Sfantul Ioan Gura de Aur Sf Grigorie de Nazians Sf Efrem Sirul Despre Preotie Text

7/21/2019 Sfantul Ioan Gura de Aur Sf Grigorie de Nazians Sf Efrem Sirul Despre Preotie Text

http://slidepdf.com/reader/full/sfantul-ioan-gura-de-aur-sf-grigorie-de-nazians-sf-efrem-sirul-despre-preotie 1/156

Traducerea

s-a

fcut

dup

publicat

în

PG

48,

col.

9

©

Editura Sophia,

pentru

Mulumim

doamnei

Vic

permisiunea

de a

publica ac

Descrierea

CIP

a

Bibliotecii

Naiona

IOAN

GUR

DE

AUR,

st.

Despre

preoie/

Sfântul

Ioan

Nazianz,

Sf.

Efrem

irul;

trad., introd

-

Bucureti:

Editura

Sophia;

Biserica

ISBN

973-8207-98-3

ISBN

973-7957-14-8

I.

Grigorie de

Nazianz,

st.

II.

Ephrem

Syrus,

sanctus

III.

Fecioru,

Dumitru

(trad.; pref.)

262.14



Redactori:

Marinela

Bojin, Irina

F

Coperta:

Omiliile Sfântului

Grigo

miniatur,

sec.

XI-XII



PR.

D.

FECIORU

tei

Liturghii

care

se

svârete de

an. Acest om

este

Sfântul

Ioan

G

rul, dup

prerea

mea

i dup

acest

munte

maiestuos

al

preoiei,

gime. A

fost

un vultur,

care,

cu

explorat muntele

în

întregime, i

reti,

i din zbor, i

de

pe

piscul

c

lui, a vzut

toat

frumuseea

munt

lui. A

vzut

celelalte

piscuri

al

coroan muntelui celui

mare; a

v

jurul lui; i-a

scldat

privirile în

El

singur, Sfântul Ioan

Gur

de

A

cut,

dup

prerea

mea

i

dup

înlimile

muntelui,

toate

adânci

lui.

A

cunoscut toate

frumuseil

prpstiile, i

strâmtorile, i

pri

asta,

el singur

a

putut scrie,

a

p

acestui munte

frumos,

grandios

sus,

de

la acea înlime

ameitoa

povuitorul,

îndrumtorul

aces

preoie ,

care a ajutat pe

muli

s

Muli,

foarte

muli, cu ajutorul

c

tele

nostru

Ioan

Gur de Aur, a

muntelui i

i-au

dat

seama de f

tatea muntelui.

Dar

nici

unul,

de

putut s ne

descrie atât de frumo

de complet,

nici

toate

tainele

munt

mile

lui,

nici

toate

adâncimile

lu

au încercat s

descrie

ascensiun

scris

numai

crarea

ascensiunii,

lui lor.

N-au

putut îmbria tot m

spectiva, le-au

lipsit aripile

i oc

tului

Ioan Gur de

Aur.



PR.

D.

FECIORU

latur.

Fiecare

descrie

numai

cra

s

ajung

pân

la

vârf.

Fiecare

n

experiena

urcuului

su,

a

ascensi

Dac

sfini

atât

de

mari,

ca

Sfâ

zianaz,

ca

Sfântul

Efrem

irul,

ca

Milanului,

ca

Sfântul

Grigorie

scrie

totul

despre

preoie,

ce

pot

care

încerc s

scriu

acum

despre

nu

am

nici

talentul

poetic

al

S

Nazianz,

nici

viaa de

rugciune

lui

Efrem

irul,

nici

tiina

Sfânt

simul

practic

al

Sfântului

Grigori

N-a

fi

încercat

niciodat

s

v

sub

toate

aspectele ei,

cci

îmi

cu

ea

m

voi

mrgini

s

înfiez

n

oiei:

sublimitatea

ei.

Voi

încerc

sublim

preoia,

ce o

face

s

fie

s

nu o

voi

face eu,

ci

îl

voi lua

în

Gur

de

Aur;

lui

m

încredine

predau

lui.

îmi

pun

mâna

mea î

m

povuiasc,

s

m

conduc

p

preoiei,

cunoscut

atât de

bine d

crarea

care

duce

la

sublimul

pre

Dar

ce este

sublimul

?

Sublimul

se

manifest

sub

do

lul

grandorii,

sub

forma

întinder

în

spectacolul

puterii, sub

forma

elemente.

Numim

sublim

marea

linitit

poi

cuprinde

cu

ochii

i

al

crei

cu

simurile.

Numim

sublim

în

puzderia

de

stele

dintr-o

noapt

crui

spaiu

astral

privirea

nu-1



PR.

D.

FECIORU

Are

preoia

caracterele

acestea a

putem numi sublim, ca

s putem

ei

? Vom gsi în ea

grandoarea, mre

oie, i

în

care

moment

al ei,

sent

micniciei preotului,

al neputinei lui

groazei în faa

mreiei

preoiei ? Vo

rea

?

Vom

gsi

în

ea, în slujitorul ei,

unui

adaos de

via,

a

unei creteri d

ea sentimentul

siguranei

cptat

d

unei

puteri

în afar de

el,

prin

prezen

Este sublim preoia ?

Da,

este

sublim, îmi rspund

acela

pe

care l-am luat sm

cond

munte

al

preoiei, acela

care

cuno

toate

adâncimile, toate tainele

preo

de

Sfântul

Ioan

Gur

de

Aur,

preo

o

mare

dregtorie,

este

o slujb

(Despre

preoie III,

8;

III,

1;

III,

5)

Din

pricina acestei

mreii a

înlimii ei, Sfântul Ioan

Gur

de

A

era

tânr.

„Din

ziua aceea în

care

nuiala,

spune Sfântul

Ioan

Gur

de

Vasile, c

e

vorba s

fiu hirotonit,

primejdie de a-mi

amori desvâri

atâta

tristee mi-a

cuprins

sufletul.

slava,

la

sfinenia,

la

frumuseea a

la înelepciunea

i

bun-cuviina M

m

gândeam

i

la

pcatele

mele,

plâng pe

ea, iar pe mine

s

m

neîncetat

i s-mi

spun

plin de

ned

fost,

oare,

gândul sm

hirotonea

pctuit

aa de

greu Biserica lui

mâniat aa

de cumplit

pe

Stpânu



PR.

D.

FECIORU

ormaia

intelectual

a

preotului,

i

e

irtutea

sunt

piscuri

ale

mreului

m

ceste

piscuri

nu

fac

sublimul preoi

ublimul ei,

trebuie

s

mergi mai

s

el

mai

mare al

muntelui.

Trebuie

s

cele piscuri

pe

care

se

poate

urca o

e

sui pe

vârful cel

mai

înalt

al

munt

rece

dincolo

de

nori, pe

vârful

car

>reoia

apare

plin

de

mreie,

de

p

Uci îl

gsim

pe

preot

sublim.

Copl

iei,

copleit

de

puterea ei,

preotul se

:ios;

se

simte

stpânit de

fric,

iar

un

3 nimicnicie,

o

neputin,

o fric,

inut decât

coninutul

obinuit

al

aces

)e acest

pisc

al sublimului

preoiei,

iimte

mic,

dar e

mare; se

simte

nepu

îic,

tot atât de

puternic

ca i

viaa;

ric, de

groaz;

dar

frica

i

groaza

lejdi;

îi

dau

sigurana

c se

gsete

?ân mre,

înfricotor,

dar

iubitor,

i-a mai

întâlnit

pe

nimeni

pe

pmânt.

Pe

piscul

acesta înalt,

care

trec

itinge

cerul,

preotul este

sublim în

spune mai

departe

acela

cruia

i-

mâna lui,

ca

s

m

povuiasc

pri

al

preoiei: este

sublim în

scaunul

d

sfântului

jertfelnic.

în

scaunul

spovedaniei, preotul

Dumnezeu

n-a

dat-o

nici

îngerilor,

n

s

7

a

spus

îngerilor,

ci

oamenilor:

„

pmânt

vor

fi

legate

i

în

cer

i

pmânt vor

fi

dezlegate i

în

cer

(

stpânitorii

pmântului

puterea de



PR. D.

HECIORU

Iat, dar,

sublimitatea preoiei,

rea preotului Este

trup, este sân

are

putere

mai mare

decât un arh

lui, cu

degetele

închipuind

sem

fcând

semnul

sfintei cruci,

diavo

terg, lanurile cad, lacrimile se

u

bozesc i pleac

luminate, uurate,

Sublim este preotul în

scaunu

spune

mai

departe Sfântul

Ioan

G

atât de sublim,

dac

nu mai sub

Sfântului

Altar, în

faa sfântului

je

tea

s

te

gândeti

ce

lucru

mare

es

brcat

înc

în

trup i

sânge,

s te p

i

nemuritoarea

fire

a Dumnezeirii

lege bine cu cât

cinste

a

învred

Sfântului

Duh

{Despre preoie, I

înelege

mai

bine

sublimitatea pr

vârete pe

pmânt,

dar are

rândui

pe

bun

dreptate, c slujba

aceast

sau

un înger sau

un

arhanghel

sau

Dumnezeu,

ci

însui Mângâietoru

duit ca

preoii,

înc

pe

când sunt

Dumnezeu

aceeai slujb pe care

ruri (Ibidem,

III, 4).

De fiecare d

Sfânta Liturghie, preotul coboar

mâinile

lui de tin

i

cu glasul

Dumnezeu pe

Sfânta

Mas,

de

pe

ceruri.

Când

preotul rostete:

„i

ta,

cinstit trupul Hristosului Tu,

acesta cinstit sângele

Hristosului

Duhul Tu cel Sfânt

(Sfintele

i

ghii,

Bucureti,

1937,

p.

156),

pre

nitul, are

în

faa

sa

Dumnezeire



PR. D.

FECIORU

rat cele din ceruri

?

{Despre

preo

toare

i cu

totul

cutremurtoare

e

adus

lui

Dumnezeu în

timpul

Legi

nirea

harului,

de pild:

clopoeii

29-30),

pietrele scumpe,

cele de

umr (le.

28,

9-12),

mitra (le.

2

3),

haina

lung pân

la clcâie (le

de aur (le.

28, 32),

sfintele

sfinte

luntrul

templului. Dar

dac

te uii

adus

lui Dumnezeu, acum, în

tim

c cele

înfricotoare i cele

cu to

Legii

vechi

sunt

mici

i

c

în

ace

vrate

cele

spuse

de

Pavel

despre

L

10),

c Legea

veche,

cu

toat

slav

fa

de

Legea

nou,

din

pricina

acesteia

{Despre

preoie,

III,

4).

Vrei

s-i

art

i

în

alt chip

-

Sfântul Ioan Gur de Aur

-

cât

preoiei, cât este

de

sublim

p

spune

Sfântul Ioan Gur de Aur,

Ilie

i c nenumrat

popor

st î

aezat pe

pietre i

toi

ceilali

adânc;

numai

proorocul

Ilie se r

vezi c se

pogoar din cer peste

18,

18-38).

Minunate

sunt

acest

Dar mut-te acum cu

mintea de l

la cele ce

se

svâresc

de

preot

pe

dea nu

numai

fapte

minunate,

ci

orice

uimire. Preotul

st

în

faa

Sf

r

foc

din cer,

ci

pe Duhul

cel

Sfâ

delungat,

nu

ca s

pogoare o

mistui cele puse

înainte, ci ca

s

jertf,

spre a

aprinde

cu ea

suflete



PR.

D.

FECIORU

„se

sfarm

i

se

împarte

Mielul

l

se

sfarm

i

nu se

desparte,

Cel c

i

niciodat

nu se

sfârete,

ci pe

îi

sfinete

(Sfintele

i

dumnezeie

reti,

1937,

p.

166).

Nu

Se

pogoa

cu

fulgere,

cu

trznete,

cu

întuneri

goar

linitit,

dulce,

cu

dragoste;

Su, nu

cu

mânia

Sa.

„Oare

nu

tii

Gur

de

Aur

-

c

sufletul

omene

focul

acela al

jertfei,

ci

toi am

pi

n-ar

sta în

ajutorul

nostru

din

bel

zeu

?

(Despre

preoie,

III, 4).

La

glasul

preotului

care se

ro

Liturghii,

Domnul

se

pogoar

di

tuturor

credincioilor

Si.

Mângâie

rânduit

slujba

Sfintei

Liturghii

pe

împrit

tuturor

celor

ce

cred

în

împrtirii,

„Fiul,

Care st

sus

clipa

aceea

în

mâini

de

toi

i

S

celor

ce

voiesc

s-L

srute

i

s-

aceasta

cu

ochii

credinei

(Despr

Slujba

Sfintei

Liturghii

o

sv

Sfântul

Ioan

Gur

de

aur

-

ca s

din ceruri

pentru

sfinirea

ta

i

p

credincioilor

ti,

ca

toi

„s-L

st

nul ,

ca

„toi s

se

înroeasc

cu

fletele

tuturora

prin

împrtire

s

toare

decât

argintul

înroit în

foc

4).

Acesta

este

rostul

tu

Pentru

a pus

în

rânduiala

Sfintei

Liturghi

„D-le

lor,

Doamne,

ca

totdeauna

c

i

cu

dragoste

i

nevinovai

i

teasc

cu

Sfintele

Tale

Taine

i



PR. D.

FECIORU

sui, dar

e nevoie s

fii

tot

atât de

eti pe

piscul

cel

mai

înalt

al sluji

rul

Duhului Sfânt,

la

rugciunea t

zeu

pe

Sfântul

Altar. Tu, o

nimica

ginirea.

Tu,

praf

i

pulbere,

ai

în

„Spune-mi,

te

rog

-

întreab

Sfânt

unde-1 vom

pune pe

preot

când

Sfânt,

când svârete

prea

înfric

atinge

necontenit

pe

Stpânul

ob

de

mare curie,

cât de

mare

evlav

dete-te

ce

fel trebuie s

fie

mâinil

ce

fel trebuie

s

fie

limba

aceea

c

vinte

{Despre

preoie,

IV, 4).

„T

curat

ca i

cum

ar sta

chiar

în

cer,

cele

îngereti {Despre

preoie,

I

tului

trebuie s

fie

mai curat

decâ

lui,

pentru ca

Duhul cel

Sfânt

niciodat

i ca s

poat

spune:

triesc

eu, ci

Hristos

triete în

m

spre

preoie,

VI,

2).

Svârete,

preote, sfânta

slu

cu

toat curia

trupeasc

i

sufl

cerut

de

rânduielile

bisericeti,

ci

tru

sfânta

împrtire.

Nu le

citi

ci

pentru ca s-i

înali sufletul

c

te

pocieti.

împac-te cu

toat

lu

cu

care

slujeti la

acelai

altar.

nicului

pcatele svârite.

Nu

svâ

Nu

fi

trufa,

nu

fi

iubitor de

ar

mânia,

nu fi

lacom,

nu

pizmui, n

spre

fapte bune.

Ferete-te de

b

Postete,

roag-te,

f

milostenii.

si

f

milostenii fr

frie.



PR. D.

FECIORU

rândul

tu,

s

sfineti

i

s

mântu

Sfinete-te,

îndumnezeiete-te

cu

cât mai des.

Sfinete i

îndumne

credincioii

ti.

O,

poi Toat

pu

mâna

ta. i-a

dat-o

Dumnezeu.

Dar,

ferete-te

Ia

aminte

c

pisc. Ia

aminte i

ferete-te

Eti

Te

bat furtuni mari.

tii,

doar,

c

înalte

sunt

cele

mai

bântuite

de

fu

cul

ameitor

de

înalt

pe

care te

gs

mai puternic.

Acolo, pe

piscul

ac

tunetele se

slobozesc

chiar în

prea

cul

acela

ameitor

de

înalt, este

g

la

poalele muntelui

înfloresc

crinii,

Eti

pe loc

înalt,

sublim

Dar

aminte

Fereste-te



SFÂNTUL

ÎOAN GURA

prietene,

c

n-am

muli

pârâi

Nuam

muli,

de

orice

legtur

cu oamenii.

N-ar trebui

s

t

Nu

pctuiesc, pentru

c dorm. Nu

cad, pen

pentru

c

nu

iau parte la

lupt.

Spune-mi,

te

triva

mea

i-mi

va

descoperi

ticloia

mea

aceasta

?

Dar

ele nu pot slobozi

glas.

Poate m

toi

viaa mea

? Dar ea,

mai

cu seam,

nu

se

m-am certat

vreodat

cu

ea.

Dar chiar dac

mam

nu este atât

de lipsit

de dragoste de

încât,

fr

vreo

pricin

constrângtoare i f

vorbeasc

de

ru

i s-1

bârfeasc

la

toi pe

ce

pe care

1-a

crescut i 1-a alptat

(VI,

7).

In sf

dragostea

de slav

deart;

deseori m

trezes

stpânit;

uneori îmi

i

pedepsesc

sufletu

nvlesc i

acum

asupra mea, dar

flacra pe

c

ochii

mei

trupeti

nu

pot

gsi

materie pentru

mai

vorbi

de ru

pe altul

i

de a auzi pe altul

v

s vorbesc;

zidurile

acestea nu pot

slobozi gl

scap i de

mânie, dei

nu-i

nimeni

care s m

aducaminteîns

deseori de oameni

stricai i

face s

mi se

rzvrteasc inima;

dar nu pân

aprinderea

i o înduplec

s

se

liniteasc,

spu

mai

mare

ticloie

s

lai

pcatele tale

i

s

îns

a veni

printre

oameni

i

a fi prins

de

mi

n-a mai

putea s-mi

dau aceste

sfaturi i s

acestea

îndrumri...

Dac

a

intra

în

învlm

slbatice

-

slava

deart,

îngâmfarea, invidia,

-

s-ar

npusti cu

furie asupra mea;

mi-ar

sfâi

face

i mai crâncen

rzboiul

cu

ele. Chiar

aa,

voi

învinge; dar le

voi

învinge cu harul

lui

rmâne decât

urletul. De

asta nu

prsesc cs

vorbesc

cu nimeni, n-am

nici o legtur

cu

nenumrate

învinuiri

la

fel

cu cele

pe

care

le-

Dar oricând

ar fi

fost scris

-

în

singurta

tiohiei -,

„Tratatul despre

preoie rmâne

pândit

curând

i

a

circulat

i

în

Rsrit

i

în

nim îl are în mân

i îl citete (De

viris

i

urmtor

este tradus

în limba

latin

de Anie

nu

mult

dup descoperirea

tiparului, la Kol

op.

cit.,

p.

40-41).

Textul

grec

a

fost publica

în 1525;

apareapoi în

numeroase

ediii, fie î

greco-latine

ale marilor

editori; Savilius,

Montfaucon i, în

sfârit,

Migne. în

Patrolo



SFÂNTUL

IOAN

GURA DE

împregiurariloru

ne prevediute,

parte

prin

lov

mana cea

atotu poternica

a înaltului destinu D

Domnedieu

a

despune ca ceea

ce mi-a

fostu pr

pana

acuma

(p.

IV-V).

Iar cu

privire

la

tra

tiene de

traducere

m-am

nesuitu dup

debilile-

P.

Ven

mieu cetitoriu in unu stilu

pre

câtu se p

-

ne

urmandu orbisiu

neci

litere' a originalului

tomi

De

sacerdotio

libri sexte

e recensione Io.

tendume

tare dup

alturatele

traduceri

germa

de îndemâna,

-

ci

am

cutatu mai

multu

la

f

esenti'a

lucrului

-

avendu în

aintea ochiloru a

i

mrirea

lui

Domnedieu

(p.

VI).

Dup 13

ani, se

tiprete o

nou traducere:

Gur

de

Aura,

Despre

Preoie,

tradusu

de Pr.

Seminarulu

Centralu din

Bucuresci,

Cu

o d

despre Sf. Ioanu,

Bucuresci, 1

882. Preotul

Pr

traducerea sa elevilor

seminariti:

„Junime st

tea, ce'i

înfiezu

în

traductiune, este

opera u

curate

ce

a

creatu crestinismulu; este opera un

practicatu principiele cretinismului mai bine

d

inocentu i curatu este singurulu sanctuaru,

îngrijirea

i

pstrarea

acestui depositu santu

i

ie'i

dedicu

acesta lucrare, invitându-te de

a p

trunde de

valoarea

tainei

i a-i

conforma vie

preceptele

ce

vei afla aci . Traducerea

lui

St.

C

în revista

„Ortodoxul ,

1881

(2),

12-19, 32-35

220-223, 257-261, 310-319, 371-376, 435

538-542, 567-581,

614-620,

634-643. Traduc

Clinescu

-

crile

II-VI

-

a

fost publicat de

ianu în:

Dreptul

Bisericesc,

voi.

I, Iai,

1899,

însui traductorul în lucrarea

sa:

Povuitor

preotului,

Bucureti,

1908,

123-267.

în

1941,

preotul Aristide N. Geamnul

tip

ducere: Sf.

Ioan

Hrisostom, Despre preoie.

cesc

tiprit

de

Ioan Albertus

Bengelus

la

Lipse

otul

D.

Fecioru

public

în:

„Biserica

Ortodo

nile 928-1011, o alt traducere a aceleiai op

137 ani,

opt

oameni ai Bisericii

Româneti,

în

episcop,

i-au îndreptat

gândul

i dragostea

Sfântului Ioan Gur

de

Aur i au

pus-o la

în

noastre. Nici

o

alt

lucrare patristic nu s-a

preuire. Este omagiul

pe

care

Biserica Ortod

Sfântului Ioan

Gur de

Aur.

Dar literatura te



SFANUL IOAN

GUR

DE

Una ne

era

i râvna i

sârguina pe

le fceam.

La

fel ne era i dorina,

nzuine.

Nu

numai

când

mergea

când i-am

prsit,

când

a

trebuit

s

este mai bun pentru

noi

de ales în

fost

tot

de

o

prere.

In

afar

de asta,

mai

erau i

alt

pstrat nestricat i trainic aceast

se

putea mândri

unul

mai mult ca

triei

sale. Nu eram eu prea

bogat

pmântului.

Averea fiecruia

dintr

cum

lafel

ne

erau

i

gândul

i

voina

lui

i

al meu,

ne

era

la

fel de

slvi

triv, dup cum deopotriv ne

erau

Capitolul

2

Ce

1-a oprit de a locui

Dar când a fost

vorba s îmbri

a

monahilor i filosofia cea adev

Antiohiei (360-381),

pe

Flavian,

patriarhul d

(391-404), pe

Diodor

al

Tarsului

(+394)

i p

care

nu

tim mai

mult decât

numele.

4

Prin „filosofie sau

„filosofia

cea adevra

înelege religia cretin, învtura i concep

via,

singura care poate purta

pe

drept i

cu

ad

dup cum se

exprim

el.

Adevraii

filosofi, d

au fost urmtorii

învturii lui Hristos.

în

s

Teodor

cel czut, MG,

47,

277-316;

Cele trei

atac viaa monahal, MG,

47,

319-386;

Co

monahi,

MG, 47,

387-392),

îndrgostit de

mo

Aur identific „filosofia

cea adevrat cu „vi

las

s se

îneleag

c

numai

monahii

pot rea



SFÂNTUL

lOAN

GUR

DE

sionat

de

spectacole

teatrale,

s

m

care sttea

necontenit cu

ochii

pi

ieea niciodat

în ora.

Aceasta

a

i

irii

noastre

de

mai

înainte.

Dar cân

aceeai via ca

i

el,

prietenul

meu

la

iveal dorina,

nutrit

de

mult

v

Nu

se

mai îndura s

m

lase singur

Nu

înceta

rugându-m s

prsim

c

trim

amândoi

îndeobte.

M

învi

aproapes

se

împlineasc.

Dar jelaniile

necontenite

ale ma

piedicat

s

fac

prietenului

meu

ace

spus, s

primesc

eude la

el acest

da

traducerea:

„eu

care eram

ocupat

mereu

la

tr

Cu

alte

cuvinte,

Sf.

Ioan Gur

de

Aur, în

peri

diilor

profane i retragerea în

pustie, a

funcio

din

Antiohia. Unii

dintre

interpreii i

biograf

Aur au

tradus

astfel cuvântul

7tpoae5e-uo)

i au

catura; alii îns,

cei mai muli

i

cei mai

noi,

prima lui

însemnare

i

explic

faptul

c

merge

lui pentru

pledoarii

frumoase.

Pasiunea

dup

tuit,

îl

mâna

la

tribunal,

nu profesia.

într-ade

sale nici un

loc

din

care s

desprindem vreo

al

ar fi avut

intenia s

se

fac

avocat.

7

Puine, foarte puine

lucruri

tim

despre

de

Aur,

Antusa,

aceast

strlucit

femeie,

m

cinste a

celorlalte

mame cretine:

Emilia, mam

i

Grigorie al

Niei,

Nona,

mama Sfântului

Gr

nica,

mama

Fericitului Augustin.

A

îndrzni

întrece în

virtute

i în

ostenelile

cele

pentru

vi

ne, pentru

c

ea, pe

lâng toate

celelalte

nev

„cuptorul

cel de foc

al

vduviei . A rmas

vd

la

douzeci

de ani, îndat

dup

naterea fiul

„nici nu

putea

vorbi , deci la un

an-doi

dup

se

cstoreasc

a

doua oar,

ci a

rmas în

mijl

trilor .

Ei

bine,

greutile

vduviei,

„de care

sufer

vduvia ,

dup

cum

însi spune,

îndur

pun

pe

fruntea

Antusei o a

patra cunun

pe

lâ



SFÂNTUL

IOAN

GUR

DE

aruncat

dintr-odat

într-o

durere

atâ

fac

fa

unor

griji mai

presus de

Trebuie

s pun

la

treab

pe

slugi,

s

la

rutile lor,

s zdrniceasc

intri

re

cu curaj

ameninrile

celor

care s

menia

slujbailor la

plata

impozite

tat las

în

urma

sa

un

copil,

alte

gr

vduve De

e fat, e

drept, vin pe

mulime de

griji;

totui

este

scutit

dar

de

e

biat, o

npdesc

în

fiecare

i

mai multe griji.

Nu

mai

vorbesc d

pe

care trebuie

s

le

fac,

dac

dor

cum trebuie

crescut

un copil

de

stare

Dar nici

unul

din

aceste

necazuri

cstoresc a

doua oar

i

s aduc

tatlui

tu. Am

rmas

în

mijlocul

tulburrilor.

N-am

cutat

s

scap d

vduviei.

Mai

întâi

am fost

ajutat

apoi,

nu mic

mângâiere

mi-a

adus

plite

i vederea

necontenit

a

ch

pstra icoana

însufleit

a rposatu

semeni

atât de

mult.

De

aceea,

chia

pe

când

înc nici nu

învasei

s

când

copiii

bucur

mai

cu seam

p

mângâiat.

Nu poi

apoi

s-mi

spui

i

s

m

am

îndurat vduvia

cu curaj,

dar,

împuinat

averea

tatlui tu

tiu

c

9

Sfântul

Ioan

Gur

de

Aur

era

deci

cam

tatl su,

cci

copiii,

cam

la

aceast

vârst,

c

cuvintele,

„bucur

mai cu seam

pe

prinii lo



SFÂNTUL

IOAN GURA

DE

mari

cum i-o

ofer

eu, pentru

c

grij,

la

fel

ca

mine,

de

bunul

tu

nu

Acestea

i

altele,

mai

multe ca

mama.

Am

împrtit spusele

mam

prieten.

Dar

cuvintele

acestea nu

micat, ci,

dimpotriv,

struia

mai

ce-mi ceruse

i mai

înainte.

Capitolul 3

înelciunea

pe care

am

pentru

a-1

face

s

se

la

în

vremea

aceasta,

pe

când

el

urmez

gândul,

iar eu m

împotrive

neateptate

un

zvon, care

ne-a tulb

zvonit c

e vorba s

ne

urce la

vr

îndat

ce

am auzit

cuvântul acesta

team

i

nedumerire.

Team, ca

n

tonit fr de

voia

mea;

nedumerire,

le-a

trecut

prin

minte

brbailor

a

aa

ceva

de

mine.

M uitam

la min

care s

m fac

vrednic de

aceast

Vrednicul

meu

prieten

a

venit

mi-a

fcut

cunoscute

cele ce

se

vo

auzisem

de acest

zvon.

M-a

ruga

atât

de

unii, ca

i

mai

înainte,

at

cât

i în

gândurile

noastre.

îmi

sp

m

urmeze pe

calea

ce-o

voi

alege

ce

mi

se

face,

fie c

o

primesc.

Si

i

dându-mi

seama

de paguba

ce

a



SFÂNTUL

IOAN

GUR DE

A

simit

nevoia

s-1

srut.

Am

dat

apoi

zeu c

uneltirea

mea

a

avut

un sfâr

cum

totdeauna

l-am

dorit. El,

când

bucuros, s-a

amrât

i s-a

întristat i

prin

minte c nu-1

înelam

acum

întâ

Capitolul

4

învinuirile pe

care

mi

c

l-am

înelat

Dup ce

i-a

potolit

puin

tulbura

spus:

-

M-ai

dispreuit i

n-ai

inut

del

Pricina n-o

cunosc.

Dar dac

nu i-a

buia

cel

puin

s

te

îngrijeti de

bu

îns

ai

deschis

gurile

tuturora.

Toi

aceast

slujire

pentru c

i-e drag

este om

care s

nu-i

aduc

aceast

nu

mai pot

iei

în

ora;

atât

de

muli

de

mine în

fiecare

zi i

m

învinuies

apar

undeva în

ora,

cunoscuii

i

pr

parte

i-mi arunc

în

obraz

cea

mai

nuiri,

îmi spun:

„Cunoteai

gânduril

nici

o

tain

fa

de

tine

Nu

trebuia

buia

s ni

le

împrteti

nou i

greit

mijlocul

s-1 prindem

i

s-1

eam,

îmi

era

ruine s

le spun

c

n

gând s

fugi,

ca

nu

cumva s

socot

etenia

noastr.

N-ai

s

tgduieti

ni

vreme ce

te-ai purtat

aa

cu

mine.

A



SFÂNTUL IOAN

GURA

DE A

Baronius

arat

temeiurile

pentru care

nu

poat

prietenul

Sfântului

Ioan

Gur

de Aur,

cu

Sf.

Vasil

cel Mare

s-a

nscut

în

Cezareea

Capadociei

i

a

Vasile,

prietenul

Sfântului

Ioan

Gur

de

Aur

era

tot în

acest

ora

i-a fcut

studiile;

2. Sf.

Vasile

Cezareea

Capadociei,

i nu în

Antiohia.

Nici

i

Seleuciei

nu-i

mai fericit,

pentru

c

acesta a

tri

parte la

sinodul

al

patrulea

ecumenic de la

Calc

semneaz

împreun

cu

ali

episcopi din

Isauria o

Leon

I. E

cu

neputin,

dar, ca

un om

care

a

trit

cel

puin

dup

moartea

Sfântului

Ioan

Gur de

coal.

Baronius,

la rândul

su, vine i

el

cu

o

ip

unul

din

cei

doi

Vasile

care au

semnat

actele

sino

de

la

Constantinopol (381),

Vasile

episcopul

R

copul Byblosului, poate

fi

identificat

cu Vasile

Gur de

Aur.

Tillemont

(Memoires

pour

servi

r

des

sixpremiers

siecles,

Paris, 1706,

XI,

552),

rum, Sept.

IV, 425)

au

artat

îns

c

episcopul

B

rat,

pentru

c nu se

numea

Vasile, ci

Vasilide

(J.

ciliorum

nova el

amplissima

colecia,

Florentiae

vorba,

deci, numai

de

Vasile,

episcopul

Rafanee

cercettori,

ca i

cei ce

au

îmbriat

aceast

ipo

imediata

apropiere

a

Antiohiei

i deci

cei doi

pri

uor

fgduina

luat

la sfâritul

tratatului

de a

1

3).

Dar

nici ipoteza

aceasta

n-a

putut

rezista

în

putea

satisface

dorina celor

doi

prieteni, c

nu

la

o

deprtare

de

ase

zile

de

cltorie,

în Syria

Syria

Secunda i

Fenicia; iar

între cele

dou or

faneea,

se

puteau

numra

cel puin

cinci

scaune

leucia,

Apamea,

Larisa,

Epifania

(cf. Dr.

A.

Na

sostomus,

Sechs

Biicher

iiber

clas

Priestertum

iibersetzt

und

in einer

Einleitiing

neu

besproch

pten

und

Miinchen, 1916,

10-17

(Bibliothek

de

Iat, dar,

c

toate

strdaniile

vreme

de secole

ale

ca

pe

acest

Vasile

cu

unul

din

personajele

pstra

fructuoase.

Curiozitatea

noastr

n-a fost

satisfc

mim

cu

atât

cât

ne-a

spus Sf.

Ioan

Gur

de

Au

era

din

Antiohia,

c se

trgea

dintr-o familie

to

de

bogat ca i

a lui

i

c a

fost

fcut

preot. Po

ttorii

vieii

Sfântului

Ioan

Gur

de Aur

s

se

o

au

mers

mai

departe. i

pentru

c n-au

gsit

î

istorie

un Vasile

pe

msura

prietenului

descris

Ioan

Gur de

Aur

în

prologul

„Tratatului

des



SFÂNTUL

IOAN

GURA DE

cioii de

rând

i

sunt

condui

de

n-au auzit

de

legile

dup

care

trebui

t

înalt

dregtorie.

Astfel de

învinuiri

i

altele

mai g

aduc

neîncetat

cei

ce

ne

atac.

N-am

aceste

învinuiri.

Te

rog,

dar,

spune

ai

fugit

de

preoie

aa

fr

de

pri

numai ca

s-i

atragi

asupr-i

du

atât de

mari, ci cu cap

i

chibzuial.

gata i

cuvântul de

aprare. Spune

îndreptite

pot spune

celor ce

ne

în

Nu-i

cer

s

te

dezvinoveti

de

fcut Nu-i

cer

s

te

dezvinovet

m-ai

trdat,

c

n-au avut,

în

ochii

t

riile pe

care

i

le-am

fcut pân

ac

sufletul

meu

i

l-am pus,

ca s spun

Tu

îns

te-ai

purtat

fa

de

mine

cât

ai fi

întrebuinat

de

ar fi

fost

un

duman.

Dac

tiai

c

preoia

e

trebuit s

fugi

de

câtigul ei;

pgubitoare,

ar fi

trebuit

s m

sc

mine,

cel

mai

bun prieten

al

tu,

d

fcut

îns

totul ca

s

fiu

hirotonit

viclenie

i

de

frnicie

cu

mine,

tine,

i

în

fapt

i

în

cuvânt,

totde

fr

ascunzi.

Dar,

dup

cum

am

spus,

nu

te

asta.

Nu

te in de

ru

pentru

pust

peste mine,

curmând

acele

frumo

urma

crora

am cules de

atâtea

or

los.

Le las

pe toate

astea

la o

parte

i

cu

blândee.

i

nu

pentru

c

ai



SFÂNTUL

IOAN GURA DE

pentru c voiam s

întresc

i mai

tr. De unde s

tiu

eu

c ddeam,

leacuri

unui

bolnav.

i aa

eu,

neferi

cu

nimic i nici

n-am

câtigat ce

purtare de

grij. Ai

aruncat dintr-o

mele. Nu

te-ai

gândit c

m lai

c

încrctur

în

mijlocul

unui ocean

te-ai gândit la

valurile

acelea

slbati

trebuie s

le

înfrunt. La cine s

a

tâmpla

cumva

s

fiu defimat,

batjo

prat? C

trebuie

neaprat

s

se

acestea.

La

cine

m

voi

duce

?

Cui

teile

mele? Cine

va

voi

s-mi

ia

opri

pe

cei ce m

supr

?

Cine-i v

supere?

Cine

m va

mângâia?

C

îndur cu

curaj

grosolniile

celorlal

stai

departe de

acest

cumplit

rzboi

gtul

meu.

îi dai

oare seama

ce ru

m-ai

f

cel

puin

acum,

dup

ce m-ai

lo

lovitur

de

moarte

?

Dar

s

las aces

mai

pot îndrepta cele

fcute

i ni

ieire în

cele

fr ieire.

Ce

voi sp

Cum

m

voi apra de

învinuirile

lor

Capitolul 5

Aprarea

me

Ioan:

Fii

fr

grij, i-am

rspun

dau

socoteal

nu

numai de faptele



SFÂNTUL IOAN GURA

DE A

tori ca

vinovai.

Dar dac

înelciun

una

pgubitoare, ci este

bun

sau rea

ce

se

folosesc de ea,

atunci

înceteaz

te-am

înelat, ci

dovedete-mi c

a

lciunea

cu

gând ru. Iar

dac n-a

gând

ru, ci cu

gând bun,

atunci

este

judecat,

s

m

lauzi

c

te-am

înela

i s

m

învinuieti.

înelciunea, fcut

la

timp potri

aduce

atât de

mare câtig,

încât

mul

c

n-au folosit-o.

Cerceteaz,

de vre

nerali

de

altdat

i

vei

vedea

c

cel

ale

lor sunt fapte de

înelciune.

Vei

care au

biruit prin

înelciune

sunt m

care

au

câtigat biruinele

luptând

câtigat btliile

cu

mai multe

pierd

oameni,

încât

biruina nu le-a

adus v

rile lor sunt

tot

atât de

mari

ca i

ale

i

altora

le-

au

pierit i trupele

i li s

ile,

în

afar de

asta,

învinii

nu

îng

s

se

bucure

de toat gloria

biruinei

t

glorie,

i nu

una

mic,

o

culeg i

învini

numai cu

trupurile, dar

sunt

Dac

n-ar

fi czut,

doborâi

la pmân

i-ar fi

fcut s

înceteze

lupta, dori

s-ar

fi

oprit.

Alta

este îns

situa

poate

birui

prin

înelciune

Arun

numai

nenorocire,

ci

i

batjocur.

î

nu

mai

dobândesc,

ca

dincolo,

lau

învingtorii i

învinii,

ci

laudele

s

care au

biruit

prin

înelciune, prin

înc

O victorie

câtigat prin

iste



SFÂNTUL

ÎOAN GURA DE

ciunii

e bun

nu

numai în

vreme de

fa

de

dumani,

ci

chiar în

vreme d

mai

dragi

prieteni. Ca

s

vezi

c

î

folos

atât pentru

cei

ce înal,

cât

i

du-te i

întreab pe

doctori

cum

bolnavi

Vei

auzi

de la

ei

c

nu

numai

tiina

medical

singur,

ci

de

înelciune;

adaug

tiinei

medi

i reuesc

aa s

fac

sntoi pe

cei

navii

sunt

îndrtnici, când

boala

es

doctorilor

nu

mai

au

nici

o

putere,

a

rat

ca

doctorii

s

ia

masca

înelc

ascunde, ca

pe

scen,

adevrul fapt

de

vrei, una

din

multele viclenii

pe

întrebuineaz

doctorii. Odat

1-a

febr

grozav

de

puternic.

Temperat

în ce

mai

mult.

Bolnavul

nu voia

s

toriile

care

puteau

s-i scad

temp

struia

i se

ruga

de

toi

cei ce

ven

dea vin

mult,

ca

s-i

potoleasc

po

re.

Dac

i-ar

fi

fcut cineva

gustul

peratura

i-ar fi

crescut i

mai

mult,

damblagit. în o

împrejurare ca

acea

este

neputincioas;

nu

avea

nici un

ajutorul

bolnavului.

A

fost,

deci,

tiina

medical

i i-a

luat locul

îne

cât

de

mare

este

puterea ei,

ascul

oal

nou

de

lut, abia

scoas

din

cu

vin,

apoi

a scos-o

goal i

a

umplut

poruncit s se

acopere

ferestrele

ca

bolnavul,

cu

perdele

groase, ca

n

vdeasc

viclenia.

I-a

dat

bolnavu



SFÂNTUL

IOAN

GURA DE

face

asta,

dac am

judeca

faptele

o

sele,

independent

de

intenia cu

car

vârit,

atunci

am putea

osândi

pe

A

propriului

su

copil

(Fac.

22,

1-10),

tul lui

Avraam,

i

pe

Moise,

strn

i-am

putea

învinui

de

viclenie i

Iacov,

a pus

mâna

pe

dreptul de

în

1-29),

iar

altul,

Moise, a

adus

în

t

giile

egiptenilor

(le.

12,

35-36).

aa,

nu

stau

aa

Departe

de

noi

ac

numai

c

nu le

aducem

acestor

br

îi

mai

i

admirm

pentru

faptele

lo

nezeu

i-a

ludat.

Da,

e

drept

s

fie

care

se

folosete

cu

gând ru de

acela care

face asta

cu

gând

curat.

s

îneli,

ca,

prin acest

meteug,

s

los;

c dac

lucrezi

pe

fa,

poi

pr

pe

care n-ai

vrut s-1

îneli.

SFANUL

IOAN GURA



cele

cuvânttoare.

O dat ce l

atunci vdit va fi i cellalt, an

i nespus

plat celui

care

se

os

Sale cele cuvânttoare,

preuite

noi socotim râvna

unor

oameni

poart grij de

slugile

i

de

vite

al

dragostei lor pentru

noi, dei p

cu

bani, ce

trebuie

s spunem d

o va da

Hristos pstorilor

turm

toare,

pe

care

a

cumprat-o, nu

asemntor, ci

cu propria

Sa mo

Su ca

pre

al

turmei

Sale ? (I

Co

De aceea, dup

ce Petru I-a

r

tii,

Doamne,

c

Te

iubesc

/

(I

martor al

dragostei sale

chiar pe

Mântuitorul nu

S-a

mulumit c

semnul

dragostei

de Hristos:

p

vânttoare

(Ioan

21, 5, 16,

17).

s

arate

cât

îl

iubea

Petru

pe

Hr

din

atâtea alte

fapte ale

lui Petr

lui

Petru

i nou tuturor

cât

Biserica Sa,

pentru ca i noi s o

Pentru ce Dumnezeu

n-a crua

cut ? (Rom.

8,

32).

Pentru

ce

L-

care îl

avea ?

(Ioan

3,

16).

Pentr

cei ce-I

erau

dumani

(Rom.

5,

popor

ales

(Tit

2, 14).

Pentru

Sângele Su

?

Pentru ca s

do

care le-a

încredinat lui

Petru i

1

„Lui

Petru i

celor de dup el

-

x

Unii

teologi

catolici

au

luat acest text d

Gur

de

Aur în favoarea

primatului

papa

52

SFANUL IOAN GURA

D



când a spus: „Cine este

oare sluga

leapt ,

n-a

rostit

aceste

cuvinte p

este

credincios

i

înelept, ci

pent

cât de rari sunt

cei credincioi i

î

rea este

aceast slujire a

pstoriri

Vezi acum

i cât de

mare este

rs

„Peste toate

averile sale o va

pune

Mai poi

pune deci la îndoial

poi

spune

c m-am folosit de îne

când tu ai s

fi

pus

peste

toate

ave

ai

s îndeplineti

acele îndatoriri

d

spunea

lui

Petru c, dac

le

va înd

toi ceilali apostoli

?

Hristos

1-a

întrebat

pe

Petru

d

iubeti mai mult decât

acetia

?

toate

c ar

fi putut s-i

spun: „Pe

ine post,

culc-te

pe

pmântul go

lung, vino

în ajutorul celor

nedrep

lor, sprijinitorul

vduvelor

.

Aa

parte

pe toate

acestea, i ce

i-a

sp

Mele

(Ioan

21, 15, 16,

17).

Capitolul

2

Slujirea preoiei

este

decât

celelalte s

Postul,

culcatul

pe pmântul g

lungite

i

toate

celelalte

pot

fi

înde

muli credincioi, nu

numai

de br

Dar

când

e vorba

de

stat

în frun

54

SFÂNTUL

IOAN GURA

D



pe

fericitul

Pavel,

care

spune:

,J^

cu

sângele

i cu

trupul,

ci cu

înc

cu

stpânitorii

întunericului

veacu

hurile rutii

cele

din

vzduhuri

zut ce

mulime

cumplit

de

dum

tice

? Nu

sunt

înarmate

cu

sbii,

lor

în

loc de

orice

arm.

Vrei s

ve

duman, crud

i

nemiloas,

ca

turm

?

i

pe

aceasta o vei

vede

paz

al

lui

Pavel.

El, care

ne-a vo

tot

el

ni-i

arat

i pe

acetia,

gr

sunt

faptele

trupului

Acestea

sun

terul, necuria,

neînfrânarea,

înc

jitoria,

vrajba, sfada,

gelozia,

mân

19-20),

clevetirea,

optirea

la

ure

12,

20),

i

altele

mai multe

decât

înirat aici

pe toi

dumanii,

ci

acestora s-i

cunoatem

i pe

ceila

voiesc

s

vateme

o

turm

de oi

n

banul, când

îl

vd c

fuge; las

lu

mesc

cu

rpirea

oilor.

Aici, nu.

rpesc

toat

turma, nici

aa

nu

l

Dimpotriv,

îl atac

mai

cumplit,

mult

împotriva lui i

nu se

opres

sau

cad ei

învini.

în

afar

de

as

noatem

uor: de

le

e foame, de

a

de

sunt rnite

sau de

a

venit

vreo

i

nu-i

puin lucrul

acesta

pentru

care

le supr.

Dar mai

avem

mare, care

ne

ajut

s

vindecm

Care? Când

oile nu

vor

s

pri

leacurile,

pstorii pot s

le

sileas

56

SFÂNTUL

IOAN

GUR



bolnavii,

de

bunvoie,

s

fie

con

grijirilor

preoilor;

i

nu

numai

mulumeasc

pentru

îngrijire.

D

zbate

când

e legat

-

c

e stpân

îi

înrutete

mai

mult

boala;

d

rile,

care-s

tioase

ca

sabia,

p

acestor

sfaturi,

bolnavul

adaug

ran, i

încercarea

preotului

de

a

pricina

unei boli

mai

grele.

Nimen

cu

sila

i

împotriva

voii

lui.

Capitolul

4

Preoia

este

p

de

greuti

i

pr

Ce

e de

fcut

? Dac

te pori

tos

care are

nevoie

de

mai

mul

tietur

adânc

în

sufletul

celui

astfel

de

tietur,

atunci

ai

fcut

rul.

Dimpotriv,

dac

tai

fr

trebuie,

bolnavul,

din

pricina

dur

dezndjduiete,

arunc

dintr-o

si

pansamentul,

sfrâm

jugul,

pierde.

Pot

s-i

dau

multe

pil

czut

în

pcate

i

mai

mari,

toc

un

canon

pe

msura

pcatelor

lo

trebuie

dat

pe

msura

pcatelor

sufleteasc

a

pctosului,

ca

nu

e

rupt,

s

faci

ruptura

mai

mare,

s

ridici pe

cel czut,

s-1

faci

58

SFÂNTUL

IOAN

GUR

D



sufletesc

are

nevoie

de

mult

munc

de

mult

rbdare.

Nu-1

poate

aduc

nici

nu-1

poate

sili

cu

ameninri,

g

ca

s-1

poat

întoarce

iari

la

a

înainte

s-a

deprtat.

De

aceea

preo

suflet

mare

i

curajos,

ca

s

nu se

dezndjduiasc

de

mântuirea

cel

gândeasc

si s

spun

necontenit

a

lor

Dumnezeu

pocin

spre

cun

s

scape

de

cursa

diavolului

(2

T

a

spus

Domnul

ucenicilor

Si:

„

credincioas

si

îneleapt

?

(Mat

se

îngrijete

numai

de

mântuirea

l

el

folosul

strdaniei

sale;

dar

pst

folosul

strdaniei

sale

la

tot

popor

celor

nevoiai

sau

omul

care

aju

dreptii,

este

si el

cu

ceva

de

f

dar

cu

mult

mai

puin

decât

pre

unul i

altul

este

tot

atât

de

mare

tre

suflet

si

trup.

Deci,

pe

bun

dreptate

a

spu

turma

Lui

este

un

semn

al

iubirii

Capitolul

5

Pentru

c-1

iubesc

de

aceea

am

fugit

Vasile

mi-a

spus:

Dar

tu

nu-

Ioan:

îl

iubesc

i

nu

voi

în

M

tem

îns

s

nu

supr

pe

Cel

60

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D



vzut

numai de

al tu. Ce

bine

ar fi

numai

Dar nu

Ai i

uneltit

ca s

mâinile

celor

ce

voiau s

m

prin

vinoveti

spunând

c te-a

înela

aveau

oamenii

despre

mine

i

c

a

cut

s

bnuieti

lucruri

mari

i

mi

Nu-s

nici

mare,

nici

vestit.

Dar chi

crezut

asta, tu

n-ar fi

trebuit s

înaintea

adevrului.

Dac nu

i-a

cunoti,

ai fi avut

o

pricin

binecu

de

hotrâre,

întemeiat

i

pe

pre

dac

nici un alt

om

nu-mi cunoat

cum

mi-1

cunoti tu, ba,

mai

mul

bine

decât

cei

ce

m-au nscut

i

m-

vrednic de

crezare mai

poi avea,

ce

te

aud c

nu

m-ai împins

în

bun

tiin

?

Dar

s

las

acum

toate

acestea

silesc s

te aperi

îi

cer numai

s

apr

eu

înaintea

celor

care ne

învin

Ioan:

Dar

nici nu voi

începe

s

rile

pe

care

mi le

aduc

alii,

i-am

r

voi îndeprta

mai întâi

din

sufletu

i te

supr,

chiar

dac

mi-ai

sp

nu-mi

aduci

nici o

învinuire.

Mi-ai

spus c a

fi

putut

fi ie

team,

c a

fi

putut

scpa de

învi

aici,

de

nu-i

cunoteam

bine

sufle

tru c

nu

din

netiin

te-am

dat p

desvârit

cunoatere a

vieii

tale

dezvinovire

binecuvântat

i nic

re

întemeiat.

62

SFÂNTUL

IOAN GUR

D



fletului

meu

?

N-ai

cunoscut-o

i

adeseori

i

din

faptele

mele ?

Nu-

slbiciunea

sufletului

meu,

c-mi

chiar

în

cele

mai

neînsemnate

neca

Capitolul

6

Dovada

virtuii

lu

i a

dragostei

lui

p

Ioan:

îmi

amintesc,

i-am

rs

auzit

aceste

cuvinte

de

la

tine

Dac-mi

bteam

joc

uneori

de

t

joac,

i nu

înadins.

Dar

n-am

s

pentru asta.

îi

cer îns

ca

i

tu s

cu

mine

cum

sunt i eu,

când

îi

bunele

tale

însuiri

sufleteti.

Da

c

mint,

nu te

voi

crua,

ci-i

vo

mai mult

din

smerenie

decât

din

pentru

adevrul

spuselor

mele n

martor,

ci

chiar de

cuvintele i

fa

Mai

întâi

vreau s

te

întreb:

t

rea

dragostei

?

Hristos a

lsat

la

pe

care

aveau s

le fac

apost

aceasta

vor

cunoate

oamenii

c

dac

v

vei

iubi unii

pe

alii

(I

spus c

dragostea

este

plinirea

dac

lipsete

dragostea

(1

Cor.

2

Harismele

sunt

nite daruri

supranatu

dintre cretinii

epocii

apostolice

i

imediat

sporul

duhovnicesc al

comunitii

prima

64

SFANUL IOAN

GURA

D



de

tine

atunci.

Când unii

te

ineau

rea ta, iar alii te

ludau i

te admi

lor ce

te ineau de

ru: „Ce

s

fa

altfel,

decât

s-mi dau

sufletul câ

un prieten de

primejdie

.

Ai rosti

cu acelai

îneles, cele

spuse de H

când

a definit dragostea

desvâri

dragoste mai

mare decât aceasta,

sufletul

pentru

prietenii

si

(I

dac o

dragoste mai mare decât

gsi,

atunci tu

ai ajuns la

captul

fcut

i prin

cele ce-ai spus, te-ai

aceea

te-am dat în mâna acelora

viclenia.

Te-ai

convins, în

sfârit,

c n

slujirea preoeasc

nici cu

gând r

iam

s

te arunc în

primejdie, ci

pe

folositor

Bisericii ?

Vasile:

Socoteti, oare,

îndest

gostei,

m-a întrebat Vasile,

pent

pelui ?

Ioan:

Mai cu

seam

dragoste

poate ajuta în

cea mai

mare

m

aproapelui

nostru.

Iar dac vrei s-i aduc

dovez

voi face-o

i pe

asta i-i

voi arta

ceput, pe

cât eti de

iubitor.

La

auzul

acestor cuvinte,

Vasi

jos, s-a fcut

rou

la

fa i mi-a zi

Vasile:

S

nu

mai

vorbim

de

c chiar

de

la

început

i-am

cerut

Dar dac-mi

poi

spune ce

s

rsp

66

SFÂNTUL

10AN

GURA

DE



evlavie,

încât s

nu

socoteasc

pur

chiar

dac ar fi

fost

ocrâi de

mii

i

deci,

de

aici, c

nici prin

minte

nu

pr pe

acei

care au

voit

s-mi

hirotoneasc.

Dac

a fi fugit

de

hirotonie

pen

i

îndrgostit de

slava

lumii,

aa

c

ori c m

acuz

unii, atunci

a fi

î

torilor

mei

i

a

fi svârit cel

mai

dispreuit

pe

nite

brbai

mari i

m

aceasta,

i

binefctori

ai mei. C

d

cel ce

face ru

unuia

care

nu

i-a

f

pedeaps n-a

merita eu,

dac a

f

care

din

proprie

iniiativ

au

voit

Nici nu

se poate

spune c

m-au

c

neasc

pentru

c

au

vrut s

m

rsp

fcut

vreun

bine

mare

sau

mic

Ce

merita, de

le-a

rsplti

binele

cu

lucru

nu mi-a

trecut

niciodat

prin

git

de

sarcina

grea

a

preoiei

mânat

pentru ce

acuzatorii

mei nu

vor s

m

vor s-mi

laude

fapta,

pentru

ce m

voit

s-mi

cru

sufletul ?

Atât de

st

de

a-i ocri pe

brbaii aceia,

care

hirotonie,

încât a

putea

spune

chia

refuzul

meu. S

nu te

minunezi, de

vintele

mele. i le

voi

explica îndat

Dac a

fi

primit

aceast cinste

toi,

dar

cel

puin

cei

crora le

plac

putut

bnui

i

spune

multe,

atât de

tonit, cât

i de cei

ce

m-au propus

fi

putut

spune, de

pild, c

acetia

68

SFANUL IOAN GURA

DE



de

vin, dar,

dup

nenumrate

osten

ieli de bani,

ar lsa

altora

atâta bel

când

s

secere lanurile

i

s

culeag

Vezi,

dar, c atunci

când a fi

p

dregtorie,

atunci

a

fi dat

prilej

s

m-au chemat, chiar

dac

spusele

a

adevr; atunci s-ar fi

putut spune c

întemeiai pe o

dreapt socotin.

îngduit

s

deschid gura,

nici

mcar

Acestea

i altele mai

multe decât

de

la început. Dup

ce a fi

primit

n-a

mai fi reuit

sm

apr

de

cei

ru în fiecare zi,

chiar dac a

fi fcu

s

nu spun

c

a

fi

fost

silit

s

fac

mu

pricina lipsei de

experien, cât

i

Aa

îns

i-am scpat

de învinuiri

pe

s

m hirotoneasc;

altfel,

i-a fi aco

ocri.

Ce

n-ar fi spus ?C

au încred

minte lucruri

atât de minunate i de

rit turma lui

Dumnezeu; c

a

ajuns

cur i

jucrie de

copii.

Dar

aa

„t

va

astupa

gura

sa (Ps. 106, 42).

Dac ar

spune

bârfitorii

i

despr

arta

îndat prin fapte

c nu

trebuie

dup vârst,

c nu trebuie cunoscut

alb i c,

negreit,

trebuie

oprit nu

de la o

astfel de

slujire.

Mare

e deo

altul.

SFANUL ÎOAN

GURA

DE



mete

s

fie împratul întregii lumi

otilor, l-ai

învinui de mândrie, i nu

Cu mine lucrurile nu

stau

aa

Nu

spun c am fugit de preoie

pentru

acuz de

mândrie

pe

ei înii mai m

Numai

faptul

c le-a putut trece prin

putea

dispreui

o

slujb

atât

de mar

dovad

de

ideea greit

ce o au desp

vr

nu le-ar fi

trecut prin

minte

s

s

am fugit de

preoie pentru c sunt

ii n-ar socoti preoia

o slujb ca or

de

care

nici

nu face s vorbeti

Pe

îndrznit

nicicând s

gândeasc

aa

cia

îngerilor

i

s

spun

c

un

suflet

drie,

n-ar

vrea

s

îndeplineasc

îna

lor ?

C

mari

lucruri ne

închipuim

lea Iar gândul

acesta nu

ne

las

s

poate s-i

închipuie o alt slujb ma

îngerilor. Deci,

pe

bun

dreptate pot

drie

acuzatorii mei mai mult

decât m

dit asta

despre alii,

dac

mai întâi

e

tit

preoia

o slujb fr

de

valoare.

Capitolul

2

N-am

fugit de

preoie

nic

umblu dup slav

d

Dac

îns

m

acuz

c

am

fugit

umblu dup slav,

le voi dovedi

c

dezic pe fa. De

altfel nici

nu

tiu

72

SFANUL

IOAN

GURA DE



unde, deci,

mai

pot

ndjdui

laud

Dar

acetia

nici nu

tiu

cum

s-au p

la

cei

puini

? Dar i aici lucrurile

s

mea.

Tu n-ai

venit

doar

cu alt scop

ca s

afli

cum trebuie s

te

aperi

de

Dar pentru

ce

strui eu atât de

acestor lucruri ? Strui

ca s art

toi cum

s-au petrecut lucrurile, ni

s se spun

despre

mine c

sunt

un

umblu dup

slava lumii. îngduie

p

vreau s

spun. In

afar de asta, ma

amenin

mare primejdie nu

numa

drzneala

s

dispreuiasc preoia

sau

de

dragul slavei dearte,

dac

e

fel

de

om

-

eu

n-o cred

-,

ci

i

pe

ce

altora astfel

de gânduri.

Capitolul 4

Preoia

este un

lucru î

iar

cultul

cretin este

mult m

decât

cultul

legii

Preoia

se

svârete pe

pmânt

cetelor cereti.

i

pe foarte

bun

aceasta

n-a

rânduit-o

un om sau

în

sau

alt putere creat

de Dumnezeu

torul.

Sfântul

Duh

a

rânduit ca p

sunt în trup,

s

aduc

lui Dumneze

care

o

aduc

îngerii

în ceruri. Pent

74

SFANUL

IOAN

GURA DE



Vrei s

vezi i dintr-o

alt minu

sfinenia

preoiei

?

închipuie-i

c

vezi pe Ilie

prooro

popor

st

împrejurul

lui;

jertfa este

toi ceilali

stau linitii, în

tcere a

rocul

Ilie se roag; apoi dintr-odat

din cer

peste jertf flacra

(3

Regi

1

sunt acestea i

pline

de uimire

Da

mintea de

la cele

svârite de Ilie,

esc de preot pe

Sfânta Mas. Vei

v

minunate,

ci i fapte care

depesc

st în

faa Sfintei

Mese;

nu pogoa

Duhul cel Sfânt; se

roag vreme

î

se

pogoare

o

flacr

de

sus,

spre a m

inte,

ci

ca s se pogoare

harul

peste

decu ea

sufletele

tuturora

i

a

le fa

decât argintul

înroit în foc.

Cine

poate

deci

dispreui

aceas

slujb ?

Numai

un nebun sau

un

i

nu tii c

sufletul

omenesc

n-ar put

la

al jertfei, ci toi

am pieri pân

l

în

ajutorul

nostru

din

belug

harul l

Capitolul

5

Mari

sunt puterea i

cins

Dac

ai putea s

te

gândeti

ce

om

fiind

i

îmbrcat

înc

în trup

apropia de

fericita i

nemuritoarea

atunci

ai

putea

înelege

bine

cu cât

76

SFANUL

IOAN GURA DE



prin

minte

c

un om,

cruia

i s-a î

dispreui

darul ? Doamne ferete

d

nie C e

curat nebunie

s dispr

de

mare,

fr

de

care

nu putem

dob

nici buntile

fgduite.

Capitolul 6

Preoii

sunt slujitorii

cel

daruri ale lui

Dumn

Dac

nu poi

intra

în împria

nati

din

nou

din

ap i Duh

(Ioa

viaa

venic,

denu

mnânci

trupul

sângele

Lui (Ioan

6,

54),

iar

dac

svâresc

altfel decât

numai

prin m

ale preoilor,

atunci

cum

vei

putea,

de

focul

gheenei sau

s dobând

pregtite

?

Preoii sunt aceia

crora

li s-a î

noastr cea duhovniceasc;

ei

sunt

dat

s

ne nasc

prin

botez.

Prin

pr

Hristos

(Gal.

3,

27);

prin preoi s

preun cu Fiul lui

Dumnezeu (Rom

prin

preoi

ajungem mdularele

f

Hristos

(Col.

3,

15).

Prin urmare,

fie

pentru noi

nu

numai

mai înfr

demnitari i decât împraii,

dar ma

bii

chiar

decât

prinii.

Prinii

ne-

i

din voina

trupului

(Ioan

1,

13);

pricinuitorii

naterii

noastre

din D

78

SFÂNTUL

IOAN GURA



prinilor notri

trupeti,

nu numa

ci i

când

ne fac

bine.

Deosebirea

tot atât de

mare

pe

cât

de

mare

viaa

de acum

i

viaa

viitoare.

P

pentru

viaa de

acum;

preoii,

pent

nu

ne pot

apra

nici

de

moartea

ac

nu

pot îndeprta

bolile

ce

vin

p

multe

ori, au

mântuit

chiar

suflete

a pieri,

pentru

c le-au

fcut

unor

sa, iar

pe

altele

chiar

de

la început

în

pcate,

nu numai

cu

ajutorul

în

rilor,

ci

i cu

ajutorul rugciunilor.

ne

ierte

pcatele

nu

numai

când

Sfântul

Botez,

ci i

dup ce

ne-au

bolnav

dintre

voi,

spune

Scriptura,

sericii

i

s

se

roage

pentru

el,

ung

întru

numele

Domnului;

i

rug

mântui

pe cel

bolnav i-l

va

ridic

va

fi

fcut

pcate i

se

vor ierta

lui

afar

de

asta,

prinii

nu

pot fi

de

nici

dac

greesc

fa

de

vreunul

d

nicii

pmântului;

preoii

îns au

chiar

mânia

lui

Dumnezeu,

nu a

u

prai.

Va mai

îndrzni

acum cine

c am

fugit

de

preoie

pentru

c

su

o socotesc

o

nimica

?

Socot

c cele

spuse

au sdit

în

lor

mei

o

team

atât

de mare

de

vor

învinui

de

mândrie

i

de

înd

fug

de

preoie,

ci

pe

cei care,

din

apropie

de ea i

se

strduiesc,

pe

t

deasc

aceast

cinste.

80

SFÂNTUL

IOAN

GUR



33;

Filip. 2, 4;

Rom.

14,

19;

15, 2

temea

totdeauna

când

se

gândea

sale,

ce

vom

pi

noi,

oare,

care

u

noastre

numai

folosul

nostru,

noi

svârim fapte

care s

depeasc

ci

chiar

le

clcm

în

cea

mai

mar

„Cine este

slab

i

eu s

nu

fiu

sla

eu

s nu

ard

?

(2

Cor. 11,

29).

A

tul Dar,

mai

bine spus,

nu

numai

i

o

nimica

fa

de

cele

ce

vreau

,J)oream,

spune

Pavel,s

fiu

ana

tru

fraii

mei,

rudele

mele

cele

d

Dac

poate

cineva

s

sloboad

ac

va un

suflet

atât

de

mare

încât

s

de dorin,

ei

bine,

un

astfel de o

dac

fuge

de

preoie.

Dar

dac

es

tute

a

lui Pavel,

atât

cât sunt

eu,

merit

s

fie

urât,

nu

atunci

când

primete

preoia.

Capitolul 8

Multe

pcate

svâret

se

face

preot,

dac

nu-i

S

ne

închipuim

c

e

vorba d

dant de

otire

i c

cei

care

au

pu

chema

un

fierar

sau

un

cizmar

sa

încredina

lui

conducerea

otirii.

pe

ticlosul

acela

care

ar primi o

si-ar

da toate

silinele

s se

aru

82

SFÂNTUL IOAN

GURA DE



Capitolul

9

Preotul

este cuprins

de

s

i

de

pcatele

nscut

Mai

multe

sunt valurile

care

tul

lui,

decât

vânturile

care frmânt

dintre

toate

primejdiile,

cea

mai

pr

ca

slavei

dearte;

este

mai

prime

despre

care poeii

povestesc

mituril

din

cei ce

au

trecut

pe

lâng

acea

nevtmai;

pentru

mine îns

stânc

arte

este

atât de

cumplit,

c

nici a

voie

nu

m

împinge

spre

prpasti

acum

nu

pot scpa de

acest

ru.

D

dinat

pstorirea

credincioilor, a

cu

mâinile

legate la

spate, fiarelor

stânc,

pentru ca

s

m

sfâie

în

aceste

fiare?

Mânia,

tristeea,

i

pâra,

minciuna,

frnicia, uneltirea

celor

care

nu ne-au

fcut nici

un r

mirea sufleteasc

pricinuite

de cu

celorlali

slujitori,

mâhnirea

prici

bunstarea

altora,

dragostea

de

a

fi

2

Homer

povestete

în

Odiseea

(XII,

51-2

din

apropierea

strâmtorii

Mesina

(între

Italia

sirene. Acestea,

prin

cântecul lor

fermector

toi

corbierii

care se

apropiau

de insul

ca

pentru

a

scpa i el

i echipajul

corbiei

sale

la

sfatul

zeiei

Circe,

a

astupat

cu

cear

urechi

legat

de

mâini

i

de picioare

de

catarg, ca s

p

lor, dar

s

nu

poat

îndrepta corabia

spre in

primejdie.

84

SFÂNTUL

IOAN GURA D



Bisericilor i-i

mustr

mai amarnic

pânii

slugile.

S nu se

cread

îns

c

aduc ac

clericilor

C sunt,

sunt muli care

acestea;

i

sunt mai numeroi ac

le-au czut

prad.

Capitolul

1

Nu

preoia

este

de

ci

trândvia noa

Dar nici

s

se

cread

c

pun pe

pcate.

Nu sunt atâta de

nebun

Nu

ucidere, nici

vinul de beie, nici

pu

sult,

nici

curajul

de cutezan

nec

oamenii cu

judecat spun

c

sunt

întrebuineaz cum trebuie

darurile

zeu;

pentru

aceasta

îi i

osândesc.

P

ia ne va învinui,

pe

bun

dreptate,

m cum trebuie. Nu-i

de

vin

pre

plini de

pcatele de

care am vorbi

vin,

noi,

care

o

murdrim,

atât

c

atâtea întinciuni,

încredinând-o l

meni care,

fr

s-i

cunoasc bi

priul

lor

suflet i

fr s se

uite

ce

primesc

în

grab

hirotonia,

dar

cân

îndatoririle

preoiei,

întunecai

de

carc

cu nenumrate pcate i pe

c

ai

lor

spre

pstorire.

86

SFANUL IOAN

GURA DE



rspunderi

ale

preoiei; iar

dac

a

a

pl s svâreasc

vreun

pcat

car

caterisire, s

nu atepte s-1 judece

tea judecrii lor i

s

prseasc

s

slujire. Aa,

îi

va

atrage negreit

Dumnezeu; dar dac se

îndrtnice

nevrednic,

se

lipsete

de

iertare

i

urgia lui

Dumnezeu,

c adaug un

mai grozav.

Dar

nimeni nu

va

îndura

asta. Cu

vrat, cumplit

lucru

este

s

doret

cinste

Nu

griesc aa, ca sm î

fericitului

Pavel;

ci chiar

sunt

de

a

Pavel ?

„De

dorete

cineva

episcopi

cru

dorete (l

Tim.

3, 1).

Nu spun

doreti aceast

cinste;

ci-i

cumplit

s

ajungi stpân

i

puternic. Aceas

trebuie izgonit

din suflet cu toat

ceput

s n-o lai s

i

se cuibreas

lucra în toat libertatea. Omul

care

dobeasc cu

aceast

cinste,

nici nu

de; iar

o dat

ce

nu

se

teme,

poate

cu libertatea ce

se cuvine

unor

c

dac se teme i

tremur c are

s

fi

torie, atunci sufer o amar robie,

de

necazuri

i este silit

de

multe

fa de oameni i fa de

Dumnezeu

Sufletul preotului îns

nu

trebui

team.

Preotul

trebuie

s

fie ca

i

câmpul

de

btaie,

care

lupt

cu

cura

Tot aa i cei care vin la aceast î

measc preoia i s

o

prseasc d

88

SFANUL

ÎOAN

GURA

D

dorul

cel

înverunat când se

duc c



tot

aa

i

cu

cei

care doresc cu

î

slujb;

când ajung aproape de

ea,

suferit;

dar

de îi

pierd

orice

ndej

dea

li

se

stinge

i

dorina.

Aceasta,

dar,

este

o

pricin, i

de preoie.

i

chiar

de-ar fi fost

numai ace

îndestultoare, ea singur, sm

o

Acum îi

voi

mai spune i

alt

pri

cât

aceasta.

Care ?

Preotul trebui

ghetor, s aib

ochii

în

patru,

pen

numai

pentru

el, ci

i pentru o atâ

oameni.

C

eu sunt un

trândav

i

u

pot

s

m

îngrijesc de

mântuirea

tu însui, tu,

care

mai

mult decât

acoperi scderile

mele

cu

drago

nu-mi spui c postesc,

c

pri

veghe

mântul gol,

ca s-mi supun trupu

tii

doar cât de

departe sunt, în

pr

ar

trebui

s

fiu.

Dar chiar dac

acestea

cu

scumptate, totui

ni

mea, n-a

fi putut fi de

vreun folo

dinai mie

spre pstorire.

Aces

aceast aspr

vieuire ar putea

fi,

folos

unui

om care

st

închis

în c

îngrijete

numai de mântuirea lui;

împri

sufletul la

atâia

credincio

o

grij

deosebit

pentru fiecare

p

oare

aceste

nevoine

trupeti

la

de

a

credincioilor, dac în

afar

de e

flet

tare

i

foarte

puternic ?

90

SFÂNTUL IOAN

GURA

D

ca o fiar

slbatic,

hitut di



imi,

de oameni,

nu

mai

poate

tri în

li

i

nenumrate rele

peste cei

încred

Nimic

nu tulbur atât

de

mult

c

pezimea

judecii ca

mânia fr

s

nete cu

mult

furie.

,JMânia,

spun

pe

cei

înelepi (Pilde 15,

1).

Ochi

cat de

mânie,

ca

într-o lupt în

toiu

te

deosebi pe

prieteni de

dumani,

cei

necinstii,

ci

se

poart de-a

v

chiar

dac

ar

avea de

suferit de p

îndur

totul

cu

uurin,

numai

i

n

neasc

aceast

plcere

a

sufletul

aprinderea

mâniei;

o

plcere care

m

cumplit decât

plcerea

trupeasc,

r

tea

sufeltului;

duce cu

uurin la

î

nii nepotrivite,

la ur

fr*pricin,

face

pe om s

pctuiasc

mereu

lete

s

spun i s

svâreasc i

fel

cu

acestea;

c sufletul târât în

mai are

pe ce

s-i

reazeme

puter

unei

astfel de

porniri.

Vasile: Nu

mai

pot îndura, mi

batjocoreti

atâta. Cine

nu tie câ

tima

aceasta de

sufletul

tu

Ioan:

Pentru

ce, o,

fericite, vrei

de rug

?

Pentru ce

vrei s

aâi fia

Nu tii,

oare,

c

n-am

reuit s-mi

datorit

triei

mele sufleteti, ci

da

de

linite

i

singurtate

?

Nu

tii,

un

om

care se

mânie

uor, s

st

aib

numai

un

prieten

sau doi,

ca

s

92

SFÂNTUL IOAN

GURA

D

cei

slabi îi

face i mai slabi

pentru



tru

virtute, iar pe cei

ce vor s fie

asupra lor, pe cei care

svâresc

oa

te,

îi

face

de

se

mândresc.

în

afar

dincioilor

de rând,

chiar

dac sun

lumii, nu zdruncin

într-un

chip

d

menilor,

pe când

pcatele celor

ce

tei

slujbe, mai

întâi

sunt

cunoscute

de-s

foarte

mici,

ele par mari

fa

celorlali.

Toi msoar

pcatul

nu

lui

svârit, ci

cu dregtoria

celui ce

De

aceea preotul

trebuie

s

se

prile,

ca i

cu nite arme

de

oel,

trerupt

supraveghere

a

vieii

sale.

mereu

în

jurul su, ca nu

cumva s-

loc descoperit

i nepzit

i

s-i

dea

te.

Toi

stau

în

jurul lui gata

s-1 rn

re; nu numai

vrjmaii

i inamicii

l

cei ce-i

arat

pe fa prietenie.

Deci

pentru

preoie trebuie

s

s

de tari

pe cât

de tari

a

artat

odinio

zeu,

în

cuptorul

din

Babilon,

trupu

(Dan.

3,

2-30). Hrana

focului

care

lui, nu

sunt smoala,

câlii i vreascu

cu

mult mai

cumplite

ca

acestea; c

focul

acela

material,

ci-1

împresoa

toare

a invidiei,

care

se

înal

împr

prile. Invidia

iscodete viaa

preot

asupra

lui mai

cu putere

de cum

se

cuptorul

Babilonului asupra

trupuri

De

gsete

în

viaa

lui

numai

o ur

mai mic

pcat, flacra

invidiei

se

94

SFANUL

IOAN

GURA

mari micile

lui

greeli,

îl

pierd



schimbat

cuvintele Apostolului

dac

ptimete un mdular, ptim

împreun cu

el; iar dac

este slv

cur toate

mdularele împreun c

ar trebui

s spunem: „Dac

ptime

cur

toate

celelalte

mdulare;

iar

d

dular,

sufer

toate celelalte

mdula

credin, nu poi

ine piept tuturor

a

într-un rzboi

atât

de

greu vrei

teti oare

c sufletul

meu

este

a

fac fa unei

lupte atât de

compl

De

unde i

de

la

cine ai aflat-o

?

spus-o, arat-mi

descoperirea

i

m

nu poi, ci

hotrti

asta întemeiat

c,

slobozete-te de

aceast

înel

privesc, este

drept

sm

crezi ma

pe alii, c „nimeni

nu tie

cele a

duhul

omului, care

este

în

el

(1

C

Socot

c,

dac

nu te-am

putut

te-am

convins

acum, cel

puin

p

dac

a fi

primit

aceast înalt dr

de râs

i

pe

mine

i

pe

cei care

m

întors

la

viaa pe care o duc ac

sufleteasc.

Nu

numai invidia,

dar cu

mult

cât

invidia,

dorina de

aceast

î

meaz

de

obicei pe muli

împotri

dregtorie.

întocmai ca

feciorii

ajunge

cât

mai

repede

stpâni pe

greuneaz

btrâneele

prinilor,

acetia, când

vd c

cineva

ocup

96

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

iar alt

alegtor

pe

altul,

care

îl

li



alegtor

nu

propune

pe

cel

mai

vre

la

încercare sufletul.

Departe

de

mine îns

de a

soc

vrednice

de

luat

în

seam

la

aleg

n-a

îndrzni s

propun

îndat

pent

nici

chiar pe

unul

cu

mult

evlavie,

t

trebuin

pentru

preoie,

dac

în

are

i

mult

pricepere.

Cunosc

m

stat

toat viaa

închii

în

chilia lo

post,

care,

atâta

vreme cât

li

s-a

î

i s se

îngrijeasc

numai

de

mântu

lui Dumnezeu

i

sporeau, nu

puin,

fia lor.

Dar când

au

venit între

oam

îndrepte

netiinele

credincioilor,

put

i-au prsit

posturile,

pentru

pregtii

pentru o

slujire atât de

ma

mân

mai

departe

în

posturile

lor

îmbuntit de

mai înainte

i

s-au

te mult

i nici

altora

nu le-au

fost

d

Mai

mult.

Nu voi

ridica la

dre

nici pe

unul

care

toat

viaa

i-a ch

jos treapt

a

slujirii

bisericeti

i

trânee,

numai

pentru

c-i

respect

tru ce s

fac

asta,

dac el, cu

toa

este

tot

nepotrivit

pentru

dregtori

Nu

spun

acum

aceste

cuvinte

btrâneile,

nici cu

gândul

de

a

le

negreit

de

la astfel

de

dregtorii

durile

monahilor

-

c

s-a

întâmpla

împodobit cu

strlucire

aceast

d

c m

strduiesc

s art

c

dac

98

SFÂNTUL

IOAN

GURA

DE

Mai

înainte

râdeam

de

înalii

f



tru

c

la

numirea în

posturile

înalte

virtutea

sufletului,

ci

averea,

muli

veniile

altor

oameni.

Dar

când

am

asta a

ptruns

i în

treburile

noas

mai

socotit

atât

de

ciudat

lucrul

pentru ce s

ne

mai

mirm

c fac

as

nii

din lume,

care umbl

dup

slav

de

dragul

banilor,

când

cei

care

se

robesc

nici

banii,

nici

slava

deart

nu sunt

întru

nimic

mai

buni

dec

care trebuie

s

lupte

pentru

cer

se

în

posturile

clericale,

ca

i

cum s-a

moiilor

sau

a

altor lucruri;

când

i

me

i-i

pun

în

fruntea

unor

treburi

care

Fiul

Unul-Nscut

al

lui

Dumne

goleasc

chiar de

slava

Lui,

s Se

rob

(Filip. 2,

7),

s

fie

scuipat

i

p

Marcu 14,

65;

Luca 22,

63;

Ioan

trupul

de

moarte

de

ocar

?

trei

sau

patru

zile în

timpul

primului

ptrar

timpul

ultimului

ptrar,

când

curentul

se

poa

ori,

de trei

ori,

de patru

ori,

pân

la

de

dous

sprezece

ori

în

24 de

ore.

Din

vechime

s-a

explicaia

acestui

fenomen.

Dup

o

veche

le

(384-322

î.Hr.)

s-ar

fi

înecat în

aceast

strâm

dezlega

problema

curenilor din

strâmtoarea

lului

XIX s-a

descoperit

c

schimbarea

cure

se

sprijin

mai

cu seam

pe

pricini

hidrostatic

înc i

alte

probleme

ale acestor

cureni

care

ent

nici

pân

azi.

Cf.

Biirchner,

Euripos, în:

dopdie

der

ciassischen

Altertumswissensch

Sarres,

Ev>puto<;,

în:

Me^â^v

eUt|vixti

Eyx

XI,

770-771.

100

SFÂNTUL

IOAN

GUR

DE

Iar dac

vrei s

afli pricinile

aces



dea

c

sunt aceleai

ca i

pricinile

a

c

au

o

singur

rdcin,

sau,

ca s

mam:

invidia.

Pricinile

pentru

care

vrednici

de

la

preoie

nu

sunt de

un

multe

feluri. Iat

aceste

pricini: cuta

s

lingueasc;

cutare,

pentru c

a

tare,

pentru ca s

nu se

supere

cut

fost

înlturat omul

lui

i

a

fost

numi

tru

c e

bun

i

blând;

cutare,

pentru

pctuiesc;

cutare,

pentru

alt prici

le lipsesc

pricinile;

au

câte

voiesc.

pricin,

folosesc i

mulimea

bogii

tru

a

îndeprta pe

cineva

de

la

acea

Nu

trebuie,

spun

ei, numit

cineva d

cinste, ci

treptat i

încetul

cu înce

motive,

câte

vor.

Fa de

toate

acestea,

eu

a vrea

s

fac

episcopul

care are

de

lupta

Cum va

ine

piept atâtor

valuri

? C

aceste

lovituri ?

Dac

rânduiete

lucrurile

dup

face

vrjmai

i

inamici i ai

lui

i

pe toi

cei

care

au

propus pe

alii.

fac

episcopului

fel de

fel de

ican

zi

tulburri,

batjocoresc în

fel i

chi

i

nu

se

las

pân

ce

sau îi scot

din

ai lor.

Episcopul

acesta se

aseam

tan

de

corabie, care are în

corabie

în fiece

clip

îl

atac

i pe el,

i pe

torii de

pe

vas.

102

SFÂNTUL

ÎOAN

GURA

D

mele

nu i-s de folos

numai

pen



poate

îi aduc i

ie

nu

puin

câtig

bisericii

tale.

Este de

neaprat

trebuin ca o

s

mearg pe

aceast cale a

vieii,

bine

totul i apoi s ia

aceast îna

Pentru

c cel

care tie bine

totul

are alt

câtig,

îl

are pe

acelac nu

de

necazuri

vin

peste el.

Capitolul

1

Despre

vdu

Vrei, dar,

s-i

vorbesc

mai

înt

buie

dat vduvelor

sau de

purtarea

care i-au

închinat viaa lui

Dumne

le pe

care

le întâmpin

episcopul

din aceste

îndatoriri

cere o

grij d

mai

mare

ca

grija.

S

vorbesc

mai

întâi

de grija

car

celelalte,

anume de

grija ce trebuie

Se pare

c

îngrijirea

vduvelor

cap

celor ce se

ocup de

ele; c

decât s

cheltuiasc

banii

dai pen

nu-i aa. i

aici

e

nevoie

de

mult

merit

i

cine nu

merit

s fie

însc

c au urmat

mii

si

mii de

necazuri

4

în

Antiohia,

pe

vremea

Sfântului

Ioan

mrturie,

numrul vduvelor

întreinute

de

(Omilia 66 la Matei,

MG.

58, 630).

104

SFÂNTUL

ÎOAN

GURA

D

nemsurat.

Sau, ca

s

vorbesc



când nu

trebuie,

învinuiesc

fr

mo

cruri

pentru

care ar

trebui

s

mulu

trebui s

laude.

întâistttorul

Biser

totul cu

curaj;

s

nu se

mânie cân

nici

când

îl

in

de

ru pe

degeaba.

mil de

vduve

pentru

nenorocire

le

insuli;

i

e

cea

mai

mare

cruzim

nenorocirea

lor i

s adaugi

la

dur

rea

ocrii.

De aceea

un brbat

prea

cât

de

iubitori

de

câtig

i cât de

m

dar a

cunoscut

bine

i

cât de

groz

în

stare s

doboare

la

pmânt

pe

c

în

stare

s-1 fac

s

nu se

mai

rui

mic,

a spus:

„Pleac

la

srac

urec

tristezi

i

rspunde-i cu

blândee

4,

8).

Se

adreseaz

bogatului

i-1

î

i uor

de

gsit

de

sraci;

îi spune

care

îi cer de

poman i s

nu

se

cereri,

ca

nu cumva

s

ajung

du

care-i

dator

s-i

ajute.

Nu se

adres

ar putea

spune

celui

doborât

la

pm

celui

care

poate

uura

nevoia

srac

deamn

ca,

înainte

de

a

milui pe

uitându-se

la

el cu

fa

vesel i

vo

Deci, dac

episcopul

nu

ia hra

lor,

dar

le acoper

cu

mii

i mii de

mânie pe

ele,

nu

numai c

nu le

u

srciei

lor,

ci

le-o

mai

i mrete

vele

sunt

într-adevr

silite

s

se

pentru c

le silete

stomacul,

dar

ce

o

fac. Când

vduvele

sunt silite

106

SFÂNTUL

IOAN

GURA

DE

în

aa

fel,

încât

nici s

înmuleasc



nici s-o

micoreze,

ci

s

împart

î

tot

ce strânge,

iar

averile

Bisericii s

credincioilor

si,

în voia

lor cea

bu

Câi

bani crezi,

oare,

c

trebu

strinilor,

pentru

îngrijirea

bol

re-aminte i

cât

pricepere crezi,

oa

episcopii

?

Pentru

gzduirea

strin

rea

bolnavilor

este

nevoie de

atâ

întreinerea

vduvelor

-

adeseori e

muli

-,

iar

episcopul

trebuie s

ag

cu

evlavie

i

înelepciune,

s

înd

gai s

dea

din

averile

lor cu

inim

re,

ca

nu

cumva,

cutând s

aline

d

s

rneasc

sufletele

donatorilor.

în

purtarea

de

grij

a

bolnavilor,

arate

mult

mai

mult

dragoste,

mu

anevoie

le

poi

intra în

voie

bolna

poi

face s-i

urmeze

sfaturile.

Iar

poart cu

mult

luare-aminte

i

ajuns

chiar cea

mai

mic

neateni

mari rele

bolnavului.

Capitolul 1

Despre

fecio

în

ce

privete

purtarea

de gri

este

cu

atât mai

mare cu

cât

i bun

5

E

vorba

de

fecioarele

care

i-au

afierosi

lugrielor,

în

tot

acest capitol,

cuvântul

„fec

108

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

grija de ea îi

alung somnul (Si



un

tat

are

numai atâta team, s n

mritat, s nu

poat

face

copii,

s

batul ei

-,

ce

va ptimi

episcopul,

din aceste

griji,

ci

altele, cu mult

tea ?

Aici nu-i necinstit un brbat,

putina

de

a

face

copii

se mrgine

ocara asupra ei;

rul

acesta

îns

fletului.

„Tot

pomul

care

nu

face

Hristos, se

taie i

se

arunc în

foc

este

urât de

Mirele

ceresc,

nu

r

carte

de

desprire

(Matei

5,

31; 1

mete, ca

pedeaps

a

urii,

munca v

Un

tat

are

multe

ajutoare,

car

zirea

fiicei

lui: mama, doica,

muli

gurana casei; toate

îi dau ajutor

fata. Nu-i

îngduie

apoi s

ias

iese, n-o silete nimeni

s

se arat

care

se

întâlnete, c

întunericul

s

de

bine ca

i

zidurile casei pe

ace

vzut. în afar de aceasta,

nu are

sileasc s

se

arate

în

faa

brbail

necesare

traiului,

nici

greutile fc

nici alt pricin asemntoare

n-o

de

întâlniri, c tatl ei se

îngrijet

mai o

singur grij: s nu fac

ni

spun vreun cuvânt nepotrivit

cu c

Când

e vorba

îns de

pzirea

închinat viaa lui Dumnezeu, mult

neaz munca

printelui duhovni

110

SFÂNTUL

IOAN

GUR

D

cas de

puine

ori pe an

i

numai



înlturat

i

grabnice o

silesc.

Dac

mi-ar spune

cineva

c nu

s

se

ocupe cu aceste

lucruri,

apoi

atât

gândurile ce

le

au

aceste fecio

ce

li se

aduc, toate

îl

privesc pe

mai

folositor

ca

episcopul s

se

scape de

învinuirile pe

care,

vrând

pentru

pcatele

altora,

decât

s

nu

i

s atepte

cu

fric

pedeapsa

pen

de

alii. în

afar de

asta,

omul

ca

priile

lui

puteri, le

duce pe

toate

bun sfârit; pe

când

cel

care este

s

ce

cere

i

prerile

altora,

nu

are

a

prsirii

efortului

personal, câte

pricinuiesc

cei

ce se

împotrivesc

rerilor

lui.

N-a

putea s

enumr

toate

gr

episcop ca

purttor

de grij

al

f

btaie de cap

îi d

celui ce

i

s-a

î

gtorie,

chiar

înscrierea

lor în

ceat

Capitolul 14

Despre jude

Dar i

îndatorirea

de

judecto

plceri.

D

mult de

lucru

i are

au

judectorii

civili. Este

greu

s

s

n-o

strici dup

ce ai

descoperit

112

SFÂNTUL

IOAN

GUR

care

le

d

unuia

sau

altuia,

aduc

atât de

mare

de

învinuiri



povar

scârbit

i

doborât

de

suprare. I

s

felul

cum

caut

cu

ochii.

Muli

de-amnuntul

faptele

i

gesturil

tonul

glasului,

expresia

feei,

tria

cutare a

râs

mai mult,

era

cu

faa

gura mare;

pe

mine,

mai

puin i

episcopul

este

în

vreun

loc

unde

meni i

dac

nu-i

plimb

ochii

p

mulimea

socotete lucrul

acesta

Cum

poate

face fa

unor

at

dac

nu este

foarte

tare

de

fire

aduce

astfel

de

învinuiri,

fie

pent

ce

i s-au

adus.

Ar

trebui

ca

episcopul

nici s

dac

asta

nu-i

cu

putin,

atunci s

vinuirile

lor;

iar

dac

nici

acest

l

ra

le

place s

învinuiasc

pe

de

atunci s

stea

cu

curaj

în

faa

aceste

învinuiri.

Cel

învinuit

pe

cu

uurin pe

cel

ce-1

învinuie

un

acuzator

mai

aspru

decât con

suntem

inui de

ru

mai

întâi de

ctor,

suportm

cu

uurin

pe

care-s

mai blânzi

decât

contiina

nu se

simte

cu

vreun

pcat

pe

co

nuit

pe

nedrept,

se

mânie repede

tristee,

dac

n-a

învat

mai

din

raj

prostiile

mulimii.

C

nu-i

cu

114

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

Cele

spuse pân

acum

sunt

înd

pe

cei

mai

neînduplecai

i

m



g

i

fugit

de preoie

pentru

c

sunt

stp

dragoste

de

slava

deart,

ci

numa

m

de

mine

însumi

i

pentru c

m

preoiei.

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

Astfel de

cuvinte

n-ai

s auzi

n

te poi

osândi

vreodat

c

ai umbla



cinste.

Toat

lumea

tie c tu

nu

t

dobândeti,

ci a altora este

fapta.

I

duie

celorlali

s

aib

iertare

pentr

aceea este

pentru tine o

bun

prici

La auzul

acestor

cuvinte, am

zâmbit

puin,

m-am

minunat

de c

prietenului

meu i

am zis:

Ioan:

A

vrea

i

eu ca

lucruril

tu,

prea

bunul

meu

prieten,

dar nu

oia,

de

care tocmai

am fugit.

Ch

stat înainte

nici o

pedeaps, pentr

întâmplare

i

fr

pricepere

de tu

pentru mine,

mai

cumplit

ca

oric

s

m

art

atât de ru

în

ochii

c

dinat lucruri

atât

de mari.

Dar pentru

ce a

dori

ca

pre

dreapt

?

Pentru ca

nenorociii i

aa

trebuie

numii

cei

care n-au

bine

slujirea

preoeasc, de

ai

sus

ori

c

au

fost adui

cu

sila

i

c au

pentru

ca

nenorociii

i

nefericiii

de

focul cel

nestins

(Matei

3,

12;

de

întunericul cel

mai

din

afar

25, 30),

de

viermele

cel

neadorm

48),

de tierea

în

dou i

pieirea c

51;

Luca

12,

46).

Dar ce

s-i f

aa, nu stau

aa

Dar,

dac

vrei,

te

voi încredin

mele.

îi

voi

da

ca pild

mai

înt

118

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

de o

funcie

mai

mare, nu face

alt

iubirea pe

care i-a

artat-o

Dumnez



tuiete. i aa au

obiceiul

s

gria

necredincioi i

cei

care-i duc

v

îns

nu

trebuie

s

ne

purtm

aa,

ni

nebunie

ca

i

ei,

ci

s

ne strduim

în

putere

i

s

avem pe

limba

i în

cuvinte

de

laud

pentru

Dumnezeu.

Nici Eli

preotul

(1

Regi

4,

13-

tatea

de

împrat

i

s vin acum

l

ne

este

cuvântul

-,

nici

Eli

preo

preoie.

Le

ce

i-a folosit

asta

când

tru

ce spun

c

n-a umblat

dup pr

vrut s

scape

de

ea, n-ar fi

putut,

lea

s

se

fac

preot;

era

din

semi

ia se motenea

din tat

în

fiu.

Cu

fost

pedepsit

cumplit

pentru

neleg

Ce

s

spunem

apoi de

Aaron,

deilor,

despre

care

Dumnezeu

a v

Nu

era aproape s

piar,

pentru

c

se

împotriveasc

nebuniei

poporu

cirea

fratelui

su n-ar

fi potolit

m

(le. 32,

1-14).

Dar pentru c

am

pomenit de

s

art

adevrul

spuselor

mele

i

Atât de

departe era

de

acest

mare

dul de

a lua

asupr-i

conducere

cât,

atunci când

i

s-a

dat, a fugi

Dumnezeu

i-a

poruncit,

nu s-a

pl

ce-i

poruncea

(Num.

11,

11-15).

dup

ce

a ajuns

conductorul

iude

cu

plcere viaa

numai s

scape

120

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

de

pe

pmânt (Num.

12,

3),

omul

nezeu

ca

i cu

un

prieten

(le. 33,



de

oameni

n-au

scpat de

pedeap

noi,

care

suntem

departe de

virtut

putea

avea

îndestultoare

aprar

umblat

noi

dup

preoie, mai

cu

aceste

hirotonii

nu se

fac cu

harul

sârguina

oamenilor.

Dumnezeu

1-a

ales pe

Iuda,

1-a

sfânt i

i-a

dat

vrednicia

apost

celorlali

apostoli;

ba

lui i-a

dat

ch

cât

celorlali:

gospodrirea

banilo

ce

i-a

ajutat

aceasta

? A

scpat,

o

n-a

întrebuinat

cum

trebuia nici

când

a

vândut pe

Cel

pe Care

ave

dice,

când a

cheltuit

ru

banii

ce

s-i

gospodreasc

bine ?

(Ioan

pentru

aceea

a

primit

o

pedeap

bun

dreptate.

C

nu

trebuie

s

nou

de

Dumnezeu

ca

s

supr

o

folosim

ca

s-I

plcem i

mai

m

tenia s

scape

de

pcatele

pentru

tocmai

pentru c a

fost

cinstit de

re

dregtorie,

face

la

fel ca

unul

cioi,

care,

auzind

pe

Hristos

sp

venit i

n-a

fi

grit lor,

pcat n-

i: „Dac

n-a

fi

fcut

semne

î

altul nu

le-a

fcut,

pcat

n-ar av

învinui pe

Mântuitorul i

Binefc

tru

ce

dar ai

venit

i

ai

vorbit ?

nuni?

Pentru

aceea,

oare,

ca

mult

? .

Dar

aceste

cuvinte

ar fi

122

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

au întrebuinat

ru

preoia,

fie

din

viclenia lor,

fie din

nepriceperea

l



c sunt

iertai de

pcate

cei

care s-

ei

s fi

umblat

dup preoie

Nu

sii de

orice aprare.

Dup

prerea

buia

s

se

uite

la

cei

care-i

chema

fost

mii

i

mii,

ci mai

întâi s-i fi

fi

cercetat cu

de-amnuntul

toate

s fi

dat ascultare

celor care-i

sile

drznete

s

spun

c

va zidi o

ca

nimeni nu

încearc

s

se

apropie d

cunoate

medicina;

chiar de

i-ar

î

vor

refuza

i

nu se vor

ruina

s-

tiina lor.

Dar cel

cruia are a

i s

de grij

a

atâtor suflete

nu

se

va

ce

pe

sine

însui ?

Va primi,

oare,

dac-i cel

mai

nepriceput om,

num

cete

cutare,

pentru

c-1

silete cu

supere

pe

cutare ? Nu se

arunc,

o

ce

l-au

silit

într-o

mare

primejdie

se

mântuie pe

sine

însui; dar aa

preun cu

el.

De

unde

mai poate

De

unde mai

poate dobândi

iertare

Deci, cine va

mijloci

pentru

mi

t

? Poate cei

ce

m

silesc

acum

i

Dar pe

acetia

cine-i

va mântui

în

judeci

? C

i ei

au

nevoie de

scape

de

focul cel

venic.

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

Ziua

Judecii,

când

cei ce trebuie

nevoie

de

sprijinitori ?



Prin

urmare,

i cel

ce

hiroton

mult cercetare;

dar,

cu

mult

mai

Dei cel

hirotonit

are

tovari de

catele

svârite

pe cei

care l-au a

scap de

pedeaps,

ci

primete un

numai

de

cazul

când

cei ce

l-au a

nai

de

vreun

calcul

oarecare

omen

bine seama

c

cel ales de

ei

nu-i

bu

rii

au

fcut o

astfel de

fapt

i

au

pricin

oarecare

pe

unul pe

care îl

pedepsii la

fel i ei i

cel

hirotonit

deaps

mai

mare

se

d

celui

care

vrednic.

i

pe

bun

dreptate,

c

c

mâna celui

ce

voiete s

strice Bise

vat de

pcatele

svârite de

el. Da

este

vinovat de

nici

una din pricini

ne

c

a

fost

înelat

de

prerea

mul

nu

rmâne

nepedepsit;

dar i se d

decât celui

hirotonit.

Pentru

ce ?

alegtorii

s

fie

înelai

de faima

dar

cel

hirotonit

nu poate s

spun:

pe

mine

însumi ,

aa

cum pot

sp

Prin urmare,

pentru

c are s

fie

decât

cei care l-au

urcat

la

aceast

buie s

se

cerceteze pe

el

mai

cu

cerceteaz

aceia.

Iar dac

aceia

îl

cunosc

firea

i caracterul,

el

este

i

s

le

arate

lmurit

pricinile

ref

face s

nu

se

mai

înele;

i,

dov

126

SFANUL

IOAN

GURA

fost

chemat.

Dac cel

care

stric

are unde fugi

ca s scape de pe



poate folosi

drept

scuz silnicia

pedeaps cel

care

a

pierdut suflet

mântuial

?

Ar

trebui

s

fie

prea

ceva.

Nu

mai

spun c nimeni

nu

poat

Dar

s ne

închipuim c i

se

face

c

nicie i

se întrebuineaz

împotri

viclenii, încât

este hirotonit.

Acea

scpa oare de

pedeaps Nu V

atât de

mult, nici s ne

facem

c

pe

care le cunoate toat

lumea

tiin

nu ne va putea

fi

de nici

vom

da socoteal

de

faptele

noastr

Caui

s te aperi

spunând

c

dup

preoie,

pentru c-i tiai

sl

cut Dar ar fi

trebuit

s

fugi, mân

când alii

te-au

chemat

s

te preo

credeai

slab

i nepotrivit

pentru

p

ma

nimeni,

dar

când

s-au gsit cei

cinste

ai

ajuns

deodat vrednic ? N

de

râs

i

de basm

cu astfel de

cu

cea

mai cumplit pedeaps. Pen

sftuiete

pe

cel

care vrea

s

zid

temelia mai înainte de a se

socot

deasc,

ca s

nu

dea pricini

nenu

râd

de

el

(Luca

14,

28-30). Pag

nete

numai

la

râs;

dincoace

îns

focul

cel

nestins

(Matei

3,

12;

viermele cel neadormit

(Marcu

128

SFÂNTUL

IOAN

GURA

Capitolul

3

Preotul

trebuie

s

fi



în

predicarea

cuvântului

Nu tii

oare

c

trupul

lui

Hris

multe

boli i

de

mai

multe

suferi

c

se

îmbolnvete

mai

uor i

s

anevoie?

Pentru

cei ce

vindec

pentru

doctori,

s-au

nscocit

fel

d

fel de

fel de

instrumente

medical

vite

pentru

bolnavi;

a

fost de

aju

schimbarea

aerului

pentru

vinde

teori,

un somn

binefctor,

venit

scap

pe

doctori

de

orice

ostenea

vindec

trupul

lui

Hristos,

pentru

nimic

asemntor.

în

afar

de

p

n-au

decât un

singur

mijloc,

o

care:

învtura

cu

cuvântul,

pre

mentul,

aceasta

e

hrana,

aceast

aceasta ine

loc de

medicament,

terizare,

ine

loc de

bisturiu.

D

ard

sau s

taie,

trebuie

neapra

predic.

Dac

predica

nu-i

în

sta

ce

sunt

toate

celelalte.

Prin

pr

dezndjduit;

prin

predic

sme

prin

predic

tiem

ce-i

de

prisos;

cele

de

lips;

prin

predic

lucrm

ne

ajut la

însntoirea

sufletulu

Viaa

îmbuntit a

unuia

po

altul

la

o

via îmbuntit

ase

fletul se

îmbolnvete

de

învtu

130

SFÂNTUL

IOAN GURA

Capitolul

4

Preotul

trebuie s

f



pentru

a

lupta c

i cu

elenii i

cu

iudeii

Cel

care are

de

luptat

cu toi

a

s

cunoasc

felul de

lupt al

fiec

buie s

fie

i

arca, i

arunctor c

i

osta,

i general,

i

pedestrai

lupte i pe

mare i

pe

metereze. în

care osta

lupt cu

arma

pe

care

se

apr

de

dumani;

în

lupta pe

tul,

nu-i

aa.

Dac

cel

care

vrea s

toate

felurile

de

lupt,

diavolul

t

bag

înuntrul

Bisericii

pe

tâlhari

care

preotul

n-a

pzit-o

bine.

Da

când

diavolul

simte

c

pstorul

cunoate

bine

toate

vicleniile

lui.

De

aceea

preotul

trebuie s s

prile.

O

cetate,

atâta

vreme cât

duri

puternice,

îi

râde

de

asediat

dar dac

se

face

în zid o

sprtu

unei

portie,

nu

mai este

de

nic

înconjurtor,

dei

st

în

picioare.

lui

Dumnezeu.

Când

înelepciune

pstorului

sufletesc

o

înconjoa

nite ziduri

puternice,

toate

mete

termin

cu

ruinea i

batjocura

untrul

cetii

rmân

nevtmai;

poate s

drâme

o parte

din zidu

132

SFÂNTUL

IOAN

GUR

D

victoria

este

de

multe

ori de

part

luat

parte

de la

început la lupt,

ni



au

stat

linitii. Cel

care nu-i

destu

lupte

se

poate

rni

cu

propria

lui s

sul

prietenilor

i

dumanilor.

Voi

încerca s

lmuresc cele

sp

exemple.

De pild,

ereticii

care au

îmbr

neasc

a

lui

Valentin

3

i

Marcion

4

aceeai

boal ca

i

ei,

scot

din

cat

lor

Scripturi

legea

dat

de

Dumnez

dimpotriv,

o

cinstesc

atât de

mu

hotrârii

lui

Dumnezeu,

se

încp

zeasc

toate

prescripiile

legii,

împiedic

5

.

Biserica

lui Dumnezeu

îns

e

alta,

mergând

pe

calea de

mijloc.

'

Valentin,

eretic gnostic

din

secolul

al

d

Alexandria.

A

rspândit

învtura sa

în

Egip

i 165,

la

Roma.

Descoperit

aici ca

eretic, a

fugit

în

Cipru.

Marcion, cel

mai

periculos

eretic din

se

Sinope din

Pont

pe

la

85 i

a

murit

pe Ia 1

60

1-a numit

„întâiul nscut

al lui

Satan . A.

V.

asupra lui

Marcion

(Marcion,

Das

Evangeli

zig, ed.

1,

1921),

a

încercat

s

reabiliteze i

o

un

al

doilea Pavel,

un

autentic

interpret al E

Luther

al

Bisericii

primare.

Lucrarea

lui

Harn

ces, în trei ani

au

aprut

dou

ediii.

E

contes

lentul i

tiina lui, a

reuit s

fac din

Marc

incontestabil

c

lucrarea

lui a

avut o

infl

poporului

german.

5

Ideea

aceasta

o va

dezvolta

Sfântul

Ioa

Cele opt

cuvântri

ctre

iudei

(MG,

48,

813

pe temeiul

Scripturilor

Vechiului

Testament

distrugerea

templului

din

Ierusalim,

cultul iu

134

SFANUL

IOAN GURA D

unii i

alii, din pricina lipsei lor d

tat de credina cea

sntoas. i u

cretini;

dar dac ai

cerceta învtu



sabelienii nu sunt cu nimic

mai

b

deosebesc

de ei numai cu numel

erezie asemntoare cu erezia lui

amândoi deprtai

de

adevr.

Mare este primejdia în lupta cu

t i

anevoioas

este

calea

i

mrgi

alta,

de prpstii adânci. Frica

nu

e

cumva, lovind

pe unul, s

fii

rnit

c este o singur

Dumnezeire,

Sab

tot aa mrturisete

i el;

dac

o

altul

este

Tatl

i altul este Fiul

i

Sfânt, se

înfieaz

Arie, care

de

persoanele Dumnezeirii te duce la

De aceea,

în

lupta

pe

care o

ai

tici trebuie s tii s

te fereti

i d

cel Mare

(328-373),

i s hotrasc primirea

ajunul

duminicii în

care urma s aib loc

p

Dumnezeu

1-a lovit

pe

Arie i

a

murit

în

Const

lui

Arie,

Cuvântul nu este venic, c

a

fost

fcut din nefiin, deci existena Sa are un

înc

zeu numai prin har,

aa cum au fost i

drepii

rat, ci

strin de Dumnezeu i întru totul neas

atur

care,

crescând

în

har

i

merite, a

ajuns

v

creat pentru dou

scopuri; s creeze lumea i

tru

a mântui pe

oameni, Cuvântul

s-a întrupat

flet,

cci Cuvântul a luat locul sufletului.

8

Pavel

din

Samosata a fost

episcopul

Ant

acelai

timp

i

vicerege al reginei Zenobia a P

i

peste Siria. Pavel era

un om ahtiat

dup

o

Asta

nu 1-a împiedicat

s

se ocupe

i

cu

teolog

tul

cel

mai de

seam

al

ereticilor antitrinitari

noade

în Antiohiaîmpotriva

lui,

între 264

i 2

136

SFANUL

IOAN GURA

primejduim.

Dar

cu

toate

c

aa

preotul risc s-i

capete

faima de

dac,

întemeiat

pe

autoritatea sluj



celor care

caut

rspuns

la

aceste

puns. De aceea

întâistttorul B

foloseasc

i

aici

de

mult pricep

i pe

credincioi

de

la

astfel de

î

s

scape

i

de

faima

de

prost i

îng

Pentru

a

face

fa

tuturor

ace

dat preotului

alt ajutor

decât ajut

este

lipsit de

puterea

cuvântului, a

cioilor si

-

vorbesc de

credinc

din i

mai iscoditori

-

nu

vor

a

decât

corbiile

venic

ameninate

preotul trebuie

s

fac

totul

ca

s

putere,

puterea de

a predica.

Capitolul 6

Fericitul

Pavel

era

în

dialecti

Vasile:

Pentru

ce atunci

Pavel

nu

s-a

strduit s

dobândeasc

nu-i

ascunde

nedestoinicia sa

în

potriv,

mrturisete

deschis c

e

(2

Cor.

11,

6).

i asta o

mrturi

Corinteni, admirai

pentru talentu

dri de el.

Ioan:

Aceast

prere, i-am

rs

re i-a

pierdut pe

muli i i-a

fcu

138

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

nuni,

biruitor

pe

atletul

lui Hrist

râvna lui,

de

buntatea

lui, de

dese

de

grijile lui,

care veneau



trecea,

nitele

lui suprri

pentru Biserici,

neputincioi,

de

multele

lui

necac

lui

prigoniri, de

morile

care îl

a

(2

Cor. 11,

23-28)

?

Care

este

loc

care este

uscatul,

care

este

marea,

luptele

dreptului

acestuia?

Pe

Pa

noscut

i

1-a

primit

adeseori,

când

1,

17).

A

îndurat tot

felul

de

vrj

felul de

biruine

N-a

încetat

ni

ciodat

nu i-a

lipsit cununa

Dar,

nu

tiu

cum

s-a

fcut,

c

rsc

pe

marele

Pavel.

într-adevr

orice

cuvânt,

iar

pe

al

meu tot atât

esc

i

pe

mine

maetrii în

cuvânt

atât

de

nedibaci,

totui

nu

m

v

Pavel

va

judeca

cuvintele

mele

rostesc,

ci

dup

intenia

cu

care

l

opri

de

a

vorbi

de însuirea

aceea

trece

pe

celelalte

însuiri

amintite

întrecea el pe

ceilali

oameni.

Ca

re

?

Dup

atât de

mari

fapte, dup

mrate

cununi,

se

ruga

s

ajun

muncii

venice,

pentru ca s se

m

Hristos

iudeii

(Rom. 9,

3),

care

cu

pietre

(Fapte 14, 19;

2

Cor. 1

dac

le-ar

fi

stat

în

putere.

Cine

Hristos

ca Pavel

?

Dac

poate

fi

ceva

mai mult

decât dor

i ne

140

SFANUL

IOAN

GURA

D

mi

se pun înainte aceast mrturi

nu cer

de la preot nici una din

a

nici podoaba cutat a

cuvântrilo



nici

nu m

intereseaz

cum îi

sunt

preotul

srac

în

cuvinte S-i

ar

meteugire cuvintele în fraz

Nu

sit

în tiin, s

nu fie

neiscusit

nici s rpeasc fericitului

Pavel

ntile

lui,

capul laudelor lui,

ti

propria-i

trândvie

Capitolul

7

Fericitul

Pavel

a fos

nu numai

prin

minuni,

ci

Spune-mi

cu ce

putere a

tulbur

Damasc

(Fapte

9,

22),

când înc

fac minuni

? Cu

ce

putere

a învi

9,

29).

Pentru

ce

a fost

trimis

în

numai un

mare

istoric, dublat de un filosof

evenimentele

istorice

legile

i cauzele

lor,

da

strlucitor prin conciziunea

i

gravitatea

sa.

' 2

Platon,

celebrul filosofgrec, a trit într

vul

lui Socrate

i

dasclul lui Aristotel. Oper

din

dialoguri,

în

care

Socrate

este personajul

el

42

de

dialoguri, din care 15

sunt

apocrife.

are

ca

metod dialectica.

Prin

dialectic,

adi

lor dintre existene

i prin descoperirea asem

puri pure ale

fiecrui

grup de

existene.

Aces

tea

lor

st

ideea

suprem,

ideea de bine, iden

de bine, principiul întregii existene, este

pent

soarele pentru

lumea fenomenelor.

142

SFANUL

ÎOAN GURA

nuni, cum

va mai

îndrzni cineva

neiscusit, când toi îl admirau pe

mai ales

pentru

cuvântrile

sale



rului ? Pentru ce

licaonii

(Fapte,

este

zeul Hermes ? Licaonii i-au l

ba

drept

zei, din

pricina minunilor

pe

Pavel

l-au luat

drept zeul Her

minunilor, ci

a

cuvântului

(Fapte

trecut fericitul acesta

i pe

ceilal

numele

su

este de-a

lungul i

de-

te

gurile ? Pentru

ce

este Pavel

noi, cretinii,

dar i de

iudei

i m

oare pentru

tria

cuvintelor

episto

de folos nu

numai credincioilor

d

celor

de

dup el

i

pân azi i

vor

vor fi,

pân

la a doua venire

a

lui

ceta

de

a face

asta cât va fi

om

p

fcut din oel,

epistolele

lui Pav

din întreaga

lume. Ca

un

luptt

acum

Pavel în mijlocul

nostru,

„r

ascultarea

lui

Hristos i surpân

înlarea

ce se

ridic

împotriva c

zeu

(2

Cor.

10, 5).

Pe

toate

aces

natele

lui

epistole

lsate

nou,

pl

înelepciune.

Nu ne sunt

de folo

pentru combaterea învturilor

c

întrirea celor

drepte,

ci ne ajut,

vieuire. De

acestea, înc i acum,

ttorii Bisericilor, îndrepteaz i

fecioara cea curat,

pe

care

a

lo

Hermes era zeul elocinei la vechii grec

144

SFANUL IOAN GURA

credincios

al

învturii,

ca

s

fie

p

pe cei potrivnici

(Tit

1,

9).

Cum va putea deci preotul, da



îl vor unii,

s

combat i

s

înch

nici ? Ce nevoie

mai

are s se

înd

i

cu Scripturile, dac trebuie

s

acestea sunt

scuze, pretexte

i

mt

viei. Mi

se poate spune îns c P

runci preoilor. Dar despre

preoi

Pavel

a

dat

aceeai

porunc

i

cre

îi îndeamn

în

alt epistol:

„Cuvâ

ne

Pavel,

s

locuiasc

în

voi

din

lepciunea (Col.

3,

16);

iari: „C

totdeauna plcut, dres cu

sare,

c

s rspundei

fiecruia

(Col.

4,

credincioilor

s

fie

pregtii

pent

Tesalonicenilor le scrie: ,^Zidii-

cum

i

facei

(1

Tes.

5,

11);

iar

preoi, spune:

„Preoii

care

cârm

vredniceasc

de

îndoit

cinste, ma

nesc cu cuvântul

i

cu

învtura

Atunci

eti un

învtor

desvâr

ce

faci i

prin cele

ce

învei

duci

p

dincioi, la

viaa

fericit,

pe

care

Pentru

a

înva

nu-i

de ajuns numa

cuvântul acesta, c i a l Mântuitorulu

va

face

i

va

înva, acela mare s

19).

Dac prin

„a

înva Hristos

n-ar mai

fi trebuit

s

spun: „i v

de

ajuns

s

spun atât:

„cel ce v

pricin

c

a

vorbit

separat

de

amâ

este a face, i altceva este

a

înv

146

SFÂNTUL

IOAN GURA

c

povuitorul lor

este înfrânt

i

punde

celor potrivnici, nu

pun

înf

netiinei lui,

ci

pe

seama

ubrezen



fel, din

pricina

netiinei

unui si

poporul

cel

mult în cea

mai

adân

Chiar dac

credincioii

nu trec cu

nicilor,

totui sunt

silii

s

pun

l

în

care

credeau

pân

atunci;

nu

eai

trie în

învturile de

care m

cu

credin

nezdruncinat.

înfrân

coar

atâta

tulburare

în sufletel

rul sfârete

prin a-i

îneca.

Cât

prpd

i cât foc

se adu

acelui

dascl

pentru

fiecare

sufle

s-o afli

de

la mine,

c tu

însu

acestea.

Este

oare

mândrie,

este oare

art,

c

n-am

voit s

ajung

prici

i

c n-am

vrut

nici

s

atrag

asupr

mare decât

aceea

carem

ateap

ar

putea-o

spune

?

Nimeni

Afar

vrea

cu

tot

dinadinsul

s

m in

s

filosofeze pe

seama

nenorociri

SFANUL

IOAN GURA

D

este ocrât

mai ru

decât

borfaii.

bnuial, fr s

fi luat ceva de la

ca

i cum ar fi

fost

prins asupra fa



vorbesc

de

ideile i

cuvintele

luat

tori ? Nu-i este

îngduit

s se

sluj

priile lui cuvinte,

pentru

c mulim

culte

predicile

nu

pentru

a

se

folos

fta

auzul.

St la

predic

aa

cum

s

colele de teatru sau

la concerte.

care

am osândit-o

adineauri

1

este a

dicatori, cât n-o doresc

nici sofiti

se

ia la întrecere în

cuvânt unii cu a

Viteaz suflet

trebuie s aib

în

dicatorul

-

care

s

depeasc

cu

-,

ca

s

înfrâneze

aceast

plcere

sitoare

a

credincioilor

i

s

poat

culttorilor spre ceea

ce

le

este

de

s-i

urmeze

i

s

i se supun,

iar n

dorinele

asculttorilor si.

1

Cartea a patra.

2

Sofitii au fost

filosofii-retori din secolu

tos

i

pân

în

secolul

al patrulea

dup

Hristos

i

vindeau

pe bani tiina

lor

tinerilor

doritor

celebri sofiti i dascli

ai sofitilor

au

fost

so

dinainte de

Hristos: Protagoras, care fcea

din

lor,

i

Gorgias,

care

înva

c

nu putem

cun

crurilor, ci

numai aparena lor.

150

SFÂNTUL IOAN GURA

D

într-adevr pe

credincioi mai

bun

aleag

subiecte de

zidire

sufleteas

biecte care

pot încânta

pe

credin

acestea

culege

aplauze

furtunoase.



Capitolul

3

Dac

nu

are aceste

do

nu

va

fi de

folos cred

în

amândou

aceste

privine,

d

conductorul cel

buh al turmei

lui

cumva

prin

lipsa

unei

însuiri

s

cealalt.

Dac

un

predicator,

suit

pe

am

care

pot zgudui i

trezi sufletele c

stricat,

dar

dac

în

timpul

predici

trerupe

i, din pricina

srciei

cuv

s

roeasc, ei bine,

un astfel de

p

t tot

câtigul

spuselor sale.

Ascu

pcate au

fost

biciuite,

sufer

dep

i

pentru

c

nu

pot s

se

rzbune

spunându-i c-i

un neînvat

i un

îi

acoper ocara.

De

aceea

predi

prea bun,

trebuie

s

in

bine

î

dou

însuiri, ca

s

le

poat

într

dup

nevoie.

Când

nu

i

se

poat

atunci poate

mustra i mângâia

p

cu cât

autoritate

voiete;

înainte

uor

s-o

fac.

Dar

mreia

suflet

turmei

nu

trebuie

s

se

arate

numa

152

SFÂNTUL

IOAN GUR

Aa

trebuie s

se

poarte

preot

cum

se

poart

un

printe

cu

copiii

cum

prinii

nu

se

supr

pe

copil



ocrsc,

îi

lovesc

sau

când

plâng,

f

când râd

sau

vorbesc

cu

drgl

preotul nu

trebuie s

se

îngâmf

laud

predicile,

dar

nici s

cad

a

criticat

fr

temei.

Dar

asta e

greu,

scumpe

priet

cotina

mea,

chiar

cu

neputin.

fi

reuit s

nu

se

bucure

când e

lu

r,

urmeaz

c

i

dorete s

dobâ

dorete

s

le

dobândeasc,

atunci

întristeze,

s

se

supere, s

se

amr

nu

le

dobândete.

Dup

cum cei

îmbogesc,

se

simt

nenorocii

câ

nii

obinuii

cu

luxul i

cu

desf

via

simpl,

tot aa

i

predicator

ludai, li

se

lâncezete

sufletul

când

sunt

criticai pe

nedrept,

da

dai

des,

mai

cu

seam

când

au

f

când

aud c

alii

sunt

ludai.

Câ

reri

sufleteti

crezi, oare,

c

nu a

c

i

înva

cu

dorina

de

a

fi

nea

rea

nu-i

lipsit

vreodat

de

valu

de

griji i

de

tristee

154

SFANUL IOAN GURA

D

nuit

oricrui

om; dimpotriv,

da

înlimea

renumelui su, pleac

încrcat de

nenumratele

batjocuri



se

gândete c

poate

i-a

fost î

minii

de

tristee,

de

nelinite,

d

chiar

de

mânie,

i c

din pricina

n-au

mai

putut fi rostite

aa cum i

Nimeni

nu

se

gândete

c, în

defi

nu poate fi totdeauna

la fel,

nici

n

în orice

predic,

c

este firesc s

fac

predici mai prejos de talent

dup cum

am spus, asculttorii l

deasc

la

asta, ci îl

critic, judecâ

înger.

De altfel, omul

trece de

obi

bune

ale

aproapelui

su

chiar

cân

dar

dac

face vreo

greeal, oricât

de

veche,

o

vede îndat,

o criti

aduce aminte

totdeauna. Iar

o gre

i

neînsemnat,

a micorat de mu

predicatori.

Capitolul 6

Predicatorul nu

s dispreuiasc

în

prerile nesocotite al

dar nici s

le pun

întru

Vezi, dar, drag i scumpe prie

predicatorul cu talent

oratoric treb

156

SFÂNTUL IOAN

GURA D

Predicatorul trebuie

s

fie

preg

curaj toate

aceste greuti;

pe cei

tiinei nu-i

pot

judeca cum

trebui

pricina

invidiei îi



pe cei

plâng

ca pe

nite

ticloi i ca

p

nici de

mil;

iar

pe el,

nici

netii

altora,

s nu-1

fac

s

cread

c

a

lentul

su oratoric.

Un pictor

cel

toi ceilali

pictori

prin arta

sa,

nu

rajeze

când

vede c un

tablou al s

lent,

este

batjocorit

de

nite oamen

pictur i nu trebuie

s

socoteas

din pricin

c o critic

nite

necu

iari,

nu

trebuie s

socoteasc

mi

re

o

pictur

cu

adevrat

proast,

di

nite

nepricepui în

art.

Capitolul

7

Predicatorul

tr

s-i

alctuiasc

predicile î

s plac

numai

lui

D

Un

scriitor

mare

relor

sale;

el însui,

judece

de sunt

bune

de

prerea

greit

i

Tot

aa

i cel ce

vtura cretin

s

lor

si,

dar

nici

s

trebuie s

fie

cu ajutorul

mi

sau rele; s

nu

necompetent

a

primit sarci

nu ia

aminte

cad

abtut

c

158

SFÂNTUL

IOAN

GURA

sfiete

s-i

cleveteasc,

s-i

pizm

nedrept

i

s

fac

i

alte

multe

pc

va

îndrzni

orice,

de-ar

trebui

s-

tul,

numai i

numai

s

pogoare

n



nivelul

propriei

sale

josnicii.

în

a

transpira

muncind

la

alctuirea

pr

toropeal

îi

va

cuprinde

sufletul.

ude,

se

descurajeaz

i-1

cuprin

vede c

adun

puine

laude

de

sale

munci.

C

i

un

plugar,

care

slab

i

este

silit s

are

un

pmânt

de

treab

dac

nu îi

este drag

mu

lete

teama c are s

moar

de

f

dicatori

au

nevoie

de

atât de

mul

munc

pentru

ca

s-i

pstreze

c

spune-mi,

te rog,

cât

greutate,

c

burare

nu

va

avea, ca s

strân

gânduri

pentru

predica

sa,

predic

mai

dinainte nici

o

cunotin,

c

materialul

atunci când

trebuie

s

vreunul

din

cei

mai

mici

decât el

mic,

predic

mai

strlucit

decât

buie s

aib

un

suflet

dumnezeies

de

invidie

i

doborât

de

tristee.

flet de

diamant,

nu

un

suflet

obi

suporte cu

brbie s

fie

întrec

mare,

de

un altul

mai

mic

decât

c

frumos

este

blând

i

foarte

mai

e de

suportat;

dar

dac

e

obr

tor de

slav,

atunci

moartea

lui e

160

SFANUL IOAN GURA

dac

nu-i scpat de dragostea de

peste

sufletul

lui

fel

de

fel de lup

rri,

necurmate

suprri i roiul c

tru

ce s-i mai

înir

i

celelalte

g



le

poi spune,

nici

nu

le

poi cu

trit ?

SFANUL

IOAN GURA

tru

pcatele

credincioilor

lor.

Pe

rânduit s

îndeprteze

netiina d

si i

s

vesteasc

mai

dinainte câ

cel

diavolesc, nu

poate pune îna



poate

spune: „N-am auzit

trâmbi

inte

de rzboi

.

C

pentru

asta

spune

Iezechiel, ca s

trâmbieze

teasc mai dinainte

greutile ce

De

aceea

pedeapsa

e de

neînltur

cel care are s se

piard. C spun

„Dac

atunci

când vine

sabia,

st

poporului i nici nu

d semn, iar

un

suflet,

sufletul

acela

a

fost

lua

gii lui,

dar

sângele lui îl voi

cere

(Iez.

33, 6).

Capitolul

2

Preoii

au

nevoie

de

luare-aminte

decâ

înceteaz, dar, drag

prietene,

o pedeaps

de care

n-a putea

sc

comanda

unei

otiri,

nici de

ocâ

ci de o

slujire

care cere virtute de

Sufletul

preotului

trebuie

s

fi

razele

soarelui,

pentru ca

Duhul

seasc

niciodat i ca s

poat

s

mai

triesc eu,

ci

Hristos

triete

Dac

cei ce locuiesc

în

pustie,

de

pia

i

de zgomotele

din

ele,

164

SFANUL

IOAN

GURA DE

Capitolul

3

Monahul

se bucur

de mai

decât

întâistttorul



Unii

au

scpat

de mrejele femeil

czut

în

mâinile unor

femei

lipsite

urâte la fa, cu prul neîngrijit,

cu

inut

obinuit, cu apucturi

de

râ

cu mers

necutat, cu voce nepref

uite, fr nici un sprijin,

singure.

spre

mil,

iar de acolo

i-au dus

spre

Muli preoi au scpat

de

mrejele

împodobite

cu

bijuterii de

aur, parf

haine scumpe,

au scpat de toate

amintite

mai sus,

dar

au czut

uor

cina unor

femei

urâte

i pocite. Câ

dar i cea

bogat, când

i

femeia

g

dar i

cea îmbrcat prost, când i f

utate, dar i

cea cu purtri neprefcu

scurt, când i femeile frumoase,

d

isc

rzboi

în

sufletul brbatului

meteugirile

femeieti îl

înconjo

spune-mi,

te

rog, cum

va

mai pu

când stau

în jurul

lui

atâtea

curse ?

gseasc,

nu

spun ca s

nu cad

-

c

-, dar

ca

s-i

pstreze

sufletul

net

cele spurcate ?

Nu mai vorbesc de

cinstea i pr

dincioi

preotului, pricini de nenum

este

cinstit

i

preuit de

femei

i se s

166

SFANUL ÎOAN

GURA D

Capitolul 4

Preotului i

s-au

încredinat

lumi

i

alte

lucruri

înf



Cu

credincioii

lucrurile

nu

sta

parte din

cei

rânduii

sub supraveg

legai cu griji lumeti

i

asta îi face

lucrarea

celor

duhovniceti. De a

neaprat

s

semene, ca

s spun

a

prin continu

repetare, cuvântul

poat fi

inut minte

de cei ce îl

aud

reia

funciei,

trândvia

înnscut

d

a

plcerilor i

altele multe

pe lâng

minele

aruncate;

adeseori

desimea

ca cele

semnate

s

ajung

pân

la

i

suprrile

mari, nevoia

srciei,

zuri

i

altele asemenea

acestora,

cu

amintite

mai înainte,

îndeprtea

râvna celor

dumnezeieti.

Cât des

cioilor,

preotul nu

le poate

cuno

mic parte. i

cum

s le cunoas

muli

nu-i

cunoate

nici

din vedere

Greuti aa de mari

întâmpin

rea

îndatoririlor sale fa

de

cred

cerceta

îndatoririle

lui

fa de Dum

cele

fa de

credincioi sunt

o nim

râvn

i

mai mult

purtare de grij.

Ce

fel

de om trebuie

s

fie

cel c

oraul

-

dar pentru

ce

spun tot or

mea -,

care

se

roag

s

fac

pe

168

SFÂNTUL IOAN

GURA

i

eu o

cred.

Un altul mi-a

spus

-

ci

el

însui fusese

învrednicit

s

dac

cei

care pleac de pe

lumea

cu

Sfintele

Taine cu

contiina



sufletul,

sunt însoii

de

aici d

Sfintei

împrtanii

pe

care

au

lu

Tu nu

te

cutremuri

înc

s

du

s svâreasc

o

tain atât de

sf

s

urci la

vrednicia preoeasc

p

brcat

cu haine

murdare,

pe care

din

ceata

celor chemai

la

nun

Sufletul

preotului

trebuie s

lum

lumineaz

toat

lumea;

iar

sufl

contiinei mele

pctoase,

este

î

neric,

încât

trebuie s

se

ascund

niciodat

cuta

cu

îndrzneal

l

sunt sarea

pmântului

(Matei

5,

priceperea

mea în

toate,

cine a

uurin,

afar de

tine, care

te-ai

peste

msur

?

Nu

numai

atât de

curat,

ca

un

cit de

o slujire

atât de

mare,

treb

foarte

priceput i

încercat

în

mult

viaa în

întregul ei

tot atât

de

bi

fie

desfcut de

via

tot atât

de

m

triesc în

muni;

pentru

c

preo

aprat

legturi cu

brbai

care

care au slugi

i

slujnice, cu

br

brbai

care fac

politic, cu

br

Deci

pentru

c

preotul

trebuie

meni atât de

felurii,

felurit

tr

lui

fa

de

ei.

Iar

când

spun

felu

170

SFÂNTUL IOAN

GUR

rea

trupului

lor, toate se

las

la o

nic

trupul care trebuie

pedepsit.

mai cu sufletul;

nu are

nevoie

d

pentru ca

sufletul

s-i

afle virtu



într-adevr

puterea trupului,

ca

s

trei,

mânioi, ci

treji,

cumpta

avem

i

toate

celelalte

însuiri,

c

completeaz

icoana

preotului

ade

Capitolul

6

Nu

monahul

ci

preotul care

îndr

pe

credincioi

d

dov

Dar asta nu se

poate spune

de

dup

cum

acrobaii au

nevoie de

roi, de

funii i de

cuite, iar

filo

lui în

sufletul

su, fr s aib

ne

tot aa

i cu

monahul i cu

preotul

Monahul

are

nevoie de

sntat

potrivite

pentru

locuit, care s

nu

tate

de

locuinele

omeneti,

dar

tiei; s

nu

fie apoi

aceste locuri

l

în tot

timpul anului,

c

nimic nu

celui

care se

nevoiete cu

posturi

Câte

necazuri

sunt silii s

îndur

rea hainelor

i a

mâncrii

-

c pe

cu

mâinile lor

-,

nu mai

e nevoie

Preotul

n-are

nevoie

s

fac a

lui;

este

lipsit

de aceste

griji

i

ia p

172

SFANUL IOAN GURA DE

ce legtur cu

oamenii. N-ar trebui

pctuiesc

Nu pctuiesc,

pentru

pentru c nu

lupt. Nu

sunt

rnit,

pe

la

lupt.

Spune-mi,

te

rog,

cine

va



mea

i-mi va descoperi

ticloia me

ta ?

Csua

aceasta ? Dar

ele

nu

po

mama, care tie mai

bine decât toi

mai cu

seam, nu se

amestec în

m-am

certat

vreodat

cu

ea.

Dar

c

tâmplat asta,

nici

o mam

nu este a

goste

fa

de fiul ei i

nu-i urte

pricin constrângtoare i fr s o

vorbeasc de

ru

i

s-1

bârfeasc

1-a

purtat în

pântece,

pe

care 1-a c

Dar

dac

cineva

ar

vrea

s

cercete

ar

vedea

c-i

plin

de multe

pcate.

destul

de bine, dei

obinuieti, ma

m

lauzi înaintea tuturor. Nu spun

renie.

Adu-i aminte

de câte

ori i-

team

adeseori

de

vorb

despre

pre

propune

cineva

s

aleg

unde

a

vr

mult: în conducerea

Bisericii sau î

îi spuneam

c

a prefera

de ne

dintâi. Nu încetam

de a

ferici în

aveam cu

tine

pe

cei care au

putu

bine

îndatoririle slujbei preoeti.

contrazice, c dac

a fi fost

în

star

te

îndatoririle preoiei

n-a fi fugit

Dar

ce s

fac ? Nimic

nu este atât

conducerea

Bisericii ca

aceast tr

mea,

pe care alii

le socotesc

o

min

îns

le socotesc ca pe o perdea

aru

174

SFANUL IOAN GURA

D

Capitolul 8

Monahii

svâresc mai

decât

cei

care

au

gri



Vasile: Atunci ce-i de fcut ?

V

rea

Bisericii oameni

care triesc

în

se

ocup

de afacerile lumeti, ca

lupte i în

ocri, care sunt

plini

învai s triasc

în

lux i desftr

Ioan:

Nu, o,

fericite prietene,

i

trebuie s ne gândim la astfel de

s faci

pe cineva

preot,

ci

m

gând

aib

i

legturi cu oamenii, care

toate

treburile

vieii,

dar

s

-i

po

nezdruncinate,

mai

bine decât

mo

linitea sufleteasc, sfinenia,

rbda

lelalte virtui ale monahilor. Un

o

dac triete în singurtate, poate

fac nelucrtoare, pentru

c

nu ar

om; dar dac

vine

între

oameni, n

ceva

decât s se fac de râs i s

mai

mult

mântuirea.

Asta

era

apro

dac

purtarea

de grij

a lui Dumn

iute

focul de

pe

capul meu. Un o

nu

poate

s

i

le

ascund când est

d

pe

toate pe

fa.

Dup

cum

focul cearc

tria

preoia arat cum

e

sufletul

oameni

mic la suflet,

iubitor

de

slav,

îngâ

cusur, pe toate

le

descoper;

dez

rile;

dar

nu

le

dezgolete

numai,

c

176

SFÂNTUL IOAN

GURA

fac

mai

grea decât

plumbul.

Mâ

pustete asupra

lui,

învluie

ca

f

Capitolul

9



Nu trebuie

dispreuit

p

chiar

când e

g

Pentru

ce s

mai

vorbesc

de

ocrile,

de

clevetirile, de

dojene

cât

i de

la

cei

mici,

atât

de

la

c

cei

nepricepui

?

Mai cu

sea

oamenii

lipsii

de

dreapta

judec

jenesc

mai

mult

i nu-i

îngduie

întâistttorul,

care-i

pstorete

s-i

dispreuiasc nici

pe

acetia

toi i s

spulbere

cu

mult

blân

rile ce

i le

fac;

s

le

ierte mai de

ghioabe

decât

s

se

supere i s

Pavel s-a temut

s

nu fie

bnuit

pentru

asta

a luat i

pe

alii la

ch

s nu

ne defaime

cineva,

spune

daruri

slujit

de

noi

(2

Cor.

8,

facem

noi totul ca s

înlturm

c

sunt

mincinoase,

fie c

sunt

n

totul

strine de

gândul

nostru

?

nu e atât

de

strin

de

noi

cât de

tul.

i cu toate

c

Pavel era

a

fapt

rea, totui

s-a

gândit c

m

bnuiasc

asta,

dei era

o prosti

era

într-adevr

s

bnuieti

de

178

SFÂNTUL

IOAN

GUR

Capitolul

10

Nu-i

mare

l

s te

mântui

pe

t



Vasile:

Acum

îns

mi-a

spus

nici

o

lupt

i

n-ai

nici o

grij,

pe

Ioan:

Am

i acum,

i-am

rspu

cu

putin

ca,

având

de dus

ace

neli,

s

fii

lipsit de

griji i

de

nel

lai

lucru

a

cltori

pe

mare i

lâng

malul

unui

râu.

Atât de

m

greutile

pe

care le are

de

înfru

s

se

îngrijeasc

numai de

mân

care

trebuie

s

se

îngrijeasc

i

vrea

i eu,

aa

cum

m

gsesc

a

pot fi de

folos i

altora.

Dar da

los

i

altora,

m

voi

mulumi

c

m

mântui

pe

mine

i s

scap

de

Vasile:

Dar

crezi

c

faci

mar

întrebat

Vasile.

Socoteti

oare

c

fii

de

folos i

altora

?

Ioan:

Bine

i

frumos

ai

grit

nu pot

s

cred

c se

poate

mânt

pentru

mântuirea

aproapelui

s

clean i

lene

n-a

avut

vreun

treg

talantul,

ci s-a

pierdut

toc

mulit

i

nu

1-a

îndoit

(Matei

25

voi

fi

pedepsit

mai

blând

pentru

i

pe

alii,

decât

dac,

ajungân

atât

de

mare

cinste,

a

fi

dus

l

180

SFÂNTUL

IOAN

GURA

DE

nevoie de

un ajutor

mai

mare dac

mai

grele; i

sunt mai

grele,

nu pri

dregtoria

preotului

care

le

svâret

Dar pentru ce

vorbesc

de

preoi



ilor,

care

nu

aveau

nici

o

legtur

depsite pentru

aceleai

pcate

cu

m

mai

din

pricin

c

prinii lor

erau

vârit era

acelai

ca

i

cel

svârit

de rând

-

amândou

pcate

de

des

cele

preoilor

erau

pedepsite cu

mul

Vezi

cât

de

lmurit îi

arat

Dum

te pe

preot cu

mult

mai mult

decât

Dumnezeu,

Care

pedepsete pe fiic

decât

pe

fiicele

celorlali

oameni,

d

nici

pe

tatl

ei,

care a

fost

pricina sp

s, nu-1 va

pedepsi

la

fel

cu

ceilal

mai

mult.

i pe

bun

dreptate, c

p

tul nu

mrginete

paguba

sufleteas

tma i

sufletele

credincioilor

ma

Asta

vrea s

spun

i

Iezechiel, cân

t

berbecii de oi

(Iez.

34,

17).

Capitolul

12

înfiarea

prin

exemple

a

simite

în

ateptarea

Vezi,

dar,

c

am

dreptate s

m

lâng

cele spuse

mai înainte,

îi

ma

trebuie

s

m

ostenesc

mult

i

acu

182

SFANUL

IOAN

GURA DE

rurile; ocrile

îl

doboar, iar

onorur

msur.

Dup

cum

fiarele

slbatic

pline de

putere biruiesc

pe

cei

care

ales

când acetia

sunt

neputincio

dac

le

slbeti

prin foame,

potole



cea mai

mare parte

din

puterea lor,

chiar

un

lupttor

nu

prea

viteaz,

t

sufletului;

dac

nu

le

dai de

mâncar

lor

celor bune;

dar dac le hrneti

ajunge mai

grea; i

le faci

atât

de

î

ieti

tot timpul

robit i

îngrozit

de

e

Care

este

hrana

acestor fiare

slb

t se

hrnete cu

onoruri

i

cu laude

nete cu

puterea

i

mreia

funciei

cu

succesele celor

din jur;

iubirea

d

cu

drnicia

credincioilor; desfrân

traiul

bun, cu

petrecerile

i

cu

stat

b cu

femeile. Fiecare patim

are

h

Dac a

intra

în

vlmagul lum

slbatice s-ar

npusti cu

furie

asup

sufletul,

m-ar

îngrozi i

mi-ar

face

boiul

cu ele. Chiar

aa, stând

aici,

voi învinge;

dar

le voi învinge

cu

i

lor nu le va mai

rmâne

decât

url

De asta

nu prsesc

csua

ace

nu vorbesc cu

nimeni,

n-am

nici

o

îndur

s

aud

i alte nenumrate

în

pe

care

le-am

auzit. Cât n-a

da ca

nu

pot.

De asta m

întristez i

su

triesc i în

vâltoarea

vieii i s-mi

de acum.

De

aceea

te

rog

i

pe

tin

184

SFÂNTUL

IOAN

GUR

ra,

îmi

zpcea

i-mi

zguduia

mare

tulburare

i

frmântare

când

am

auzit

c e

vorba s

fi

nimic,

credeai

c

sunt tare

liniti

Acum

voi

încerca

s-i

des



meu

Poate aa

m

vei

ierta

c

nu

m vei

mai

învinui.

Cum,

cum

s i-o

descopr ?

apoi

n-ar

fi alt cale

decât

s-mi

s

i-o

art.

Dar

pentru c

asta

cerca,

pe

cât

voi putea,

cu

ajuto

palide,

s-i

art

negura

tristeii

pild,

culege

numai tristeea.

S ne

închipuim

c

fata

unui

te tot

pmântul

de

sub

soare, es

Fata aceea

este

neînchipuit de

f

s, c

întrece

orice

frumusee

o

ea ei

bate pe

toate

femeile

din

fletului

ei las în

urm cu

mult

ce

au

fost i pe

cei

ce

vor

fi. C

lor

ei

depete

toate

hotarele

f

museea

chipului ei,

frumuseea

Logodnicul

ei

nu-i

mistuit de

d

suirile

i

frumuseea

fecioarei,

iubete

cu

atâta

patim,

c

prin

br

pe

cei

mai

mari

îndrgostii,

pe

când este

îndrgostit

aa de

aude de

undeva

c

minunata

l

om

de jos,

cu o

lepdtur,

cu

o

pocitanie,

cu

un

stricat

fr

pe

186

SFÂNTUL

IOAN GURA

le,

prpstiile

adânci

i

munii

înc

la

dumani i

cai

care

zboar

torii,

oplii care umbl

prin

vzdu

vrjitoreti. îi

înir

apoi i

nenor

rul de

sulie,

ploaia de

sgei,

ce



i

noaptea

aceea pe

care o

face

m

cu

desimea

lor

opresc razele

soa

nec

vederea

lupttorilor tot

atâ

ricul;

pâraiele

de

sânge, vaietele

strigtele

celor

care

lupt,

grmez

relor

de

lupt

scldate

în

sânge,

mulimii

morilor,

cad

grmad

pmânt, cad

de-a

valma, la

un

l

curi,

sgei,

copite de

cai, capet

turi,

piepturi

spintecate,

creieri

rupte de sgei

cu

câte

un ochi î

rocirile

luptei

de

pe mare:

unele

rânduri

de

vâsle

aprinse în

mijlo

fundate cu oplii

cu

tot;

vuietul

marinarilor,

strigtele

soldailor,

tecat cu

sânge,

care nvlete

î

de

pe

puntea

corbiilor, cei

î

mare,

alii aruncai

la rm,

iar

a

încurc

drumul

corbiilor.

îi

ara

te

grozviile

rzboiului;

apoi îi

v

cderii în

mâinile

dumanilor,

moartea.

i

dup

ce

îi spune

toa

s

încalece

repede pe

cal

i

s

tiri.

Crezi

oare c

tânrul

acela

tot

ce

i se spune

? Nu-i

va da, o

început

?

SFÂNTUL

IOAN

GURA

D

fel

cu

rnile

din

cellalt

rzboi;

d

mare

este

deosebirea

dintre

trup

mare este

i deosebirea

dintre o mo

fletul primete o

ran i

cade,

nu

trupul, ci se chinuie

aici, mustrat



rea, iar dup ce

scap

de

aici, este

cii,

pedepsei

venice. Dac

un o

cute

de

diavol,

chinul

lui

va fi

mai

simirii lui. C omul

care

nu

simte

pe

urma celei dintâi

rni,

prime

ran

i

dup

aceea

alta. C

spurcat

un

suflet

nepstor, care nesocote

inte, nu

se

oprete de

a-1 lovi

p

suflare.

Dar

dac

ai vrea

s

cercetezi

diavolul

cu

oamenii,

ai

vedea

c

mai

crâncen i cu mult

mai

fel

atâtea

feluri

de

hoii

i de

viclen

acela. Asta

îi

d

i

mai mare

puter

cineva o

vrjmie mai neîmpcat

duman

al su,

cât

are vicleanul ac

Iar dac ai cerceta

i înveruna

volul

cu oamenii, ai

vedea c e

de

verunarea

oamenilor

cu înveruna

ai alege pe cele

mai înfricotoare

i ai

vrea

s

pui

fa

în fa furia l

ai

vedea, prin comparaie,

c fiarel

blânde i

cele

mai panice animal

diavolul

când se

npustete

asupra

Pe

câmpul

de

btlie,

lupta

dint

vreme;

i

chiar în acest scurt tim

190

SFÂNTUL IOANGUR D

tine

cu nevoia

s

aflu

ce

s

rspu

celor

ce te

învinuiau;

i

iat plec

alt

grij

în

locul

aceleia. Num

ce voi spune

învinuitorilor

ti pen

voi

rspunde

pentru mine i

pent



intea

lui

Dumnezeu.

Dar

te rog i

te mai

intereseaz soarta mea, „de

Hristos, de este

vreo

mângâiere

vreo

milostivire

i

îndurare

(Fili

tu mai mult

decât toi m-ai vârât î

întinde-mi mâna,

spune

i

f cele

calea

cea

dreapt.

S nu

m

prse

mai

mult

decât înainte, am

nevoie

Am

zâmbit

i i-am spus:

Ioan: Cu ce-a

putea

s

te

ajut

fiu

de

folos în

nite

treburi

atât

de

doreti

asta,

îi spun:

Curaj, scum

în

clipele în

care vei putea rsuf

pstorirea

credincioilor ti,

voi

mângâia

i-i voi

da

ajutorul

ce-mi

La auzul

acestor cuvinte,

Vas

mând

i

mai tare.

L-am

îmbria

obraji; l-am

petrecut i l-am

sftu

tot

ce s-a

întâmplat. Apoi i-am

spu

-

Am

credin în Hristos,

Car

te-a

pus

peste oile Lui, c de pe

dobândi atât de

mare

îndrznire î

cea

înfricotoare, când

voi

fi

în

mi

i

pe mine în cortul

tu cel

ven

SFANUL IOAN

GURA

Acum

îns,

dup

cum

vedei,

tâmplat, s-au

petrecut,

s-au împlini

necrezut ca

visele C

un

ora at

muli oameni, un popor

minunat

în

faa

nimicniciei

mele, cu ndejd

mea cuvinte mari i minunate

D



izvoare

de

cuvinte

i

ar curge a

cele

nesecate,

totui în faa

unei

care a

alergat

s

m asculte, râur

de

fric îndat i

revrsrile de

a

Dar

când n-am

nici

râuri de cuvi

ipot

neînsemnat

i mic, cum s

mic

ipot va seca de

fric

i

se va

cu

el ceea

ce

se

întâmpl

de

obicei

Dar ce

se întâmpl cu lucrurile

Adeseori,

din

pricina

unei s

drumul din

mâini lucrurilor pe

c

i le

strângem

cu

degetele,

c

de

nervii

i ni

se

moleete tria

trup

Mi-e

team

s nu

peasc aa

astzi

Mi-e team

ca nu cum

le-am

adunat pentru

voi

cu mul

semnate

i fr pre,

cuprinse de

dat

zborul

i

s

plece,

lsându-m

Pentru aceea v rog

pe toi la

dregtorii,

i pe

simplii

credinci

gciunilor

voastre ctre

Dumnez

atâta curaj

cât team

mi-ai

bga

zeala

voastr de a-mi asculta

cu

Cel

Care

d

cuvânt celor ce

b

mult ' (Ps.

67,

12),

„s-mi

dea i

derea

gurii

mele

(Efes.

6,

19)

194

SFANUL

IOAN

GURA

i

mare,

Osea,

numele

lui,

îi

sftu

ctuit înaintea lui Dumnezeu

i

v

spre ei,

spunându-le:

„Luai

cu

v

nici

atâtea

i

atâtea

msuri de fi

i porumbel,

nici altceva asemn

din acestea

Dar

ce ? ,JLuai

cu

v



3),

le

spune profetul.

-

Dar

ce

fel

de

jertf este

cu

poate cineva.

-

Este,

dragul

meu, cea mai

sfânt

i cea mai

bun

dintre toate

-

i cine

spune asta ?

-

Omul care

a

cunoscut

mai

bi

acestea, vrednicul

i marele

Davi

lui

Dumnezeu

jertf

de mulumi

avut într-o

btlie, David

gria

mele Dumnezeului meu cu cânta

întru laud

(Ps.

68,

34). Apoi,

mare este

jertfa

aceasta,

a aduga

Dumnezeu

mai

mult

decât vielul

coarne i

unghii (Ps.

68, 35).

A fi voit

ca

astzi s

aduc i

umplu cu

sângele

jertfelor

ace

duhovnicesc.

Dar ce s fac

? Un brbat înele

m înfricoeaz spunându-mi:

,fl

în gura

pctosului (Sirah

15,

9).

i

dup cum

la

împletitul c

ajuns s fie curate numai florile,

pletesc

florile,

tot

aa

i la alct

sfinte, nu sunt de

ajuns

numai cu

trebuie

s

fie

evlavios

i

sufletul

c

196

SFÂNTUL

IOAN

GUR

D

rile

(Ps.

148,

7),

fiarele

i

toate

rele

i

psrile cele

zburtoare

(P

Nu în

zadar i

nici

la

întâmpla

am

spus

cuvintele

acestea.

Mi s-a

ii mele

i mi-a

venit s

lcrmez



tare.

Spune-mi,

te

rog,

poate

fi

plâns

?

Scorpionii,

viperele,

balaur

ude pe

Fctorul

lor

i

numai

pc

acest sfânt

cor

i

pe

bun

dreptate

Pcatul

e

neîmblânzit;

nu-i

arat

rutatea

trupurilor

care

sunt

împreun

sluj

vars

veninul

vicleniei

sale i

împo

lui.

,J)in

pricina

voastr,

spune

numele

Meu

între

neamuri

(Isai

Asta

e pricina

c

profetul

David

din

întreaga

lume,

ca

dintr-o

patri

locuiasc

în

afara

hoatarelor

ei.

A

cant:

înltur

de la

chitara

sa o

co

tru

ca

nu

cumva

s

strice

armonia

face

un

doctor

priceput:

taie

md

cumva

de la

el s

se

întind

boal

lare

sntoase;

tot aa a

fcut

i

p

turat,

ca pe

o

coard

discordant,

nav,

pe

pctos

din

tot

corpul

crea

Ce-ar

trebui,

deci,

s

fac ?

Tr

pentru

c

am

fost

aruncat,

pentru

Spune-mi:

Voi tcea

? Nu-mi

v

laud

pe

Stpânul

nostru ? în

zada

rul

meu

rugciunile

voastre?

în

mijlocirile

voastre

ctre

Dumneze

în

zadar

Fereasc

Dumnezeu

N

198

SFÂNTUL IOAN

GURA

unui

apostol

micat

de

Duhul

Sfân

înva

totul. Voi trece

îns

pe

lân

s

a

vieii dasclului

nostru

i

voi

mai

puin

primejdioas,

pe

care

mea

corbioar.

Haide,

dar, s

vorbesc despre



spun

cum

i-a înfrânat

stomacul,

ftarea, cum

i-a btut joc de

mes

c a fost

crescut

într-o

cas

plin

deloc

de

mirare când

un

om

care

jug

la o

via

aspr i

anevoio

pân

atunci

îi

este

tovar

de

câ

i-i uureaz

zilnic povara

vieuir

mirare

când face

asta

un

om

care

mari

bogii;

c

un

om

care

a

fo

bogii nu

scap

uor de

lanurile

este

roiul

patimilor

care zboar î

acesta;

nor

de

patimi, gros

i

întu

minii

i

nu le las s

caute

spre

uite

în

jos

i s

se

minuneze

de

t

este, nu este o

alt piedic

în

clt

ca

bogia i ca

pcatele pe

care

vântul

acesta

nu-i al meu

Hotr

Hristos,

Care

a

spus:

,Mai

lesn

prin

urechile acului,

decât

bog

Dumnezeu

(Matei

19, 24).

i ia

dar,

mai bine

spus, acest

lucru c

putin. i

lucrul

de

care altdat

cuta s-1

afle de

la

Dascl

(Mat

toi

l-am

cunoscut

cu proprii not

spus,

mai

mult

decât

atât. C

nu s

dasclul

nostru,

ci

a

bgat

în

împ

200

SFÂNTUL

IOAN GUR

reîntors

fiind

conductor

al

împr

spus,

fiind Dumnezeu

al

împratulu

spune

Scriptura, Dumnezeu

lui Far

mai

strlucitor

decât împratul,

de

era

îmbrcat

cu

mantie de

porfir

aur,

ci

clca

în

picioare

tot luxul



tura: „Toat

slava

fiicei

împratu

(Ps. 44, 15).

S-a

întors,

deci, Moi

aceea

nu poruncea

numai oamenil

tului, mrii,

firii

vzduhului i

izvoarelor

i

râurilor.

Toate

aceste

cum

voia

Moise,

iar în

mâinile l

nou alt

chip

i, ca o

slujnic

ascu

nind

pe

prietenul

stpânului

ei,

t

neau

i

ascultau de

el ca de însui

La Moise

uitându-se i

dascl

brbat

ca

acesta,

dei era

tânr.

D

nr Eu n-o

cred

Atât

era

de

c

fraged

copilrie

De

pe

când

er

filosofia i,

cunoscând

c

firea

arin

lsat

în

prsire,

a

tiat

bolile

sufletului

cu

cuvântul

cred

dând

Plugarului

brazde

curate

pe

elor;

i

primindu-le pe

toate,

le-

tru

ca avându-i

înfipte în adânc

ce

nici

razele soarelui i

nici,

iar

(Matei

13,

6-7).

Aa

i-a îngrijit

sufletul;

iar s

potolit

cu

leacurile

înfrânrii;

a p

nrva, frâul

postului i,

cu

cru

nit

pân

într-atât

încât

a

umplut

lor,

dar

nici

trupul

nu

1-a

struni

202

SFÂNTUL

IOAN GUR

4.

Când

am

pierdut

pe

printe

inte

5

,

care

ni

1-a

nscut pe

dasclu

în

mare

încurctur

i

în

mare

gr

geam

de

ni se

frângea

inima,

c n

c pe

scaunul

acesta

va

urma

un

Dar

când

s-a

artat dasclul

nos



conducerea

Bisericii,

a

fcut

s

toat

tristeea

aceea

i

toat

mâhni

încetul

cu

încetul

jalea

noastr,

cum

fericitul

episcop

de mai

înai

cl i

s-ar

fi

suit

din nou pe

acest

Dar fr

s-mi

dau seama,

d

faptele

mari ale

printelui

meu,

vintelor

mele,

dar nu

i

msura

despre ele

nici

n-am

început m

msura

cuvenit

tinereei

mele.

Haide,

dar,

ca într-un

port,

s

iari

prin

tcere

cuvintele

mele

nu vor s se

deprteze

Se

înghe

rind

negreit s

se

sature

de

roade

asta

e cu

neputin S

încetez,

d

cruri ce

nu se pot

ajunge. Sunt

d

ierea msaî

cuvintele pe

care 'e

ca

parfumurile cele

de mult

pre

toat

sticlua

cu

parfum,

e

de

aj

numai

cu

vârful

degetelor i

p

umpli i

pe

toi cei

de fa cu

m

cum

s-a

întâmplat

acum.

Dar nu

5

Este

vorba de episcopul

Meletie al

An

rul lui

Flavian.

6

Livada de

fapte

mari ale

episcopului

F

7

Sfântul

Ioan

Gur

de

Aur

numete

„co

204



SFÂNTUL

GR1G0RIE

DI

Am fost

înfrânt

i-mi mrturise

supus

Domnului

i L-am

rugat

(

Prea

fericitul

David s-mi

î

mai bine spus,

nu el,

ci

Cel ce a

iete

prin

el

înc

i

acum

C

pr



ca

cel

ce

începe s

vorbeasc

sau

cu

Dumnezeu

i

s

termine

cu

Du

Despre

pricina

împotrivirii

m

fricii

pentru

care,

fugind,

m-am

nesc de

existen

a

Cuvântului

despre

Dumnezeu.

Mrturisesc

dintru

început

c

munca n

pentru

c

traducerea

Sfântului

Grigorie din

blem

de interpretare decât

de

traducere.

eti,

traducându-1,

sau s

dai

un

text

comp

altceva decât

a vrut

s

spun

autorul.

Sfânt

autor

dificil,

cu adâncuri

i

taine. Stai de

în faa unei

enigme. Cunoti

cuvintele

tex

lor, le dai

pe

românete,

dar

înelesul

textul

întrebi

ce-a vrut s

spun autorul,

ce

sen

Urmreti coloanele

dicionarelor

i

nu-i d

cele

tiute. Deschizi

alte traduceri,

român

mesc.

Simic sfântul

autor

a vrut s

spun

deosebit decât

au

scos

aceti

tlmcitori. T

dat,

de

dou ori,

de mai

multe

ori; îl

legi

întregi

de dinainte i

de

dup

el.

Bai

la p

punde,

îl

lai i

te apuci

de

alte treburi; da

cu gândul

la poarta

ferecat. i,

deodat, i

lumin;

te

iei

pe

urma ei, i

ea

îi

d cheia

cuiat a cmrii

Teologului.

Ai atunci

bucu

Aa

s-a

nscut

traducereade

fa. Din

dac

am

gsit totdeauna

drumul

cel bun.

D

s

duc pe acest

drum i

pe cititorii

mei;

s-

ea i

bogia

de gândire

a

omului care a

imagini i

metafore. Iar

pentru unele

îndrz

scrisul metaforic,

concis

i

ermetic

al

Sfân

iertare

acelora care sunt

înc

la

dicionar

i

210

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

C

bine

este

s

nu

fii,

atât

cât e

c

rile o

îngduie, pentru

marea

mul

teal sau

scandal,

nici

prin pcate

pcate. tiu

doar c prea grea

ped

va da

nemincinosul

Dumnezeu

c

numai pe

unul din cei mici (Matei



iii

i

eu,

frailor,

am încercat

astf

tru

c

nu

m-am

supus

i

nu

m-a

a fi

fost neînvat

i nepriceput,

c

laud i eu

puin

(2

Cor. 11,

16)

-,

preuit legile

i rânduielile

dumnez

c,

dup cum în trup

unele mdul

frunte, iar altele

sunt conduse

i s

seric

a

rânduit

Dumnezeu -

atâ

Sale,

care

d

fiecruia dup merit,

rii

Sale

de

grij,

prin care

unete

unii s

fie pstorii i condui,

ace

folos

asta, i

s

fie

îndreptai, pri

cele ce

se

cuvin, iar alii, cei

care

me în virtute i

în

asemnarea cu

tori i

învtori, spre

desvârir

11-12), s

fie

ceea

ce

este

sufletul

pentru

suflet,

pentru

ca

cele dou

torii, unindu-se i

împreunându-se

dularelor

trupului,

i

legându-se

în

hului, s

arate

un

trup

desvârit,

însui Hristos, Capul

nostru

(Efes.

212

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

fiei

i

nici

nu

aduce

ocar.

Nu-i ce

d, ca

un corbier

încercat s

fie f

iar unui ajutor de

cpitan, care cu

s

i

se

încredineze

comanda

corb

alt

pild: nu-i

ceva

neobinuit s

soldat

viteaz comanda

unei

cohor



bun de cohort s

fie

fcut coman

se

încredineze conducerea

întregu

Nu, nu, orice-ar

gândi

poate

ce

ri, care judec

faptele altora

p

m-am

ruinat de treapta

slujirii d

ream o

treapt preoeasc

mai în

nesocotit.

Cunosc prea bine i

mr

micimea omeneasc

îmi dau

sea

pentru

orice

om

s

se

apropie

înt

Dumnezeu,

singurul

preastrlucit

gurul

Care

depete

în

curie

sau

imaterial.

vi

Dar atunci ce

simminte

am

supus ?

Care-i

pricina

nesupunerii

Multora li

s-a

prut atunci c

minile,

c nu

mai eram

cum m

ajuns

altul; cm împotriveam

i

mult

decât

era

cu

cuviin.

Ascultai,

dar,

pricinile

purtri

reai s

le

cunoatei.

4

Aceste

cuvinte

las s se îneleag

c u

le aduceau dumanii era

i aceasta: c sfântu

dintr-o

dat

episcop.

214

SFANUL GRIGORIE

DIN

totdeauna

curate chipurile cele

dum

cate cu chipurile

celor

pmânte

ajungi

i s fii,

cu

adevrat

i

puru

a

lui

Dumnezeu

i a celor dumneze

min în locul

luminii,

lumina

cea

cul celei omeneti,

s

culegi prin



acum, roadele buntilor

veaculu

treci

împreun cu

îngerii,

s fii î

prseti

pmântul, s

fii urcat de

Dac cineva

dintre

voi a

fost stp

sihstrie,

tie

ce

spun i-mi va

care le-am

încercat atunci

când

nu

Spunând

acestea,

poate c

pe

m

vinge. Li se vor

prea

de

râs

spuse

preri

proaste despre sihstrie, fie d

prostii, fie din pricina

acelora care

viaa

sihstreasc.

Li

se vor prea

pentru

c

ei dau nume ru

unui lu

pustniceasc

slav deart; pentru

invidia i

rutatea

mulimii,

care

e

feasc,

pentru ca

din

dou

greeli

sau s

lucreze rul sau

s nu

cread

VIII

Pe lâng

acestea am

mai

încerc

-

c voi spune toate tainele inim

josnic sau nobil simmântul, dar

Mi-a fost ruine s fiu

alturi

d

cu

nimic

mai buni decât gloata

-

chiar

cu

mult mai

ri -,

intr în

l

216

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

read

de

vite

sau o

turm

de

oi,

e

vite sau

turma de

oi s

fie gras

i

fac

asta, pstorul

sau

vcarul d

locuri

cu

ap

bun de

but i

c

din

pune

în

pune,

le

odihne

le

cheam

înapoi, de

puine

ori



multe

ori

cu

fluierul.

Alt

trea

n-are;

decât uneori,

foarte

rar,

s

îngrijeasc

vreun

animal

bolnav

din zi se

îngrijete

de

copaci

cu

îngrijete

s

se

întind

pe o

paji

izvor

rece,

s-i fac

aternut

cânte cu

fluierul

cântece de

dra

vitele

sau

cu

oile

i

s

taie

sau

mai gras.

De

virtutea

animalelor

nimeni nu

se

îngrijete

Ce

vi

cine

s-a

gândit

vreodat la

bine

mai mult

decât

la

binele

su

?

x

Dac

e greu

unui om

s

t

firete e

cu

mult mai

greu s

co

cu

seam s

fie preot,

s-i

c

aceasta

a

noastr,

a

cretinilor,

dumnezeieti,

care duce

la

Du

judecat

îi d

seama

c pe

cât

dregtoria

preoiei, pe

atât

e de

m

Mai întâi

preotul

trebuie,

în

aurul, s

nu

sune niciodat

fal

aram,

oriunde

s-ar

gsi, în

ori

218

SFÂNTUL GRIGORIE

DIN

XII

Ce

vrea

s

spun

profetul prin

ce

am

spus i

eu, c

virtutea se

pr

focul de

lemne ude;

c cei

mai

mu

nai

i gata spre pcat,

ca i

paiel

iute de la

scânteie

i de

vânt i

su



uscciunii lor. Mai

uor ia

cineva

te a unui

om, decât

puin

din

viaa

Puin pelin

amrte

foarte

iute

mierea

nu

îndulcete pelinul,

chi

ori

mai

mult

miere.

O

piatr mi

gaz

poate

porni la

vale tot râul;

poate

opri

zgazul

cel

mai

tare.

XIII

Deci, dup

cum

am

spus,

noi p

rim în

primul loc

s

fim

nite pic

mai bine

zis, poate

nu

pictori ri

pstoriii

notri, ca

s

nu

ni se

s

cercm s

vindecm pe

alii, cân

de bube (Luca

4,

Î3).

XIV

în

al

doilea

loc,

nu

tiu

dac

e

pentru

cel

care

are s

învee

pe

dac

e

de ajuns chiar

dac se

p

pcat sau

cât mai

curat

cu pu

încredineaz

pstorirea

credinci

s

nu fie ru

-

c

acesta

e

un

luc

220

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

Aceasta

pentru

c

preotul trebuie

s

pe

calea

virtuii

prin

covârirea

vi

trebuie

s-i

pstoreasc

prin

silnic

prin

convingere. O

fapt

fcut fr

c

este o

silnicie, nu-i

nici de

lud

om

care

face o

fapt fr

voia lui

mai

înainte

dac

e

lsat



faptele de

copac

încovoiat

forat

cu

mâna;

di

fapt

cu

voia lui,

fapta

lui e

stato

c e

inut

cu

legtura

dragostei.

D

legea

noastr ne

poruncesc s

ps

bun,

nu cu

silnicie

(1

Petru

5,

2).

XVI

Dar

s

ne

închipuim

c cel

car

nu este

ru i

c

a ajuns la cea

mai

ii. Totui

nu vd

ce

tiin

trebu

în

ce

puteri

sufleteti

s

se

încrea

s

ia

aceast

dregtorie.

C

mie m

c

preoia,

arta de

a

conduce pe

complex i

cea

mai

felurit

în

g

erelor

i

tiini

tiinelor.

îi

vei

dac

pui fa

în

fa

preoia

cu

m

crii

sufletelor

cu

tiina

vindecr

rându-le,

vei

vedea

c

medicina

mai grea

i

mai

de

pre;

i

prin

n

puterea

tiinei,

i prin

scopul

luc

Medicina

se

ocup cu

trupuril

i

pieritoare,

care

negreit

se

va

preface în

pmântul

din care

a

f

chiar

dac,

pentru

o

vreme,

tiin

222

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

XVIII

Doctorul,

ca

s

vindece

trupu

teze i

locul,

i

vremea,

i

anotim

lui i

alte

condiii

asemntoare.

bolnavului

un

anumit

regim

alim

ce-1

poate

vtma,

pentru ca

nu

c



lui s

zdrniceasc

tiina

medic

voie,

chiar

arde,

taie

i

întrebu

mai

dureroase

de

vindecare.

Dar

de

grea

ar

prea

medicina,

totu

preoia,

unde

trebuie

s

observi

oamenilor,

patimile

lor,

viaa

l

asemenea

din

om;

unde

trebuie

chea

asta

a

noastr,

din

suflet i

lic i

slbatic

i s

pui

în

loc

i

este

blând

i

plcut

lui

Dumneze

pri

cu

dreptate

ce se

cuvine

su

trupului;

unde

trebuie s

nu

în

neasc

sufletul

-

cea

mai

mare

n

trupul,

al

doilea

prin

fire,

suflet

aa cum

cere legea

dumnezeiasc

peste

toat

creaia,

atât

cea

vzu

de

simuri.

XIX

Când

e

vorba de

vindecare

mai avem

în

vedere

i

aceea

c

de

vindecare,

pe

care

le-am

e

observ

doctorii,

rmân

aa

cu

nu se

împotrivesc cu

iretenie

i

224



SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

Hristos,

desvâritorul

legii

celei

itul ei

(Rom.

10,

4);

aceasta o

vr

s-a

deertat

(Filip. 2,

7);

aceasta

1-a

luat

Dumnezeirea;

aceasta o

v

nezeu i

Om,

o

singur

persoan

amândou

firile

prin

aceast

sing

în

vederea

acestui

scop

S-a un



pul,

prin

mijlocirea

sufletului

8

;

s

deprtate

între

ele,

Dumnezeire

apropierea i

de

una

i de

alta

a c

rea,

sufletul.

Toate

s-au

unit în

U

6

f)

kouvti

uîE^.

Explicaia

traducerii

amestecare, caut-o

în nota

urmtoare.

7

AveKpa9ri

-

s-a

amestecat.

Termenii:

uîEiq

sunt foarte

frecveni

în

teologia

Sfântu

au fost

osândii

de

Sinodul

de la

Calcedon

Grigorie Teologul, îns,

ei

au

un

coninut

înseamn

unire

în

care

elementele

unirii

îi

Mai

mult,

Cuvânttorul

de

Dumnezeu

îi pr

termeni

exprimau

mai

bine

ideea

unirii des

firea

omeneasc

în

persoana

Mântuitorulu

unei

contopiri

absolute

sau la

desfiinarea,

firea

dumnezeiasc,

aa cum

au

fcut mai

t

de

aceiai termeni.

De

altfel,

concepia

hr

din

Nazianz se

vede în

cuvintele

sale

de

uî£i,

Geoc,

Kcd

avepcoitoq

ev 'i\

aucpoîv

traduse

textual,

dau:

„aceasta

este

noua

a

unul din

amândoi

i prin

unul

amândou .

Sinodul de

la Calcedon

se

proclam

învt

„nou

amestecare

(citete:

„unire ,

aa

pstreaz

cele

dou

firi

neamestecate

(81'e

(ev k\

ctucpoîv).

Vrednic

de observat

este

arat

pe

Ttpoaamov.

Suntem

deci

în

Calcedon.

8

Cuvintele „prin

mijlocirea

sufletului

al

unirii

celor

dou firi;

ele vor s

arate

c

întregime

pe

om,

trup

i

suflet,

împotriva

sufletul în

întruparea

Cuvântului.

228

SFÂNTUL

GRIGOR1E

DIN

N

XXV

Pentru

aceasta

s-au

întrâtat

ne

au

cugetat

deertciuni

(Ps.

2, 1).

P

Crucii

pentru

lemnul

pomului

din

Pentru

aceasta

mâinile

lui

Hrist

Adam;

mâinile

cele

întinse

cu

vit

lcomie

spre

p



mâna

cea

întins

cu

tuite

cu

piroane

pentru

mâna

cea

ce

apropie

marginile

pentru mâna

izgonirii

lui

Adam

(Fac. 3,

24).

Pe

pe

Cruce a

lui

Hristos

pentru

cder

rea cu

fiere

pentru

gustarea

lui

A

spini

pentru

cununa

stpânirii

ce

Hristos

pentru

moartea

lui

Adam;

mea

rstignirii

pentru

lumina

di

lui

Hristos

pentru

întoarcerea

în

învierea

lui

Hristos

pentru

învi

noastr.

Toate

acestea

au

fost

învtur

zeu

i

vindecare

a

slbiciunii

noastr

a

întors

pe

Adam

cel

vechi în

raiul

apropiat de

pomul

vieii, de

care

n

cea

rea

i

nechibzuit

din

pomul

cu

XXVI

Noi

toi

câi

stm

în

fruntea

slujitorii

i

lucrtorii

(1

Cor. 3,

9

cri.

De

aceea

lucrul

cel

mai mare

cunoatem

i s

ne

vindecm

prop

pcate.

Dar,

mai

bine

zis,

lucrul

a

230



SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

mii,

dar

se

las

povuii

de

o

mus

rspltesc cu

supunere

dragostea

XXXII

Fa de

unii

oameni

e de

neap

mare

luare-aminte

la toate

faptel



neînsemnate,

anume

la

aceia car

lor

nu

sunt

cunoscute,

se

îngâmf

secade;

c

uneltesc i

asta. Fa

d

bine s

treci chiar

cu

vederea

un

fii,

dup

cum zice

proverbul,

ca

face

c

nu

vede, ca

cel

ce

aude,

ca s

nu-i

duci

la

dezndejde,

î

mustrrilor,

i

pân

la

sfârit

s

orice

pcat,

pentru

c

le-ai smuls

cul

îndreptrii

lor.

Pe

unii

trebu

fr

ca în

sufletul

tu s

fii

mân

vederea,

fr

ca

în sufletul

tu

s

le

ari c

i-ai

pierdut

ndejde

Aceasta,

fa

de

toi aceia

a cro

purtare.

Pe

alii trebuie

s-i

vind

smerenia ta,

unind

eforturile

ta

vederea

ndejdilor

celor

bune.

A

ca pe

unii

s-i

birui,

iar

de

alii s

sau s

critici

în

faa

unora

bogi

altora,

srcia

i

viaa

amrât i

XXXIII

Doctoriile

date

de

noi

pentr

nu sunt ca

virtutea

i ca

viciul

-

234

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

27,

23)

i s

le

conduc

dup

în

dreapt

i

adevrat,

vrednic

Pstor.

XXXV

Iar

dac

cineva

-

ca s

vorbesc



dintre

îndatoririle

noastre

preoet

cuteaz i

socotetec

este

un

luc

oricui

predicarea

cuvântului, ad

dumnezeieti i

înalte, de

care ac

m

minunez

de

deteptciunea

un

nu

spun, de

prostia

lui.

Nu

mi se

mai

uoare i

nici

din

cele

care

minte,

ca s

dai

la

vreme

fiecr

cuvântului (Luca

12,

42)

i

s

chi

adevrul

dogmelor

noastre,

s

vor

s-au filosofat

în

Scriptur,

despre

materie,

despre

suflet,

despre sp

spirituale,

atât ale

îngerilor

cât

i

pronia

lui

Dumnezeu,

care unet

despre

toate

câte

par c

se

întâ

despre

toate

câte

par

c se

întâ

omeneti,

raiunii

celei de jos.

XXXVI

Nu

mi

se

pare

un

lucru din c

beti

înc

i

despre altele

câte

s-

r:

despre

facerea cea dintâi

a

o

muirea

sa

din

urm,

despre simb

236

SFÂNTUL

GR1GOR1E

DIN

de

a treia

unii

dintre prea

ortod

Care

este

principiul

pe

care-1

prop

ce

este

vtmtor

din

aceste trei

r

în

hotarele dreptei

credine. S nu

acestei tainice

învturi despre

persoanelor

Sfintei

Treimi la

atei

hotrâm c toate

persoanele Sfint

gur

persoan

sau, mai

bine

spus



nu-i nimic

-

cci

persoanele

Sfinte

a

mai fi

ceea

ce

sunt

când

trec i s

-

sau

s

plsmuim i s

întru

compus

i strin doctrinei

cretine

le

ciudate de

animale din

mitol

ajungem,

dup

învtura

lui

Ar

dreptate

nebunia lui Arie,

prizonie

cioase a

iudaismului

i

s

intro

dumnezeiasc,

împrind

firile

i

nezeirea

numai la Cel

nenscut,

ne-am

teme ca

nu

cumva s

încet

nezeu, dac

este Tat

al

unui Dum

aceeai cinste cu

firea.

i, în

sfâri

în

Dumnezeire trei

principii

care

i

s

ne întoarcem

iari la

polite

fugit.

XXXVIII

Nu

trebuie s fim

aa de

iubito

lipsim de

însuirea de

Tat.

Cui

Fiul

s-ar

deosebi

prin

natur de

T

de

El, cade

creaie ? C

ceea ce

Cui

ar

mai fi Tat, dac

Fiul

s-ar

c

238

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

menea unui

instrument

muzical

nevoie de

felurite lovituri

ca

s

g

vit,

care s-i

îndrepte

pe

toi i s-

cunotinei.

Pe

un

predicator

al Sfintei

Tre

dete

din

trei

pri: i

din

partea m

vântului, i

din

partea

auditorilor

toate

trei,

apoi

trebuie

neaprat

s



în una

din ele:

sau

mintea s

nu-i

sau

cuvântul s-i

fie

slab

sau

aud

prinde

taina

Sfintei

Treimi,

pentr

c,

sau din

pricina

uneia sau

din

vrul

trebuie

neaprat

s

chiopte

Dar

chiar

evlavia auditorilor

co

primejdie

pentru

predicatorul c

Sfânta

Treime;

evlavia

asculttor

cu

uurin i

bine cuvântul

alto

teaz alte

subiecte.

XL

într-adevr,

aceti

credincioi

vorba

de Dumnezeu,

suprema ex

e,

de

însi mântuirea i

ndejde

la

toi, cu cât

sunt

mai fierbini

î

mai potrivnici

unei

predici

despre

tesc

supunerea i

primirea

celor

rului,

i

nu dreapt

credin;

pref

decât

la

ideile cu

care au

venit

de

cu învturile în

care au

fost

cre

de

credincioii

cu

totul împtimii

cei

mai msurai, care,

într-adev

240

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

turile

i

de

la toi

dasclii,

ca

din

ce

li

se

pare

mai

bun

i mai

fr

terea

lor

de

judecat,

ei

care

sunt

adevrului

? Apoi,

pentru c li

se

mai

apropiat de

adevr, se

înd

terg

din

minte i

calc

în

picio

mai

înainte;

schimb

muli

dasc



,

cum

ai

arunca

praful

în

vânt,

urm,

obosii i

la auz

i

la

mint

deopotriv la

îndoial

orice

înv

ie

greit

i

încep

s

batjocore

credina

noastr,

spunând

c-i

n

mic sntos;

judec

fr cap

înv

vtorii pe

care

i-au

ascultat,

în

bolnavi

sau ca

cei

cu

urechile

as

rele

sau

sunetele,

unii

spunând

c

fr

strlucire,

iar alii,

c

sune

trie.

XLIII

Pentru

asta e

mai

uor s

scrii

vrul în

suflet, ca

pe o

tbli d

scris

înc

nimic,

decât

s

scrii

î

e

peste

ceea ce a

fost

scris,

ad

dogmele

cele

rele,

pentru c se

cele

scrise pe

urm

cu cele

scris

bine s

mergi

pe

un

drum

neted

neumblat

i plin de

gropi

i

e

ma

pe

care

1-a

brzdat

i

1-a

frmânt

e

cu

mult

mai bine

s

scrii într-

242

SFÂNTUL

GR1GORIE

DIN

re

îngrijirea

potrivit

cu

firea ei,

s

o

pstreze

sntoas

Tot

aa

i tr

Bisericii

este

alctuit

din

oameni

c

luri de

purtare i

de

gândire,

întoc

tuit

din

mai multe

animale

deose

De aceea

preotul

trebuie

neaprat

tar,

potrivit

cu

spiritul

de

dreptat



aib în

toate,

dar

i

multiform

i

v

deosebit

a

fiecrui

credincios,

i

si

folositor

tuturora.

XLV

într-adevr,

unii

credincioi,

ce

i de

curând

întrii,

dup

cum s

fie

hrnii

cu

lapte,

cu

învturi

mentare,

pentru c

nu

pot

suporta

rii

(Evr.

5,

12-13;

1

Cor.

3,

1-2)

mai

presus

de

puterea

lor, se

simt

nai,

pentru

c

mintea

lor,

ca i

în stare

s

primeasc

i

s

asimil

d,

ba

poate

c-i

mai

i

vatm

aveau

mai

înainte.

Ali

credincioi,

dimpotriv,

a

care

se

griete

celor

desvârii

n

mai

substanial

i

mai

tare,

sunt

destul de

exercitate

ca s

de

fals

(Evr. 5,

14).

Dac

acetia

a

hrnii

cu

legume,

cu o

mâncar

(Rom.

14,

2),

s-ar supra.

i

p

244

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

Aa m-am

sftuit cu

mine

însu

ru

sftuitor;

iar de

nu,

mcar

bine

c,

de

vreme ce

nu

tiu s

conduc

înv

de la alii

ce

trebuie

s

grie

înv

pe

alii, fiind

neînvat. A

car

la adânci

btrânei,

mi-ar

veni

lept,

ca s

pot

fi de folos

unui

sufl



din. C

a

încerca

s

învei

pe

a

destul de

învat, s

învei

olrit

proverbul,

fcând

de-a

dreptul

oa

dreapta

credin

atunci

când

în

acest

lucru mi se

pare

tare nebune

nesc,

pentru

c

nu-i dai

seama d

ne,

pentru

c cutezi

s

faci

un luc

nu-1 tii.

XLVIII

Cei

mai

înelepi

dintre

evrei

s

che

la evrei,

lege

foarte

bun

i

d

se

dea

oricrei

vârste

orice carte

neau ei:

Nu-i de

folos

omului s c

orice carte

din Scriptur;

c

Scri

leas

îndat de

oricine.

înelesul

foarte

mult pe

muli. De

aceea,

ac

al cror

sens

literal

nu

smintesc

duite de

la

început

tuturora

i

era

erau

încredinate

numai

celor car

i

cinci

de

ani; în

sfârit,

acelea

c

baj

de

rând

frumuseea

cea

taini

o rsplat

a

dragostei lor de

studi

246

SFÂNTUL

GRIGOR1E DIN

înfiare

de

dreapt

credin

-

vai

i

cât

suntem

de

detepi

Ce-i

c

muel era sfânt

chiar din

scutece

bine,

îndat

ne

credem înelepi,

n

credem

sublimi

în

lucrurile

dumn

întâii între

crturari

i

legiuitori;

ine

oameni

cereti i

cerem

s

„Rabbi

.

Nu ne

oprim deloc

la

li



Scriptura trebuie

îneleas

duhov

ea,

flecreal

goal i

ne

sup

ludai

în gura

mare.

Aa

griesc cei

mai buni dintre

la

inim

Dar

s auzi

ce griesc

c

duhovnicii

i

mai

de

isprav

N

chip,

de

câte ori li se

nzare, i

du

care, fr s ne

foloseasc

la

ceva,

tovria

noastr, ca

de nite

dreapta

credin.

Dac

a

întreba

cu

blândee p

meni

-

care se

cred înelepi i au

alii

-,

mergând cu

judecat

din

în

-

Spune-mi,

minunate om,

pui

pe cântatul

din fluier

?

-

Mare,

îmi va

rspunde.

-

Dar

pe

înelepciune i pe

a

socotim

tiina celor

dumnezeie

vreun

pre

?

248

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

de

învtur

Mi

se

pare

c

este

cuvântul

lui

Solomon:

„Este o

r

zut-o

sub

soare,

aceea

ca

omuls

înelept

(Pilde

26,

12).

Dar

mai

este

s

te

crezi în

stare

s

înv

neînvtat

si

nici

nu-i

dai

seama

d



LI

Boala

asta,

de a

te

crede

în

vrednic

de

lacrimi

i

de

suspin

alt

boal.

Adeseori

am

deplâns

tiu

bine c

pretenia

aceasta

îi

vtur

ce-o

mai ai,

iar

umblet

este

pentru

om

mare

piedic

în

c

Numai

unul

ca

Petru

sau

ca

opri

boala

aceasta

Numai

unul

ai lui

Hristos,

care

au

luat

i

ha

cu

puterea

de

a

conduce pe

cre

cu

fapta,

care

s-au

fcut tuturor

bândeasc (1

Cor.

9,

22).

în

ce

lali,

mare

lucru

dac

ne

lsm

b

de

cei

crora

li s-a

încredinat

vi

boli i

ocârmuirea

credincioilor

LII

Dar pentru

c

am

amintit de

nea lui,

s

lsm,

dac

vrei,

pe

pui

în

fruntea

poporului,

fie

c

fei,

fie ca

generali,

fie cu

vreo

250

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

i

oameni:

pentru

oameni se

lupta

aducea

pe

oameni

i-i fcea

Lui

p

Dar în

afar

de

aceasta,

cine

va

vrednicie

cercetarea de

fiecare

zi

fiecare

credincios,

grija

de toate

28),

simpatia

i

dragostea

freas

se

poticnea

cineva,

Pavel

se

îmbo

smintea,

Pavel

ardea

(2

Cor.

11,

2



LIV

Cine

va

putea

înfia

dup

v

de munc

pentru

învarea

credin

tea

mijloacelor de

vindecare

a

c

birea

lui

de

oameni

?

Dar

i

asp

purtarea

lui, în

care

amestec i

oameni

cu

asprimea, ca

nici

s

dincioi

cu

buntatea lui,

dar nici

c

prin

asprimea

lui

? D

legi

Col. 3,

22;

1 Tim

6,

1-2;

Tit

2,

9-

6 , 9 ),

conductorilor

i

conduil

13,

1-7),

brbailor

i femeilor

(

18-19;

1

Cor. 11, 3-15),

prinil

1-4;

Col.

3,

20-21),

celor

cstor

(1

Cor. 7,

1-40),

celor

care

trie

care

triesc în

desftare,

celor î

ai,

celor din

tierea

împrejur i

prejur (Rom. 2,

25-29;

Gal.

5,

dup

Hristos i

celor

care

tries

1-22; Gal.

5,

24),

trupului

i

du

Unora le

mulumete

(1

Cor.

1,

252

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

mai

presus

de

cele

trupeti i

se

niceti; nu

e neiscusit

în

tiin

(2

c

vede ca

în

oglind

i

ghicitur

crede

în

duhul

su,

dar

îi

chinu

du-1 ca

pe

un

potrivnic

(1

Cor.

9,

toate

acestea,

ce

ne

povuiete

?

jos

(Col.

3,

2),

s

nu

ne

îngâmf

1),

s

nu

ridicm

trupul

împotr



23).

Pentru

toi

se

lupt,

pentru

t

se

sârguiete,

pentru

toi se

apri

afar

de

lege i

pentru

cei

de

sub

murilor, aprtor

iudeilor

A

în

mult

pentru fraii

lui

cei

dup tr

eu

grind

aa:

din

dragoste

pent

adui ei

lui

Hristos în

locul

lui

(

sufleteasc

Ce

duh

clocotitor

tos (1

Cor. 11,

1),

Care

S-a

fc

(Gal.

3, 13),

Care

a luat

slbici

noastre le-a

purtat

(Isaia

53,

4;

M

spun

mai

msurat,

Pavel,

primul

s

sufere

pentru

iudei

osând ca

ca

iudeii s

se

mântuie

(Rom.

9,

LVI

Dar

pentru

ce s

vorbesc

des

Pavel

? Pavel

nu

tria

pentru

e

pentru

predicarea

Evangheliei

(

luii

lumea

i

s-a

rstignit

pent

din

lume

(Gal. 6,

14).

Pe toate

mici i mai

prejos de

dorina

sa

254

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

Crezi

oare c

primejdia

e mic

derea

?

Nu

Ci

fric

mare

a

bga

prooroc

Osea,

când

spune

c

osâ

tr,

a

preoilor

i a

conductorilor

c am

ajuns

curs

acolo

sus,

în

lo

vestim

poporului

primejdia,

pentr

întins

pe

muntele

Itavirion,

înti

sufletele

oamenilor

(Osea 5, 1).



mine

proorocul

Osea i

când

ame

secera

pe

toi

profeii

fali (Osea

foc

pe

judectori

(Osea 7,

7),

c

împrai

i

conductori

(Osea 8,

1

rit

spre

folosul

lor,

iar

nu

prin

D

LVIII

Fric

a bgat

în

mine i

dumne

heia,

care

nu

sufer s

se

zideas

prin

„sângiuri

înelege

ce

vrei:

-, iar

Ierusalimul

cu

nedrepti;

lui judecau

pentru

daruri,

pentru

pentru

plat

hotrâri

celor

împric

feeau

pe

bani

(Mih.

3,

11).

i ce

are

s

vin peste

Sion

i

te

pcate

?

Sionul ca

o

arin

se

v

colib

a unui

pzitor

de

fructe

casei

Domnului

ca

un

munte

î

(Mih.

3,

12).

i plânge

Miheia

c

cei

ce fa

pmânt,

c

abia

de

a mai

rmas

256

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

auzi

?

Pân

când

voi

striga

ctr

dreptit,

i

nu

m

vei

mântui

?

mie

osteneli

i

dureri,

ca

s

vd

tea

? în

faa

mea

s-a

fcut

jude

daruri.

Pentru

aceea

legea

nu

ar

tatea

nu iese

niciodat

(Avac.

ameninarea

i

spune:

„Vedei,

vii

Minunai-v

de

cele

minun



lucrez'

(Avac. 1, 5).

Dar

de ce

s

ninarea

? Iar

puin

mai

jos

-

c

adaug

i

cuvintele

acestea

la

cele

îi

cheam

pe

muli

i

îi

plânge

p

i

ri,

la

sfârit

îi

cheam

i

pe

rutii;

numete

rutatea

lor b

minii

rtcite;

spune

c

adap

semenii

lor

(Avac.

2,

15);

le

spu

cimea

sufletului

lor,

la vizuinil

lor,

slaurile

gândurilor

rele.

Aa

sunt

i

preoii

de

acum

i

dau

nou

LXI

Dar pe

proorocul

Maleahi

se

vederea?

Uneori

ine

de

ru

cu

mustr

c

defima

numele

Domnu

ne

prin

ce

l-au

defimat.

L-au

jertfelnic

pâine

spurcat,

mânc

(Mal.

1,

7);

pe

acelea pe

care

n

din

dregtorii

lor

-

c

dac

i

le-

258

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

NA

easc

i

strlucitoare,

ca i

cuvintel

orocul

c

i

le-a

grit

lui

Iosua

înger

s

le

fac

-, c

acestea

se

refer

p

mari

i

mai

înalte

decât

la

preoi

î

de

asta,

nu

mi se

pare

de

mic

însem

de

puin

fric i

paz,

nici faptul

dreapta

lui Iosua,

ca s i

se

împotri



LXIII

Dar cine

este

atât de

curajos i

c

ca

s

nu

se

cutremure

i

s

nu

se

î

când

aude

cuvintele

acelea

prin

ca

învinuiete

cu

înverunare pe

preo

lor

ce plâng,

spune

proorocul,

pent

ia lor;

glas

de lei

ce

url

c

au pi

3).

Profetul

aproape

c

aude plane

i-ar

fi în

fa;

i plânge

i

el cu

cei

mai jos,

mai

mustrtor

i mai

aspr

date

spre

junghiere

Cei

care le

c

nu le

pare

ru;

iar

cei ce

le

vând

s

fie

Dumnezeu,

c

ne-am

îmbog

nu

sufer

deloc

din

pricina lor.

D

crua

nici

eu pe

cei

ce

locuiesc

pmâ

Atotputernicul

(Zah. 11,

4-6).

i

l-te

asupra

pstorilor

(Zah. 1

pstori

i

scpai

oile

11

(Zah.

13

mâna

Mea

asupra

pstorilor

(Z

13

Adic se

refer

la

Domnul nostru

Iisus

H

260

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

vedenie

de

la

prooroc

i legea v

sfatul

de

la

cei

btrâni

(Iez. 7,

2

alte

cuvinte:

„Fiule al

omului,

zi

l

care n-afost

udat, nici

n-a

fost

pl

urgiei.

Povuitorii ti,

în

mijlocu

care

url,

care rpesc

i

care mn

lndu-le»

(Iez. 22,

24-25).

Iar

p

ti

au

clcat legea

Mea

i

au s



n-au

fcut

deosebire

între ce e

sp

toate

le

erau

la

fel;

iar de

la sâm

ceau ochii lor

i eram

pângrit

22,

26).

Proorocul

amenin

apo

vruiesc

(Iez.

13, 15),

adic

i pe

cei ce

acoper

pcatele.

Cu

alte c

rii

i pe

preoii

cei

ri,

care duc la

dup

inimile lor cele

înstrinate

în

LXVI

Am

s

tac

apoi i

n-am

s mai

v

câte

le spune

profetul

Iezechiel

d

pstoresc

pe

ei

înii,

care

mnân

îmbrac cu

lâna lor i

le taie pe

ce

pstoresc; pe

cea slab

n-o

întres

oblojesc,

pe

cea rtcit

n-o

întor

caut,

pe cea tare

n-o

cru,

ci o

dau

silina s-o

piard;

aa

c

oile

câmpiei

i al

muntelui,

pentru

c

n

mâncare tuturor

psrilor

i

fiare

cine

s

le

caute si

s

le întoarc

(Ie

262

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

adreseaz iari

pstorilor:

„O,

ps

împrtiai

oile

punii

Mele

D

Domnul

celor

ce

pstoresc pe

po

împrtiat oile Mele,

le-ai izgonit

lat,

Eu

m voi rzbuna

pe voi

cele rele» (Ier. 23,

1-2).

i

vrea I

plâng, iar

berbecii oilor

s

se

vai

mea

junghierii lor (Ier.

25, 34).



LXIX

Dar

pentru ce

trebuie s

vorbes

gea

veche ?

Care

preot nu

va

gsi

de

canoanele i

regulile

pe

care l

pilor

i

preoilor,

ca s

fie

treji,

cu

tui,

destoinici s

învee pe alii

7-9),

neprihnii

în

toate

i

neati

vom

spune de

poruncile

date

de

Ii

trimite la

propovduire ?

(Matei 1

ror

acestor porunci, ca

s

nu le

sp

s

fie aa

de

deosebii în

ce

pri

simpli

i de

msurai i, ca s spu

reti,

încât

Evanghelia

s

se rspâ

trii

lor nu

mai puin

decât

datori

LXX

Pe mine m înspimânt i

far

râi i

mustrai

de

Hristos.

Ar

tre

ni s-a poruncit, s-i întrecem

cu m

264

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

rin

zidesc i

drâm.

Când

vei

nic ?

(Matei

5,

15).

Ce

faci

cu

14-30).

C

aa

numesc

ei

darul

me

Aceste

întrebri îmi

pun i

pri

fierbini

în

prietenie

decât în

evlav

Când

voi

ajunge

aa, o,

prea

care-i

rspunsul

meu

?

Nu-i

departe sorocul,

nici

btrâ



urm

Dar

mai

bun-i

crunteea

reea

fr-nvtur.

Mai

bun-i

z

graba

necugetat.

Mai bun-i

dom

cât

tirania

îndelungat.

Dup

cu

de

pmânt

decât

o

moie

mare

do

cu

jaf,

dup

cum

mai

bun

e

puin

mare

de

plumb, dup

cum

mai

bu

cât

mult

întuneric.

LXXIII

S

nu

se

asemene

graba

voastr

mejdioas,

cu

seminele

acelea c

i

care,

pentru ca

n-au avut

pmân

r

îndat,

n-au

putut suferi

nici c

(Matei 13,

5;

Luca

8,

6),

sau

cu

nisip,

care

n-a

putut ine

piept,

câ

rilor

(Matei

7,

26-27;

Luca 6, 48)

care ai

împrat

tânr ,

zice

So

,

fiu

fi

grabnic la

cuvânt

(Pilde

iai

Solomon,

c ai

mai

puin

c

urma

pripelii

la

cuvânt

decât de

266

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

LXXV

Cine

a

fcut

pe

toate

cu

cuvânt

3)

i a

fcut cu

înelepciune

pe

o

Cine

a

unit pe

cele

desprite

i

duhul,

alctuind

omul,

aceast

fi

vremelnic

i

nemuritoare,

pmâ

care se

atinge de

Dumnezeu

i

n

cât

se

apropie de

Dumnezeu,

cu



Spus-a

Solomon:

,£is-am,

m

vo

ciunea

s-a

deprtat de

mine

mai

7,

24-25). i

într-adevr

„cel ce

a

durere

(Eccl.

1,

18),

pentru

c

pentru

tiina pe

care am

dobândi

tru

tiina

care

ne

lipsete. E

la

cu

ceea

ce

se

întâmpl

cu

cei

când

înc

li-i

sete,

sau

cu

cei

car

nu-1

pot

ine,

sau

cu

cei pe

care

mina de

fulger,

dup

ce

i-a

lumina

LXXVI

Aceste

gânduri

m

ineau jos

m

convingeau

c

e bine s

ascu

mân

simplu

credincios,

decât s

mai

presus

de

puterile

mele,

al

vredniciei

lui

Dumnezeu.

Abia

f

cuprinde

strlucirea

lui Dumnez

adâncul

(Ps.

103,

7),

al

Crui

asc

17, 13),

dei

este lumin

prea

cu

268



SFANUL GRIGORIE

DIN

rate

de

alii sunt

admirate de noi.

totul

unei

viei

pctoase

Aa

d

cu

pcatul

LXXXI

Au ajuns toate

ca

la

început, c

lumea, când

nu

era

nici ordinea

acum, ci totul era

amestecat

i în



de o

mân i de

o

putere

care

s

Sau,

dac

vrei,

toate au

ajuns

ca

î

noapte,

când

abia

lumineaz luna

ele dumanilor de

ale

prietenilo

mare, pe timp

de

furtun, când

fierbe,

valurile

nvlesc,

corbii

se-ncurc,

comenzile rsun

i ce

zgomotul

te

acoper, când nu

tii

de vitejie

Vai, ce grozvie Cd

ne

mâncm unii

pe alii

LXXXII

i nu-i poporul

într-un

fel, iar

se

pare

c acum s-a

împlinit

întoc

în vechime a blestem:

„A ajuns

p

(Isaia

24, 2;

Osea,

4,

9).

Nu sunt

stttorii poporului i

conductori

fel,

ci

poporul duce pe fa

rzbo

temei de

încredinare dreapta lui

fac asta

pentru credin i

pent

272

SFÂNTUL.GRIGORIE

DIN

cu

începtoriile

i

cu

stpâniile

lite

tuturor celor

ri, aproape.

S

timp i în orice

loc

în pia,

la

treceri,

la

jale

Am

fost

pui

chi

pe

c-mi vin

lacrimi în

ochi când

ridiculizai la

fel

cu

cei mai

mari

atât de

plcut

asculttorilor i

când

cretinul

e batjocorit

pe

sce



LXXXV

Asta

a adus

asupra

noastr r

Asta

au

fcut cei ce se

lupt

pent

pind

msura

Asta

au

fcut

c

nezeu

mai

mult

decât

e de

folos

lupi

decât dup

cum

poruncete

i-i

îngduit

s

dai

alt

lupt.

A

decât

îngduie

legile

luptei,

care

puse

luptei, este

fluierat,

ocrât

i

de

viteaz i

iscusit

ar fi.

Oare

câ

nu

trebuie s lupi

dup

legile

oa

bucurie

pcii,

adi lui Hris

lupi

pentru El aa

cum nu

trebui

LXXXVI

Dracii i acum

se

cutremur

mele lui Hristos.

i

puterea

acest

t

nici

chiar de

rutatea

noastr

nm s

facem de

ocar

un nume

274

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

11),

preînchipuind

crucea,

ca s

b

Navi,

care

s

aib

alturi

de

el

otirilor

dumnezeieti

?

(Iosua 5,

cântând

psalmi

(1

Regi

16,

16),

fi

Regi

17,

37-52),

s

fie încins

de

de

lupt,

cruia

Dumnezeu

s-i

rzboi (Ps.

143,

1)?

Care

Samu

popor, s

aduc

jertfe (1

Regi

7,

stare s

biruie

(1

Regi



pe

unul în

s

scrie

plângeri

pentru

Israel

i

cie

rzboiul

acesta

(Plâng.

1-5)

?

LXXXIX

Care om

va

striga:

„Cru,

Do

nu

da

spre

ocar

motenirea

Ta

neamurile

(Ioil

2,

17)

?

Care No

14, 14,

20)

s

se

roage

pentru

al

ttori,

i

s

se

roage

pentru

noi

ruga

ca s

potoleasc

puin

rzb

fim

noi

înine,

ca s

ne

cunote

mai fim

Iuda

i

Israel,

nici

Rob

Ierusalim

i

Samaria,

care

pentr

au

fost

dai în

mâinile

dumanilo

fim

un

singur

Israel

?

xc

Eu,

mrturisesc,

sunt mai

sla

aceea

am

fugit,

mi-am

acoperit

276

SFÂNTUL GRIGORIE DIN

N

tine însui i i-ai

desprins

încetul

c

bil

i

luminos

de

trupul

cel

smerit

sau dup

ce

ai avut

parte de mila

amândou acestea, i te-ai

îngrijit

s

cele de sus.

Dar

înainte

de a bir

omenete

e cu putin

-,

înainte

îndeajuns i de a

ajunge

prin

apro

zeu

cu

mult

mai

presus

de

credinc

dios

s

primeti

sarcina

conduceri



de

a fi mijlocitor

între

Dumnezeu

este

preotul.

xcn

Dar

de

unde mi-a

intrat

în

sufl

ie ?

V voi

spune-o,

ca s nu

soco

decât

se cuvine,

ci,

dimpotriv,

s-

Am

auzit

de

Moise când

i-a g

mai

muli

chemai

la Muntele Sin

fii ai

lui,

tot

preoi,

i

cei

aptezec

acestora

li

s-a

poruncit

s se

înch

nai

lui

Moise

i s-? poruncit s

se

a

porului

îns i s-a poruncit s

nu

s

(le.

24,

1-2),

pentru c

nu

treb

Dumnezeu

toi, ci numai cel

care

cuprinde

slava

lui Dumnezeu.

Dar

la început, când s-a dat

legea,

pentr

ele,

fulgerele,

tunetele, ceaa,

mun

ninri

pline

de groaz

(le.

19,

1

„chiar

fiara,

de se

va

apropia

de

m

278

SFANUL GRIGORIE DIN

N

XCIV

tiu

iari

c

nu

rmâneau

nece

le trupeti ale

preoilor (Lev.

21,

17

(Lev. 22,

21-25), ci era

legiuit ca c

c

jertfe desvârite, simbol, dup

gritii sufleteti.

Nu

era apoi

îngd

g

de vemintele

peoeti sau de

v

15).

Chiar

jertfele nu

se

puteau

mâ

când (le.

29,

32;

Lev.

8,

31).

Nu



untdelemnul

ungerii i tmâia

alc

untdelemnul

i

tmâia

obinuit

(l

îngduit s intre în templu cel

car

necurie

trupeasc sau sufleteasc.

ia s

îndrzneasc cineva s intre

încât intrarea în Sfânta

Sfintelor e

singur dat pe an i numai unei

s

30,

10;

Lev.

16,

34; Evr.

9,

7).

A

gduit cuiva s

vad sau

s se

at

sau de

acopermântul

împcrii

s

Heruvimi

xcv

tiind dar

acestea

i

c nimeni n

le

Dumnezeu, de jertf, de

arhier

mai

întâi pe el

lui

Dumnezeu

jert

12,

1),

dac

n-a artat slujb cuvâ

lui

Dumnezeu

(Rom.

12,

1),

dac n

zeu jertf de

laud

(Ps. 49,

15)

i

18),

singura jertf

pe care

o

cere

de

280

SFÂNTUL

GRIGORIE

DIN

oboseal;

înainte

de

a-mi

sta

pi

39,

3),

desvârite

ca

ale

cerbilo

de

a

mi se

îndrepta

paii

mei du

se abat

cât

de

cât

din cale,

îna

mdular al

meu

arm

de

dreptate

te de

a

lepda

tot ce e

muritor, fi

Cor.

5,

4)

i

fcând

loc

Duhului

?



XCVI

Care

om ar

îndrzni s

îmbr

preot,

când

înc

nu i

s-a

aprins

i

curate i în foc

lmurite (Ps.

11,

spre a i se

deschide

Scripturile (

nu le-a

scris

întreit

pe

latul inim

lui

Hristos

(1

Cor.

2, 16);

când

î

vistieriilor,

ascunse

mulimii

cr

vistieriilor celor

nevzute

i

întu

s

contemple

bogia

din

ele

i

alii,

lmurind pe cele

duhovni

ceti ?

(1

Cor.

2,

13).

XCVII

Care om

ar îndrzni s

îmbrac

ot,

când

înc

n-a

contemplat,

cu

pli,

frumuseea

Domnului,

cerc

26, 8),

dar,

mai bine

spus,

când

biseric a

Dumnezeului

Celui vi

18

Potrivit

celor

trei

sensuri

ale

Scripturi

282

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

5,

5,

10;

7,

26-27;

9,

11), J

Întâi-Nscut

înainte

de creaie

(Co

din mori

(Col.

1,18),

înviere

(Ioa

îndrzni

s îmbrace

chip

i

nume

înc

20

cu

nepsare aceste

nume

i

unit cu

Cuvântul i

nu

s-a

împ

puterii i

numirii

fiecruia

din aces

xcix



Care

om

ar

primi cu

bucurie

stea în

fruntea Bisericii

lui Hristo

deletnicit,

nici

n-a învat

s

vo

lui Dumnezeu

cea

ascuns

(1

C

când înc

este prunc (Gal. 4,

3),

cu

lapte

(1

Cor.

3, 2;

Evr.

5,

12,

între

cei

numrai

în

Israel (Num.

rânduii

în

otirea

lui Dumnezeu

înc

nu poate s

ia ca

un

brbat

c

tei 10,

38; 16,

24;

Marcu

8,

34;

când

înc nu

este

poate

un mdula

ste ale

Bisericii

lui

Hristos

? Eu n

de

m-ar lua

judector i

sftuitor.

Aceasta-i

cea

mai mare

dintre

mai grozav

dintre

primejdii

pen

cepe

i mreia

slujbei

preoeti

b

pdul

nereuitei.

20

Tradus

dup lectura

mss.

Reg. i Colb

284

SFANUL

GRIGORIE

DIN

pricinile care

m-au fcut

s

plec

di

de întristare pentru

mine

i

poate

tul

constrângtoare,

dup

cum

soc

Dar

m-au readus

la voi

mai cu

presimireac

i

voi

la felm

dore

te

atât

dragostea ca

dragostea

împr

cm

A doua

pricin

a întoarcerii me



nal, o îndatorire

proprie: btrânee

ilor

mei prini,

care

sufereau

m

mea

decât

din pricina

vârstei lor

Avraam,

cap cinstit al

meu i

num

gerii,

i

a acestei

Saara,

care

m-a n

te, prin

învtura

credinei

-,

ca

s

ilor

i

sprijin slbiciunii.

Aceasta-

fgduine

pe

care

le

fcusem

i

cr

cât mi-a

fost cu putin, c

am r

sihstreasc,

pentru

mine

cel mai

din

toate;

sau, ca s

griesc

mai

duc via

sihstreasc,

acum

când

N-am

vrut

s zdrnicesc

toat o

pentru

o singur pricin,

nici

s

printeasc,

pe care unul

din

cuvio

a furat-o,

înelându-1

pe tatl

lui,

hain

proas, vânând

prin

vicle

bun,

bunul

(Fac.

27, 1-29).

Acestea

dou

sunt

pricinile

înfr

mele.

i

poate c nu-i

o fapt nes

mele

de

mai

înainte

s se plece

i

286

SFANUL GRIGORIE

DIN

unele

s le

evitm,

iar pe

altele

s

du-ne de pildele celor de dinainte

dreptare

i

reguli.

CVI

Care

este,

dar, istoria

i

ce sfat

s

o

istorisesc

spre întrirea

credin

A fugit

i

Iona de

faa lui

Dumn

mai

bine spus, socoteac

fuge.

A f



de

furtun

(Iona

1, 4),

de sori (I

chitului,

de

îngroparea

cea

de

trei

z

al

unei taine

mai

mari.

Iona a fugit

tenilor

o

veste rea

i

trist i

pe

u

nive va fi mântuit

prin

pocin

mincinos.

C

nu

se

întrista

Iona

de

se

ruina c

e pus

în

slujba

unei m

gelos

de

vrednicia

de

credin

a

aceast vrednicie de credin era

compromis

chiar prin profeia lui;

înelege adâncul rânduielii Domnulu

cvn

Dar dup cum am

auzit de

la

Scripturi,

nu de puin

ajutor

la

în

rii, în

aparen absurde,

i

în star

profetului Iona, alta ar fi pricina

citul Iona s fug i s

se

duc la

se suie

la

Tars

i

s încredineze

se

poate

presupune c Iona,

care e

288

SFÂNTUL GRIGORIE

DIN

înelepi,

rstoarn pe

cei

putern

mândri,

domolete

cutezana,

împi

CIX

Cunotea,

dar,

mâna

puternic

care

amenina

cu ea pe

niniviteni

gândi c

va putea

fugi

pentru

tot

S

nu

credem

asta

Iona

a fugi

Pentru

c

vedea

cderea

lui 'Israel



harul

proorocesc se

mut la

neamur

propovduirea

i

amân

împlinir

deci

„turnul

bucuriei

-

c

aceast

Iona

-, adic vechea

înlime i

v

în

marea

întristrii.

Aceasta

e

pr

furtun,

doarme,

este

în

primejdi

corabia,

este

deteptat,

este

tras

la

fugit,

este

aruncat

în

mare,

este

în

mâncat.

Acolo,

cheam

pe

Dumne

scos afar a treia

zi, ca

Hristos.

Dar

cuvântul

despre Iona s

m

de

el mai târziu,

mai

pe

larg,

dac

cx

Acum

îns

trebuie s

art cee

spun.

Profetul avea

poate o

ier

predicrii.

Pricina

de

care am

vor

mai am

sau ce

aprare-mi

mai r

trivesc mai

mult,

dac

refuzjugul

pe

care nu

tiu

cum

trebuie

s-1

n

290

SFÂNTUL

GRIGORIE DIN

N

nestatornice,

când

ici,

când

colo. în

temerii celei

mai

puternice.

Am

fo

aici

frica de

pedeapsa dat

neascult

i

uitai-v

cât de

cu

cale

i de

d

pra

acestor

temeri

Mi-am

spus

c

doreti

preoia,

când

nu i

se

d,

când i

se d.

într-un

caz

eti

înd

neasculttor;

în

amândou,

un

nepr

la mijloc,

între cei

tare

îndrzne

Sunt

mai

fricos

decât

cei

care

sun



dar

mai

îndrzne

decât cei

care

f

cugetat

asupra

acestor

lucruri.

cxm

Dar s

vorbesc

înc i

mai

lm

ascultrii m

va

ajuta s-mi

alun

preoie;

pentru

c

Dumnezeu rspl

buntatea

Sa i

face

preot

desvâ

crede

în El

i-i

pune toat

ndejd

primejdia

neascultrii

nu tiu

cine

cuvânt

m

poate

face

îndrzne.

Mi-a

fost

fric

s nu

aud

cuvint

ce

mi-ar fi

fost

încredinai:

,J)i

cere

sufletele

lor

u

(Iez.

3,

18).

i

cuvintele

acestea:

,£>up

cum

n-a

torii

i

conductorii

poporului

Me

voi

vrea s

v

fiu

vou

împrat

(

cum

nu ai

ascultat

glasul

Meu,

ci

le

i nu

v-ai

supus,

tot aa

va

fi

nici

Eu

nuM

voi

uita la

rugci

292

SFANUL

GRIGORIE DIN NA

(Matei

26, 36,

42,

44),

nu fiind

c

fiind

dus

ca

o

oaie la junghiere (Isa

cad

i

m

smeresc sub mâna cea t

i-mi

cer iertare pentru pregetarea

mai înainte, de-mi

este

asta vin.

Am tcut, dar

nu voi

tcea mereu

M-am

îndeprtat puin, atât cât

mine

însumi,

s-mi

mângâi durerea.

mit

s-L înal

pe Dumnezeu în ad

s-L

laud

în scaunul

btrânilor

(Ps.



getarea

de

mai înainte e vrednic

d

nerea

de acum o

face vrednic de ier

cxvi

Dar pentru ce

trebuie s

vorbe

avei,

pstorilor i împreun-pstoril

m

sfinit

i

vrednic de

Hristos, M

lor

(1

Petru

5, 4).

M

ai,

tat,

întru

mai mult dup

legile

lui

Hristos

dec

neti

Ai supunerea mea, d-mi în s

rea

ta

îndrumeaz-m

cu rugciun

te-m cu cuvântul tu, întrete-m

cuvântarea

tatlui

întrete

casele

fi

dea

Dumnezeu

s

fiu

întrit i eu,

hovniceasc,

pe

care am

ales-o

i ca

i odihn în veacul

veacului

(Ps.

du-m de

la

Biserica

de aici la

Cea d

narea

srbtoreasc a celor întâi-n

ruri

(Evr.

12,

23).

294



SFÂNTUL EFREM

IR

O,

minune preaslvit

O,

puter

cotoare tain

a preoiei

Spiritu

i

fr

de

prihan,

pe

care

Hristos

ruit-o celor vrednici.

Cad i m ro

ne,

ca

s

m

oglindesc în

aceast

C este o

comoar

pentru cei ce o

i cuvioie;

este

pavz

strlucitoar

turn

neclintit, zid

de

nedrâmat;

e

de

pe

pmânt

se

înal

pân la

bo

spun,

frailor ?

Preoia este

atârna



înalte ale

cerului; intr

fr

de

împi

rurile

cerurilor i

merge strlucit

i

cul

îngerilor

i

al puterilor

celor

n

ce spun

prin mijlocul

puterilor

c

vorb cu însui

Stpânul îngerilor

ttorul de

lumin. i, numai ce

voi

mete, cu mult

îndrznire,

cererile

Nu

încetez,

frailor,

a

cânta

i

a

ciei pe

care Treimea

a dat-o

fiilor

lumea

s-a

mântuit i

zidirea

s-a lum

ii

i

pdurile, dealurile i

vile

s-a

luminoas

i

cinstit a

neamului

monah'lor,

aa precum

a

spus

Isai

glas:

„din

vârfurile

munilor vor da

42, 11)

oamenii

spre

slavoslovie;

gea

de pe

pmânt s-a

ridicat;

prin c

pmânt

se

slluiete;

prin

care

nimicit,

destrblaii

au ajuns

po

iar

cei

fr

de

lege, buni i

credinc

prete

Cuvântul despre preoie

într-o brou

un

„Cuvânt

înainte .

300

SFANUL

EFREM IRU

pentru

ei

de la preamilostivul

împra

s

vin

Duhul-Mângâietorul

i s

cele

puse

înainte

aici,

pe

pmânt.

I

tainele

cele

înfricotoare

i pline de

tul care face

rugciuni

pentru toi,

apropie

i prin sfintele

taine prime

tinciuni.

Vedei,

iubitorilor

de D

dou

-

via

de

vie i

bobul de grâu

pmânt

dac

nu

vine

hotrârea cea

c

darurile ?

Ai vzut,

omule, strlucitoare

fac



vzut cum treapta

sfânt

a

preoiei

c

întinciunile

sufletelor ?

Binecuvânta

Care a rânduit

pe pmânt

acest prea

dar, Care

a luminat cu

har pe preoi

nite

lumintori

în

lume

Poporul cel mai

înainte

de noi a p

de untdelemn

(1

Regi

16,

1, 13),

ca

noi,

nevrednicii

robi ai Celui binecuv

nici

corn, nici

untdelemn, ci

pe însu

pe

Cel

înalt

i

înfricotor, Care

S-a

ne-a

druit,

prin punerea

mâinilor,

venit

ca

foc peste

apostoli (Fapte

2, 3

it, care ai

fost

învrednicit

s locui

nerea

mâinilor

preoilor

O, ce mare

cotoarea

preoie

Fericit este cel c

curat

i neptat

Petru,

cel numit C

cel

care a fost

prins

în mreaj

pe rm

4,

18-20), de

care

a dat

mrturie

Mar

du-i: „Pe

aceast piatr

voi

zidi

Bis

16,

18),

prin

preoie

a primit i

chei

16,

19).

La

fel

Pavel,

cel altdat pr

302

SFANUL EFREM

I

19,

3).

De aceea i faa

lui

era

pl

dea

mai strlucitoare decât soarel

i

Aaron

a

fost

învrednicit

de pre

8,

1-12), fiind mijlocitor

ctre

Du

tele poporului. ,Jidoise

i Aaron î

98,

6),

spune Scriptura. La

fel

i

preoie

a

oprit

moartea

din

popo

11). Iar Ilie,

iari,

fiind

îmbrca

auzit în foc

i a

înjunghiat

pe preo

38-40).

S învm,

deci, din acestea,

f



msur

de

mare, este vrednicia

preo

cut

Slav

Singurului

Bun, Care

a

Si, prin

noul

i sfântul Lui

Testame

pild

prin

punerea mâinilor lor peste

Cu toii, dar,

s

cinstim

cu in

fericim pe

cei

care

au treapta cin

când

c dac

cineva iubete

pe

p

pe

acela

cu mult

mai mult

îl

iube

bim,

dar, pe

preoii

lui

Dumnezeu,

teni

ai lui

Dumnezeu i mijlocesc

lume. Cinstete pe

preoi, împlini

t

,

care spune: „Cel care

primet

în

nume

de prooroc, plat de

pro

10, 41).

Iar dac nu tii de

este

v

de treapta preoiei

cel ce

se

întâm

tru porunca

lui

Hristos,

nu-1 dispr

cel

strlucitor nu se vatm când e

i

nici mrgritarul

cel luminos

n

dac-1

pui

lâng

materii necurate,

se

întineaz

cu ceva, chiar

dac

e

preot. Dac cineva a

fost

învrednic

304

SFÂNTUL EFREM

I

înelepciune

duhovniceasc

i cu

râvnitor ca Ilie,

purttor de

grij

c

Iosif,

curat

ca

Isus

al lu i

Navi,

Avraam, iubitor de sraci

ca Iov

David i blând

ca Moise.

Pe

cel

r

cel

chiop

sprijin-1, pe

cel czut

ajut-1 i

f

toate

câte

sunt

asemen

Eu

m

spimântez,

iubiilor,

unii

a

le

îndrzni

i

de

cele

pe

ca

neruinare

i

cu

obrznicie,

ca

s

fr

s

fie chemai de

harul

lui

Hr



ma,

ticloii,

c

foc i moarte

grm

Nu-i spun,

omule, s

nu prim

mai preoia,

dar nici de

vreunul

d

slujiri s

nu te

atingi

Ai

citit

ce

3-8),

pentru c s-a

atins de

chi

Adu-i aminte

totdeauna, frate

iu

dumnezeiesc

al Celui

Preaînalt,

Isaia:

„Spre cine

voi

cuta

fr

smerit, linitit, care

tremur de

66, 2).

Adu-i

aminte

pururea de

câtigi

comoar

gândul

cel

blând

sui

la-I^r

salimul cel

dr

sus,

s

împratului

i lui

Dumnezeu pe

j

unde se

împletesc

cununile

nestri

intea

îngerilor,

te va

încununa

Hri

ririi

i

împreun cu cetele

cele

de

Treimi imn

de

biruin, în vecii

ve

SFANUL

EFREM

IRU

Capitolul 4: Preoia

este

plin

de

g

i

primejdii

Capitolul

5:

Pentru

c-1

iubesc

pe

H

de aceea am fugit de

preoie

Capitolul

6:

Dovada virtuii lui Vasi

i a

dragostei lui puternice

Capitolul 7: Am

fugit de hirotonie

p

s

aduc ocar

celor care

m-au

al

Capitolul 8: Prin fuga

mea i-am feri

CARTEA A TRE

Capitolul 1 : Cei care

au bnuit c

a



de preoie din

mândrie au

artat

greit

despre

preoie

Capitolul

2: N-am

fugit

de preoie n

umblu dup

slav deart

Capitolul 3:

bac

a fi urmrit

slav

ar

fi

trebuit mai degrab sm

p

Capitolul 4: Preoia este

un lucru în

iar

cultul cretin

este

mult mai

î

cultul legii

vechi

Capitolul 5:

Mari

sunt

puterea i

ci

Capitolul

6:

Preoii

sunt

slujitorii

ce

daruri ale

lui

Dumnezeu

Capitolul 7:

i

Pavel

se temea

când

la

mreia preoiei

Capitolul 8:

Multe pcate

svârete

se face

preot,

dacnu-i

foarte

de

Capitolul 9: Preotul

este

cuprins

de

i de

pcatele nscute

din

ea

Capitolul 10: Nu

preoia este

de

vin

noastr

,

Capitolul 1 1 :

Trebuie

îndeprtat d

preotului

dorina iubirii

de puter

Capitolul

12: Despre vduve

308

SFÂNTUL EFREM

I

Capitolul

3: Dac nu are

aceste d

nu va fi de

folos

credincioilor

Capitolul

4:

Predicatorul

trebuie

s

mai

ales invidia

Capitolul 5:

Predicatorul

talentat

pregteasc

mai

mult decât

un

Capitolul 6:

Predicatorul nu

trebu

întru

totul prerile

nesocotite

a

dar

nici

s le

pun

întru

totul l

Capitolul 7:

Predicatorul

trebuie s

predicile în aa fel

încât ele

s

numai

lui

Dumnezeu



Capitolul 8: Predicatorul

care

nu

laudele va

avea

de

suferit

o

mulime

de

neplceri

CARTEAA

A

Capitolul

1 :

Preoii vor da seam

credincioilor

lor

Capitolul

2:

Preoii

au

nevoie

de

luare-aminte decât

monahii

Capitolul

3:

Monahul se

bucur d

uurin decât

întâistttorul

b

Capitolul

4: Preotului

i

s-au

încre

întregii lumi i

alte

lucruri înf

Capitolul

5:

Preotul

trebuie s fie

Capitolul

6:

Nu

monahul,

ci preo

îndrumeaz bine

pe

credinci

d dovad

de rbdare

Capitolul

7: Altele

sunt

nevoinel

omul

care triete

singur,

i al

preotului,

omul care

triete î

Capitolul

8:

Monahii

svâresc

m

decât

cei

care

au grij

de

mul

310

DIFUZ

S.C. Supergr

Str. Biserica

Alexe

040269,

B

Tel,

fax 021

e-mail:

sop

www.sop

Societatea

de

Difuza

v ofer posibilitatea

cele mai

bune

cri



teologie, cultur reli

aprute

la

editur

Plata

se

face

ramburs

taxele potale sunt

supo

V

ate

LIBRRIA

str.

Bibescu V

040152,

Bucur

(lâng Facultate

tel. 0722.

teologie

•

istorie

•

ar

Sacrific

puin vreme

pent

este cu neputin

s

pe

gustul

i

spr

Sfantul Ioan Gura de Aur Sf Grigorie de Nazians Sf Efrem Sirul Despre Preotie Text

Documents

Transcript of Sfantul Ioan Gura de Aur Sf Grigorie de Nazians Sf Efrem Sirul Despre Preotie Text