Trsturi generale ale civilizaiei i artei Indiei antice

Civilizatia indusa, unitara ca stil, cuprinde un teritoriu vast ale carei dovezi arheologice s-au gasit in actualele provincii Penjab si Sind. In jurul anului 2500 i.Hr., civilizatia indusa era grupata si se dezvolta in stransa legatura cu doua centre urbane: Harappa (Penjab) si Mohenjo-Daro (Sind), considerate a fi proiectate dupa principii riguroase de urbanism (strazi drepte, pavate cu lespezi de piatra, canale de scurgere, cu fantani publice, etc.). Cladirile publice si casele de locuit respectau anumite principii edilitare (ziduri de caramida arsa, canalizare, unele cu 2-3 etaje) orientate spre punctele cardinale pe baza unor criterii astrologice. Orasele apartinand civilizatiei induse erau fortificate printr-un sistem unitar de aparare, format din parapete de cca. 15 m inaltime, din lut batut si placat apoi cu caramizi arse. Zidurile fortificate erau prevazute si cu turnuri de aparare, iar in incinta lor pe langa edificiile publice era amenajat un mare bazin ritual (12/7 m) in apropierea resedintei regelui sacerdot suprem. Aceste centre urbane fortificate erau si centre comerciale si cuprindeau si ateliere mestesugaresti (artizanale, in special) si depozite alimentare. In ceea ce priveste viata religioasa in spatiul civilizatiei Indusului, sunt reprezentate artistic figurine de teracota care infatiseaza o femeie ce sugereaza cultul Zeitei-mame cu un copil in brate, cultul fecunditatii.Dupa anul 1900 i.Hr., civilizatia din Valea Indusului intra intr-o perioada de declin determinat de cauze economice si sociale, dupa unii specialisti, care, probabil, a culminat cu dezastrul produs de invazia unor populatii ariene.Aparitia celor doua mari religii buddhismul si jainismul la mijlocul secolului IV-lea i.Hr., opuse brahmanismului, vor marca sfarsitul perioadei vedelor urmata de cea a creatiilor epice, cand in sfera spiritualitatii religioase vor coexista cele trei mari religii ale antichitatii indiene. Maurya, marele imperiu indian cunoaste, pentru cca. doua secole, o perioada de inflorire culturala in contactele cu cultura elenistica. Figura ilustra a dinastiei Maurya este regele Asoka, in timpul caruia granitele Imperiului indian cuprind intreaga peninsula.S-au amenajat drumuri prevazute cu fantani si popasuri de odihna si, nu in ultimul rand, regele a dat ordinul sa se construiasca peste 80.000 de temple (stupa-dimensiuni mici) inchinate lui Buddha.Lupta unor regi pentru independenta vor aduce, in secolul al IV-lea d.Hr., o noua dinastie care va intemeia al treilea imperiul, Gupta, dupa Maurya si Kusau. Epoca Gupta a avut un rol important in dezvoltarea culturii indiene (medicina, matematica, literatura, arte, etc.)In India antica mestesugurile au o traditie veche atat casnica cat si specializata in ateliere de prelucrare a lemnului, metalelor, pietrelor, pieilor si fildesului. Artizanatul indian era renumit pentru covoarele, tesaturile si broderiile din bumbac. De asemenea, metalurgia a atins un nivel tehnic deosebit pentru topirea si calirea fierului (otelul indian). Exploatarile miniere de fier, cupru, zinc si metale pretioase existau in India inca din mileniul IV i.Hr. Maiestria artistica a mestesugarilor indiene a fost recunoscuta si apreciata pentru tesaturile fine de bumbac sau matase impletite cu fire de aur, sculpturile din fildes, mobilier, bijuterii de aur siargint, diverse obiecte (umbrele, evantaie etc).Mostenirea culturala si artistica a Indiei acelei epoci istorice se regaseste in continutulVedelor,creatii pe care Rabindranah Tagore le-a considerat manifestari artistice ale dragostei de viata a indienilor, care prin continutul lor umanist apartin patrimoniului universal. Vedele sunt imnuri, cantece ritualice, formule magice transmise pe cale orala si conservate pana la 1200 i.Hr., avand o valoare literara, filosofica si religioasa incontestabila. Un loc distinct in sfera culturii indiene ocupa arta, care prin gratia numeroaselor ei monumente, multe distruse de intemperiile climatice, dar si de inconstienta diversilor invadatori, prezinta la o privire superficiala imaginea unei discontinuitati in procesul creatiei artistice. Ultimele descoperiri arheologice evidentiaza ca arta indiana exista inca din preistoria ei ca si in alte zone de civilizatie ale antichitatii. Civilizatia proto-indiana (Indus) prezinta pe plan artistic multe similitudini cu cea mesopotamiana, asa cum se deduce aceasta din unele descoperiri arheologice. Din punct de vedere stilistic arta indiana difera radical de cea a Mesopotamiei, incepand cu dinastia regilor Maurya (sec. IV i.Hr.), perioada in care apar, cu date precise monumente reprezentative in arhitectura si arta plastica din India. Arta indiana este legata mai ales de productia ei artizanala (obiecte din metal, bijuterii, lemn, fildes, tesaturi fine, etc.) apreciate pentru rafinamentul si finetea lor gratioasa. Cultura vedica indiana nu prevedea o arhitectura legata de existenta unui templu inchinat divinitatilor deoarece procesiunile religioase de desfasurau in aer liber.Arhitectura de piatra in India isi face prezenta incepand cu secolul al III i.Hr., mai ales sub influenta arhitecturii persane, indiene vor constitui palate imperiale luxoase de proportii mari, pana atunci nici budhistii nu-si construiau temple. Cele mai caracteristice pentru arhitectura indiana la sfarsitul mileniului I i.Hr. sunt stupa si templul sapat in stanca de granit a muntelui. Initial, stupa era un templu (movila) funerara, transformata ulterior de budhisti intr-o constructie de caramida de fapt o capela unde erau pastrate relicvele sfintilor. Stupa avea diverse forme geometrice (prisma, piramida, cu patru sau mai multe laturi) deasupra ridicandu-se o calota semisferica (sub forma lotosului). In varful calotei era o platforma probabil altar) dominat de o umbrela de piatra, intregul edificiu era inconjurat de stalpi din piatra, legati in partea superioara cu traverse si cu porti monumentale deschise in directia punctelor cardinale. De pilda, cea mai grandioasa stupa este cea de la Sanci, care are h=13 m si un diametru de 32 m. ! Arhitectura indiana este, de asemenea, reprezentata de cele cca. 1200 temple sapate in grotele naturale ale stancilor, avand la intrare arcul portalului sub forma de potcoava sau floare de lotus, iar interiorul templului sunt separate capelele laterale sub forma de cruce (sau chiliilor manastirilor) prin doua randuri de coloane (pilastrii) care asigura functionalitarea Ex. templul-grota de Karla (41/15 m interiorul) numara 30 de coloane si o cupola centrala inalta de 20 m). Arhitectura in stanca de la Elloora cuprinde 34 de temple si manastiri pe o lungime de 2 Km, unele cu mai multe etaje si coloane sculptate, (ex. templul Kaikasa reprezinta mai mult o sculptura de proportii uriase decat o constructie arhitecturala). De abia incepand cu secolul al V-lea d.Hr., templele se construiesc in aer liber din material rezistent, de regula, sub forma patrata dominata de un turn piramidal cu mai multe etaje, unele de peste 3o m inaltime. Ex. templele din Tanyore si Lingaraya (sec. X-XI d.Hr.).Ulterior, se vor construi orase intregi din temple (Giruar, Junagadh, Satrucujaya sec.XVI-XVII d.Hr.), majoritatea construite in zona sudica a Indiei, lipsita de furia musonilor. Dupa invazia musulmanilor (sec. XII) arhitectura indiana s-a imbogatit in toate planurile, realizand palate grandioase, monumente funerare si moschei la care apare arcul ascutit sub forma de trefla sau bulb, inclusiv placarea cu faianta si mozaicuri multicolore.Reprezentative pentru aceste constructii arhitecturale, realizate sub influenta musulmana putem mentiona palatul imperial Man Mundir din Gwalior (sec. XV) si celebrul mausoleu de laTaj-Mahal (sec.XVII). De asemenea, in ceea ce priveste templele buddhiste, construite in afaraspatiului geografic al Indiei, mentionam templul de la Borobudur (ins. Java) din sec. VIII, considerat pe drept cuvant cel mai frumos monument al Asiei, prin care M. Eliade intelegea reprezentarea simbolica a Universului. Si templul din Angkor (Cambogia), ambele cu nimic mai prejos decat catedralele gotice din Europa.Caracteristic pentru arta Indiei este dimensiunea ei sculpturala care inlocuieste practic pictura, inclusiv arhitectura devine in ultima instanta viziunea artistica a unui sculptor. De pilda, templul de la Borobudur cu latura de 120 m cu turnul format de 7 etaje este ornat cu 436 statui ale lui Buddha, reprezentand scene dinviata lui sculptate in basorelief pe zidurile etajelor pe o lungime de cca. 5 Km.Stilul sculpturii indiene reda, dincolo de vechile legende si traditiile religioase, o conceptie estetica asupra profilului corpului uman de o simplitate pura, realizand un echilibru armonios de perfectiune in gesturile si miscarile personajelor, care in perioada Gupta exprima forma mintala a doctrinei buddhiste. Ca accesoriu al arhitecturii sculptura indiana este in principal reprezentata de basoreliefuri care in viziunea artistului capata forme stilizate echilibrate legate de stilul narativ, care incepand cu secolul al VI d.Hr. vor fi inlocuite de monumentalitatea ostentativ grandioasa imprimata deautoritatea religioasa a brahmanismului. Materialele folosite de sculptorii indieni erau alese dupa anumite ritualuri in functie de divinitatea sau casta caruia apartinea donatorul (lemn, argila, piatra, fildes sau metal). Tehnica sculpturala avea criterii ritualeprecise de reprezentare a divinitatii. De pilda, Brahma creatorul in mod obligatoriu trebuie sa aiba 4 fete, simbolizand punctele cardinale si cele 4 vede sau Buddha avea drept simbol de reprezentare roata cu 8 spite, evocand cele 8 petale ale lotusului si regenerarea, ca lege a destinului omenesc. Caracterul popular al religiei buddhiste a facut accesibila iconografia sa si reprezentarea figurativa, alaturi de Maestrul (Buddha) a barbatului in general, dar si a femeii, exceptand pe cei batrani si cu malformatii corporale.In ceea ce priveste pictura, ca si in alte spatii culturale ale antichitatii, s-a dovedit a fi perisabila in scurgerea timpului, cu exceptia unor fresce din 6 temple (sec.V-VI d.H.), desi si acestea sunt foarte deteriorate. Distrugerile templelor dupa invazia hunilor si apoi sub ocupatia musulmana, a determinat pictorii indieni sa opteze pentru genul miniatural, reprezentat, mai ales, de scoala de pictura din Rajputana. Miniatura permitea realizarea prin linii fine si precise a diverselor episoade mitologice, religioase, etc. in special, cele din Mahabharata si Ramayana.

Arta indiana are cateva caracteristici estetice care ne permit sa intelegem si sa cunoastem aceasta arta:

1) Arta fiind daruita de divinitate oamenilor nu este un scop in sine, ci ea devine un mijloc de recunoastere a adevarului sacru;

2) Estetica artei indiene urmareste realizarea a doua principii esentiale: re-crearea Universului (prin arte plastice) si stabilirea contactului intre individ si Univers (prin muzica, dans si poezie);

3) Arta indiana nu urmareste sa realizeze emotia estetica, ci sa conduca la un sentiment de impacare si desavarsire spirituala pe plan interior, fiind de fapt un model de ascensiune spirituala, cum just apreciaM. Eliade.De altfel, ca si filosofia indiana, care nu miza cunoasterea ci importanta naturii (spre deosebire de Grecia antica), arta indiana nu cauta sa realizeze asemanarea cu lumea fizica (realitatea);

4) arta indiana este simbolica, ea sugereaza prin obiectul material reprodus, adevarul invizibil (spiritual);

5) arta indiana este o arta sacra, insa nu in sensul idolatru (de fetisizare), imaginea unei zeitati in chip de idol;

6) arta indiana a fost in serviciul teologiei, fiind un auxiliar al religiei si respectand traditia si canoanele religiilor. Cu toate acestea, observa cu justeteM. Alpatov, arta indianaare deschideri spre profan, referindu-se la gratioasele si spiritualizatele in nuduri din piatra realizate in secolele VI-VII, in India si Cambogia. Opera artistului indian, fara sa copieze natura formelor si volumelor o dinamica uluitoare si o miscare armonioasa, specifica elanului vital care comunica organic cu natura inconjuratoare (M.Eliade).7. arta indiana nu exprima personalitatea artistului deoarece acesta este integrat deplin traditiei si canoanelor tehnice ale profesiunii lui pe care este obligat sa le respecte, practicand o arta figurativa lipsita, prin simbolismul ei, de realism. De pilda,personajele divine aparca nefiresti, Brahma este infatisat ca avand patru chipuri iar Visnu cu patru brate.

8) arta indiana are un caracter narativ unde sacralitatea este implementata vietii cotidiene prin care miraculosul inefabil al artei patrunde in mod firesc in lumea oamenilor, deoarece in nici o alta civilizatiei nu exista o asemenea viata spirituala ca in India.

Dimensiunea miraculoasa a artei indiene este exprimata si de impletirea organica a diverselor genuri artistice: literatura, muzica si dans. Imnurile si cantecele magice legate de ritualurile cultului asa cum apar in cartea sacra (Sama-Veda), evidentiaza ca inca din epoca vedica, muzica indiana era conceputa intr-un tot organic cu poezia (cuvantul) si dansul (miscarea ritmica si gestul elegant). Muzica acompaniata de solisti si instrumentisti cuprindea compozitii religioase, populare si la curtea imperiala sau pentru anumite spectacole teatrale. Influenta culturii si civilizatiei indienes-aexercitat in toate domeniile creatiei, in multe zone ale lumii. Contactul culturii indiene cu spatiul european a fost intr-o perioada indelungata opturat de expansiunea araba, in schimb indienii si-au difuzat produsele lor culturale in Extremul Orient (arhipelagul Indoneziei, China si Japonia).

Bibliografie:

1. M.Eliade,Istoria credintelor si ideilor religioase,vol.II, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986, cap.XVIII si cap.XIX.

2. I.Batlan,Introducere in istoria si filosofia culturii,Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993.

3. J.Nehru,Descoperirea Indiei,Bucuresti, 1964