor

amprentei lăsate de vârful piramidal al penetratorului pe suprafaţa

probei.


Microstructura probei din aliaj Sismo (Co-Cr-Mo) evidenţiază un

aspect dendritic al masei metalice de bază, în spaţiile interdendritice

aflându-se dispuse formaţiuni insulare (culoare cenuşie) de compuşi

intermetalici complecşi, fig. 5.15-b.

Figura 5.15-b Microstructura aliajului Sismo (clasa Co-Cr-Mo)

- putere de mărire 500:1

Aliajul Robur 400 va prezenta o microstructură dendritică, cu spaţii

interdendritice mai mici. Compuşii intermetalici cu aspect insular se află

dispuşi în spaţiile interdendritice, fig.5.16.-b.

Figura 5.16-b Microstructura aliajului Robur 400 (clasa Co-Cr-Mo)


Microstructura probei din aliaj Kera N (clasa Ni-Cr-Mo)

evidenţiază prezenţa eutecticului lamelar format la 1345o între Ni şi Cr. La

puteri mari de mărire (fig.5.17-c) se constată că particule de precipitate sunt

dispuse şi în interiorul formaţiunilor filamentare.

Figura 5.17.-c Microstructura aliajului Kera N (clasa Ni-Cr-Mo) - putere de

mărire 800:1

13

Analiza microstructurală a aliajului Ugirex III (clasa Ni-Cr-Co)

arată existenţa eutecticului format din cele două soluţii solide α(Ni) şi

β(Cr). Amestecul mecanic are caracter dendritic. Numeroase particule

sferice de precipitat de tipul Ni2Cr sunt dispuse la nivelul eutecticului binar

(fig.5.18-d).

Figura 5.18.-d Microstructura aliajului Ugirex III (clasa Ni-Cr-Mo)


Materialul Biotan™ Titanium are o microstructură specifică

metalului pur (Titan-grad 1), cu grăunţi cristalini alungiţi – de culoare

deschisă şi limite intercristaline de culoare cenuşie (fig.5.19-c).

Figura 5.19.-c Microstructura materialului Biotan™ Titanium


Fiind un aliaj bifazic pe bază de titan (Ti-6Al-7Nb), materialul

Biotan™ Nb prezintă o structură formată din soluţiile solide α şi β. Grăunţii

cristalini au aspect acicular, fiind de culoare albă (soluţia solidă α – pe bază

de TiαNb) şi de culoare cenuşie (soluţia solidă β – TiβNb) – fig.5.20-c.

Figura 5.20.-c Microstructura aliajului Biotan™ Nb (Ti-6Al-7Nb)


Microduritatea aliajului Sismo (clasa Co-Cr-Mo) a fost măsurată în

mai multe puncte la nivelul grăunţilor cristalini ai diferiţilor constituenţi

structurali, tab.5.8.

14

Tabelul 5.8. Valori ale microdurităţii Vickers pentru aliajul Sismo

Clasa aliajelor Ni-Cr-Mo este caracterizată prin existenţa

constituenţilor structurali de tip soluţii solide pe bază de Ni sau de Cr, având

durităţi mai mici decât a fazelor intermetalice specifice clasei Co-Cr-Mo. În

această situaţie se află aliajul Kera N (tab.5.10.).

Tabelul 5.10. Valori ale microdurităţii pentru aliajul Kera N

În cazul aliajului Biotan™ Nb măsurătorile de microduritate au

evidenţiat efectul durificator al alierii titanului cu aluminiu şi niobiu asupra

soluţiilor solide pe bază de Tiα sau Tiβ, tab.5.13.

Tabelul 5.13. Valori ale microdurităţii pentru aliajul Biotan™ Nb

5.2.5. Concluzii

1. Microstructura aliajelor din clasa Co-Cr-Mo (Sismo şi Robur

400) a evidenţiat caracterul dendritic al masei metalice de bază formată

dintr-o fază pe bază de Co (CFC) şi alta pe bază de Cr (CVC), în spaţiile

interdendritice fiind dispuse formaţiuni insulare de compuşi intermetalici

complecşi.

2. Microstructura aliajului Kera N din clasa Ni-Cr-Mo a pus în

evidenţă prezenţa unui eutectic lamelar format între soluţiile solide pe bază

de Ni şi de Cr. Eutecticul are aspect dendritic, în spaţiile interdendritice

Nr.

amprentă

Diviziuni ale

ocularului

micrometric

Diagonala

amprentei, [µm] Zona testată

Microduritatea,

3 130 23.14 grăunte (zonă) de

culoare albă 346


culoare închisă 450


culoare cenuşie 850

Nr.

amprentă

Diviziuni ale

ocularului

micrometric

Diagonala


Microduritatea,


culoare albă 420


culoare închisă 282

Nr.

amprentă

Diviziuni ale

ocularului

micrometric

Diagonala


Microduritatea,

1 125 22.25 grăunţi (zone) de

culoare albă 375

3 135 24.03 grăunţi (zone) de

culoare cenuşie 321

15

fiind prezentă soluţia solidă pe bază de crom şi formaţiuni filamentare cu

aspect de reţea reprezentate dintr-o fază pe bază de nichel.

3. Microstructura aliajului Ugirex III a evidenţiat prezenţa

amestecului mecanic primar de tip eutectic cu aspect dendritic. La nivelul

spaţiilor interdendritice se formează insule de soluţie solidă pe bază de

crom.

4. La puteri de mărire peste 800:1 se observă particule sferice de

precipitat .

5. Având compoziţia chimică specifică metalului pur Titanium–

grad 1 (ASTM B265), materialul Biotan™ Titanium are microstructura

formată din grăunţi cristalini de titan, de formă alungită şi cu limite

sinuoase

6. Pentru aliajul Biotan™ Nb este specifică o microstructură

formată din grăunţi cristalini de formă aciculară ale celor două soluţii

solide pe bază de titan Tiα(Nb) şi Tiβ(Nb), rezultate prin alierea titanului cu

aluminiu şi niobiu

7. Aliajele dentare din clasa Co-Cr-Mo, Sismo şi Robur 400, au

prezentat valori diferite ale microdurităţii la nivelul structurii dendritice

datorită prezenţei a două tipuri distincte de faze formative

8. Prezenţa, în principal, a fazelor de tip soluţii solide în cazul

aliajelor din clasa Ni-Cr (Kera N şi Ugirex III) a condus la reducerea

valorilor microdurităţii, comparativ cu materialele din clasa Co-Cr-Mo

9. Materialul Biotan™ Titanium este caracterizat prin valori

aproape uniforme ale microdurităţii, datorită constituţiei structurale formată

numai din grăunţi cristalini de metal pur.

10. Alierea cu aluminiu şi niobiu a determinat modificarea

constituţiei structurale în cazul aliajului Biotan™ Nb, cele două soluţii

solide formate fiind caracterizate prin valori mai mari ale microdurităţii,

comparativ cu materialul Biotan™

Capitolul 6

Contribuţii privind caracterizarea profilului suprafeţelor finisate ale

componentelor metalice

6.1. Contribuţii privind caracterizarea profilului micrometric al

suprafeţelor finisate ale componentelor metalice

6.1.1. Introducere

Rugozitatea reprezintă o caracteristică principală a calităţii de

suprafaţă şi ea poate fi apreciată prin determinarea profilului micrometric

rezultat în finalul operaţiilor de finisare.

16

Forma şi dimensiunile profilului micrometric îşi vor exercita

influenţa asupra condiţiilor de aderare şi dezvoltare ulterioară a plăcii

bacteriene la nivelul fiecărei componente metalice.


Investigaţiile efectuate asupra calităţii de suprafaţă au avut ca scop

evidenţierea variaţiilor de rugozitate corespunzătoare probelor din cele şase

aliaje nenobile dentare abordate, a căror lustruire a fost realizată în trei

variante tehnologice.


Cercetările experimentale au fost efectuate pe epruvete cilindrice

(ø7 x 10 mm) realizate prin turnarea semifabricatelor din cele şase aliaje

nenobile dentare considerate. Pe fiecare epruvetă a fost realizată, prin frezare

şi rectificare pe dispozitiv, o faţetă plană cu lăţimea de 3 mm, necesară

efectuării măsurătorilor de rugozitate (fig. 6.2).

Figura 6.2. Forma epruvetelor cu faţetă 3x10mm

Lustruirea mecanică cu discuri gumate abrazive a fost efectuată cu

un micromotor de curent continuu Schick Master C3 (Germania) prevăzut cu

potenţiometru pentru variaţia vitezelor de rotaţie între 5.000...50.000 rot/min.

Asupra suprafeţelor finisate prin lustruire au fost efectuate

măsurători ale rugozităţii. Pentru acestea, s-a utilizat un echipament marca

Mitutoyo SJ-301 (Japonia)- fig.6.4.

Figura 6.4. Tester pentru rugozitate - Mitutoyo SJ-301 (Japonia)


Măsurătorile efectuate asupra rugozităţii pentru determinarea

profilului micrometric al fiecărei suprafeţe au evidenţiat valorile mărimilor

simplificatoare: Rz, Ra şi Rq. Măsurătorile au fost făcute pe faţetele plane

17

ale epruvetelor după prelucrarea lor prin lustruire mecanică cu disc gumat

abraziv, lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă şi lustruire electrolitică

Pentru epruvetele lustruite cu disc gumat abraziv, valorile

determinate pentru Rz sunt prezentate în tab.6.3.

Tabelul 6.3. Valorile rugozităţii medii (Rz), a suprafeţelor lustruite mecanic cu disc

gumat abraziv

Aliaje

nenobile Marca aliajului

Cod

experi-ment

Valori determinate pentru Rz,

[µm] Valoarea

medie, [µm] zona 1 zona 2 zona 3

Aliaje

Co-Cr-

Mo

Sismo 1111 2.60 1.22 1.63 1.817

Robur 400 2111 2.09 1.02 1.95 1.686

Aliaje

Ni-Cr-

Mo

Kera N 3111 2.58 2.34 1.37 2.097

Ugirex III 4111 2.56 2.53 2.49 2.526

Aliaje pe bază de

titan

Biotan™Titanium 5111 4.25 3.59 4.08 3.973

Biotan™ Nb 6111 3.06 2.47 2.97 2.833

Se constată că cele mai mici valori ale parametrului (Rz) au fost

obţinute pentru aliajele Co-Cr-Mo şi, în mod special, pentru marca Robur

400. Valori medii au fost măsurate pentru aliajele Ni-Cr-Mo iar rugozităţi

mari au rezultat în cazul aliajelor pe bază de titan.

Măsurarea rugozităţii suprafeţelor lustruite cu puf şi pastă abrazivă

a condus la următoarele valori ale parametrilor (Rz) - tab.6.6.

Tabelul 6.6. Valorile rugozităţii medii (Rz) a suprafeţelor

lustruite mecanic cu puf şi pastă abrazivă

Aliaje nenobile Marca aliajului

Cod

experi-

ment

Valori determinate pentru

Rz, [µm] Valoarea

medie,

[µm] zona 1 zona 2 zona

3

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 1111 0.97 0.41 0.47 0.617

Robur 400 2111 0.65 0.60 0.56 0.603

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 3111 0.55 0.51 0.55 0.536

Ugirex III 4111 0.56 0.52 0.66 0.580

Aliaje pe

bază de titan

Biotan™Titanium 5111 0.90 0.78 0.85 0.843

Biotan™ Nb 6111 1.05 1.13 0.72 0.967

Cele mai mici valori ale rugozităţii medii (Rz) au fost înregistrate

pentru aliajele Ni-Cr-Mo, materialul Kera N, în timp ce aliajele pe bază de

titan şi în special Biotan™ Nb au prezentat cele mai mari valori ale acestui

parametru.

Lustruirea electrolitică a reprezentat a treia tehnică de finisare a

suprafeţelor plane ale epruvetelor. Valorile rugozităţii (Rz) măsurate pe

suprafeţele plane lustruite electrolitic sunt prezentate în tab.6.9.

18

Tabelul 6.9. Valorile rugozităţii medii, (Rz), a suprafeţelor lustruite

electrolitic

Aliaje nenobile Marca aliajului

Cod

experi-

ment

Valori determinate pentru

Rz, [µm] Valoarea

medie,

[µm] zona 1 zona 2 zona

3

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 1111 2.50 2.51 2.50 2.506

Robur 400 2111 3.58 3.95 2.21 3.247

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 3111 2.73 2.80 2.57 2.700

Ugirex III 4111 4.21 4.10 4.12 4.143

Aliaje pe

bază de titan

Biotan™Titanium 5111 - - - -

Biotan™ Nb 6111 - - - -

Se constată că aliajele pe bază de titan nu sunt recomandate

lustruirii electrolitice, iar cele mai mici valori ale parametrului (Rz) au fost

obţinute pentru materialul Kera N.

Luând în consideraţie valorile medii ale parametrilor de rugozitate

Rz , Ra şi Rq determinate prin masurătorile efectuate au fost trasate graficele

de variaţie ale celor trei mărimi simplificatoare pentru cele şase aliaje

nenobile dentare studiate (fig.6.15, fig.6.16 şi fig.6.17).

Figura 6.15. Variaţia valorilor medii ale parametrilor de rugozitate

Rz, Ra şi Rq pentru epruvetele lustruite mecanic cu disc gumat abraziv

Figura 6.16. Variaţia valorilor medii ale parametrilor de rugozitate Rz, Ra

şi Rq pentru epruvetele lustruite mecanic cu cu puf şi pastă abrazivă

19

Figura 6.17. Variaţia valorilor medii ale parametrilor de rugozitate

Rz, Ra şi Rq pentru epruvetele lustruite electrolitic

6.1.5. Concluzii

1. Determinarea profilului micrometric al unei suprafeţe reprezintă

modalitatea de evaluare a rugozităţii, rezultată în finalul prelucrărilor

tehnologice.

2. Rugozitatea reprezintă o caracteristică principală a calităţii de

suprafaţă şi ea poate fi apreciată cu ajutorul mărimilor simplificatoare Rz,

Ra şi Rq.

3. Pentru fiecare metodă de lustruire au fost utilizaţi parametri

tehnologici de lucru specifici.

4. Valorile parţiale determinate pentru fiecare parametru Rz, Ra şi

Rq pentru probele lustruite mecanic cu disc gumat abraziv arată că cele mai

mici valori ale parametrilor de rugozitate au fost obţinute pentru aliajul

Robur 400, în timp ce o rugozitate mare caracterizează materialul Biotan™

Titanium.

6.2. Contribuţii privind caracterizarea profilului nanometric

al suprafeţelor finisate ale componentelor metalice

6.2.1. Introducere

Analiza procesului de dezvoltare a microorganismelor aflate în

structura plăcii bacteriene impune efectuarea investigaţiilor, la scară

nanometrică, asupra calităţii suprafeţelor obţinute în finalul prelucrărilor

prin diferite tehnici de finisare.


Cercetările efectuate asupra calităţii de suprafaţă au avut ca scop

determinarea topografiei reliefului, la scară nanometrică, a suprafeţelor

metalice finisate prin metode mecanice sau electrochimice. Totodată au fost

20

efectuate şi măsurători pe distanţe micrometrice asupra celor trei mărimi

simplificatoare (Rz, Ra şi Rq) ce caracterizează rugozitatea materialelor.

6.2.3. Materiale şi metodă

Cercetările experimentale au fost efectuate pe epruvete cilindrice

(Ø 7 x 10 mm), prevăzute cu o faţetă plană de 3 x 10 mm. La nivelul faţetei

plane a fiecărei probe au fost efectuate câte trei măsurători corespunzătoare

unor segmente de 8,5 µm dispuse pe aceeaşi direcţie, suprafaţa unei zone

de investigare fiind de 72,25 µm2 (8,5 x 8,5 μm) – fig. 6.18.

Figura 6.18. Zonele de efectuare a investigaţiilor prin AFM

Asupra suprafeţelor finisate prin lustruire au fost efectuate analize

imagistice şi măsurători experimentale la scară nanometrică, utilizând

sistemul microscopic de forţă atomică Nanosurf easyScan 2 AFM (Elveţia),

fig.6.19.

Figura 6.19. Nanosurf easyScan 2 AFM (Elveţia): 1- dispozitivul de scanare a

probei; 2- dispozitivul de deplasare micrometrică a probei; 3- AFM – modulul

video; 4- modulul de prelucrare a semnalelor (Controller).

Componenta de referinţă a microscopului AFM care investighează

suprafaţa probei este dispozitivul de scanare ce are în construcţia sa şi

cantileverul. Cantileverul sau senzorul microscopului este un ansamblu

montat pe un suport de reţinere care include şi vârful de contact (TIP).

În modul de operare cu forţă statică, încovoierea cantileverului

datorată forţei care acţionează asupra vârfului este măsurată cu ajutorul

unui sistem de deflecţie cu rază laser.


Cercetările experimentale efectuate pentru determinarea profilului

nanometric al fiecărei suprafeţe metalice au evidenţiat următoarele aspecte:

imaginea 3D a topografiei reliefului obţinut după finisarea prin lustruire;

profilul nanometric al liniei mediane corespunzătoare ariei investigate;

imaginea 2D obţinută prin deflecţie, a suprafeţei considerate; valorile

4 1

3

2

21

parametrilor de rugozitate Rz, Ra şi Rq măsuraţi pe un segment cu lungimea

de 8,5 µm aparţinând liniei mediane.

Aspectele referitoare la topografia 3D şi a imaginii 2D generată

prin deflecţie (amplitudinea vibraţiei cantilever-ului) la nivelul suprafeţelor

aliajului Sismo (clasa Co-Cr-Mo) finisate prin lustruire sunt prezentate în

fig.6.24.

-a- -b-

Lustruire mecanică cu disc gumat abraziv

-a- -b-

Lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă

-a- -b-

Lustruire electrolitică

Figura 6.24. Topografia suprafeţelor lustruite ale aliajului Sismo

(clasa Co-Cr-Mo)

a - imagini 3D (topografie); b - imagini 2D (deflecţie);

Forma topografiei de suprafaţă la scară nanometrică evidenţiază

faptul că relieful obţinut prin metodele mecanice de lustruire este generat

de procesele de alunecare a materialului dinspre vârf spre bază, suprafeţele

de alunecare fiind reprezentate de flancurile laterale ale fiecărei

microneregularităţi. În acest mod, se obţine o uniformizare a dimensiunii

22

totale a profilului, care este mai accentuată în cazul lusturirii cu puf şi pastă

abrazivă.

Imaginile topografice ale suprafeţelor lustruite electrolitic

demonstrează faptul că mecanismul de prelucrare electrochimică se

bazează pe fenomenul de dizolvare a vârfurilor microasperităţilor şi de

smulgere a particulelor de material. Relieful nanometric rezultat în final va

avea aspectul unor conuri, cu diferite densităţi, în vârful cărora s-au format

cratere de diferite dimensiuni.

Măsurătorile asupra parametrilor de rugozitate Rz , Ra şi Rq au fost

efectuate pe trei distanţe cu lungimea de 8,5 µm fiecare. Valorile obţinute

după lustruirea mecanică a suprafeţelor sunt prezentate în tab.6.19. Tabelul 6.19. Valorile medii ale parametrilor de rugozitate (Rz , Ra şi Rq)

pentru suprafeţe lustruite mecanic

Nr.

crt. Aliaje

nenobile

Marca

aliajului

Valori medii după

lustruirea cu disc gumat

abraziv, [nm]

Valori medii după lustruirea

cu puf şi pastă abrazivă,

[nm]

Rz Ra Rq Rz Ra Rq

1 Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 172.970 32.370 39.543 84.033 17.903 21.437

2 Robur 400

119.110 32.177 37.729 51.632 9.998 12.316

3 Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 283.220 60.747 74.838 35.581 5.844 7.711

4 Ugirex III 161.320 36.821 44.539 86.084 18.410 22.859

5 Aliaje pe

bază de

titan

Biotan™

Titanium 472.240 117.880 137.570 88.878 18.289 22.138

6 Biotan™

Nb 162.630 34.395 41.937 99.490 19.558 23.444

Valorile medii ale celor trei mărimi simplificatoare ale rugozităţii

înregistrate după lustruirea electrolitică sunt mult mai mari în cazul

lustruirii electrolitice a suprafeţelor, tab.6.20.

Tabelul 6.20. Valorile medii ale parametrilor de rugozitate (Rz , Ra şi Rq)

pentru suprafeţe lustruite electrolitic

Nr.

crt. Aliaje nenobile Marca aliajului

Valori medii după lustruirea

electrolitică, [nm]

Rz Ra Rq

1 Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 26.188 4.341 5.469

2 Robur 400 306.79 44.242 62.779

3 Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 83.854 22.006 24.797

4 Ugirex III 476.140 108.660 130.740

5 Aliaje pe

bază de titan

Biotan™Titanium - - -

6 Biotan™ Nb - - -

Variaţiile valorilor parametrilor de rugozitate Rz, Ra şi Rq

corespunzătoare celor şase aliaje nenobile dentare studiate, a căror

suprafeţe au fost lustruite mecanic cu disc gumat abraziv, cu puf şi pastă

23

abrazivă precum şi în soluţii acide de elctroliţi sunt prezentate în fig.

6.36...6.38.

Figura 6.36. Variaţia parametrilor de

rugozitate Rz, Ra şi Rq pentru suprafeţe

lustruite cu disc gumat abraziv

Figura 6.37. Variaţia parametrilor de

rugozitate Rz, Ra şi Rq pentru suprafeţe

lustruite cu puf şi pastă abraziv

Figura 6.38. Variaţia parametrilor de rugozitate Rz, Ra şi Rq

pentru suprafeţe lustruite electrolitic

6.2.5. Concluzii

1. Uniformizarea dimensiunii totale a profilului nanometric al

suprafeţelor lustruite mecanic va fi rezultatul aplatisării

microneregularităţilor prin alunecări succesive de material la nivelul

flancurilor laterale ale rizurilor iniţiale.

2. Relieful nanometric rezultat după lustruire electrolitică are aspectul

unor cratere a căror dimensiuni şi densitate depind de compoziţia chimică a

electrolitului, de valorile parametrilor de curent şi de durata procesului de

descompunere chimică.

3. Pentru suprafeţele lustruite mecanic cu disc gumat abraziv, cele

mai mici valori ale rugozităţii au fost obţinute la aliajul Robur 400 (clasa de

aliaje Co-Cr-Mo), iar valori mari au rezultat la materialul Biotan™

Titanium.

4. Tehnica de lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă a fost

favorabilă aliajului Kera N (clasa Ni-Cr-Mo) şi nefavorabilă aliajului

Biotan™ Nb (clasa aliajelor pe bază de titan).

5. Aliajul Sismo (clasa Co-Cr-Mo) este caracterizat prin cele mai mici

valori ale rugozităţii obţinute după lustruirea electrolitică a suprafeţelor

metalice. Cele mai mari valori au rezultat în cazul aliajului Ugirex III.

24

Capitolul 7

Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a componentelor

metalice a restaurărilor protetice asupra


7.1. Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a componentelor

metalice a restaurărilor protetice

asupra formării biofilmului de Candida albicans

7.1.1. Introducere

Dispozitivele de tipul restaurărilor protetice fixe, protezelor dentare

mobilizabile şi implanturilor prezintă suprafeţe la nivelul cărora ar putea

avea loc colonizarea cu celule ale genului Candida, ajungându-se astfel la

formarea biofilmului fungic.

Restaurările protetice individualizate trebuie să ia în considerare

dependenţa dintre materialele metalice utilizate, integrarea lor biologică şi

particularităţile câmpului protetic, interacţiuni care au loc la suprafeţele de

contact.


Cercetările experimentale au evidenţiat influenţa calităţii

suprafeţelor metalice ale restaurărilor protetice, obţinute prin diferite

tehnici de finisare, asupra capacităţii celulelor Candida albicans, de aderare

şi colonizare a acestor suprafeţe într-un anumit interval de timp.

A fost avansată ipoteza conform căreia dacă suprafaţa metalică este

caracterizată prin valori mici ale rugozităţii (Rz) atunci celulele de Candida

albicans vor prezenta o capacitate de aderare mai scăzută şi, implicit,

numărul de unităţi formatoare de colonii celulare (UFC) va fi mai redus.


Cercetările experimentale au fost efectuate pe probe cilindrice

lenticulare ( 7 x 2 mm) realizate din şase aliaje nenobile dentare.

Suprafeţele frontale ale probelor au fost finisate prin cele trei

tehnici de lustruire.

Mediile de cultură folosite pentru tulpina de Candida albicans au

fost: agar Sabouraud 2% glucoză (Biokar, Franţa); bulion Sabouraud 8%,

preparat din bulion Sabouraud 4% (Biokar, Franţa) şi glucoză Sigma

(Germania); standard McFarland (BioMerieux, Franţa).

Tulpina de Candida albicans izolată dintr-o leziune stomatită

paraprotetică a fost cultivată pe agar Sabouraud timp de 24 de ore, la

temperatura de 36ºC±1º. Din coloniile formate (fig.7.1) s-a preparat o

25

suspensie de celule levurice în bulion salin peptonat tamponat pH 7, cu

densitatea de 5 McFarland(~107 UFC/ml), fig. 7.2.

Figura 7.1. Colonii de Candida

albicans Figura 7.2. Prepararea suspensiei

levurice cu densitate 5McFarland În această suspensie au fost imersate (timp de 90 de minute, la

temperatura de 36ºC±1º) probele sterile din aliaje testate pentru a realiza

faza de aderare a levurilor.

După expirarea timpului, probele au fost clătite în apă distilată, pe

urmă introduse în tuburi Falcon conţinând 3ml bulion Sabouraud 8%

glucoză (fig. 7.4) şi incubate la temperatura de 36ºC±1º timp de 12 ore, fig.

7.6.

După 12 ore de incubare, probele au fost transferate în tuburi

Ependorf conţinând 1 ml ser fiziologic steril şi vortexate la viteză maximă

timp de 60 secunde pentru a facilita desprinderea celulelor de pe suprafaţa

probelor şi trecerea lor în stare lichidă (fig.7.8).

Din suspensia obţinută au fost transferaţi 100 microlitri pe o placă

Petri conţinând agar Sabourand. Inoculul a fost dispersat uniform pe

suprafaţa mediului cu ajutorul unor perle de sticlă sterile, cu diametrul de 6

mm, fig.7.9.

Figura 7.8. Vortexarea probelor Figura 7.9. Însămânţarea plăcilor Petri,

conţinând agar Sabouraud şi perle de sticlă, cu

inoculul obţinut după vortexare

Figura 7.4. Repartizarea bulionului

Sabouraud 8% glucoză

Figura 7.6. Incubarea probelor la

temperatura de 36ºC±1º, timp de 12 h

26

Plăcile Petri au fost incubate timp de 24 de ore la temperatura de

36ºC±1º după care au fost numărate coloniile dezvoltate şi s-a calculat

numarul de celule aderente la suprafaţa probelor metalice.

Analiza statistică a datelor experimentale a fost realizată cu ajutorul

programului SPSS 18.00 for Windows, utilizând corelaţia Pearson şi

coeficientul de regresie.


Capacitatea de aderare şi formare a coloniilor de Candida albicans

pe suprafeţele rugoase ale probelor metalice studiate a fost pusă în evidenţă

după un interval de 12 ore de la realizarea culturilor:

Stabilirea nr. UFC/proba a fost efectuată prin numărarea coloniilor

dezvoltate in urma insamantarii suspensiilor rezultate prin vortexare (fig.

7.10 … fig. 7.12).

Figura 7.10. Formarea

coloniilor de Candida albicans, pe agar Sabouraud, la nivelul

suprafeţei probei din aliaj

Ugirex III lustruită electrolitic


coloniilor de Candida albicans pe agar Sabouraud, la nivelul


Sismo lustruită cu puf şi pastă abrazivă


coloniilor de Candida albicans pe agar Sabouraud, la nivelul


Robur 400 lustruită cu puf şi pastă abrazivă

Imaginile evidenţiază existenţa unei densităţi variabile a unităţilor

formatoare de colonii de Candida albicans pe suprafeţele metalice ale

diferitelor aliaje.

Rezultatele obţinute după numărarea coloniilor formate pe

suprafaţa fiecărei probe, după un interval de 12 ore, sunt prezentate în

tab.7.3. Tabelul 7.3. Rezultatele numărării unităţilor formatoare de colonii

Aliaje

nenobile

Marca

aliajului Tipul de finisare a suprafeţei

Numărul de

UFC/probă

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo

lustruire mecanică cu disc gumat abraziv 5x103

lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă 0.41x103

lustruire electrolitică 7.92x103

Robur 400

lustruire mecanică cu disc gumat abraziv 4.55x103


lustruire electrolitică 20x103

27

Imagini comparative asupra variaţiei numărului de unităţi

formatoare de celule Candida albicans pe suprafeţele probelor din cele şase

aiaje nenobile dentare finisate prin tehnicile de lustruire considerate sunt

prezentate în fig. 7.19...7.21.

Figura 7.21. Variaţia numărului de unităţi formatoare de colonii de Candida albicans

la nivelul suprafeţelor metalice lustruite electrolitic

Pentru a verifica existenţa corelaţiilor liniare între cele două

variabile considerate în formarea biofilmului Candida albicans precum şi

acurateţea rezultatelor determinărilor experimentale a fost efectuată analiza

statistică cu ajutorul modelului regresiei liniare multiple.

Diagrama de dispersie a „norului de puncte”, numită şi diagrama

Scatterplot a dependenţei dintre rugozitatea medie (Rz) a suprafeţelor

lustruite mecanic şi electrolitic şi numărul (UFC) pentru celulele de

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N




Ugirex III




Aliaje pe

bază de

titan

Biotan™

Titanium



Biotan™ Titanium

lustruire mecanică cu disc gumat abraziv 18x103


Figura 7.19. Variaţia numărului de

unităţi formatoare de colonii de Candida

albicans la nivelul suprafeţelor metalice

lustruite mecanic cu disc gumat abraziv

Figura 7.20. Variaţia numărului de unităţi

formatoare de colonii de Candida

albicans la nivelul suprafeţelor metalice

lustruite mecanic cu puf şi pastă abrazivă

28

Candida albicans sugerează o variaţie lineară, pozitivă şi direct

proporţională între cei doi parametri, fig. 7.24.

Figura 7.24. Diagrama Scatterplot a

dependenţei dintre rugozitatea (Rz) şi

numărul (UFC) pentru celulele de Candida

albicans

7.1.5. Concluzii

1. Aderarea şi colonizarea celulară a suprafeţelor de contact reprezintă o

primă fază în formarea ulterioară a biofilmelor celulare.

2. A fost acceptată ipoteza conform căreia microorganismele celulare vor

coloniza intens mai ales suprafeţele caracterizate printr-o calitate de

suprafaţă deficitară (care prezintă valori mari ale rugozităţii).

3. Graficele de variaţie au evidenţiat următoarele aspecte :

-prin lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă s-au obţinut cele mai

mici valori ale parametrului (Rz) – 0,536 µm la aliajul Kera N, fapt

pentru care au rezultat foarte puţine unităţi formatoare de celule de

Candida albicans (20 UFC pentru Kera N şi 30 UFC pentru Ugirex

III) ;

- lustruirea mecanică cu disc gumat abraziv a condus la valori mai mari

ale rugozităţii (Rz), mai ales în cazul aliajelor pe bază de titan (3,973

µm – pentru Biotan™ Titanium). Efectul creşterii rugozităţii a constat

în majorarea considerabilă a valorilor parametrului UFC: 24.160

UFC/probă – pentru Biotan™ Titanium şi 18.000 UFC/probă – pentru

Biotan™ Nb ;

- mecanismul lustruirii electrolitice a fost cauza generării unui profil

deficitar al suprafeţelor metalice concretizat prin valorile mari ale

rugozităţii (Rz = 4,143 µm la aliajul Ugirex III);

-în mod corespunzător a crescut foarte mult numărul unităţilor

formatoare de celule: 53.550UFC/probă – pentru aliajul Ugirex III şi

21.800 UFC/probă – pentru aliajul Kera N.

4. Analiza de regresie liniară a permis evaluarea capacităţii de predicţie a

variabilei (Rz) de către variabila (UFC/probă). A fost identificată o relaţie

de tip liniar între variabila criteriu şi predictor. (F = 129.501, p<.000).

29

7.2. Contribuţii privind influenţa tehnicilor de finisare a restaurărilor

protetice cu componente metalice asupra dezvoltării biofilmului de

Candida albicans

7.2.1. Introducere

Realizarea biofilmului acestei specii cu potenţial patogen are loc în

două etape principale:

etapa de formare, în intervalul 0...11 ore, când are loc adeziunea

celulelor fungice la suprafaţa metalică considerată;

etapa de dezvoltare, care este compusă din două faze:

- faza intermediară, în intervalul 12...30 ore,

- faza de maturare, în intervalul 38…72 ore.


Cercetările experimentale au avut ca scop evidenţierea influenţei

tehnicilor de finisare a suprafeţelor componentelor metalice ale

restaurărilor protetice asupra fazelor şi parametrilor specifici etapei de

dezvoltare a biofilmului de Candida albicans.


Cercetările experimentale au fost efectuate pe probe similare celor

destinate investigaţiilor asupra etapei de aderare şi colonizare a suprafeţelor

după un interval prestabilit (12 ore).

Pentru a doua etapă a cercetărilor privind dezvoltarea biofilmului

celular, aceeaşi tulpină de Candida albicans a fost cultivată pe agar

Sabouraud timp de 24 ore, la temperatura de 36ºC±1º. Din coloniile

dezvoltate s-a preparat o suspensie de celule levurice în bulion salin

peptonat tamponat pH 7, cu densitatea de 5 McFarland(~107 UFC/ml). În

această suspensie (1 ml suspensie/tub) au fost imersate (timp de 90 de

minute, la temperatura de 36ºC±1º) probele sterile din materialele metalice

testate pentru a realiza faza de aderare a levurilor.

După aceasta, probele au fost clătite în apă distilată, pe urmă

introduse în tuburi Falcon conţinând 3 ml bulion Sabouraud glucozat 8% şi

incubate la temperatura de 36ºC±1º, timp de 24 ore şi 48 ore. După

expirarea fiecărei perioade de incubare, probele extrase din mediul de

cultură au fost clătite în apă distilată pentru a îndepărta celulele non-

aderente.

Celulele aderente care au rămas pe suprafeţele metalice au fost fixate

prin imersie în metanol, iar apoi probele au fost lăsate în repaos timp de 10

minute la temperatura camerei pentru evaporarea picăturilor de lichid.

Suprafaţa biofilmului celular a fost acoperită prin depunerea unui

strat subţire (20 nm) de aur-paladiu şi apoi examinată prin microscopie

30

electronică cu baleiaj (SEM). Investigaţiile au fost efectuate pe un

microscop tip QUANTA 200 3D Dual Beam.

Pentru a nu altera condiţia biologică a biofilmului obţinut, analizele

au fost efectuate în modulul LowVac cu următorii parametri: presiunea din

camera de lucru - 60 Pa, tensiunea de lucru – 10 kV, tipul detectorului –

LFD (Large Field Detector), distanţa de lucru cuprinsă între 14 – 25 mm,

puteri de mărire: 800x, 1200x, 2400x, unghiul de înclinare al platformei

cuprins între 0º şi 62º

Pentru a completa cercetările am utilizat, în paralel, metoda numericǎ

(„scaning”) de determinare a gradului de extensie a biofilmului format după

48 ore.

În cadrul cercetărilor am utilizat programul de capturǎ şi analizǎ de

imagine IQ Materials (Media Cybernetics – Canada), pentru determinarea

procentuală a gradului de extensie a biofilmului.

Analiza statistică a datelor experimentale a fost realizată cu ajutorul

programului SPSS 18.00 for Windows, utilizând corelaţia Pearson, Testul

ANOVA şi coeficientul de regresie.


Dezvoltarea biofilmului de Candida albicans pe suprafeţele metalice

ale aliajelor nenobile dentare studiate a fost investigată, din punct de vedere

cantitativ, prin microscopie electronică.

Analizele imagistice au fost efectuate la cele două intervale de timp,

caracteristice fazelor specifice etapei de dezvoltare a biofilmului celular :

- t1 = 24 ore de la realizarea culturilor (fig.7.2.4…fig.7.2.6),

interval de timp corespunzător fazei intermediare (12…30 ore);

- t2 = 48 ore de la realizarea culturilor (fig.7.2.7…fig.7.2.12);

interval de timp corespunzător fazei de maturare (31…72 ore).

Imaginile preluate după 24 ore evidenţiază prezenţa biofilmului

Candida albicans. La o putere de mărire de 2.400:1, biofilmul se prezintă

sub forma unei reţele de blastospori şi rare pseudohife încorporate în

matricea polizaharidică, fig.7.28, fig.7.29.

Figura 7.28. Imaginea SEM a biofilmului

de Candida albicans format după 24 ore

pe suprafeţa probei din aliaj Robur 40,

lustruită electrolitică

Figura 7.29. Imaginea SEM a biofilmului

de Candida albicans format după 24 ore

pe suprafaţa probei din aliaj Kera N,

lustruită mecanic cu disc gumat abraziv

31

Probele analizate după 48 ore de la aderarea celulelor de Candida

albicans au prezentat biofilme mature în care celulele fungice au fost

complet înglobate în matricea extracelulară. Structura detaliată a

biofilmelor mature a avut în componenţă o reţea densă de blastospori, rare

hife şi pseudohife, fig. 7.33, fig.7.35.

La nivelul fiecărei analize imagistice prin SEM au fost efectuate şi

măsurători asupra grosimii (g) a stratului de biofilm celular de Candida

albicans format, în special, după 48 ore.

Aplicând metoda numerică („scaning”) pentru trei zone distincte de

pe imaginile SEM ale straturilor de celule fungice dezvoltate după 48 ore,

-a-

-b-

Figura 7.33. Imagini SEM ale biofilmelor de Candida albicans formate după 48

ore pe suprafeţele probelor lustruite din aliaj Kera N (clasa Ni-Cr-Mo)

a- lustruire mecanică cu disc gumat abraziv ;

b- lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă ;

-c-

Figura 7.33. Imagini SEM ale biofilmelor de Candida albicans formate după 48

ore pe suprafeţele probelor lustruite din aliaj Kera N (clasa Ni-Cr-Mo)

-a-

-b- Figura 7.35. Imagini SEM ale biofilmelor de Candida albicans formate după

48 ore pe suprafeţele probelor lustruite din maerialul Biotan™ Titanium (clasa

aliajelor pe bază de titan)

a- lustruire mecanică cu disc gumat abraziv ; b- lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă

c- lustruire electrolitică

32

au fost obţinute valorile caracteristice pentru gradul de extensie a

biofilmelor investigate, tab.7.13...tab. 7.15.

Tabelul 7.13.Valorile parametrilor specifici dezvoltării biofilmelor fungice pe

suprafeţele metalice lustruite mecanic cu disc gumat abraziv

Aliaje nenobile

Marca aliajului

Rugozitatea Rz, [µm]

UFC [nr.celule/probă]

Grosimea de strat,

g ,[µm]

Gradul de

extensie

e ,[%]

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 1.817 5.000 13.637 80.08

Robur 400 1.686 4.550 12.857 81.20

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 2.097 5.280 16.177 92.55

Ugirex III 2.526 12.840 21.193 93.02

Aliaje

pe bază de titan

Biotan™

Titanium 3.973 24.160 26.307 87.59

Biotan™ Nb 2.833 18.000 23.587 93.74


suprafeţele metalice lustruite cu puf şi pastă abrazivă

Aliaje nenobile

Marca aliajului

Rugozitatea

Rz,

[µm]

UFC [nr.celule/probă]

Grosimea de strat,

g ,

[µm]

Gradul de extensie

e ,

[%]

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 0.617 410 9.473 49.99

Robur 400 0.603 120 9.750 72.87

Aliaje

Ni-Cr-Mo

Kera N 0.536 20 8.337 42.56

Ugirex III 0.580 30 9.503 57.25

Aliaje

pe bază de titan

Biotan™

Titanium 0.843 2.570 10.317 79.96

Biotan™ Nb 0.967 3.100 10.943 80.14


suprafeţele metalice lustruite electrolitic

Aliaje

nenobile

Marca

aliajului

Rugozitatea Rz,

[µm]

UFC

[nr.celule/probă]

Grosimea de strat,

g ,

[µm]

Gradul de

extensie

e ,

[%]

Aliaje

Co-Cr-Mo

Sismo 2.506 7.920 17.667 92.83

Robur 400 3.247 20.000 24.647 97.43

Aliaje Ni-Cr-Mo

Kera N 2.700 21.800 22.890 77.60

Ugirex III 4.143 53.550 27.117 68.70

33

Considerând rezultatele experimentale din tab.7.13...7.15 a fost

posibilă construirea graficelor de variaţie g = f1 (Rz), e = f2 (Rz) şi e = f3 ( g

) pentru toate aliajele considerate, a căror suprafaţă a fost lustruită prin

aceeaşi tehnică.

-a-

-b-

Figura 7.51. Interdependenţele dintre parametrii Rz, g şi specifici etapei de dezvoltare a

biofilmului de Candida albicans pe suprafeţele metalice lustruite electrolitic

a- variaţia g = f1 (Rz), b- variaţia e = f2 (Rz)

-c-

Figura 7.51. Interdependenţele dintre

parametrii Rz, g şi specifici etapei de

dezvoltare a biofilmului de Candida

albicans pe suprafeţele metalice lustruite

electrolitic

c- variaţia e = f3 ( g )

În urma analizei graficelor de variaţie din fig.7.51 se poate admite

că între cei patru parametri (UFC, g şi e ) ce caracterizează calitatea

suprafeţei şi etapa de dezvoltare a biofilmului celular de Candida albicans

s-ar manifesta interdependenţe specifice de tipul :

care evidenţiază faptul că, teoretic, valorile mici ale rugozităţii suprafeţelor

vor conduce la existenţa unui mic număr de unităţi formatoare de celule

fungice, deci grosimea medie a stratului de biofilm celular şi gradul de

extensie al acestuia vor avea valori mici.

Pentru a estima relaţia dintre rugozitatea suprafeţei (Rz), grosimea

biofilmului Candida albicans ( ) şi gradul de extensie al acestuia ( ) a fost

construită matricea rezultatelor experimentale şi introdusă în editorul de

date SPSS 18 (PASW Statistics 18).

După efectuarea analizelor preliminare s-a realizat analiza de

regresie multiplă, apelând la procedura Statistics/Regression/Liniar (tab.

7.18).

e

e

Rz UFC ē

34

Tabelul 7.18. Valori ale coeficienţilor specifici regresiei multiple

Valoarea R=.940 ne indică o corelaţie mare între variabilele

predictor simultan cu variabila criteriu. Valoarea lui R2 (.884) ne arată că

88.4 % din variaţia lui Rz este determinată de cele două mărimi şi .

7.2.5. Concluzii

1. Sinteza valorilor parametrilor experimentali (Rz, UFC, g şi e ) consideraţi

pentru caracterizarea etapei de dezvoltare a biofilmelor de Candida

albicans a rezultat că:

- lustruirea cu disc gumat abraziv este caracterizată prin valori

intermediare a celor patru parametri consideraţi pentru etapa de

dezvoltare a straturilor de celule fungice, comparativ cu valorile

specifice lustruirii cu puf şi pastă abrazivă sau lustruirii electrolitice;

- pentru aliajul Robur 400 au fost obţinute cele mai mici valori, în

timp ce materialului Biotan™ Titanium îi corespund cele mai mari

valori ale majorităţii parametrilor consideraţi;

- aplicarea lustruirii cu puf şi pastă abrazivă conduce la obţinerea

celei mai bune calităţi de suprafaţă, care însă va fi defavorabilă atât

etapei de aderare-colonizare, cât şi celei de dezvoltare a straturilor

celulare de Candida albicans;

- valorile minime ale parametrilor consideraţi s-au obţinut la aliajul

Kera N, iar valorile maxime au caracterizat aliajul Biotan™ Nb;

- lustruirea electrolitică generează cel mai deficitar microrelief al

suprafeţelor metalice;

- dimensiunile şi distribuţia microcraterelor formate prin smulgerea

particulelor de material determină obţinerea unor valori mari ale

rugozităţii, cu efecte favorabile privind apariţia unui număr mare de

unităţi formatoare de celule, dar şi a dezvoltării celor mai groase straturi

de Candida albicans, caracterizate prin valori considerabile ale gradelor

de extensie;

- pentru aliajul Ugirex III s-au obţinut valorile maxime, iar pentru

aliajul Sismo au rezultat valorile minime ale majorităţii parametrilor.

2. Analiza de regresie multiplă a urmărit evaluarea capacităţii de

predicţie a lui Rz – rugozitatea probei de către - gradul de extensie al

biofilmului şi – grosimea biofilmului Candida albicans. A fost

identificată o relaţie de tip liniar între variabila criteriu şi predictori.

35

Capitolul 8

Contribuţii privind analiza predictivă a influenţei calităţii

suprafeţelor metalice finisate asupra


8.1. Introducere

În cazul evaluării influenţei exercitată de tehnicile de finisare prin

lustruire asupra biofilmului de Candida albicans pe suprafeţele

componentelor metalice ale restaurărilor protetice, analiza predictivă

permite ca pentru diferite domenii valorice ale rugozităţii medii (Rz) şi a

numărului de unităţi formatoare de colonii (UFC) să poată fi aproximată

grosimea stratului de biofilm Candida albicans format.


Cercetările teoretice efectuate au avut ca scop determinarea

relaţiilor matematice ale dependenţei funcţionale dintre cei trei parametri

variabili: rugozitatea medie (Rz), numărul de unităţi formatoare de colonii

(UFC) şi grosimea medie a stratului de celule fungice ( g ), ce caracterizează

formarea şi dezvoltarea biofilmului de Candida albicans.

8.3. Materiale şi metodă

Dependenţa funcţională între cele trei variabile considerate: (Rz,

UFC şi g ) în cazul fiecărui aliaj nenobil dentar studiat a fost rezolvată

utilizând programul Mathematica 8.0. Pentru aceasta a fost necesară

parcurgerea următoarelor etape: stabilirea ecuaţiei de dependenţă;

verificarea ecuaţiei prin metoda grafică; determinarea constantelor ecuaţiei

de dependenţă prin metoda punctelor selecţionate.

8.4. Rezultate şi discuţii

Pentru probele din aliajele nenobile dentare Sismo, Robur 400,

Kera N şi Ugirex III, ale căror suprafeţe au fost finisate prin lustruire

mecanică sau electrolitică s-au determinat: suprafaţa reală de regresie,

corespunzătoare valorilor parametrilor Rz, UFC şi g ; funcţia de regresie

pentru aproximarea datelor experimentale; valorile constantelor şi a

coeficientului de corelaţie; suprafaţa de regresie teoretică, corespunzătoare

funcţiei de regresie; nomogramele de variaţie a grosimii stratului de celule

fungice cu rugozitatea şi numărul de unităţi formatoare de colonii.

Pe baza valorilor experimentale ale parametrilor consideraţi,

măsurate pe suprafeţele lustruite ale probelor din aliaj Sismo a fost

construită suprafaţa reală de regresie, fig.8.1.

36

Figura 8.1 Suprafaţa de regresie reală a aliajului Sismo

Pentru aproximarea datelor experimentale specifice acestui aliaj a

fost determinată funcţia de regresie:

2 3 2 2( ) / (1 )z a bx cy dy ey fx gx hy iy (8.2)

în care:

x = rugozitatea medie (Rz);

y = numărul de unităţi formatoare de colonii (UFC);

z = grosimea medie a stratului de biofilm Candida albicans.

Aplicând metoda punctelor selecţionate s-au determinat valorile

constantelor prezente în ecuaţie, situaţie în care funcţiei de regresie îi

corespunde un coeficient de corelaţie: r 2 = 0,9998864 ≈ 1.

Valoarea obţinută pentru coeficientul de corelaţie confirmă

aproximarea cu un grad de încredere ridicat între funcţia dependenţei

teoretice dintre variabile şi valorile reale ale acestora obţinute experimental.

Reprezentarea grafică a funcţiei de regresie a permis obţinerea

suprafeţei de regresie teoretică, fig.8.2.

Figura 8.2 Suprafaţa de regresie teoretică – aliajului Sismo

Proiectând în planul (xOy) liniile de intersecţie ale suprafeţei de

regresie teoretică cu plane paralele cu baza şi situate la diferite înălţimi pe

axa Oz, se vor obţine nomogramele de variaţie ale grosimii stratului de

biofilm celular în funcţie de rugozitatea suprafeţei metalice şi numărul de

unităţi formatoare de colonii, fig.8.3.

37

Figura 8.3 Nomograma de variaţie a

grosimii stratului de biofilm în funcţie

de rugozitatea (Rz) a suprafeţelor

lustruite şi numărul de colonii formate

pentru aliajul Sismo

Liniile de demarcaţie netă dintre diferitele zone colorate ale

nomogramei vor reprezenta curbe de egală valoare a grosimii biofilmului

Candida albicans, fig.8.4.

Figura 8.4 Curbele de egală valoare a

grosimii stratului de biofilm

pentru aliajul Sismo

Valorile experimentale ale parametrilor Rz, UFC şi g obţinute

pentru probele de aliaj Kera N (clasa Ni-Cr-Mo) au permis construirea

suprafeţei de regresie reală, fig.8.9.

Figura 8.9 Suprafaţa de regresie reală a aliajului Kera N

Pentru aproximarea datelor experimentale specifice acestui aliaj a

fost determinată funcţia de regresie:

2 2 3 3 2 2z a bx cy dx ey fxy gx hy ixy jx y (8.4)

iar funcţiei de regresie îi corespunde coeficientul de corelaţie:

r 2 = 0,99982452 ≈ 1

38

Valoarea acestui coeficient confirmă faptul că a fost realizată

aproximare cu un grad de încredere ridicat între funcţia de regresie şi

valorile reale ale variabilelor considerate.

Graficul acestei funcţii reprezintă suprafaţa de regresie teoretică,

fig.8.10.

Figura 8.10 Suprafaţa de regresie teoretică a aliajului Kera N

Nomogramele de variaţie a grosimii stratului de celule fungice în

funcţie de rugozitatea suprafeţei metalice şi numărul de unităţi formatoare

de colonii s-au obţinut prin intersecţia suprafeţei de regresie teoretică cu

plane paralele cu planul xOy, fig.8.11

Figura 8.11 Nomograma de

variaţie a grosimii stratului

de biofilm pentru

aliajul Kera N

Liniile de demarcaţie netă dintre diferitele zone colorate ale

nomogramelor vor reprezenta curbe cu valoare egală a grosimii biofilmului

Candida albicans, fig.8.12.

Figura 8.12 Curbele de egală

valoare a grosimii stratului

de biofilm ale aliajului Kera N

Între valorile predictive şi cele reale se înregistrează diferenţe,

numite reziduuri. Graficul tridimensional de aproximare între valorile

teoretice ale funcţiei de regresie şi valorile reale determinate experimental

reprezintă cubul reziduurilor, care a fost construit pentru fiecare aliaj.

Limitele intervalelor valorice reale şi predictive,au fost determinate cu

ajutorul suprafeţelor de regresie şi a nomogramelor construite pentru cele

39

patru aliaje studiate, luând în consideraţie numai zonele de culoare albastră

de pe aceste reprezentări grafice.

Pentru cele patru aliajele nenobile dentare studiate, toate valorile

teoretice obţinute prin analiză predictivă, pentru parametrii variabili Rz,

UFC şi g evidenţiază faptul că tehnicile de finisare aplicate suprafeţelor

componentelor metalice ale restaurărilor protetice îşi vor exercita influenţa

asupra formării şi dezvoltării biofilmelor de Candida albicans

8.5. Concluzii

1. Importanţa funcţiilor de regresie (8.1...8.4) este reprezentată

prin faptul că ele au permis determinarea valorilor predictive (teoretice) ale

celor trei parametri consideraţi pentru fiecare din cele patru aliaje nenobile

dentare analizate.

2. Limitele intervalelor valorice reale şi predictive, optime din

punct de vedere a grosimii stratului de celule fungice, au fost determinate

cu ajutorul suprafeţelor de regresie şi a nomogramelor specifice.

3. Se constată că valorile predictive ale acestor limite sunt

apropiate de valorile determinate experimental, ele încadrându-se în

intervale de eroare acceptabile, ţinând cont de numărul de determinări

efectuate pentru acelaşi parametru.

4. Creşterea nivelului de eroare a rugozităţii medii are ca

efect creşterea nivelului de eroare al grosimii medii a biofilmului de celule

fungice g .

Capitolul 9

Cercetări privind evaluarea comportării în cavitatea orală a

componentelor metalice ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate,

prelucrate prin diferite tehnici de finisare

9.1. Introducere

Cercetătorii au manifestat un interes deosebit asupra formării şi

acumulării plăcii bacteriene la nivelul suprafaţei restaurărilor protetice

realizate din diferite materiale dentare. Capacitatea de aderare a celulelor de

Candida albicans la suprafaţa mucoasei orale şi a protezei are un rol

semnificativ în patogeneza afecţiunilor specifice cavităţii orale.


Scopul cercetărilor a constat în determinarea, in vivo, a corelaţiei

dintre calitatea suprafeţelor metalice ale protezelor parţiale mobilizabile

40

scheletate şi procesul de creştere la nivelul acestora a levurilor de tipul

Candida albicans.


Investigaţiile clinice au fost efectuate pe un lot de 128 pacienţi

(39,8% pacienţi de sex masculin şi 60,2% pacienţi de sex feminin) din

totalul de 398 de pacienţi protezaţi pe o perioadă de 4 ani (01.01.2006-

01.07.2010) în „Baza clinică de învăţământ medical stomatologic” Iaşi.

Criteriile de includere a pacienţilor în lotul de studiu au fost: să

prezinte o stare generală favorabilă protezării, să prezinte proteze parţiale

mobilizabile scheletate; să prezinte o stare de igienă satisfăcătoare, să nu fie

fumători, să nu fie în tratament cu antiobiotice şi/sau antimicotice şi să

poată participa la studiu pe întreaga perioadă de derulare.

Cele 52 de proteze parţiale mobilizabile scheletate ale pacienţilor

din lotul de studio au fost realizate din aliaje Co-Cr-Mo, iar finisarea finală

prin lustruire a suprafeţelor metalice a fost executată în două variante:

- varianta A: lustruire mecanică cu disc gumat abraziv şi apoi cu puf

şi pastă abrazivă;

- varianta B: lustruire mecanică şi lustruire electrolitică, prelucrare

cu disc gumat abraziv, apoi lustruire în soluţie acidă de electrolit

urmată de lustruire cu puf şi pastă abrazivă.

Calitatea suprafeţelor metalice a făcut referire la determinarea

rugozităţii. Pentru fiecare proteză, măsurătorile au fost efectuate în 3 zone

cu o planeitate cât mai bună, utilizând un echipament Mitutoyo SJ-301

(Japonia).

Pentru a evidenţia capacitatea de aderare a celulelor fungice au fost

recoltate probe de placă bacteriană de pe suprafeţele mucozale ale

protezelor parţiale mobilizabile scheletate.

Izolarea primară a levurilor din probele prelevate de la pacienţi, a

fost posibilă prin folosirea mediului diferenţial şi selectiv CHROMagar

Candida (CMA).

Însămânţarea produselor patologice s-a executat direct pe plăcile

CMA (după reîncălzirea la 37°C), iar incubarea a fost realizată la

temperatura de 37°C. Învestigaţiile privind creştrea culturilor pe mediul

CMA au fost efectuate după 24 ore, respectiv 48 ore, de incubare.

Tulpinile de Candida izolate au fost testate calitativ din punct de

vedere al sensibilităţii la următoarele antifungice: miconazol, fluconazol,

ketoconazol, nistatin, clotrimazol.


Pe baza foilor de observaţie ale fiecărui pacient s-a realizat o bază

de date necesară studiului statistic. Baza de date a cuprins atât informaţii

41

referitoare la vârsta pacienţilor, sexul, mediul de provenienţă, condiţiile de

viaţă cât şi date privind statusul general al pacienţilor şi starea de igienă.

A fost constatată o prevalenţă a sexului feminin la nivelul lotului

luat în studiu (fig. 9.6).

Figura 9.6. Structura pe sexe a

pacienţilor din lotul de studiu

Structura pe intervale de vârstă şi pe medii de provenienţă a

pacienţilor din lotul de studiu este prezentată în fig.9.7 şi fig.9.8.

Figura 9.7. Structura pe intervale de

vârstă a pacienţilor din lotul de studiu Figura 9.8. Structura pe medii de

provenienţă a pacienţilor din

lotul de studiu

În ceea ce priveşte starea de igienă a pacienţilor excluşi, doar

18.4% prezentau o stare de igienă satisfăcătoare (fig.9.10).

Figura 9.10.Starea de igienă a pacienţilor excluşi din lotul de studiu

Rezultatele experimentale privind rugozitatea medie ( ) pentru

cele 52 de PPMS din lotul de studiu s-a constatat că pentru suprafeţele

metalice lustruite numai mecanic intervalul de încadrare a valorilor medii

ale parametrului ) este:

Δ = - = 3,35 µm (9.1)

Valorile medii ale rugozităţii măsurate pe suprafeţele metalice

ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate lustruite mecanic şi

electrolitic (varianta B) se încadrează într-un interval:

Δ = - = 0,60 µm (9.2)

42

Astfel, între valorile medii ( ) ale rugozităţilor corespunzătoare

celor două variante de lustruire are loc inegalitatea:

(var.A) = = 6,239 µm (9.3)

(var.B) = = 4,102 µm (9.4)

(var.B) < (var.A) (9.5)

După însămânţare pe plăcile CMA şi incubare la 37°C, timp de 48

ore, s-a procedat la identificarea probelor care conţineau fungi. Prezenţa

speciei Candida albicans a fost evidenţiată prin colorarea coloniilor

celulare în diferite nuanţe (fig. 9.13).

Figura 9.13. Aspectul coloniilor de Candida albicans

identificate pe mediul diferenţial CHROMagar Candida

În urma observaţiilor s-a constatat că din cele 52 de probe recoltate

de la nivelul feţelor mucozale ale PPMS doar 34 au prezentat tulpini de

Candida albicans, (fig.9.14).

Figura 9.14. Prezenţa tulpinilor de Candida albicans în probele recoltate

de pe suprafeţele metalice lustruite ale PPMS

Pentru probele la care au fost evidenţiate coloniile celulare de

Candida albicans s-au efectuat testele de identificare a sensibilităţii la

antifungice: miconazol, fluconazol, ketoconazol, nistatin şi clotrimazol.

43

9.5. Concluzii

1. Din cele 52 de probe recoltate de pe fetele mucozale ale PPMS,

doar 34 (65,40%) au prezentat colonii de Candida albicans; dintre acestea

26 probe (76,47%) proveneau de la protezele a căror suprafeţe au fost

lustruite numai mecanic (varianta A), iar 8 probe (23,53%) proveneau de la

protezele lustruite mecanic şi electrolitic (varianta B).

2. S-a constatat că 18 probe (34,60%) nu au dezvoltat tulpini de celule

fungice; dintre ele, 12 probe (66,67%) proveneau de pe suprafeţe lustruite

prin varianta B şi numai 6 probe (33,33%) fuseseră recoltate de pe

suprafeţe lustruite prin varianta A.

3. Se poate afirma faptul că formarea coloniilor de Candida albicans

a fost favorizată şi de valorile mari ale rugozităţii ( pe care le prezentau

în special suprafeţele metalice lustruite conform variantei A (mecanic cu

disc gumat abraziv şi apoi cu puf şi pastă abrazivă).

4. Îmbunătăţirea calităţii de suprafaţă prin aplicarea variantei B de

lustruire a avut ca efect creşterea cu 150% a numărului de probe la care nu

s-au identificat celule fungice de tip Candida albicans, comparativ cu

probele provenite de pe PPMS lustruite conform variantei A.

5. Analiza rezultatelor testelor de sensibilitate la antifungice a indicat

o sensibilitate totală a celulelor de Candida albicans faţă de produsele

antifungice. O uşoară rezistenţă s-a remarcat doar în cazul miconazolului,

pentru două probe provenite de pe suprafeţele metalice ale protezelor

parţiale mobilizabile scheletate lustruite numai mecanic.

Capitolul 10

Studiu clinic privind comportarea in vivo a componentelor metalice ale

protezelor parţiale mobilizabile scheletate prelucrate prin diferite tehnici

de finisare

10.1. Introducere

Comportarea in vivo a componentelor metalice ale restaurărilor

protetice (proteze parţiale mobilizabile scheletate - PPMS), prelucrate prin

diferite tehnici de finisare a fost evaluată ca urmare a investigaţiilor clinice

efectuate pe cei 52 de pacienţi din lotul de studiu care au fost protezaţi în

„Baza clinică de învăţământ medical stomatologic” Iaşi.

10.2. Scopul studiului

Comportarea in vivo a componentelor metalice ale PPMS

prelucrate prin diferite tehnici de finisare a fost evaluată prin:

44

- evidenţierea calităţii de suprafaţă obţinută în finalul lustruirii mecanice

şi electrolitice;

- efectuarea analizelor microbiologice asupra probelor de placă bacteriană

prelevate de pe suprafeţele metalice ale PPMS, în vederea identificării

prezenţei celulelor Candida albicans;

- realizarea testelor de sensibilitate la antifungice a culturilor de Candida

albicans.


Fiecare pacient din lotul de studiu a fost supus examenlor clinice şi

paraclinice în vederea formulării tuturor componentelor diagnosticului

iniţial.

Ca urmare a stabilirii diagnosticului primar a fost posibilă

efectuarea bilanţului indicilor clinico-bilogici pozitivi şi negativi ai

pacientului, precum şi elaborarea planului de tratament care trebuie să ia în

consideraţie necesitatea îndeplinirii următoarelor obiective şi criterii.

Conform etapei de tratament protetic propriu-zis au fost realizate

restaurările maxilare şi mandibulare prescrise fiecărui pacient.

Pe suprafeţele componentelor metalice ale protezelor parţiale

mobilizabile scheletate au fost efectuate măsurători ale rugozităţii medii

.

După utilizarea de către pacient a protezei indicate, de pe suprafaţa

componentelor metalice au fost recoltate probe de placă bacteriană în

vederea identificării prezenţei coloniilor de Candida albicans, dezvoltate

pe medii de cultură CHROM agar. Pentru probele la care analizele

microbiologice au evidenţiat colonii celulare de Candida albicans s-au

efectuat teste asupra sensibilităţii la diferite antifungice: miconazol,

fluconazol, ketoconazol, nistatin şi clotrimazol.


Din cele 52 de investigaţii efectuate asupra pacienţilor din lotul de

studiu sunt prezentate următoarele trei cazuri clinice, tab. 10.1.

Tabelul 10.1. Cazuri clinice selectate din lotul de studiu

Nr. caz

clinic

Date de identificare a pacientului Motivul prezentării la consultaţie

Iniţiale Domiciliu Vârstă Sex

1 H.I. Sat Tomeşti

jud. Iaşi 49 ani M

refacerea funcţiilor sistemului stomatognat

afectate de pierderea dinţilor

2 C.T. Iaşi 60 ani F

refacerea funcţiilor sistemului

stomatogmat prin realizarea unei proteze

maxilare definitive scheletate

3 P.A. Podul Iloaie

jud. Iaşi 39 ani M

refacerea funcţiilor sistemului stomatognat

afectate de pierderea dinţilor

45

10.4.1 Cazul clinic 1

În urma examenelor clinice (fig. 10.1, fig. 10.2) şi paraclinice a fost

formulat diagnosticul iniţial al pacientului, tab. 10.2.

Tabelul 10.2. Fişa de diagnostic iniţial a pacientului H.I.- cazul clinic 1

Diagnosticul de stare generală

stare generală bună, permite tratamentul stomatologic

Diagnosticul de integritate parodontală

parodontită marginală cronică localizată: 1.3, 2.1, 2.2, 2.3, 3.3, 4.3 de etiologie

plurifactorială, cu tulburarea funcțiilor masticatorii, de deglutiție și fizionomică, cu

evoluție lentă, ce determină complicații locale și loco-regionale, cu prognostic favorabil

prin tratament, netratată

Diagnostic de integritate al arcadei

edentație parțială întinsă maxilară clasa I Kennedy cu o modificare, subclasa C-

Lejoyeux și edentație subtotală mandibulară clasa a VI-a Kennedy-Applegate, subclasa

D-Lejoyeux, de etiologie plurifactorială cu tulburarea funcțiilor masticatorii, de

deglutiție, fizionomică și fonetică, cu evoluție lentă ce determină complicații locale și loco-regionale, cu prognostic favorabil prin tratament: tratate incomplet

Diagnostic de integritate a ocluziei

malocluzie prin lipsa stopurilor ocluzale şi a reperelor, ce determină tulburări

masticatorii, de deglutiţie, fonatorii, cu evoluţie lentă spre complicaţii locale şi loco-

regionale, prognostic favorabil în caz de tratament: tratată incomplet

Diagnostic de integritate a relatiilor mandibulo-craniene

malrelații mandibulo-craniene clasa a III-a V. Burlui, cu tulburarea tuturor funcțiilor

sistemului stomatognat, ce determină complicații locale și loco-regionale, cu prognostic

favorabil prin tratament: netratate

Diagnostic de integritate a ATM

malrelaţie ATM în urma traumei ocluzale, provocând tulburări ale funcţiilor sistemului

stomatognat, evoluţie lentă, spre complicaţii locale şi loco-regionale, prognostic

favorabil prin tratament: netratată

Diagnostic de integritate osoasă

sindrom de atrofie şi resorbţie bimaxilar , de etiologie postedentaţie, cu tulburarea

funcţiilor masticatorii, de deglutiţie, fonetice, cu evoluţie lentă spre complicaţii locale,

prognostic rezervat: netratat

Diagnostic de integritate musculară

disfuncție musculară la nivelul mușchilor sistemului stomatognat prin hipotonie

(orbicular şi buccinator) cu tulburarea tuturor funcțiilor sistemului stomatognat, cu

evoluție lent progresivă, ce determină complicații locale și loco-regionale, cu prognostic

favorabil prin tratament: netratată

Diagnostic de integritate homeostazică

manifestă dishomeostazie clinică a sistemului stomatognat, cu tulburarea tuturor

funcțiilor sistemului stomatognat, cu evoluție lentă, ce determină complicații locale și loco-regionale, cu prognostic favorabil prin tratament: netratată

Diagnosticul stării de igienă

satifăcător

46

Figura 10.1. - Pacient H. I. – Aspecte faciale iniţiale

a - faţă; b - profil

Figura 10.2. - Pacient H. I. – Examene clinice

a - câmp protetic maxilar; b - câmp protetic mandibular

Sinteza elementelor diagnosticate a permis identificarea indicilor

clinico-biologici pozitivi şi negativi, făcând posibilă pozitivarea celor

negativi în diferite etape ale tratamentului protetic.

În urma examinărilor realizate s-a luat decizia de realizare a

protezelor mobile, informând pacientul asupra avantajelor şi a limitelor

tratamentului protetic mobilizabil.

Planul de tratament al pacientului a fost etapizat astfel:

- etapa 1: pregătirea organismului şi a cavităţii orale

- etapa 2: tratamentul protetic propriu-zis

Etapa 1 - Pregătirea organismului şi a cavităţii orale a făcut

referire la: educaţia sanitară, pregătirea generală a organismului şi locală.

Etapa 2 - Tratamentul protetic propriu-zis, a inclus manopere

clinice cât şi manopere realizate în laboratorul de tehnică dentară

(fig.10.4….10.7, fig. 10.11).

Figura 10.4. - Pacient H. I. – a. Prepararea substructurilor organice maxilare; b.-

substructurile organice preparate de la nivel mandibular

-a- -b-

47

Figura 10.6. - Pacient H. I. – Verificarea corectitudinii realizării scheletului

metalic al restaurării fixe metalo- composite

Figura 10.7. - Pacient H. I. – Cimentarea provizorie a restaurărilor fixe

În laboratorul de tehnică dentară a fost realizat, prin turnare,

scheletul mecanic al PPMS, după care au urmat operaţiile de şlefuire şi

lustruire a acestuia. Lustruirea a fost efectuată mecanic, electrolitic şi în

variantă mixtă: mecanic şi electrolitic. În prima fază s-a realizat lustruirea

Figura 10.5. - Pacient H. I. – Prepararea substructurilor organice:

a- aplicarea firului retractor în vederea etalării sulcusului gingival;

b- amprenta globală prin tehnica wash

Figura10.11. Pacient H. I. - Restaurări protetice maxilare

şi mandibulare finite

-a- -b-

48

mecanică cu discuri gumate abrazive (fig.10.12-a, d), după care s-a

executat lustruirea electrolitică (fig. 10.13-b,c).

După lustruirea mecanică şi electrolitică (varianta B), a acestei

restaurări protetice, suprafaţa componentei metalice a fost caracterizată

printr-o valoare a rugozităţii medii: =4.47µm (fig. 10.15).

Figura 10.15. Profilograma suprafeţei interioare, finisată prin lustruire mecanică

şi electrolitică (varianta B), ale protezei PPMS – pacient H. I.

Figura 10.12. Lustruirea mecanică cu disc gumat abraziv

a- Lustruire puternic abrazivă- disc gumat de culoare neagră

b- Lustruire abrazivă- disc gumat de culoare maro

c- Lustruire fină- disc gumat de culoare verde

d- Aspectul scheletului metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate după

lustruirea mecanică cu disc gumat abraziv

Figura 10.13. Lustruirea electrolitică

a- Soluţia Electrolyt utilizată

b- Aspectul feţei mucozale a scheletului metalic al protezei parţiale mobilizabile

scheletate după lustruirea electrolitică

c- Aspectul extern scheletului metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate după

lustruirea electrolitică

-a- -b-

-a- -b-

-c-

-c-

-d-

49

După 6 luni de utilizare, de către pacientul H. I., a protezei parţiale

mobilizabile scheletate maxilare, de pe faţa mucozală au fost recoltate

probe pentru laboratorul de microbiologie celulară. Din buletinul de analize

s-a constatat că proba prezenta culturi de Candida albicans (fig. 10.16).

Figura 10.16 Buletin de analize microbiologice – pacient H.I.

În ceea ce priveşte sensibilitatea la antifungice a tulpinei de

Candida albicans indentificată, testele efectuate au evidenţiat faptul că

aceste celule fungice au fost sensibile la fluconazol, ketoconazol, nistatin şi

clotrimazol.

10.5. Concluzii

1. Tratamentul protetic are caracter etapizat, el necesitând

pregătirea organismului şi a cavităţii orale (etapa 1), urmată de tratamentul

protetic propriu-zis (etapa 2).

2. În cele trei cazuri clinice prezentate, componentele metalice

ale restaurărilor protetice realizate au fost lustruite conform variantei B,

fapt care a asigurat valori mici ale rugozităţii medii ( ).

3. Comportarea in vivo a componentelor metalice ale

restaurărilor protetice a fost evaluată prin investigaţii microbiologice aupra

probelor de placă bacteriană, prelevate de pe suprafeţele metalice după o

perioada mai mare de folosire a protezelor de către pacienţi.

4. Analizele efectuate în laboratorul de microbiologie au

evidenţiat prezenţa celulelor fungice de Candida albicans, pe culturile

bacteriene dezvoltate pe mediul CHROMagar, după diferite perioade de

incubare.

5. Deoarece în două din cele trei cazuri clinice prezentate au fost

identificate celule Candida albicans, s-au efectuat testele de sensibilitate la

antifungice.

6. Buletinele de analize de laborator au confirmat sensibilitatea

celulelor Candida albicans la: fluconazol, ketonazol, nistatin şi clotrimazol.

50

CONCLUZII GENERALE

1. Prevăzute în toate clasificările internaţionale ale materialelor metalice

dentare, aliajele nenobile (pe bază de Co, Ni, Ti etc.) reprezintă o variantă

de diminuare a consumului de metale preţioase şi de reducere a preţurilor

de cost ale restaurărilor protetice, în condiţiile îndeplinirii proprietăţilor de

rezistenţă, mentenabilitate şi biocompatibilitate.

2. Calitatea suprafeţelor componentelor metalice a protezelor parţiale

mobilizabile scheletate va influenţa procesul de formare şi dezvoltare

ulterioară a biofilmelor de Candida albicans.

3. Microstructura identificată pentru fiecare aliaj a influenţat

microduritatea acestuia. Microstructura şi microduritatea au determinat

calitatea suprafeţelor rezultate în finalul aplicării diferitelor tehnici de

finisare.

4. Fiind caracterizate de cea mai mare diversitate şi cantitate de compuşi

intermetalici şi particule de precipitate, aliajele Co-Cr-Mo (Sismo şi Robur

400) au prezentat cele mai mari valori ale microdurităţii, fiind urmate de

aliajele Ni-Cr-Mo (Kera N şi Ugirex III), în timp ce la aliajele pe bază de

titan (Biotan™Titanium şi Biotan™Nb) s-au obţinut cele mai uniforme

valori.

5. Rezultatele experimentale au demonstrat că lustruirea mecanică cu puf

şi pastă abrazivă a fost favorabilă tuturor aliajelor, ea conducând la

obţinerea celei mai bune calităţi de suprafaţă.

6. Lustruirea mecanică cu disc gumat abraziv este indicată aliajelor Co-Cr-

Mo pentru care s-a obţinut şi cea mai mică dispersie a valorilor

experimentale.

7. Lustruirea mecanică cu puf şi pastă abrazivă a permis obţinerea celor

mai mici valori ale rugozităţii pentru aliajele Ni-Cr-Mo.

8. Lustruirea electrolitică nu a fost aplicată aliajelor pe bază de titan şi ea a

generat profilul cu cele mai mari valori ale rugozităţii.

9. Topografia 3D la scară nanometrică a confirmat faptul că profilul final

al suprafeţelor lustruite mecanic este rezultatul deformaţiilor plastice prin

alunecare care au produs deplasări micrometrice ale materialului de la

vârful neregularităţilor spre baza acestora.

10. În ceea ce priveşte profilul final al suprafeţelor lustruite în soluţii acide

de electroliţi, imaginile 3D obţinute au demonstrat faptul că mecanismul de

prelucrare electrochimică a fost reprezentat de fenomenul de dizolvare a

vârfurilor microasperităţilor şi de smulgere a particulelor de material.

51

11. Numărul de unităţi formatoare de colonii (UFC) a reprezentat

parametrul pentru evaluarea primei etape de formare a stratului de celule

fungice pe suprafeţele metalice finisate.

12. Intensitatea acţiunii mecanismelor de deformare plastică prin alunecare

au condus la valori mici sau medii atât ale rugozităţii (Rz) cât şi ale

parametrului UFC, în timp ce acţiunea mecanismului de descompunere

electrochimică a generat un număr mare de unităţi formatoare de colonii

(UFC).

13. Probele analizate după 48 ore de la aderarea celulelor de Candida

albicans au prezentat biofilme mature în care celulele fungice au fost

complet înglobate în matricea extracelulară. Structura biofilmelor a

evidenţiat existenţa unei reţele dense de blastospori, rare hife şi pseudohife.

14. Dezvoltarea biofilmelor de Candida albicans a fost apreciată atât prin

grosimea straturilor formate, după 48 de ore, cât şi prin gradul de extensie a

acestora pe suprafeţele metalice finisate prin diferite tehnici.

15. Din sinteza valorilor parametrilor experimentali (rugozitatea Rz,

numărul de unităţi formatoare de colonii – UFC, grosimea medie a

biofilmului celular - g şi gradul mediu de extensie a stratului celular - e )

consideraţi pentru caracterizarea etapei de dezvoltare a biofilmelor de

Candida albicans a rezultat că :

- suprafeţele lustruite cu disc gumat abraziv au fost caracterizate prin

valori intermediare a variabilelor analizate;

- lustruirea cu puf şi pastă abrazivă a condus la obţinerea celor mai

bune calităţi de suprafaţă care, însă au fost defavorabile atât dezvoltării

cât şi extinderii biofilmelor celulare;

- lustruirea electrolitică a generat cel mai deficitar microrelief,

înregistrându-se valori mari ale rugozităţii, dar cu efecte favorabile

asupra dimensiunii şi extinderii straturilor de celule fungice.

16. Analiza predictivă a reprezentat o variantă teoretică de evaluare a

influenţei exercitată de tehnicile de finisare prin lustruire asupra dezvoltării

biofilmelor de Candida albicans.

17. Pentru aliajele Sismo, Robur 400, Kera N şi Ugirex III, ale căror

suprafeţe au fost lustruite mecanic şi electrolitic, s-au determinat : suprafaţa

de regresie reală – corespunzătoare valorilor Rz, UFC şi g determinate

experimental, funcţiile de regresie pentru aproximarea datelor

experimentale, valorile constantelor şi a coeficientului de corelaţie,

suprafaţa de regresie teoretică – corespunzătoare funcţiei de regresie,

nomogramele de variaţie a grosimii stratului de celule fungice în funcţie de

rugozitatea (Rz) şi numărul UFC.

52

18. Investigaţiile clinice efectuate pe 52 de restaurări protetice au evidenţiat

o preponderenţă mai mare a coloniilor de Candida albicans pe suprafeţele

celor 32 de proteze lustruite mecanic, comparativ cu situaţia celor 20 de

proteze lustruite mecanic şi electrolitic.

19. Pentru probele la care a fost identificată prezenţa coloniilor de Candida

albicans au fost efectuate testele de sensibilitate la antifungice: miconazol,

fluconazol, ketoconazol, nistatin şi clotrimazol.

20. Analiza rezultatelor indică sensibilitatea totală a culturilor de Candida

albicans faţă de antifungicele testate. O uşoară rezistenţă a fost remarcată

pentru două probe şi numai în cazul miconazolului.

21. Rezultatele experimentale obţinute în finalul tuturor cercetărilor in vitro

şi in vivo efectuate au evidenţiat că între tehnicile de finisare ale

componentelor metalice ale restaurărilor protetice calitatea de suprafaţă

obţinută şi integrarea lor în cavitatea orală s-a manfestat o interdependeţă

complexă de tipul :

Tehnici de

finisare

Calitate de

suprafaţă

Numărul de

unităţi

formatoare

de colonii,

UFC

Formarea

biofilmelor de

Candida

albicans

Dezvoltarea

biofilmelor de

Candida albicans

Rz, Ra, Rq.

- lustruirea

mecanică;

- lustruirea

electrolitică

-grosimea straturilor celulare, ;

-gradul de extensie al biofilmelor,

53

CONTRIBUŢII PERSONALE. DIRECŢII ŞI PERSPECTIVE

Studiile şi cercetările proprii efectuate pentru evaluarea influenţelor

exercitate de tehnicile de finisare a componentelor metalice ale restaurărilor

protetice asupra calităţii de suprafaţă a acestora şi integrării biologice în

cavitatea orală reprezintă o modestă contribuţie ştiinţifică personală,

capabilă să deschidă noi direcţii şi perspective în domeniu.

Modul de dezvoltare a metodologiei cercetărilor experimentale a

permis formularea a numeroase contribuţii personale :

1. Caracterizarea aliajelor nenobile dentare destinate cercetărilor

experimentale (cap.5.1), pentru determinarea dependenţelor dintre forma

diagramelor de echilibru, proprietăţile fizico-mecanice şi tehnologice ale

materialelor metalice investigate.

2. Evidenţierea corelaţiilor dintre structura de echilibru–microduritate–

tehnologiile de finisare a suprafeţelor metalice ale aliajelor considerate ca

urmare a analizelor microstructurale şi asupra microdurităţii (cap.5.2).

3. Stabilirea tehnicii de lustruire favorabilă fiecărui aliaj din punct de

vedere a rugozităţii minime obţinută. Perfectarea variantelor combinate de

lustruire :

- varianta A : lustruire mecanică cu discuri gumate abrazive, urmată de

lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă;

- varianta B : lustruire mecanică cu discuri gumate abrazive, lustruire

electrolitică şi apoi lustruire mecanică cu puf şi pastă abrazivă.

4. Determinarea profilului micrometric şi măsurarea parametrilor Rz, Ra

şi Rq ai rugozităţii suprafeţelor metalice ale celor şase aliaje finisate prin

diferite tehnici de lustruire mecanică şi electrolitică (cap.6.1).

5. Construirea profilului nanometric al suprafeţelor metalice lustruite,

prin intermediul topografiei 3D realizată prin microscopie de forţă atomică

(AFM) – cap.6.2.

6. Demonstrarea mecanismelor care stau la baza tehnicilor de lustruire

utilizate :

- defomarea plastică prin alunecare, care conduce la deplasări micrometrice

ale materialului de la vârful neregularităţilor spere baza acestora – pentru

lustruirea mecanică;

- dizolvarea electrochimică şi smulgerea particulelor de material sub

acţiunea unei diferenţe de potenţial şi a unei soluţii acide – pentru lustruirea

electrolitică.

54

7. Evidenţierea, prin analize microbiologice, a influenţei exercitată de

tehnicile de finisare asupra formării biofilmului de Candida albicans pe

suprafeţele metalice lustruite – cap. 7.1.

8. Realizarea corelaţiei dintre rugozitatea suprafeţelor (Rz) şi numărul de

unităţi formatoare de celule (UFC), ca parametri pentru calitatea de

suprafaţă şi pentru faza de formare a biofilmului de celule fungice.

9. Cercetarea influenţelor exercitate de tehnicile de lustruire asupra

grosimii stratului de biofilm celular şi a gradului de extindere a acestuia –

cap.7.2.

10. Analiza predictivă a influenţei tehnicilor de finisare a suprafeţelor

componentelor metalice a restaurărilor protetice asupra formării şi

dezvoltării biofilmului de Candida albicans – cap.8.

11. Determinarea funcţiei de regresie, a valorii coeficientului de corelaţie,

a suprafeţelor reală şi teoretică de regresie, a nomogramelor de variaţie a

grosimii stratului de celule fungice cu rugozitatea şi numărul de unităţi

formatoare de colonii.

12. Evaluarea comportării în cavitatea orală a componentelor metalice ale

protezelor parţiale mobilizabile scheletate, prelucrate prin diferite tehnici de

finisare – cap. 9.

13. Analiza microbiologică a unui lot de 52 de probe de placă bacteriană

prelevate de pe suprafeţele metalice ale protezelor parţiale mobilizabile

scheletate folosite de pacienţi un anumit timp, cu scopul identificării

prezenţei celulelor de Candida albicans şi stabilirii sensibilităţii la

antifungice.

14. Efectuarea unui studiu clinic privind comportarea in vivo a

componentelor metalice ale PPMS prelucrate prin diferite tehnici de

finisare – cap.10.

15. Stabilirea tratamentului protetic propriu-zis pentru 52 de pacienţi din

lotul de studiu, realizarea prin turnare şi prelucrări mecanice a protezelor

prescrise, prelevarea probelor de placă bacteriană de suprafeţele metalice

ale acestora, identificarea prezenţei celulelor fungice Candida albicans şi

determinarea sensibilităţii la antifungice.

Datele experimentale obţinute şi concluziile generale formulate

asigură condiţii favorabile pentru dezvoltarea unor noi direcţii ale

cercetărilor :

55

1. Investigarea procesului de retenţie a celulelor fungice pe suprafeţele

metalice ale diferitelor aliaje nenobile, finisate prin tehnici mecanice şi

electrochimice.

2. Studii privind influenţa rugozităţii suprafeţelor componentelor metalice

ale protezelor parţiale mobilizabile scheletate asupra aderenţei iniţiale a

celulelor fungice.

3. Cercetarea influenţei exercitată de tehnicile de finisare asupra rezistenţei

la electrocoroziune a aliajelor nenobile dentare.

4. Analiza acţiunii diferiţilor dezinfectanţi asupra aderenţei celulelor

Candida albicans la suprafeţele caracterizate prin diferite valori ale

rugozităţii.

5. Determinarea, prin studii in vivo, a valorilor critice ale rugozităţii

specifice diferitelor materiale dentare de la care începe procesul de retenţie

a plăcii bacteriene.

6. Determinarea influenţei rugozităţii suprafeţelor şi a timpului de contact

asupra aderenţei iniţiale a biofilmelor complexe pe materialele dentare

(metale şi aliaje, răşini acrilice, compozite, etc.).

7. Influenţa tehnologiilor de nitrurare în plasmă a suprafeţelor aliajelor

nenobile dentare asupra procesului de aderare a microorganismelor.

8. Analize termodinamice privind măsurarea unghiului de contact dintre

substratul solid şi suprafaţa celulelor fungice, în vederea determinării

naturii şi mărimii forţelor de adeziune.

56

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

1. Adam B., Baillie G.S., Douglas L.J. - Mixed species biofilms of Candida albicans and

Staphylococcus epidermidis. J. Med. Microbiol. 2002, 51:344–349.

2. Aelenei, Marinela-Delia- Studiul coroziunii unor materiale dentare, teză de doctorat,

Universitatea Tehnică "Gh.Asachi" din Iaşi, pg. 235, 2009.

3. Alecu S., Dumitriu S.- Culturile mixte: o nouă perspectivă în diagnosticul şi

tratamentul candidozei orale – studiu epidemiologic, Fungi & Mycotoxins,vol. 1, no. 2,

2007.

4. Baillie G.S., Douglas L.J.- Role of dimorphism in the development of Candida albicans

biofilms. J. Med. Microbiol. 1999, 48:671–679.

5. Barbosa P.F., Button S.T. - Microstructure and mechanical behaviour of the

isothermally forged Ti-6Al-7Nb alloy, Proceedings of the Institution of Mechanical

Engineers - Part L : Journal of Materials : Design and Applications, 2000,

http://pil.sagepub.com/content/214/1/23.

6. Bates J.F, Scott J.,- Studies related to the fracture of partial dentures--fractography of

cobalt-chromium alloys, J Biomed Mater Res. 1973 Sep;7(5):419-29.

7. Battin T.J., Sloan W.T., Kjelleberg S., Daims H., Head I.M., Curtis T.P., Eberl L.-

Microbial landscapes: new paths to biofilm research, Nat Rev Microbiol. 2007 Jan;5(1):76-

81.

8. Beighton D. et al. - Use of CHROMagar Candida Medium for Isolation of Yeast from

Dental Samples; Journal of Clinical Microbiology 1995; 33(11):3025-3027.

9. Bezzon O.L., Ribeiro R.F., Rolto J.M., Crosara S. - Castability and resistance of

ceramometal bonding in Ni-Cr and Ni-Cr-Be alloys, J.Prosthet.Dent, 85(3): 299-304, 2001.

10. Bizerra F.C., Nakamura C.V., de Poersch C. et al.- Characteristics of biofilm

formation by Candida tropicalis and antifungal resistance. FEMS Yeast Research 2008; 8:

442–450.

11. Blankenship J.R., Mitchell A.- How to build a biofilm: a fungal perspective. Current

Opinion in Microbiology 2006; 9(6):588-594.

12. Borţun C., Sandu L.- Proteza parţială scheletată tip „ păianjen”, Revista de

stomatologie a Facultăţii de stomatologie din Arad şi Timişoara, nr. 1-4, ianuarie-decembrie,

2002-2003.

13. Borţun C., Popa L, Uram-Ţuculescu S.- Îndreptar de lucrări practice- tehnologia

protezelor parţiale acrilice şi scheletate, Lito UMF Timişoara, 2000.

14. Branda S.S., Vik A., Friedman L. et al.- Biofilms: the matrix revisited; Trends in

Microbiology 2005, 13(1): 20-26.

15. Bratu D şi col.- Materiale dentare utilizate în laborator, vol. II, Ed. Helicon, Timişoara,

1994.

16. Bratu D., Bratu E., Antonie S.- Restaurarea edentatiilor partiale prin proteze

mobilizabile, Ed.Medicala, Bucureşti, 2008.

17. Bratu D., Ieremia L., Uram- Ţuculescu S.- Bazele clinice şi tehnice ale protezării

edentaţiei totale. Ed. Imprimeria de Vest, Oradea, 2003.

18. Brewer A.A., Morrow R.M. – Ovedentures. Mosby, Saint Louis, 1980.

19. Brien N. – Conception et tracé des prothèses partielle amovible. Paris, 1996.

20. Brune D.- Metal release from dental biomaterials. Biomaterials1986, 7:163-175.

21. Buiuc D., Negruţ M.- Tratat de microbiologie clinică, ediţia aII-a, Editura Medicala,

Bucureşti, 2008

cap.38 Mareș M., Olimpia Bazgan,

22. Carabela, M., Burlibaşa, M., Ionescu, Ileana ş.a.,- Începuturile utilizării aliajelor

inoxidabile (nenobile) în România. Revista Medic Dentist, nr. 4, 2006

http://pil.sagepub.com/content/214/1/23

57

23. Chandra J., Kuhn D.M., Mukherjee P.K. et al.- Biofilm formation by the fungal

pathogen Candida albicans: development, architecture, and drug resistance. The Journal of

Bacteriology 2001; 183(183):5385-5394.

24. Chlebus E., Kuznicka Bogumila, Kurzynowski T., Dybala B. - Microstructure and

mechanical behaviour of Ti-6Al-7Nb alloy produced by selective laser metting, Materials

Characterization, vol.62, nr.5, 2011, p.488-495.

25. Coca I., Coca V., Spring D.- Protezarea dentară mobilizabilă (în perspectiva

dezvoltării), Editura Cerma, 1995.

26. Colligon J.S., Johnson D., Jones S.B., Taylor R.L- Element Release from NiCr Dental

Alloys, 14th Biomaterials Network Meeting – Annual Network Meeting, Poster

Presentation, July, Nottingham, 2002.

27. Colosi I., Costache C., Junie M.- Rezistenţa biofilmelor de Candida la antifungice,

Fungi & Mycotoxins Volume 3, No. 1, April 2009 p: 242-249.

28. Craig R.G., Powers J.M.- Restorative Dental Materials. llth edition, Mosby USA,

2001.

29. Crielaard W., Zaura E., Schuller A.A., Huse S.M., Montijn R.C., Keijser B.J.- Exploring the oral microbiota of children at various developmental stages of their dentition

in the relation to their oral health, BMC Med Genomics. 2011 Mar 4;4:22.

30. Douglas L.J.- Medical importance of biofilms in Candida infections. Revista

Iberoamericana de Micologia 2002; 19(3):139-143.

31. Dumitrescu S.- Edentaţia parţială şi proteza mobilizabilă, Ed. Medicală, Bucureşti,

1970.

32. Forna N.- Tratat de protetică dentară. Clinica şi terapia edentaţiei parţial întinse,

Ed.“Gr. T. Popa” Iaşi, 2009.

33. Forna N.-Protetică dentară,volumul II, Editura Enciclopedică, 2011.

34. Ghiban B.- Metallic Biomaterials, Ed. Printech, Bucureşti, 1999.

35. Ghiban B., Ghiban N.- Cobaltul şi aliajele pe bază de cobalt, cap.18 în Tratat de

Ştiinţa Materialelor, vol. 3, Ed. Agir, 2009.

36. Ghiban B., Borţun C.M. - Aliaje dentare de cobalt, p.6-7, Ed.Printech, Bucureşti,

2009.

37. Gupta K.P. - Phase Diagrams of Ternary Nickel Alloys - Part 1, The Indian Institute of

Metals, 1990.

38. Gupta K.P. - The Co-Cr-Mo (Cobalt-Chronium-Molybdenum) System, Journal of

Phase Equilibria and Diffusion, vol.26, nr.1, p.87-92, 2005.

39. Ionescu A. – Tratamentul edentaţiei parţiale cu proteze mobile. Clinica şi tehnica de

laborator. Ed. Naţional, Bucureşti, 1999.

40. Krol A.J., Jacobson T.E., Finzen F.C.- Removable Partial Denture Design, 7th

Edition, Indent, 1999.

41. Kuhn D.M., Chandra J., Mukherjee P.K. et al. - Comparison of biofilms formed by

Candida albicans and Candida parapsilosis on bioprosthetic surfaces. Infection and

Immunity 2002; 70:878-888.

42. Kwai S. Chan, Yi-Ming Pan, Yi-Der Lee - Computation of Ni-Cr Phase Diagram via

a Combined First-Principles Quantum Mechanical and CALPHAD Aproach, Metallurgical

and Materials Transactions A, vol.37, nr.7, p.2039-2050, 2006.

43. LaBarre E., Tsiang K.– Advanced Removable Partial Dentures. J of Prosthodontics

2006; 15(4): 274-9.

44. Lamfon H., Porter S.R., McCullough M., Pratten J.- Formation of Candida

albicans biofilms on non-shedding oral surfaces. Eur. J. Oral Sci. 2003; 111:465–471.

45. Malic L.I., Apetrei I.C., Mareş M.- Biofilmele fungice : strategii de supravieţuire,

Fungi & Mycotoxins, vol. 1, nr. 1, 2007.

58

46. McGinnis, M.- Doctor Fungus, 2000,

http://www.doctorfungus.org/Thefungi/img/120MIKE.JPG

47. McGivney G.P., Carr A.B.- McCracken's removable partial prosthodontics thenth

edition, Mosby Inc, 2000.

48. Meyer J.M., Degrange M. - Alliages nickel-chrome et alliages cobalt-chrome pour la

prothèse dentaire, Encyclopédie Médico-chirurgicale 23065T10:12 p, 1992.

49. Oprean L.,- Microbiologie generală, Ed. Univ. “Lucian Blaga”, Sibiu, 2000.

50. Owall B., Budtz-Jörgensen E., et al- Removable partial denture design: A need to

focus on hygienic principles? ,Int J Prosthodont 2002, 15:371-78.

51. Panaite Şt.- Aliajele metalice de uz stomatologic, Editura Apollonia laşi 1998.

52. Pendefunda V.- Cercetări privind durabilitatea funcţională a materialelor de

obturaţie coronară, Teză de doctorat, Iaşi 2004.

53. Pezzoli M.- Il disegno della protesi scheletrata, Masson Italia Editori S.p.A., 1984

54. Purevdorj-Gage L.B., Stoodley P.- Biofilm structure, behaviour, and hydrodynamics.

In:Ghannoum M, O’Toole G A (eds.). Microbialbiofilms; Washington: ASM Press,

2004:160-162.

55. Radfort D.R., Radfort J.R. – A SEM study of denture plaque and oral mucosa of

denture –related stomatitis; Journal of Dentistry 1993;21:87-93.

56. Ramage G., Tomsett K., Wickes B.L., Lopez-Ribot J.L., Redding S.W.- Denture

stomatitis: a role for Candida biofilms. Oral Surg. Oral Med.Oral Pathol. Oral Radiol.

Endod. 2005; 98:53–59.

57. Rîndaşu I. , Rândaşu O.V.– Materiale dentare, Ed. Medicala, Bucuresti, 2001.

58. Rusu E., Enache-Soare S., Radu-Popescu M.- Biofilmul candida albicans şi

sensibilitatea lui la medicamentele antifungice, Revista Română de Stomatologie –vol. LVI,

nr. 1, 2010.

59. Stafford P.- Dimorphism in Candida albicans, Part II, 2002

http://www.microbelibrary.org,

60. Stelea O., Panaite Şt., Morariu C.- Metalurgie stomatologică şi biomateriale. Ed.

Apollonia, Iaşi, 2000.

61. Ursache M. – Stomatopatia paraprotetică, Ed. Apollonia, Iaşi, 1995.

62. Ursea, N.- Enciclopedia Medicală Românească Secolul XX. Fundaţia Română a

Rinichiului, p.1259-1284, Bucureşti, 2001.

63. Walls A.W., Steele J.G. – Geriatric oral health issues in the United Kingdom. Int

Dent J, 2001; 51(3): 183-7.

64. Wang Y., Woodward C., Zhou S.H., Liu Z.-K., Chen L.-Q. - Structural stability of

Ni-Mo compounds from first-principles calculations, Scripta Materials, vol.52, 2005, 17-20.

65. Wang R.R., Fenton A.- Titanium for prosthodontic applications, Rev. Quintessence

Dental Technology, vol. 27, p. 401-408, 1996.

66. Wapner K.L.- Implications of Metallic Corrosion in total Knee Arthroplasty, Clinical

Orthopedy, vol. 271, nr. 2, p. 12-20, 1991.

67. Wataha J.C., Regina L.M.- Casting alloys, The Dental Clinics of NorthAmerica, 48,

499-512, 2004.

68. Wataha J.C.- Alloys for prosthodontic restaurations, J. Prosthet Dent, vol. 87, p. 351-

363, 2002.

69. Watanabe K., Miyakawa O., Takada Y., Okuno O., Okabe T. - Casting behaviour

of titanium alloys in a centrifugal casting, Biomaterials, vol.24, nr.3, 2003, p.1737-1743.

70. Webb B.C., Thomas C.J., Willcox M.D., Harty D.W., Knox K.W.- Candida-

associated denture stomatitis. Aetiology and management: a review. Part 1. Factors

influencing distribution of Candida species in the oral cavity, Aust. Dent. J., 43:45–50.

1998.

http://www.doctorfungus.org/Thefungi/img/120MIKE.JPG

http://www.microbelibrary.org/

59

71. * * * http://www.begocanada.com

72. * * * Binary phase diagram of Al-Nb, Illinois Institute of Technology,

http://tptc:űt.edu/index.php/option=com.content&view, last updated, 06.08.2010.

73. * * * Biotan ™ Titanium, Schűtz Dental Group, Catalogue, 2010, p.41, www.schűtz-

dental.de.

74. * * * Bredent – Produse pentru laboratorul dentar 2007/2008, RO.

75. * * * Catalog CMP Industries LLC, www.cmpindustries.com, 2010, S.U.A.

76. * * * Catalog 2007/2008, Bredent GmbH & Co.KG, Germany, Produse pentru

laboratorul dentar.

77. * * * Clinica Stomatologică a Universităţii din Bucureşti va avea în curând un

laborator modern pentru prelucrarea aliajului Vitallium, Revista Română de Stomatologie,

nr. 5, p.28-29, 1940.

78. * * * Chrome and Partial Department, Kaylor Dental Lab.Inc., Florence, S.U.A.

79. * * * http://www.chromagar.com

80. * * * Cobalt-Chromium (Co-Cr) Phase Diagram, www.calphad.com.

81. * * * Crown and Bridge NiCr alloys at a glance, Catalog Prosthetics Dentaurum,

2009/2010. 270.

82. * * * Crown and Bridge Co-Cr alloys, Catalog Prosthetics, Dentaurum, 2007/2008.

83. * * * Deciziunea Ministerială nr. 24569/07.06.1940, Revista Română de Stomatologie,

nr. 4, p.12-14, 1941.

84. * * * www.dentaltech.ro, Dental Tech

85. * * * http://www.dsi.ro/, Terra Dent, Materiale şi echipamente dentare

86. * * * http://www.fei.com/products/dualbeams/quanta3d.aspx

87. * * * www.fizica.unibuc.ro/AFM_seminar_2009.

88. * * * Hanemann Hardness Tester Microscope, Catalog Yena Leco, 2011, Germania.

89. * * * [email protected].

90. * * * Neophat® 21 - Metalograph microscope, Catalog Yena Zeiss Leco, 2011,

Germania.

91. * * * www.newton.phys.uaic.ro/data/pdf/2011.

92. * * * Nickel-Chromium (Ni-Cr) Phase Diagram, www.calphad.com.

93. * * * Nickel-Chromium eutectic alloy, Patent nr.3635769, Westinghouse Electric

Cosporation (Pittsburg, PA), SUA, 1972.

94. * * * Operating Instructions, Nanosurf easy Scan 2 AFM, version 1.6.

95. * * * Produse pentru laboratoarele de protetică dentară, Catalog Bredent, 2009/2010.

96. * * * Prosthetics, Catalog Dentaurum, 2009/2010

97. * * * Prothèse implantaire, Bredent, 2009/2010

98. * * * Quik Guide to Precision Measuring Instruments, Mitutoyo, p.38-39, 2010.

99. * * * Titanium applications in dentistry, ADA Council on Scientific Affairs, JADA, vol.

134, nr. 3, p. 347-349, 2003.

100. * * * The Glossary of Prosthodontics Terms, 7th Ed, copyright 1999 by the Editorial Council

of the Journal of Prosthetic Dentistry, Mosby, 1999

101. * * * The Inventions that Changed the World, Reader’s Digest, 1982.

102. * * * The phase diagram of Ni-Cr binary system, http://www.calphad.com/nickel-

chromium.html

103. * * * The Science Behind Materials Preparation - A guide to Materials Preparation

and Analysis, Buehler® Sun-Met™, Buehler LTD, 2004.

104. * * * http://users.utcluj.ro/~mbirlea/.

105. * * * Vitallium ®Dentures : Tried and tested for 75 years, Rev.Vitallium – Jubilee

Edition 1932-2007, oct. 2007, Elephant Dental B.V., Netherlands.

http://www.begocanada.com/

http://www.schűtz-dental.de/

http://www.schűtz-dental.de/

http://www.cmpindustries.com/

http://www.chromagar.com/

http://www.dentaltech.ro/

http://www.dsi.ro/

http://www.fei.com/products/dualbeams/quanta3d.aspx

http://www.fizica.unibuc.ro/AFM_seminar_2009

mailto:***[email protected]

http://www.newton.phys.uaic.ro/data/pdf/2011

http://www.calphad.com/nickel-chromium.html

http://www.calphad.com/nickel-chromium.html

http://users.utcluj.ro/~mbirlea/

60

LISTA LUCRĂRILOR ŞTIINŢIFICE PUBLICATE

ÎN CADRUL TEZEI DE DOCTORAT

1. Elena-Raluca Baciu, Maria Baciu, Norina Consuela Forna-

Influence of finishing techniques of Ti-based alloys used in prosthetic

restorations on the formation of Candida albicans biofilm, Romanian

Journal of Oral Rehabilitation, Vol.3, No.1, 2011.

2. Elena-Raluca Baciu, Norina Consuela Forna- Influeţa tehnicilor de

finisare asupra rugozităţii suprafeţelor componentelor metalice ale

restaurărilor protetice, Revista Medico-Chirurgicală a Societăţii de

Medici şi Naturalişti din Iaşi, Vol. 114, Nr. 4, 2010, pag. 1198-2003,

ISSN : 0048-7848.

3. Elena-Raluca Baciu, Norina Consuela Forna, Ştefan Lucian Toma- The influence of finishing techniques on the nanometric profile of

metallic component surfaces of dental appliances, The Annals of

University „ Dunărea de Jos” of Galaţi, fascicle VIII, 2010 (XVI), Issue

2, Tribology, pag.40...46, ISSN 1221-4590.

influenţa tehnicilor de finisare a componentelor metalice ale ...

Documents

Transcript of influenţa tehnicilor de finisare a componentelor metalice ale ...