Independenţa în guvernanţa corporativă

An

ul X

, n

r.-

/201

I103

73

7 3/201

Pre

ţ: 1

7,5

0 lei

Independenţaîn guvernanţacorporativă– impactul asupratransparenţeiinformaţionale

�

�

�

�

Auditarea la valoarea justă – o abordare conceptualăStudiu asupra factorilor determinanţi ai performanţeifinanciareBugetele şi performanţa entităţilor din perspectivanon-financiarăNoi provocări şi tendinţe în auditul intern

Evolu ia ncrederii managerilor

n perspectivele cre terii afacerilor

ţ î

î ş

2011

2012

2013

Pentru un an Pentru trei ani

43%

34%

42%

70%

32%

60%

Studiu PwC Romania

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com; http://www.proquest.com; www.ebscohost.com, www.cabells.comRevista este inclusă în platforma editorială română SCIPIO: www.scipio.ro

Revista este indexată în trei baze de date recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU)

Marcă înregistratã la OSIM, sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48;

E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.ro

ISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Colegiul editorial ştiinţific

Director ştiinţific: prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE Director editorial: dr. Corneliu CÂRLANRedactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare: Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio nal nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul articolelor publicate în revistă.

IntroducereGuvernanţa corporativă în sfera ban-cară este un concept ce a cunoscut unadevărat avânt abia în ultima jumătatea secolului trecut. Chiar dacă primeleindicii asupra conceptului de guver-nanţă corporativă au apărut în SUA laînceputul secolului XX, începând dinanul 1930 aceasta a fost practic sufo-cată de restricţiile impuse de regle-mentările legislative prin care acţionariierau protejaţi de faliment, iar băncileerau private de concurenţă. Rolulimportant pe care îl joacă guvernanţacorporativă în sistemul bancar a înce-put să devină pregnant abia în a douadecadă a secolului XX, când deregle-mentarea a condus la apariţia unororganizaţii bancare complexe, cuacţionari diverşi, oferind posibilitateamanagerilor să dea frâu liber unordecizii independente de voinţa acţiona-rilor. Calitatea managementului şi înspecial a managementului riscului adevenit, prin urmare, elementul cheieîn asigurarea stabilităţii instituţiilor decredit şi a sistemului bancar în general.Un impediment principal în funcţiona-rea eficientă a sistemului financiar s-adovedit a fi asimetria informaţională,acea situaţie în care o parte a unuiangajament contractual dispune deinformaţii mult mai puţin precise decâtcealaltă parte. O consecinţă directă aacesteia o reprezintă apariţia conflicte-lor de interese dintre potenţialii utiliza-tori ai informaţiilor. În vederea evităriiunor astfel de situaţii apare necesita-tea creşterii gradului de divulgare ainformaţiilor, ceea ce conduce la o maibună transparenţă, care se regăseştede altfel printre obiectivele principiilorde guvernanţă corporativă:

37/2013

Independenţa în guvernanţacorporativăStudiu empiric privindimpactul asupra transparenţeisistemului bancar european

* Lect. univ. dr., Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Independence in Corporate Governance – Empirical Study Upon its Impact towardsEuropean Banking System Transparency Transparency is „a mirror” of good corporate governance practices, while indepen -dence is a principle that ensures „new windows to the world” (Tricker, 1984), thusbeing a key characteristic of a good corporate governance system able to reduceconflicts of interest within an organization. Basing on this premises, the presentstudy was aimed to provide an answer to following research question: ”How doesindependence in corporate governance system of banking sector influence trans-parency of risks’ information?” The results of empirical analysis performed for testing the hypotheses derived fromthe research question confirms the importance of the independence of the mainactors involved in corporate governance process in increasing the level of informa-tion disclosed, and thereby its major role in reducing asymmetric information.

Key words: corporate governance, banking system, independence, transparency

JEL Classification: M10, G30

Cristina Alexandrina ŞTEFĂNESCU*

Abstract

Cuvinte cheie:guvernanţă corporativă, sistem bancar, independenţă, transparenţă

cercetare

Cristina Alexandrina Ştefănescu

4 Audit Financiar, anul XI

„Cadrul guvernării corporative trebu-ie să asigure divulgarea în timp utilşi exactă a informaţiilor referitoare lasocietate, inclusiv la situaţia finan-ciară, performanţa, acţionariatul şiguvernanţa acesteia.” (OCDE, 2004,secţiunea V, pp. 22)

În consecinţă, transparenţa informaţio-nală şi calitatea sistemului de guver-nanţă corporativă sunt două conceptestrâns inter-corelate, un nivel ridicat detransparenţă fiind asociat unor practicide guvernanţă corporativă de înaltăcalitate.Literatura ştiinţifică internaţională ori en -tată asupra problematicii transparenţeiinformaţionale include atât studii teoreti-ce, cât şi cercetări empirice, multe din-tre acestea menite să analizeze şi sădezbată factorii săi determinanţi. Primuldemers ştiinţific cu caracter empiricdatează încă de demult (Cerf, 1961) şia fost urmat de un interes continuumanifestat în acest sens în rândul auto-rilor, în special ca urmare a apariţiei şidezvoltării teoriei agenţiei (Jensen andMeckling, 1976). Astfel, s-au conturatdouă curente de cercetări empirice pri-vind factorii determinanţi ai dezvăluirilorde informaţii referitoare la guvernanţacorporativă, focalizate pe:l caracteristici specifice entităţilor,

cum ar fi dimensiunea acestora,sta tutul privind listarea la bursă,gradul de îndatorare sau profitabili-tatea;

l trăsături ale guvernanţei corporati-ve, cum ar fi dimensiunea consiliu-lui de administraţie, independenţaşi componenţa sa, structura acţio-nariatului sau comitetul de audit.

Spre deosebire de studiile anterioarecare au fost orientate asupra unuia saumai multor „actori” implicaţi în procesulde guvernanţă corporativă, prezentacercetare este focalizată asupra unei

caracteristici importante – „indepen -den ţa”, ce contribuie la creşterea calită-ţii şi eficienţei acestui proces, fiind ana-lizată din perspectiva consiliului deadministraţie, a membrilor comiteteloracestuia, precum şi din perspectivacaracterului dual dintre preşedinteleconsiliului de administraţie şi directorulexecutiv.Bazându-ne pe aceste coordonate,prezenta cercetare este structurată ast-fel: prima parte este dedicată trecerii înrevistă a celor mai relevante studiiorientate pe aceeaşi problematică şi arezultatelor obţinute, fiind urmată destudiul empiric propriu-zis al relaţiei„independenţă – transparenţă” în pro-cesul de guvernanţă corporativă, studiuderulat la nivelul sistemului bancareuropean. Cercetarea empirică debu-tează cu prezentarea obiectivului aces-teia şi a ipotezelor formulate, descrie-rea metodologiei folosite în vedereaselectării eşantionului analizat şi a sta-bilirii variabilelor necesare testării ipo-tezelor, fiind urmată de expunerearezultatelor obţinute şi interpretareaacestora în strânsă legătura cu eviden-ţele existente.

Stadiul cunoaşterii

„Independenţa” este o trăsătură fun-damentală a mecanismului de guver-nanţă corporativă, al cărui cadru dereglementare trebuie astfel conceputîncât să definească rolurile fundamen-tale ale acestuia şi anume acelea de aasigura „orientarea strategică a entită-ţii, monitorizarea efectivă a manage-mentului şi responsabilitatea faţă deentitate şi acţionariat” (OECD, 2004,Secţiunea VI, 24). Atât teoriile de guvernanţă corporativă,dar şi bine-cunoscuta reglementare in -

ternaţională Sarbanes-Oxley Act (Sec -tion 407), adoptată în anul 2003, acor-dă o importanţă specială experienţei şiindependenţei membrilor implicaţi înstructurile de guvernare, recunoscândfaptul că independenţa şi capacitateade supraveghere joacă un rol importantîn procesul decizional, iar transparenţainformaţională oferită de o entitate esteimaginea unei guvernări adecvate. a) Independenţa consiliului de ad -

mi nistraţie a fost privită în studiiledin literatura internaţională prinprisma diferenţierii dintre membriidin interiorul entităţii („inside” mem -bers) în persoana directorilor exe-cutivi şi membrii din afara acesteia(„outside” members) în persoanadirectorilor ne-executivi, fiind deobicei evaluată procentual subforma „ponderii directorilor ne-exe-cutivi în totalul membrilor consiliu-lui” (Shamser and Annuar, 1993).

În concordanţă cu premisele Teorieiagenţiei (Agency theory) a apăruturmătoarea prezumţie: cu cât numărulmembrilor ne-executivi din componen-ţa consiliului de administraţie este maimare cu atât acesta îşi poate duce laîndeplinire cu succes rolul său de amonitoriza şi controla acţiunile directo-rilor executivi, oferind totodată o imagi-ne transparentă lumii exterioare.

Literatura de cercetare ştiinţifică oferăo serie de argumente care vin să susţi-nă premisele teoriei agenţiei, printrecare amintim:l oportunitatea mai mare pentru con-

trol şi o complexitate a măsurilor cepot fi adoptate, care rezultă directdin responsabilităţile lor ca directori,fiind însă susţinute de poziţia lor(Mangel and Singh, 1993);

l abilitatea de asumare a unui ver-dict, fiind adesea consideraţi „ex -perţi de decizie” (Fama and Jen -

Independenţa în guvernanţa corporativă

sen, 1983) sau, mai mult decât atât,„supervizori” ai deciziilor unei enti-tăţi (Osterland, 2004);

l lipsa de intimidare din partea direc-torului executiv, materializată chiarşi prin concedieri în cazul atingeriiunor performanţe necorespunză-toare (Weisbach, 1988);

l capacitatea de a asigura verificărileşi de a oferi informaţiile necesarepentru a spori eficienţa activităţiiconsiliului de administraţie (Frankset al., 2001);

l exercitarea unor influenţe pozitiveasupra deliberărilor şi deciziilor(Pearce and Zahra, 1992);

l puterea de a elimina conflictele a -gen ţiei apărute între acţionarii ma -joritari şi cei minoritari (Andersonand Reeb 2004; Park and Shin2004; Patelli and Prencipe, 2007;Chaganti, 1985);

l înclinaţia mai mică spre fraudă(Beasley, 1996; Klein, 2002);

l oferirea unei imagini pozitive deindependenţă şi responsabilitateacţionarilor, conferindu-le încrede-rea asigurării conformităţii prevede-rilor codurilor de guvernanţă corpo-rativă (Dedman, 2002);

l conferirea unui plus de conservato-rism în raportare (Beekes, et al.,2004);

l capacitatea de a monitoriza acţiuni-le şi performanţele managementu-lui (Pettigrew and McNulty, 1995;Mak, 1996).

Pe de altă parte, conform Teoriei de -pen denţei resurselor (Resource depen-dence theory), independenţa consiliuluide administraţie este percepută dreptun instrument de asigurare a unor„ferestre suplimentare spre lume”(Tricker, 1984), prin intermediul expe-rienţei şi prestigiului directorilor ne-exe-

cutivi (Haniffa and Cooke, 2002). Chiardacă aceştia sunt mai adesea apreciaţidrept „sfătuitori” decât „decidenţi”, inde-pendenţa lor le conferă putere de influ-enţă şi poziţia de a fi ascultaţi (Mace,1971; Spencer, 1983).Chiar dacă independenţa consiliului deadministraţie a fost în general percepu-tă drept o caracteristică calitativă aunei structuri de guvernanţă corporati-vă, rezultatele evidenţelor empiriceexistente denotă faptul că ar prezentatotuşi şi unele neajunsuri, cele mai im -portante dintre acestea şi mai des dez-bătute în literatura internaţională fiind:l monitorizarea excesivă (Baysinger

and Butler, 1985);l ineficienţa datorată unor lipsuri pri-

vind cunoştinţele de afaceri (Pattonand Baker, 1987). Astfel, există opi-nii ce susţin că directorii executividin interiorul unei entităţi pot săcontribuie mai mult la bunul mers alafacerii datorită experienţei şi cu -noştinţelor specifice privind activită-ţile derulate de aceasta, în detri-mentul membrilor din afara sa(Klein, 1998);

l lipsa unei independenţe reale(Demb and Neubauer, 1992). Înacest sens, există opinii (Chengand Courtenay, 2006) care susţincă este absolut necesară distincţiadintre acei membri ai consiliului deadministraţie care se află în strânsălegătură cu managementul prinprisma unor legături familiale saude afaceri, încetăţeniţi sub denumi-rea de directori „cenuşii” („grey”directors) şi aceia care sunt cu ade-vărat independenţi, unde nu existălegături de nicio natură cu conduce-rea. Această opinie este în concor-danţă cu accepţiunea că eficienţaprocesului de monitorizare asiguratde consiliul de administraţie ar tre-bui să crească/descrească odată cu

proporţia directorilor independenţi /„cenuşii” (Fama şi Jensen, 1983).

b) Independenţa comitetelor consi-liului de administraţie, potrivit li -teraturii de specialitate, s-a dovedita fi cel mai des utilizată în vedereaaprecierii eficienţei acestora, sim-pla prezenţă a comitetelor (denumire, de remunerare, de audit)în structura de guvernanţă corpo-rativă dovedindu-se a fi insuficien-tă pentru a asigura calitatea dorităa procesului de divulgare a infor-maţilor (Forker, 1992). Codurile deguvernanţă corporativă, la fel ca şiîn cazul consiliului de administra-ţie, nu fac nicio referire clară laponderea directorilor ne-executiviindependenţi din componenţacomitetelor.

Comitetul de numire are două implicaţiimajore în asigurarea unei structuri debună guvernare corporativă a uneiorganizaţii, şi anume:l contribuie la creşterea eficacităţii

consiliului de administraţie în calita-tea sa de „structură de monitoriza-re”, prin selectarea a cât mai puţinidirectori „cenuşii” („grey” directors)(Vafeas, 1999)

l protejează interesele acţionarilorminoritari, oferindu-le posibilitateasusţinerii unui candidat nominalizat,aspect foarte important în special încadrul organizaţiilor având un acţio-nariat majoritar cu putere de control(Jensen 1993; Shivdasani andYermack, 1999).

Comitetul de remunerare poate să con-tribuie la asigurarea unei guvernanţecorporative solide, prin prisma roluluisău pozitiv de control la nivel de condu-cere, conferit de puterea de a stabilimecanismul de remunerare şi de a ali-nia astfel interesele managementuluicu cele ale acţionariatului (Main and

57/2013

Johnston 1993; Conyon and Peck1998; Laksmana 2008).Comitetul de audit este privit ca un me -canism de monitorizare ce îmbunătă-ţeşte calitatea fluxului de informaţii din-tre proprietarii entităţii şi conducereaacesteia (Forker, 1992; Ho and Wong,2001), în special în sfera raportărilorfinanciare, unde nivelul de informare alcelor două părţi interesate este semni-ficativ diferit (Barako, et al., 2006).Conform teoriei agenţiei, înfiinţareaunui comitet de audit serveşte ca mijlocde reducere a asimetriei informaţionaleşi a oportunismului managerial, contri-buind la îmbunătăţirea calităţii informa-ţiilor divulgate (Chung et al., 2002) şiasigurând astfel protecţia investitorilor(McDaniel et al., 2002).c) Personalitatea dominantă sau

dualitatea rolului se referă lasituaţiile în care aceeaşi persoanăasigură exercitarea atât a funcţieide preşedinte al consiliului de ad -ministraţie, cât şi pe cea de direc-tor executiv. Prin urmare, aceeaşipersoană deţine două poziţii aleputerii în structura organizatorică aunei entităţi, ceea ce poate afectanegativ fluxul de informaţii oferitutilizatorilor.

Dualitatea directorului executiv ce sem-nalizează absenţa separării controluluidecizional de procesul de decizie pro-priu-zis al conducerii (Fama andJensen, 1983) derivă din teoria agen-ţiei, care face diferenţă între necesita-tea de a limita aprecierea deciziilor decătre management şi nevoia unui con-siliul de administraţie care să-l supra-vegheze, astfel încât să ia decizii îninteresul acţionarilor (Jensen andMeckling, 1976). Astfel, entităţile încare aceeaşi persoană deserveşte atâtfuncţia de preşedinte al consiliului deadministraţie, cât şi pe cea de directorexecutiv (caracteristică structurii deconducere unitară) sunt considerate a

fi „managerial dominate” (Molz, 1988),spre deosebire de entităţile cu structu-ră de conducere dualistă, în care pozi-ţiile de preşedinte al consiliului deadministraţie şi cea de director execu-tiv sunt deţinute de persoane diferite. Principalele argumente care vin să sus-ţină ideea de evitare a rolului dual suntorientate spre concentrarea puterii înmâinile unei singure persoane care arputea:l să conducă entitatea fără constrân-

geri (Chau and Gray, 2010) şi săfavorizeze comportamentul oportu-nist (Gubitta and Gianecchini,2002), protejându-şi propriile intere-se şi afectând astfel negativ exerci-tarea funcţiilor consiliului de admi-nistraţie (Patton & Baker, 1987);

l să reducă avantajele câştigate prindeţinerea de informaţii direct de lasursă, îmbunătăţind prin urmarecalitatea procesului de divulgare aacestora (Forker, 1992);

l să afecteze negativ eficienţa proce-sului de monitorizare a consiliuluide administraţie atâta timp câtdirectorul executiv va fi capabil săcontroleze reuniunile consiliului şisă numească membrii acestuia(Blackburn, 1994), conducând ast-fel la lipsă de transparenţă, o dez-văluire mai „săracă” a informaţiilor(Gul and Leung 2004) şi inevitabil laasimetrie informaţională (Finkel -stein and D’Aveni, 1994);

l să compromită eficienţa acţiunilordesfăşurate în interesul acţionarilor(Messier, 2003), afectând negativprocesul de raportare (Beasley andSalterio, 2001);

l să afecteze negativ verificările efec-tuate asupra performanţelor mana-geriale (Argenti, 1976; Stiles andTaylor, 1993; Blackburn, 1994).

Astfel, această separare a responsabi-lităţilor este percepută ca benefică cel

puţin datorită faptului că asigură inde-pendenţa dintre consiliul de administra-ţie şi managementul corporativ, sporindtotodată eficienţa procesului de monito-rizare a consiliului, dar şi puterea deconsiliere a directorului executiv.Pe de altă parte, bazându-ne pe teoria„stewardship”, preşedintele consiliuluide administraţie şi directorul executivar trebui să fie una şi aceeaşi persoa-nă, separarea rolurilor lor nefiind bene-fică pentru entitate. Conform acesteiteorii, managementul este perceput caacţionând atât în interesul firmei, cât şial acţionarilor, iar dualitatea roluluidirectorului executiv îmbunătăţeştepractic eficienţa activităţii consiliului deadministraţie.Printre argumentele care vin să susţinăideea dualităţii rolului persoanei domi-nante, literatura de specialitate (Haniffaand Cooke, 2002) menţionează:l capacitatea directorului executiv de

a modela entitatea în vederea atin-gerii obiectivelor propuse atâta timpcât vor exista mai puţine interferen-ţe;

l rolul directorului executiv de „gar-dian” al activelor corporative, careîşi doreşte să facă tot ceea cepoate mai bun pentru entitate.

În concluzie, o combinare a celor douăroluri pare a fi acceptată, însă doaratâta timp cât entităţile dispun de unconsiliu de administraţie puternic,capabil să asigure toate verificărilenecesare în mod adecvat (Eisenhardt,1989; Dahya et al., 1996; Donaldsonand Davis, 1991; Rechner and Dalton,1991).O sinteză a percepţiei asupra roluluidual al personalităţii dominante din per-spectiva celor două teorii de guvernan-ţă corporativă (teoria „agenţiei” vs. teo-ria „stewardship”) este prezentată înFigura 1.

Audit Financiar, anul XI6


Studiu empiric privind relaţia „inde-pendenţă – transpa-

renţă” în procesul de guvernanţă corporativă al

sistemului bancareuropean

OBIECTIVUL STUDIULUIŞI IPOTEZELE DE CERCETARE

Scopul principal al acestui studiu estede a examina măsura în care „indepen-denţa”, ca trăsătură calitativă definitoriea unui sistem eficient de guvernanţăcorporativă, influenţează gradul dedivulgare a informaţiilor asigurat cu aju-torul rapoartelor anuale de către institu-ţiile bancare listate la principalele bursede valori la nivelul Uniunii Europene.

Prin urmare, prezenta lucrare oferă oanaliză cuprinzătoare a relaţiei inde-pendenţă – transparenţă informaţiona-lă în sfera bancară, încercând astfel săofere răspunsuri justificate de rezulta-tele analizei empirice efectuate la între-barea formulată: „Este „independenţa”o caracteristică a unui sistem de guver-nanţă corporativă menit să intensificetransparenţa în sistemul bancar?”

a) Independenţa consiliului de ad -mi nistraţie a fost întotdeauna con-siderată drept un element-cheie înasigurarea unei bune guvernanţecorporative, primele indicii în acestsens bazându-se pe teoria agen-ţiei, directorii ne-executivi fiindapreciaţi drept capabili să monitori-zeze şi să controleze comporta-mentele oportuniste ale celor exe-cutivi (Jensen and Meckling,1976).

Chiar dacă, intuitiv, majoritatea cerce-tătorilor se aşteptau ca independenţaconsiliului de administraţie să fie strâns

legată de o transparenţă sporită, de omai bună monitorizare şi un nivel mairidicat de divulgare voluntară a infor-maţiilor, rezultatele empirice sunt con-tradictorii. Astfel, există studii ce relevăo asociere pozitivă între independenţaconsiliului de administraţie şi nivelul dedezvăluire a informaţiilor (Holm andScholer, 2010; Donnelly and Mulcahy,2008; Chiang and He, 2010; Cormier,et al. 2010; Parsa, et al. 2007; Ma n -gena and Tauringana, 2007; Akhta -ruddin and Haron, 2010; Huafang andJianguo, 2007; Arcay and Vazquez,2005; Cheng and Courtenay, 2006;Chau and Gray, 2010; Akhtaruddin, etal. 2009; Cheung, et al. 2006; Haniffaand Cooke, 2002; Allegrini and Greco,2011; Lim et al. 2007; Chen and Jaggi,2000; Adams and Hossain, 1998), întimp ce unii autori au dovedit contrariul(Eng and Mak, 2003; Gul and Leung,2004; Barako et al. 2006) sau nu auidentificat nicio corelaţie în acest sens(Allegrini and Greco, 2011; O’Sullivan,

7/2013 7


et al., 2008; Hassan, et al., 2008;Bokpin and Isshaq, 2009; Ho andWong, 2001; Ghazali and Weetman,2006; Cheung, et al., 2010; Al-Shammari and Al-Sultan, 2010;Mohamad and Sulong, 2010; Pahujaand Bhatia, 2010; Hossain, 2007;Bokpin and Isshaq, 2009).Cercetările empirice anterioare au tes-tat relevanţa independenţei consiliuluide administraţie, reprezentată de omajoritate a directorilor ne-executivi, cao trăsătură definitorie a unui mecanismde guvernanţă corporativă ce îmbună-tăţeşte capacitatea consiliului de aameliora „conflictul agenţiei” dintre pro-prietari şi manageri, care poate apăreaîn decizia referitoare la divulgarea deinformaţii în mod voluntar în rapoarteleanuale. Conform constatărilor lor, estede aşteptat ca entităţile având o pro-porţie mai mare de membri indepen-denţi în componenţa consiliului deadministraţie să manifeste o deschide-re mai mare spre transparenţă.Bazându-ne pe dovezile anterioareexistente în acest sens, a fost formula-tă următoarea ipoteză de cercetare cevizează relaţia „independenţă – trans-parenţă”:H1: Există o asociere pozitivă între in -

dependenţa consiliului de adminis-traţie şi transparenţă.

b) În ceea ce priveşte independenţamembrilor comitetelor consiliu-lui de administraţie, aşteptărilestudiilor anterioare referitoare laexistenţa unei influenţe pozitiveasupra gradului de divulgare ainformaţiilor au fost confirmate înmajoritatea cazurilor (Mangenaand Tauringana, 2007; Akhtaruddinand Haron, 2010; Ho and Wong,2001; Arcay and Vazquez, 2005;Gul and Leung, 2004; Al-Sham -mari and Al-Sultan, 2010; Barako,et al., 2006; Cormier, et al., 2010;

Allegrini and Greco, 2011;O’Sullivan, et al., 2008; Mangenaand Pike, 2005; Karamanou andVafeas, 2005). Totuşi, există autoricare nu au putut stabili nicio relaţiede legătură în acest sens (Huafangand Jianguo, 2007; Mohamad andSulong, 2010; Akhtaruddin, et al.,2009; Parsa, et al., 2007).

În concluzie, comitetele consiliului îngeneral au devenit un „instrument” demonitorizare eficace, capabil să ţinăsub control aşa-numitele „probleme aleagenţiei” şi să îmbunătăţească trans-parenţa, contribuind astfel la reducereaasimetriei informaţionale şi a costuriloragenţiei, în timp ce caracterul indepen-dent al membrilor acestora, precum şiexperienţa lor s-au dovedit a fi un atu înacest sens.Prin urmare, toate aceste argumenteau stat la baza formulării următoareiipoteze de cercetare ce vizează relaţia„independenţă – transparenţă”:H2: Există o asociere pozitivă între

independenţa membrilor comitete-lor consiliului de administraţie şitransparenţă.

c) Referitor la independenţa perso-nalităţii dominante, chiar dacămulţi cercetători (Huafang andJianguo, 2007; Gul and Leung,2004; Cheung, et al. 2010; Chauand Gray, 2010; Allegrini andGreco, 2011) au ajuns la concluziacă o combinare a funcţiilor dedirector executiv şi preşedinte alconsiliului de administraţie nu esteoptimă pentru structura de condu-cere a unei entităţi, din cauza con-centrării puterii de decizie, care arputea limita independenţa consiliu-lui de administraţie şi reduce efica-citatea acestuia în procesul desupraveghere, există totuşi studiicare arată că nu există nicio legă-tură semnificativă în acest sens(Hassan, et al., 2008; Arcay and

Vazquez, 2005; Cheng andCourtenay, 2006; Al-Shammari andAl-Sultan, 2010; Mohamad andSulong, 2010; Parsa, et al., 2007;O’Sullivan et al., 2008; Ho andWong, 2001).

Astfel, în conformitate cu rezultatelecercetărilor empirice anterioare care auajuns la concluzia existenţei unei legă-turi semnificative, este de aşteptat carolul dual al directorului executiv să fietotuşi asociat cu un nivel scăzut dedezvăluire voluntară a informaţiiloratâta timp cât consiliul de administraţieeste mult mai puţin probabil să fie efi-cace în monitorizarea managementuluişi în asigurarea unui nivel ridicat detransparenţă.Aceste motive au stat la baza formulă-rii următoarei ipoteze de cercetare:H3: Există o asociere pozitivă între in -

dependenţa preşedintelui consiliu-lui de administraţie şi transparenţă.

METODOLOGIA CERCETĂRII

În vederea atingerii obiectivului propus– şi anume de a identifica impactul pecare „independenţa” ca trăsăturăcaracteristică a unui sistem eficient deguvernanţă corporativă îl are asupragradului de transparenţă informaţionalăasigurat prin intermediul rapoarteloranuale de sistemul bancar la nivelulUniunii Europene – metodologia decercetare utilizată este preponderentcantitativă, bazată pe o analiză statisti-că, prelucrarea datelor efectuându-secu ajutorul softului SPSS.

Întrucât majoritatea studiilor efectuatepe plan internaţional în această sferăde cercetare au fost orientate cu precă-dere asupra entităţilor economice, insti-tuţiile financiare fiind de cele mai multeori excluse din eşantioanele analizate,am considerat oportună demarareaunui studiu focalizat în exclusivitateasupra sectorului bancar. Prin urmare,



în vederea selectării unui eşantion re -prezentativ pentru sistemul bancar ne-am îndreptat atenţia asupra celor 27 destate membre ale Uniunii Europene,considerând în vederea analizei toateinstituţiile financiar-bancare listate laprincipalele burse de valori, conforminformaţiilor oferite public de website-urile acestora. Din totalul de 261 insti-tuţii financiare identificate au fost reţi-nute în vederea analizei 189 instituţiibancare, fiind eliminate cele ce oferăstrict servicii de consultanţă în sferafinanciară, fără a derula efectiv activita-te bancară (13 instituţii), precum şi celecare fie nu dispun de o versiune înlimba engleză a website-ului lor (46instituţii), fie nu şi-au făcut publicerapoartele anuale în limba engleză (13instituţii).Pentru efectuarea analizei deductivepropuse pentru a confirma rezultateleunei teorii existente (bine cunoscutateorie a agenţiei), au fost utilizateinstrumente statistice de testare a core-laţiilor în vederea identificării posibilelorlegături de tipul cauză-efect, precum şia nivelului de semnificaţie al acestora.Aşadar, două seturi distincte de variabi-le (independente, respectiv dependen-te) au fost necesare în vederea analizeiposibilelor corelaţii dintre ele.Alegerea variabilelor independente s-abazat pe evidenţele empirice existente,potrivit cărora nivelul de transparenţăinformaţională s-a dovedit a fi adeseainfluenţat de caracterul independent aldiferiţilor actori implicaţi în procesul deguvernanţă corporativă. Prin urmare,au fost considerate în vederea analizeiacele variabile care s-au dovedit de-alungul timpului că au avut o influenţăsemnificativă asupra procesului dedivulgare a informaţiilor, o detaliere alor – cuprinzând modul de evaluare şisensul de influenţă asupra gradului detransparenţă previzionat – fiind prezen-tată în Tabelul 1.

Pentru aprecierea nivelului de transpa-renţă oferit de instituţiile bancare(variabila dependentă – IFRS_RD) ne-am orientat atenţia în cazul prezentuluistudiu asupra informaţiilor referitoare lariscurile asociate instrumentelor finan-ciare solicitate de referenţialele conta-bile internaţionale referitoare la instru-mentele financiare (IAS 32, IAS 39 şiIFRS 7), evaluarea realizându-se cuajutorul „Disclosure checklist-ului” creatpe baza instrumentului de lucru folositde companiile de audit din grupul „BigFour” în vederea evaluării stadiului deaplicare a standardelor internaţionalede raportare financiară (IFRS) la nivelulcompaniilor. Lista creată cuprinde 18 elemente dedivulgat, grupate în două secţiuni sepa-rate, şi anume: dezvăluiri calitative şidezvăluiri cantitative, o scurtă descrie-re a acestora fiind prezentată în cele ceurmează. Dezvăluirile calitative vizea-ză informaţii generale precum expune-rea la riscuri pe fiecare categorie deinstrumente financiare, obiectivele con-ducerii, politicile şi procesele de gestio-nare a riscurilor, eventuale modificări înraport cu perioada precedentă. Dez vă -luirile cantitative cuprind pe lângă infor-

maţii cu caracter general (date sumareprivind expunerea la fiecare categoriede risc, divulgări privind riscul de credit,de lichiditate şi de piaţă şi modul încare acestea sunt gestionate, concen-trarea riscurilor) şi informaţii specificepe fiecare categorie de risc în parte, şianume: l riscul de credit (valoarea maximă a

expunerii înaintea deducerii valoriigaranţiilor, descrierea garanţiilor,informaţii cu privire la calitatea acti-velor financiare care nu sunt nicirestante, nici depreciate, precum şireferitoare la cele renegociate, dez-văluiri analitice privind activelefinanciare restante sau depreciate,informaţii privind garanţiile sau alteangajamente primite);

l riscul de lichiditate (analiza maturi-tăţii datoriilor financiare, descriereaabordării privind managementul ris-curilor, analiza senzitivităţii pentrufiecare tip de risc de piaţă la careinstituţia este expusă);

l riscul de piaţă (metodele de asuma-re utilizate în pregătirea analizeisenzitivităţii, modificări faţă deperioada precedentă (inclusiv moti-

7/2013 9




vele acestora) referitoare la metodautilizată şi asumările folosite, divul-gări speciale pentru analiza “Value-at-risk”, informaţii suplimentare încazul în care analiza senzitivităţii nueste reprezentativă).

Indexul de dezvăluire a informaţiilorreferitoare la riscurile asociate instru-mentelor financiare (IFRS_RD) s-adeterminat prin aplicarea metodei clasi-ficării binare (binary classification), fie-cărui element fiindu-i atribuită valoarea„1”, în cazul dezvăluirii sale în cadrulraportului anual, respectiv valoarea „0”,în caz contrar.Pentru testarea corelaţiilor dintre atri-butele guvernanţei corporative şi gra-dul de dezvăluire a informaţiilor amrecurs la calcularea coeficientuluiPearson, utilizat de obicei în vedereaaprecierii intensităţii dependenţei linia-re dintre două variabile, care poate luavalori cuprinse între „1”, ce relevă exis-tenţă unei legături directe perfecte, şi„-1”, ce indică inexistenţa unei corelaţiiliniare între cele două variabile.Această analiză a posibilelor corelaţiiexistente între variabilele analizate neoferă indicii referitoare la sensul şisemnificaţia influenţelor dintre variabi-lele independente şi variabila depen-dentă, permiţându-ne astfel să accep-

tăm sau să respingem ipotezele de cer-cetare formulate.

REZULTATELE CERCETĂRIIValorile coeficientului Pearson ce re -flectă corelaţiile existente între toatevariabilele considerate în cadrul pre-zentei analize, precum şi nivelul desemnificaţie al acestora sunt detaliateîn Tabelul 2.Rezultatele oferite de matricea corela-ţiilor relevă o influenţă pozitivă semnifi-cativă de probabilitate ridicată şi valoa-re medie a caracterului independent alactorilor implicaţi în procesul de guver-nanţă corporativă. Din analiza valorilor înregistrate decoeficientul Pearson se observă exis-tenţa celei mai puternice influenţe de

sens pozitiv în cazul variabilei B_Indep,ce reflectă caracterul independent almembrilor consiliului de administraţie,intensitatea acesteia fiind una medie(0,513), însă semnificativă statistic cu oprobabilitate de 99% (Sig. <0,01). Ceamai slabă influenţă asupra gradului dedezvăluire a informaţiilor o are caracte-rul independent al membrilor comitete-lor consiliului, valoarea înregistrată decoeficientul de corelaţie Pearson fiindde numai 0,372. Analiza corelaţiilor identificate pentrufiecare variabilă independentă analiza-tă, oferind argumente în vedereaacceptării sau respingerii ipotezelor decercetare formulate este detaliată încele ce urmează, bazându-se totodatăşi pe rezultatele analizei regresionaleprezentate în Tabelul 3.


Independenţa consiliului deadministraţiePlecând de la prezumţia că o proporţiemai mare de membri independenţi încomponenţa consiliului de administra-ţie va conduce la o monitorizare maieficientă, pe considerentul că membriine-executivi au capacitatea de a con-trola şi limita acţiunile oportuniste aleconducerii, a fost aşteptată şi o deschi-dere mai mare spre transparenţă, ceeace a condus la formularea următoareiipoteze de cercetare: H1: Există o asociere pozitivă între

independenţa consiliului de admi-nistraţie şi transparenţă.

Conform valorilor înregistrate de coefi-cientul Pearson şi a rezultatelor anali-zei regresionale există o corelaţie pozi-tivă semnificativă de intensitate peste

valoarea medie şi probabilitate de 99%(Sig. <0,01) între variabilele testate(0,513), care este explicată în proporţiede 26,3%. Astfel, ipoteza de cercetareformulată (H1) este acceptată şi prinurmare cu cât ponderea membrilor ne-executivi este mai mare în cadrul con-siliului de administraţie cu atât transpa-renţa informaţională este mai ridicată.

Aşadar, rezultatele obţinute susţin mo -tivul pentru care membrii independenţidin structura de guvernare au fost ade-sea percepuţi ca instrumente de moni-torizare a comportamentului manage-rial (Rosenstein and Wyatt, 1990)menite să sporească cantitatea şi cali-tatea informaţiilor dezvăluite (Famaand Jensen, 1983), conducând la con-solidarea bunelor practici de guvernan-ţă corporativă.

117/2013

„Independenţa” s-a dovedit a fi o

trăsătură definitorie aunui sistem de bună

guvernanţă corporativămenit să reducă

posibilele conflicte de interese

dintre „principal”(acţionariatul)

şi „agent” (managementul)

Independenţa comitetelor consiliului de administraţieBazându-ne pe prezumţia că nu numaisimpla existenţă a comitetelor consiliu-lui de administraţie (de numire, deremunerare, de audit) este benefică înasigurarea transparenţei informaţiona-le, ci, mai mult decât atât, calitateaacestora evaluată prin prisma indepen-denţei membrilor săi este de asemeneacapabilă să confere soliditate structuriide guvernare şi implicit să ofere încura-jări în direcţia dezvăluirii de informaţii, afost formulată următoarea ipoteză decercetare:H2: Există o asociere pozitivă între in -

de pendenţa membrilor comitetelorconsiliului de administraţie şi trans-parenţă.

Valorile coeficientului Pearson reflectăşi de această dată existenţa unor core-laţii pozitive între variabilele testate,având o intensitate sub medie (0,372)şi o probabilitate de 99% (Sig. <0,01),ce este explicată în doar 13,8% dincazuri, conform rezultatelor oferite deanaliza regresională efectuată. Cutoate acestea, ipoteza de cercetare for-mulată (H2) poate fi acceptată şi, prinurmare, cu cât nivelul de independenţăîn rândul comitetelor consiliului deadministraţie este mai ridicat cu atâtgradul de transparenţă informaţionalăeste mai mare.Astfel, rezultatele obţinute sunt în asen-timentul evidenţelor oferite de literaturade cercetare potrivit cărora comiteteleformate în exclusivitate din membriindependenţi au tendinţa de a fi multmai active şi eficiente în desfăşurareaactivităţilor lor, contribuind astfel la omai bună informare a tuturor părţilorinteresate (Raghunandan et al., 2001).Independenţa personalităţiidominanteBazându-ne pe prezumţia că în generalconsiliul de administraţie este ineficient

atunci când deciziile conducerii nu potfi controlate şi acest aspect intervine însituaţia în care directorul executiv şipreşedintele consiliului de administraţiesunt una şi aceeaşi persoană, deoare-ce directorul executiv este practic pusîn ipostaza de a-şi monitoriza şi contro-la propriile decizii şi activităţi şi, prinurmare, acţiunile sale s-ar putea să nufie efectuate în interesul acţionarilor,afectând totodată negativ şi nivelul dedezvăluire a informaţiilor, a fost formu-lată următoarea ipoteză de cercetare:H3: Există o asociere pozitivă între in -

dependenţa preşedintelui consiliu-lui de administraţie şi transparenţă.

Potrivit rezultatelor statistice obţinute,există o corelaţie pozitivă semnificativăde intensitate sub medie (0,430) şi oprobabilitate de semnificaţie de 99%(Sig. <0,01) între variabilele testate,care este explicată în 18,5% din cazuri.Prin urmare, rezultatele obţinute nepermit acceptarea ipotezei de cerceta-re formulate (H3) şi, în consecinţă, roluldual al directorului executiv în structuri-le de guvernanţă corporativă este aso-ciat negativ cu gradul de transparenţăinformaţională.

Mai mult decât atât, independenţa con-siliului de administraţie este constrânsăîn situaţia dualităţii personalităţii domi-nante, iar capacitatea sa de a-şi exerci-ta rolul de supraveghere este afectatănegativ (Finkelstein and D’Aveni, 1994;Gul and Leung, 2004; Millstein, 1992).Pe de altă parte, dacă preşedinteleconsiliului de administraţie este inde-pendent, acesta nu are niciun interesde a nu furniza utilizatorilor informaţiilenefavorabile entităţii, unicul său rol fiindacela de a intensifica procesul demonitorizare acţionând ca un „contro-lor” independent al directorului executiv(Collier and Gregory, 1999).În concluzie, toate cele trei ipoteze decercetare formulate în vederea testării

posibilelor asocieri dintre caracterulindependent al principalilor actori impli-caţi în procesul de guvernanţă corpora-tivă şi transparenţa informaţională aufost acceptate.

Concluzii, limite, perspective

Sistemul bancar are caracteristici apar-te faţă de firme în general atât în ceeace priveşte modul de organizare, cât şifuncţiile şi riscurile asociate activităţilorlor, motiv pentru care instituţiile de cre-dit fac obiectul unor reglementări spe-ciale, începând de la cerinţele minimede capital impuse, cerinţele de admi-nistrare a riscurilor şi până la cele maibune practici de guvernare. Toate aces-tea justifică aşadar şi necesitatea asigu-rării unei guvernanţe corporative maiputernice, cu principii şi reguli clare caresă asigure bunul mers al activităţilor,asumarea unor decizii oportune şi in -formarea corespunzătoare a tuturorcelor interesaţi. Totodată, sistemul fi -nan ciar-bancar este esenţial pentru sta-rea de sănătate a economiei, deoareceîndeplineşte o funcţie de bază, aceeade canalizare a fondurilor provenite dineconomii către scopuri investiţionale. Încazul în care sistemul financiar nu înde-plineşte corect acest rol, economia nupoate funcţiona eficient, iar creştereaeconomică va fi grav afectată. Una din cauzele majore care pot contri-bui la funcţionarea necorespunzătoarea sistemului financiar sunt informaţiileasimetrice ce conduc la două problemede bază în sistemul financiar-bancar:selecţia adversă nefavorabilă şi hazar-dul moral, fiind indirect asociate şi cuaşa-numita problemă a liberului arbitru.Cu alte cuvinte, conform teoriei agen-ţiei, asimetria informaţională poate con-duce la „dileme morale” printre „princi-pali”, cauzate de imposibilitatea de a



evalua şi stabili cu exactitate valoareadeciziilor luate de „agent”, ce beneficia-ză de avantajul accesului direct la infor-maţii, având astfel posibilitatea de a luadecizii urmărind-şi propriile interese. Pentru a controla această problemă aagenţiei şi a se asigura că manageriiacţionează în interesul acţionarilor aufost identificate de-a lungul timpuluidouă instrumente de guvernare corpo-rativă şi anume: monitorizarea compor-tamentului managerilor („agenţilor”), cuscopul de a se asigura că aceştia acţio-nează în interesul acţionarilor („princi-palilor”), şi divulgarea voluntară a unorinformaţii suplimentare pentru a furnizao imagine cât mai cuprinzătoare a acti-vităţii de ansamblu a entităţii, contri-buind astfel la intensificarea transpa-renţei informaţionale. Ceea ce poatecontribui benefic în acest sens s-adovedit de-a lungul timpului a fi carac-terul independent al diverşilor actoriimplicaţi în acest proces. Bazându-ne pe aceste premise, studiulnostru a fost conceput să ofere o anali-ză a impactului pe care „principiul inde-pendenţei” îl poate avea asupra trans-parenţei informaţionale.

Spre deosebire de cercetările anterioa-re, orientate spre obiective oarecumsimilare – testarea posibilelor influenţeale guvernanţei corporative asupravalorii unei entităţi sau a gradului detransparenţă – analiza empirică efec-tuată în prezentul studiu reprezintă oabordare mai aparte a acestei proble-matici. Astfel, prezenta cercetare nuanalizează posibilele influenţe alediverselor trăsături pe care unul saumai mulţi actori implicaţi în procesul deguvernanţă corporativă le are asupragradului de transparenţă, ci urmăreşteimpactul aceloraşi caracteristici, şianume „independenţa”, în cazul tuturoractorilor implicaţi (management, consi-liu de administraţie şi comitetele aces-

tuia). Totodată, analiza efectuată aduceun plus de valoare în sfera cercetărilorprivind guvernanţa corporativă, fiindorientată asupra unui domeniu specificde activitate, cel financiar-bancar, ce afost destul de puţin explorat sub acestaspect până în prezent, oferind astfel oimagine cuprinzătoare a întregului sis-tem bancar european. Strâns legată de sfera de activitatesupusă analizei, precum şi de faptul cădesfăşurarea unei activităţi eficiente şimenţinerea acesteia în limitele unorparametri normali ai riscului reprezintăpreocuparea comună atât a autorităţilorde supraveghere bancară, cât şi a ac -ţionarilor instituţiilor de credit, a stat şidecizia de a ne focaliza atenţia asupratransparenţei informaţiilor privind prin-cipalele riscuri specifice activităţii ban-care şi anume riscul de credit, de piaţăşi de lichiditate. În vederea realizării acestor deziderateun rol deosebit de important îl joacăguvernanţa corporativă, respectiv mo -dul în care consiliul de administraţie şicomitetele acestuia, precum şi condu-cerea superioară a unei bănci suprave-ghează bunul mers al activităţilor, per-miţând autorităţii de supraveghere săacorde un plus de încredere proceselorde control intern ale băncii. În concluzie, obiectivul propus - testa-rea impactului pe care principiul inde-pendenţei privit ca o trăsătură a actori-lor implicaţi în procesul de guvernanţăcorporativă îl exercită asupra transpa-renţei informaţiilor referitoare la riscuri-le specifice sectorului bancar la niveleuropean – îi conferă cercetării între-prinse un plus de originalitate şi implicitvaloare adăugată.Rezultatele obţinute în urma analizeiîntreprinse în prezentul studiu sunt înasentimentul evidenţelor empirice existente ce au stat la baza celor treiipoteze de cercetare formulate, permi-

ţându-ne astfel acceptarea lor în totali-tate. Mai mult decât atât, impactul pe careprincipiul independenţei, testat prinprisma consiliului de administraţie, apreşedintelui şi respectiv a comiteteloracestuia, îl are asupra gradului detransparenţă a informaţiilor privind riscurile s-a dovedit a fi unul pozitiv şi semnificativ din punct de vedere sta-tistic. Aşadar, „independenţa” s-a dovedit a fio trăsătură definitorie a unui sistem debună guvernanţă corporativă menit săreducă posibilele conflicte de interesedintre „principal” (acţionariatul) şi„agent” (managementul), în timp cedualitatea personalităţii dominante estecapabilă să pericliteze semnificativ ceamai importantă funcţie a structurilor deguvernare, aceea de a monitoriza, dis-ciplina şi recompensa conducerea exe-cutivă, permiţând totodată directoruluiexecutiv să manifeste un comporta-ment oportunist, din cauza dominaţieipe care o exercită asupra consiliului deadministraţie prin prisma funcţiei salede preşedinte.Prin urmare, rolul membrilor indepen-denţi în componenţa structurilor deguvernare este de a monitoriza şi con-trola acţiunile conducerii executive,adesea marcate de un comportamentoportunist (Jensen and Meckling,1976). Astfel, existenţa unei ponderi ridicatede directori ne-executivi conduce la omai bună monitorizare a activităţilordesfăşurate, limitând astfel oportunis-mul managerial. În plus, membrii provenind din afaraentităţii, ale căror interese sunt aliniateîn mică măsură celor manifestate deconducerea executivă, sunt adeseaînclinaţi în a încuraja entităţile să dez-văluie cât mai multe informaţii investito-

7/2013 13




rilor, întrucât ei nu sunt „afiliaţi” entităţiica angajaţi, ci sunt percepuţi drept„reprezentanţi independenţi ai interese-lor acţionarilor” (Pincus, et. al., 1989).Astfel, aşteptarea ca o reprezentaremare în componenţa structurilor deguvernare din partea membrilor prove-nind din afara entităţii să conducă la opublicare voluntară a unei game vastede informaţii pentru a demonstra pieţeifinanciare că îşi îndeplinesc în mod efi-cient atribuţiile, apărându-şi astfelreputaţia consacrată de „experţi înmonitorizare” (Patelli and Prencipe,2007) a fost în totalitate confirmată.Prin urmare, bazând-ne pe rezultatelestudiului empiric întreprins, putem afir-ma că o structură de guvernanţă corpo-rativă caracterizată prin independenţamembrilor consiliului de administraţie,inclusiv a preşedintelui acestuia, pre-cum şi a membrilor comitetelor sale arecapacitatea de a influenţa pozitiv nive-lul de dezvăluire a informaţiilor referi-toare la riscuri în rapoartele anuale,contribuind astfel la creşterea transpa-renţei informaţionale. În concluzie, apreciem că prezentul st u -diu reuşeşte să întrepătrundă as pec teteoretice specifice ariei guvernanţeicorporative cu elemente de cercetareempirică, fiind o sursă utilă de informa-ţie şi reflecţie pentru cititorii interesaţi.În plus, revizuirea literaturii de speciali-tate din prima parte a prezentului stu-diu prezintă o imagine de ansamblu aaspectelor studiate până în prezent înceea ce priveşte relaţia „independenţă– transparenţă” în guvernanţa corpora-tivă, oferind o sinteză folositoare înspecial mediului academic. Cu toate acestea, la fel ca orice cerce-tare întreprinsă, studiul efectuat prezin-tă şi limite (dimensiunea eşantionului,perioada analizată), ce trebuie priviteînsă drept provocări ce creează per-spective pentru cercetările viitoare.

Această lucrare a fost cofinanţată dinFondul Social European, prin ProgramulOperaţional Sectorial DezvoltareaResurselor Umane 2007-2013, proiectnumărul POSDRU/1.5/S/59184„Performanţă şi excelenţă în cercetareapostdoctorală în domeniul ştiinţelor eco-nomice din România”, UniversitateaBabeş-Bolyai din Cluj-Napoca fiindpartener în cadrul proiectului.

This work was supported from theEuropean Social Fund through SectoralOperational Programme HumanResources Development 2007-2013, proj-ect number POSDRU/1.5/S/59184„Performance and excellence in postdoc-toral research in Romanian economicsciences domain”, Babeş-BolyaiUniversity in Cluj-Napoca being a partnerwithin the project.

Acknowledgements

Allegrini, M. and Greco, G. (2011),Corporate boards, audit committe-es and voluntary disclosure: evi-dence from Italian Listed Com -panies, Journal of Managementand Governance, DOI: 10.1007/s10997-011-9168-3

Chau, G. and Gray, S.J. (2010), Familyownership, board independenceand voluntary disclosure: Evidencefrom Hong Kong, Journal ofInternational Accounting, Auditingand Taxation, Vol. 19, No.2, pp. 93-109

Cheng, E.C.M. and Courtenay, S.M.(2006), Board composition, regula-tory regime and voluntary disclosu-re, The International Journal ofAccounting, Vol. 41, pp. 262-289

Chiang, H.T. and He, L.J. (2010), Boardsupervision capability and informa-tion transparency, CorporateGovernance: An InternationalReview, Vol. 18, No. 1, pp. 18–31

Donnelly, R. and Mulcahy, M. (2008),Board structure, ownership, andvoluntary disclosure in Ireland,Corporate Governance: AnInternational Review, Vol. 16, pp.416–429

Gul, F.A. and Leung, S. (2004), Boardleadership, outside directors’ exper-tise and voluntary corporate disclo-sures, Journal of Accounting andPublic Policy, Vol. 23, No. 5, pp.

351–379Huafang, X. and Jianguo, Y. (2007),

Ownership structure, board compo-sition and corporate voluntary dis-closure: Evidence from listed com-panies in China’, Managerial Au -diting Journal, 22(6), pp. 604-619

Jensen, M.C. and Meckling, W.H.(1976), Theory of the firm: manage-rial behavior, agency costs andownership structure, Journal ofFinancial Economics, Vol. 3, pp.303-360

Lim, S., Matolcsy, Z. and Chow, D.(2007), The association betweenboard composition and differenttypes of voluntary disclosure,European Accounting Review, Vol.16, No. 3, pp. 555–583

Organisation for Economic Co-opera-tion and Development OECD(2004), OECD Principles ofCorporate Governance

Shamsul, N.A. (2004), Board composi-tion, CEO duality and performanceamong Malaysian listed compa-nies, Corporate Governance:International Journal of Business inSociety, 4(4), pp. 47-61

Schmid, M.M. and Zimmermann, H.(2008), Should chairman and CEObe separated? Leadership structureand firm performance in Switzer -land, Schmalenbach Business Re -view, Vol. 60, No. 2, pp. 182-204

Referinţe bibliografice selective

157/2013

* Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: carmen.bo [email protected]

** Conf. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: irimie.po [email protected]

*** Lect. univ. dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Auditing Fair Value Measurements: a Conceptual Approach

Key words: fair value, estimates, level 3 inputs, assumptions, fraud, materiality

JEL Classification: M41, M42

Abstract

Cuvinte cheie:valoare justă, estimări, date de intrare de nivelul 3, presupuneri, fraudă, prag de semnificaţie

cercetare

Carmen Giorgiana BONACI*, Irimie Emil POPA** & Alin Ionel IENCIU***

Being seen as a shift in accounting paradigms, fair value isnow being used within accounting research literature for a sig-nificant period of time. The concept’s theoretical and practicalevolution has always raised significant debates. Still, thedebates were enhanced even more through the recent turbu-lent times of the financial crisis. Issues related to fair valuemeasurements in illiquid markets, fair value’s pro-cyclicaleffect and the volatility it includes within financial statements,only represent a few difficult tasks for both professionals in thefield of economics and for the corresponding regulatory bod-ies. Moreover, fair value has regularly been on the agenda ofdifferent standard setting bodies for a few years now. Whileaccounting regulators struggle with fundamental questionssuch as whether fair value accounting is useful from the faith-ful representation’s perspective and that of the stakeholders’

needs, fair value also makes financial auditors’ task quite dif-ficult when having to express an opinion on financial state-ments and to audit accounting estimates, including fair valueaccounting estimates and related disclosures. This study triesto offer an overview on auditing fair value measurements andmain aspects that should be considered under such circum-stances. Determining fair value through the use of level 3inputs, as they are called both within SFAS 157 Fair ValueMeasurements and IFRS 13 Fair Value Measurements, mightrepresent a difficult task for preparers. This is also true for audi-tors having to audit them. Testing fair value measurementsrequires testing of the management’s significant assum ptions,of the reliability of these assumptions, of the valuation modeland also of the underlying data. All these aspects are beinganalyzed and discussed from a conceptual point of view.

Auditarea evaluărilor la valoare justă::o abordare conceptuală

Introducere: scurt istoric al valorii juste

din perspectiva raportăriifinanciare

Analiza dezvoltată la nivelul lucrăriinoastre trebuie poziţionată în zonaraportării financiare, propunându-şi dis-cutarea la nivel conceptual a unei pro-blematici extrem de complexe şi largdezbătute de-a lungul ultimilor ani, pre-cum evaluarea la valoare justă şi audi-tarea valorilor juste incluse în cadrulsituaţiilor financiare şi prezentate prinintermediul procesului de raportarefinanciară. În timp ce auditarea valorilorjuste este adesea dificilă în lipsa infor-maţiilor calitative ce ar trebui să le înso-ţească, considerăm incontestabilă im -portanţa termenului de valoare, termencu o semnificaţie pe cât de evidentă, peatât de complexă. Mai mult chiar, subli-niem conceptul de standard al valoriipe care literatura de specialitate îl atri-buie diferitelor definiţii însoţite de infor-maţiile suplimentare aferente (precumcondiţii de aplicare, indicaţii de evalua-re etc.). Bonaci (2009) apreciază valoa-rea justă de piaţă (eng. fair marketvalue) şi valoarea justă (eng. fair value)ca fiind cel mai des utilizate standardeale valorii, atribuind celui din urmă oabordare mai cuprinzătoare, relevatăprintr-o simplă analiză la nivel lingvistic.Dacă valoarea justă a unui activ poatefi reprezentată de valoarea sa de piaţă,valoarea sa intrinsecă sau, în unelesituaţii, o valoare de schimb ori chiar ovaloare lichidativă, valoarea justă depiaţă este mai limitativă din cauza utili-zării cuvântului piaţă. Ne vom concen-tra în cele ce urmează analiza asupraconceptului de valoare justă ce estedefinită în termeni ai raportărilor finan-ciare, în timp ce valoarea justă de piaţă

reprezintă fundamentul tuturor concep-telor judecătoreşti pentru valoare.Factori precum nivelul de complexitateal realităţii economice cotidiene şi nive-lul de dezvoltare şi globalizare a pieţe-lor financiare fac şi mai dificil de atinsun consens asupra manierei de defini-re a valorii din perspectiva diferitelorpărţi interesate. Evaluarea pentru ra -portări financiare rămâne aşadar unuldintre cele mai controversate aspecteatât la nivelul literaturii de specialitate,cât şi la nivelul practicii profesioniştilordin domeniul economic. Rérolle (2008)subliniază percepţia conform căreiacontabilitatea costurilor istorice a deve-nit oarecum depăşită în lumina comple-xităţii actualelor probleme ridicate demediul economic, fapt ce a determinatînlocuirea treptată a costurilor istoricecu valori juste. Un rol semnificativ înrealizarea acestei schimbări de para-digme l-au avut organismele de regle-mentare contabilă din sfera internaţio-nală, în speţă IASB (InternationalAccounting Standards Board) şi FASB(Financial Accounting StandardsBoard). Menţionăm în acest sensAcordul pentru Evaluări de la Toronto,încheiat între IASB şi FASB în 2003 înîncercarea de a atinge convergenţa îndomeniul evaluărilor pentru raportărifinanciare (Fishman et al., 2007). Înceea ce priveşte valoarea justă la nive-lul standardelor de raportare financiarăemise de către IASB şi FASB, putemspune că în principiu convergenţa cuopţiunea valorii juste cuprinse în cadrulIAS 39 Instrumente financiare: recu-noaştere şi evaluare a fost atinsă prinintermediul SFAS 159 Opţiunea valoriijuste pentru active financiare şi datoriifinanciare, rămânând însă diferenţe înceea ce priveşte informaţia de prezen-tat, excepţiile de aplicare şi criteriile deeligibilitate în scopul folosirii opţiunii. În

timp ce SFAS 159 nu includea niciorestricţie privind aplicarea opţiunii valo-rii juste, IAS 39 a fost amendat cu sco-pul introducerii unor restricţii apărutedrept consecinţă a negocierilor deadoptare a IFRS-urilor (InternationalFinancial Reporting Standards) la nive-lul Uniunii Europene.Un fapt interesant de observat este că,în ciuda iniţiativelor luate de cătreFASB în dezvoltarea unor proiecte le -gate de evaluarea la valori juste, IASBeste cel care introduce pentru primadată opţiunea valorii juste, prin revizui-rea realizată asupra IAS 39 în 2003.Când vine vorba despre acel standardde raportare financiară ce se doreşte areprezenta un cadru conceptual alvalorii juste, tot FASB a făcut primulpas, înfiinţând în anul 2003 un grup1,menit să asigure sprijin activităţii deru-late de către FASB, ce reunea experţicontabili, auditori şi experţi evaluatori.În 2004 FASB elabora proiectul deexpunere privind evaluarea valorii justecare, ulterior expunerii comentariilorpublice şi altor deliberări suplimentare,duce la emiterea în octombrie 2005 aunei prime schiţe de lucru, urmată decea de-a doua, în martie 2006, pentruca în toamna lui 2006 să fie emis SFAS157 Evaluări ale valorii juste. IASB a deschis proiectul privind eva-luarea valorii juste în cadrul MoU(Memorandum of Understanding), emi-ţând un document de discuţii în noiem-brie 2006, urmat de un proiect de expu-nere în mai 2009, acesta din urmăbazându-se în mod semnificativ peSFAS 157. Important de menţionat suntşi scrisorile de comentarii primite decătre IASB drept răspuns la acest pro-iect de expunere ce solicitau colabora-rea celor două organisme în scopuldezvoltării unor prevederi comunevizând evaluarea valorii juste şi prezen-

1 Valuation Resource Group – VRG.


Carmen Giorgiana BONACI, Irimie Emil POPA & Alin Ionel IENCIU

tarea de informaţii aferente acestui pro-ces. În mai 2011 IASB emite standardulomolog pentru SFAS 157 sub formaIFRS 13 Evaluarea valorii juste. Din co -lo de cursul istoric interesant al eveni-mentelor, o analiză corectă a evoluţiiloranterior prezentate impune considera-rea recentei crize economico-financia-re (proiectul fiind chiar inclus în catego-ria proiectelor legate de criza economi-co-financiară), ce a adus în discuţie oserie de aspecte problematice, contri-buind aşadar la prelungirea procesuluide elaborare a standardului. Aspectestringente aduse în lumina reflectoare-lor de către recentele circumstanţe pro-blematice, precum larg dezbătuta pro-blemă a evaluării valorilor juste încadrul unor pieţe ce nu mai sunt active,au impus de asemenea realizarea a oserie de revizuiri asupra SFAS 157 (pecare îl avem astăzi sub forma de Topic820) ce văzuse lumina tiparului anteriordeclanşării crizei economico-financia-re. Ţinând cont de larga răspândire afolosirii referenţialului contabil interna-ţional, precum şi de interesul pe careacesta îl prezintă atât la nivel naţional,cât şi european2, vom focaliza, în con-tinuarea studiului nostru, analiza asu-pra acestuia. Având în vedere obiectivele asumate lanivelul lucrării, am considerat în conti-nuare oportună următoarea structura-re: detalierea la nivelul unei secţiunidistincte a motivaţiei din spatele dez-voltării lucrării noastre şi a metodologieide cercetare implementate în scopuldezvoltării acesteia; dedicarea uneisecţiuni a lucrării în scopul abordării

valorii juste în contextul recentei crizeeconomico-financiare, secţiune argu-mentată prin importanţa acordată dez-baterilor pe marginea valorii juste, ceau fost generate în contextul particula-rităţilor mediului economic în aceastăperioadă; o parte semnificativă a lucră-rii dezvoltă secţiunea dedicată valoriijuste în contextul procesului de raporta-re financiară, impunând realizarea uneisinteze de conţinut asupra prevederilorreglementărilor contabile legate deevaluarea valorilor juste şi prezentareade informaţii, sinteză ce este ulteriorexploatată în interpretarea dificultăţilorapărute în implementarea practică aacestor prevederi şi mai ales a aspec-telor cheie ce pot conduce la cazuri defraudă; ultima secţiune a lucrării con-cluzionează asupra rezultatelor obţinu-te prin orientarea discuţiei către profe-sioniştii din sfera contabilă confruntaţi cuprobleme legate de utilizarea valorilorjuste în procesul raportării financiare.

Motivaţia şi metodologia studiuluiVăzută adesea precum o schimbare deparadigme, utilizarea evaluării la valorijuste în procesul raportării financiare areprezentat întotdeauna un subiectextrem de controversat. Dezbaterileaprinse derulate pe marginea acestuiconcept de-a lungul evoluţiei sale atâtîn plan teoretic, cât şi practic au fost şimai mult amplificate odată cu declan-şarea recentei crize economico-finan-ciare. În timp ce organismele de regle-

mentare contabilă sunt în căutare derăspunsuri pentru întrebări fundamen-tale legate de măsura în care utilizareavalorii juste în procesul raportării finan-ciare este benefică din perspectivaunei reprezentări exacte şi a nevoilorutilizatorilor, valoarea justă face cusiguranţă extrem de dificilă şi sarcinaauditorilor financiari puşi în situaţia dea audita estimările contabile, inclusivestimările contabile la valoare justă şiprezentările aferente. Studiul nostruîncearcă să ofere o imagine de ansam-blu asupra valorii juste utilizate în pro-cesul raportării financiare, prin conside-rarea evaluării şi prezentării de infor-maţii, dar şi a auditării informaţiei astfelprezentate. Obiectivul astfel propuseste urmărit prin dezvoltarea unei ana-lize la nivelul literaturii de specialitate şisublinierea principalelor aspecte legatede valoarea justă ce au fost evidenţiateîn contextul recentei crize economico-financiare, realizarea unei sinteze deconţinut asupra prevederilor reglemen-tărilor contabile legate de evaluarea va -lorilor juste şi prezentarea de informaţii,interpretarea dificultăţilor apărute înimplementarea practică a acestor pre-vederi şi mai ales a aspectelor cheie cepot conduce la cazuri de fraudă şi înfinal orientarea discuţiei către profesio-niştii din sfera contabilă confruntaţi cuprobleme legate de utilizarea valorilorjuste în procesul raportării financiare. Având în vedere obiectivul anterior for-mulat al lucrării noastre, am consideratoportună implementarea unei metodo-logii a cercetării ştiinţifice bazate înprincipal pe revizuirea literaturii de spe-

2 Având în vedere adoptarea în iulie 2002 de către Parlamentul European şi Consiliu a Regulamentului (CE) 1606/19.07.2002 (privind aplicareaStandardelor Internaţionale de Contabilitate) ce obligă societăţile Uniunii Europene ale căror titluri sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă regle-mentată ca începând cu exerciţiul financiar 2005 să întocmească situaţiile financiare consolidate (în acelaşi timp statele membre au libertateade a permite sau chiar solicita aplicarea IAS/IFRS-urilor şi de către societăţile listate în cadrul situaţiilor financiare individuale sau de către socie-tăţile nelistate pentru situaţiile financiare consolidate şi/sau individuale) în conformitate cu IAS-urile adoptate de UE (Regulamentul oferă state-lor membre posibilitatea de a amâna obligativitatea pentru societăţile cotate în afara UE şi care întocmesc situaţii financiare consolidate în con-formitate cu alte standarde internaţionale de contabilitate). Amploarea şi complexitatea acestei conversii din punct de vedere contabil sunt subli-niate de către însuşi preşedintele IASB, Sir David Tweedie, ca fiind cea mai mare schimbare ce afectează afacerile în Europa de la introduce-rea monedei euro (Brackney & Witmer, 2005, p. 6, citat de Müller, 2010).

7/2013 17

Auditarea evaluărilor la valoare justă

cialitate şi analiză de conţinut. Metodo -lo gia aferentă revizuirii literaturii despecialitate permite dezvoltarea uneianalize critice şi evaluative asupra aceea ce s-a publicat în cadrul literaturiide specialitate contabile cu privire lavaloarea justă. Pe lângă dezvoltareaunei prezentări generale asupra tema-ticii abordate, metodologia aleasă a fiaplicată impune un anumit tipar organi-zaţional care combină sumarizarea şisintetizarea. Mai precis, analiza fiecăruistudiu considerat impune următoareleaspecte: formularea întrebării, identifi-carea relevanţei, aprecierea calităţii,sumarizarea manierei de documentareşi interpretarea rezultatelor. Analiza deconţinut a fost aplicată în special înscopul realizării unei sinteze asupraprevederilor reglementărilor contabilelegate de evaluarea valorilor juste şiprezentarea de informaţii, dar şi îninterpretarea dificultăţilor apărute înimplementarea practică a acestor pre-vederi şi a aspectelor cheie ce pot con-duce la cazuri de fraudă. Rezultatele ob -ţinute sunt discutate prin referire la pro-fesioniştii din sfera contabilă, apelânddin nou la sumarizare şi sintetizare.

Abordări ale valoriijuste în contextul

recentei crize economico-financiare

Ionaşcu (2013) subliniază existenţa lanivelul literaturii de specialitate a opinii-lor conform cărora utilizarea valoriijuste în procesul raportării financiare agenerat o percepție eronată asupraperformanțelor viitoare ale companiilor.Dincolo de a fi considerată de cătreunele studii ca fiind un factor contribu-tor în declanşarea recentei crize eco-nomico-financiare, contabilitatea valoriijuste este de asemenea văzută de

către Mala şi Chand (2012) ca repre-zentând o ameninţare la adresa proce-sului de convergenţă a practicilor con-tabile la nivel internaţional. Se pare căaspectele problematice ridicate în con-textul recentei crize economico-finan-ciare au avut un impact semnificativ şiasupra proiectului de convergenţă con-tabilă, orientarea IASB-ului înspre eva-luări la valori juste reprezentând unuldintre cele mai dezbătute subiecte înaceastă direcţie. Mala şi Chand (2012)subliniază presiunile exercitate decătre instituţiile financiare, organismelede reglementare şi alţi factori de deci-zie asupra IASB, în sensul revizuiriiprevederilor legate de contabilitatea lavalori juste. Cu toate acestea, ei con-cluzionează asupra efectului benefic alcriticilor aduse la adresa IASB (apăruteîn contextul crizei economico-financia-re) prin determinarea luării unor măsuride îmbunătăţire a cerinţelor din cadrulstandardelor de raportare financiară.Veron (2008) dezvoltă o pledoarie înapărarea conceptului valorii juste căru-ia îi asociază rolul mesagerului în con-textul recentei crize economico-finan-ciare, transformat adesea în „ţap ispă-şitor”, şi atrage atenţia asupra impor-tanţei considerării aspectelor legate deimplementare, ce sunt adesea subesti-mate. Relevantă ni se pare (din per-spectiva aprecierii impactului utilizăriievaluărilor la valori juste în procesulraportării financiare) şi sinteza realizatăde către Mala şi Chand (2012) cu privi-re la solicitarea folosirii valorii juste lanivelul IFRS-urilor şi respectiv a opţiu-nilor în a folosi valori juste la nivelulIFRS-urilor, prezentată în Tabelul 1.Un alt aspect extrem de dezbătut încontextul recentei crize economico-financiare este legat de mecanismelede recompensare a performanţei folosi-te în cadrul sectorului financiar (în spe-cial la nivelul instituţiilor de credit), fiindsubliniată ca o posibilă consecinţă afolosirii evaluărilor la valori juste, o

amplificare a focalizării asupra perfor-manţei pe termen scurt (Bonaci et al.,2012). Livne et al. (2011) analizeazărolul contabilităţii la valori juste la nive-lul mecanismelor de recompensareprin considerarea unui panel de bănciamericane pentru perioada 1996 -2008, demonstrând existenţa uneilegături pozitive între bonusurile înnumerar acordate directorilor executivişi evaluarea la valori juste a activelordeţinute pentru tranzacţionare, gestio-nate în scopul unui profit pe termenscurt, precum şi o legătură pozitivăîntre recompensele acordate directori-lor executivi şi evaluarea la valori justea activelor disponibile spre vânzare. Literatura de specialitate demonstrea-ză faptul că cele mai multe dificultăţipractice apărute în folosirea valoriijuste în cadrul procesului de raportarefinanciară sunt legate de estimărilenecesare determinării valorilor juste.Bolivar şi Galera (2012) susţin faptul căun element cheie în responsabilizareafinanciară a guvernelor îl reprezintăexistenţa unui set de standarde deraportare financiară general acceptat,analizând în acest sens capacitateacontabilităţii la valori juste de a contri-bui, prin transparenţă financiară. Maiprecis, aceştia dezvoltă o analiză dedetaliu asupra efectului pe care conta-bilitatea la valori juste o are asuprainteligibilităţii, comparabilităţii şi oportu-nităţii. Rezultatele obţinute demons-trează faptul că aplicarea unei contabi-lităţi la valori juste prezintă potenţial îna îmbunătăţi caracteristici precum inte-ligibilitatea, comparabilitatea şi oportu-nitatea, dar numai în contextul folosiriiunor măsuri obiective de estimare avalorilor juste (Bolivar şi Galera, 2012). Revenind asupra ideii conform căreiarecenta criză economico-financiară aadus conceptul valorii juste şi mai multîn lumina reflectoarelor, intensificândsuplimentar dezbaterile deja aprinse pe



marginea acestuia, considerăm utilăsintetizarea argumentelor pe care lite-ratura de specialitate le aduce în favoa-rea unei contabilităţi la valori juste, pre-cum şi a neajunsurilor aferente. Astfel,dacă ar fi să sintetizăm argumentele înfavoarea unei contabilităţi a valoriijuste, la care am ajuns în urma analizeidezvoltate, trebuie menţionate urmă-toarele aspecte: relevanţa valorilorjuste; implicita comparabilitate genera-tă prin utilizarea evaluării la valoarejustă; impactul asupra evaluării capita-lurilor proprii din perspectiva acţionari-lor; rolul valorii juste din perspectiva

teoriei stewardship-ului şi rolul în cadrulprocesului decizional atunci când suntdisponibile pieţe organizate active(lichide). O analiză justă a valorii justeimpune de asemenea menţionareaneajunsurilor aferente identificate lanivelul literaturii de specialitate, aces-tea fiind sintetizate în cele ce urmează:credibilitatea evaluărilor la valoarejustă atunci când acestea încorporeazăpresupunerile managementului; impli-caţiile asupra activităţilor de audit, audi-torii având de-a face cu riscuri mai ridi-cate atunci când trebuie să auditezeraţionamentul managementului; contri-

buţia la încorporarea bulelor speculati-ve în cadrul situaţiilor financiare; gene-rarea unor nepotriviri contabile sauaşa-zisul atribut mixt, afectând în modimplicit funcţia agregării; crearea deoportunităţi pentru contabilitate creati-vă şi dificultăţi tehnice în determinareavalorilor juste în cazul unor pieţe ne-lichide sau mai puţin active.Recenta criză economico-financiară aadus în prim plan o serie de aspecteproblematice ale utilizării valorii juste înprocesul raportării financiare, impu-nând adresarea unor întrebări dificileprecum: Pot presupunerile interne alemanagementului (precum fluxurile vii-toare de numerar aşteptate) să fie folo-site în evaluarea valorii juste în lipsaunor dovezi relevante din cadrul pieţei?Sunt tranzacţiile stabilite a fi neobişnui-te, reprezentative pentru valorile juste?În ce context este o vânzare realizatăîn condiţii neobişnuite reprezentativăpentru valoarea justă? Pot tranzacţiiledin cadrul unei pieţe inactive să afecte-ze evaluarea valorii juste? (Zyla, 2010).Relevant ni se pare însă faptul că, înciu da existenţei chiar a unor propuneride suspendare a standardelor de ra por -tare financiară ce prevedeau evaluări lavalori juste, organismele de re gle men -tare la nivel internaţional nu numai căau încurajat continuarea utilizării eva-luării la valori juste în procesul raportă-rii financiare, dar chiar au sugerat extin-derea folosirii acestora (Zack, 2009).

Valoarea justă în prezent: de la evaluare

la prezentare şi auditare Realizarea unei sinteze asupra preve-derilor actuale cu privire la valoareajustă utilizată în procesul raportăriifinanciare la nivel internaţional ne retri-

7/2013 19


mite la IFRS 13, aplicabil începând cu1 ianuarie 2013. Acesta defineştevaloarea justă dezvoltând un cadrupentru determinarea acesteia şi stabi-lind cerinţele cu privire la informaţiile cetrebuie prezentate, fără a aduce noicerinţe cu privire la cazurile ce impunevaluare la valoare justă. De aseme-nea, IFRS 13 înlocuieşte îndrumărilecu privire la evaluarea valorii juste exis-tente în diverse IFRS-uri, ce s-au dove-dit a fi adesea inconsecvente, oferind osursă unică de îndrumări ce trebuieaplicate acolo unde alte standarde per-mit sau solicită evaluarea la valorijuste. În ceea ce priveşte definiţia valo-rii juste, regăsim la nivelul IFRS 13aceeaşi abordare cu cea prevăzutăprin intermediul SFAS 157 (actualmen-te Topic 820), aceasta fiind definită careprezentând preţul care ar putea fi pri-mit la vânzarea unui activ sau plătitpentru a deconta o datorie, în cadrulunei tranzacţii obişnuite între partici-panţii pe piaţă, la data evaluării.Remarcăm, aşadar, folosirea extremde dezbătutei valori de ieşire, valoareajustă ţinând cont de acele caracteristiciale activului sau datoriei care ar fi con-siderate de către participanţii pe piaţăşi nefiind bazată pe utilizarea sau pla-nurile specifice entităţii (Bonaci, 2013).Implicaţii semnificative ale definiţiei seregăsesc la nivelul datoriei financiareprin faptul că nu se mai face referire lasuma la care poate fi decontată, ci maidegrabă la preţul plătit pentru a decon-ta (transfera) o datorie. Aşadar, valoa-rea justă a datoriei financiare trebuiedeterminată prin folosirea noţiunii detransfer şi nu prin presupunerea căaceasta va fi decontată cu cealaltăparte contractuală sau stinsă în altămanieră la data evaluării, valoareajustă fiind bazată pe preţuri cotate încadrul unei pieţe unde sunt transferatedatorii identice sau similare, atuncicând aceasta este disponibilă, iar încazul în care acest lucru nu este posi-bil şi datoria este deţinută de către o

altă entitate ca activ financiar, datoriava fi evaluată din perspectiva unui par-ticipant pe piaţă care deţine activul(KPMG, 2012).Regăsim în cadrul IFRS 13 şi ierarhiavalorii juste, care prioritizează datelede intrare aferente tehnicilor de evalua-re folosite în evaluarea valorii justedupă cum urmează (Bonaci, 2013):l Nivelul 1 cuprinde preţuri cotate

(neajustate) în cadrul unor pieţeactive, pentru active sau datoriiidentice. În mod evident acesteaoferă în principal cele mai credibileestimări ale valorii juste şi ar trebuifolosite de fiecare dată când suntdisponibile.

l Datele de intrare de nivelul 2cuprind alte date decât preţuri cota-te incluse la nivelul 1, dar care suntobservabile fie direct, fie indirect,pentru activul sau datoria evaluate,precum preţuri cotate pentru activesimilare în pieţe active, sau în pieţecare nu sunt active, ori nu sunt pre-ţuri cotate, dar reprezintă informaţiirelevante pentru evaluare saureprezintă informaţii coroborate dincadrul pieţei, fiind derivate din infor-maţii observabile în cadrul acesteiasau coroborate prin intermediulunor informaţii observabile în cadrulpieţei prin corelare sau alte mijloa-ce. Astfel de date sunt semnificativmai puţin subiective decât datele deintrare de nivelul 3. Ajustările nece-sare datelor de intrare de nivelul 2vor varia, aşadar, în funcţie de oserie de factori precum măsura încare datele fac referire la elementece sunt comparabile cu activul saudatoria evaluate, apărând diferenţeale diferitelor caracteristici, dar şide volumul sau nivelul activităţii dincadrul pieţei în care au fost obser-vate datele.

l Datele de intrare de nivelul 3 trebu-ie folosite doar în cazul în care nicidate de nivelul 1 şi nici date de

nivelul 2 nu sunt disponibile sau înunele cazuri pot fi folosite pentru aajusta datele de nivelul 2. Acesteavizează date de intrare neobserva-bile, care sunt folosite în evaluareavalorii juste în cazul în care nu suntdisponibile date de intrare observa-bile relevante, dar care reflectă pre-supunerile pe care participanţii pepiaţă le-ar face în evaluarea activu-lui sau datoriei, inclusiv presupunericu privire la risc. Astfel de date deintrare pot include datele proprii aleentităţii, fără ca valoarea justă săreprezinte o valoare specifică enti-tăţii, ci o valoare bazată pe piaţă.

Alexander şi Archer (2013) subliniazăfaptul că presupunerile cu privire la riscinclud riscul inerent unei anumite teh-nici de evaluare folosite în evaluareavalorii juste, precum modelul de deter-minare a preţului, şi riscul inerent date-lor de intrare folosite în aplicarea tehni-cii de evaluare. Astfel, o evaluare ce nuinclude o ajustare pentru risc nu arreprezenta o evaluare la valoare justăîn cazul în care participanţii pe piaţă arinclude o astfel de ajustare în evalua-rea activului sau a datoriei. Un exempluoferit este cazul realizării unei ajustăriatunci când există un nivel semnificativde incertitudine în evaluare, caz cepoate fi generat de o scădere semnifi-cativă a volumului sau nivelului de acti-vitate în comparaţie cu activitatea depiaţă normală aferentă activului saudatoriei (sau unor active sau datoriisimilare), entitatea stabilind că în aces-te condiţii un preţ cotat sau al tranzac-ţiei nu reprezintă o valoare justă.Chintesenţa ierarhiei valorii juste (con-siderată de altfel a fi un element centralal IFRS 13) ne arată că cea mai credi-bilă manieră de evaluare a valorii justeo reprezintă preţul cotat în cadrul uneipieţe active. Realitatea ne confruntăînsă adesea cu cazuri în care aceastăvariantă nu este disponibilă, iar în ast-



3 Standard ale cărui prevederi sunt însă semnificativ similare cu cele din cadrul omologului său Topic 820 din cadrul US GAAP-urilor. Această starede fapt poate fi privită ca rezultat al procesului de convergenţă contabilă internaţională (Mustaţă, 2008).

7/2013 21

fel de circumstanţe IFRS 13 solicităentităţilor folosirea tehnicilor de evalua-re prin care să maximizeze utilizareadatelor de intrare observabile relevanteşi să minimizeze utilizarea datelor deintrare neobservabile. Un concept nouintrodus prin intermediul IFRS 13 estecel de piaţă principală, evaluarea valo-rii juste trebuind să fie realizată princonsiderarea unei tranzacţii în cadrulpieţei principale pentru activul saudatoria evaluată. Piaţa principală estepiaţa cu cel mai mare volum şi nivel deactivitate. Numai în absenţa unei pieţeprincipale tranzacţia trebuie amplasatăîn cadrul pieţei celei mai avantajoase,reprezentând piaţa ce ar maximizasuma care ar putea fi primită la vânza-rea unui activ sau ar minimiza sumaplătită pentru a deconta o datorie,luând în considerare costurile tranzac-ţiei, fără ca acestea să devină o com-ponentă a valorii juste (IFRS 13).Dincolo de dezvoltarea unei sintezeasupra prevederilor reglementărilorcontabile cu privire la evaluarea valori-lor juste utilizate în procesul raportăriifinanciare, precum şi cu privire la infor-maţiile ce ar trebui prezentate referitorla acest proces, considerăm utilă foca-lizarea analizei noastre asupra implica-ţiilor pe care acestea le au la nivelulpracticii profesioniştilor din domeniulcontabil. În acest sens vom face referi-re în cele ce urmează la particularităţice conduc la întocmirea de situaţiifinanciare înşelătoare şi la fraudă.Frauda la nivelul situaţiilor financiareimplică nerespectarea cu bună-ştiinţăde către cei ce le întocmesc a prevede-rilor reglementărilor contabile în bazacărora acestea sunt declarate a fi fostîntocmite. În consecinţă, opinia audito-rului vine să confirme faptul că situaţii-le financiare prezintă cu fidelitate, sub

toate aspectele semnificative, pozițiafinanciară, performanţa financiară șifluxurile de trezorerie, în conformitatecu un anumit referenţial contabil.Considerăm aşadar oportună exploata-rea analizei de conţinut dezvoltate lanivelul reglementărilor contabile legatede evaluarea valorilor juste şi prezenta-rea de informaţii prin identificarea, din-colo de aspectele deja relevate în bazaliteraturii de specialitate analizate încadrul secţiunii anterioare, a dificultăţi-lor apărute în implementarea practică aacestor prevederi şi mai ales a aspec-telor cheie ce pot conduce la cazuri defraudă (abordate de asemenea decătre Zack, 2009).De cele mai multe ori, cazurile careimplică utilizarea tehnicilor legate decontabilitatea la valori juste pentru acomite fraudă în procesul raportăriifinanciare prezintă următoarele douăcaracteristici: metodele sunt adeseaextrem de complicate (dacă nu din altmotiv, cel puţin în virtutea complexităţiiregulilor contabilităţii la valori juste) şipot fi extrem de elaborate; sunt deregulă comise la nivelurile superioareale managementului (Zack, 2009).Revenind la însăşi definiţia valorii juste,având în vedere referirea făcută latranzacţia obişnuită, un potenţial riscde fraudă îl reprezintă determinareavalorii juste în mod inadecvat în bazaunor alte tranzacţii cunoscute, cândtranzacţiile citate nu sunt obişnuite saupiaţa activă nu este apreciată în modcorect. În determinarea valorii juste aunui activ, IFRS 13 face de asemeneareferire la considerarea celei mai buneutilizări a acestuia, utilizare ce poate ficonsiderată în mod denaturat cu scopulsupraestimării valorii activului în cauză. Abordările prezentate la nivelul stan-dardelor de raportare financiară cu pri-

vire la determinarea valorilor juste per-mit de asemenea identificarea unor ris-curi de fraudă, după cum urmează:abordarea bazată pe venit în cazul uti-lizării unor sume inadecvate aferentefluxurilor de numerar, considerării uneirate de actualizare inadecvate sau amanipulării momentelor asociate fluxu-rilor de numerar, toate acestea concre-tizându-se în posibilitatea manipulăriivalorii actuale; abordarea bazată pecost în cazul folosirii unor estimăriinadecvate legate de costul de înlocui-re sau realizarea unor ajustări inadec-vate legat de uzura morală; abordareabazată pe piaţă în cazul folosirii inadec-vate a informaţiilor (preţuri şi alte datede intrare) preluate prin intermediultranzacţiilor disponibile din cadrul pie-ţei. Trebuie de asemenea remarcat fap-tul că reglementările permit determina-rea valorilor juste atât intern (la nivelulentităţii raportoare), cât şi extern (decătre evaluatori independenţi), o altăproblemă care impune atenţie fiindraportul de evaluare, din cauza risculuifolosirii unui raport viciat. Toate aceste riscuri de fraudă sunt pre-zentate în strânsă legătură cu informa-ţia cantitativă prezentată prin interme-diul situaţiilor financiare, însă nu trebu-ie uitat faptul că informaţia calitativăeste de asemenea strict necesară încorecta apreciere a valorilor. Astfel, potfi identificate riscuri de fraudă şi dinperspectiva prezentării de informaţiisolicitate de către IFRS 13, acesteaacoperind în esenţă omiterea prezentă-rii de informaţii sau prezentarea deinformaţii inexacte (incorecte) în cadrulnotelor la situaţiile financiare. Dincolo de riscurile anterior discutate înbaza standardului de raportare finan-ciară ce dezvoltă un cadru pentrudeterminarea valorii juste (IFRS 13)3,


nu trebuie neglijate riscurile ce derivădin acele standarde ce impun sau per-mit evaluarea la valori juste a diferitelorelemente recunoscute în cadrul situaţii-lor financiare (standarde menţionate încadrul tabelului 1 anterior prezentat).Cu scop pur exemplificativ, putem faceîn acest sens referire la categoriile deactive financiare prevăzute în cadrulIAS 39 şi respectiv IFRS 9 Instrumentefinanciare4, ce au ca principală conse-cinţă evaluarea ulterioară la cost amor-tizat şi respectiv valoare justă. În sco-pul limitării posibilităţii de manipulare autilizării acestor categorii, IASB a im -pus iniţial imposibilitatea realizării unorreclasificări dintr-o categorie în alta.Circumstanţele recentei crize economi-co-financiare au forţat însă un compro-mis din partea IASB, care a amendat înanul 2008 IAS 39 în scopul acceptăriianumitor tipuri de reclasificări, scopulfiind bineînţeles ancorat în finalitatealegată de baza de evaluare folosită.Dacă ar fi însă să dezvoltăm o sintezăasupra direcţiei de manifestare a riscu-rilor de fraudă legate de evaluarea lavalori juste a elementelor de activ, ammenţiona următoarele: supraestimareacâştigurilor rezultate din creşteri ale va -lorii juste; recunoaşterea, dar subesti-marea pierderilor rezultate din scăderiale valorii juste; şi nerecunoaşterea pier - derilor rezultate din scăderi ale valoriijuste. În mod similar pot fi sintetizateriscurile de fraudă legate de evaluareala valori juste a elementelor de datorii,evoluţiile valorii juste fiind însă interpre-tate invers faţă de cazul activelor.

Concluzii şi discuţiiDinamica evoluţiilor înregistrate demediul economic pe parcursul ultimelordecenii aduce cu siguranţă o serie deprovocări la adresa profesiei contabile.

Suntem de părere că una dintre acesteprovocări este tocmai utilizarea valoriijuste în procesul raportării financiare,profesia contabilă fiind văzută de cătremulţi ca fiind responsabilă pentru pro-movarea acesteia la nivel internaţional(Zyla, 2010). În contextul în care atâtIASB, cât şi FASB dau curs cu hotărâ-re deciziei de orientare înspre folosireavalorii juste în cadrul procesului deraportare financiară, considerăm anali-za dezvoltată prin intermediul lucrăriinoastre ca fiind utilă tuturor celor impli-caţi în acest proces, fie ei manageri,contabili, auditori, evaluatori sau chiaranalişti financiari. Nu trebuie să uitămfaptul că orice evaluare a valorii justeimplică o serie de presupuneri, care înopinia noastră prezintă interes deosebitpentru toate categoriile anterior aminti-te. Dincolo de partea responsabilă dedeterminarea valorilor juste, nu trebuiesă neglijăm responsabilitatea pe caremanagementul o are vizavi de situaţiilefinanciare ale companiei şi implicit devalorile juste cuprinse în cadrul acesto-ra şi de informaţiile prezentate cu privi-re la aceste valori. Menţionam anteriorfaptul că reglementările la nivel interna-ţional permit determinarea valorilor jus -te atât intern (la nivelul entităţii rapor-toare), cât şi extern (de către evaluatoriindependenţi). Un aspect interesant le -gat de profesioniştii evaluatori constăîn faptul că aceştia pot fi regăsiţi îndouă ipostaze, după cum urmează: ceade expert al managementului (în speţăexpert care realizează estimarea valo-rilor juste) sau cea de expert al audito-rului (evaluatorul furnizând suport pen-tru audit în cursul verificării situațiilorfinanciare). Aceste două ipostaze suntanalizate în detaliu de către Stanciu(Crişan) (2013).Determinarea unor valori juste poatereprezenta o sarcină extrem de dificilă

din perspectiva întocmirii situaţiilor fi -nanciare, dar nu este cu nimic maiuşoa ră nici atunci când se pune proble-ma auditării estimărilor contabile, inclu-siv a estimărilor contabile la valoarejustă şi a prezentărilor aferente. King(2006) apreciază că atâta vreme cât îşiiau responsabilităţile în serios, auditoriiacţionează precum un control asupraoptimismului natural al managementu-lui companiei şi al antreprenorilor.Atunci când vorbim însă despre valorijuste fundamental derivate în bazaraţionamentului şi aserţiunilor cu privirela viitor făcute de către management,se pune problema posibilităţii exercită-rii unui audit asupra acestora (King,2006). Sintetizând, putem spune cătestarea evaluărilor la valoare justăprezentate de către entităţi presupuneîn fapt testarea presupunerilor semnifi-cative făcute de către management, agradului de încredere acordat acestorpresupuneri, a modelului de evaluarefolosit şi nu în ultimul rând a datelorfolosite. În ceea ce priveşte standarde-le de audit ce trebuie avute în vedere înasumarea unei astfel de activităţi, men-ţionăm cu prioritate ISA 500 Probe deaudit, ISA 540 Auditarea estimărilorcontabile, inclusiv a estimărilor conta bi -le la valoarea justă și a prezentăriloraferente şi ISA 620 Utilizarea activitățiiunui expert din partea auditorului. Înceea ce priveşte responsabilităţile au -ditorului legate de riscurile de fraudăprin utilizarea valorii juste în procesulraportării financiare, Zack (2009) clasi-fică aceste responsabilităţi în următoa-rele categorii: aprecierea riscului aso-ciat unor denaturări semnificative lanivelul situaţiilor financiare; înţelegereadesignului şi implementării mecanis -me lor de control intern ale entităţii asu-pra utilizării valorii juste în procesulraportării financiare; şi aplicarea unor

4 Aplicabil începând cu 1 ianuarie 2015.



proceduri de audit menite să permităexprimarea unei opinii referitoare laprezentarea cu fidelitate, în conformita-te cu reglementările contabile aplicabi-le, a evaluărilor la valori juste, inclusiv aprezentărilor de informaţii legate devalorile juste incluse în note. Menţionam anterior interesul analiştilorfinanciari în ceea ce priveşte utilizareavalorilor juste în procesul raportăriifinanciare. Rezultate interesante pre-zintă în acest sens Ionaşcu (2012), înurma analizei efectului unor politici con-tabile caracterizate prin conservato-rism, în contrast cu cele fundamentateîn baza unor evaluări la valori juste,asupra nivelului de acurateţe al previ-ziunilor realizate de către analişti încazul companiilor româneşti listate. Înbaza analizei dezvoltate, autoareaoferă dovezi empirice preliminare cesusţin avantajul unor politici contabilemai puţin prudente de a facilita previ-ziuni ale analiştilor financiari cu un nivelde acurateţe superior. În contextul unorastfel de rezultate obţinute chiar şi încazul unor economii emergente, orien-tarea organismelor de reglementarecontabilă la nivel internaţional câştigăargumente în justificare. Ca principală limită a analizei dezvolta-te menţionăm considerarea, în identifi-carea riscurilor de fraudă în contextulfolosirii valorii juste în cadrul procesuluide raportare financiară, a standarduluide raportare financiară ce dezvoltă uncadru pentru determinarea valorii juste(în speţă IFRS 13). Precum orice limită,aceasta facilitează în acelaşi timp iden-tificarea unor potenţiale dezvoltări vii-toare ale analizei noastre, prin conside-rarea referenţialului contabil internaţio-nal în exhaustivitatea sa, aceastaimpunând, în virtutea obiectivului lucră-rii, focalizarea pe acele standarde ceimpun sau permit evaluarea la valorijuste a diferitelor elemente recunoscu-te în cadrul situaţiilor financiare.

Alexander, D., Archer, S., (2013), Inter -national Accounting / Financial ReportingStandards Guide, Wolters Kluwer busi-ness, p. 38.035

Bolivar, M.P.R., Galera, A.N., (2012), TheRole of Fair Value Accounting inPromoting Government Accountability,Abacus, Online first, http://maaw.info/Abacus.htm

Bonaci, C.G., (2009), Fundamente teoreticeşi practice ale contabilităţii instrumentelorfinanciare. De la Jonathan’s Coffee-houseşi Tontine Coffee House la vremuri actua-le de criză, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, p. 463

Bonaci, C.G., Strouhal, J., Mustata, R.V.,(2012), Fair value measurement as achallenge for the accounting standard set-ting process, Advances in Finance andAccounting, Proceedings of the 1stWSEAS International Conference onFinance, Accounting and Auditing, TomasBata University in Zlin, September 2012,p. 56 -61

Bonaci, C.G., (2013), Instrumente financia-re: prezentare, recunoaştere şi evaluare,în: Matiş, D., Manaţe, D., Anghel, I.(coord.), Evaluarea instrumentelor finan-ciare, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,2013, p. 59 – 84

Fishman, J.E., Pratt, S.P., Morisson, W.J.,(2007), Standards of Value Theory andAplications, John Wiley & Sons, NewJersey

Ionaşcu, M., (2013), Raportarea financiară şipreviziunile analiştilor financiari în contex-tul crizei economice: consideraţii privindmediul românesc, Revista „AuditFinanciar”, Anul XI, Nr. 97 (1/2013)

Ionaşcu, M., (2012), Fair value measure-ment and earnings forecasts accuracy:evidence for Romanian listed companies,Accounting and Management InformationSystems, Vol. 11, No. 4, p. 532–544

King, A.M., (2006), Fair Value for FinancialReporting. Meeting the New FASB Re -quirements, John Wiley & sons, Inc., p. 334

Livne, G., Markarian, G. , Milne, A., (2011),Bankers’ compensation and fair valueaccounting, Journal of Corporate Finance,Vol. 17, p. 1096–1115

Mala, R., Chand, P., (2012), Effect of the glo-bal financial crisis on accounting conver-gence, Accounting and Finance, Vol. 52,p. 21–46

Müller, V.O., (2010), Situaţiile financiare con-solidate. Dezvoltări şi aprofundări la nivelinternaţional, european şi naţional,Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, p. 329

Mustaţă, R.V., (2008), Sisteme de măsurarea armonizării şi diversităţii contabile –între necesitate şi spontaneitate, EdituraCasa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Rérolle, J.-F., (2008), The fair value debate:from accounting utopia to financial rea-lism, Revue Trimestrielle de DroitFinancier, no. 4, p. 1-12

Veron, N., (2008), Fair Value Accounting isthe Wrong Scapegoat for this Crisis,Accounting in Europe, Vol. 5, No. 2, p.63–69, http://aei.pitt.edu/8378/

Zack, G.M., (2009), Fair Value AccountingFraud, John Wiley & Sons, Inc., p. 250

Zyla, M.L., (2010), Fair Value Measu re -ments. Practical Guidance and Implemen -tation, John Wiley & sons, Inc., p. 443

IASB, (2011), IFRS 13 Fair Value Measu -rement, http://www.ifrs.org/Current-Pro -j e c t s / I A S B - P r o j e c t s / F a i r - Va l u e -Measurement / IFRS-13-Fai r -Value-Measurement/Pages/IFRS-13-Fair-Value-Measurement.aspx

KPMG, (2012), IFRS Practice Issues forBanks: Fair value measurement of deriva-tives – the basics, http://www.kpmg.com/global/en/issuesandinsights/articlespubli-cations/ifrs-practice-issues/pages/ifrs-practice-issues-valuation-derivatives.aspx

Referinţe bibliografice

Această lucrare reprezintă unul dintre re -zultatele activităţilor de cercetare afe ren teproiectului POSDRU/86/1.2/S/64076„Adaptarea curriculei universitare, demasterat, la cerinţele pieţei muncii dinRomânia în domeniul proiectelor finanţatedin fondurile structurale şi de coeziune”.

This paper is one of the research outputsof the project POSDRU/86/1.2/S/64076„Adaptarea curriculei universitare, de masterat, la cerinţele pieţei muncii din România în domeniul proiectelorfinanţate din fondurile structurale şi decoeziune”.

Acknowledgements

7/2013 23


Studiu empiric privind factorii determinaţi ai performanţei financiare a întreprinderii – Sistemul DuPont

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, auditor financiar, e-mail: [email protected]** Prof.univ.dr.ec., Universitatea Tehnică de Construcţii, Bucureşti, auditor financiar, e-mail: [email protected]*** Drd., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected] Niculae Feleagă, Liliana Feleagă şi Ştefan Bunea, Bazele contabilităţii, Editura Economică, Bucureşti, 2002, p. 74.

Empirical Study on the Factors Determiningthe Company’s Performance – DuPont SystemThe company's performance is the most privileged themes in corporate economicresearch. Identifying internal factors but also external ones, is particularly useful tofind possible ways to increase performance. Of the many definitions of enterpriseperformance, the authors have decided to return on equity, due to the complexity ofthis ratio correlated with both quantitative factors (profit margins, tax rates) and qual-itative factors (turnover of assets, stocks, receivable, payable and capital structureratio). This analysis is based on the DuPont system identified correlations betweenthe rate of return on equity (ROE), on the one hand, and the determination of its fac-tors: rate margin, turnover ratios and capital structure ratio. For the industryhomogenity analysis, the authors studied the possible correlations on three pharma-ceutical companies (“A”, “B” and “C”), listed on the Bucharest Stock Exchange, dur-ing 2005, first Quarter - 2012, Quarter IV. Panel data for all three pharmaceuticalcompanies has revealed only two significant factors in determining quarterly changeof ROE, respectively quarterly change in net profit margin and the previous quarter-ly change in total assets turnover. The coefficient of determination of ROE by two fac-tors, however, is quite low (21%), which leads us to a future research to identify othercritical factors for the financial performance of enterprises.

Key words: company’s performance, DuPont system, equity, profit margins, turnoverof assets, leverage lever

JEL Classification: G32, D22, L25

Cuvinte cheie: performanţa întreprinderii, sistemul DuPont, rentabilitatea capitalurilorproprii, marja brută, ratele de rotaţie, levierul de îndatorare

Ion STANCU*, Dumitra STANCU** & Alexandru Oproiu***

AbstractIntroducere

Deşi consacrată în standardele inter-naţionale de contabilitate, denumireade performanţă financiară identificatăprin contul de profit şi pierdere estesupralicitată. Iată o părere obiectivăexprimată de N. Feleagă: „În sens larg,performanţa este definită de utilizatoriide informaţie contabilă în raport cupropriile lor obiective. Aceasta nu tre-buie căutată în mod exclusiv în contulde profit şi pierdere. De regulă, un indi-cator relevant privind performanţa tre-buie să ofere posibilitatea comparăriiefectului obţinut cu efortul depus pen-tru obţinerea lui. O analiză a rentabili-tăţii presupune compararea unui ele-ment de flux (profitul net, spre exem-plu) cu un element de stoc (activulbilanţier, capitalurile proprii etc.)”.1

În diversitatea de definiţii se disting treimari orientări în funcţie de: l nivelul de realizare a obiectivelor

sale strategice; l crearea valorii şi l productivitatea şi eficacitatea între-

prinderii.


cercetare

2 Performanţa unei companii este definită şi ca abilitate a acesteia de a crea valoare pentru stakeholderi, adică acţionari, creditori, angajaţi,furnizori, comunitatea locală şi alţii.

7/2013 25

Nu există performanţă independentăde obiectivele propuse. Este perfor-mant cel care atinge obiectivele sale.Actuala paradigmă în Finanţe Corpo -rative are drept obiectiv major maximi-zarea averii investitorilor de capital.Paradigma financiară se argumentea-ză pe înscrierea acestui obiectiv înprincipiul mai general al maximizării uti-lităţii, a bunăstării, în funcţie de creşte-rea averii. Investitorii de capital judecămaximizarea averii lor prin valoarea depiaţă a întreprinderii sau a investiţiei deportofoliu. În baza cercetărilor recenteprivind dezvoltarea sustenabilă, echili-brul global, ecosistemele şi responsa-bilitatea socială, obiectivul fundamentalde maximizare a valorii investiţiei decapital trebuie să-şi asume totodatădouă condiţii noi şi anume dezvoltareadurabilă şi responsabilitatea socială 2.Indicatorii financiari bazaţi pe acestconcept de creare de valoare au o re le -vanţă ridicată în reflectarea perfor man -ţei reale a companiei. Principalii indi ca -tori folosiţi pentru evaluarea perfor man -ţei în sensul definiţiei de mai sus sunt:l valoarea economică adăugată

(Economic Value Added = EVA);l valoarea de piaţă adăugată (Market

Value Added = MVA); l rentabilitatea activelor investite

(Return on Assets = ROA); l rentabilitatea capitalurilor proprii

(Return on Equity = ROE);l rentabilitatea totală obţinută de

acţionari (Total ShareholdersReturn = TSR);

l valoarea actualizată netă (NetPresent Value = NPV);

l câştigul pe acţiune (Earning perShare = EPS);

l profitul pe acţiune (Price EarningRatio = PER);

l raportul valoare de piaţă – valoarecontabilă a acţiunii (Market to BookRatio = MBR).

Performanţa a fost studiată atât dinpunct de vedere economico-financiar,cât şi din punct de vedere non-finan-ciar, prin abordarea conceptului dedezvoltare durabilă. Responsabilitateafinanciară a întreprinderilor se cere, înprezent, a fi conjugată cu dezvoltareadurabilă şi responsabilitatea socială. Înacest context, se acţionează pentru caprincipalele componente din viaţa între-prinderii, oamenii, mediul natural şi pro-fitul (în engleză „triple P - People,Planet, Profit”), să fie promovate înmod armonios.

Stadiul cunoaşterii în domeniul

performanţei întreprinderii

Din registrul vastei literaturi de speciali-tate am ales, pentru cercetarea noas-tră, abordarea tradiţională a performan-ţei întreprinderii prin raportarea rezulta-telor obţinute (profit, cash-flow etc.) lacapitalurile investite (active fixe şi circu-lante nete). Logica investiţiei de capitaleste obţinerea unei fructificări cât maibune a acestui capital economisit(„sacrificat“ de la consum) şi investit înîntreprindere. Din această perspectivă,apreciem că ratele de renta bilitate acapitalurilor (ROA şi ROE) sunt celecare exprimă o măsură adecvată a per-formanţei.Am fost încurajaţi în acest demers decercetarea profesorilor indieni de la

Saranathan College Of Engineering,Trichy (Christina Sheela, Dr. K. Karthi -keyan, 2012) pentru măsurarea perfor-manţei financiare a trei companii far-maceutice din India prin ROE, ROAaplicând sistemul DuPont. Concluzialor este că ROE şi ROA sunt cele maicuprinzătoare măsuri ale profitabilităţiifirmei şi cei mai adecvaţi semnalizatoriai eficienţei deciziilor de exploatare, deinvestiţii, de finanţare şi fiscale.

Indicatorii moderni ai performanţei pre-cum EVA, MVA, NPV etc. implică lua-rea în calcul a costului de oportunitateal capitalului întreprinderii, ceea ce, încondiţiile stadiului analizelor macroeco-nomice şi sectoriale din România,reprezintă astăzi o dificultate aproapede nedepăşit.

Studiul performanţei întreprinderii afost şi rămâne unul dintre subiectelepredilecte ale cercetării economico-fi -nanciare din toată lumea. S-au cercetatîndeosebi factorii determinanţi ai per -formanţei întreprinderii. Noel Ca pon,John U. Farley, Scott Hoenig, (1990) aurealizat, la acel moment, o largă sinte-ză a studiilor grupate pe aceşti factorideterminanţi (Tabelul 1). Putem antici-pa că astfel de studii s-au dublat pânăîn prezent sau poate chiar mai mult.

Estimarea performanţei întreprinderiise face în mod curent cu indicatoriifinanciari profitul net din exploataredupă impozit (NOPAT), profitul peacţiune (EPS), rata rentabilităţii active-lor investite (ROA), rata rentabilităţiicapitalurilor proprii (ROE). Deşi frec-vent utilizaţi, indicatorii financiari suntcriticaţi că nu integrează în întregimecostul de oportunitate al capitaluluiîntreprinderii (Anil K. Sharma, SatishKumar, 2010).

Sistemul DuPont


Ion STANCU, Dumitra STANCU & Alexandru OPROIU

De la lansarea în 1989 de către SternStewart & Co, EVA® 3 (sau profituleconomic, termen folosit convenţional)este indicatorul cel mai utilizat de cătreîntreprinderi şi de către consultanţii ma -nageriali pentru măsurarea perfor man -ţei întreprinderii. Cercetătorii Anil K.Sharma, Satish Kumar (2010) au rea -lizat o excelentă sinteză a studiilor pebaza acestui indicator al performanţeifinanciare (Tabelele 2 şi 3).

Popularitatea EVA se justifică pe con-sistenţa dintre teoria financiară (avândca obiectiv maximizarea averii investi-torilor) şi principiile evaluării investiţieide capital (pe baza costului de oportu-nitate al capitalului).

Articolul nostru analizează performanţafinanciară prin intermediul ratei de ren-tabilitate a capitalurilor proprii (ROE)care este mai cuprinzătoare, incluzândrata de rentabilitate a activelor investite(ROA) în modelul său de calcul. Atâtmărimea ei efectivă, cât, mai ales, des-compunerea ROE în rate de marjă, derotaţie şi de structură a capitaluriloroferă informaţii fiabile pentru detecta-rea performanţei întreprinderii :ROE = Rmarjă · Rrot. cap · Rstruct. cap.

Această descompunere a ROE neoferă indicii privind punctele tari şipunctele slabe ale performanţei finan-ciare a întreprinderii şi, în consecinţă,asupra căilor de acţiune pentru creşte-rea acesteia.

Definirea ipotezelorde lucru

În articolul nostru intenţionăm testarearelaţiei dintre performanţa financiară(ROE) şi opt factori ce sunt relevaţi desistemul DuPont 4:l Rata de marjă netă;l Ponderea cheltuielilor de exploata-

re în vânzări;l Rata de impozit pe profit;l Rata de rotaţie a activelor prin vân-

zări;l Rata de rotaţie a stocurilor;l Rata de rotaţie a clienţilor;l Rata de rotaţie a furnizorilor;l Levierul de îndatorare (ponderea

datoriilor faţă de capitalurile proprii).Din punct de vedere economic, ne pu -tem aştepta ca relaţia dintre performan-ţa financiară şi cei opt factori să fiesemnificativă. În cazul analizat de noi,industria farmaceutică din România(respectiv trei companii farmaceuticelistate la Bursa de Valori din Bucureşti),s-a luat în considerare ipoteza existen-ţei:l unei corelaţii direct proporţionale

între performanţa financiară, pe deo parte, şi rata de marjă netă şiratele de rotaţie (a activelor, a sto-curilor, a clienţilor şi a furnizorilor),pe de altă parte, precum şi a

l unei corelaţii invers proporţionaleîntre performanţa financiară, pe deo parte, şi ponderea cheltuielilor deexploatare în vânzări, rata de impo-zit pe profit şi levierul de îndatorare,pe de altă parte.

3 Economic Value Added (EVA®), marcă înregistrată de către Stern Stewart; EVA = Capital investit în întreprindere * (ROA – Costul capitalului)4 Compania americană „Du Pont” a fost prima care a utilizat, în analiza financiară, descompunerea ratelor de rentabilitate a capitalurilor, astfel că

această procedură de analiză poartă numele de „sistemul Du Pont”.

7/2013 27

Sistemul DuPont

5 Ratele de rotaţie se pot exprima şi sub formă de durată în zile a unei rotaţii (reconstituiri) complete, prin cifra de afaceri, a soldului capitalurilordin bilanţ: Drot. = 360 · Active/CA.

În consecinţă, cercetarea performanţeifinanciare a întreprinderilor porneşteimplicit de la analiza calităţii şi consis-tenţei acestor corelaţii.

Definirea şi notarea factorilor

performanţei financiare

Performanţa financiară se exprimă înacest articol prin rata de rentabilitate acapitalurilor proprii (Return on Equity =ROE, în engleză) care măsoară randa-mentul capitalurilor proprii, deci al pla-samentului financiar pe care acţionariil-au făcut prin investiţia lor de capital încumpărarea acţiunilor întreprinderii.ROE exprimă capacitatea întreprinderiide distribuire de dividende către acţio-nari şi de creştere a rezervelor care, înfapt, reprezintă o creştere a averiiacţionarilor.

unde, PN1 = profitul net la sfârşitulperioadei;CPR1 = capitalurile proprii la sfârşitulperioadei.Sistemul DuPont explică rata ROE casinteză a interacţiunii dintre:l ratele de marjă,l ratele de rotaţie şil ratele de structură ale capitalurilor.Fiecare dintre aceste rate serveşte la oanaliză financiară mult mai fină a între-prinderii: rata de marjă exprimă diferen-ţa (marja) dintre preţul de vânzare şicosturile totale, inclusiv impozitul pe

profit, ratele de rotaţie caracterizeazăintensitatea cu care sunt exploatateactivele întreprinderii, iar ratele destructură a capitalurilor exprimă prove-nienţa surselor de capital (proprii şiîmprumutate). În fapt, descompunerearatelor de rentabilitate evidenţiază influ-enţa a două grupe de factori:l un factor cantitativ (marja de acu-

mulare), ce ţine mai mult de con-junctura economică, eventualapoziţie de monopol a întreprinderii;

l doi factori calitativi (rotaţia şistructura capitalurilor), ce ţin demanagementul întreprinderii.

unde, PN = profitul net;CA = cifra vânzărilor (de afaceri);AE = activul economic (active imobili-zate şi active circulante nete);CPR = capitalurile proprii.Drept urmare, rata rentabilităţii capita-lurilor proprii poate fi majorată:l fie prin creşterea marjei de acumu-

lare (diferenţa dintre cifra de afacerişi cheltuielile de gestiune = exploa-tare + financiare),

l fie prin creşterea rotaţiei capitaluri-lor, prin cifra de afaceri,

l fie prin ambele căi;l deşi ne apare surprinzător, o creş-

tere a rentabilităţii capitalurilor pro-prii poate fi obţinută (în anumitecondiţii) prin creşterea îndatorării.

Ratele de marjă (Gross, Operating, orNet Profit Margin, în engleză) sunt ratede structură a componentelor valoricede acumulare (a marjelor) în raport cuveniturile (cu cifra de afaceri):

Ratele de rotaţie (Total Asset Turn -over, în engleză) sunt factori calitativi şievidenţiază intensitatea cu care au fostexploatate (utilizate) capitalurile între-prinderii. Aceste rate se exprimă subformă de coeficienţi ai rotaţiei 5, res-pectiv câtă cifră de afaceri anuală seobţine cu un leu active investite

Coef. rot. = CA/ActiveÎn timp ce ratele de marjă exprimăstructura valorică a cifrei de afaceri,ratele de rotaţie evidenţiază intensita-tea exploatării activelor întreprinderii.Ratele de structură (financial leverageratio, în engleză) a capitalurilor sunt, deasemenea, factori calitativi şi exprimăponderea autonomiei (prin capitaluriproprii) în total capitaluri atrase. În ratade structură a capitalurilor

respectiv câte active revin la un leucapitaluri proprii, se foloseşte o ratăindirectă a îndatorării:

unde, Levierul de îndatorare = Dato rii/Ca pitaluri proprii;O rată de structură mai mare decât unusugerează cât de mare este levierul deîndatorare a întreprinderii.În timp ce ratele de rotaţie sunt rate ceexprimă profitabilitatea (capacitateade a produce venituri), ratele de struc-tură a capitalurilor sunt indicatori de



7/2013 29

exprimare a riscului. Ele arată capaci-tatea întreprinderii de a asigura unechilibru, mai stabil sau mai precar,între capitalurile atrase şi exigibilitateaobligaţiilor asumate prin această finan-ţare (rambursări şi remunerări ale capi-talurilor atrase).Principalii factori ai performanţei finan-ciare analizaţi în articolul nostru sunt,deci: l ROE = rentabilitatea capitalurilor

proprii (return on equity = ROE, înengleză);

l NM_S = marja netă a profitului netîn raport cu mărimea vânzărilor (netmargin = NM, în engleză);

l OP_S = ponderea cheltuielilor deexploatare (operaţionale) în vân-zări;

l TAX_INC = rata de impozit pe profit;l S_A = rata de rotaţie, vânzări/active

(sales to assets = SA, în engleză;l INV_ROT = rata de rotaţie a stocu-

rilor, cheltuielile de exploatare(exclusiv amortizarea)/stocuri mediianuale;

l REC_ROT = rata de rotaţie acrean ţelor-clienţi, vânzări/creanţe-clienţi medii anuale;

l PAY_ROT = rata de rotaţie a dato-riilor către furnizori, vânzări/soldulfurnizorilor mediu anual;

l D_EQ = levierul de îndatorare(leverage, în engleză), datorii tota-le/capitaluri proprii.

Prezentarea bazei de date şi a relaţiilor

de calcul a indicatorilor analizaţi

Pentru realizarea obiectivului propus înacest articol, de a testa impactul facto-

rilor din sistemul DuPont asupra perfor-manţei financiare a întreprinderii, amales un sector omogen de activitate,respectiv un panel de trei companii far-maceutice, numite convenţional „A”,„B” şi, „C”, listate la Bursa de Valori dinBucureşti. Sursele de date au fost obţi-nute din bilanţurile şi conturile de profitşi pierdere, trimestriale ale celor treicompanii pe perioada trimestrul I, 2005– trimestrul IV, 2012, în total 96 de înre-gistrări (3 x 32 înregistrări/companie).Datele au fost extrase prin soft-ulThomson Reuters Eikon şi completatecu informaţii de pe site-ul www.ktd.ro.

Pentru a putea obţine indicatorii nece-sari analizei corelaţiei noastre, s-aurealizat o serie de interpolări ale bazeide date iniţiale pentru completareadatelor indisponibile în sursele noastrede informare. Astfel de prelucrări alebazei de date au fost minimale şi, deci,riscul apariţiei erorilor de procesareeste mic. Formarea panelului de dates -a realizat în Excel, iar prelucrareadatelor s-a realizat în Ewievs.

În raport cu considerentele de mai sus,am specificat mai jos formulele de cal-cul a indicatorilor financiari:

l ROE (Return on Equity):

l NM_S (Net Margin to Sales):

l OP_S (Operational expenses toSales):

l TAX_INC (Income tax to Earningbefore tax):

l S_A (Sales to Assets):

l INV_ROT (Inventory turnover):

l REC_ROT (Receivable turnover):

l PAY_ROT (Payable turnover):

l D_EQ (Debts to Equity):

Limitările analizei

econometriceAnaliza noastră econometrică porneştecu anumite limitări, generate de meto-dă, de disponibilitatea datelor şi de pre-zentarea rezultatelor.

Considerăm că aceste limitări nu suntcritice pentru testarea empirică a secto-rului farmaceutic din România, însă tre-buie considerate din perspectiva inter-pretării corespunzătoare a rezultatelor.

l Limitare metodologică: analiza serealizează doar pe baza dateloristorice disponibile (32 de trimestre)şi nu îşi propune o extrapolare arezultatelor pentru viitor.

Sistemul DuPont

7/2013 31

l Baza de date disponibilă: sunt datefinanciar-contabile şi nu date depiaţă; sunt date din perioada2005,Q1 – 2012,Q4, care din moti-ve obiective nu au putut fi actualiza-te până în 2013, Q1.

l Informaţiile fac referire la sectorulfarmaceutic, considerat omogenpentru această analiză a datelor.

Analiza statistică descriptivă a

corelaţieiAnaliza econometrică se va realiza por-nind de la ipoteza de corelaţie direct/invers proporţională între performanţafinanciară a întreprinderilor (ROE) şicei opt factori de influenţă din sistemulDuPont (NM_S, OP_S, TAX_INC, S_A,INV_ROT, REC_ROT, PAY_ROT şiD_EQ). Din analiza statistică descripti-vă (Tabelul 4 şi Figura 1) desprindem,în primul rând, că seriile de date au odistribuţie diferită de cea normală(valori mici pentru indicatorul Jarque-Bera şi deci probabilităţi între 0% şi2,7% de a avea distribuţii normale). Osingură excepţie – pentru rotaţia stocu-rilor care are valori mai apropiate de

dis tribuţia normală (circa 47% probabi-litate de a fi normală).

Ipoteza de nor ma litate nu se confirmă,dar aceasta nu va afecta rezultateleobţinute atâta timp cât vom avea confir-mate celelalte criterii de validare amodelelor statistice folosite.

În ceea ce priveşte evoluţia acestorvariabile se observă:

l o afectare a ROE pe perioada decriză financiară (2008 - 2010) pen-tru fiecare dintre cele trei companiifarmaceutice;

l o variabilitate moderată a NM_S şiTAX_INC pentru „B” cu scădereaccentuată de marjă netă pentru„B” în 2008, Q4 (-1,85) şi o variabi-litate accentuată a ratei impozităriipentru „A” şi mai ales pentru „C”;

l o variabilitate relativ moderată aOP_S pentru „A” şi „B” dar accen-tuată pentru „C”;

l variabilităţi moderate ale S_A,PAY_ROT şi D_EQ, pentru „A” şi„C” şi accentuată pentru „B”;

l variabilităţi accentuate pentru ratelede rotaţie ale stocurilor şi cele alecreanţelor-clienţi (cu excepţia „B” laREC_ROT).

Testarea corelaţieivariabilelor

independenteMai întâi s-a testat corelarea factorilorde influenţă (NM_S, OP_S, TAX_INC,S_A, INV_ROT, REC_ROT, D_EQ),pentru a verifica dacă factorii conside-raţi se determină unul pe celălalt sausunt independenţi (Tabel 5).Din analiza matricei de corelaţie seobservă căl cele mai strânse corelaţii se înre-

gistrează:- între rotaţia activelor S_A, pe de

o parte, şi rotaţia creanţelor-clienţi REC_ROT (- 0,913), rota-ţia furnizorilor PAY_ROT (0,91)şi datorii/capitaluri proprii D_EQ(0,58), pe de altă parte,

- între rotaţia clienţilor REC_ROTşi rotaţia furnizorilor PAY_ROT(- 0,744).

Vom urmări ca aceste variabile să nufigureze simultan în modelul de regre-sie validat în final.l corelaţii medii se evidenţiază

- între cheltuielile operaţionale/vân zări OP_S, pe de o parte, şivân zările/active S_A (– 0,322) şi

Sistemul DuPont

rotaţia furnizorilor PAY_ROT (– 0,35), pe de altă parte, precumşi

- între rotaţia clienţilor REC_ROTşi datorii/capitaluri proprii D_EQ(0,46);

l celelalte corelaţii sunt de intensitateslabă (0,0 – 0,25, în valori absolu-te), atât direct proporţionale (+), câtşi invers proporţionale (–).

Putem estima, deci, că aceste variabileindependente NM-S, OP_S, TAX_INC,S_A şi INV_ROT nu sunt redundante şipot caracteriza corect corelaţia acesto-ra cu variabila dependentă (ROE), înmăsura în care această corelaţie se vadovedi semnificativă din punct de vede-re statistic (Tabelul 6).

Testarea modelului de corelaţie

Ecuaţia de bază care se testează încontinuare este:

unde, c0 = interceptul (constanta)ecuaţiei de regresie;ε = termenul de eroare reziduală aecuaţiei de regresie.

Testarea econometrică s-a realizat cuajutorul aplicaţiei Ewievs.

S-a folosit regresia liniară multiplă, con-siderând pentru început toţi factoriiintroduşi în ecuaţie (modelul 1).Rezultatele obţinute sunt prezentate înTabelul 7.

Regresia multiplă din modelul 1 explicărentabilitatea capitalurilor proprii (ROE)în sectorul farmaceutic, analizat prinpatru factori semnificativi din punct devedere statistic, respectiv,

l marja netă (NM_S),

l rotaţia activelor (S_A),

l rotaţia clienţilor (REC_ROT) şi

l rentabilitatea capitalurilor proprii dintrimestrul anterior (AR(1)).

Coeficienţii acestor factori au o proba-bilitate mai mică de 1,8% de a fi apro-piaţi de zero.

În modelul 2 de regresie vom reţinedoar acele variabile independente caresunt semnificative din punct de vederestatistic (Tabelul 8).

Coeficienţii sunt consideraţi statisticreprezentativi dacă sunt sub pragul desemnificaţie de 1%.

În acest context, putem aprecia cămodelul 2, în ansamblul său, exprimă ocorelaţie semnificativă din punct devedere statistic (probabilitatea F-statis-tic ca modelul să fie nesemnificativ sta-tistic este egală cu 0%).



Corelaţia direct proporţională între ren-tabilitatea capitalurilor proprii (ROE),pe de o parte, marja netă (NM_S), rota-ţia activelor (S_A), rotaţia creanţelor-clienţi, levierul de îndatorare (D_Eq) şirentabilitatea capitalurilor proprii din tri-mestrul anterior (AR(1)) este semnifi-cativă statistic (cu probabilităţi mai micide 3,46%).

Coeficientul de determinare R2 (ajustatcu influenţa introducerii a patru factoriîn ecuaţie) ne indică faptul că factoriiidentificaţi explică performanţa fi -nanciară (ROE) în proporţie mare de62%.

Indicatorul Durbin – Watson este 1,9(foarte aproape de valoarea 2), ceeace ne indică inexistenţa autocorelaţieiîntre valorile variabilei reziduale şi înconsecinţă o eficacitate a parametrilorecuaţiei de regresie de a fi utilizaţi înextrapolarea corelaţiei studiate.6

Bucuria îndeplinirii criteriilor de validarea regresiei este însă umbrită de nesta-

ţionaritatea seriilor cronologice privindrentabilitatea capitalurilor proprii (ROE)şi rotaţia creanţelor-clienţi (S_A).

Acestea au probabilitatea de 31,78%,respectiv, 32,06% de a avea rădăcinăunitară şi deci de a fi nestaţionare. Înconsecinţă, coeficienţii modelului deregresie nu sunt fiabili pentru a carac-

teriza corelaţia ROE cu cei doi factorinestaţionari.Eliminarea nestaţionarităţii se face prindiferenţiere. În cele din urmă, în mode-lul 3, am procedat la diferenţierea deordinul întâi a variabilelor de regresiedin modelul 2, exprimând astfel variaţiaacestor indicatori de la un trimestru laaltul.După eliminarea variabilelor cu coefi-cienţi nesemnificativi statistic, a rezultatmodelul 3, care îndeplineşte majorita-tea criteriilor de validare a regresiei(Tabelul 9).În modelul 3 variaţia rentabilităţii capi-talurilor proprii (DROE) se explică sem-nificativ din punct de vedere statistic(cu o probabilitate sub 9,7% de a fiapropiaţi de zero), prin variaţia, de laun trimestru la altul, a:l marjei nete (NM_S) şi al rotaţiei creanţelor-clienţi (REC_ROT).Coeficienţii de sensibilitate ROE înraport cu factorii identificaţi sunt semni-ficativi din punct de vedere statistic, dar

6 Eficacitatea parametrilor ecuaţiei poate fi obţinută pentru valori între 1,8 şi 2,2 ale indicatorului Durbin-Watson. Valoarea ideală a indicatoruluistatistic DW, pentru a constata absenţa autocorelaţiei între termenii reziduali, este 2.

7/2013 33

Sistemul DuPont

sunt de mărimi reduse (6,7% şi, res-pectiv, 4,6%)7.Toate criteriile de validare a regresieisunt respectate (cu excepţia normalită-ţii), dar cu sacrificarea coeficientului R2de determinare a DROE de către ceidoi factori (DNM_S şi DREC_ROT),coeficient care are o valoare slabă, denumai 18,5%. Sunt, deci, mulţi alţi fac-tori independenţi neidentificaţi caredetermină variaţia ROE.Un coeficient de determinare R2 maibun (21%) se obţine în modelul 4 (tabe-lul 10), care explică variaţia trimestrialăa rentabilităţii capitalurilor proprii(DROE) prin:l variaţia trimestrială a marjei nete

(DNM_S) şi prinl variaţia trimestrială anterioară a

rotaţiei activelor totale (DS_A(-1)).Coeficienţii de sensibilitate ai ROE înraport cu cei doi factori (6,7 % şi 8,4)sunt semnificativi statistic la un pragmai mic de 2% (0% şi, respectiv,1,95%). Modelul, în ansamblul său,este statistic semnificativ, cu F-statistic

de 6,93 (superior modelului 3) şi cuprobabilitate 0% de a fi invalidat.Statistica Durbin-Watson sugerează,de asemenea, lipsa autocorelaţiilorreziduurilor variabilelor modelului. Celetrei variabile ale modelului sunt staţio-nare şi în consecinţă modelul îndepli-neşte majoritatea criteriilor statistice devalidare (cu excepţia normalităţii).

Cu toată această îmbunătăţire a para-metrilor modelului de regresie, avem odeterminare reziduală de 79% (100% –21%) neexplicată de factorii selectaţi.Sistemul DuPont identifică doar parţialfactorii determinanţi ai ROE din celetrei întreprinderi farmaceutice româ-neşti.

ConcluziiDeşi sistemul DuPont ne relevă exis-tenţa a cel puţin opt factori relevanţipentru rentabilitatea capitalurilor proprii(ROE), analiza noastră econometrică areţinut, în modelul 2, numai 3 + 1 dintreei:

l marja netă (NM_S),l rotaţia activelor (S_A),l rotaţia clienţilor (REC_ROT) şil rentabilitatea capitalurilor proprii din

trimestrul anterior (AR(1)).Din păcate, modelul 2 nu poate fi vali-dat întrucât suferă de nestaţionaritateaseriilor cronologice ROE şi S_A.După diferenţierea de ordinul unu avariabilelor analizate, modelul 3 a reţi-nut ca relevante statistic pentru carac-terizarea determinării ROE:l variaţia marjei nete (DNM_S) şil variaţia rotaţiei creanţelor-clienţi

(REC_ROT).Seriile de date cu variabilele din mode-lul 3 sunt staţionare.Coeficientul R2 de determinare de18,5% ne atrage atenţia că mai sunt şialţi factori explicativi ai rentabilităţiicapitalurilor proprii (micro şi macro-economici) în afara sistemului DuPont.Statistica Durbin-Watson este aproapebună (egală cu 2,066) şi confirmăcvasi-inexistenţa autocorelaţiei dintrereziduurile variabilelor.Modelul, în ansamblu, îndeplineşte cri-teriile de validare ale ecuaţiei de regre-sie multiplă. Din păcate, explică numai18,5% din corelaţia studiată.Un coeficient R2 de determinare maibun (21%) se obţine în modelul 4 deregresie, care explică variaţia trimes-trială a rentabilităţii capitalurilor proprii(DROE) prin:l variaţia trimestrială a marjei nete

(DNM_S) şi prinl variaţia trimestrială anterioară a

rotaţiei activelor totale (DS_A(-1)).



7 Atragem atenţia că această afirmaţie este valabilă numai pentru datele celor trei companii farmaceutice. Pentru alte companii şi cu alte dateputem avea altă reprezentare a acestei corelaţii.

Sistemul DuPont

Coeficienţii de sensibilitate ai factoriloridentificaţi sunt validaţi la un prag desemnificaţie mai mic de 2%, iar, înansamblu, modelul este valid cu F-sta-tistic mai mare decât la modelul 3.Statistica Durbin-Watson este aproapebună (egală cu 2,07) şi confirmă, deasemenea, cvasi-inexistenţa autocore-laţiei dintre reziduurile variabilelor.Modelul, în ansamblu, îndeplineştemajoritatea criteriilor de validare aleecuaţiei de regresie multiplă.8

Şi în cazul modelului 4, coeficientul R2de determinare are valoare mică(21%). Într-o cercetare viitoare urmea-ză a fi identificaţi alţi factori decât ceidin sistemul DuPont. De asemenea, vom urmări factorii dedeterminare a rentabilităţii capitalurilorproprii pe fiecare companie farmaceuti-că pentru a evidenţia punctele tari şipunctele slabe ale performanţei finan-ciare a acestora.

357/2013

Bernhardt K., A Process For KnowingWhere to Spend My ManagementTime Tomorrow Morning AfterBreakfast, cdp.wisc.edu/publica-tions/dupont%20model.doc;

Capon N., Farley U.J., Hoenig S.,,Determinants of Financial Perfor -mance: A Meta-Analysis, Manage -ment Science, Vol. 36, No. 10, Oct.,1990;

Charreaux, G., Finance d’entreprise,deuxième édition, EMS, Paris, 2000;

CFA Institute, Financial Reporting andAnalysis, Pearson Custom Publi -shing, 2010;

Ciobanu Anamaria, Măsurarea perfor-manţei întreprinderii, Editura ASE,Bucureşti, 2006;

Dragotă V., Braşoveanu Obreja L.,Dragotă I.M., Management financiar,ed. a II-a, vol. I, Editura Economică,Bucureşti, 2012;

Hadley Gregg, The DuPont Analysis:Making Benchmarking Easier andMore Meaningful, http://www.exten-sion.org/pages/11805, 2012;

McClure Ben, How Return on EquityCan Help You Find ProfitableStocks, http://www.investope -d i a . c o m / a r t i c l e s / f u n d a m e n -tal/03/100103.asp, 2010;

Sharma A. K., Kumar S., EconomicValue Added (EVA) - LiteratureReview and Relevant Issues,International Journal of Economicsand Finance, Vol 2, No 2, 2010;

Sheela Christina S., Karthikeyan K. Dr.,Financial Performance ofPharmaceutical Industry in Indiausing DuPont Analysis, EuropeanJournal of Business andManagement, Vol 4, No 14, 2012;

Stancu I., Stancu D., Finanţe corporati-ve cu Excel, Editura Economică,Bucureşti, 2012.

Bibliografie

8 De regulă, criteriile de validare a modelului de regresie nu pot fi satisfăcute integral, dar măcar au fost verificate şi ameliorate.

Introducere Obiectivul major al entităţilor economi-ce este acela de a fi performante. Înacest scop, în decursul timpului auapărut şi s-au dezvoltat o serie deinstrumente de comensurare a per -formanţei, de control, monitorizare şide îmbunătăţire a acesteia. Din aceas-tă perspectivă, bugetele reprezintă unreferenţial strategic al managementuluientităţilor economice. Într-un mediueco nomic dominat de incertitudine şitransformări, bugetele capătă noivalenţe informaţionale. În acest con-text, prezenta cercetare structureazăproblematica bugetului non-financiar încadrul entităţilor economice într-o ma -nieră duală, respectiv conceptual şi alimpactului asupra bugetelor financiare,performanţei non-financiare şi finan-ciare a entităţilor economice. Con si de -răm că integrarea bugetului non-finan-ciar în cadrul sistemului de bugete alentităţilor economice va consolida pro-cesul decizional al managementuluiorientat spre performanţă şi sustenabi-litate.

Metodologia cercetării

Cercetarea efectuată este de tip inter-pretativ şi aplicativ. Prin recurs la cer-cetarea de tip interpretativ, pe bazaideilor publicate în literatura de specia-litate au fost identificate abordările şivalenţele informaţionale privind co -men surarea performanţei non-finan-ciare în entităţile economice. De ase-menea, s-a recurs la mecanisme de -ductive şi inductive de cercetare pen-tru conturarea şi dezvoltarea bugetuluinon-financiar în cadrul entităţilor eco-

cercetare

Bugetele şi performanţaentităţilor economice din perspectiva non-financiară

* Drd., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: [email protected]** Prof.univ.dr., Academia de Studii Economice Bucureşti, e-mail: stefanescu.aura @gmail.com

Budgets and Economic Entities Performancefrom a Non-Financial Perspective The uncertain economic environment in which the economic entities perform theiractivity, adversely affects their financial performance and sustainability. In this con-text, non-financial budgets are the foundation for the development of financial budg-ets and are able to complete the informational capacities of the integrated budgetsystem regarding the non-financial and financial performance of the entities.Research approach envisions a synthesis of ideas published on this subject. Thepresent article presents conceptual approaches for measurement of non-financialperformance, proposes the construction of a non-financial budget by economic enti-ties and outlines its structural coordinates. Complementary, the applied dimensionof the research validates the opportunity of a non-financial budget development, thesignificant impact on the financial performance and on the sustainability of econom-ic entities.

Key words: non-financial budget, non-financial performance, non-financial indica-tors, financial performance, strategy

JEL Classification: L25, L29

Gabriela Lidia TĂNASE* & Aurelia ŞTEFĂNESCU**

Abstract

Cuvinte cheie: buget non-financiar, performanţă non-financiară, indicatori non-financiari, performanţă financiară, strategie


nomice. Componenta aplicativă a cer -ce tării a permis confirmarea roluluistra tegic al bugetului non-financiar şi aimpactului semnificativ al acestuia asu-pra performanţei non-financiare şifinanciare a entităţilor economice.

Abordări conceptuale privind comensurarea

performanţei non-financiare a

entităţilor economiceLa nivelul literaturii de specialitate,modalităţile de comensurare a perfor-manţei variază de la indicatorii de efi-cacitate şi eficienţă (González-Benito &González-Benito, 2005), indicatoriifinanciari şi indicatorii operaţionali –calitate, cotă de piaţă, dezvoltarea denoi produse, satisfacţia clienţilor –(Yıldız & Karakaş, 2012) la indicatoriiobiectivi sau subiectivi (Nudurupati etal., 2011). Din punct de vedere al peri-metrului de comensurare a performan-ţei, Folan & Browne (2005) pledeazăpentru următoarele paliere: financiar,client, procese interne, inovare, învăţa-re, respectiv cultură organizaţională.De Leeuw & Van den Berg (2011) con-sideră că, indiferent de nivelul la carese referă, indicatorii de cuantificare aperformanţei trebuie să acopere treiaspecte: eficacitate, eficienţă şi flexibi-litate.Dintr-o altă perspectivă, Morgan &Strong (2003) susţin că demersul ana-lizei performanţei trebuie să aibă învedere nu numai indicatori fundamen-taţi pe informaţii contabile, ci şi indica-tori operaţionali. Indicatorii financiari şinon-financiari de măsurare a perfor-manţei trebuie utilizaţi împreună (Lau &Martin-Sardesai, 2012; Wu, 2012) pen-tru a oferi o imagine cât mai fidelă aperformanţei entităţii pe toate planurile

şi pentru toate obiectivele acesteia.Printre indicatorii non-financiari de mă -su rare a performanţei se numără:numărul clienţilor noi, timpul de răs-puns la reclamaţiile clienţilor, numărulreclamaţiilor primite de la aceştia,numărul de zile de întârziere în livrareacomenzilor, numărul comenzilor ne -ono rate, satisfacţia clienţilor, calitateaproduselor, rata produselor defecte,nivelul stocurilor, rata de respingere aproduselor, timpul de livrare, rata desatisfacţie a angajaţilor, viteza de rota-ţie a angajaţilor, numărul de training-uri, inovările, numărul de produse noilansate pe piaţă, timpul de lansare anoilor produse etc. (Lau &Martin-Sardesai, 2012; Göleç & Taşkın, 2007;Lee & Yang, 2011). Deşi indicatorii non-financiari nu sebazează sau au o corelaţie redusă cuinformaţiile contabile şi situaţiile finan-ciare şi nu au valoare monetară (Lau,2011; Verbeeten & Boons, 2009), aceştia asigură succesul operaţional şi pot contribui la obţinerea performan-ţei financiare (González-Benito &González-Benito, 2005). De Leeuw &Van den Berg (2011) consideră că indi-catorii non-financiari asigură corelaţiadintre strategia de afaceri şi măsurareaperformanţei entităţii. Pe de altă parte,priorităţile strategice ale entităţilor eco-nomice sunt asociate cu utilizarea indi-catorilor non-financiari de măsurare aperformanţei, ce cuantifică performanţastrategică (Verbeeten & Boons, 2009).Într-o altă abordare, Booker et al.(2011) susţin că indicatorii non-finan-ciari sunt utilizaţi în previzionarea per-formanţei viitoare a entităţii şi sunt rele-vanţi în previzionarea rezultatelor şi in -formaţiilor financiare. Din punct de vedere temporal, Lau &Martin-Sardesai (2005) apreciază căindicatorii non-financiari sunt orientaţispre viitor şi spre obiectivele pe termenlung.

Lau & Martin-Sardesai (2012) abordea-ză comensurarea performanţei non-financiare din perspectiva angajaţilor.Autorii susţin că prin completarea indi-catorilor financiari cu cei non-financiarise îmbunătăţeşte acurateţea şi credibi-litatea procesului de comensurare aperformanţei angajaţilor. În acest sens,Lau & Sholihin (2005) argumenteazăprin faptul că indicatorii non-financiaripermit recunoaşterea realizărilor sub or -donaţilor care nu pot fi măsurate finan-ciar (ex. numărul clienţilor noi atraşi).Astfel, se îmbunătăţesc încredereasubordonaţilor în corectitudinea proce-selor şi în superiorul ierarhic, precum şimotivarea, satisfacţia şi performanţaangajaţilor entităţilor economice. Dinpunct de vedere al inteligibilităţii indica-torilor non-financiari pentru sub or do -naţi, Booker et al. (2011) recomandăexplicarea relaţiilor de cauzalitate(cauză-efect) sau a impactului acestoraasupra indicatorilor financiari. Pentruconstruirea unui sistem de măsurare aperformanţei angajaţilor, Lee & Yang(2011) propun includerea indicatorilorfinanciari şi non-financiari, precum şiexplicarea relaţiilor de cauzalitate dintreindicatori şi corelaţia lor cu strategia şirecompensele acordate angajaţilor.Indicatorii non-financiari de cuantificarea performanţei permit şi identificareariscurilor actuale şi potenţiale şi susţinguvernanţa corporativă prin informaţiileoferite despre acţiunile managementu-lui entităţii (Ittner & Larcker, 2008).Hoque (2005) pledează pentru utilita-tea indicatorilor non-financiari în medii-le de afaceri foarte incerte sau compe-titive, unde clienţii au aşteptări mari înceea ce priveşte calitatea şi eficienţaproduselor deoarece astfel apare nevo-ia de inovare şi dezvoltare a proceselortehnologice. O idee similară este susţi-nută de către Lee & Yang (2011) şiNudurupati et al. (2011), care aducdrept argument focalizarea indicatorilor

7/2013 37

Bugetele şi performanţa entităţilor economice

non-financiari pe clienţi, inovare şi cali-tate.

Riley Jr. et al.(2003) consideră că indi-catorii non-financiari sunt relevanţi şipentru investitori deoarece le oferăinformaţii despre evoluţia şi performan-ţa entităţii într-un mediu dinamic şi îiajută să evalueze performanţa finan-ciară viitoare.

Cercetarea efectuată evidenţiază că,din punct de vedere conceptual, co -

men surarea performanţei non-financia-re este multidimensională, influenţeazăperformanţa financiară şi conferă oabordare integrată a performanţei enti-tăţilor economice fundamentată pe risc- guvernanţă corporativă - strategie -investitori.

Elaborarea bugetuluinon-financiar

şi comensurarea performanţei

non-financiare a entităţilor economice

Demersul elaborării bugetului non-financiar are în vedere caracterul pre-dictiv al indicatorilor non-finaciari pri-vind performanţa non-financiară şifinanciară a entităţilor economice(Booker et al., 2011; Lau & Martin-Sardesai, 2005), precum şi faptul căbugetele tradiţionale nu sunt conside-rate o modalitate de măsurare a perfor-manţei deoarece se axează pe costuri,iar elementele sunt evaluate numai întermeni monetari (Franco-Santos et al.,2012). Deşi din punct de vedere conceptualperformanţa include o componentăfinanciară şi una non-financiară, dinperspectiva entităţilor economice pre-valează componenta financiară a per-formanţei. În opinia noastră, o entitateeste performantă dacă înregistrează oîmbunătăţire nu numai a indicatorilorfinanciari, ci şi a celor non-financiari.Pentru a oferi o imagine fidelă şi com-pletă a performanţei entităţii, indicatoriifinanciari şi non-financiari trebuie abor-daţi într-o manieră corelată. În acestsens, prezentăm, cu titlu de exemplu,următoarele cazuri:l Creşterea cifrei de afaceri a unei

entităţi cu 20% faţă de perioada

precedentă nu reprezintă o îmbună-tăţire a performanţei dacă numărulreclamaţiilor primite de la clienţi acrescut cu 50%. Prin urmare, înperioada următoare managementulentităţii va previziona o diminuare avânzărilor şi implicit se vor ajustabugetele financiare.

l O entitate care estimează prinbugetul vânzărilor o creştere a can-tităţii de produse vândute până la100.000 buc. şi o cifră de afaceri de500.000 um trebuie să estimeze şicondiţiile non-financiare care săasigure atingerea acestor obiective,respectiv: numărul reclamaţiilor pri-mite de la clienţi maxim 100, numă-rul produselor returnate maxim 50,numărul clienţilor noi cel puţin 100etc. Neîndeplinirea acestor condiţiiva avea un impact nefavorabil asu-pra bugetelor entităţii şi implicit asu-pra performanţei financiare a aces-teia.

În acest context, considerăm necesarănu numai previzionarea obiectivelorfinanciare prin intermediul bugetelor, cişi a celor non-financiare, care să permi-tă sau să susţină realizarea valorilorbugetelor financiare.

Bugetarea obiectivelor non-financiarepermite entităţii să aibă un etalon deatins în desfăşurarea activităţii. Eşeculîn îndeplinirea acestora determină şieşecul în realizarea valorilor bugetare.

În viziunea noastră, formatul şi structu-ra bugetului non-financiar sunt prezen-tate în cadrul Tabelului 1.

Din punct de vedere structural, pentrudelimitarea indicatorilor non-financiariîn cele trei categorii, respectiv clienţi,angajaţi, produse am avut în vedereelementele cu impact semnificativ asu-pra performanţei financiare a entităţiloreconomice.

În opinia noastră, o entitate esteperformantă dacăînregistrează o îmbunătăţire nu numai a indicatorilorfinanciari, ci şi a celornon-financiari.

Pentru a oferi o imaginefidelă şi completă aperformanţei entităţii,indicatorii financiari şi non-financiari trebuie abordaţi într-o manieră corelată.


Gabriela Lidia TĂNASE & Aurelia ŞTEFĂNESCU

Menţionăm că aceste trei categorii deindicatori non-financiari nu au caracterlimitativ, ci pot fi completate şi de alte-le, ca de exemplu: furnizori, alţi parte-neri de afaceri, stakeholderi etc. (D. Alţiindicatori). Indicatorii incluşi în bugetul non-finan-ciar reprezintă repere în analiza şi

managementul performanţei non-finan-ciare şi influenţează bugetele şi perfor-manţa financiară a entităţii. Valorileacestor indicatori reprezintă nivelurileoptime estimate de entitate, astfel încâtvalorile previzionate prin bugete săpoată fi realizate.În viziunea noastră, clienţii reprezintă

nucleul activităţilor desfăşurate decătre entităţile economice. O entitatecare are ca obiectiv realizarea de vân-zări semnificative şi a unei cifre de afa-ceri ridicate, trebuie să aibă în vedereîmbunătăţirea indicatorilor de măsurarea performanţei non-financiare pe acestsegment. Aşadar, estimarea indicatori-lor non-financiari în vederea susţineriirealizării bugetelor şi a valorilor estima-te este fundamentală. Numărul redusde reclamaţii şi produse returnate, atra-gerea de clienţi noi şi fidelizarea celorexistenţi, pierderea unui număr redusde clienţi, gradul de satisfacţie a clien-ţilor pentru oferta entităţii sunt obiectivecare au impact major asupra perfor-manţei non-financiare şi implicit asupraperformanţei financiare a entităţii.Eşuarea acestor obiective implică ajus-tarea bugetelor financiare (bugetul vân-zărilor, bugetul activităţii comerciale,bugetul de producţie, bugetul resurse-lor umane, bugetul cheltuielilor indirec-te de producţie, bugetul cheltuielilorgenerale de administraţie, bugetulaprovizionărilor, bugetul costurilor deproducţie, bugetul cheltuielilor de capi-tal, bugetul taxei pe valoare adăugată,contul de rezultate previzional, bugetulde trezorerie, bilanţul previzional) con-form noilor previziuni privind vânzările.Angajaţii reprezintă şi ei o componentăimportantă în „viaţa” unei entităţi.Calitatea activităţilor desfăşurate decătre angajaţi depinde de atitudinea,voinţa şi capacităţile oamenilor. Impli -carea angajaţilor în adoptarea decizii-lor, în stabilirea bugetelor şi în alte acti-vităţi le permite acestora să dezvolte oatitudine pozitivă faţă de management,faţă de procesul decizional şi faţă deentitate. Prin urmare, angajaţii vor fimai motivaţi, gradul de satisfacţie va fimai mare şi se vor dedica realizăriiobiectivelor entităţii. Strategia entităţiiprivind promovarea loialităţii angajaţi-lor, aplanarea conflictelor de muncă,reducerea ratei absenteismului şi a

7/2013 39


ratei de fluctuaţie a personalului, pri-vind programele de formare continuă şicapacitatea de răspuns la aşteptărilefinanciare, profesionale ale angajaţilorgenerează îmbunătăţirea performanţe-lor individuale ale angajaţilor şi implicitşi a performanţei financiare a entităţiieconomice. Pentru a obţine performan-ţa previzionată, entitatea trebuie sărealizeze indicatorii din bugetul non-financiar.De asemenea, politica entităţii privindoferta de produse şi servicii se reflectăîn performanţa non-financiară şi finan-ciară a entităţii. Diversificarea în modconstant a produselor/serviciilor oferite,gradul de noutate şi calitatea acestora,reducerea cantităţii produselor/servicii-lor defecte şi returnate, pătrunderea penoi pieţe de desfacere conferă o imagi-ne pozitivă a entităţii în mediul în careactivează şi va îmbunătăţi performanţaacesteia.

Impactul bugetuluinon-financiar

asupra performanţeinon-financiare şi

financiare a entităţiloreconomice

– perspectiva aplicativăDemersul identificării impactului buge-tului non-financiar asupra performanţeinon-financiare şi financiare a entităţiloreconomice are ca fundament informa-ţiile preluate din bugetul non-financiarşi valorile realizate de către o entitate X(Tabelul 2), precum şi informaţiile pre-luate din bugetul vânzărilor, contul derezultate previzionat şi valorile efectiveale acestora înregistrate la sfârşitul pri-mului trimestru (Tabelul 3).Analiza valorilor previzionate (Tabelul

nr. 2 & Tabelul nr. 3) evidenţiază cămanagementul estimează un grad ridi-cat de satisfacere a clienţilor (80%) şi oloialitate aproape totală a acestora faţăde entitate. Astfel, se previzionează cănumai 2 dintre clienţii entităţii vor reziliacontractele, iar entitatea se aşteaptă săatragă 10 clienţi noi. Prin estimareaunei cantităţi reduse de produse retur-

nate şi de reclamaţii comparativ cuvânzările estimate, entitatea previzio-nează o creştere a vânzărilor de 1.000buc. în trimestrul I. Vânzările aşteptatede entitate vor genera o cifră de afaceriestimativă de 50.000 u.m., iar cheltuie-lile totale (considerând că stocul estezero, iar cantitatea produsă este egalăcu cea vândută) se estimează să nu



depăşească veniturile şi, astfel, entita-tea va înregistra un profit de 5.000 u.m. În ceea ce priveşte salariaţii, manage-mentul estimează un grad ridicat desatisfacţie (75%), loialitate entităţii,implicarea în activitatea desfăşurată şiîndeplinirea responsabilităţilor fără difi-cultăţi (gradul de dificultate în realiza-rea obiectivelor de către angajaţi esteestimat la 25%). În consecinţă, entita-tea previzionează ca salariaţii să mun-cească mai mult, să se dedice realiză-rii obiectivelor şi bugetelor, iar numărulproduselor fabricate şi calitatea acesto-ra să crească. Având în vedere acestepremise, managementul estimează căangajaţii vor fabrica în cursul primuluitrimestru 1.000 bucăţi de produse carevor fi vândute clienţilor. Din punct devedere al calităţii produselor, al numă-rului produselor defecte şi al celorreturnate de către clienţi, estimărilemanagementului sunt optimiste. Astfel,per ansamblu, dacă estimările privindperformanţa non-financiară sunt înde-plinite, se aşteaptă ca entitatea să înre-gistreze o performanţă financiară,măsurată printr-un rezultat pozitiv învaloare de 5.000 u.m. Diametral opus, situaţia înregistratăefectiv de către entitate la finalul tri-mestrului I este divergentă cu estimări-le managementului. Analiza comparati-vă a situaţiei clienţilor reflectă că gradullor de satisfacţie este mai redus cu25%, numărul reclamaţiilor şi al produ-selor returnate este aproximativ depatru ori mai mare decât aşteptărilemanagementului, numărul clienţilorcare au reziliat contractele este semni-ficativ mai mare decât estimările iniţia-le, iar entitatea nu a mai reuşit săîncheie alte contracte. Insatisfacţiaclienţilor se reflectă şi în cantitatearedusă de produse efectiv vândutecare generează realizarea unei cifre deafaceri reduse şi înregistrarea unuirezultat negativ de 10.000 um. De ase-

menea, remarcăm şi nemulţumireasalariaţilor, completată de loialitatearedusă faţă de entitate. În opinia noas-tră, un argument în acest sens este datde faptul că salariaţii percep obiective-le (fabricarea a 1.000 buc, produse)stabilite de către superiori ca fiindnerealizabile sau cu grad ridicat de difi-cultate. În consecinţă, motivarea sala-riaţilor şi performanţele lor individualese reduc semnificativ. Analiza indicato-rilor realizaţi relevă că, deşi salariaţiireuşesc să atingă target-ul stabilit(1.000 buc.), calitatea acestor produseeste redusă, ceea ce generează redu-cerea cantităţii de produse vândute,creşterea cantităţii de produse cudefecte şi a celor returnate de cătreclienţi.Examinarea atentă a indicatorilor non-financiari realizaţi de către entitatereflectă impactul major al acestora asu-pra indicatorilor financiari care se finali-zează cu un rezultat negativ pentruentitate. În acest context, se impuneajustarea bugetelor financiare ale enti-tăţii pentru perioadele viitoare înce-pând cu trimestrul II, în funcţie de indi-catorii non-financiari de măsurare aperformanţei. Având în vedere corelaţia

dintre performanţa non-financiară şiperformanţa financiară, considerăm cădemersul entităţii în elaborarea bugete-lor financiare trebuie să fie precedat deconstruirea bugetului non-financiar.

ConcluziiCercetarea efectuată evidenţiază faptulcă abordările conceptuale privindcomensurarea performanţei non-finan-ciare sunt variate, dar interferează înceea ce priveşte impactul asupra per-formanţei financiare şi a strategiei petermen lung a entităţilor economice.Dimensiunea aplicativă a cercetăriivalidează oportunitatea elaborăriibugetului non-financiar la nivelul entită-ţilor economice, intercorelarea cubugetele financiare, precum şi influenţasemnificativă asupra performanţeifinanciare şi a sustenabilităţii entităţiloreconomice. În acest context conside-răm că elaborarea bugetului non-finan-ciar de către entităţile economicereprezintă fundamentul elaborăriibugetelor financiare şi completeazăvalenţele informaţionale ale sistemuluiintegrat de bugete.

7/2013 41


Booker, D. M., Heitger, D. L., Schultz, T. D., The effect of causalknowledge on individuals’ perceptions of nonfinancial perfor-mance measures in profit prediction, Advances inAccounting, Volume 27, Issue 1, June 2011, pg. 90-98, dis-ponibil pe www.sciencedirect.com, accesat la data de23.04.2013

De Leeuw, S., Van den Berg, J. P., Improving operational perfor-mance by influencing shopfloor behavior via performancemanagement practices, Journal of Operations Management,Volume 29, Issue 3, March 2011, pg. 224-235, disponibil pewww.sciencedirect.com, accesat la data de 23.04.2013

Folan, P., Browne, J., A review of performance measurement:Towards performance management, Computers in Industry,Volume 56, Issue 7, September 2005, pg. 663-680, , dispo-nibil pe www.sciencedirect.com, accesat la data de23.04.2013

Franco-Santos, M., Lucianetti, L., Bourne, M., Contemporaryperformance measurement systems: A review of their con-sequences and a framework for research, ManagementAccounting Research, Volume 23, Issue 2, June 2012, pg.79-119, disponibil pe www.sciencedirect.com, accesat ladata de 23.04.2013

Göleç, A., Taşkın, H., Novel methodologies and a comparativestudy for manufacturing systems performance evaluations,Information Sciences, Volume 177, Issue 23, 1 December2007, pg. 5253-5274, disponibil pe www.sciencedirect.com,accesat la data de 23.04.2013

González-Benito, Ó., González-Benito, J., Cultural vs. operatio-nal market orientation and objective vs. subjective perfor-mance: Perspective of production and operations, IndustrialMarketing Management, Volume 34, Issue 8, November2005, pg. 797-829, disponibil la www.sciencedirect.com,accesat la data de 23.04.2013

Hoque, Z., Linking environmental uncertainty to non-financialperformance measures and performance: a research note,The British Accounting Review, Volume 37, Issue 4,December 2005, pg. 471-481, disponibil pe www.sciencedi-rect.com, accesat la data de 23.04.2013

Ittner, C. D., Larcker, D. F., Extending the Boundaries:Nonfinancial Performance Measures, Handbooks ofManagement Accounting Research, Volume 3, 2008, pg.1235-1251, disponibil pe www.sciencedirect.com, accesat ladata de 23.04.2013

Lau, C. M., Martin-Sardesai, A. V., The role of organisationalconcern for workplace fairness in the choice of a performan-ce measurement system, The British Accounting Review,Volume 44, Issue 3, September 2012, pg. 157-172, disponi-bil pe www.sciencedirect.com, accesat la data de

23.04.2013Lau, C. M., Nonfinancial and financial performance measures:

How do they affect employee role clarity and performance?,Advances in Accounting, Volume 27, Issue 2, December2011, pg. 286-293, disponibil pe www.sciencedirect.com,accesat la data de 23.04.2013

Lau, C. M., Sholihin, M., Financial and nonfinancial performan-ce measures: How do they affect job satisfaction?, TheBritish Accounting Review, Volume 37, Issue 4, December2005, pg. 389-413, disponibil pe www.sciencedirect.com,accesat la data de 23.04.2013

Lee, Chia-Ling, Yang, Huan-Jung, Organization structure, com-petition and performance measurement systems and theirjoint effects on performance, Management AccountingResearch, Volume 22, Issue 2, June 2011, pg. 84-104, dis-ponibil pe www.sciencedirect.com, accesat la data de23.04.2013

Morgan, R.E, Strong, C. A., Business performance and dimen-sions of strategic orientation, Journal of Business Research,Volume 56, Issue 3, March 2003, pg. 163-176, disponibil pewww.sciencedirect.com, accesat la data de 23.04.2013

Nudurupati, S.S., Bititci, U.S.; Kumar, V., Chan, F.T.S., State ofthe art literature review on performance measurement,Computers & Industrial Engineering, Volume 60, Issue 2,March 2011, pg. 279-290, disponibil pewww.sciencedirect.com, accesat la data de 23.04.2013

Riley Jr., R. A., Pearson, T. A., Trompeter, G., The value relevan-ce of non-financial performance variables and accountinginformation: the case of the airline industry, Journal ofAccounting and Public Policy, Volume 22, Issue 3,May–June 2003, pg. 231-254, disponibil pe www.sciencedi-rect.com, accesat la data de 23.04.2013

Verbeeten, F. H.M., Boons, A. N.A.M., Strategic priorities, perfor-mance measures and performance: an empirical analysis inDutch firms, European Management Journal, Volume 27,Issue 2, April 2009, pg. 113-128, disponibil pe www.science-direct.com, accesat la data de 23.04.2013

Wu, Hung-Yi, Constructing a strategy map for banking institu-tions with key performance indicators of the balanced score-card, Evaluation and Program Planning, Volume 35, Issue 3,August 2012, pg. 303-320, disponibil pe www.sciencedi-rect.com, accesat la data de 23.04.2013

Yıldız, S., Karakaş, A., Defining Methods and Criteria forMeasuring Business Performance: A Comparative ResearchBetween the Literature in Turkey and Foreign, Procedia -Social and Behavioral Sciences, Volume 58, 12 October2012, pg. 1091-1102, disponibil pe www.sciencedirect.com,accesat la data de 23.04.2013

Bibliografie



* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, e-mail: [email protected]

cercetare

Victoria STANCIU*

Cercetări privindnoile provocări şi tendinţe în auditul intern

Researches on the New Challenges andTrends in Internal Audit An attentive analysis of the internal audit from the perspective of the last years, willemphasize the significant qualitative transformations as a result of the improvedintegration of the function inside the organizations and its alignment to the stake-holders’ requirements. Considering that one of the success factors for the internal audit is the understand-ing of the expectations expressed by the executive management and those chargedwith governance, the present paper emphasizes the different expectations of thestakeholders and their particular visions regarding the role of the internal auditinside the organization. Starting from the best practices in internal audit, our research has approached theunderstanding and implementation of the three lines of defense, emphasizing theplace and role of internal audit in an effective internal control system and risk man-agement system. The author’s points of view, retained in the paper, bring clarifications and sugges-tions for the improvement of the internal auditors’ work, all the more as this profes-sional segment needs a stringent dialog and experience exchange.

Key words: internal audit, vision, stakeholder, priorities

JEL Classification: M40, G30

Abstract

Cuvinte cheie:audit intern, viziune, stakeholder, priorităţi

IntroducereAuditul intern înregistrează una dintrecele mai dinamice evoluţii într-un ori-zont de timp destul de scurt. Avem învedere momentul implementării func-ţiei de audit intern (AI) în cadrul organi-zaţiilor, ca urmare a reglementăriloremise în acest sens, dar şi mutaţiilecalitative înregistrate în munca deaudit intern. Presiunea existentă asu-pra acestei importante funcţii a fostdeterminată de:l Nevoia de implementare a acestei

funcţii în cadrul organizaţiilor, caurmare a cerinţelor de conformitateîn raport cu reglementările existen-te, dar şi cerinţa de a performa, asi-gurându-se realizarea responsabi-lităţilor specifice şi sprijinirea orga-nizaţiei în atingerea obiectivelor încondiţii de eficienţă. Efortul a vizatdefinirea, implementarea şi corectaînsuşire şi punere în aplicare acadrului metodologic şi procedural,formarea auditorilor interni, creareaunei percepţii corecte privitoare lalocul, rolul, responsabilităţile şinevoia de independenţă a audituluiintern în cadrul organizaţiilor.

l Aşteptările deţinătorilor de intereseîn raport de informaţia oferită deauditul intern a reprezentat un fac-tor important în canalizarea munciide audit. Aş teptările acestora s-audovedit a fi, sub unele aspecte,diferite (importanţa acestui fapt nedetermină să detaliem acest as -pect într-un capitol distinct în cadrularticolului de faţă), ceea ce a impusun efort substanţial din partea CAE(şeful departamentului AI) de a

7/2013 43

pune în echilibru aceste aşteptăricu resursele existente (în termenide număr de auditori interni, dar şide expertiză deţinută de aceştia îndiferitele domenii), rămânând înacelaşi timp aliniat la cerinţele debună practică (nevoia de a asimilaşi aplica în mod corect standardeleprofesionale internaţionale).

l Ultimii ani, marcaţi de criza econo-mică şi financiară, au evidenţiatmulte aspecte deficitare în planulsis temului de control intern şi al ma -na gementului de risc, arii asupra că -rora auditorii interni au responsabili-tatea de a oferi o opinie indepen-dentă. Ca urmare a acestui fapt, obună parte a muncii de audit interna fost necesar să fie alocată evaluă-rii îmbunătăţirilor aduse de către ma -nagement acestor procese. În egalămăsură, restricţii de ordin financiarau impus reprioritizări şi recalibrăriîn cadrul funcţiei de audit intern.

l Nevoia de a răspunde cât mai bineresponsabilităţilor extinse a deter-minat permanente mutaţii calitativeîn planul modelelor, metodologiilorşi bunelor practici în AI. Din aceas-tă perspectivă, auditorii interni auasimilat rapid aceste dezvoltări înplanul profesiei, efort nu întotdeau-na uşor. În acest mod s-au realizattrecerea de la abordarea centratăpe auditul de conformitate şi testa-rea controalelor către o abordarecentrată pe analiza riscurilor, astfelîncât planurile anuale, prioritizareamisiunilor şi în cadrul acestora, sta-bilirea obiectivelor şi activităţilor deefectuat sunt stabilite în baza anali-zei riscurilor la care este expusăorganizaţia.

Prezentul articol îşi propune să aborde-ze două probleme majore ale munciiauditului intern, probleme între careexistă o interdependenţă evidentă:

l Cum se asigură de către auditulintern acoperirea aşteptărilor deţi-nătorilor de interese;

l Definirea corectă a rolului audituluiintern în cadrul organizaţiei, asigu-rarea vizibilităţii sale şi recunoaşte-rea importanţei sale pentru organi-zaţie.

Soluţionarea corectă a acestor proble-me impune un efort comun din parteamai multor actori, dintre care cei maiimplicaţi apreciem a fi şeful departa-mentului de audit intern (CAE – ChiefAudit Executive) alături de întreaga saechipă, comitetul de audit şi conduce-rea organizaţiei.Apreciem că, prin concluziile reţinute înurma cercetărilor desfăşurate, putemaduce clarificări şi sugestii importantepentru îmbunătăţirea muncii auditorilorinterni, aceasta cu atât mai mult cu câtnevoia schimbului de informaţii, de opi-nii şi experienţă pe acest segment pro-fesional este extrem de acută.

Metodologia cercetării

Cercetarea derulată de către autor anecesitat un studiu empiric care aimpus realizarea unui număr importantde interviuri cu directori de audit internşi auditori din diverse domenii de activi-tate: bancar, asigurări, instituţii publice.Am încercat să identificăm, în bazainterviurilor realizate cu directori aidepartamentelor de audit din România,cerinţele, provocările şi problemeleîntâmpinate de auditorii interni precumşi viziunile acestora cu privire la nece-sarele mutaţii în profesie din perspecti-va viitorilor ani. Apreciind că un studiuempiric asupra statusului şi preocupări-lor auditului intern din România nupoate fi deplin relevant pentru preocu-pările şi tendinţele în profesie, am

extins documentarea incluzând în arianoastră de analiză studii referitoare laprincipalele provocări, abordări specifi-ce profesiei şi tendinţe conturate pentruun orizont de timp viitor, studii realizatede Institutul Auditorilor Interni (IIA), BigFour, ca instituţii de prestigiu internaţio-nal pentru munca de audit în general şiaudit intern în special, precum şi dealte organisme profesionale cu recu-noaştere internaţională.

Consideraţii privindrolul auditului intern

O temă de interes în cercetarea desfă-şurată a fost reprezentată de rolul pre-zent şi viitor al auditului intern, precumşi de percepţia organizaţiilor româneştiasupra locului auditului intern. Investi -gaţiile noastre au reliefat rolul şi per-cepţia diferită asupra funcţiei de auditintern ca urmare a viziunilor diferiteexprimate de către deţinătorii de intere-se. Un rol important în aceste diferitepercepţii asupra locului şi rolului auditu-lui intern l-au avut cultura organizaţio-nală, calitatea managementului şicapacitatea CAE de a plasa funcţia deaudit intern pe locul meritat în cadrulorganizaţiei prin rezultatele muncii des-făşurate şi strategia adoptată. Aceeaşipercepţie diferită asupra rolului auditu-lui intern a fost identificată şi în studiilerealizate de organismele profesionaleinternaţionale, percepţia diferită a sta-keholderilor fiind explicată prin nevoilelor particulare de informare şi susţineredin partea auditului intern. StudiulDeloitte (Deloitte, 2010) previzioneazăpentru orizontul 2015 viziuni diferiteasupra rolului auditului intern: manage-mentul executiv (senior) şi chiar CAEintervievaţi au evidenţiat mai pregnantrolul de consultant al managementului,oferind recomandări pentru îmbunătăţi-rea proceselor ca urmare a unei bune


Victoria STANCIU

cunoaşteri a modelelor şi proceselor debusiness în cadrul organizaţiei. Studiulevidenţiază viziunea distinctă a comite-tului de audit care promovează rolul AIde a oferi asigurarea cu privire la calita-tea proceselor investigate (risc mana-gement şi sistemul de control intern înmod prioritar). Toate cele trei părţi auînsă păreri comune cu privire la nevoiaAI de a înţelege în mod deplin procese-le afacerii şi de a se concentra pe ris-curile strategice şi de business. Inte -resat în buna funcţionare şi controlulproceselor operaţionale, managemen-tul executiv aşteaptă din partea AI con-centrarea pe operaţii (procese de busi-ness şi IT).De aici şi prima provocare a audituluiintern: să asigure echilibrul între celedouă expectaţii – rol de asigurare res-pectiv de consultanţă. Satisfacereaaşteptărilor exprimate de către stake-holderi este esenţială în creşterea cre-dibilităţii auditului intern şi plasareaacestuia, din perspectiva organizaţiei,pe locul pe care îl merită. Auditul interneste chemat să aducă un plus devaloare organizaţiei şi să o ajute în rea-lizarea obiectivelor sale. Acest lucrupoate fi realizat prin îmbinarea celordouă roluri pe care conducerea execu-tivă şi respectiv membrii comitetului deaudit le-au exprimat.Un factor de stimulare a îmbunătăţirii AIapreciem a fi concentrarea acestuia peobiectivele strategice şi operaţionaleale organizaţiei. Plecând de la definiţiaunanim acceptată a auditului intern,acesta este chemat să sprijine organi-zaţia în realizarea obiectivelor sale şisă-şi îmbunătăţească procesele folo-sind în mod eficient resursele. Dinaceastă perspectivă trebuie gândit pro-cesul de monitorizare a riscurilor şi deplanificare a misiunilor de audit. Centrulde greutate trebuie să cadă pe proce-sele/activităţile/entităţile care contribuieîn mod semnificativ la realizarea obiec-

tivelor stabilite şi asupra riscurilor sem-nificative aferente acestora.Viziunea comună a managementuluiexecutiv, a comitetului de audit şi amanagerului AI (CAE) cu privire laimportanţa înţelegerii profunde de cătreauditorii interni a business-ului pleacăde la nevoia companiilor de a imple-menta (ca urmare a mediului economicdinamic în care operează) noi modelede business, multe dintre acesteaimplicând dependenţa crescută faţă desoluţiile IT. Aceste considerente deter-mină cerinţe noi privind pregătireaauditorilor interni. Evaluarea unor pro-cese de business din ce în ce mai com-plexe şi implicarea deosebită a soluţii-lor IT în toate activităţile companieiimpun cunoştinţe şi abilităţi profesiona-le specifice pentru auditori. Avem învedere cunoştinţe în domeniile: opera-rea proceselor de business, modele debusiness, analiza de date, calculeactuariale, riscuri IT etc.În condiţiile unor responsabilităţi spori-te şi aşteptări variate şi exigente dinpartea stakeholderilor, auditul interneste chemat să dovedească o bunăstăpânire a modelelor de evaluare ariscurilor pentru a putea să-şi prioritize-ze în mod corect activităţile. În conse-cinţă, auditorii interni înţeleg nevoia dea se orienta spre proceduri şi tehnicisusţinute de soluţii IT care să le permi-tă investigări pe seturi cât mai extinse

de date (cunoscut fiind riscul de eşan-tionare) şi o analiză atentă a acestora.Din această perspectivă, interesulauditorilor interni pentru data mining şianaliza datelor este justificat pe deplin.Dacă luăm în considerare şi problemaresurselor existente în cadrul departa-mentelor AI, problemă cu care se con-fruntă multe organizaţii, interesul pen-tru extinderea utilizării instrumentelorsoftware în munca de audit esteîndreptăţit. Apreciem că aceasta estesoluţia pentru atenta monitorizare a ris-curilor şi analiza corectă a acestora,orientarea spre risc şi utilizarea extinsăa instrumentelor software specializatereprezentând factori de succes înmunca auditorilor. Abordarea orientată spre risc adoptatăde către auditul intern îi permite să sta-bilească riguros priorităţile în muncasa, reflectate în planurile de audit pecare le propune spre aprobare comite-tului de audit şi conducerii organizaţiei.La acest „moment al adevărului” se evi-denţiază diferenţele între priorităţilestabilite de către auditul intern, în bazaevaluării riscurilor şi a obligaţiei sale dea cuprinde într-un orizont de timp binedelimitat toate ariile auditabile şi priori-tăţile exprimate de stakeholderi. Apre -ciem ca extrem de elocventă concluziaformulată de studiul IIA cu privire la pri-mele cinci priorităţi exprimate de AI şirespectiv stakeholderi în Europa (IIA,2012, 4):

7/2013 45

Noi provocări în auditul intern

Plasarea riscului operaţional pe primapoziţie este consecinţa activităţilor totmai complexe impuse de noile procesede business, în bună parte revizuite, caurmare a nevoii de adaptare la condiţii-le de piaţă şi la restricţiile impuse decriza economică.

Într-o economie europeană marcată desevere constrângeri financiare şi fără operspectivă imediată de creştere sem-nificativă, plasarea riscului financiar pe a doua poziţie nu poate fi surprinză-toare.

Importantele modificări în planul regle-mentării explică atenţia acordată riscu-lui de conformitate. Înţelegerea depen-denţei tot mai mari a proceselor de afa-ceri de IT aduce ca prioritate riscul ITatât în aria de interes a auditului intern,cât şi a stakeholderilor.

Interesul stakeholderilor vizează calita-tea guvernanţei IT şi integrarea aceste-ia în procesul global de guvernanţă,înţelegând beneficiile ce pot fi obţinutedin investiţiile în IT, monitorizarea per-formanţei sistemelor şi a riscurilor IT.

Susţinerea proceselor de business prinprocese IT impune asigurarea unuianumit nivel de securitate a informaţii-lor şi proceselor de prelucrare, ceea ce

necesită monitorizarea continuă asecurităţii (Tinca, 2013, 22), auditulintern fiind chemat să evalueze calita-tea guvernanţei IT, a politicilor şi soluţii-lor IT implementate.

Diferenţa de priorităţi este evidenţiatăde locul 5: auditul intern rămâne fidelrolului său de a oferi asigurarea cu pri-vire la calitatea procesului de manage-ment al riscului, în timp ce deţinătorii deinterese sunt preocupaţi de nevoia asi-gurării lichidităţilor necesare derulăriiafacerii şi asigurării atingerii obiective-lor în contextul economic şi financiarspecific pe rioadei de criză.

Ceea ce atrage atenţia este faptul că riscul strategic nu se regăseşte între cele cinci priorităţi nici ale auditu-lui intern, nici ale deţinătorilor de intere-se.

Acest lucru este surprinzător, în con-textul economic existent care, în opinianoastră, impune abordări strategicenoi, inovatoare, care să permită repor-nirea mo toarelor economiilor naţionale,iar, la nivel micro, relansarea activităţi-lor economice.

În America de Nord priorităţile, conformaceluiaşi studiu, înregistrează unelemodificări (IIA, 2012,4):

Direcţii cheie deacţiune pentru AI

Un pas important în procesul de îmbu-nătăţire este reprezentat de înţelege-rea nevoii de schimbare, înnoire per-manentă adusă auditului intern.Aceasta implică o strategie pe termenlung gândită de CAE, un efort susţinutal întregului departament, dar în egalămăsură este deosebit de importantă şisusţinerea comitetului de audit şi amanagementului, care trebuie, la rân-dul lor, să înţeleagă nevoia de înnoire amuncii auditorilor interni şi de transpa-renţă a dialogului pentru că numaiprintr-o comunicare deschisă pot fitransmise clar aşteptările faţă de activi-tatea AI, iar acesta din urmă să preci-zeze fără echivoc serviciile pe care lepoate oferi. Buna comunicare între comitetul deaudit (CA) şi AI este esenţială: auditulintern trebuie să cunoască şi să înţe-leagă deplin aşteptările şi cerinţelecomitetului de audit, iar comitetul deaudit trebuie să cunoască şi să înţelea-gă preocupările şi progresul înregistratîn îmbunătăţirea activităţii audituluiintern, să-i acorde suportul şi să-l moni-torizeze în acest proces de permanen-tă înnoire. Transparenţa dialogului AI –CA reprezintă un factor de succes:raportarea către comitetul de audit arezultatelor misiunilor, planurilor demăsuri recomandate şi agreate cu enti-tăţile auditate, precum şi monitorizareaimplementărilor acestora sunt principa-lele informaţii oferite de către AI. Înegală măsură, evaluările AI cu privire lariscurile semnificative şi calitatea pro-cesului de management al riscurilor şicontrol intern vin să ofere asigurareape care comitetul de audit o solicităauditului intern ca funcţie independentăîn cadrul organizaţiei.

Se observă preocuparea pentru risculde fraudă evidenţiată de auditul internşi punctul de vedere comun asupra ris-cului strategic.

Plasarea pe primul loc a riscului finan-ciar, în percepţia auditului intern, esteo consecinţă a cerinţelor impuse deSarbanes-Oxley Act.


Victoria STANCIU

Este esenţial ca membrii comitetului deaudit să comunice aşteptările, priorităţi-le şi criteriile după care urmează săevalueze performanţa AI. Stabilireaclară a metricilor în baza cărora se vaproceda la evaluarea activităţii AI şimonitorizarea în baza acestor metricireprezintă un factor determinant în pro-movarea performanţei. Studiul empiricdesfăşurat a evidenţiat existenţa unorviziuni limitate, în cadrul unor organiza-ţii româneşti, asupra nevoii definirii şimonitorizării metricilor de performanţăai auditului intern. Chiar şi acolo undeparte din metrici au fost definiţi, promo-varea evaluărilor cantitative (de tipnumăr de misiuni, număr de recoman-dări etc.) o apreciem ca puţin stimula-toare în asigurarea saltului calitativ decare avem nevoie în auditul intern. Unstudiu pe această temă apreciem că arfi util, necesar, dar şi provocator pentrucel ce îl va întreprinde.

Cum implementămcele trei linii de apărare?

Responsabilităţile privind managemen-tul riscului şi controlul sunt repartizateîn cadrul mai multor departamente încadrul organizaţiilor: risc management,conformitate, audit intern etc. Imple -men tări eficace ale sistemului de con-trol intern şi respectiv managementuluiriscului impun delimitări clare ale res-ponsabilităţilor, precum şi o bună coor-donare, astfel încât sistemul în ansam-blul său să funcţioneze corect, coerentşi eficace. Colaborarea auditului interncu celelalte funcţiuni de control – riscmanagement şi conformitatea – repre-zintă un factor de succes al sistemuluide control intern. Realizarea acestuideziderat impune o abordare globalăasupra sistemului de control în ansam-

blul său şi o viziune clară asupra com-ponentelor sale. Aceasta impune deli-mitarea clară, fără suprapuneri ale res-ponsabilităţilor pe fiecare funcţie decontrol (audit intern, risc management,conformitate), stabilirea fluxurilor infor-maţionale atât pe orizontală (între celetrei funcţiuni), dar şi pe verticală (întrecele trei funcţiuni mai sus menţionate şidiferitele comitete: comitet de risc,comitet de conformitate, comitet deconducere etc.), subordonările ierarhi-ce ale departamentelor ce asigurăfuncţiunile respective, arii prioritarepentru fiecare dintre acestea şi, nu încele din urmă, un limbaj comun în pri-vinţa riscurilor şi modalităţilor de măsu-rare a acestuia.Cum auditul intern este chemat săofere asigurarea cu privire la eficienţasistemului de control intern, precum şia sistemului de management al riscuri-lor, problema reprezintă un real interes.Documentul emis de Institutul Audito -rilor Interni (IIA), The three lines ofdefence in effective risk managementand control, reprezintă regula de bunăpractică atât pentru faza de concepereşi implementare a proceselor mai susmenţionate, dar şi pentru auditul internîn misiunea lui de evaluare. ConformIIA, modelul celor trei linii de apărare

„oferă un mod simplu şi eficient pentruîmbunătăţirea comunicării cu privire lamanagementul riscului şi control princlarificarea rolurilor şi atribuţiuniloresenţiale” (IIA, 2012, 2). DocumentulIIA subliniază faptul că cele trei linii deapărare au caracteristici şi responsabi-lităţi diferite şi anume: deţin şi adminis-trează riscuri (prima linie), suprave-ghează riscurile (linia a doua), oferă oasigurare independentă (linia a treia).Stakeholderii liniilor de apărare suntreprezentaţi de către senior manage-ment, comitetul director/comitet desupraveghere şi comitetul de audit.Este bine de subliniat faptul că toţiaceşti stakeholderi au şi responsabilită-ţile privind stabilirea strategiilor, obiecti-velor organizaţiilor pe care le conduc,precum şi responsabilităţile legate destabilirea structurilor de guvernanţă şi asistemelor eficiente de management alriscului şi de control intern.În conformitate cu documentul IIA,prima linie de apărare este asiguratăde către controlul managementuluioperaţional care are la dispoziţie pro-priile criterii de evaluare a eficacităţiisistemului de control intern. Aceastăprimă linie de apărare este construităca urmare a responsabilităţilor mana-gerilor de a asigura conceperea, imple-

7/2013 47


mentarea şi monitorizarea sistemuluide control intern aferent ariilor lor deresponsabilitate. Acest sistem de con-trol intern îi ajută să menţină riscurile înlimita asumării stabilite prin strategiilela nivelul organizaţiei, precum şi sărealizeze obiectivele de business apro-bate. La acest nivel de managementsunt definite politicile aferente ariei deresponsabilitate, politici puse în practi-că prin procesele implementate şi pro-cedurile care reglementează activitateacurentă. Orice deficienţe sau limitări alesistemului de control vor fi soluţionatela acest nivel, asigurându-se îmbunătă-ţirea proceselor de control intern şi res-pectiv de management al riscurilor. A doua linie de apărare este reprezen-tată de entităţi din cadrul organizaţieiavând responsabilităţi stricte pe liniamanagementului de risc şi monitorizăriisistemului de control intern. Docu men -tul IIA stabileşte componentele celei dea doua linii după cum urmează: controlfinanciar, securitate, risc management,calitate, inspecţie, conformitate (IIA,2012). Este necesar să facem preciza-rea că aceste entităţi nu vor exista, înmod obligatoriu, în toate organizaţiile,dar atribuţiunile lor vor trebui asignatestructurilor organizatorice existente.Aceste componente ale celei de a doualinii de apărare au un anumit grad dein dependenţă, dar sunt subordonatema nagementului, rolul lor fiind de aiden tifica eventualele breşe sau ina -dec vări în sistemul de management alriscului şi respectiv de control intern şi,prin raportarea acestor aspecte condu-cerii la vârf, inclusiv structurilor deguvernanţă, să asigure menţinerea res-pectivelor sisteme în parametrii stabiliţiiniţial.Auditul intern are cel mai înalt nivel deindependenţă şi astfel poate să oferesenior managementului şi structurilorde guvernanţă asigurarea cu privire laeficacitatea guvernanţei, a manage-

mentului de risc, precum şi a sistemuluide control intern. Asigurarea impune nudoar evaluarea de ansamblu a siste-melor mai sus amintite, ci şi evaluăriale componentelor acestora şi astfeleste auditată linia a doua de apărare.Sarcina auditului intern este extrem decomplexă şi impune obiective diverse,plecând de la eficienţa proceselor ope-raţionale, protejarea activelor, confor-mitate etc. până la mediul de controlintern în ansamblul său şi pe fiecarecomponentă participantă. Cadrul dereglementare românesc stabileşte caresunt organizaţiile obligate să imple-menteze funcţia de audit intern, dareste evidentă nevoia implementăriifuncţiei de audit intern în cadrul fiecăreiorganizaţii, indiferent de mărimea sa şide domeniul în care operează. Documentul IIA evidenţiază şi rolulauditorilor externi, precum şi al organis-melor de supraveghere (mai ales îndomenii precum acela al serviciilorfinanciare şi al asigurărilor), reprezen-tând o linie de apărare suplimentară cuprivire la guvernanţa globală şi structu-rile de control. Este util să reamintimfaptul că, la nivelul sistemului bancar,operează recomandările Comitetuluide la Basel cu privire la cooperareadintre structurile de guvernanţă, audito-rii externi şi organismele de suprave-ghere. Astfel, documentul IIA preia ele-mente de bună practică validate întimp.Cele trei linii de apărare nu pot şi nutrebuie să fie rupte una de celelalte(Figura 1). Coordonarea lor trebuie asi-gurată, acest lucru căzând, în opinianoastră, în sarcina senior managemen-tului şi a celor responsabili cu guver-nanţa şi trebuie realizată astfel încâteficacitatea celor trei linii să nu fie afec-tată. Mai mult, apreciem ca deosebit deutil pentru practica de audit să dezvol-tăm aspecte mai puţin detaliate îndocumentul IIA şi anume fluxurile infor-

maţionale între liniile de apărare şistructurile de conducere. În primul rândtrebuie evidenţiat fluxul informaţionalpe orizontală între a doua şi a treia liniede apărare. Apreciem că informaţiileprivind derapaje/inadecvări în cadrulsistemului de control intern şi respectivale celui de management al riscului tre-buie raportate nu doar pe verticală sprestructurile de conducere la vârf, ci şispre auditul intern. Acesta va puteaefectua propriile evaluări şi formularecomandările de îmbunătăţire a activi-tăţii susţinând procesul decizional lavârf şi efortul managementului opera-ţional de reaşezare a proceselor debusiness precum şi a celor de controlpe baze solide. În situaţia în care aceste informaţii nuajung printr-un flux orizontal la auditulintern, astfel încât acesta să reacţione-ze procedând la propriile evaluări, caurmare a semnalelor de alertă primitede către structurile de guvernanţă şi deconducere executivă, AI poate fi solici-tat să efectueze misiuni speciale înacest sens. La rândul său, auditulintern poate să furnizeze anumite infor-maţii, către entităţile cu responsabilităţipe linia managementului de risc şi con-formitate, privind abateri identificate înmisiunile derulate şi neevidenţiate înevaluările periodice ale acestora. Înacest caz, auditul intern va trebui săidentifice şi cauza nesemnalării respec-tivelor abateri de către entităţile încauză.Între prima şi a doua linie de apărareapreciem că trebuie să existe legăturibine precizate. Să luăm spre exemplu,cazul implementării sau restructurăriimajore a unui proces (de business sausuport). Managerul în a cărui responsabilitatecade proiectul respectiv este obligat,în opinia noastră, să solicite departa-mentelor de conformitate şi respectiv


Victoria STANCIU

managementul riscurilor puncte devedere, pe ariile lor de responsabilitate,cu privire la noul proces. Numai cuaceste puncte de vedere proiectulpoate fi supus, în opinia noastră, anali-zei şi deciziei conducerii la vârf. Înmulte organizaţii, auditul intern esteimplicat în evaluarea independentă aprogresului înregistrat de proiectele îndesfăşurare şi calitatea rezultatelorobţinute la finalizarea etapelor interme-diare, precum şi la finalizare. Opinia auditului intern este transmisăatât managerului de proiect, conduceriiariei organizatorice implicate, cât şiconducerii executive, iar pentru proiec-tele importante (ca valoare şi impactpentru organizaţie) structurilor deguvernanţă.

ConcluziiSuccesul procesului de îmbunătăţire aactivităţii de audit intern depinde deabilitatea CAE de a înţelege deplin şi aasigura echilibrul între diferitele aştep-tări exprimate de către deţinătorii de

interese, continuând să rămână con-centrat pe ariile de business şi entităţi-le organizatorice critice pentru realiza-rea obiectivelor organizaţiei. Succesulîn munca de audit intern este determi-nat de asigurarea capacităţii de a asi-mila permanent noi abordări, tehnici şimodele de audit prin dezvoltarea apti-tudinilor, abilităţilor şi cunoştinţelorauditorilor. Întregul proces de îmbună-tăţire a muncii de audit intern va fibenefic tuturor părţilor: auditul intern vamenţine sau va dobândi poziţia merita-tă în cadrul organizaţiei reprezentândun solid stâlp în controlul şi reducereariscurilor oferind în egală măsurăsuportul necesar senior managementu-lui în realizarea obiectivelor de busi-ness şi financiare; comitetul de audit vaobţine informaţii relevante şi corectenecesare realizării misiunii sale desupervizor - auditul intern oferindu-iasigurarea cu privire la calitatea siste-mului de control intern şi al celui demanagement al riscurilor, conducereaexecutivă va avea un „partener” puter-nic în cadrul organizaţiei.Auditul intern poate fi perceput ca una

dintre cele mai importante linii de apă-rare susţinând managementul în pilota-rea organizaţiei, astfel încât să poată firealizate obiectivele propuse. Auditulintern necesită cunoştinţe extinse înmulte domenii, putere de inovare, ana-liză şi investigare, toate acestea aşeza-te pe o profundă cunoaştere a procese-lor de business şi de management.Aceasta face ca auditul intern să fieconsiderat pepiniera în care se identifi-că tinerii specialişti cu potenţial care, înbaza unei pregătiri solide pe un orizontde timp mediu, vor reprezenta viitoriimanageri ai liniilor de business şimembri ai conducerii executive la vârf.Aşteptările tot mai extinse ale deţinăto-rilor de interese în raport cu funcţia deaudit intern, precum şi dezvoltărilemetodologice în planul profesiei impunelaborarea de strategii solide pentruaceastă funcţie. Punctul de plecare alstrategiei va trebui să fie înţelegereadeplină a nevoilor şi aşteptărilor deţină-torilor de interese, alinierea muncii deAI la acestea, ceea ce va asigura o per-cepţie pozitivă a auditului intern încadrul organizaţiei.

Tinca A., The management of IT security with a continuous secu-rity monitoring system – A case study, Metalurgia Interna -tional, Special Issue Vol. XVIII no 3 (2013), ISSN 1582-2214,pp. 22-28.

Basel Committee of Banking Supervision, The internal audit func-tion in banks. Basel Committee of Banking Supervision, 2012.Disponibil online la http://www.bis.org/publ/bcbs223.pdf

Deloitte, The changing role of IA,Deloitte, 2010, disponibil on linela http://deloitte.com

Ernst&Young, Unlocking the strategic value of Internal AuditThree steps to transformation, Disponibil on line lahttp://www.ey.com/Publication/ vwLUAssets/Unlocking_the_strategic_value_of_Internal_Audit/$FILE/Unlocking%20the%20strategic%20value%20of%20Internal%20Audit.pdf

Ernst&Young, Insurance internal audit survey. Current challen-ges and emerging trends, September 2011, disponibil on linela http://www.ey.com/Publication/vwLUAssets/

Findings_from_our_insurance_internal_audit-survey/$FILE/In -

surance%20Internal%20Audit%20Survey_Sep%202011.pdfPricewaterhouseCoopers, State of the internal audit profession

study, 2011, disponibil on line lahttp://www.pwc.com/us/en/internal-audit/publications/state-of-internal-audit-profession-study.jhtml

Protiviti, Financial services flash report. Basel Committee IssuesRevised Supervisory Guidance on Assessing theEffectiveness of Internal Audit Functions, August 9, 2012,disponibil on line la http://www.protiviti.com/en-US/Docu -ments/Re gu latory-Reports/Basel-Updates/Financial-Services-Flash-Report-Basel%20Committee-Effectiveness-Internal-Audit-080912.pdf

The Institute of the Internal Auditors, The pulse of the profession:2012 Global Insights, August 2012, disponibil on line lawww.globaliia.org

The Institute of the Internal Auditors, IIA position paper: Thethree lines of defense in effective risk management and con-trol, January 2013, disponibil online la www.globaliia.org

Bibliografie

7/2013 49


cercetare

Survey on the Businesses’ Growth Prospectsand the Related Risks PwC Romania undertook in 2013 the now traditional CEO Survey. This article presents a series of issues concerning Romania, which outline the ideathat the Romanian CEOs are more optimistic than their global counterparts when itcomes to the businesses’ growth prospects. The uncertain or volatile economicgrowth, the Government’s response to the fiscal deficit and debt burden, theexchange rate volatility represent the main concerns of the Romanian CEOs. At the same time, the increase of the clients’ base and their retention, talent man-agement and organizational structure are the main areas where changes in strate-gy are anticipated. CEOs will focus on strengthening the relations with the mainstakeholders: clients, suppliers, authorities, the media and the local community.

Key words: economic growth, risks, strategy, management, stakeholders

JEL Classification: F43, D81

Abstract

Cuvinte cheie:creştere economică, riscuri, strategie, management, părţi interesate

IntroducereCompania PricewaterhouseCoopers(PwC) a realizat pentru anul 2013 tra-diţionalul studiu CEO. În articolul defaţă sunt prezentate o serie de aspec-te ce privesc România, din care seconturează ideea că directorii generaliintervievaţi din ţara noastră sunt maioptimişti decât omologii lor la nivel glo-bal în ceea ce priveşte perspectivelede creştere a afacerilor. Creştereaeconomică nesigură sau instabilă, răs-punsul Guvernului la deficitul fiscal şila povara datoriilor, volatilitatea cursu-lui de schimb sunt principalele îngrijo-rări ale directorilor generali dinRomânia. În acelaşi timp creştereabazei de clienţi şi fidelizarea acestora,managementul talentelor şi structura

Studiu privindperspectivele de creştere a afacerilor şi riscurile asociate


organizaţională sunt principalele arii încare se anticipează schimbări de stra-tegie. Directorii de companii se vor con-centra pe întărirea relaţiilor cu principa-lii stakeholderi: clienţi, furnizori, autori-tăţi, presa şi comunitatea locală.

Precizări metodologice

Pentru cea de-a XVI-a ediţie a sondaju-lui anual realizat de PwC la nivel globalşi adresat directorilor de companii aufost efectuate 1.330 de interviuri cudirectori de companii din 68 de ţări, întrimestrul al IV-lea al anului 2012. Peregiuni, 449 de interviuri au fost derula-te în Asia-Pacific, 312 în Europa deVest, 227 în America de Nord, 165 înAmerica Latină, 95 în Europa Centralăşi de Est, 50 în Africa şi 32 în OrientulMijlociu. În România au fost realizate55 de interviuri.Notă: este posibil ca suma procentelorsă fie mai mică de 100% ca urmare aexcluderii variantelor „nici/nici” şi „nuştiu/nu răspund”.

Piaţa şi oportunităţilede creştere

Directorii generali din România par să-şi fi regăsit încrederea în perspecti-vele de creştere ale companiilor lor atâtpe termen scurt, cât şi mediu. Dintrerespondenţi, 42% s-au arătat foarteîncrezători cu privire la perspectivelede creştere ale companiilor lor în urmă-torul an, iar 60% şi-au manifestataceastă aşteptare pentru următorii treiani (în comparaţie cu 36%, respectiv46% la nivel global).Optimismul managerilor români estemai ridicat decât cel al directorilorgenerali din Europa, unde doar 34%

sunt foarte încrezători că vor obţinevenituri în creştere în următorii 3 ani.Dacă se analizează semnalele macro -eco nomice, optimismul pare îndreptă-ţit. Producţia industrială şi exporturileromâneşti şi-au reluat creşterea, chiardacă ritmul este unul moderat, în con-diţiile în care principalele pieţe deexport din Europa se află în recesiunesau stagnează.

În aceste condiţii, deficitul comercial alţării a ajuns la cel mai scăzut nivel dinultimii 10 ani, iar balanţa contuluicurent a devenit excedentară.

De asemenea, România este unul din-tre puţinele state membre ale UniuniiEuro pene care a reuşit să iasă din pro-cedura de deficit bugetar excesiv, înca-drându-se anul trecut sub pragul de3%. În acest fel, România intră în rân-dul celor 11 state membre care respec-tă cri teriile Pactului de Stabilitate şiCreş tere privind ţinta de deficit bugetar,

restul de 16 state având, în continuarede fi cite bugetare excesive, unele dintreaces tea, precum Grecia şi Spania, lani veluri total nesustenabile, de peste100%.

În plus, anul agricol 2013 se anunţămai bun decât precedentul, chiar dacăritmul prognozat de creştere a PIB(1,6%) pare insuficient pentru reduce-rea decalajului de dezvoltare faţă destatele vest-europene. Acesta este, defapt, al patrulea cel mai înalt ritm decreştere din Uniunea Europeană dinacest an, după cel al Ţărilor Baltice.

În schimb, acest optimism pentru pro-priile companii pare decuplat de per-spectivele globale de creştere, opiniiledespre situaţia economică generalăfiind mai degrabă rezervate. Este unsemn că directorii generali din Româ -nia au învăţat că în actuala conjuncturăeconomică nu se pot baza decât pe for-ţele proprii pentru creşterea afacerilor.

7/2013 51

Perspectivele de creştere a afacerilor şi riscurile asociate

Astfel, 47% dintre respondenţii dinRomânia anticipează că economia vastagna în acest an, iar 38% văd chiar odeteriorare a conjuncturii economice (întimp ce media globală este de 28%).De unde va veni creşterea? Cei maimulţi dintre directorii generali dinRomânia se vor concentra pe oportuni-tăţi de creştere organică pe piaţa inter-nă (33%) şi pe dezvoltarea de noi pro-duse şi servicii (29%), în timp ce doar5% dintre respondenţi mizează pe noipieţe externe. În schimb, 15% dintrerespondenţi consideră că extindereaoperaţiunilor de pe pieţele externe undecompaniile lor sunt deja prezente estecea mai bună opţiune de creştere. Se

remarcă şi o orientare către proiecte defuziuni şi achiziţii, joint-ventures şi alian-ţe strategice – 18% dintre respondenţimizând pe astfel de strategii de creşte-re, faţă de doar 5% care vedeau astfelde oportunităţi în ediţia anterioară.

RiscurileÎntr-o piaţă fragilă, care a înşelat dese -ori speranţele de redresare ale mediu-lui de afaceri, directorii generali dinRomânia declară că volatilitatea eco-nomiei reprezintă principalul risc pentrucompaniile lor (87%, faţă de doar 64%anul trecut). De asemenea, responden-ţii sunt foarte preocupaţi de eventualul

răspuns al autorităţilor la situaţia defici-tului bugetar (84%, faţă de 52% anultrecut), precum şi de creşterea poveriifiscale (67%), în timp ce 62% dintrerespondenţi au indicat supra-reglemen-tarea drept o ameninţare pentru com-paniile lor (faţă de doar 39% anul tre-cut), iar 82% sunt îngrijoraţi cu privire lastabilitatea cursului de schimb al mone-dei naţionale.Doar 5% dintre directorii generali antici-pează o destrămare a Zonei Euro (spredeosebire de 16% dintre respondenţiidin SUA şi de la nivel global, precum şifaţă de 12% dintre cei din Europa). Însă58% dintre participanţii la sondaj men-ţionează că impactul unui astfel de sce-nariu ar fi foarte mare şi le-ar afectacompaniile.

Schimbările de strategie

În actualul context economic, cei maimulţi respondenţi îşi consolidează pozi-ţia şi nu se aşteaptă la schimbări majo-re de strategie în perioada următoare(27% nu anticipează nicio schimbare astrategiei, iar 58% mizează doar peanumite ajustări ale acesteia). Înschimb, 15% au în vedere o reconside-rare radicală a strategiei de afaceri,modelul lor actual de business părânda-şi fi atins limitele.Dintre cei care au în vedere anumiteschimbări, cele mai multe se vor con-centra pe atragerea şi fidelizarea clien-ţilor (84%). Alte schimbări vor mai fioperate în structura organizaţională(69%) şi în ceea ce priveşte manage-mentul talentelor (69%). De asemenea,65% dintre companiile care vor între-prinde schimbări strategice vor operamodificări în materie de fuziuni şi achi-ziţii, proiecte joint-venture şi alianţestrategice.


Studiu PwC - România

În ultimele 12 luni, 96% dintre compa-niile participante la sondaj au imple-mentat măsuri de reducere a costurilor,36% dintre respondenţi au externalizatunele procese sau funcţii, iar 31% auintrat în alianţe strategice şi proiectejoint-venture. Reducerile de costurisunt pe agendă şi în perioada următoa-re (85% dintre directorii generali au învedere astfel de iniţiative). De aseme-nea, 44% dintre directorii generali iauîn considerare încheierea de noi parte-neriate şi alianţe strategice, iar 35%mizează pe fuziuni şi achiziţii pe piaţainternă. Anul trecut, 69% dintre respon-denţi considerau cererea din parteaconsumatorilor drept unul dintre factorii

principali care le influenţează strategiade afaceri. Tendinţa se menţine şi anulacesta, 96% dintre directorii generalicare au participat la acest sondaj con-siderând că influenţa pe care o auclienţii este definitorie pentru strategie,iar 89% luând în considerare derulareaunor programe de implicare şi atragerea acestei categorii de stakeholderi.Printre priorităţile de investiţii din urmă-toarele 12 luni, 55% dintre respondenţiau în vedere îmbunătăţirea serviciilorpentru clienţi (media globală fiind de38%) şi 51% consideră creşterea bazeide clienţi o prioritate. Schimbările per-manente în comportamentul şi modulde a cheltui al consumatorului sunt per-

cepute de către directorii generali dreptuna dintre principalele ameninţări laadresa perspectivelor de creştere aleafacerilor lor (58%). Dintre respondenţi,84% estimează modificări ale strategieiîn vederea creşterii numărului de clienţişi păstrării sau fidelizării celor existenţi(un procent similar cu cel înregistrat lanivel global, de 82%). De asemenea, directorii generali îşiconsolidează parteneriatul cu furnizoriipentru a limita riscurile asupra perspec-tivelor de creştere ce pot apărea din în -treruperi în relaţia cu aceştia. Directoriigenerali din România sunt optimişti cuprivire la perspectivele de creştere anumărului de angajaţi în următoarele12 luni. Dintre respondenţi, 73% consi-deră că angajaţii (inclusiv sindicatele)reprezintă stakeholderi cu o influenţăsemnificativă asupra strategiei de afa-ceri, fapt ce determină o preocuparecrescută din partea directorilor generalifaţă de aceştia (83% în România şi77% la nivel global). O preocupare cuprivire la perspectivele de creştere,menţionată de 45% dintre respondenţiidin România, este lipsa disponibilităţiipersonalului calificat în domenii cheie.Astfel, 69% plănuiesc să creascăinvestiţiile în următorii trei ani în vede-rea dezvoltării şi retenţiei forţei de mun -că calificate. Directorii generali intenţio-nează să îşi consolideze şi interacţiu-nea cu media şi cu utilizatorii de reţelesociale. Dintre aceştia, 56% percep oinfluenţă crescută a mass media asu-pra strategiei de afaceri. Prin urmare71% dintre directorii generali au învedere creşterea vizibilităţii organizaţii-lor lor în presă. De asemenea, 31%dintre directorii generali consideră căutilizatorii de social media câştigă terenîn ceea ce priveşte influenţa pe care oau asupra deciziilor care influenţeazăstrategia de afaceri. Astfel, 76% dintredirectorii generali declară că se vorcon centra în perioada următoare pe

7/2013 53


Studiu PwC - România


creşterea vizibilităţii organizaţiilor lor peplatformele sociale (un procent similarcelui înregistrat la nivel global, de78%).

Directorii generali intervievaţi plănuiescsă se concentreze în următoarele 12luni asupra unor acţiuni care să contri-buie la dezvoltare durabilă şi la îmbu-nătăţirea relaţiei cu comunitatea. Aceş -tia au în vedere implicarea în iniţiativefilantropice şi de tip „întreprinderesocială” (22%), voluntariat/ serviciu în

folosul comunităţii (27%) sau reduce-rea amprentei de carbon (47%).

Aşteptările directorilor generali

de la Guvern şi autorităţi

Dintre respondenţii din România 89%consideră Guvernul şi autorităţile de

reglementare printre cei mai importanţistakeholderi pentru companiile lor (unprocent apropiat de media globală, de85%). În ceea ce priveşte aşteptărilede la Guvern, cei mai mulţi dintre res-pondenţi ridică problema îmbunătăţiriiinfrastructurii (82%), văzută drept unadintre vulnerabilităţile României.

Res pon denţii se aşteaptă ca autorităţi-le publice să asigure în continuare sta-bilitatea sectorului financiar (67%) şi săinvestească în sistemul de educaţiepentru a asigura o forţă de muncă binepregătită (44%).

După mai mulţi ani de ajustări dureroa-se, România pare să-şi fi regăsit echili-brul macroeconomic. În drumul cătreredresare, România este precum unmaratonist care a parcurs deja maibine de jumătate din distanţă, dar liniade finiş încă nu se arată la orizont.Acum este însă momentul cel maiimportant în care este nevoie de conti-nuarea reformelor structurale pentru atransforma actuala criză într-o oportu-nitate de reaşezare a creşterii pe bazesănătoase.

Directorii de companii din Româniaaşteaptă şi îmbunătăţiri privind activita-tea Guvernului în direcţia simplificăriicadrului de reglementare (75%). Seremarcă totodată o creştere a aşteptă-rilor mediului de afaceri de la Guvernpentru combaterea într-o măsură maimare a inegalităţii sociale şi a sărăciei(33%).

ConcluziiAprecierile finale asupra rezultatelorstudiului prezentat sunt formulate deVasile Iuga, Country Managing Part -ner, PwC România:„Ne apropiem de un moment pe carecu siguranţă nimeni nu şi-ar dori să-l


557/2013

aniverseze: cinci ani de la cădereaLehman Brothers. Mergând mai depar-te aş spune că, de fapt, avem în urmăaproape un deceniu în care nivelul deturbulenţă şi volatilitate înregistrat îneconomia globală a atins treptat cotefără precedent. Interconectarea – unaspect cheie al globalizării ce a dus lacreştere economică – a contribuit înultimii ani şi la propagarea cu o viteză,înainte de neimaginat, a impactului ne -gativ al şocurilor.Acesta nu este singurul paradox pecare îl observăm în evoluţia pieţelor înaceastă perioadă, în special a celor decapital. Lăcomia şi frica sunt resorturiviscerale ce le influenţează în continua-

re. E adevărat că o piaţă care funcţio-nează bine are nevoie de oameni să-şiurmărească interesele cu un grad rezo-nabil de agresivitate. Pe de altă parte,sistemele economice ar trebui să aibăca fundamente o bună reglementare,dar şi corectitudinea şi comportamentuletic.În ediţia de anul acesta a sondajuluirealizat de PwC în rândul directorilor decompanii din România, aceştia ne spunîn primul rând că îşi doresc să acordemai multă atenţie interconectării. Şicalitatea acestui demers se schimbă:există o preocupare clară de redefinirea relaţiilor cu toate categoriile de parte-neri şi stakeholderi.

Astfel, orientarea clienţilor şi consuma-torilor către servicii şi produse cu valoa-re adăugată, necesitatea de a întărirelaţiile la nivelul lanţului de aprovizio-nare pentru a evita eventuale disconti-nuităţi, integrarea mai profundă aaspectelor legate de personal în strate-gie, alături de influenţa crescută amass-media şi a platformelor sociale, acomunităţilor locale şi a guvernului suntprincipalele puncte de pe agendă.Observăm o tendinţă crescută în rândulparticipanţilor la studiu în conştientiza-rea unei mai mari nevoi de colaborarecu toţi aceşti factori, care ar putea duceîn viitor chiar la o redefinire a modeluluilor de afaceri.Este de remarcat că directorii dinRomânia nu şi-au pierdut încrederea înperspectivele de creştere ale companii-lor lor, rămânând şi anul acesta maioptimişti decât omologii lor din alteregiuni. Acest optimism nu se regăseşte însă înopiniile despre starea economică gene-rală, pe care o văd stagnând sau chiardeteriorându-se. De aici, un alt para-dox: companiile au dezvoltat un gradmare de adaptabilitate la noua realitatea pieţei, şi-au redefinit operaţiunile pebaze solide, însă incertitudinea carepersistă în economie le face să păstre-ze un grad poate prea mare de pruden-ţă în asumarea investiţiilor.O adevărată reluare a creşterii depindeîn mare măsură de evoluţia acestoraspecte paradoxale, dar şi de emoţiilecare vor deveni noi resorturi visceraleale pieţelor. Este clar că în noua paradigmă încre-derea între partenerii din mediul debusiness, dar şi între toţi factorii intere-saţi, va face diferenţa. Directorii decompanii din România par să fi făcutdeja primii paşi în redefinirea strategii-lor în acest sens.”

Informaţii


În scopul asigurării unui înalt nivel calita-tiv al desfăşurării misiunilor de auditfinanciar, Camera Auditorilor Financiaridin România este direct interesată înpunerea la dispoziţia membrilor săi şi,deopotrivă, a publicului larg a celor mainoi informaţii, studii, metode şi tehnici delucru în profesia contabilă şi de audit,relevate de practica şi cercetarea ştiinţifi-că în domeniu. Un mijloc important pen-tru realizarea acestui obiectiv îl reprezin-tă editarea revistei „Audit Financiar”, încare sunt publicate preponderent studiiştiinţifice realizate de cercetători din ţarăşi din străinătate, pe teme de audit şicontabilitate, dar şi din domenii conexe,cum sunt informatica de gestiune şi deaudit, guvernanţa corporativă, analizăfinanciară, drept economic etc.Revista „Audit Financiar” se bucură de obinemeritată apreciere în mediul profe-sional şi în mediul academic, fiind inclusăîn baze de date internaţionale, recunos-cute de Consiliul Naţional de Atestare aTitlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Uni -versitare. De asemenea, revista „AuditFinanciar” participă la schimbul de publi-caţii de specialitate editate de organizaţiiprofesionale sau instituţii şi universităţidin ţară şi din străinătate cu care CameraAuditorilor Financiari din România întreţi-ne relaţii de colaborare sau parteneriat.Revista este condusă de un ColegiuEditorial Ştiinţific, constituit din 16 perso-nalităţi ale profesiei din ţară şi din străină-tate, iar revizuirea articolelor se efectuea-ză de către membrii Consiliului Ştiinţificde Evaluare, constituit îndeosebi din per-soane aparţinând mediului universitar şide cercetare ştiinţifică, în sistemul duble-blind review. În esenţă, aşadar, revistaeste utilă atât cititorilor, cât şi autorilor

articolelor publicate, care beneficiază deun vehicul editorial adecvat cerinţelorlegate de îndeplinirea obligaţiilor de cer-cetare ştiinţifică.

Răspunzând interesului reciproc al edito-rului şi al centrelor universitare de cerce-tări ştiinţifice în domeniul profesiei conta-bile şi de audit, Camera Auditorilor Finan -ciari din România a perfectat în ultimultimp cinci protocoale de colaborare pen-tru promovarea profesiei prin valorificareacercetărilor ştiinţifice în acest domeniu:l Facultatea de Ştiinţe Economice şi

Gestiunea Afacerilor din ca drulUniversităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca

l Facultatea de Economie şi Admi -nistrarea Afacerilor din cadrul Uni -versităţii de Vest din Timişoara

l Facultatea de Economie şi Admi -nistrarea Afacerilor din Univer si -tatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

l Facultatea de Economie şi Admi -nistrarea Afacerilor din cadrulUniversităţii din Craiova

l Academia de Studii Economice,Bucureşti

De-a lungul anilor, importante studii ştiin-ţifice realizate de către cadre didactice şicercetători aparţinând acestor centre deînvăţământ superior au fost făcutecunoscute prin intermediul articolelor şti-inţifice publicate în revista „AuditFinanciar”, contribuind astfel la prestigiulacestei publicaţii.

Pentru consolidarea şi dezvoltarearelaţiilor de colaborare în cercetareaştiinţifică din domeniul profesiei con-tabile şi de audit, părţile au convenit,în principal, următoarele:

A. Facultăţile semnatare:l Vor propune personalităţi ale profe-

siei pentru a face parte din ColegiulEditorial Ştiinţific al revistei „AuditFinanciar”.

l Vor propune spre publicare în fiecarean un număr de articole, rezultate înurma cercetărilor ştiinţifice efectuatede cadrele didactice, cercetători şidoctoranzi, proprii sau în colaborarecu alţi specialişti din ţară sau din stră-inătate.

Pentru fiecare an se va elabora un pro-gram de articole, cuprinzând tema,numele autorilor şi data de predare cătreredacţie, în vederea planificării editoriale.Programul va fi actualizat pe parcurs înfuncţie de situaţiile concrete ale elaboră-rii studiilor respective.l Vor asigura revizia unor articole ştiin-

ţifice propuse spre evaluare deredacţia revistei „Audit Financiar”, deregulă provenind din alte centre decercetare ştiinţifică.

În acest scop instituţiile vor propuneredacţiei o listă nominală de revizori cuexperienţă, spre a fi incluşi în ConsiliulŞtiinţific de Evaluare al revistei.l Vor invita specialişti din cadrul

Camerei Auditorilor Financiari dinRomânia şi din echipa redacţionalăpentru a participa, inclusiv prin pre-zentări şi comunicări, la evenimenteştiinţifice organizate sub egida cen-trului universitar.

l Revista va publica lucrările din ariasa tematică prezentate la aceste eve-nimente ştiinţifice de autorii partici-panţi aparţinând atât centrului univer-sitar respectiv, cât şi altor centre decercetare din ţară şi din străinătate.

l Vor participa cu specialiştii săi –cadre didactice şi cercetători – laevenimentele profesionale şi ştiinţifi-ce organizate de Camera Audi to rilorFinanciari din România, inclusiv prinprezentarea unor lucrări proprii,adecvate tematicii manifestărilor res-pective.

Semnarea unor protocoale de colaborare pentru promovarea profesiei prin valorificarea

cercetărilor ştiinţifice în domeniu

Informaţii

Ş ţ

Din agenda activităţilor CAFR

edin a Grupei de lucru Audit a FEE

�

�

�

La 30 mai a.c., , vicepre edinte al Consiliului Camerei

Auditorilor Financiari din România, a participat, în calitate de

membru, la reuniunea Grupei de lucruAudit a Federa iei Europene

a Contabililor (FEE), organizat la sediul de la Bruxelles.

Discu iile s-au referit la ac iunile Uniunii Europene pe marginea

pachetului de acte legislative emise de Comisia European cu

privire la reforma profesiei de audit i la proiectele viitoare i

curente ale Board-ului FEE (rolul viitor al auditorului, procesul de

selec ie al auditorului) i ale grupei de lucru Audit. Astfel, s-au

purtat discu ii privind propunerea , referi

toare la revizuirea ISA700 i ISA720 –Auditor reporting matters i

care urmeaz a fi publicate în cursul lunii iunie a.c. Principalele

modific ri în con inutul standardului se refer la responsabilitatea

conducerii privind situa iile financiare i responsabilitatea audito

rului. De asemenea, în Standard sunt cuprinse referiri la conti

nuitatea activit ii, la problemele cheie de audit i la asigurare.

S-a propus implicit i revizuirea ISA 570 „Principiul continuit ii

activit ii”, ca urmare a cerin elor de a se prezenta în raport opinia

cu privire la acest aspect al activit ii clientului. Când se impune

prezentarea unor probleme cheie de audit, trebuie s se fac

referire la valoarea i dimensiunea acestora. În Anexe s-au pre

zentat i câteva exemple de Rapoarte care sunt mult mai

dezvoltate i con in paragrafe referitoare la responsabilitatea

p r ilor, continuitatea activit ii, problemele cheie ale auditului i

alte informa ii. O alt problem pe agenda acestei întâlniri a fost

referitoare la draftul documentului privind Raportarea financiar

integrat . Scopul acestui nou format de raportare r spunde mai

bine nevoilor de informare ale ac ionarilor i publicului. Acest

proiect este supus dezbaterii publice prin toate organiza iile

comunitare i ale statelor membre pân la 15 iulie a.c.

Au fost puse în discu ie i reformele în audit cu referire la aproba

rea din 23 mai a.c. de c tre Comitetul juridic al Comisiei Europene

a m surii referitoare la rotirea firmelor de audit la 6 ani. Aceast

prevedere a fost aprobat de 12 state, printre care i România.

Celelalte state precum Germania, Suedia, Luxemburg, Malta au

cerut o perioad mai mare pentru rota ia respectiv , dar au

acceptat propunerea.

Referitor la prevederile de limitare a veniturilor din non-audit

services, Camera Auditorilor Financiari din România a propus

limitarea la nu mai mult de 10% din suma din audit. La finalul

întâlnirii reprezentan ii organiza iilor profesionale din fiecare stat

au prezentat rapoartele de activitate, cu evenimente importante în

audit petrecute de la precedenta întâlnire.

Ana Dinc

IAASB ED Subgroup

ă ş

ş ş

ş

ş ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ş

ţ

ă

ţ ţ

ă

ţ

ţ -

ă

ă ţ ă

ţ -

-

ăţ

ăţ

ăţ ţ

ăţ

ă ă

-

ţ

ă ţ ăţ

ţ ă ă

ă

ă ă

ţ

ţ

ă

ţ -

ă

ă ă

ă

ă ţ ă

ţ ţ

Examenul de competenţă pentru atribuirea calităţii de auditor

financiar a avut loc în perioada mai – iunie, astfel: 25 mai proba

scrisă, 26 mai proba practică, 1 iunie proba grilă.

Pe parcursul lunii iunie s-a desfăşurat programul de pregătire

profesională continuă structurată pentru anul 2013, în sistem

e-learning, pentru membrii CAFR, auditori şi stagiari. La

programul de pregătire în sistem e-learning participă membrii

CAFR care sunt la zi cu obligaţiile faţă de Cameră şi care au

transmis către Departamentul de învăţământ formularul de

înscriere la cursuri.

Pe site-ul Camerei a fost publicat modelul de Contract de

prestări servicii de audit statutar/financiar, cu titlu de exemplu.

Acest material poate fi consultat la Secţiunea membri/activităţi

în sprijinul membrilor/materiale publicate pentru membrii

CAFR. Se menţionează că documentul este publicat de CAFR

cu titlu de exemplu. CAFR nu îşi asumă nicio responsabilitate

pentru utilizarea acestui contract şi nu este răspunzătoare faţă

de nicio persoană fizică sau juridică în ceea ce priveşte

consecinţele ce ar putea rezulta ca urmare a unor decizii luate

pe baza acestui document.

� Vor recomanda revista „Audit Fi-

nanciar” autorilor care participă la

diferitele evenimente ştiinţifice găz-

duite în domeniul profesiei, de an-

vergură naţională şi internaţională;

� Vor fi deschise realizării în comun

unor întâlniri profesionale şi/sau ştiin-

ţifice punând la dispoziţie spaţiile şi

logistica necesare.

B. Camera Auditorilor Financiari din

România:

� Va pune gratuit la dispoziţia cadrelor

didactice şi cercetătorilor din cadrul

centrelor universitare spaţiu editorial

în revista „Audit Financiar” pentru

publicarea articolelor ştiinţifice propu-

se şi acceptate, în măsura în care

corespund criteriilor tehnice de pre-

zentare a manuscriselor.

� Va include în Consiliul Ştiinţific de

Evaluare persoanele recomandate

de centrele universitare pentru a rea-

liza revizuirile articolelor propuse

spre publicare, conform normelor

tehnice de evaluare/revizuire.

� Specialiştii Camerei, precum şi

redactorii revistei vor răspunde cu

solicitudine invitaţiilor primite din par-

tea facultăţilor de a participa la eveni-

mentele ştiinţifice organizate sub

egida lor.

� Oferă sprijin evenimentelor de natură

ştiinţifică derulate de către centrele

universitare care aparţin unor dome-

nii de interes comun;

� La rândul său, Camera va transmite

acestor centre universitare invitaţii de

participare, inclusiv cu comunicări şti-

inţifice la evenimente organizate de

CAFR (congrese, simpozioane, dez-

bateri ştiinţifice şi profesionale).

Părţile convin să colaboreze loial şi

constructiv în activitatea de editare a

revistei „Audit Financiar”, pentru asigu-

rarea unor articole de înalt nivel calita-

tiv şi, implicit, pentru ridicarea perma-

nentă a prestigiului acestei publicaţii şi

implicit a profesiei noastre.

Camera Auditorilor Financiari din

România este deschisă stabilirii unor

asemenea protocoale de colaborare

şi cu alte centre universitare şi de cer-

cetare din ţară, în măsura în care vor

dori acest lucru.

Independenţa în guvernanţa corporativă

Documents

Transcript of Independenţa în guvernanţa corporativă