Indicatori privind concurenţa

8/13/2019 Indicatori privind concurenţa

http://slidepdf.com/reader/full/indicatori-privind-concurenta 1/15

Indicatori privind concurenţa

În principiu, “setul” indicatorilor care reliefează gradul de concurenţă /monopolizare cuprinde:

I.) Indicatori generali

Uşurinţa intrării, respectiv ieşirii pe / de pe piaţă, conformprincipiului “acolo unde există competiţie, rămân în ramurăagenţii care rezistă condiţiilor existente şi atacurilor celorlalţi”.

Gradul de independenţă, respectiv de interdependenţă dintreparticipanţii la tranzacţiile cu un anumit un pe piaţă ! în sensulcă atunci când acţiunile rivalilor sunt independente, concurenţaare mai multe şanse de realizare.

Ritmul şi gradul de creştere a unei firme pe piaţă: cu cât sporeşteimportanţa anumitei întreprinderi în ramură "şi, totodată, putereaei#, cu atât se amplifică gradul de concentrare.

Existenţa discriminărilor pe piaţă "mai ales a celor privind preţul#:

avanta$ează doar pe unii participanţi la sc%im, totuşi poate aveaşi efecte pozitive vis&'&vis de concurenţă.

(e pare că pentru orice nivel dat al output &ului, cel mai profitail sistem de preţuripentru practicant este cel discriminatoriu, care va aduce firmei venituri mult mai mari decâtutilizarea preţului unic. )e asemenea, producţia generată de acest regim discriminant este, îngeneral, mai mare c%iar decât în condiţiile monopolului*.

II.) Indicatori structurali Numărul agenţilor economici care acţionează pe o piaţă: (e ştie

că pe măsură ce acest indicator este în creştere, competiţia

devine mai puternică ! şi invers. +a atare, concurenţa semanifestă acolo unde există numeroşi ofertanţi şi cumpărători "încontrast, în monopol, caracteristică este unicitateaproducătorului, iar oligopolul are ca element central numărulredus de ofertanţi pe de altă parte, monopsonul are un unicclient, iar oligopsonul ! un număr mic de consumatori şi mulţiproducători#.

Dimensiunea agenţilor economici de pe o aceeaşi piaţă : +u cât întreprinderile sunt mai mari, cu atât “aria” concurenţei se îngustează.

III.) Indicatori ai gradului de concentrare a pieţei

ndicatori specifici ai concentrării : mărimea medie a firmelor "înfuncţie de: numărul de anga$aţi, capitalul deţinut, volumulproducţiei, cifra de afaceri ş.a.# ponderea celor mai mari firmedin ramură "economie# în totalul capitalului social al acesteiaponderea aceloraşi firme în rezultatele economice gloale ş.a..

!oeficientul de concentrare "ones "+-# se oţine prin însumareaponderilor deţinute de agenţii reprezentativi "conducători# într&unsector, în totalul producţiei vânzărilor pe o anumită piaţă:

+- / (* 0 (1 0 2 0 (n / ∑=

n

*ii3

1 4ic%ard 5. 6ipse7, 8. 9lec +%r7stal, Economia pozitivă, d. conomică, ;ucureşti, *<<<,p.1=>.

*1=



unde:- (* 2 (n ! ponderea principalelor firme producătoare "vânzătoare# pe piaţă- 3i ! cota&parte de piaţă asolută a întreprinderii “i”- n ! numărul de întreprinderi de pe piaţă.

+oeficientul -ones este derivat din indicatorul cota#parte de piaţă, studiat anterior. În principiu, o ramură cu grad $nalt deconcentrare presupune ca aproximativ >>? din producţia eitotală să fie realizată de două până la patru firme.+orespunzător, pentru valori ale lui +- între @@? ! >>? sevoreşte despre o concentrare medie, iar pentru una su @@? !de o concentrare redusă.

)e exemplu1, în calculul coeficientului de concentrare, în (.A.9. se iau în calcul primelepatru întreprinderi clasate pe o piaţă, iar în Barea ;ritanie ! primele trei.

3ăstrând notaţiile anterioare, se calculează coeficientul deconcentrare %erfinda&l#%irsc&man "+CC#, ca sumă a ponderilorridicate la pătrat, ale agenţilor economici care contriuie lafaricarea şisau vânzarea unui anumit produs pe o piaţă:

∑=+++==

n

*i

1

i

1n

1

1

1

*CC 3(...((+ .

ndicele %all#'ideman "DCE# presupune următoarea formulare:

∑ −⋅⋅

=

=

n

*i i

CE

*3r 1

*D

unde:- 3i ! cota&parte de piaţă asolută a întreprinderii “i”- r ! rangul agentului “i” "ca ordine de importanţă#- n ! numărul de întreprinderi de pe piaţă.

3recizăm că indicatorii "coeficienţii# Cerfinda%l&Cirsc%man şi Call&Eideman iau valori cuprinse între “*” şi “*n”. 9propierea denivelul “*” exprimă un grad înalt de concentrare a pieţei, decifaptul că aceasta din urmă este dominată de o firmă "cazul

poziţiei de monopol# sau de câteva întreprinderi puternice. 6acealaltă extremă, o valoare egală cu “*n” semnifică o repartiţieegală a pieţei între suiecţii concurenţi. În concluzie, cu câtvaloarea ultimilor doi indicatori este mai mică, se consideră căgradul de concurenţă este mai ridicat ! şi invers: cu cât ea e maimare, gradul de monopolizare creşte.

!oeficientul puterii monopoliste a firmei (indicele puterii demonopol): (e calculează, potrivit lui 9. 6erner, ca raport întrediferenţa dintre preţul şi costul marginal al unui produs, pe de oparte ! şi preţul unului respectiv, pe de altă parte@:

2 9urel Dancu, 'ratat de economie, vol. @, *iaţă+ !oncurenţă+ onopol ., d. xpert, ;ucureşti,*<<1, p.F>.

*1<



3

+3B

mg6

−=

unde:- B6 ! coeficientul lui 6erner- 3 ! preţul unului- +mg ! costul marginal necesar producerii ultimei unităţi din marfa

respectivă.

Galoarea lui B6 variază, în principiu, între H şi *. (e oservă că:a# În condiţii de concurenţă perfectă, +mg / 3 "unde 3 este

preţul mărfii#, deci B6 / H.# )acă 3 I +mg, B6 I H cu cât valoarea lui se apropie de *,

puterea de monopol a întreprinderii este mai mare.c# +ând se înregistrează supraproducţie, 3 J +mg, iar B6 ia

valori negative.+a principiu, indicatorul calculat vizează deoseirile dintre două

extreme: piaţa concurenţială "unde preţul şi costul marginal suntapropiate, deci 3 K +mg# şi monopolul "unde puterea uniculuiproducător, determinată de controlul atât asupra ofertei, cât şiasupra cererii, face posiile diferenţe mari între 3 şi +mg#.

3otrivit dimensiunii agenţilor economici, unii autori admit că pot fi aordaţi indicatoricare să vizeze forma extremă manifestată de concurenţă pe o piaţă. În acest sens, seaccesează posiilitatea calculării unui coeficient de concentrare "+c# de formaF:

4nc

Lf +c = sau

maxc

L:

Lf + = sau

maxc

L

Lf + =

unde:- Lf ! numărul de firme prezente pe o piaţă- 4nc ! rata naturală a concurenţei- Lmax ! numărul maxim de firme care acţionează pe piaţa respectivă $n condiţii de

eficienţă- Lmax ! numărul maxim de firme care pot funcţiona pe aceeaşi piaţă.

4eferitor la indicatorul anterior, precizăm: +azul optim este cel în care +c / * ! situaţie care se alătură imaginii concurenţei

perfecte. 3e măsură ce mărimea lui +c se îndepărtează de valoarea “*”, se distanţează de

starea de optim. )impotrivă, o depăşire a mărimii “*” a +c ec%ivalează cu excesul de concurenţă

"prolema este dacă acesta din urmă ar fi sau nu $ustificat şi dacă ansamlul pieţeiar funcţiona în asemenea condiţii, la parametri normali #.

Strategii concurenţiale microeconomice

-+ !onceptul de strategie+ .trategia economică+

3 9cest coeficient este mai puţin aplicail su o asemenea formă, pentru că agenţii economicinu urmăresc totdeauna cu precădere nivelul costului marginal "+mg#. B. 8alecMi a arătat, ulteriorlui 9. 6erner, că ! de fapt ! este mai util de introdus în relaţie costul variail mediu "+GB#, în locde +mg. )e fapt, constatăm că atunci când costurile unitare sunt constante în timp, +mg / +GB.4

3aul +ocioc, Nivelul şi rata naturală a concurenţei , în lucrarea: 5%eorg%e +ioanu, Doan6umperdean "coord.#, Economia $ntre real şi virtual , 3resa Aniversitară +lu$eană, +lu$&Lapoca,1HH*, p.*@*.

*@H



3rovenită din vec%iul termen strategos ! desemnând titulatura unuia dintre cei *Hmagistraţi supremi, aleşi pe un an, în 4oma antică ! strategia a primit, în 5recia antică, înţelesul general de oşti "stratos ! armată, egos ! conducător#. În timpul lui 3ericle "cca FNH î.e.n.#, rolul strategiei era unul cu deoseire administrativ, spre deoseire de vremea lui 9lexandru Bacedon "cca @@H î.e.n.#, când acest termen simoliza capacitatea de a utiliza forţa

militară într&o confruntare şi de a crea un sistem gloal de guvernare.

.trategia ne duce cu gândul, mai întâi, la conceptul de răzoi , care, înesenţă, se traduce printr&o luptă armată între două oşti. Oără îndoială, oriceasemenea confruntare necesită o pregătire anterioară, constând în prefigurareadesfăşurării ostilităţilor. )e aceea, punctul de ază şi elementul de pornire alunui răzoi ! fie el armat, fie concurenţial ! este ceea ce numim strategie.

Eermenul studiat este des utilizat în zilele noastre, în legătură cu aspectemultiple, făcând parte din vorirea curentă, dar şi din categoria noţiunilorte%nico&aplicative şi economice "deşi derivă din conotaţia eligerantă !exprimând o parte a artei militare#.

xistă o serie întreagă de accepţiuni privind noţiunea generică de strategie, dintre careprezentăm câteva, considerate sugestive:

- priceperea de a folosi cu diăcie toate mi$loacele avute la dispoziţie, în scopulasigurării succesului într&o luptă sau acţiuneN

- regula care staileşte modul de luare a deciziilor operative>- aza fluxurilor de comandă în orice punct al sistemului realP- ştiinţa şi arta manevrării resurselor disponiile, în vederea realizării unor oiective

dorite=.

)efinim strategia drept o exponentă a multipolarităţii mai multorelemente constitutive: cunoştinţe profesionale "încadrate într&un spectru cultural

general#, adaptailitate la nou "mai ales necesitatea utilizării elementelorinformaţionale deţinute#, pragmatism, realism, concizie, ailitate, capacitate deperfecţionare, posiilitate de anticipare cât mai amplă, potenţial de dozare aeforturilor, modalităţi de cuantificare a rezultatelor oţinute ş.a.. Lu este, însă,suficient, pentru a surprinde esenţa strategiei. În plus faţă de contailizareacomponentelor menţionate, este necesară conştientizarea consecinţelorgenerate de aplicarea strategiei $ntr#o anumită perioadă de timp (mai ales petermen lung). )e aceea, optăm pentru formula care ia în considerare faptul căstrategia reprezintă o intervenţie voluntară, măsurailă, a unor factori de decizieailitaţi, care acţionează $n vederea oţinerii 0 prin metodele şi căile urmate 0 aefectelor pozitive ce decurg din exploatarea unei situaţii posiile+

Loţiunii strategie îi alăturăm, practic, o serie de cuvinte, cunoscute îngeneral la nivelul societăţii. +eea ce ne interesează, însă, este impactultermenului respectiv asupra lima$ului economic ! şi exemplificăm, în acestsens, câteva dintre cele mai utilizate contexte: strategia firmei, strategia depiaţă, strategia comercială, strategia de marMeting ş.a., fiecare desemnândparticularităţi în adaptarea unui agent economic la realitatea încon$urătoare. )eaceea, aducem în discuţie strategia economică.

5 )umitru Câncu, Dicţionar şcolar , d. )idactică şi 3edagogică, ;ucureşti, *<P>, [email protected] -a7 Oorrester, Dinamica industrială "trad.#, d. Ee%nică, ;ucureşti, *<=*, p. **>.7

idem op+ cit ., p.*1>.8 B. +. )emetrescu, ecanismele decizionale $n mar1eting , d. 3olitică, ;ucureşti, *<=@,p.FP@.

*@*



Între cele mai importante definiţii care vizează acest concept, le menţionăm pe celecare socotesc că el reprezintă unul din elementele următoare:

o specificaţie formală care arată relaţia dintre sursele de informaţie şi fluxuriledecizionale rezultate dintr&un proces economic<

o regulă directoare în luarea deciziilor pentru o firmă, delimitând nu doar oiective,ci mai ales un câmp de acţiune şi un sens al creşterii ine definite "privite în condiţii

de risc#*H o concepţie de ansamlu, potrivit căreia, pe aza unor studii şi oiective principale

pe termen lung, se %otărăsc acţiunile ce urmează a fi desfăşurate de un suiecteconomic**

un plan antreprenorial cu oiective şi termene finale, care treuie să asigure unuget corespunzător pentru inovaţii, fixând ! în acelaşi timp ! disponiilul necesarde forţă de muncă*1

modalitatea de stailire a căilor şi alternativelor prin care o firmă poate să&şi atingămisiunea şi oiectivele propuse, în condiţiile resurselor deţinute, perspectivelor şiriscurilor *@

o suită de decizii având ca scop finalitatea optimă a activităţii unui agent economic, într&o perioadă de timp determinată*F

cadrul acţiunilor pe care treuie să le dezvolte managerul pentru a îndeplinimisiunea şi oiectivele firmei în acelaşi timp, planul director, compre%ensiv şiintegrat, care acoperă toate componentele importante ale unei organizaţii şi lealătură într&un tot unitar *N

un ansamlu de activităţi şi decizii privind direcţia şi mi$loacele de acţiune utilizatede un suiect economic, pentru atingerea unui scop, într&o anumită perioadă detimp*>.

)upă părerea noastră, o strategie economică $n plan concurenţialconstituie un sumum de soluţii căutate şi găsite de către un suiect economic, în vederea adoptării celor mai utile decizii la nivel microeconomic, sau ! maiprecis ! totalitatea căilor potenţiale de parcurs, pentru maximizarea efectului

oţinut, în condiţiile minimizării efortului depus "ca funcţie de risc#. acumulează o serie de tactici având ca menire atingerea oiectivelor unei firme,pe aza utilizării maxime a potenţialului ei economic, a folosirii intensive şiextensive a factorilor de producţie, astfel încât output &ul să permită comparareacu normele şi rezultatele naţionale şi internaţionale în domeniu. 9vem de&aface, din această perspectivă, cu un întreg comportament al fiecărui participantla viaţa economică, în privinţa modului său de acţiune pe piaţă: pornind de laanticipările inerente deutului oricărei afaceri, continuând cu modalitatea deanga$are a unităţii pe piaţă şi înc%eind prin cuantificarea efectelor totaleoţinute. )in aceste motive, nu putem vori despre strategia microeconomicădec2t $n cadrul concurenţial aferent .

9 -a7 Oorrester, op+ cit+, p.*1H.10 C. Dgor 9nsoff, .trat3gie du d3veloppment de l4entreprise, d. Commes et Eec%niQues, *<PF,p.=H, =<.11 3arasc%iv Gagu "coord.#, Dicţionar de conducere şi organizare, d. 3olitică, ;ucureşti, *<=N,p.P=1.12 3eter O. )rucMer, novaţia şi sistemul antreprenorial , d. nciclopedică, ;ucureşti, *<<@,p.*HP.13 9nca ;orza, .trategia şi planificarea firmei , Aniversitatea “;aeş ! ;ol7ai”, +lu$&Lapoca,*<<>, p.P.14 3etre Bâlcomete "red. respons.#, Dicţionar de mar1eting , d. -unimea, Daşi, *<P<, p.@*<.15

Gasile +ocriş, Gasile Dşan, Economia afacerilor , vol. 1, d. 5rap%ix, Daşi, *<<N, p.1H ! 1*.16 5eorge Barin, 9lexandru 3uiu "coord.#, Dicţionar de relaţii economice internaţionale, d.nciclopedică, ;ucureşti, *<<@, p.N*=.

*@1



9testând raporturile dinamice "în timp şi spaţiu# dintre forţele propriipieţei, concurenţa nu numai că este fermentul modului de desfăşurare alcomportamentului agenţilor economici, dar ea impune, prin tot ceea ce înseamnă "confruntare, rivalitate, întrecere ş.a.#, studii de optimizare astrategiilor posiile de urmat. 9ltfel ! dacă n&ar exista un interes mereu

crescând pentru dominaţia asupra unei sfere de influenţă "şi în aceastăcategorie includem mai ales noţiuni legate de piaţă# ! n&ar fi motivată competiţia însăşi.

În plus, nu treuie uitat un aspect: a reuşi înseamnă, pentru cei maimulţi, mai întâi a tatona, apoi a $ncerca, c%iar a greşi , dar în final, înseamnă ac2ştiga. Eotuşi, practic, este imposiil ca toţi participanţii la actele de sc%im depe o piaţă să c2ştige, deoarece faptul ar ec%ivala cu satisfacerea intereselortuturor celor implicaţi în viaţa economică. Eocmai de aceea, factorul pe caremizează piaţa este mecanismul concurenţial . (u presiunea lui ! declarată saunu, înţeleasă sau nu ! progresul pare inevitail. !u ce riscuri , însăR

3utem apela, pentru o paralelă între termeni, la teoria 5ocurilor . )upă

cum ştim, un 5oc reprezintă acea situaţie existentă sau creată pe piaţă, într&unscop ine definit şi clar delimitat, în cadrul căreia decizia inteligentă are un rol%otărâtor şi, mai mult, este asolut necesară. -ucătorii sunt participanţi activi laactele desfăşurate pe piaţă, încercând, prin acţiunile lor ! ca, de altfel, în orice 5oc ! să&şi manifeste ailitatea "astfel se naşte o strategie#, în scopul de acâştiga şi de a&şi impune propriile rezultate, celorlalţi.

În cazul unui asemenea 5oc se evidenţiază prolema alegeriimultipersonale, tratând situaţii economice în care participarea indivizilor secaracterizează prin dependenţa lor reciprocă.

xistă, de pildă, multiple analogii între strategia “$ocului %azardului” şi unele metode de

vânzare. În amele cazuri este vora de anticipări şi, uneori, de negocieri între asociaţi"parteneri#, în legătură cu cooperări avanta5oase pentru toţi .

Lu este indiferent, însă, ce rezultat oţine câştigătorul: de aceea, putemapropia strategia concurenţială de o întrecere în care protagoniştii se impun nuprin forţă fizică "deşi ea nu e exclusă#, nici prin înşelăciune "c%iar dacă nici eanu poate fi omisă#, ci cu precădere prin coeficient de inteligenţă. S strategieeste, din acest punct de vedere, o coordonată de acţiune pe termen relativ lung,deoseindu&se de tactica proprie perioadelor scurte şi foarte scurte. ste, deasemenea, un plan al 5ocului "dacă ne vom considera integraţi teoriei 5ocurilor #, întrucât fiecare din agenţii economici are nevoie să ştie c2nd, cum şi c2t timp

poate utiliza cele mai convenaile situaţii pentru sine.)e cele mai multe ori, ca, de altfel, în ma$oritatea 5ocurilor , strategia

optimă depinde de strategia aleasă de concurent *P, în sensul că pe piaţă sepoate instaura ec%ilirul atunci când fiecare agent economic "“$ucător”# alegecea mai ună strategie, date fiind opţiunile de$a efectuate de celelalte unităţiparticipante la viaţa economică "“restul $ucătorilor”#. 9tunci când, totuşi,strategia la care recurge o firmă este asolut independentă faţă de mediulconcurenţial, se apreciază că ea reprezintă o strategie dominantă+

+onsiderăm că într&o ramură activează două firme, 9 şi ; "memre ale unui cartel# şi căfiecare dintre ele poate opta pentru o strategie de faricaţie în privinţa cantităţii oferite pe piaţă

17 )avid ;egg, (tanle7 Oisc%er, 4udiger )ornusc%, icro3conomie "adaptation franTaise#,discience international, 3aris, *<<@, p.11>.

*@@



"producţie ridicată sau redusă#*=. În fiecare compartiment "patru la număr# al Oigurii *, cifreleoişnuite exprimă profiturile firmei 9, iar cele încadrate ! ale firmei ;, toate corespunzândanumitor volume ale producţiei, rezultate din deciziile celor doi agenţi.

3roducţia lui ;

Bare Bică3roducţia Bare

lui 9 Bică

Oigura *. (trategii de producţie, când pe piaţă activează două firme concurente

Sservăm următoarele:*# +ând amele unităţi optează pentru o producţie ridicată "stânga, sus#, producţia de

ansamlu a ramurii "industriei# este apreciailă, dar oferta fiind mare, preţurile devânzare vor fi relativ $oase, iar 9 şi ; vor intra în posesia unor profituri reduse "*pentru 9, respectiv 1 pentru ;#.

1# +ând amele firme produc puţin "dreapta, $os#, rezultatul pare apropiat de cel alunei aşa&numite “înţelegeri secrete” în privinţa practicării preţurilor înalte "inerente, în cazul ofertei reduse pe piaţă#, iar, ca urmare, profiturile agenţilor vor spori faţă desituaţia anterioară "1 pentru 9 şi 2 pentru ;#.

@# Ana din firme oţine cel mai un rezultat "profitul egal cu @ ! dreapta, sus, pentru 9 ! şi stânga, $os, pentru ;#, atunci când ea produce mai mult decât cealaltă.3roducţia slaă a uneia face ca preţul unului să crească pe ansamlul pieţei, ceeace îl avanta$ează ! însă ! pe concurent, care îşi va maximiza profitul în modcorespunzător.

3resupunând, deci, că o firmă U treuie să adopte o decizie în privinţaunei anumite strategii de producţie, ea va lua drept “ază de pornire”, în celemai multe din cazuri, tocmai decizia concurentului său, în funcţie de care îşi vastructura priorităţile şi va acţiona. Ga ieşi, astfel, învingător, agentul economiccare nu doar că anticipează cel mai corect situaţia de perspectivă, ci $şiorientează scopurile în funcţie de condiţiile “dictate”, pentru început, deadversar"i#.

În acest sens, se voreşte de aşa&numita manevră strategică, menită săinfluenţeze, voit , alegerea viitoare din partea unuia sau mai multor concurenţi. În realitate, aceştia nu vor avea prea mult de ales "fiind posiil c%iar să adopte, în necunoştinţă de 5oc , singura decizie posiilă, cu efecte pozitive tocmai pentrurivalul care le&a anticipat tactica#. )e aceea, ar treui cunoscut faptul că oafacere nu este definită atât de o marcă sau de produsele oţinute, cât demodul $n care ea satisface nevoile clienţilor . 3entru concurenţi, acest aspect

înseamnă moilitate, întrucât ceea ce îl interesează pe consumator esteadaptarea produsului la propriile sale valori 0 şi nu invers. +umpărătorul va optapentru firma care&i va oglindi cel mai ine reacţiile. În paralel însă, producătoriivor căuta să câştige cât mai mult, c%iar în detrimentul celorlalţi suiecţi dinaceeaşi ramură.

3resupunem că ne situăm pe o piaţă cu un grad înalt de atomicitate "concurenţiaproximativ egali ca număr, capacitate de faricaţie şi putere#. )e asemenea, considerăm că,iniţial, nici unul din competitori nu cunoaşte intenţiile rivalilor, dar fiecare ştie că va avea de ales între două strategii de producţie: (* şi (1.

!azul + .tarea de cvasi#ignoranţă a concurenţilor, $n privinţa intenţiilor celorlalţi

18 idem op+ cit ., p.11P.

*@F

3 0

2 2

1 1

30



)upă o perioadă de timp în care se petrec diverse confruntări pe piaţă, unul dinconcurenţi "U# va trece la calculul matricei de plăţi câştiguri, după un model prezentat înEaelul @:

Eaelul @. +âştiguri potenţiale "unităţi monetare#,când există două strategii de producţie

(trategiapieţei

(trategia lui U

(* (1

(x* FH u.m. *HH u.m.(x1 =H u.m. 1H u.m.

(e prognozează că proailităţile destinate şanselor pe care mizează piaţa sunt: p /H,@ "pentru varianta (*# şi Q / * ! p / H,P "pentru varianta (1#. În acest caz, competitorulinformat "U# va opta pentru soluţia conform căreia va alege:

max "FHVp 0 *HHVQ =HVp 0 1HVQ#, adică max "=1 @=#,

respectiv =1 ! reprezentând câştigul potenţial maxim, adus de varianta de producţie ( *. În

consecinţă, U va fi c2ştigător în raport cu necunoscătorii “regulilor” 5ocului .!azul + .tarea de cunoaştere, de către rivali, a situaţiei pieţei )acă agenţii implicaţi în afacere află că strategia proailă a celorlalţi va fi cea

anterioară "conform căreia p / H,@ şi Q / H,P#, vor căuta s&o respecte prin orice mi$loace. )repturmare, c2ştigul tuturor se va diminua, deoarece competitorii distrug “mitul concurenţei”, tocmaiprin cunoaştere. Lu mai există un c2ştigător , ci mai multe mici rezultate pozitive.

6+ .trategii economice concurenţiale

În procesul determinat pe piaţă de concurenţa imperfectă se întâlnescdiferite tipuri de strategii concurenţiale, care, în condiţii date de timp şi spaţiu, îmracă diverse forme. Dndiferent, însă, de tipul opţiunii înregistrate, specialiştii*<

apreciază că o strategie eficientă treuie să respecte anumite norme ! şianume:

a# principiul oiectivului "formularea de scopuri clare, decise şitangiile#

# principiul concentrării "conceperea de planuri superioare celor alerivalilor, aplicaile la momentul şi locul potrivit#

c# principiul surprizei "atacul într&o modalitate de acţiune pentru careadversarul nu e pregătit#

d# principiul coordonării "ca rezultat al unităţii de comandă#e# principiul ofensivei "azat pe puterea iniţiativei#

f# principiul securităţii "ca protecţie împotriva “surprizelor”#.3rezentăm cele mai cunoscute strategii, după diverse criterii:*+ 6uând în considerare elementul determinant al strategiilor , se

cunoaşte, în principal, următoarea clasificare:a) .trategia cantitativă presupune stailirea, din partea unei firme, a

cantităţii optime de producţie "într&o logică a optimizării , dată de ceamai ună soluţie aplicailă#, care să genereze oţinerea efectuluimaxim cuantificail, în condiţiile minimizării c%eltuielilor necesare "denotat că nu totdeauna o “politică a aundenţei” înseamnă şi succes în raport cu adversarul#.

19 4. C. +aplan, Relations&ips et7een *rinciples of ilitar8 .trateg8 and 9usiness *lanning ,apud ;ogdan ;ăcanu, anagement strategic , d. Eeora, ;ucureşti *<<P, p.1P.

*@N



b) .trategia preţului constă în modificarea preţului unui un, atunci cândse doreşte fie atragerea directă a consumatorilor, fie îndepărtareasau c%iar eliminarea competitorilor. 3otrivit unor autori consacraţi,“preţul este o variailă strategică”1H, iar strategia propriu&zisă înprivinţa preţului derivă, deseori, din cea a celui mai puternic

adversar. Eotuşi, se pare că “răzoiul preţurilor” nu este preferat decătre agenţii existenţi pe o piaţă, ei optând mai întâi pentruconcurenţa prin produse ! mai puţin periculoasă ! sau pentrua$ustarea cantitativă a volumului de unuri faricate.

'eoria liderului de preţ concretizează cazul pieţei de oligopol, atunci când mişcareapreţului ! ca decizie a unei firme dominante ! este urmată îndeaproape de restulagenţilor aflaţi în acelaşi sector.

4eferindu&ne la strategia preţurilor, ea se practică în general pe aza reduceriicosturilor medii, dar, ca formă de exprimare, poate avea în vedere ! de exemplu !şi aspectul comportamental al potenţialului cumpărător, în faţa unei etic%ete detipul celui din Oigura 1:

Oigura 1. xemplu de prezentare în cazul strategiei de preţ

În aceeaşi strategie pot fi incluse reducerile ocazionale de preţuri "precum cele dinprea$ma sărătorilor#, practicate de o serie de firme. )e pildă, în luna decemrie,8SLD+9 scade, de oicei, preţurile filmelor fotografice şi tarifele de execuţie,păstrând gratuitatea developării pentru filmele propriei mărci ! şi, în plus,garantează calitatea deoseită a imaginilor, prin utilizarea unei maşini specialepentru proe. 9cest element de noutate este, însă, pe de altă parte, motivaţiama$orării ulterioare a preţurilor şi tarifelor la produsele şi serviciile 8SLD+9.

Eotuşi, nu e vora doar de strategii de reducere a preţului unui un "carepresupun, uneori, c%iar pierderi pentru o perioadă de timp ! recuperaile, însă#. 9mintim şi despre strategiile elitei , însemnând preţuri înalte: fie pentruproduse&”omă” "nu numai noi, ci poate c%iar revoluţionând un domeniu saualtul#, fie pentru mărfuri de o calitate excepţională.

;49AL a adus pe piaţă, în ultimii ani, o nouă gamă de produse, cu caracteristici

deoseite. +oncret, râşniţa pentru cafea este prevăzută acum cu selector expresso sau filtru,având, în plus, un timer pentru programarea duratei exacte a operaţiunii. +a urmare, firmamotivează preţul ridicat al unului prin facilităţile şi modernizările aduse acestuia, în raport cufaricatele similare ale concurenţilor.

c) .trategia produsului cumulează un ansamlu decizional deoseit decomplex, vizând, de oicei, componente precum:- spectrul cantitativ al gamei sortimentale ! care, în funcţie de

posiilităţile agentului economic, poate fi acceptat, lărgit saumicşorat, dacă faptul este permis de limite cantitative "cum este

20 -acQues 6endrevie, )enis 6indon, ercator 0 '&3orie et prati:ue du mar1eting , d. )alloz,3aris, *<<H, p.1HF.

*@>

3reţ vec%i**H

Preţ nou99



capacitatea de producţie# sau calitative "de pildă, neamplificareaproducţiei în detrimentul calităţii#

- componenţa propriu&zisă a nomenclatorului de faricaţie, carepoate fi păstrată sau împrospătată "noi unuri, modele saucaracteristici#

- calitatea efectivă a produsului ! însemnând, pentru firmeleserioase "de marcă#, o adevărată carte de vizită.

)upă al doilea răzoi mondial, emlema ade in "apan provoca neîncredere în rândulmultor consumatori "în special americani#. Încercările $aponezilor de a depăşi acea etapă auavut în vedere strategia de demitizare a sloganului “doar N?” "cifră considerată deoseit decompetitivă, însemnând media reuturilor înregistrate în industria (.A.9#, deşi economiştiiapreciau că eforturile vor presupune “tone de ani”. -aponezii au riscat şi au îmunătăţitevident calitatea produselor proprii, astfel încât au a$uns la doar 1HH reuturi la * milion deproduse "în comparaţie cu cele NH.HHH ale americanilor#. Bodalitatea urmatăR “Gânareagreşelilor”, într&un efort colectiv, pentru creşterea în acelaşi timp a calităţii şi a productivităţiimuncii. ade in "apan a devenit, astfel, ec%ivalent al super&calităţii, al gri$ii pentru detalii, al

fiailităţii şi al defectelor minime

1*

.

1. În raport cu principalele modalităţi de realizare, strategiile de afacerinu se fundamentează şi nu se aplică izolat, de către o firmă sau alta, ci treuiesă ţină seama de mediul concurenţial. )e aceea, în principiu, se admiteexistenţa a patru mari tipuri de strategii economice, aplicaile în diferitecircumstanţe:

a) .trategia leaders&ip $n privinţa costurilor concretizează cazul în carefirma oferă produse şi servicii standardizate, la cele mai mici preţuri,consumatorului “mediu”. a se referă la efectuarea de investiţii înte%nică şi mai ales la controlul costurilor "elemente care treuie

menţinute la nivele cât mai $oase#.) .trategia de diferenţiere a produselor admite că valoarea unei firmeeste dată de amprenta unicităţii unurilor create de ea.

Oaricantul de medicamente %omeopatice 369LEUE49+E optează pentruproduse ine definite, nestandardizate, mai puţin agresive decât pilulele oişnuite,mai ine suportate de organism şi, în plus, eneficiind de un amala$ sigilat "ceeace conferă un spor de siguranţă utilizatorului#.

4ealitatea încon$urătoare ne arată din ce în ce mai pregnant că întreprinzătorii vorfi nevoiţi să se preocupe mai mult de crearea unor denumiri concrete pentru uneledin produsele lor, întrucât s&a constatat că oamenii apreciază şi acest gen deunicitate, alegând mereu şi căutând o marfă al cărei nume le inspiră încredere.

c) .trategia orientată (focalizată) are două alternative:- în privinţa costurilor

Oirma OS4) oferea, la începutul existenţei sale, doar un model de automoil, într&osingură culoare, în condiţiile unui sistem de distriuţie şi de pulicitate destinat tuturorcategoriilor de cumpărători. Srientarea ei iniţială, a fost, deci, spre accesiilitate, aşa încât, peaza unor eforturi deoseite, OS4) a reuşit să producă, menţinându&şi nivelul costurilor defaricaţie şi asigurând preţul unic de vânzare al autoturismelor sale "desigur, nu mai estestrategia actuală a firmei#.

- în privinţa diferenţierii unurilor.

21 -a7 +onrad 6evinson, Guerilla ar1eting 0 profituri mari cu investiţii mici , 9.(.. Worldntreprises, (.+. “Xtiinţă Y Ee%nică” (.9., ;ucureşti, f.a., p.*P&*<.

*@P



Oierul de călcat aparţinând uneia din cele mai recente game de produse 3CD6D3( aretalpă din ;nodilium, foarte uşoară, extrem de netedă, dar care mai ales nu se zgârie. În plus,eneficiază de *.PNH W, faţă de maximum *.FNH W ai modelelor anterioare.

d) .trategia integrată a costului redus şi a diferenţierii este, în fond, un“%irid” care permite atât producţia de unuri cu caracteristicidiferenţiate, cât şi practicarea de preţuri scăzute faţă de concurenţi.

(SAECW(E 9D46DL( prestează servicii de transport aerian de călători, la tarifereduse faţă de concurenţii americani, motivate de argumente precum:

- utilizarea doar a aparatelor de zor ;SDL5 P@P, ceea ce menţine costurile mici depregătire a forţei de muncă şi cele de întreţinere a avioanelor

- efectuează zoruri numai pe rute scurte, deci pe timpul curselor nu se serveştemasa "nu există asemenea c%eltuieli#

- nu se aplică sistemul de rezervare, ci sistemul “primul venit, primul servit” "agreat, edrept, doar de unii clienţi potenţiali, dar operativ#.

@. 4ămânând la diferenţierea produselor , considerăm că, în oricecominaţie s&ar include ea "simplă sau integrată#, se studiază în douăaccepţiuni:

pe ansamlul unurilor faricate de un agent economic "ca strategie#loc #

9utomoilele de lux europene "de exemplu, Bercedes ;enz# sunt vândute în (.A.9. lapreţuri înalte, dar sunt preferate de mulţi cumpărători, datorită modului de proiectare, calităţii,fiailităţii şi altor trăsături. În plus, proprietatea asupra lor conferă ! se spune ! statut social .

pentru un anume produs "strategie concentrată sau strategie

segmentată ! orientată spre un grup&ţintă#.

)e pildă, cerealele 966 ;49L ale firmei 866S5Z( sunt destinate persoanelorpreocupate de proleme digestive "regimuri alimentare, oli cu specific intern ş.a.#.

9lt exemplu îl constituie firmele producătoare de microcomputere pentru oamenii deafaceri care călătoresc frecvent.

În direcţia potenţialului de diferenţiere a micilor afaceri, unii autori11 !motivaţi de rezultatele studiilor efectuate în (.A.9. ! arată că proprietariifirmelor avute în vedere de respectivele cercetări socotesc propriul avanta5constând în diverse elemente, cum ar fi: serviciul prestat clientului "1=?#

capacitatea de a răspunde rapid la oportunităţi "*P?# calitatea anga$aţilor"*N?# calitatea produsului "*F,>?# preţul mărfii "<,=?# experienţa pe piaţă"<,F?# selecţia produsului "F,N?# alţi factori "*,P?#.

F. Oiecare din strategiile amintite are avanta$e şi dezavanta$e, astfel încâtnu se voreşte ! în literatura de specialitate ! despre un model strategicconcurenţial , ci de decizii care pun în alanţă, pe de o parte, caracteristicile,posiilităţile şi aşteptările agenţilor economici, iar pe de altă parte, rezultateleoţinute. )e aceea, treuie căutată calea cea mai potrivită, în scopul alegeriistrategiilor pe criteriul tridimensionalităţii:

a) .trategia orizontală ! referitoare la introducerea în faricaţie a unornoi produse "păstrând gama existentă#, în condiţii nesc%imate de

te%nică şi personal "ceea ce conferă minimizarea riscului#22 Gasile +ocriş, Gasile Dşan, op+ cit+, vol. 1, p.1@.

*@=



) .trategia verticală ! presupunând faricarea unor unuri noi, dar înrudite cu cele din nomenclatorul de$a produs

c) .trategia laterală ! privind asimilarea în producţie a unor unuricomplet noi "fapt care duce la maximizarea riscului, dacă situaţia nueste analizată la timp#.

N. )upă criteriul agresivităţii manifestate, există, în general, douăposiilităţi de opţiune în ceea ce priveşte strategiile concurenţiale:a) .trategia directă ! aceră, c%iar violentă, practicată cu un sens ine

definit, când pe piaţă există mărfuri analoage celor faricate desuiect "produse de un rival#, în scopul distrugerii competitorului

) .trategia difuză 0 mai puţin dură şi uneori fără o ţintă precisă, încazul în care unurile aflate pe piaţă fac parte din categorii înrudite.

>. În funcţie de comportamentul agenţilor faţă de cerinţele pieţei,strategia economică aleasă depinde nu doar de factori endogeni, proprii firmei,ci şi de factori exogeni "cum sunt: consumatorii potenţiali şi efectivi, raportuldintre cerere ! ofertă, reţeaua de distriuţie, concurenţii, uzanţele şi normele

$uridice#, putând îmrăca trei forme:a) .trategia defensivă ! de aşteptare a reacţiilor rivalilor) .trategia ofensivă 0 de intervenţie "de modelare# şi de impact direct,

%otărâtc) .trategia adaptivă 0 de corelare cu cerinţele concrete, spaţio&

temporale şi motivaţionale ale pieţei.

Bi$loacele folosite în formularea unei strategii concurenţiale la nivel de firmă suntviziile într&o configuraţie specială, personificând o vec%e zicală, potrivit căreia “+ea mai unăstrategie este aceea de a învinge fără să te aţi”: Oormularea strategiilor are loc după principiisesizate în Oigura @.

Oigura @. Bi$loace folosite pentru formularea unei strategii

*e cine să ataci<Le referim, în general, la alegerea adversarilor. De ce să ataci<

Întotdeauna, ne raportăm la motivaţia acţiunilor noastre. Unde să ataci<

*@<

=ictorie nesigură

Oormularea strategiilor

=ictorie sigură

Strategieofensivă

Strategiedefensivă

.copuri>3e cine să ataciR)e ce să ataciR

Ande să ataciR+e să ataciR+ând să ataciR+um să ataciR

lemente inviziile:& secrete de faricaţie

şi comercialelemente viziile:& structuri interne& resurse umane.



vora, de pildă, de principalii producători de cafea, care, alarmaţi de scădereapronunţată a consumului de cafea în ultima vreme "din motive medicale, dar şi pe criterii desustituiilitate#, lansează tot mai multe ăuturi răcoritoare şi dulciuri pe ază de cafea, pentru anu&şi diminua profiturile.

!e să ataci < 9vem în vedere, de exemplu, ecurile economizoare, garantând fiailitate şi

funcţionalitate timp de > luni. adevărat că preţul unui asemenea un este mult mai ridicat faţăde cel al unuia oişnuit, dar faricanţii apreciază că produsul vine în spri$inul celor care aleg unpreţ mare, în sc%imul economiei la consumul de energie electrică "este, în fond, o c%estiune decost de oportunitate#.

!2nd să ataci < În prea$ma diverselor premiere de film, Bc)SL96)Z( anticipează evenimentele

respective nu doar prin mesa$e promoţionale în incinta cinematografelor şi în propriul sediu, ciataşează meniului Capp7 Beal o $ucărie reprezentând eroul filmului, ca surpriză gratuită pentruconsumatori. evident că, din start, sunt “ţintite” grupele de vârstă ale copiilor şi tinerilor "casegment de piaţă ine definit#, dar faptul dovedeşte că momentul şi adaptarea pot fi decisive înmediul concurenţial.

!um să ataci <Gom rămâne în “spaţiul” Bc)SL96)Z(, pentru a arăta că, în cadrul sediului său, firma

organizează petreceri onomastice, cu rezervări anticipate, pentru copii. +u aceste ocazii de tip;irt%da7 3art7, ea dăruieşte sărătoriţilor cadouri&surpriză, rămânând în “topul” de profil şi prininventivitate.

Bc8DL([ 56S;96 a efectuat un studiu în privinţa strategiiloreconomice concurenţiale adoptate de firme din uropa, (.A.9. şi -aponia,aparţinând sectorului de prelucrare şi serviciilor. 4ezultatele cercetărilor au fostaxate ! potrivit unor specialişti în domeniu1@ ! pe faptul că suiecţii au urmăritdiferenţierea lor pe piaţă, dar nu atât prin costuri, cât prin nivelul valoriiadăugate, prin calitate şi flexiilitate. 9cestor elemente li se adaugă ocertitudine: actualmente, se pune din ce în ce mai mult prolema dezvoltării

metodologiei privind elaorarea strategiilor concurenţiale, a unor seturi#loc deoiective şi a unor noi configuraţii în formularea, adaptarea şi aplicareastrategiilor "ţinând seama de sc&imarea orientării producţiei , de la ceapreponderent cantitativă, spre cea a calităţii#.

În economia concurenţială se admite în general faptul că planificareastrategică are rolul de a formula oiectivele şi strategiile firmei. (tudiileamericane au desprins oservaţii cu privire la faptul că aproximativ >=? dincompanii apreciază ca deoseit de relevantă cercetarea acţiunilor concurenţeipe piaţă, această activitate însemnând, în concepţia unor economişti1F,următoarele:

- stailirea "demarcarea# competitorilor firmei- identificarea strategiilor#c&eie ale rivalilor, a trăsăturilor lor definitorii

"caracteristice#- tipologia costurilor lor- şansele intrării pe piaţă a altor agenţi economici- punctele forte şi cele slae ale concurenţei- opinia consumatorilor despre firmele existente în domeniu.P. )intr&o altă perspectivă, a gradualităţii presupuse de obiectivul

urmărit, strategiile concurenţiale vizează unul din aspectele concretizate în:supravieţuire, ?adormirea@ rivalului "până când el devine inofensiv#, $nlăturareaadversarului ! uneori până la distrugerea lui, iar, în final, dominaţia pe piaţă+ În23

+orneliu 4ussu, anagement şi competitivitate, în revista “Eriuna economică” nr. **<<=,p.<.24 Gasile +ocriş, Gasile Dşan, op+ cit+, vol. 1, p.*=.

*FH



scopurile menţionate, se poate opta pentru una din următoarele trei căidistincte:

a) .trategia menţinerii poziţiei firmei $n ramurăA) .trategia dezvoltării activităţiiAc) .trategia restr2ngerii sferei de dominaţie a agentului economic+

Oireşte că treuie aplicată calea care corespunde cel mai ine cerinţelorpe termen scurt sau pe perioadă îndelungată ale unităţii decidente "depinde deoiectiv#, ţinând seama ! de pildă ! că, în cazul unui “front comun” puternic alrivalilor, în principiu se caută evitarea unui conflict declarat . (e preferă, deci,“slăirea forţelor” adversarilor "prin acţiuni care&i oosesc şi le distrag atenţia#,urmărindu&se momentul propice pentru “atac”.

=. Dntrând în detaliile clasificării anterioare, unul din criteriile decisive aleindividualizării firmelor pe piaţă este împărţirea sferelor de influenţă. 3otrivitacestui mod de vizualizare a relaţiilor la nivel microeconomic, întâlnimurmătoarele situaţii1N:

a) .trategia de dominaţie "“profilul” stăp2nului #) .trategia de supunere "postura de satelit sau cea de supus#.

Bodalitatea practică de acţiune constă în alegerea unei decizii din mai multe posiile:- dacă doi adversari doresc să fie lideri simultani pe piaţă "ipoteza dulei dominaţii , a

lui ;o\le7#, se apreciază că nu se poate miza pe instalarea unei stări de ec%ilirupe acea piaţă

- dacă unul din cei doi agenţi economici acceptă situaţia de dominat , pe piaţă se vacrea un ec&iliru relativ stail "duopolul asimetric al lui (tacMelerg#

- dacă una din unităţi admite, pacifistă, anumite concesii, se a$unge la o împărţire asferelor de influenţă pe piaţă "duopolul simetric al lui +ournot#

- dacă se manifestă posiilitatea acţiunii agenţilor economici asupra preţului, sespecifică apartenenţa la duopolul simetric al lui ;ertrand.

<. 6uând în considerare noţiunilec!eie presupuse de mediulconcurenţial pe o anumită piaţă "cost# profit# pierdere), se consideră dreptprioritare două tipuri de strategii:

a) .trategia declarată (transparentă) presupune că deciziile suntcomunicate pulicităţii înainte de a fi aplicate. a are, însă, o anumitădoză de risc, ţinând seama de reacţiile competitorilor, care pot ani%ilao serie de rezultate scontate de un suiect economic.

) .trategia discretă înseamnă că deciziile sunt afirmate şi datepulicităţii doar în momentul implementării lor "în general, neagreatăde adversari, dar socotită “sănătoasă” de către cel care o urmează#.

)upă -a7 +onrad 6evinson, “răzoaiele diferite se azează pe tacticidiferite”1>, însă are şanse de reuşită cel care îndeplineşte, simultan, douăcondiţii:

- este devotat strategiei alese "ea fiind fermă, sustanţială şi clară#- o consideră drept o investiţie+ În virtutea acestei afirmaţii, ne manifestăm convingerea că, întrucât

condiţiile pieţei sunt într&o permanentă sc%imare, concurenţa “stă de veg%e”,astfel încât treuie să acţionezi ca un radar : “cu cât oservi mai mult, cu atât înveţi mai mult şi cu cât vei fi mai un, cu atât vei avea mai mult succes”1P. )e

25

5ilert 9ra%am&Orois, op+ cit+, p.1PH ! 1P*.26 -a7 +onrad 6evinson, op+ cit+, [email protected] idem op+ cit+, p.1HF.

*F*



asemenea, conştienţi că uneori, consumatorii cumpără nu atât unuri, câtavanta5e, suntem adepţii unei concurenţe reale, nedisimulate, individualizate,care să ofere ! faţă de rival ! nu doar cunoştinţe profesionale, calcule statisticeşi elemente proailistice, ci poate mai ales identitate şi motivaţie.

)e multe ori, o strategie sau alta poate da greş "este vora de eşecul strategiilor #, semnal faptului că “în actul real al acumulării ogăţiei şi dezvoltării unor te%nologii sofisticate, s&apierdut sensul de ază al doândirii şi contriuţiei la ceva valoros”1=.

)e pildă, în deceniul < al secolului al UU&lea, o nouă farică 5L496 BSES4( a fostamplasată în )etroit, în vecinătatea cartierului 3oleto\n "populat de polonezi şi având adâncirădăcini istorice şi de civilizaţie#. Bulte familii trăiau de generaţii în acest perimetru, rezidenţiiconstituind principalii furnizori de forţă de muncă pentru firma +C4[(64. Scuparea spaţiuluidin 3oleto\n a adus îmunătăţirea situaţiei generale a oraşului )etroit, dar a avut ca efectnegativ “dezrădăcinarea a @.NHH de persoane şi distrugerea a *.1P> case pentru a face loc noiifarici de automoile a lui 5L496 BSES4(. 3este =H? din oameni au fost dispuşi să&şivândă casele şi să se mute, dar alţii au fost forţaţi să se supună legii proximităţii proprietăţilor.Eulurarea emoţională şi psi%ologică, împreună cu deteriorarea unei identităţi etnice, a fost unuldin rezultatele deciziei administraţiei oraşului )etroit.”1<

28 5%eorg%e 5%. Donescu, !ultura afacerilor+ odelul american., d. conomică, ;ucureşti,

*<<P, p.1P<.29 -o%n -. ;aMo\cz7M, Was%ington and 6ee 6a\ 4evie\, F**<=F, apud 5%eorg%e 5%. Donescu,op+ cit ., p.@F@.

*F1

Indicatori privind concurenţa

Documents

Transcript of Indicatori privind concurenţa