Universitatea “Valahia” din Târgovişte

Facultatea de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţiei

Specializarea: Teologie Pastorală

Disciplina: Drept Bisericesc

Impedimente la Preoţie

Coordonator ştiinţific: Susţinător:

Pr. Asist. Dr. Santi Cosmin Gîmbă Ovidiu Adrian

Anul IV, Gr. I

2013

1

Planul lucrării

Introducere

I. Impedimente Dogmatice

II. Impedimente Morale

III. Impedimente Canonice

Concluzii

Bibliografie

2

Introducere

Calea prin care omul ajunge la îndreptare şi sfinţire prin harul divin este Biserica, Trupul

Mântuitorului Iisus Hristos, aşezământ întemeiat de El, căruia i-a dat toate mijloacele şi resursele

necesare pentru a putea împărtăşi oamenilor mântuirea obiectivă sau răscumpărarea. Această

energie divină, care izvorăşte nemijlocit din jerfa de pe cruce a lui Iisus Hristos şi care

răscumpără sufletele oamenilor credincioşi, este legată strâns de unele semne şi lucrări văzute,

care sunt organele purtătoare sau transmiţătoare ale harului, şi care sunt deci mijloace de

mântuire şi sfinţire a credincioşilor1. „Spre deosebire de protestanţi, care consideră cuvântul lui

Dumnezeu ca purtător al harului divin pe o treaptă cel puţin egală, dacă nu mai înaltă ca

Tainele, Biserica noastră, deşi socoteşte şi ea cuvântul lui Dumnezeu ca purtător sau

transmiţător al harului, nu îl consideră în această funcţie sau în acest rol nici în aceiaşi măsură,

nici în acelaşi fel ca Sfintele Taine”2.

Una din cele Şapte Taine pe care Biserica Ortodoxă le are, şi care a fost instituită în mod

direct de Mântuitorul Iisus Hristos, prin cuvintele „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl,

vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora

veţi ierta păcatele le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23), este Taina

Hirotoniei sau a Preoţiei. „Hirotonia este Taina în care, prin punerea mâinilor arhiereului şi

prin rugăciune, se împărtăşeşte persoanei anume pregătite, Harul, care dă puterea de a învăţa

cuvântul lui Dumnezeu, a săvârşi Sfintele Taine şi a conduce pe credincioşi la mântuire.

Hirotonia înseamnă atât intrarea în cler, cât şi primirea unei puteri spirituale, sau a unei trepte

din acea putere”3.

Spre deosebire ce celelalte Taine, în care harul dumnezeiesc se împărtăşeşte

credincioşilor prin preot în calitate de săvârşitor al acestora, Preoţia sau Hirotonia este Taina prin

care o persoană este consacrată în scopul de a săvârşi toate celelalte Taine, ca reprezentant văzut

al lui Hristos, adevăratul săvârşitor al tuturor Tainelor. „Aşadar, Preoţia sau Hirotonia este

Taina în care, prin punerea mâinilor episcopului şi prin rugăciune, harul divin se pogoară

asupra unui candidat anume pregătit, sfinţindu-l şi aşezându-l într-o treaptă a ierarhiei

bisericeşti, împărtăşindu-i acestuia puterea de a învăţa cuvântul lui Dumnezeu, de a săvârşi

1 Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, Dogmatica Ortodoxă- Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 295;2 Ibidem, pp. 295-296;3 Prof. N. Chiţescu, Pr. Prof. Isidor Todoran, Pr. Prof. I. Petreuţă, Teologia Dogmatică şi Simbolică- Manual pentru Facultăţiile de Teologie, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005, p. 255;

3

lucrările sfinte şi de a-i conduce pe credincioşi pe calea mântuirii. Precum se poate vedea,

hirotonia e Taina prin care cel ce a primit-o este îndreptăţit să continue în Biserică întreita

slujire a Mântuitorului Hristos”4.

Dacă atunci când este vorba despre săvârşitorul Sfintei Taine a Hirotoniei lucrurile s-au

clarificat odată cu definirea acestei Taine, când vine vorba despre primitorul ei trebuie să spunem

că acesta nu poate fi decât de sex masculin, să fie în primul rând creştin botezat în mod valid şi

care îndeplineşte toate condiţiile stabilite în decursul timpului de către Biserică. „Totuşi există o

condiţie, care singură face cât o întreagă categorie de alte condiţii şi care este mai importantă

decât toate. Această condiţie se cheamă vocaţie, sau chemare firească pentru slujirea

preoţească”5.

Sfânta Taină a Hirotoniei pe lângă condiţiile necesare săvârşirii ei, are şi anumite

impedimente care sunt de ordin dogmatic, moral, canonic şi liturgic.

4 Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Dr. Ioan Zăgrean, op., cit., p. 319;5 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept Canonic Ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990, p. 51;

4

I. Impedimente Dogmatice

Un prim impediment dogmatic pentru candidatul la preoţie este lipsa apartenenţei sale la

Biserica Ortodoxă. Acest lucru este însă greu de crezut că se mai poate întâmpla la vreuna dintre

Bisericile Ortodoxe. Canonul 36 de la Cartagina admite ca impediment la preoţie şi ca un

membru al familiei candidatului să fie eretic sau schismatic. „Episcopii, prezbiterii şi diaconii să

nu se hirotonească înainte de a face creştini ortodocşi pe toţi cei din casele lor”6. Acest lucru

este mai des întâlnit la toate familile preoţilor, care nu sunt în stare să păstreze în staulul

păstorului Hristos rude apropiate sau chiar părinţi sau fraţi, sau cel mai grav copiii.

Un alt impediment dogmatic este lipsa pregătirii teologice a candidatului la preoţie.

Desigur, acesta nu ar trebui să conteze chiar foarte mult in alegerea viitorului preot, deoarece mai

avem şi exemple de autodidacţi, cum ar fi exemplul părintelui Cleopa Ilie. Dar acest model, acest

exemplu nu trebuie să fie înţeles într-un mod greşit. Pentru că părintele Cleopa nu a studiat într-o

facultate sau seminar lumesc, ci el a primit învăţătura creştină în Universitatea Cerului, acolo

unde a ajuns cu sufletul, prin practicarea virtuţiilor. Nu toţi putem ajunge, deşi ar fi indicat, la o

asemenea cunoaştere. Ar fi bine ca să avem preoţi învăţaţi în mod direct de Sfântul Duh, dar este

bine să avem preoţi învăţaţi şi de Sfânta strădanie. Mulţi spun, de ce avem noi nevoie de

pregătire teologică temeinică pentru a putea fi preoţi? O altă întrebare este următoarea: Avem

convingerea că oricine urmează o astfel de pregătire este cu adevărat un lider certificat să lucreze

în lucrarea Domnului? Nu. Atunci de ce avem nevoie de o pregătire într-o şcoală teologică?

Răspunsul este că oriunde vedem o lucrare eficientă, avem de-a face cu oameni care au

înţeles curat Scripturile şi şi-au pus inima să stăruiască şi să împlinească voia Domnului.

Oamenii cu o lucrare deosebită sunt oameni flămânzi după cunoaşterea lui Dumnezeu, după

Scriptură. Sunt oameni care chiar dacă au fost privaţi de o pregătire într-o şcoală teologică nu au

rămas ignoranţi din punct de vedere teologic, ci s-au adâncit mereu în Scriptură şi au crescut

mereu în caracter.

Ce rezultate oferă o şcoală teologică? Ce ne aşteptăm să se întâmple în vieţile celor ce

urmează acest Colegiu?

- să cunoască mai temeinic Cuvântul lui Dumnezeu;

- să dezvolte o relaţie mai profundă cu Dumnezeu;

- să cunoască şi să înflăcăreze darurile spirituale primite de la Duhul Sfânt;6 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-optulea-local-de-la-Cartagina-419/familiile-clericilor-trebuie-crestine-cartag-90867.html, în data de 15.12.2013;

5

- să se implice într-o lucrare de slujire în biserica locală;

- să aplice principiile biblice învăţate în lucrarea de slujire pe care Domnul le-a încredinţat-o;

- să se dezvolte pe plan spiritual, intelectual, emoţional şi social.

Biserica are nevoie de oameni pregătiţi care să facă lucrarea de slujire. A cheltui timp şi

bani în educaţia teologică este un lucru vital. Într-adevăr educaţia teologică costă timp şi bani,

dar lipsa educaţiei teologice ne costă mult mai mult.

Pregătirea teologică a variat în decursul timpului, după starea culturală a lumii şi după

trebuinţele Bisericii. “Biserica a ţinut întotdeauna ca slujitorii săi să aibă o pregătire

intelectuală sau o formaţie culturală la nivelul societăţii şi al vremii în care trebuiau să lucreze

aceşti slujitori şi îndeosebi să aibă o pregătire cărturărească teologică de nivelul culturii epocii

în care trăiau. În acest scop s-a impus prin obicei şi apoi chiar prin legi scrise, ca în primul

rând episcopii să aibă cultura trebuitoare şi ca ei să se îngrijească de pregătirea necesară

pentru ceilalţi slujitori bisericeşti”7.

II. Impedimente Morale

7 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, op. cit., p. 52.

6

Impedimentele morale încep cum este şi firesc cu lipsa vocaţiei. „Mulţi sunt chemaţi, dar

puţini sunt aleşi” (Matei 20, 16), afirmă Mântuitorul, şi în această ordine de idei trebuie spus că

preoţia are la bază o chemare, o vocaţie.

Chemarea aceasta e vocea lăuntrică pe care o simte fiecare în sufletul său, dar are şi

caracteristici exterioare pe care remarcabilul profesor de pastorală Spiridon Cândea încerca să le

identifice, să le lămurească cu intenţia de a fi mai bine observate la cei ce doresc să urmeze

teologia. Situaţia pe care el o constata la vremea sa este încă valabilă şi astăzi. „Se înţelege că

lipsind cu totul criteriile şi modalităţile de selecţionare au pătruns în şcolile noastre elemente

care n-aveau nici o vocaţie pentru misiunea preoţească. Adeseori indivizi, care nu au putut să

pătrundă la alte facultăţi şi-au găsit refugiul la Teologie”8.

Tineri care n-aveau nici o chemare lăuntrică, oameni lipsiţi de orice vocaţie pentru sfânta

slujbă a preoţiei, şi-au înăbuşit conştiinţă, şi determinaţi de consideraţii de ordin pur extern, de

interese materiale, familiale, s-au înscris la Teologie şi s-au făcut preoţi.

Se înţelege că, din asemenea elemente n-au putut ieşi aproape niciodată pastori de suflete

ideali, preoţi devotaţi cu toată fiinţa lor, îndeplinirii misiunii sacerdotale.

La această realitate deosebit de tristă se adugă indulgenţa exagerată de care beneficiază

unele elemente, cu totul incapabile de studiu.Dar şi mai dureros este faptul că tinerii candidaţi la

preoţie prezintă dovezi de insuficientă morală. S-a întâmplat, şi se întâmplă adeseori că studenţii

la Teologie fac dovada lipsei de caracter, a lipsei de închinare, de dragoste, de vocaţie pentru

misiunea de a fi conducător sufletesc al creştinilor. Uneori anumiţi tineri au în general o purtare

care este incompatibilă, nu numai cu starea lor de candidaţi la preoţie, dar este de-a dreptul

reprobabilă şi pentru creştinii aceeia, care nu s-au gândit niciodată să devină îndrumători

sufleteşti ai altora.

Vocaţia, acest sentiment lăuntric şi tainic, trebuie verificat şi de cel în cauză dar şi de

duhovnic sau de profesori. Recomandaţi pot fi deci numai tinerii aceia, care dintr-o poruncă

lăuntrică a lor au mers, împreună cu preotul sau singuri şi au cercetat pe bolnavii parohiei, care

au căutat, într-o formă oarecare să ajute pe săracii satului, care s-au simţit bine să fie aproape de

preot, când acesta a făcut anumite slujbe în biserică sau prin casele credincioşilor.

Un alt impediment moral pentru preoţie este şi viaţa imorală. Sunt mai multe canoane

care interzic preoţia pentru un candidat dacă viaţa lui este sau a fost imorală. Unul dintre ele este

8 Pr. Adrian Drăguşin, http://www.crestinortodox.ro/religie/preotul-135009.html, la data de 15.12.2013;

7

canonul 36 al lui Nichifor Mărturisitorul care zice că „Cel ce a desfrânat măcar o dată nu se

cuvine a se hirotoni, chiar dacă s-a lăsat de acea patimă; căci Vasile cel Mare zice: Unul ca

acesta, chiar şi morţii de ar învia, nu se face preot”9.

Un alt canon este 61 Apostolic, care zice: „Dacă împotriva unui credincios se face vreo

învinuire de desfrânare sau de adulter sau de o altă oarecare faptă oprită şi s-ar dovedi, acela

să nu se înainteze în cler (să nu devină cleric)”10. Acest canon adevereşte cele spuse de Sfântul

Apostol Pavel în Epistola I către Timotei la capitolul 3 versetul 7, şi anume faptul că cel care

urmează a intra în cler trebuie să aibe şi recomandări bune din partea populaţiei. Dacă aceştia

dau mărturie împotriva candidatului, acesta se opreşte de la preoţie deoarece el nu poate purta cu

vrednicie slujirea aceasta şi nici nu poate servi ca pildă pentru credincioşi11.

Sfântul Vasile cel Mare în canonul 89 spune despre candidaţii la preoţie cu viaţă imorală.

Conţinutul acestui canon este următorul. „Foarte mă mâhneşte că în timpul din urmă canoanele

Părinţilor au fost părăsite şi s-a scos din Biserică toată stricteţea; şi mă tem că indiferenţa

aceasta înaintând cu încetul pe calea sa, afacerile Bisericii să nu ajungă în deplină tulburare.

Obiceiul încetăţenit în vechime în bisericile lui Dumnezeu, primea pe slujitorii Bisericii după ce

îi cercetă cu toată temeinicia; şi se cerceta cu de-amănuntul întregul lor mod de viaţă, de nu

sunt bârfitori, de nu sunt beţivi, de nu sunt aplecaţi spre gâlcevi, de şi-au educat tinereţea lor ca

să poată săvârşi cele sfinte, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul. Şi aceasta o cercetau

presbiterii şi diaconii, care vieţuiau împreună cu ei, apoi îi duceau la horepiscopi, care, primind

voturile de la cei ce mărturiseau adevărat şi dând de ştire episcopului, aşa îl numărau pe slujitor

în tagma celor ieraticeşti. Dar acum, înlăturându-ne întâi pe noi şi nici acceptând să-i aduceţi la

noi spre hotărâre, v-aţi însuşit toată puterea. Apoi, chiar neglijând cu totul această chestiune, aţi

îngăduit presbiterilor şi diaconilor să introducă în biserică pe nevrednici, pe oricare ar voi, fără

a li se cerceta viaţa, cu pătimire, sau în urma înrudirii, sau în urma oricărei alte prietenii. Din

cauza aceasta, într-adevăr mulţi slujitori se numără în fiecare sat; dar niciunul nu este vrednic

de slujirea altarului, precum înşivă mărturisiţi, fiind lipsiţi de bărbaţi la alegeri. Deci, de vreme

ce lucrul a ajuns deja să fie fără leac, iar mai ales acum cei mai mulţi, de frica înrolării la

armată, se introduc pe sine în slujbă bisericească, din necesitate am ajuns să se înnoiască

canoanele Părinţilor, şi scriu vouă să-mi trimiteţi mie consemnarea slujitorilor bisericeşti din 9 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Nichifor-Marturisitorul/desfraul-opreste-preotie-nichifor-90654.html, la data de 15.12.2013;10 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 15.12.2013;11 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, ediţia a-III-a, Sibiu, 2005, p. 42;

8

fiecare sat, şi fiecare de către cine să introdus în slujbă, şi care este modul lui de vieţuire. Dar

să aveţi şi la voi consemnarea, încât cele scrise, care se păstrează la noi, să se potrivească cu

ale voastre, şi nimănui să-i fie cu putinţă a se înscrie când vrea. Aşadar, dacă oarecare s-a

introdus de către presbiteri după primul indicţion, se vor arunca între mireni, şi din nou să se

facă de voi cercetarea înprivinţa lor; şi de vor fi vrednici, să se primească prin hotărârea

voastră; şi curăţiţi Biserica, izgonind pe cei nevrednici din ea. Decişi în viitor să-i cercetaţi pe

cei vrednici şi să-i primiţi; dar să nu-i număraţi în cler înainte de a-i aduce la noi - altcum să

ştiţi că mirean va fi cel ce va fi primit în slujba Bisericii fără de socotinţa noastră”12.

Canonul 3 de la Sinodul Trulan, spune următoarele lucruri referitoare la viaţa imorală a

candidatului la preoţie: „De vreme ce binecredinciosul şi de Hristos iubitorul nostru împărat a

grăit (s-a adresat) acestui sfânt şi ecumenic sinod, ca cei ce se numără în cler şi cei care

împărtăşesc altora cele dumnezeieşti să se arate curaţi şi slujitori neprihăniţi şi vrednici de

jertfă cea duhovnicească a marelui Dumnezeu, carele este şi Jertfă, şi Arhiereu, şi să curăţească

cele necurate (prihănite) care îi apasă pe aceştia din nunţi nelegiuite. Pe lângă această, pentru

că cei (delegaţi) ai preasfintei Biserici a Românilor au propus să se ţie canonul asprimii, iar cei

de sub (stăpânirea) scaunul acesta ăl de Dumnezeu păzitei şi împărăteşti cetăţi (au propus să se

ţină) canonul dragostei de oameni (omeniei) şi al înţelegerii (compasiunii), noi le-am împreunat

părinteşte cu iubire de Dumnezeu pe amândouă, ca să nu lăsăm nici ca blândeţea să fie

îngăduitoare (tolerantă, slabă) şi nici ca asprimea (severitatea) să fie neomenoasă (crudă,

rigidă), şi mai ales când, din neştiinţă, greşeala s-a întins la o mulţime destul de mare de

bărbaţi.

Socotim (hotărâm) aşadar împreună că cei ce s-au încurcat cu două căsătorii şi care

până la cincisprezece ale trecutei luni ianuarie din al patrulea indicţion trecut al anului 6199

(an 691) au fost robiţi păcatului şi nu au vrut a se curăţi de acesta să fie supuşi caterisirii

canonice.

Iar cei ce au căzut în păcatul acesta al căsătoriei a doua (bigamiei), dar înainte de

această cercetare a noastră au cunoscut ceea ce este folositor şi au tăiat răul de la ei înşişi şi au

alungat departe această străină şi nelegiuită împreunare, sau cei ale căror femei din a doua

căsătorie au decedat, sau şi acei care au căutat să se întoarcă, învăţând din nou înţelepciunea şi

părăsind repede nelegiuirile lor de mai înainte, fie că ar fi fost presbiter sau diacon — i s-a

12 http://www.scribd.com/doc/30063952/Canoanele-Sf-parinti-Vasile-Cel-Mare, la data de 15.12.2013;

9

părut sinodului că aceştia să înceteze de la orice slujire sau lucrare preoţească şi să fie supuşi

pentru un oarecare timp la cercetări (epitimii), dar să aibă parte (să se împărtăşească) de

cinstea scaunului şi a stării lor, îndestulându-se cu înainte şederea şi plângând înaintea

Domnului, ca să le ierte lor nelegiuirea cea din neştiinţă, căci este fără de cale (necuviincios) să

binecuvânteze pe altul cel care este dator să-şi vindece propriile sale răni.

Iar cei legaţi de o singură soţie, dacă cea luată a fost văduvă, de asemenea şi cei ce după

hirotonie au trăit într-o singură căsătorie nelegiuită, adică presbiterii şi diaconii şi ipodiaconii,

oprindu-i pentru puţin timp de la sfânta slujbă şi certându-i (supunându-i epitimiilor), îndată să

fie puşi din nou (reaşezaţi) în treptele lor proprii, dar în nici un caz înaintându-i la o treaptă mai

înaltă - se înţelege însă că după ce aceştia s-au dezlegat de însoţirea nelegiuită.

Iar le-am statornicit cu privire la cei ce au fost găsiţi în mai înaintele arătate greşeli

(căderi), după cum s-a zis, până la cincisprezece ale lunii ianuarie a indictionului al patrulea, şi

numai în privinţa feţelor preoţeşti orânduind noi (hotărând) de acum înainte şi înnoind canonul

care rânduieşte ca cel care s-a legat cu două căsătorii (nunţi) după botez sau care a luat

concubină (ţiitoare) să nu poată fi episcop, sau presbiter, sau diacon, sau peste tot orice altceva

din catalogul stării preoţeşti (clericale); de asemenea, şi cel ce a luat văduvă sau lepădată sau

desfrânată, sau sclavă, sau vreuna dintre cele de pe scenă (actriţă) să nu poată fi episcop, sau

presbiter, sau diacon sau peste tot orice din catalogul stării preoţeşti (din rândul clerului)”13. La

acest canon trebuie să subliniem următorul lucru, şi anume acela că el prevede îndepărtarea din

slujba preoţească, dar nu şi din starea clericală, a celor care s-au căsătorit a doua oară. Acest

canon mai prevede pedepse şi pentru cei care clerici fiind nu s-au căsătorit legal înainte de a se

hirotoni sau pentru cei care s-au căsătorit în mod nelegitim după hirotonie, nefiind anterior

căsătoriţi. Aceştia au de ispăşit pedepse numai dacă au săvârşit abaterile până la 15 ianuarie 691.

Acest canon opreşte de la hirotonia în orice treaptă şi pe cei care s-au căsătorit de două ori, sau

au trăit în concubinaj. Prin modul în care acest canon este alcătuit şi prin felul în care el a

îndreptat stările provocate de neorânduielile matrimoniale ale clerului, el constituie o pildă de

chibzuinţă, de înţelegere şi de fermitate, însuşiri prin care poate servi şi acum drept pildă pentru

cazuri similare.

Mai sunt şi alte impedimente morale pentru candidatul la preoţie. Spre exemplu

nedezlegarea de la duhovnic. Dacă un pretendent la preoţie are oprire de la duhovnicul său

13 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html, la data de 15.12.2013;

10

pentru a se preoţi, din cauza unui păcat comis, acesta nu are voie să primească harul preoţiei. Iar

dacă va merge să primească fără dezlegare este vinovat şi comite păcat mare

Alt impediment moral pentru preoţie este lipsa recomandărilor necesare. Orice candidat

la preoţie în dosarul pe care îl are trebuie să aibă şi recomandări de la preotul paroh unde a fost

cântăreţ. Acesta poate confirma dacă studentul a participat regulat la Sfintele slujbe, dacă a

participat în mod activ la activităţiile din parohie sau dacă are cunoştinţele necesare pentru a

putea fi ridicat la rangul de cleric. Mai sunt şi alte recomandări pe care tânărul trebuie să le aibe

în dosar: recomadări de la facultate sau de la seminar. Acestea arată pregătirea intelectuală pe

care studentul a făcut-o sau dacă a răspuns tuturor obligaţiilor din şcoală.

Tot ca impediment moral putem spune şi cei care desfăşoară alte activităţi, sunt opriţi de

la hirotonie. Cei care desfăşoară meserii de politicieni, actori, comercianţi, militari, avocaţi sau

judecători au impedimente la preoţie. Ei pot alege dacă vor să continue meseria pe care o

desfăşoară în acel moment sau dacă aleg pe misiunea de preot, aceea de a călăuzii sufletele

oamenilor spre Dumnezeu. Oricare din meseriile mai sus numite sunt opuse total cu preoţia care

înseamnă apărarea tuturor oamenilor şi lupta împreună cu ei pentru mântuirea acestora.

III. Impedimente canonice

Impedimentele canonice sunt foarte multe la număr şi la fel de importante ca celelalte.

Primul impediment este arătat de Canonul pe care l-am arătat şi mai sus şi anume canonul 3 de la

Sinodul Trulan. Acest impediment spune că nu are voie să se hirotonească cel care este căsătorit

11

cu o văduvă sau cu o persoană divorţată. La fel cel care a rupt logodna nu se mai poate preoţii,

decât cu condiţia ca ei să rămână celibatari sau să se călugărească.

Canonul 17 Apostolic este şi el la fel de drastic cu cel care s-a recăsătorit chiar dacă este

văduv şi care candidează la preoţie. Acesta spune în felul următor: „Cel care s-a legat cu două

căsătorii după botez, sau care a luat concubină (ţiitoare), nu poate să fie episcop sau presbiter

sau diacon, sau peste tot orice altceva din rândul clerului (din catalogul stării preoţeşti)”14.

Chiar dacă Biserica acceptă căsătoria de a doua, totuşi pe cei care au ales această cale nu îi

primeşte în rândurile clericilor. Şi cei care au avut concubină, chiar dacă nu erau căsătoriţi15 au

oprire de la hirotonie. Un lucru care reiese foarte important din acest canon este acela că se

interzice primirea în cler a celor care au fost căsătoriţi de două ori, dar după botez. Dacă a fost în

orice religie a lumii şi a primit botezul creştin iar după s-a recăsătorit, poate primii Taina

Hirotoniei.

Şi pentru monahii care vor să devină preoţi există unele impedimente. Astfel cei care nu

au depus voturile monahale nu pot fi hirotoniţi. Acest lucru se face deoarece un monah care încă

nu a depus cele trei voturi (sărăcia, ascultarea şi castitatea) nu este sigur dacă va rămâne în starea

monahală. De aceea mai întâi se fac cele trei voturi şi mai apoi se primeşte darul preoţiei. La fel

şi cel care a renegat voturile monahale sau s-a lepădat de dreapta credinţă nu poate fi hirotonit.

Canonul 10 de la Sinodul I Ecumenic aduce cu sine un impediment canonic pentru

preoţie. Acest canon spune: „Oricâţi dintre cei căzuţi (de la credinţă) au fost înaintaţi (în cler)

fie din neştiinţă, fie cu ştiinţă mai dinainte (a stării lor) din partea celor ce i-au înaintat, aceasta

nu aduce slăbire (prejudiciu) canonului bisericesc, pentru că după ce se vor cunoaşte, se

caterisesc”16. Arhidiaconul Ioan Floca vine cu explicarea acestui canon, zicând: „Canonul

prevede măsura caterisirii pentru cei care au fost făcuţi clerici dintre cei ce căzuseră de la

credinţă în timpul persecuţiilor. Măsura aceasta urmează a se aplica episcopilor hirotonisitori

de îndată ce vor fi descoperiţi astfel de clerici, hirotoniţi, fie cu ştiinţă, fie fără de ştiinţă”17.

Şi stabilirea necanonică a jurisdicţiei candidatului poate duce la invalidarea hirotoniei.

De exemplu vicierea concursurilor, numirilor, alegerilor, simonie / nepotism. Astfel canonul 2 de

la Sardica zice următoarele lucruri: „Episcopul Osiu zise: Iar de s-ar afla vreunul aşa de nebun

14 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 15.12.2013;15 Se ştie că, după rânduiala existentă în Imperiul roman şi păstrată până prin secolul VI, cei căsătoriţi legal puteau avea şi concubine tot într-o formă admisă de lege;16 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html, la data de 15.12.2013;17 Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe,... p. 66;

12

ori îndrăzneţ, încât să fie de părerea de a aduce o oarecare scuză pentru unele ca acestea,

adeverind că i s-au adus scrisori de la popor, vădit este că s-au putut corupe câţiva oarecari cu

plata şi cu preţ pentru ca să facă tulburări în Biserică, ca şi cum ar dori, fireşte, să-l aibă pe

dânsul episcop. Deci socotesc că acest fel de vicleşuguri şi uneltiri sunt cât mai vrednice de

pedeapsă, încât unul ca acesta nici la sfârşitul vieţii să nu se învrednicească nici chiar de

comuniunea laicilor. Răspundeţi deci, sunteţi de acord cu această socotinţa? Raspuns-au Se

aprobă cele spuse”18. Acest canon menţionează faptul că dacă unii episcopi vor căuta să

motiveze mutarea într-o episcopie mai bună, prin faptul că au făcut aceasta la cererea

credincioşilor, să nu se învrednicească de comuniunea laicilor nici în ceasul morţii.

În completarea celor spuse mai sus vine şi canonul 16 de la Sinodul de la Antiohia, care

zice că: „Dacă vreun episcop fără episcopie, aruncându-se pe sine asupra unei biserici fără

episcop, ar răpi scaunul fără hotărârea sinodului complet, acela să fie lepădat, chiar dacă

poporul întreg pe care l-a răpit, l-ar alege pe el. Iar sinod complet este acela la care este

prezent şi cel al capitalei, mitropolitul”19. Acest canon scoate în evidenţă că doar sinodul

mitropolitan prezidat de mitropolit poate rândui episcop pe seama unei eparhii. Tot acest canon

zice că dacă un episcop nu va ţine cont de rânduială, să fie lepădat, chiar dacă poporul întreg ţine

cu el.

Tot un impediment la preoţie, care este arătat şi de Canonul 7 al lui Teofil al Alexandriei,

este acela pe care îl putem numi clandestinitatea hirotoniei. „În privinţa celor care vor să se

hirotonească, rânduiala să fie aceasta ca preoţimea întreagă sa consimţească şi să-i aleagă, şi

apoi episcopul să-i examineze şi, consimţind cu preoţimea, în mijlocul bisericii să-l

hirotonească, fiind de faţă poporul, iar episcopul se adresează poporului dacă poate şi poporul

să mărturisească pentru dânsul. Iar hirotonie clandestină să nu se facă; căci dacă biserica este

în pace, se cuvine ca hirotoniile să se facă în biserică, sfinţii fiind de faţă. Iar în enorie, dacă vor

fi unii care au fost părtaşi cu părerile celor ce au fost în comuniune cu ereticii, într-alt chip să

nu se hirotonească, decât dacă clericii cu adevărat ortodocşi îi vor cerceta, iarăşi fiind de faţă

episcopul, şi acesta adresându-se poporului celui de faţă, numai ca să nu se întâmple vreo

abatere”20. Prin acest canon se impune ca hirotonia să fie publică şi se interzice săvârşirea

clandestină a acesteia. În istoria Bisericii s-au înregistrat cazuri de anulare a hirotoniei care s-a 18 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-saselea-local-de-la-Sardica-343/inselaciunea-mutarea-transferarea-episcopilor-89942.html, la data de 15.12.2013;19 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-patrulea-de-la-Antiohia-341/rapire-scaun-episcopal-antioh-90821.html, la data de 15.12.2013;

13

administrat în mod clandestin, în case sau în localuri, în secret, şi nu în public, pentru a fi

martoră toată biserica.

Canonul 77 Apostolic permite preotului să slujească dacă are un defect mai mic, deoarece

acest defect nu este o piedică pentru intrarea în cler. „Dacă cineva ar fi cu ochiul vătămat sau cu

piciorul rănit, dar este vrednic de episcopie, să fie (să devie), căci nu stricăciunea (defectul)

trupului îl spurcă pe el, ci necurăţirea sufletului”21.

În schimb canonul 78 Apostolic interzice pătrunderea în cler a celor cu defecte grave

(există unele excepţii: Pr. Teofil Pârăianu). „Iar surd fiind şi orb, să nu fie (să nu se facă)

episcop, nu pentru că ar fi spurcat, ci pentru ca să nu împiedice (să nu încurce) cele

bisericeşti”22.

Mai avem o serie de Canoane date de Sfinţii Apostoli (22, 23) care interzic hirotonia

celor care sunt eunuci. „Cel ce s-a castrat (scopit) pe sine să nu se facă cleric, fiindcă ucigaş de

sine este şi vrăjmaş al creaţiei (rânduielii) lui Dumnezeu”; „Dacă cineva cleric fiind, se

castrează (scopeşte), să se caterisească, căci este ucigaşul lui însuşi”23.

Canonul 21 Apostolic permite hirotonirea unui eunuc dacă acesta a devenit aşa fără voia

sa. „Dacă cineva a devenit eunuc (scopit, famen) din sila oamenilor, sau dacă în persecuţie a

fost lipsit de cele ale bărbaţilor, sau dacă aşa s-a născut, şi este vrednic, acela să se facă (să

devie) episcop”24.

Mai sunt şi unele impedimente liturgice pentru un candidat la hirotonie. Acestea sunt

următoarele: hirotonia nu se face la Liturghia Darurilor şi nici în zi aliturgică. Totuşi acestea sunt

inexistente.

Concluzii

Sfânta Taină a Hirotoniei fiind una din cele Şapte Taine pe care Biserica le-a primit în

mod direct sau indirect de la Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie să fie săvârşită cu o mare

responsabilitate şi cu foarte multă seriozitate. Atât candidatul la preoţie, cel care primeşte această

Taină, cât şi episcopul sau episcopii care o săvârşesc trebuie să fie cu băgare de seamă. Episcopii

trebuie să cerceteze cu atenţie viaţa candidatului la preoţie pentru a putea da un verdict final: este

20 http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Teofil-al-Alexandriei-412/alegerea-ispitirea-clerului-teofil-89973.html, la data de 16.12.2013;21 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013;22 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013;23 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013;24 http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de 16.12.2013.

14

sau nu pregătit pentru a primii hirotonia sau cel mai important, este responsabil pentru sufletele

pe care le primeşte în grijă.

Hirotonia trebuie făcută corect, fără ca episcopul să primească cadouri pentru a putea da

harul unui candidat. După părerea mea cele mai importante impedimente sunt lipsa pregătirii

teologice din cauza căreia viitorul preot poate face multe greşeli sau erezii, dar şi impedimentele

de ordin canonic. Din păcate în zilele noastre aceste canoane nu se mai ţin cu stricteţe. Unele

sunt socotite prea aspre iar altele sunt socotite învechite. Dar aceste canoane au o actualitate

adevărată chiar dacă noi nu ne dăm seama. Faptul că ele nu mai sunt în uz, nu se datorează lor

sau autorilor lor, ci nouă celor care nu le mai păstrăm.

În concluzie pot spune că cei care au în grijă pregătirea unui candidat la preoţie ar trebui

să ţină seama de toate canoanele pe care le-am enumerat, deoarece odată începută misiunea

preoţească greşit, greşit va continua.

Bibliografie

1. , Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi cu purtarea de grijă a Prea

Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului

Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2008;

15

2. Chiţescu, Prof. N., Todoran, Pr. Prof. Isidor, Petreuţă, Pr. Prof. I., Teologia Dogmatică şi

Simbolică- Manual pentru Facultăţiile de Teologie, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005;

3. Drăguşin, Pr. Adrian http://www.crestinortodox.ro/religie/preotul-135009.html, la data de

15.12.2013;

4. Floca, Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Canoanele Bisericii Ortodoxe, note şi comentarii, ediţia

a-III-a, Sibiu, 2005;

5. Idem, Drept Canonic Ortodox, Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. II, Editura

Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1990;

6. Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zăgrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxă-

Manual pentru Seminariile Teologice, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2005;

7. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Teofil-al-

Alexandriei-412/alegerea-ispitirea-clerului-teofil-89973.html, la data de 16.12.2013;

8. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de

16.12.2013;

9. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-saselea-

local-de-la-Sardica-343/inselaciunea-mutarea-transferarea-episcopilor-89942.html,la data

de 15.12.2013;

10. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-patrulea-

de-la-Antiohia-341/rapire-scaun-episcopal-antioh-90821.html, la data de 15.12.2013;

11. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-apostolice.html, la data de

15.12.2013;

12. http://comptepv.typepad.fr/canonice/2009/07/canoanele-sinoadelor-ecumenice.html, la

data de 15.12.2013;

13. http://www.scribd.com/doc/30063952/Canoanele-Sf-parinti-Vasile-Cel-Mare, la data de

15.12.2013;

14. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sfinti/Canoanele-lui-Nichifor-

Marturisitorul/desfraul-opreste-preotie-nichifor-90654.html, la data de 15.12.2013;

15. http://www.crestinortodox.ro/canoane/Canoane-sinod/Canoanele-Sinodului-al-optulea-

local-de-la-Cartagina-419/familiile-clericilor-trebuie-crestine-cartag-90867.html, în data

de 15.12.2013;

16

17