Magneziul si importanta lui in dieta

GeneralitatiSus

Magneziul este un macroelement mineral esential organismului prin

functiile indeplinite si prin procentul relativ ridicat pe care il reprezinta in

structurile corpului. Organismul adult contine, in medie, 20-30 de grame

de magneziu, peste 50% din acesta fiind in oase (sub forma de fosfat de

magneziu si carbonat de magneziu).

Rolurile magneziului sunt predominant metabolice, fiind implicat in

producerea si transportul energiei necesare diverselor procese fiziologice.

Este implicat inproteinogeneza, in metabolismul lipidelor si glucidelor,

catalizeaza o mare parte din reactiile biochimice, are rol in contractia si

relaxarea musculara.

Printre cele mai cunoscute functii sunt cele care implica

homeostazia calciului   si procesul de mineralizare, in care magneziul are un rol activ, regland echilibrul

calcic (prin favorizarea absorbtiei si metabolizarii acestuia) si impiedica precipitarea lui cu formare de

calculi (renali, biliari).

Magneziul este un mineral   care, asemanator calciului, are capacitatea de a deprima excitabilitatea

neuromusculara. Din aceasta proprietate deriva efectul lui tranchilizant.

Cuprins articol

1. Generalitati

2. Surse alimentare de magneziu

3. Excesul si deficitul de magneziu

4. Recomandarile specialistilor

Surse alimentare de magneziuSus

Magneziul este un mineral raspandit in natura, fiind continut in legume verzi, in special in frunze

(spanac, salata verde, urzici, ceapa verde). Cantitati insemnate de magneziu sunt aduse insa si de

produsele din soia (cum ar fi tofu), seminte, nuci, migdale, cereale integrale (orez brun), fasole,

mazare, fructe (avocado, banane, caise deshidratate), smochine, crustacee.

Absorbtia magneziului este redusa in prezenta acidului oxalic, acidului fitic si excesului de celuloza,

precum si in cazul unui regim predominat carnat.

Organismul asimileaza mai bine acest mineral in prezenta vitaminei B6.

Excesul si deficitul de magneziuSus

Magneziul este un mineral a carui absorbtie intestinala este controlata de catre organism si este

adaptat in permanenta nevoilor. In general, dintr-o dieta echilibrata, mixta, in conditiile unui necesar

normal, organismul preia 30-40% din aport (acest procent insa variaza in functie de starea metabolica,

intre 20-70%). Deoarece utilizarea sa digestiva este in permanenta controlata, niveluri toxice de

magneziu se ating foarte rar si de obicei au ca substrat patologii complexe sau administrari irationale

(mult peste necesar) de suplimente dietetice. Suplimentele nutritionale continand magneziu nu sunt

indicate pacientilor cu probleme renale (insuficiente renale cronice, litiaze) sau biliare, deoarece

concentratia ridicata de magneziu din acestea le poate agrava sau precipita simptomatologia.

Deficitul de magneziu este si el destul de rar intalnit. Se manifesta de obicei prin cefalee, astenie,

hiperexcitabiliate si somnolenta, tremor muscular, parestezii, labilitate emotionala. Carenta de

magneziu este de obicei expresia unor boli concrete si cu interesare sistemica, cum ar fi ciroza

hepatica, diabetul zaharat (in special in faza de acidoza diabetica),diareea   cronica, alcoolismul   cronic,

malnutritia si orice alta patologie de natura digestiva care scade absorbtia (interventii chirurgicale, boli

infectioase). Exista medicamente care pot asocia scaderea magneziului din organism (cum ar fi

diureticele). Hipocalcemia este o alta stare care poate duce la deficitul de magneziu.

Carenta de magneziu se manifesta prin 3 categorii de simptome:

- simptome ce apar precoce: iritabilitate, anorexie (scaderea apetitului), astenie, insomnie si spasme

musculare; apar de asemenea si tulburari de memorie, apatie, confuzii si scaderea capacitatii de

asimilare a cunostintelor noi

- deficitul moderat se traduce prin tulburari ale ritmului cardiac si alte modificari de natura cardio-

vasculara

- in carenta severa pacientul are convulsii, crize de tetanie, apatie generala, halucinatii si delir.