Indicatori de evaluare si analiza a eficientei economice ale investitiilor

Pentru a putea realiza o evaluare corectă și eficientă a unui proiect de investiții, trebuie identificați toți parametrii de efort și efect. În acest sens, există două modalități principale de abordare a analizei eficienței investițiilor:

principiul economic, care se bazează pe capacitatea investiției de a crea valoare și de a fi rentabilă, pe baza rezultatelor sau fluxurilor financiare pe care le generează; principiul financiar, care se bazează pe aceeași considerente, însă ia în considerare toate aspectele legate de investiție, inclusiv cele de finanțare.

capacitatea acesteia de a crea valoare pentru întreprindere și pentru acționari;

rentabilitatea acesteia, definită prin capacitatea de a genera rezultate în urma

efortului; termenul de recuperare a investițiilor,

care se dorește a fi cât mai mic; riscul, care de asemenea trebuie să fie

cât mai mic.

Indiferent de modalitatea de abordare, patru concepte

fundamentale ghidează analiza unei investiții:

a) Indicatori cu caracter general; b) Indicatori de baza; c) Indicatori economici specifici.

În evaluarea eficienței economice a investițiilor se utilizează sistemul de indicatori de eficiență economică a investițiilor. Acesta cuprinde următoarele grupe de indicatori, după cum urmează:

Prima grupă de indicatori contribuie la formarea unei imagini globale asupra condițiilor concrete de eficiență economică în care se va realiza și va funcționa obiectivul de investiții. Aceștia sunt:

a) Indicatori cu caracter general

Capacitatea de producție – exprimă producția maximă ce poate fi obținută într-o perioada de timp, în condiții normale de funcționare a capitalului fix, de utilizare a resurselor umane și materiale și a unui anumit coeficient de schimburi;

Numărul de salariați – Acest indicator trebuie cunoscut din faza de proiectare, el stabilindu-se în corelație cu producția, productivitatea muncii și coeficientul de schimburi. Totodată, indicatorul amintit trebuie cunoscut în structura, pe categorii de personal;

Costul de producție – trebuie cunoscut atât la nivelul întregii producții realizate, cât și la nivelul fiecărui sortiment de producție în parte, ca și pe unitatea de produs;

Profitul – efectul net urmărit de oricare întreprinzător. Prin intermediul profitului, întreprinzătorul asigură premisele necesare pentru creșterea capitalului fix. De asemenea, firmele au posibilitatea să calculeze unul dintre cei mai importanți indicatori, rata profitului (calculată ca raport între profit și cifra de afaceri), care arată ce capacitate are aceasta de a produce profit;

Productivitatea muncii – care arată producția ce poate fi realizată pe un lucrător sau pe ora. Poate fi calculată în unități fizice sau în unități valorice. Formula de calcul este w = Q / L, unde: w – productivitatea muncii; Q – producția exprimată fizic sau valoric; o L – numărul de lucrători sau unități de timp de muncă.

În economia de piață, cel mai important indicator de eficiență economică este rentabilitatea, profitabilitatea, dată de rata rentabilității. Există mai multe formule de calcul: r = (P / C) x 100, unde: r – rentabilitatea; P – profitul obținut; C – costul de producție.

Aceștia sunt proprii analizei eficienței economice a investițiilor și constituie cea mai importantă grupă de indicatori pentru adoptarea unei

decizii de investiții.

b) Indicatori de baza

Volumul capitalului investit (It) – Acest indicator economic reflectă efortul economic total pentru realizarea unui anumit obiectiv de investiții. Indicatorul amintit se calculează astfel: It = Id + Ic + Mo + Cs, în care: ◦ It - volumul total al capitalului investit; ◦ Id - volumul capitalului destinat investițiilor directe; ◦ Ic - volumul capitalului destinat investițiilor colaterale; ◦ Mo - necesarul de mijloace circulante; ◦ Cs - cheltuieli suplimentare (legate de pregătirea cadrelor, supravegherea lucrărilor etc.).

În efortul investițional total al unui întreprinzător intră valoarea investiției directe, reflectată prin devizul general, investițiile colaterale, cheltuieli referitoare la dotarea inițială cu mijloace circulante precum și cheltuieli suplimentare efectuate de întreprinzător. În ceea ce privește materializarea propriu-zisă a investițiilor, aceasta se concretizează în capitalul fix activ, cât și în capitalul fix pasiv.

Durata de realizare a lucrărilor de investiții

Durata de funcționare a investiției

Termenul de recuperare a investiției - Este un alt indicator sintetic de eficiență economică a investițiilor care exprimă corelația dintre efortul de capital investit, pe de o parte, și efectul obținut sub forma profitului anual, pe de alta parte. De exemplu, pentru o investiție noua vom avea raportul dintre valoarea investiției și profitul mediu anual.

Randamentul economic al investițiilor – Ca și formula de

calcul avem: randamentul economic = (profit total/investiție) – 1

c) Indicatori economici specifici

Valoarea actualizată netă (VAN sau Net Present Value NPV) – reprezintă, din ce în ce mai mult, un criteriu esențial în departajarea proiectelor de investiții. Astfel, dacă prin procedee de actualizare se aduc în prezent toate cheltuielile, veniturile, profitul viitor și se compară între ele, aceasta înseamnă practic aplicarea regulii VAN.

Formula de calcul generală a valorii actualizate nete este:

unde: Chi – cheltuielile inițiale ale investiției ra – rata de actualizare VRn – valoarea reziduală netă CF – cashflow-ul din anul j

Dacă valoarea actualizată netă este mai mare decât zero aceasta înseamnă că totalitatea cashflowurilor viitoare vor putea acoperi cheltuiala inițială; restul (valoarea VAN) se constituie ca un “supraprofit”. La VAN zero rezultă o remunerare a creditorilor și acționarilor în integralitate; din contra, întreprinderea nu mai beneficiază de niciun reziduu de rentabilitate; ea a acționat gratuit, fără nicio remunerare proprie (sub forma unui disponibil pentru autofinanțări ulterioare). Dacă VAN este mai mică decât 0 proiectul se respinge, motivul fiind dat de faptul că profiturile viitoare nu acoperă cheltuielile.

Criteriul VAN conduce la ideea că, dintre o serie de proiecte de investiții, se alege acela care are o valoare actualizată netă maximă.