Dau BnowN

INFERNO

r

meditura rao

Pnor,oc

Eu sunt Umbra.Prin cetatea sumbrd zborPrin damnarea eternd prind aripi.

Pe malurile fluviului Arno mi impleticesc, cu rlsuflareatiiati... cotind la stinga, pe Via dei Castellani, indreptdn_du-mi spre nord, furiqtndu-mi in penumbra de la Uffizi.

$i totugi, ei mi urmiresc.Pagii lor rdsuni mai tare acum, vdnitori fhrl indurare 9i

rdgaz.

De ani sunt pe urmele mele. perseverenla lor m_a obligatsI rdmin ascuns... m-a silit sI triiesc in purgatoriu... trudindsub pdmdnt aidoma unui monstru htonian.

Eu sunt Umbra.Aici, la suprafall, imi ridic privirea spre nord, dar nu pot

glsi calea ce duce direct la salvare... c6ci Apeninii intuneciprima licdrire de lumini azorrTor.

Trec pe dupdpalazzo, cu turnul sIu crenelat qi orologiul cuo singurl limbi... strecurAndu-m5 printre vAnzitorii vinili laprima ori a diminelii in Piazza San Firenze, cu vocile lor rigu_gite gi r[suflarea mirosind a lampredotto gi a misline fripte.Traversdnd inainte de Bargello, o iau spre vest, spre fleqa aba_liei Badia, qi mi izbesc de poarta din fier de labazascirilor.

Aici, orice Soydiald trebuie lisatd in urmd.Rotesc minerul qi pigesc in coridorul din care gtiu ci nu

mai existl cale de intoarcere. imi silesc picioarele ca de plumbsi urce, scara ingusti... inilldndu-se spre cer in spirald, cutrepte de marmurl tocite qi cripate.

12 DANBROWN

Vocile risuni de jos. Imploratoare.Acum ei sunt in spatele meu, apropiindu-se, neindurltori.Cdci nu infeleg ce va urrna. . . Si nici ce am fdcut eu pentru ei!

Tdrdm nerecunoscdtor!

in weme ce urc, viziunile mi nlpidesc violent'.. trupuriledesfrdnate zvArcolindu-se in ploaia teribili, sufletele nesifi-oase plutind in excremente, trid[torii netrebnici incremeni]iin strtnsoarea inghelati a lui Lucifer.

Urc ultimele trepte gi ajung sus, impleticindu-mi aproape

mort in aerul umed al diminelii. Alerg spre zidul inalt cit un

stat de om, privind prin deschizituri. Jos, departe, se intinde

oragul binecuvintat pe care mi l-am fbcut sanctuar impotrivacelor care m-au exilat.

Vocile strigi, tot mai aproape de mine.

- Ce ai fbcut tu este o nebunie!Nebunia naste nebunie.

- Pentru numele lui Dumnezeu, strigi ei, spune-ne unde

l-ai ascuns!

Tocmai pentru numele lui Dumnezeu, nu vd spun.

Mi opresc acum, incollit, cu spatele lipit de piatra rece. Ei

privesc drept in ochii mei verzi 9i limpezi, iar felele li se intu-neci, nu mai sunt lingugitoare, au un aer ameninlltor.

- $tii ca avem noi metodele noastre. Te putem forta sI ne

spui unde e.

De asta am urcat pAnd la jumdtatea drumului spre rai.

Firi niciun avertisment, m[ risucesc qi m[ intind in sus,

agijdndu-mi cu degetele de marginea inalt[, siltAndu-mi,cilirindu-mi pe genunchi Ei apoi ridicindu-m6. '. nesigur pe

picioarele mele Ia marginea hlului. Sd md indrumi, dragd

Virgiliu, sd traversez neantul.

Ei se nipustesc inainte nevenindu-le sI creadi, incercdnd

si m[ inhale de picior, dar temindu-se totugi s[ nu m[ deze-

chilibreze gi sl cad. Mi implori acum, cu o disperare mut[,insl m-am intors cu spatele spre ei. $tiu ce trebuie sdfac.

Sub mine, Ia o distan{d ame{itoare, acoperigurile din }igllrogie se intind ca o mare de foc, iluminind tirirnul dulce pe care

Inferno 13

au triit odinioari uriaqi... Giotto, Donatello, Brunelleschi,Michelangelo, Botticelli.

Mai fac un sfert de pas spre margine.- Coboari! strigl ei. incd nu epreatdrziu!O, voi, neStiutori care nu vor sd Stie! Oare nu intrezdrili vii-

torul? Nu recunoasteli splendoarea crealiei mele? Necesitatea ei?Voi face bucuros acest ultim sacrificiu... qi odatl cu el voi

distruge gi ultima voastri speran{i de a gdsi ceea ce cduta}i.Nu-l veli repera niciodatd la timp.La sute de metri dedesubt, piafeta pietruitd mi ademeneqte

aidoma unei oaze tihnite. CAt mi-ag dori mai mult timp... dartimpul e singura marfl pe care nici mlcar vastele mele averinu gi-o pot permite.

ln aceste ultime secunde, privesc in jos spre pia{etl 9i ceeace vid md surprinde.

Ztrresc chipul tdu.Te uili la mine din ungherele umbrite. Ochii ili sunt indu-

rerafi, qi totugi simt in privirea lor veneralie pentru tot ce amreuqit. Tu inlelegi c[ nu am de ales. Din dragoste pentru ome-nire, trebuie si-mi protejez capodopera.

CreSte chiar gi acum... agtepthnd... clocotind sub apeleroSiishngerii ale lagunei ce nu oglindeSte stele.

Aga c6-mi desprind privirea de a ta qi contemplu orizontul.Sus, deasupra acestei lumi impovirate, imi inall ultima rugI.

Dragd Doamne, md rog ca lumea sd-Si aminteascd de minenu ca de un pdcdtos monstruos, ci ca de salvatorul glorios care,aSa cum tu Stii, sunt cu adevdrat. Md rog ca omenirea sd tnfe-leagd ce dar am ldsat in urma mea.

Cdci darul meu e viitorul.Darul meu e mdntuirea.Darul meu este Inferno.Cu asta, goptesc un ultim amin... gi fac pasul final, in abis.

C,q.prrorur r

Amintirile prindeau contur incet... ca bulele ce rdzbat dinintunericul unui pu{ firi fund.

O femeie in vdluri.Robert Langdon o privegte peste rdul ale cirui ape frimin-

tate sunt rogii de sdnge. Pe malul celilalt, femeia sti cu fafaspre el, neclintitd, solemni, cu fala ascunsi de un linfoliu.in mind strAnge o pdnzi tainia albastri, pe care acum oridic[ in onoarea mlrii de cadawe de la picioarele ei. Mirosulde moarte cotropegte totul.

Cautd, gopti femeia. $i vei gdsi.

Langdon recepti cuvintele de parci ea le-ar fi rostit inmintea lui.

- Cine eEti tu? intrebl, dar niciun sunet nu se auzi.Timpul se scurge repede, gopti ea. Cautd gi gdseSte.

Langdon fhcu un pas spre r6'u, dar era limpede ci apeleerau prea sdngerii gi prea adinci pentru a le traversa. Cindridici din nou privirea spre femeia in viluri, trupurile de lapicioarele ei erau mai multe. Sute, poate chiar mii, unele inciin viald, zvircolindu-se in chinuri, ripuse de o moarte inima-ginabild... arse in foc, ingropate in fecale, devor6'ndu-se intreele. Auzea strig[tele jalnice ale suferin]ei omenegti rezbetandpeste api.

Femeia frcu un pas spre el, cu brafele slabe intinse, cerAndparcl ajutor.

- Cine egti tu? intrebi Langdon din nou.Pentru a-i rispunde, cu migciri incete, femeia lgi ridici

vilul de pe fa1i. Era de o frumusefe izbitoare, gi totugi mai

16 DAN BROWN

betrane decAt igi inchipuise el - pe la gaizeci de ani poate, binecllditi qi puternici, precum o statuie firlvdrsti. Avea obrazulcu linii aspre, ochii adAnci, expresivi 9i pirul lung, argintiu,care-i cidea in bucle pe umeri. O amuletl din lapislazuli iiatirna la git, un garpe incollcit pe un toiag.

Langdon simfea ci o cunoagte... ci are incredere in ea.

Dar cum? $i de ce?

Femeia ii arlta doud picioare care se zvdrcoleau, ieqind cu

susul in jos din p[mAnt gi aparfinindu-i aparent unui bietsuflet ingropat pinl la talie, cu capul inainte. Pe coapsa albi-cioasi a omului se zlrea o singuri literl, scris[ cu nimol R.

Ri se intrebl Langdon. Ca in... Robert? Adicd... eu?

Pe chipul femeii nu se putea citi nimic. Cautd Si gdseste,

repetl ea.

Apoi, pe neaqteptate, incepu si radieze o lumini albi... totmai strilucitoare. Trupul ei intreg vibra cu intensitate gi oclipl mai tArziu, cu un trosnet ca de tunet, explod[ intr-o miede cioburi de lumini.

Langdon se trezi brusc, strigAnd.Era singur in camera bine luminati. Mirosul intens de

alcool medicinal plutea in aer gi undeva o maginirie piuiaugor, in acelagi ritm cu inima lui. Langdon didu si-qi migtebralul drept, dar o durere asculit[ il opri. Privi in jos gi vizuacul unei perfuzii infipt in antebralul lui.

Pulsul i se accelerl, iar magindria continud sl |ini ritmul,piuind mai repede.

,,Unde mi aflu? Ce s-a intimplat?"Ceafa ii bubuia cu o durere zdrobitoare. incet, intinse bra-

ful liber gi igi atinse pielea capului, incerc6Lnd sdlocalizezesursa durerii. Sub pirul incAlcit simfi cam zece, doulsprezeceurme de cuslturi qi singe uscat.

inchise ochii, incercind si-gi aminteasci daci avusese

vreun accident.Nimic. Absolut nimic.,,Gdndegte!"Doar intuneric.

Inferno 17

Un birbat in bluz[ gi pantaloni de spital intrl gribit insalon, alertat probabil de monitorul cardiac. Avea o barbineingrijiti, o musta{[ stufoasi gi ochi blAnzi, cu o privirecalmi gi meditativ[ pe sub sprdncenele groase.

- Ce... s-a... intimplat? bAigui Langdon. Am avut unaccident?

Birbosul duse un deget la buze gi apoi iegi in grabi, stri-gAnd pe cineva de pe culoar.

Langdon intoarse capul, dar migcarea ii stArni un val de

durere in feasti. Inspiri de citeva ori addnc Ai agtepti ca men-ghina si cedeze. Apoi, foarte incet gi metodic, incepu sIinspecteze inclperea cu aer steril.

Salonul avea un singur pat. Nu existau flori. Nici c[r]i de

vizit5. Langdon iqi vizu hainele pe o misuli din apropiere,implturite intr-o pung[ din plastic transparent. Erau plinede sdnge.

,,Dumnezeule! Trebuie si fi fost grav."Cu miqciri foarte lente, intoarse capul spre fereastra de

lingi pat. AfarI era intuneric. Noapte. Tot ce putea distingeera propria reflexie in geam - un necunoscut palid gi tras lafa![, legat la o sumedenie de fire gi tuburi, inconjurat de echi-

pamente medicale.Pe culoar se auziri voci apropiindu-se, iar privirea lui

Langdon reveni in salon. Medicul se intorsese, insolit de

o femeie.Pirea si aib[ pu{in peste treizeci de ani. Purta o uniforml

medicall albastri 9i igi legase pirul blond intr-o coadi groasi,care silta in urma ei, in mers.

- Sunt doctor Sienna Brooks, spuse ea, zimbind spre

Langdon. in seara asta lucrez cu doctorul Marconi.Langdon inclini uEor capul.inalte gi supli, doctorila Brooks avea acel mers hotlrAt al

sportivilor. Chiar gi in salopeta largl, trupul ei plrea s[ aibi oelegan!6 aparte. in ciuda absenfei oriclrui machiaj vizibil,tenul ii era neobignuit de neted, punctat doar de o micS' alu-nili deasupra buzelor. Ochii, de un cdprui catifelat, p[reau

18 DAN BROWN

extrem de pitrunzitori, de parci vizuserl gi triiserl incompa-rabil mai mult decAt orice altl persoani de virsta ei.

- Doctorul Marconi vorbegte doar o englezl rudimentari,ii explicl ea aqezindu-se pe pat lingi el, gi m-a rugat si com-pletez eu figa de internare.

$i ztmbi din nou.

- Mullumesc, replicl Langdon, rlgugit.

- Bun, relul ea pe un ton oficial. Cumv[ numi]i?A,,rr nevoie de cAteva momente pentru a rlspunde:

-Robert... Langdon.Medicul ii vdri in ochi fasciculul luminos al unei lanterne

de buzunar.

- Ocupafia?De data asta al,u nevoie de 9i mai mult timp.

- Profesor. Istoria artei... gi simbolistici. UniversitateaHarvard.

- Sunte1i... american?Langdon ii arunci o privire nedumeritl.

- Pei... incepu ea ezitant. Nu aveali niciun act cdnd afi fostadus in seara asta. Purtali un sacou Harris Tweed qi pantofiSomerset, aga ci am blnuit c[ suntefi britanic.

- Sunt american, o asiguri Langdon, prea obosit pentru a

mai sta si-i explice preferinp lui pentru hainele bine croite.

- VI doare ceva?

- Capul, rispunse el.

Lumina orbitoare a lanternei nu fbcuse decit s5.-i accentueze

bubuitul din feasti. Slav[ Domnului, doctorifa puse lanterna inbuzunar gi il prinse de incheietura miinii, ca si-i ia pulsul.

- V-ali trezit fipdnd, continul ea. V[ aminti]i de ce?

in mintea lui reveni imaginea stranie a femeii in viluri,inconjurate de trupuri zvircolindu-se. Cautd Si vei gdsi.

- Am avut un cogmar.

- Despre?

Langdon ii povesti.Doctorifa igi p[stri expresia neutri in vreme ce nota ceva

pe o hArtie.

Inferno 19

- Ave{i idee ce anume ar fi putut declanqa o imagine atAt

de oribil[?Langdon se gindi o clipi, dupi care clltine din cap, iar

feasta lui bubui drept rispuns.

- Bine, domnule Langdon, spuse doctori{a Brooke, conti-nuAnd sI scrie. CAteva intrebiri de rutind pentru dumnea-voastri. in ce zia sdpt[minii suntem?

Langdon se gAndi o clipi.- Sambete. Imi amintesc ci azi, mai devreme, mi plim-

bam prin campus... in drum spre o serie de conferin{e de

dup5-amiaz5, gi apoi... Cam ista-i ultimul lucru pe care mi-lamintesc. Am clzut cumva?

- Ajungem gi la asta. $tifi unde vI aflali?Langdon spuse ce-i trecu prin minte:

- Spitalul Massachusetts General?Doctorila Brooke mai notS: ceva.

- Existi vreo persoani cireia se-i telefonem din parteadumneavoastri? Solie? Copii?

- Nimeni, replici Langdon, instinctiv.intotdeauna ii pllcuseri solitudinea gi independenla ofe-

rite de viala de burlac pe care o alesese, degi trebuia sd recu-noascl, mai ales in situafia actuali, ci ar fi preferat si aibialituri un chip familiar.

- Sunt unii colegi pe care ag putea s5-i sun, dar nu e nevoie,

adiug[ el.

Doctori{a Brooks termini de scris, iar medicul mai virst-nic se apropie. Netezindu-gi sprincenele stufoase, scoase dinbuzunar un mic reportofon gi i-l aritd colegei sale. Aceasta

incuviin![ ticut gi se intoarse spre pacient.

- Domnule Langdon, cind a{i sosit, in seara asta, biiguia}iceva iar gi iar.

intoarse privirea spre doctorul Marconi, iar acesta ridicireportofonul gi apisl un buton. inregistrarea incepu sd se

deruleze, iar Langdon igi auzi propria voce impleticiti, mur-murind la nesfArgit aceleagi cuyinte: ,,Ve... sorry. Ve... sorry..."