IHLLLLMI UIMI P R O P R I E T A R : SOC. AN. „UNIVERSUL" BUCUREŞTI, BREZOIANU 23 DIRECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU înscrisă sub No. 163 Trib. Ilfov

A B O N A M E N T E ;

autorităţi şl instituţii 1000 lei do onoare 500 » particulari 250 ..

REDACŢIA Şl ADMINISTRAŢIA

3UCUHEŞTI I Str. Brezoianul 23-25

T E L E F O n ' 3 . 3 0 . 1 0

APARE SĂPTĂMÂNAL

P R E Ţ U L 5 L E I

A N U L X L I X • Nr. 27

SÂMBĂTA 29 Iunie 1940 Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU

Ultima carte a lui Papini Papini le înfăţişează cititorilor

áat o nouă carte. Spre bucuria t u ­turor şi a noastră, este o carte de creaţie literară, mai aproape de mulţumirea celor ice vor să se bucure citind. Căci este o carte cu „figuri", pe care autorul ei le caracterizează singur drept „umane" şi a căror prezentare se poate face, tocmai de aceea, în modul cel mai simplu.

Giovanni Papini, Figure U m a ­ne, Firenze, Vellecchi, 1940.

IJn biet om, sălbatic în patima lui de muncă pentru muncă şi un plugar dornic de pământ ca ve­

chii colonişti romani, cu care sea­mănă la înfăţişare; omul fericit, care-a izbutit să-ş i aibă ogorul lui la bătrâneţe, cărînd pământ cu sacul în spate. Şi iată-I pe Bragia, lîntruclhiptod prima clin aceste „figuri".

Un calic glumeţ, filozof din fire, căruia îi trebuesc trei luni de vară ca să colinde toate casele din comună ; şi iată-1 pe Simone.

Gaburro, de aproape înrudit cu Bragia (de aceea crezi că, l-ai mai văzut undeva) este omul care şi-a făcut totul în viaţă cu mâna Iui, chiar şi bustul de pe mormântul pregătit în curte, îngropându-şi faţa într'o căldare cu lut scos din Tibru anume. „Nu-mi lipseşte ni ­mic, dar nici nu-mi cumpăr ni­mic", ©bişnueşte să spună acest nebun al nebunilor sau înţelept al înţelepţilor.

Inginerul „nebun", închis în casa cu şase uşi, din care nu iese niciodată, retras ca u n pustnic în poiana de munte neştiută, nu din mizantropie, ci tocmai din iubi-rea-i prea mare de oameni, con­v ins fiind că retrăgându-se din mijlocul lor ,va dori mai зіггсег apoi reîntâlnirea cu semenii . O-mul cult de altfel, care şi-a i m ­primat pe discuri însă biblioteca de capodopere în care crede şi a închis într'un mic muzeu perso­

nal toate miniaturile m o n u m e n ­telor din oraşele pe care le-a vizi­

tat în v iaţă; ş i iată a cincia din aceste figuri umane.

Dar iată figura maestrului ar-pentor Masada, un „lunatec bun de legat", al cărui portret des­cris de Papini, pare pictat în a-celaş timp de bunul său prieten Ardengo Soff ici: Un bătrân

înalt, cu faţa vag exagonală şi viu policromă. Păr ailb de tot, frunte palidă, ochi albaştri, nas roşu, gură violetă, bărbie neagră. Şi, poate pentru desăvârşirea a-cestei ciudate gradaţii de culori, necunoscutul purta cravată al­bastră, o haină cafenie şi panta­lonii negri". El a fondat o socie­tate pentru exterminarea attima-lelor de pe pământ , fiind prea de­gradatoare pentru frumuseţea ra­sei umane.

Lângă acest bătrân, iată-1 şi pe cel mai imare scriitor al lumii, ascuns în persoana necunoscutu­lui Primasso. Acesta n'a publicat bine înţeles încă nimic, dar pro­cedeul său merită să fie adus la cunoşt inţa tuturor literaţilor: în­dată ce a terminat de scris o nouă operă, acest Primasso are obi­ceiul s'o pecetluiască într'un plic, pe care nu-1 va mai deschide îna­inte de nouă ani. Atunci îşi re­citeşte opera şi o arde, dacă nu-i mai place, sau îi face ediţia a doua, bine înţeles scrisă pe hâr ­tie de lux şi legată în mătase. A-poi o pecetlueşte în alt plic, pen ­tru alţi nouă ani; şi aşa, din edi­ţie în ediţie, până la epuizare. Operele acestui mare şi neîntre­cut scriitor pot atinge astfel multe ediţii, iar cenuşa celor arse pe rugul auto-criticei o păs­trează cu pietate într'un mic ci­mitir de urne. Maestrul scoate şi o revistă anuală, într'un singur exemplar, cu colaborarea lui D a n ­te, Goethe, Saint-Beuve, Vico şi Virgiliu.

Librarul neverosimil este în a-ceeaş lume anticarul din ulicioa­ra florentină, care-şi izgoneşte sistematic toţi clienţii, din anti­patia pe care i-o inspiră cărţile, pe care le ţ ine totuş de vânzare, din obligaţia testamentară de-a continua fără vocaţie profesia u-nui unchi anticar. După cum co-coşatul Mela este ifigura cea mai expresiv definită a volumului, drept portretul celui mai frumos cocoşat romantic de pe lume, vio-rist prin restaurantele Florenţei de odinioară, Antinous-ul cocoşa-ţilor moderni.

Aşa este Orestone, Baldassare şi Felice: toţi nişte bieţi maniaci . In lumea lor bizară se furişează cu mult curaj cele trei figuri fe-

de ALEXANDRU MARCU

menine delà urma cărţii, adică Ilaria, Celenia şi Rubina. Trei figuri de încântătoare copile, î n ­tre cinci şi unsprezece ani. Ilaria este chiar nepoata lui Papini, fata fetei sale Gioconda/; iar portretul! pe care i-1 face el acum, în cali-tatea-i de bunic prematur, i l -au făcut din instinct pictori ai Re­naşterii ca Benozzo Gozzoli sau Filipino Lippi şi i l -a sculptat poate Donatello cu cinci sute de ani în uirmă. Dar bunicul o prefe­ră pe ea, pe Ilaria lui, vie, aşa cum este, femee" la cinci ani a-bia împliniţi — după cum o ca­racterizează — drept singura fe­mee de care s'a îndrăgostit în fi­ne sincer, prima oară în viaţa lui, mizoginul Papini.

Lângă apariţia Ilariei iat-o şi pe a Cellenei, fata cu ochi de lu­mină, cu părul blond, cu faţa ro­tundă, graţioasă şi bună. Este mica zână, sub sărutul căreia în ­vie, cald şi cuminte, copilul Iisus, în păpuşa de lemn a Ieslei de Crăciun, într'o noapte de iarnă.

Cu ochii în toate părţile, zglo­bie, şi asemeni unei flori de plai, „mărturisind parcă — scrie Pa­pini — prezenţa lui Dumnezeu pe pământul lumii", apare în fine Rubina, sau cum îi spune el, „anâncătoarea de violete".

Aceasta este lumea din care s'au desprins figurile cărţii din urmă a lui Giovanni Papini. Sunt ele într'adevăr şi „umane"? Sin­gularizarea lor într'o lume neîn­tâlnită uşor, retrasă în cele mai inaccesibile colţuri de lume*, le înfrăţeşte sigur cu alte figuri, bine cunoscute unora dintre noi. din povestirile de tinereţe ale a-celuiaş scriitor. Papini s'a răsvră-tit totdeauna împotriva l i teratu­rii „dulcegi şi fictive", cum s in­gur a denumit-o. I -a plăcut în schimb robusteţea), mascul inita­tea. La această atitudinie l -a o -bligat de altfel calitatea sa de reprezentant în viaţă al tuturor scriitorilor toscani şi carduccieni. Iată de ce practică el şi acum o proză masivă, voit dintr'o bucată, pentru care orice pagină a aces­tei cărţi din urmă poate fi repre­zentativă.

(Urmare în pagina 6-a)

Note despre om şi poezie î m i p a r e n e î n c h i p u i t d e c u r i o s f a p t u l că d e ş i toată p o e ­

zia r o m â n e a s c ă m o d e r n ă e s t e , c u m s e s p u n e , i n f l u e n ţ a t ă d e p o e z i a f r a n c e z ă m a i r o u ă . a c e a s t a e s t e , — o r i c â t s'ar p ă r e a d e p a r a d o x a l , — a p r o a p e n e c u n o s c u t ă l a no i . D e l à r o m a n t i c i , şi, maii a l e s d e l à s i m b o l i ş t i î n c o a c e c a r e s u n t a d e v ă r a ţ i i r o m a n t i c : ar l i t e r a t u r i i f r a n c e z e , p o e z i a n u fcrăeşte d e c â t î n p r o b l e m e l e . sp ir i tua le c e l e m a i g r a v e , şi e s t e f r u c t i f i c a t ă n u m a i d s î n t r e b ă r i l e t o t a l e p r i v i t o a r e la c o n d i ţ i a spiinituală a o m u l u i , la d e s t i n u l n o s t r u m e t a f i z i c . M a r c e l Raymor id , a u t o r u l a d m i r a b i l e i căr ţ i „De Baudelaire au surréalisme" v e d e î n m i ş c ă r i l e p o e t i c e a l e u l t i m e l o r optzec i d e ani i p e d e o p a n t e o î n c e r c a r e d e piurififcare a e s e n ţ e i p o e t i c e , p c d e a l t a u n m i j l o c i r e g u l a t d e c u n o a ş t e r e metafi iz ică. A m a d ă u g a că e s t e şi. o t i t a n i c ă , d r a m a t i c ă , n e p u t i n c i o a s ă î n c e r c a r e d e m â n t u i r e , d e s p a r g e r e a l i m i ­te lor , d e i n t e g r a r e î n o r d i n e c o s m i c ă e x t r a - L i d i v i d u a l ă , ou m i j l o a c e l a i c e î n s ă , c u pos ib i l i tă ţ i l e n u m a i a l e o m u l u i . N i c i B e a u d e l a i r e , n i a i V e r l a i n e , n i c i R i m b a u d , n i c i L a u ­t r é a m o n t , n i c i M a l l a r m é , .nici P é g u y , n ic i C l a u d e l n i c i V a ­l é r y ( d e s p r e c a r e la n o i î n c ă se c r e d e că p r o b l e m a t i c a lu i f u n d a m e n t a l ă e s t e „ p o e z i a pură" , s a u „ m e ş t e ş u g u l p o e ­tu lu i" ) .nu s u n t e s t e ţ i . F r u m u s e ţ e a c ă r e i a i s e î n c h i n a B a u d e l a i r e n u e r a e s t e t i c ă , oi m e t a f i z i c ă ; e x p e r i e n ţ a s p i ­r i t u a l ă a lui R i m b a u d d e p ă ş i a p o e z i a ; i a r M a l l a r m é n u a î n c e r c a t , nic i m a i m u l t răc i m a i p u ţ i n , d e c â t s ă i n v e n ­t e z e o t e c h n i c ă d e p ă t r u n d e r e î n a b s o l u t . <In o r i c e c a z toţi p o e ţ i i m a r i aá s i m b o l i s m u l u i ş i a i p o a t - s i m b o l i s m u l u i n a a u f o l o s i t p o e z i a d e c â t ca' p e to> c a l e c o n d u c â n d s p r e va lor i s p i r i t u a l e s u p e r i o a r e , s u p r a - u m a n e . In s e c o l u l a l X I X - l e a i r e l i g io s , î n t o i u l u n e i f i l o so f i i a n t i - m e t a f i z i c e . poez ia a f a s t a c e e a c a r e a p ă s t r a t v i i , d r a m a t i c e , p r o b l e ­m e l e f u n d a m e n t a l e a l e o m u l u i ; a ţ i n u t , c u i n s u f i c i e n ţ ă , locu l r e l i g i e i ; a f o s t î n s ă o m e t a f i z i c ă i n f i n i t s u p e n o o r ă m e t a f i z i c e i d i s c u r s i v e a filosofilor; a r e c h e m a t o m u l , r ă ­tăc i t î n p l a n u l r e a l i s m u l u i c o t i d i a n şi e s e n ţ i a l i r e a l , — î n a d e v ă r a t a r e a l i t a t e a m i s t e r u l u i , a m i r a c o l u l u i , a m o r ­ţii . L u e ţ i - 1 p e f i e c a r e d i n p o e ţ i i c i t a ţ i m a i s u s . (şi m a i s u n t a tâ ţ ia a l ţ i i p e c a r e t o a t ă l u m e a î i ş t ie ) ş i v e ţ i v e d e a că f i î c a r e î ş i p u n e , î n c e a r c ă să r ă s p u n d ă , î n o r i c e caz se l o v e ş t e d e t o a t e c e l e c â t e v a m a r i p r o b l e m a a l e o m u ­lui; poeziai f i e c ă r u i a esite t o t a l ă ; f i e c a r e p o e t a r e o a t i t u ­d i n e s p i r i t u a l ă ne tă , Ю) r e a c ţ i u n e v i e ; f i e c a r e t r ă e ş i e d r a m a e s e n ţ i a l ă a u n i v e r s u l u i .

JS'a v o r b i t , î n c ă s e v o r b e ş t e ş i î n c ă s e v a m a i v o r b i la n o i d e g r a ţ i a l i t e r a t u r i i f r a n c e z a , d e m ă s u r a e i ( m ă s u -

d e E U G E N I O N E S C U

rat e i n e ? R i m b a u d ? L a u t r é a m o n t ? P é g u y ? ; d e m e l a n ­co l i a p o e t u l u i c u t a r e ; d e r a f i n a m e n t u l c e l u i l a l t ; d e f r u ­m u s e ţ e a l i m b i i l a c e l ă l a l t ş i a ş a m a i d e p a r t e . P r e o c u p ă ­r i l e a c e s t e a a u existai t si e l e . d e s i g u r . D a r n u a u fos t d e c â t s a u s e c u n d a r e (la V e r l a i n e , d e p i l d ă , care v o i a să f a c ă d i n p o e z i e r u g ă c i u n e ) s a u d r u m u r i c ă t r e a l t c e v a (la M a l l a r m é , l a V a l é r y ) . Că p o e ţ i i a c e ş t i a sunit a d m i r a b i î i ; că v e r s u r i l e l or s u n t f r u m o a s e e s t e ne îndoe ln i l c ; — d a r f r u m u s e ţ e a a c e a s t a e s t e r e a l i z a t ă d e t e n s i u n e a d r a m e i s p i r i t u a l e p e c a r e o trădau; d e f a p t u l că î n î n c e r c a r e a far d e a d e p ă ş i , p o e z i a c o n s t i t u i a e a î n s ă ş i o t r e a p t ă ce t r e b u i a s ă f i e t r a n s f i g u r a t ă , c e t r e b u i a să file e a î n s ă ş i cât m a i î n a l t ă p e n t r u e ă t r e c e r e a d i n c o l o să s e p o a t ă f a c e m a i u ş o r .

D i n a r d e r i l e , e x p e r i e n ţ e l e d u s e p â n ă l a c a p ă t , a l t i t u d i ­n e a ş i v i o l e n ţ a s p i r i t u a l ă a a c e s t o r p o e ţ i , — p o e z i a r o m â ­n e a s c ă n u p a r e a £i î n ţ e l e s m a i n i m i c (deşi , .repet, t o a t ă l u m e a ş t i e c ă a f o s t i n f l u e n ţ a t ă d e p o e z i a f r a n c e z ă ) . A p r e l u a t î n s ă p r e o c u p ă r i l e e s t e t i z a n t e , ş i , — p e n t r u e ă ,

(Urmare în pap. 6-a)

Ştefan Dimitrescu S t u d i u

W E I M A R 'I d e I Q N SAN-GIORGIU

Siena M e r i o a R ă m n i c e a n u

N u s u n t m u l t e o r a ş e î n l u m e , î n c a r e c ă l ă t o r u l să p ă t r u n d ă e u o m a i a d â n c ă r e c u l e g e r e ca î n W e i m a r . N u f i i n d c ă W e i m a r s e l e a g ă d e n u m e l e lui G o e t h e , S c h i l l e r , W i e l a n d , L i s z t şi N i e t z s c h e , d a r f i i n d c ă a ic i t i m p u l p a r c ă a r ă m a s p e l o c şi mâna o m u l u i n 'a v r u t să a d o a g e n i m i c p e s t e v e s t i -g u l e t r e c u t u l u i . Рз^ла t r e c u t u l ş i - a p o r u n c i t z ă b a v a d i n c o l o d e vârtejull n e î n t r e r u p t a l t i m p u l u i ş i a r ă m a s s t ă p â n p e c a s e l e s c u n d e ş i î m b ă t r â n i t e , p e s t r ă z i l e c e n u ş i - a u m u t a t c u r s u l ş i p e î n a l t e l e p a l a t e , i n c a r e az i p ă ş e s c rar şi m ă s u r a t p a z n i c i c a r e a u î n v ă ţ a t p e d e ros t , s p r e a o ros t i m o n o t o n , p o v e s t e a g lor i i l or d e a l tă d a t ă .

N u m a i copac i i d i n p a r c u l o r a ş u l u i , c a r e î m b r a c ă î n t r ' o i m e n s ă v e r ­d e a ţ ă m a l u r i l e r â u l u i I l m , p e o a r e o d i n i o a r ă t â n ă r u l G o e t h e d ă d e a l e c ţ i i d e p a t i n a j urmii p r i n ţ a d o l e s c e n t ş i n e b u n a t i c , a u c r e s c u t f a n t o m a t i c , c u t u l p i n e ş i r a m u r i a p o c a l i p t i c e . C i n e c u n o a ş t e d e s v o l t a r e a t r e p t a t ă a a c e s t e i e l e g a n t e şi a r t i s t i c e r e ş e d i n ţ e p r i n c i a r e , ş t i e că G o e t h e a fost u n m a r e g o s ­p o d a r şi că p a r c u l a c e s t a a f o s t a p r o a p e î n î n t r e g i m e săd i t şi î n g r i j i t d e d â n s u l . D e a c e e a p o a t e n i c ă e r i n u s i m ţ i r e î n v i i n d t r e c u t u l W e i m a r u i u i ca î n a c e s t parc , î n c a r e f i e c a r e p o t e c ă şi f i e c a r e c h i o ş c a m i n t e s c î n t â l n i r i t a i n i c e î n t r e p r i e t e n i i şi î n d r ă g o s t i ţ i i d e o d i n i o a r ă .

Şi t o t u ş i , î n a i n t e d e a c e r c e t a p a s au p a s v e c h e a r e ş e d i n ţ ă a m u z e l o r g e r m a n e , e b i n e să c u n o a ş t e m ş i o r a ş u l nou, c a r e î n c e p e d e l â n g ă g a r ă şi s e î n t i n d e p â n ă î n p r e a j m a v e c h i u l u i oraş . D i n t r e t o a t e i n o v a ţ i i l e m o d e r n i s t e , c e a m a i i n t e r e s a n t ă şi т а Г c o n f o r t a b i l ă e a c e a W e i m a r h a l l e , c o m p u s ă d i n l arg i t e r e s e care a u p r i v e l i ş t i d e s c h i s e s p r e g r ă d i n ă şi b a s i n u l u n d e t i n e r e t u l s p o r t i v s e a d u n ă v a r a . D a r W e i m a r h a l l e are, a f ară d e u n u l d i n t r e c e l e m a i m o d e r n e r e s t a u r a n t e d i n W e i m a r , şi o s a l ă i n t i m ă d e teatral, p e c a r e T e a t r u l N a ţ i o n a l o f o l o s e ş t e p e n t r u a l e s a l e K a m m e r s p i e l e , c a r e m i - a u f ă c u t ş i m i e c i n s t e a a c u m tre i a n i să r e p r e z i n t e , . D u d u c a S e v a s t i ţ a " .

D e a l t f e l T e a t r u l Naţ ional i d i n W e i m a r î ş i p ă s t r e a z ă î n t r e a g ă t r a d i ţ i a lui d e t e a t r u a i a r t e i şi n a ţ i u n e i g e r m a n e . î n t e m e i a t d e G o e t h e p e v r e m u r i s'a c o n d u s d e e l ou c o n t r i b u ţ i a l i t e r a r ă a lu i F r i e d r i c h S c h ü l e r , t e a t r u l a c e s t a ş i - a g ă s i t î n u l t i m i i a n i o r e n a ş t e r e ş i o c r e ş t e r e u n i c ă d e p r e s t i g i u , î n s u ş i F ü h r e r u l A d o l f H i t l e r c o n t r i b u i e d i n c a s e t a sa p e r s o n a l ă c u o s u b v e n ţ i e î n s e m n a t ă , p e n t r u ca m a i a l e s r e p r e z e n t a ţ i i l e d e o p e r ă s ă r i v a ­l i zeze c u c e l e m a i b u n e s p e c t a c o l e d e l à B e r l i n şi M ü n c h e n . D e a l t f e l r e g i m u l n a ţ i o n a l - s o c i a l i s t a a c o r d a t şi a c o r d ă W e i m a r u i u i ca r e ş e d i n ţ ă a c u l t u r i i g e r m a n e o î n s e m n ă t a t e c u t o t u l e x c e p ţ i o n a l ă . A i c i a u l o c d e p i l d ă î n f i e c a r e a n s p e c t a c o l e f e s t i v e d e t e a t r u ş i o p e r ă , a ic i t i n e r e t u l h i t i e r i s t are ş i el p u t i n ţ a d e a p a r t i c i p a l a d e o s e b i t e m a n i f e s t ă r i t e a t r a l e şi a r t i s t i c e şi tot a ic i îş i ţ i n e î n f i e c a r e a n ş e d i n ţ e l e r e c a p i t u l a t i v e „ S o c i e t a t e a G o e t h e " şi s e a d u n ă într'oin c o n g r e s e x t r a o r d i n a r , , U n i u n e a scr i i tor i lor g e r m a n i " .

N i c i o m i r a r e că S o c i e t a t e a G o e t h e , c a r e a r e ca s c o p s u p r a v e g h e r e a şi m ă r i r e a patr imoniut lu i d o c u m e n t a r p r i v i t o r la G o e t h e , î ş i a r e sediul! ş i - ş i ţ i n e ş e d i n ţ e l e î n a c e s t c a d r u p l i n d e a m i n t i r i în l e g ă t u r ă cu m a r e l e p o n t i f l i t erar .

N u e o a r e aic i , p e F r a u e n p l a n , c a s a lui G o e t h e d e v e n i t ă m u z e u ? N u s e î n a l ţ ă o a r e s i n g u r a t e c ă p e m a l u l I l m u l u i A r h i v a G o e t h e - S c h i l i e r , î n c a r e s u n t a d u n a t e căr ţ i l e , m a n u s c r i s e l e , g r a v u r i l e şi d e s e n u r i l e l u i G o e t h e ? I a r d a c ă t e s t r e c o r i p e m a l u l I l m u l u i d i n c o l o d e p a l a t u l a r h i d u c a l , d e b i b l i o t e c ă şi d e caisa p l i n ă d e t a i n e a G h a r l o t t e i v o n S t e i n , n u d e s c o p e r i î n t r e c o p a c i , n e a t i n s ă p a r c ă d e v r e m e , casa d e ţ a r ă a p o e t u l u i î n c a r e el ş i - a p e t r e c u t la W e i m a r p r i m i i ani d e p r i e t e n i e c u d u c e l e K a r l A u g u s t şi d e d r a g o s t e c h i n u i t ă ş i nepotolită cu doamna von Stein ?

C u l t u l l u i G o e t h e s t ă p â n e ş t e W e i m a r u ! ca o v r a j ă oare n u ^ ş i p i e r d e o c l ipă for ţa e i m a g i c ă . E m a i m u l t s p i r i t u l lu i G o e t h e a ic i d e c â t a l d u c i l o r d e W e i m a r î n t e m e i e t o r u l şi . sus ţ ină toru l M u s e n h o f u l u i şi d e c â t a o r i c ă r u i a l t p o e t s a u ar t i s t o a r e a v i s a t , a tră i t , a c r e i a t şi a m u r i t l a W e i m a r , î n t â l n e ş t i a t â t e a u r m e g l o r i o a s e la to t p a s u l , î n c â t a m i n t i r i l e a c e s t o r c e l e ­br i tă ţ i ţ i s e p a r b a n a l e ş i l i p s i t e d e i n t e r e s . O b o s e a l a р г c a r e ţ i - o dă or i ce m u z e u , ţ i - o o f e r ă şi c a s e l e a c e s t e a î n t u n e c o a s e ş i s i m p l e , î n c a r e a u tră i t W i e l a n d , S c h i l l e r ş i H e r d e r . C a r a c t e r u l l or d e sa te l i ţ i ai lu i G o e t h e f i r e ş t e că Schül ler îş i p ă s t r e a z ă , m a i a l e s î n grupul!' d i o s o u r i l o r l i t erar i de ' p e s o c l u l d i n f a ţ a t e a t r u l u i , c a r a c t e r u l s ă u d e p r i e t e n şi tovarăş d e a r t ă a l m a r e l u i G o e t h e , a p a r e p a r c ă ş i m a i v i u astăzi., c â n d c h i p u l iui s e î n a l ţ ă u r i a ş şi d o m i n a t o r d e d i n c o l o d e m o r m â n t . I a r d a c ă p ă t r u n z i î n a c e l c a v o u p r i n c i a r , p e c a r e n e m ţ i i l - a u n u m i t p o p u l a r F ü r s t e n g r u f t , paş i i t e d u c să intr i s p r e c r i p t a î n oare o d i h n e ş t e c e e a c e a m a i r ă m a s d i n p ă m â n t e s c u l G o e t h e şi g â n d u l a m i n t i r i i sa le , t e fură p e d e p l i n . O b s e s i a lu i G o e t h e s e e x p l i c ă şi p r i n a c e e a că v i a ţ a lu i s'a î n t i p ă r i t ş i a c r e s c u t p r i n d e c e n i i , c a p o v e s t e a u n i c ă a u n u i g e n i u c a r e a fost t o t o d a t ă u n o m c u s u f e r i n ţ e l e , l u p t e l e şi buourii i le o m u l u i d e r â n d . C e - a r fi î n s e m n a t d e p i ldă c a s a d o a m n e i v o n S t e i n , d a c ă z i d u r i l e e i n'ar a s c u n d e c e a m a i d r a m a t i c ă d i n t r e i u b i r i l e lu i

(Urmare în pag. 7-a).

S p i r i t u l epocii

de LUCA DUMITRESCU

Dacă ne-am opri întotdeau­na cât de puţin asupra afir­maţiilor noastre, o sumă de lucruri cari ni se par foarte simple ni se vor lămuri ca destul de încurcate ca să răs­cumpere timpul pierdut.

Iată depildă o expresie care circulă cu destulă uşurinţă pe toate pieţile culturale : s p i r i ­t u l e p o c i i . N u ştiu câţi din cei ce întrebuinţează în scris sau în graiu această expresie de nenumărate ori pe zi, se vor ji oprit o clipă asupra ei, ca să se întrebe ce este în defini­tiv acest spirit al epocii.

II găsim în lecturile noastre întrebuinţat, de cele mai mul­te ori în sensul expresiei : se­colul vitezii, adică având acea absurdă pretenţie de a justi­fica un complex atât de adânc şi variat ca epoca, printr'o stearpă şi foarte laterală ab­stracţiune.

Altădată îl găsim întrebuin­ţat cam în felul acesta : un scriitor mare, este omul epocii sale. El nu poate trece peste acest viu care se mişcă împre­jurul său, spiritul epocii, fără să participe la el.

In sfârşit, sensurile pe care le capătă de fiecare dată ex­presia, tind a varia cu capul fiecăruia din noi, ca şi cum ar fi vorba de un cuvânt poetic, pe care fiecare e obligat să-l umple cu conţinutul inteligen­ţii şi sensibilităţii lui.

In realitate expresia este pur şi simplu tehnică şi se opune oricărei deformări, la ţel ca toate expresiile de acest fel.

Explicaţia este simplă şi nu merită să ne oprim prea mult asupra ei. Intelectualul, mai cu seamă al nostru, îşi însu­şeşte delà început un „passe-partout" filosofic şi sprijinit pe el atacă îndrăzneţ orice problemă, fără să ţină seama, că terminologia filosofică este un cuţit cu două tăişuri şi că acest lucru îl poate pune în ridicol, descoperindu-i beteşu­gurile culturale când se aş­teaptă mai puţin.

La spiritul epocii, participă prin ipoteză, orice individ care se naşte în intervalul dintre două forme ale spiritului. Dar conştiinţa lui, o au foarte puţini şi aceasta pentrueă, ea este privilegiul unora din noi şi numai pe ei îi interesează. Cea mai mare parte a oameni­lor, înghit un dumicat rume­gat de alţii, adică se bucură de toate câştigurile epocii fără să trăiască, sau măcar să se obosească a-şi închipui drama cruntă care a germinat pentru alţii aceste câştiguri.

spiritul epocii este d e c i c r e a t şi susţinut de aceşti câ­ţiva privilegiaţi care au con­ştiinţa schimbării formelor de cultură. Ce se înţelege însă prin forme de cultură şi ce necesităţi determină schimba­rea lor ?

Cultura este creaţia omului, precum natura este creaţia lui Dumnezeu.

Natura a sugerat omului, cultura care este cum spune Kant, replica pe care omul o dă naturii, creaţiei lui Dum­nezeu. Dar natura e o finali­tate fără scop. Adică e o o p e ­r ă , o organizaţie care nu in­tenţionează să exprime nimic afară de existenţa ei^pe cătă vreme cultura este o operă creiată tocmai în vederea unor scopuri. Primul gest de scor­monirea pământului la rădă­cina unei plante, n'c fost fă­cut numai aşa ca să existe gestul, ci cu scopul de a mul­tiplica forţele hrănitoare ale pământului, acolo la rădăcina acelei plante, de buna creştere a căreia depindea desigur în mare parte viaţa omului.

Dacă deci natura e lipsită, de scopuri, cultura este carac­terizată tocmai prin prepon-deranţa ideii de scop.

Formele de cultură sunt în­chipuirile acestea pe care spi­ritul omului în luptă cu enig­matica şi nesfârşita natură, le-a luat de-alungul veacu­rilor.

(Urmare în pag. 7-a)

2 UNIVERSUL LITERAR 29 Iunie 1940

C R O N I C A L I T E R A R A S u n t m a i m u l t e t r e p t e de

a d â n c i r e a sensu lu i o r icăre i r e n a ş t e r i . C ine vo ieş te să fie a l t om t r e b u e să p ă t r u n d ă , î n p r i m u l r ând , sensu l sacra l al t r a n s f o r m ă r i i sa le . î n t r ' a ­d e v ă r , ce î n s e m n e a z ă a re­naş t e ? R ă s p u n s u l l a în t re ­b a r e n u se poa t e da decâ t î n t r ' u n în ţe les sacru , ch ia r dacă a m porn i delà o cons ta ­t a r e la î n d e m â n a oricui , c u m a r fi aceia a p e r p e t u ă r i i p ă ­r i n t e l u i p r i n copil. Ide ia că fiul con t inuă v ia ţ a t a t ă lu i , o e x p r i m ă l i m p e d e d. Ion S â n -Giorgiu , în ve r su r i l e :

In tine m'am născut a doua oară, Miniatură dulce-a vieţii mele, Tu inedit destin, croit de stele, Să fii urmarea celui ce-o să

moară.

(pag. 17)

Fi re ş t e , c o n t i n u a r e a pă r in ­ţ i lor p r i n copii es te u n sim­p lu fapt al vie ţ i i n a t u r a l e c a r e a r p u t e a fi p r iv i t fără n imic s fân t în el. D o a r şi a-n i m a l e l e fac pu i ca re p e r p e -tu iază apeţa, i a r la p l a n t e s ă m â n ţ a a r e acelaş rol de în­m u l ţ i r e şi dă inu i r e . E vo rba deci de o s i m p l ă ev iden ţ ă de o rd in biologic. C u m ajun­g e m a tunc i să zicem că la om f i l ia ţ iunea capă tă u n carac­t e r sac ru? R e n a ş t e r e a vieţ i i pă r in t e ş t i p r in copil se î n ­făţ işează ca u n f a p t - d e sfin­ţ en ie p r i n î m p r e j u r a r e a că o m u l es te m a r t o r la î nv ie rea sa î n a i n t e de a m u r i . P ă r i n ­ţii n u m o r în m o m e n t u l când se nasc fiii; ei con t inuă să t ră iască şi aces t res t al vieţ i i lor es te plin- de p r e z e n ţ a chi­pu lu i lor r enăscu t . S p r e deo­seb i re de an ima le , ca re uită de pui i lor şi nu - i m a i r ecu ­nosc, şi de p l a n t e care nici n u ş t iu de s e m i n ţ e l e lor, — omul ştie că a r e fii, i a r con­ş t i in ţa f i l ia ţ iuni i c reş te cu cât t a t ă l se ap rop ie de moar ­te . P â n ă la sfârşit , f i l ia ţ iunea acope re i n d i v i d u a ţ i u n e a şi ch ia r o desf i inţează, încâ t s e n t i m e n t u l ap rop ie r i i mor­ţ i i n u ma i p r o d u c e sufer in ţă , ci împ l in i r e . Golul pe care b ă t r â n e ţ e a lasă impres i a că- ! sapă în u r m ă , nu m a i r ă m â ­ne de fapt u n gol, d in mo­m e n t ce b ă t r â n u l îşi dă sea­m a că v ine d u p ă s ine c ineva, s ânge şi c a r n e din ca rnea lui . C ineva s t r ă b a t e aceleaşi d r u m u r i a le b u n u r i l o r ago­nis i te , c ineva p o a r t ă acelaş n u m e , ...etc.... î n c e t u l cu î n ­ce tu l se î n c h e a g ă conş t i in ţa împl in i r i i , a înf lorir i i , a celei d e a doua p r i m ă v e r i . P ă r i n ­te le a r e vâ r s t a p r imăve r i i , p e n t r u că v e d e pe fiul său t r ă i n d cu v ia ţ ă din v ia ţa sa. P e ce căi se t r a n s m i t e însă aceas tă p u t e r e de în t i ne r i r e ,

ION SÂN-GIORGIU: A doua primăvara, sonete, C o l e c ţ i a „ U n i v e r s u l l i terar" , 1 9 4 0

de la fiu la t a t ă ? Căi le r ă ­m â n mis te r ioase , deoarece t i ­n e r e ţ e a t a t ă l u i es te u n pro­ces i n t i m şi n e v ă z u t . N i m e n i n u vede t ine re ţ ea , ci doa r b ă t r â n e ţ e a . P e n t r u ochii s t re in i , n u de o i n t u i ţ i e a î m ­pl in i r i i e vorba , ci p u r şi s i m ­p lu de o p r e g ă t i r e de m o a r t e , ca orice p r e g ă t i r e n a t u r a l ă . To tuş i t r a n s m i t e r e a de pu­t e r e se î n t â m p l ă în m o d rea l , deş i inviz ibi l în c a d r u l apa ­ren ţe lo r . Es te deci o inf luen­ţă sp i r i tua lă . F i u l i n f l u e n ţ e a ­ză în m o d sp i r i t ua l p e p ă r i n ­te . Să se obse rve p a r t i c u l a r i ­t a t ea aces tu i r apor t . D e s p r e p ă r i n ţ i z icem că au d a t co­pi i lor f i inţa lor t rupească , eu to t ce p r iveş t e î n t o c m i r e a m a t e r i e i s p r e a fi r ecep taco l al vieţ i i . Desp re o d ă r u i r e co rpo ra l ă n u p o a t e fi vorba , delà fiu la p ă r i n t e . R ă m â n e d ă r u i r e a sp i r i tua lă , ca re es te to ta lă şi exc lus ivă . F iu l n u poa t e avea decâ t p u t e r i spi­r i t ua l e a s u p r a p ă r i n t e l u i . De­aceea, v o m s p u n e în m o d co­rect , că o r e n a ş t e r e p r i n fiu es t e o r e n a ş t e r e în spir i t . Că luc ru r i l e s t au astfel , o do­vedeş t e a r g u m e n t u l că, în a fa ră de o a r e c a r e s e m n e ex­te r ioa re , n i m e n i n u p o a t e şti în m o d sigur , ai c ă r a r p ă ­r in ţ i s u n t c u t a r e copii. I d e n ­t i f icarea se face p r i n recu­noaş t e re . P ă r i n ţ i i îşi r ecu­nosc copiii, dec l a r ând că sunt ai lor, că ei i-au făcut. Dacă a m cerce ta cu a t en ţ i e sensu l aceste i dec la ra ţ i i de r e c u n o a ş t e r e , a m v e d e a că i n t r ă în cup r in su l ei m a i b o ­g a t e e l e m e n t e de cauză de cât de efect. Copiii s u n t o cauză p e n t r u pă r in ţ i , i a r n u un efect. Aces t e l e m e n t cau ­zal ai f i l ia ţ iuni i îl imp l i că ve r su r i l e d- lu i Ion Sân-Giox-giu, în s t rofa a doua a sone­tu lu i c i ta t :

In toamna mea, tu eşti o primăvară

Ce-a înflorit, huzur de ceasuri grele

Venind parcă din nou să mă înşele

Cu bucuriile de odinioară.

A v â n d p u t e r e a de a s c h i m ­ba t o a m n a în p r i m ă v a r ă , se în ţe lege uşor în ce m ă s u r ă capii i s u n t o cauză, şi p e n t r u ce pă r in ţ i i îi recunosc. Ii r e ­cunosc aşa c u m se r e c u n o a ş t e o ope ră de a r tă , o fap tă cu u r m ă r i în v ia ţ a suf le tească, o ideie p r o d u s ă sp r e a deven i n o r m ă , e t c . . Ac tu l r e c u n o a ş ­ter i i es te deci, în î n t r e g i m e ,

de e sen ţă sp i r i tua lă , adică p r i n f i l ia ţ iune , se dec la ră cauza împl in i r i i vieţ i i . Aici n e a p r o p i e m însă de sacra l i -t a t e a î n c ă u t a r e a că re i a a m porn i t . Or ice r e c u n o a ş t e r e a u n e i cauze care depăşeş t e haosu l t r u p u l u i , es te ac t de sf in ţenie , p e n t r u că es te u n a c t c a r e f ăgădueş t e m â n t u i ­r e a de m o a r t e şi î m p l i n i r e a vieţii . O m u l es te astfel zidit , î ncâ t el t r e b u e să renască, s p r e a se m â n t u i . Şi r e n a ş t e r e c u n o s c â n d în a f a r ă de s ine, cauze le vie ţ i i sale sp i r i t ua l e . F i l i a ţ i u n e a es te u n b u n e -x e m p l u de cauză sp i r i tua lă , dar , s p r e a s p u n e astfel, ea n u e o cauză comple tă , p e n ­t r u că, orice fiu, la r â n d u l lui d e v i n e ta tă . C u m să s t ă p î n i m a m ă r ă c i u n e a aces te i imper­fecţiuni, p e ca re d. Sân-Gio r -giu o e x p r i m ă cu m u l t ă m e ­lancol ie :

Şi totuşi mă gândesc că într'o zi O moarte ne'ndurată va veni Şi îţi va stinge zâmbetul pe gură.

N ' a m voi ca lec toru l c ro­nicii n o a s t r e să c r e a d ă că d. Ion S â n - G i o r g i u a condensa t în v o l u m u l său de sone te -consideraţii a sup ra s f in ţenie i r e n a ş t e r i i , p o r n i n d delà r a ­p o r t u l t a t ă şi fiu. To t ce a m spus m a i sus, cons t i tue n u ­m a i u n c o m e n t a r i u al nos t ru , a s u p r a sone tu lu i „Copi lu l" , la care n e - a m opr i t şi a m s t ă r u i t s p r e a v e d e a c u m se a d â n c e ş t e p r o b l e m a . Conclu­zia es te de o rd in c reş t in şi a n u m e a f i r m ă m că i n t r ă î n def in i ţ ia omului- r e n a ş t e r e a sa. Ne de f in im p r i n aceea că ne n a ş t e m de două ori . O d a t ă ca fii, şi a doua oa ră ca p ă ­r in ţ i . P r i m a da tă a p ă r e m ca os din os şi c a r n e d in ca rne , şi o c u p ă m locul astfel în fe­n o m e n a l i t a t e , a doua oa ră n e n a ş t e m însă d in spir i t , r ecu­noscând în a fară de noi, cauze le care n e împl inesc v ia ţa . Aces te i r e n a ş t e r i în spi r i t îi s p u n e d. Ion S â n -Giorg iu „a doua p r i m ă v a r ă " , l u â n d m e t a f o r a sa d in fap­tu l înf lor i r i i de-a doua oară, a pomi lor , t o a m n a . Mot ivu l p e n t r u care foloseşte m o ­m e n t u l înf lor i r i i s e c u n d e de t o a m n ă , r e i e se d in cele e x ­p u s e m a i sus . A n u m e , p u t e m zice că p o m u l , t o a m n a se p r e g ă t e ş t e să m o a r ă ; el î m ­b ă t r â n e ş t e . Iv i r ea florilor, pe r a m u r i , p r i n t r e f runze le ga l ­bene , o p r e ş t e însă aceas tă m o a r t e , şi o t r a n s f o r m ă în v ia ţă . S 'ar s p u n e că p o m u l

n u se m a i t e m e de m o a r t e , d in m o m e n t ce a r e conş t i in ţa v i ta l i t ă ţ i i lu i . P r i m ă v a r a , când înf loreş te î n m o d nor ­mal , el n u a r e conş t i in ţa v i ­ta l i tă ţ i i , f i indcă, i eş ind d in î n g h e ţ u l ie rn i i ,el mu se p o a ­te c o m p a r a cu n imic , aşa c u m fiul n u se p o a t e com­p a r a pe s ine cu n imic în or ­d inea creaţ ie i . F a ţ ă de con­ş t i in ţă , el a fost c re ia t d in nimic , d u p ă c u m fiii lu i D u m n e z e u s p u n că D u m n e ­zeu a c re ia t l u m e a d in n imic . F iu l dev ine însă r e p e d e pă­r in t e , şi a t u n c i el se n a ş t e a doua oară , — n u d in nimic , ci din spir i t . R e c u n o a ş t e adi­că în a fară de sine, p u t e r i ca r i împ l inesc v ia ţ ă ş i -o a-p ă r ă de g â n d u l că se s t inge l ă sând d u p ă s ine u n gol. Ce poa te lăsa o m u l d u p ă s ine ? A m ' s u b l i n i a t că d. Ion S â n -Giorg iu n u p ledează p e n t r u o s f in ţen ie a famil iei , ca fiind calea un ică de r e n a ş t e r e spi­rituală.

P l e c â n d delà o criză p s i h o ­logică, — delà u n gol de toamnă, d-sa rezo lva obs ta­colul n u p r i n sae ra l i t a t e , ci p r i n cu l tu ră . Dincolo de e-femer , a u t o r u l recunoaşte ex i s t en ţ a poeziei . „ G o l u l " pe care îl s imţ i se e ra o t e m p o ­r a r ă s t e r i l i t a t e de a r t i s t . „U i t a t a s t r u n ă " n u m a i fu­sese de m u l t „ î n c o r d a t ă " . I a t ă însă că poetu l , î n tocma i ca u n p ă r i n t e , va recunoaşte că a r e u n fiu. N u sânge d in sânge , ci u n fiu sp i r i tua l . Es te î nge ru l poeziei :

De dincolo de zări şi de ruine, D e s p r i n s din a t ăcer i l or u r z e a l ă Solemn, al poeziei înger vine. Şi cu un gest ce cheamă şi

înşeală El îmi întinde mâinile lui pline Cu-a laurului veşnică momeală.

(pag. 8).

Ca orice fiu, şi î nge ru l poe ­ziei n ' a r e a l t a t r i b u t decâ t v ia ţa , p r i n ca re pa r t i c ipă la saera l i t a te , l uc ru p e ca re îl m ă r t u r i s e ş t e a u t o r u l c â n d vorbeş t e -despre s t r ă b u n i :

Eu nu-s decât târziul avatar, Naivă şi predestinată odraslă, Ce crede'n viaţă ca'ntr'un sacru

har.

(pag. 16)

Tot v ia ţ ă se n u m e ş t e şi ceeace p u n poeţ i i î n poezie , o v ia ţ ă deasemen i sacră . De­aceea, î nge ru l poeziei es te

solemn, ed v ine ca s ă consa­cre, să dă ru i a scă d r e p t u l la s ă r b ă t o a r e . Cine a r e d r e p t u l de a fi „ s ă r b ă t o r i t " ? Acela oare cere sărbătoarea, ca re s imte nevoia ei, c a r e se lasă a t r a s , „ m o m i t " . P e n t r u ce s p u n e d. Ion S â n - G e o r g i u d e s p r e ges tu l î nge ru lu i , c ă „ c h e a m ă şi înşea lă"? P r o b a ­bi l f i indcă d u p ă or ice sărbă­toare, u r m e a z ă z iua de l uc ru . Nu d e c u r g e însă c ă t r e b u e s ă r e n u n ţ ă m la s ă r b ă t o a r e . N u ­m a i s ă r b ă t o a r e a împl ineş te , p r i n ea se consac ră c a u z a s u p r e m ă , ca re r e n a ş t e î n sp i ­r i t şi împ l ineş t e . De aceea, Ş te fan Georg, poe tu l g e r m a n c a r e n i se p a r e a oferi u n model p e n t r u cazul de faţă, cere d i rec t î n g e r u l u i so lem­n i t a t e a :

Gib mir den grossen feierlichen hauch

Gib jene glut mir wieder die verjünge

Mit denen einst der Kindheit flügelschwünge

Sich hoben zu dem frühsten Opferrauch.

(Der T e p p i c h d e s L e b e n s , p a g . 15)

Şi d. Ion Sân-Gio rg iu măr­tu r i s e ş t e u n fel de a cere s ă r ­bă toa rea , delà î nge ru l poe­ziei. Ce re r ea d-sa le es te con­fo rmă p r inc ip iu lu i in i ţ ia l al creaţ ie i , c a r e es te c ă u t a r e a іэѵоагеіог sp i r i tu lu i . Con­t e m p l a ţ i a i n t e r i o a r ă duce la descoper i r ea u n u i „cân tec p u r " , a l tu l decâ t cel i nd iv i ­d u a l :

Când uneori cobori adânc în tine, Precum s'afundă ciutura'n

fântână, Un cântec pur cu gândul tău

se 'ngănă Şi-un suflet nou cărarea ţi-o

aţine.

Scopul p ă t r u n d e r i i î n via­ţa i n t e r i o a r ă es te de a desco­pe r i necunoscutul ca re s ă l ă ş -lueş t e î n suflet . D a r poe tu l n u u r m ă r e ş t e t r a n s f o r m a r e a aces tu i necunoscut î n cunos­cut , c i pe el î l i n t e re sează tocmai î n t â m p i n a r e a necu­noscu tu lu i ca a t a r e . F i i ndcă e l cau tă cauza, el recunoaşte c ă t o t u l î l depăşeş t e şi p l ină­t a t ea v ine din a l tă p a r t e :

Sunt voci necunoscute, sibiline, Ce spre tăceri de umbră grea te

mână, Ca să cuprinzi, cu-a ta pioasă

mână,

Ale înţelepciunei cupe (pline.

S e a n u n ţ ă deci „cupa p l i nă a în ţ e l epc iun i i " , ca re n u se cuv ine a fi c u p r i n s ă de cât ou o „ m â n ă p ioasă" , i a r m a i d e p a r t e a u t o r u l p o m e n e ş t e cu tom e n i g m a t i c d e s p r e „a l lumi i c u r c u b e u " , dincolo de ca r e se p l ă m ă d e s c : Sentinţe grav rostite 'n dese

rânduri

(pag . 34)

„ R e n a ş t e r e a " o g â n d e ş t e p r i n u r m a r e poe tu l ca fiind în m â n a u n o r p u t e r i depăş i -toa re , ca re se man i f e s t ă p r i n „ s e n t i n ţ e " . Or ice s e n t i n ţ ă de dincolo, noi o g â n d i m însă sacra l , ea e s t e un pr i le j de purificare — t r e c e r e delà o t r e a p t ă a sp i r i tu lu i , la a l t ă t r e a p t ă m a i îna l tă . Ca o sen­t i n ţ ă pu r i f i ca toa re invocă poe tu l m o a r t e a aparentă, sp re a i se da p u t i n ţ a r e n a ş ­te r i i : C o b o a r ă vijelii din culmea zării, Să-mi spulbere fărâma de

pământ. Căci poate, într'o noapte ca de

Paşte, Purificatu-гщ suflet va renaşte...

(pag. 87)

Aceeaş ide ie a înă l ţ ă r i i treptate o înfă ţ i şează şi ma i c u m p ă t a t , fără pa tosul r u g ă ­ciuni i psa lmice : C ă c i d a c ă i n i m a t rep ta t

ne'ngheaţă Şi sufletul spre nesfârşire sboară, Din moartea noastră creşte-o \

nouă viat;? (pag. 88)

I n c h e e r e a pe care o punem noi a m v rea să în l ă tu re orice confuzie „evolu ţ ionis tă" . I n c o m e n t a r u l nos t ru am căutat a ccen tu l ca re se aşează p e pă r in ţ i , i a r n u pe urmaşi. Poe tu l es te u n pă r in te care îşi r e c u n o a ş t e fiii spirituali. El c reş te şi r enaş t e p r in o-

peră . Poetuil se r.acrifică pen­t r u so l emni t a t ea îngerului poeziei. B ine înţeles , toate a-•cestea nuimai a tâ t cât are no­rocul să descopere adevăra­tele s e n t i n ţ e şi să intuiască n e c u n o s c u t u l ca a t a r e . Pen­t r u că foar te jus t observă a u ­to ru l : ...paşii noştri bâjbăie aiurea Şi tainele ca nişte păsări pier.

(pag. 72)

Ca şi păsă r i l e c a r e se în ­torc , r e a p a r din când în c â n d şi t a ine le , fie n u m a i în florile de t o a m n ă a le u n u i pom, d e u n d e le cu legem şi le î n c h i ­d e m impre s ionan t î n t r ' o m e ­taforă , p r e c u m a făcut, p l in de tâ lc , d. Ion Sân-Giorgiu .

C O N S T A N T I N F Ä N T Ä N E R U

Sfntâfnire rara... M'am î n t â l n i t c u m i n e , cel de ieri Şi n ' a m ş t i u t ... D e u n d e - a v e a m să ş t i u ?... E r a m pe cărăruia d intre meri , Ce urcă scări de-a lbas tru-cenuş iu . .

Şi, vrând să trec pârâu l î n a i n t e De asf inţ i tu l luni i pr intre cet ini , Eu, ce l d e ieri, ca u n copil c u m i n t e , A m vrut să s t ă m de vorbă : „doi prieteni . . ."

Se însera.. . şi cel de azi, grăbit A m s trâns abia o m â n ă caldă, b lândă. E r a m ,ce-i drept, c 'un fir m a i cărunţ i t Şi v ia ţa -mi surâdea : „Gâză f lămândă. . ."

Dar, cel de ieri şi cel de azi, ipe p u n t e a Ce d o u ă l u m i desparte printr'o cl ipă, N e - a m îmbrânci t , l ov indu-ne c r u n t fruntea , Şi n 'am şt iut , a tunc i , î n mare pripă

Pe cin' să l a s să treacă m a i întâi.. . Prăpas t ia se desch idea lunatec , Şi noi, becisnic i fără căpătâ i , Zvârliţ i d i n vis.. . r ă m a s - a m s inguratec .

C O N S T A N T I N C O J A N

P O E N I

Am sufletul ca o floare de. cîmp, pe care m : - a 7 n a d u s ' o între file de c a r t e , sa fie în adevăratul ei veşmânt de ofilire şi moarte.

Acum aud cum minutele ei se s c u t u r ă ii se lovesc de pereţi şi perdea, }i tot mai răvăşite sînt petalele răstign'te pe litera din cartea niea.

O privesc încordat cum peste filă creştetul ei încă tînăr şi-l îndoaie, n ca să-i surprind suflarea grea. iş vrea să fac noapte în odaie,

iă închid cartea aceasta cu zodii. '•n oare floarea mea din cîrnp culeasă 5 ' a s c u t u r a t de lot ş> s'a s t ins , singură şi departe de livada ei de mătasă.

C o r e s p o n d e n ţ a n o a s t r ă Te-om rechema în fiecare rugăciune Fulg alb, fulg mic, plecat aşa departe.

R a d u P ă t r ă ş c a n u

Î N S I N G U R A R E

G l i e d e o n C o c a

R Â N D U R I . . .

Cu cel din urmă zâmbet ţi s'a stins Şi cel din urmă strop de vieaţă, Luceafăr mic, prea timpuriu desprins In trista, alba dimineaţă.

Rădeai şi râsul îţi rămase Pc bazele subţiri şi reci, De parcă cerul îşi lăsase Sărutul trecerii de veci.

Din zarzării subt care te-ai jucat S'a fost pornit un cânt ca o chemare; Fulg alb, atât de repede-ai plecat Pe drumul fără de hotare.

E-aşa pustiu fără de tine De căvd te-ai dus la geam stă o muşcată Şi parcă spune: „nu mai vine A voastră dragă a ş t e p t a t ă " .

Iar glasul tău n'o să răsune Acum aici, acum în alăt parte.

Dragoste, dece mi-ai tăiat drumul In serpuirea căruia îmi răstignisem făptura De ani m'am frământat sa îngenunchi i s p i t a Ca'n, l e a s ă din adâncimi, să-mi îngrijesc

răsura.

Te-am întâlnit în n o a p t e a p l â n s ă Lângă boschetul şovăirii mele; Eream prea vânturat de răscolirile firii Ca să-ţi fi putut umbri incandescentele grele.

In c o l ţ u l î n t u n e c a t , p ă r e a i n ă l u c ă vie Naiadă'n pudra sângerie, a zilei rătăcită peste

deal, Ai desenat pe fruntea-mi dantele 'ngăndurării Şi'n suflet picurat-oi note, a unui foarte trist

final.

De când la gleznele-ţi, cu mirul frunţii ţi-am închinat tribu u 'nsingurării albe, Mereu — c u a stropilor de rugă — am im­

plorat t ă r i a Să rupă 'ncolăcirea, a braţelor vrăjite salbe.

Hţ dăruesc de vrei orice şi oricând Cerşesc în colţ de stradă — ofranda

despărţirii... E atât de greu să stingi fărâma de tăciune, Şi să mă speli pe-obraji, de umbrele de

amărăciune?...

V I I P R E A T Â R Z I U

Vii prea târziu. In mine-i toamnă Şi'n inima stoarsă, cenuşa-i scânteea.

La ce-aş mai năzui femeea, Acuma când anii spre funduri mă'ndeamnă?

I.,a ce-ai veni, când frunza moare • Şi freamătul de patimi, în aer s'a stins?

Nu vezi, că părul pe tâmple mi-e nins C'umbrită mi-e viaţa, lipsită de soare?

Mă simt pe faleza supremei 'nserări Cu soarele v i e ţ i i apus după creştet. Nu vezi tu femee, că trupu-mi e veşted Pe când în adâncu-ţi se agită chemări?

Sunt tineri ce'nvoacă totale iubiri Ţ â ş n i t e b e n g a l i e d i n c a l d e a c o r d u r i , Jaluzele vremei s'aştern peste doruri Vii prea târziu, de acum retrăesc nioan de

amintiri. T o p o r V s e v o l o d

D E T R E I T O A M N E

D e trei toamne şi trei primăveri tuşesc o tuşea seacă şi grea Mi-am măcinat plămânii scuipând Mi s'au stins ochii plângând. Mă plimb dimineaţa şi seara prin parc, Să-mi mai prelungesc viaţa c'o zi S ă - m i m a i g o n e s c d u r e r e a ş i g â n d u l Uitarea voiesc să-şi aştearnă vălul. Prietenii m'au părăsit pe rând Rudele s'au depărtat de mine plângând A rămas lângă mine, doar mama, săracă Să se roage la Domnul, mătănii să facă. Dar de toamna asta să s c a p , nu ştiu Plămânii şi obrajii s'au supt Amintirile triste m'au copleşit şi m'au rupt Din viaţă m'au luat aproape de viu.

M I R C E A I O N E S C U - i S U L Z E R

E N O A P T E

E noapte luminată de luna de argint Şi stelele în ceruri par bobi de margarint; Lumina tremurând coboară pe pământ. Ca un linţoliu de-aur pe-un negru, trist

mormânt. Pe gingaşa ta frunte încet s'au scuturat Păreri de rău uitate, iar sufletu-ţi curat Se bucură'n tăcere căci, astăzi mie, lut, Noroc îmi fu atât că n o i doi ne-am văzut.

De-acuma nu vei merge, nu mă vei părăsi. Pe sânul tău eu gura cea arsă-mi voiu lipi; In neagra 'ntunecime din depărtări te sorb Pe tine, rază care treci haosul cel orb.

Aş vrea ca'n este rânduri, — dac 'aş p u t e a — s'adun

Cenuşa de dorinţe, de vântul cel nebun In cale 'mprăştiată. In luna lui April S'a spulberat castelul clădit de un copil. Aş vrea în noaptea asta, pe un păgân altar Să gust iubirea sfântă, — a l inimilor har — Лситгіа- і clipa'n care şi vântul a tăcut Şi freamătul de frunze în noapte s'a pierdut.

Ci vino tu, mireasă a sufletului meu, Ce mi-ai făcut plăcere din ce mai dulce rău! O soartă nemiloasă din braţe mi te-a smult, Dar, s ă i e dau uitării, iubescu-te prea mult!...

Vină'n a mele braţe, vei sta la pieptul meu, A tale prea dulci Vuze le-oiu săruta meeru. Căci, — p o a t e — , încă mâine al stelelor norod Veni-va cu argintu-i Val dragostei prohod.

T r a i a n C o s t a

C Â N T E C

Frunzele late, cu nervii bătrâni, Câte vânturi le bate şi le usucă!.. Iarba câmpiei adulmecă sâni Ai verii smălţate, cu apă, — pe ducă...

Prin ramuri uscate, duhul jilav Al noppi de toamnă nu şueră, cântă!.. Sare şi râde bătrânul zugrav Şi galbenu 'ntinde pe vara înfrântă...

Mirezmi rătăcite, sânwri de flori, Le caută vântul, le 'mprăştie firea; Uşor, junigeii, tristelor hori Le deapănă pânza şi toată măhrirea..

Velele-i grele seara le lasă. Cine 'i uită'rttrisbarea, cine parfumul M u l t o r z o r e l e ? T o a m n e i n u - i p a s ă De vise şi-aduce tristeţi cu duiumul

M I R E S E . -

F e m e e , te-astept ca'nserarea un duh Să-i farmece somnul, te voiu troeni Cu dorul din mine, cu flori de văzduh. Mireasă din lume! când oare'i veni, Să văd ce'i adâncul din fructul lumesc, Câmpia 'nsortă s'o pot stăpâni?

Te-aşteaptă blestemul din simţ omenesc. Vadul din mine ce-şi caută apa... Au fost despărţiţi, dar azi se .unesc!

Mireasă eternă! loveşte cu sapa!... Te-aştept şi pe tine, supus şi senin. Pe Vne stă lumea. Tu ne eşti talpa.

Chiar zeii, la tine de mult se închin i valuri de l u m e - ţ i j er t fesc pe a l tar . . . Tu a i Vecinicia spre car' Ei suspin!

Miresele mele, vă caut hoinar, De ani, printre lume, vă caut şi 'n vis. Sperana din mine respi/ră mai rar. O ! Astăzi pleca-voi spre voi în Paradis !

J e a n l e a r

29 lumè 1940 UNIVERSUL LITERAR 3

Dintre toate cele pământeşti, dragostea este desi­gur lucrul cel mai greu de lămurit. In definitiv, într'o viaţă în care ai atâtea pe cap, dece să-ţi

pierzi, dintr'odată, aşa netam-nesam, tocmai capul pe care ai atâtea lucruri şi lucrurile acelea să rămână în aer şi, singure, să se încurce între ele atât de rău, că nimeni să nu le mai dea de rost. Oricum, un om are un créer şi un echilibru, e şi el rotunjit într'o formă a lui, să facă şi el ce poate, sub un cer care înşira în lung şi'n lat atâtea stele şi care se spune că sunt încă mai multe şi mai multe în alte şi alte ceruri, al căror sfârşit nu există, nu există pur şi simplu.

Şi deodată să nu-i mai rămână nici asta. .Fiindcă în dragostea mare, în dragostea adevărata,

aşa se întâmplă. Din nenorocire, oamenii s'au învăţat să vorbească de cer, de stele, şi de moarte, cu aceeaşi uşurinţă cu care vorbesc de castronul din bucătărie. Şi pentrucă vorbesc atât de uşor, au început să nu-şi mai creadă propriile cuvinte. Dacă îl întrebi pe unul ce în­ţelege prin „dragoste", va tuşi, se va bâlbâi şi.ţi va răspunde: „Aşteaptă"... Să-şi aducă şi el aminte de vreo frază onorabilă citită sau auzită pe undeva, fiind­că aşa vorbesc oamenii unii cu alţii... Stelele, cerul şi moartea, astea sunt lucruri ce nu se pot pomeni atunci când ai de gând să vorbeşti serios.

Şi totuşi, dragostea, dragostea adevărată, te smulge din lume, din inteligenţă şi din onorabilitate şi te duce departe, departe, într'un voiaj foarte neprevăzut, ca în vis, din care însă, deobicei, te întorci tot în locul din care ai plecat, cum te trezeşti dimineaţa.

Bărbaţii, care sunt, în general, nişte inşi ce pun mult preţ pe un fel de seriozitate şi de inteligenţă a lor, se feresc de dragoste, ca de mama dracului. Fiindcă, spun „Nu vreau să mă încurc". Femeile, în schimb, fiindcă n'au nimic de încurcat, sunt veşnic pregătite de plecare. De aceea, de făptura lor, in lume, se leagă poezia, ceva ce e altceva decât inteligenţa, şi un fel de seriozitate, iar, daca e grava, este nesigur gravă cum e cerul grav şi cum sunt gravi ochii animalelor, şi ai oamenilor atunci când uită să fie inteligenţi. Vedeţi: avem în faţă două lumi, una mică, şi mărginită, cu le­gile ei mici şi mărginite, — şi alta ale cărei plaiuri le ştie numai Dumnezeu.

Iar dragostea, e din lumea lui Dumnezeu. Şi lumea asta nu poate decât să te încurce foarte. Deci, feriţi-vă de ea cei ce ţineţi cu orice preţ să vă faceţi castele pe nisip. Ei, desigur, nu-i tot una să-ţi pui floare la buto­nieră şi să porneşti în crailâc. Nu-i tot una cu dragos­tea ce te trece cu nasul prin moarte, ca printr'un ciu­dat parfum — şi în care poate să-ţi sară cât colo floa­rea delà butonieră, aerele de fante şi tot ce ţi-a fost drag la D-ta, în lumea asta vremelnică

Aşa gândea, gândea şi se scărpina în cap, dintr'un tic, nieînţeles dar nu mai puţin persistent, Petru Găina, un fel de student dintr'un oraş universitar din Tran-' silvania, — un fel de student fiindcă numai de carte nu se ţinea, din cauză că îşi găsise o vocaţie mult т г і adâncă: aceea de a comenta necontenit tot ce se în­tâmplă în lumea asta. Fiindcă viaţa, spunea el, dacă n'o înţelegi, la ce drac o mai trăieşti?! Materie cenuşie în cap, pfui! nici măcar roz sau albastră! Dacă nu-i frumoasă, oel puţin să folosească la ceva. Şi de aceea Petru Găina gândea, gândea mereu şi se scărpina in cap. Din cap, îi cădea mătreaţa pe hainele totdeauna de culoare închisă, ca pudra pe rochiile femeilor — şi-o sufla alternativ apoi de pe umărul drept şi stâng — şi astfel Petru putea să aibe impresia că nu e un om cate nu are chiar nimic de făcut.

Ceeace e interesant de data asta nu este însă acest Petru Găina cu filozofia lui înaltă, ci motivul, da, un motiv foarte interesant — care îl făcea pe Petru să-şi pună iar în mişcare materia cenuşie.

O întâmplare cu adevărat curioasă. O întâmplare pe care bărbaţii serioşi au considerat-o ca pe ceva nese­rios, dar pentru care cucoanele din oraş au plâns şi au visat mult, în taină. E vorba de Alexandru Ardeleanu. Alexandru Ardeleanu era, — este încă, dar parcă ne e mai uşor şi tuturor le vine să spună ca noi: „era" — este deci sau era, un tânăr arhitect din oraş, de mare viitor. Om de vreo treizeci şi cinci de ani, lui i se da­torau cele mai frumoase vile din oraş; cât despre în­făţişarea lui, nici ciobanul din Mioriţa nu era mai fru­mos. Cât despre ochii lui, acolo era treabă de pictor, nu de sculptor. Adâncul lor întunecat, avea un întunerec nu de ape moarte, ci de noapte fără sfârşit. Lucruri ce plac femeilor (care de pe la cincisprezece ani încep să scrie în jurnalul lor intim acest interesant lucru. „In ochii lui e infinitul" — la care un bărbat nu s'ar gândi niciodată).

însfârşit, nu de frumuseţea lui Alexandru Ardeleanu e vorba aici. Ci de un foarte ciudat fel în care omul acesta a ştiut să-şi strice viaţa, adică o carieră ce se anunţa strălucită, relaţiile pe care le avea în lumea bună a oraşului şi alte chestii de astea, pe care un băr­bat serios nu le poate desconsidera. Fiindcă, iată, toată lumea vorbeşte de plecarea acestui tânăr domn, de ple­carea Qui definitivă, nu în capitala ţării, cum au făcut-o atâţia alţii, nici în străinătate ca să-şi desăvârşească studiile, ci nici mai mult nici mai puţin, într'o armată colonială din extremul orient. Iată o hotărîre ce ţine de romane şi care în romane e foarte palpitantă fiind-ce îl criticaseră, deveniră foarte mândri, ei ştiau dece, dar ceeace dacă se întâmplă în viaţă, mai ales într'un oraş burghez, este socotit mai curând că ţine de ne. bunie.

Sunt mai bine de cinci luni de când a plecat Ale­xandru Ardeleanu. O lună după divorţul lui. Prietenii lui la început au crezut că glumeşte, apoi, necrezân-du-1 încă în fond, au simulat că îl cred pentrucă să poată serba evenimentul printr'o săptămână de chefuri, după această săptămână de chefuri, când toţi se apu. cară, de data asta, de o cură de desintoxicare — laxa-tive, comprese şi alte celea •— deci lucrurile păreau a reintra în făgaşul lor, Alexandru se urcă în tren şi dus a fost. Au primit ultima Iui cartă poştală din Marsilia, din ziua când se îmbarcase pe vapor.

Toată lumea a rămas năucită. După ce l-au mai co­mentat câteva săptămâni în toate felurile, punctul de vedere se transformă pe nesimţite. Până la urmă. cei ce îl criticaseră, deveniră foarte mândri, ei ştiau dece, şi nu scăpau nicio ocazie, când întâlneau un străin, să strecoare, în cursul conversaţiei şi câte o frază, despre „Bunul meu prieten arhitectul Ardeleanu, care s'a făcut budist. Da, domnule, a plecat în India. Era un băiat excepţional". (Adică noi toţi, suntem excepţio­nali, în grupul nostru. Oricăruia dintre noi i s'ar fi pu­tut întâmpla lucrul acesta). Oamenii, dealtfel, nu sca­pă nicio ocazie să se laude, indiferent cu ce, chiar cu faptele altora.

Din toată lumea asta, însă, numai Petru Găina ştia ce ştia. Fiindcă Petru Găina era vărul eroului, în pri­mul rând, şi mai ales pentrucă avea ochi să vadă şi materie cenuşie (să ni se ierte repeţirea prea deasă a a-cestei expresii care nu ne aparţine nouă, ci lui Petru în­suşi) să înţeleagă.

Adică să înţeleagă că Alexandru îşi mâncase viaţa, cel puţin pentru câtva timp, din cauza soţiei lui. Da, din această ciudată dragoste pentru soţia lui, o dragoste

lungă şi nenorocită, nu, nu nenowxcită ci stearpă, stear­pă cum poate fi o grădină stearpă, fără flori şi fără roade, cum poate fi un cap sterp — şi alte lucruri în lumea asta, care dă din ea rareori bine şi de multe ori, rău, dar dă necontenit. Cât despre sterpiciune, tot Petru gândea, e mai rea decât moartea. E gol, e neant.

Iată un subiect ce ar putea consuma o marc parte din mătreaţa capului lui Petru Găina. Dar nu de el vrem să ne ocupăm. Nu de el, ci de ciudata dragoste a lui Alexandru Ardeleanu, care ne va arăta că felurile prin care un om se poate pierde pe sine sunt, din ne. norocire, nesfârşite.

* Aşa dar, arhitectul Alexandru Ardeleanu, fusese, după

cum am mai spus în treacăt, însurat şi divorţase cu o lună înaintea precipitatei lui plecări. Despre soţia lui, Stella, se spunea, în general, în cercurile din care fă­ceau parte, că este o fiinţă oarecum apatică. Femeile, erau pornite să nu vadă în ea o concurentă, fiindcă bărbaţii lor nu ajunseseră încă să-şi „modernizeze" gusturile — nici măcar n'o pretindeau, şi o preferau, la cinematograf de exemplu, pe Mae West, Chaterine Hep-burn, fiindcă cea dintâi era „o femeie" pe când cea de a doua o „sluţenie ciolănoasă" — iar Stella, deşi trecută peste douăzeci de ani, n'avea după părerea lor, „nici în clin nici în mânecă, cu o femee". Părea mai mult o a-dolescentă încă neformată — lucru ce în adolescenţă e frumos pentrucă promite o înflorire viitoare, dar peste vârsta de douăzeci de ani e timpul să se considere a ti un fel de „neisprăveală". E adevărat că doamnele din oraş îşi cunoşteau destul de bine bărbaţii, fiindcă multă vreme Stella nu deşteptase în nimeni nici o pasiune. Soţul ei, chiar, deşi nu se interesa de alte femei, nu pă. rea să se poarte cu nevasta lui ca un bărbat îndră­gostit. Cu atât mai mare fu surpriza, când un tânăr domn venit de curând delà studii din străinătate, dădu curând semne de a fi foarte turburat în faţa acelei ne­interesante doamne Ardeleanu. Şi acest tânăr doctor era tocmai unul din oamenii pe care se conta ca să mai schimbe „atmosfera sentimentală" a lumii bine din oraş. însfârşit şi asta trecu, era o excepţie din care nu se putea trage nicio concluzie, arhitectul Ardeleanu eu soţia lui continuau să facă şi să primească vizite, iar Stella să fie considerată ca o simplă figurantă necesară in reuniunile mondene.

Divorţul lor fu primit, deci, fără prea mare mirare, întrucât delà început se decretase că Stella nu era o femee, pe când soţul ei era un bărbat care ar fi putut să facă o partidă mai bună, despărţirea lor fu conside­rată ca un sfârşit al unei erori şi un început al unei „intrări în normal". Oamenii din afară au totdeauna

exista femeile, ar comenta desigur Petru Găina. Un bărbat care se ia după o femee pe stradă, fură acest timp aproape totdeauna unor discuţii despre „proble­mele mari care pecetluesc soarta omenirii" — indife­rent din ce domeniu — cu alţi bărbaţi, pentru moment detaşaţi de tot ce ar însemna „preocupări neserioase", sau unei activităţi care prin ea însăşi pecetlueşte soarta omenirii.

Aşa dar, în acea zi, Lucian a rămas să aştepte za­darnic în cafeneaua aceea din colţ, într'un anumit colţ al cafenelei anume ales de el pentru a-şi putea debita ideile în linişte, din cauza unei fete oarecare şi-a unei primăveri despre sensul metafizic al căreia Lucian pre­gătea chiar o sumă de paradoxe foarte interesante pen. tru un articol care urma să-l publice, în revista lite-raro-culturală din localitate.

Fata coti de mai multe ori, până ieşi din centru şi ajunse în cartierul vilelor. Păsările ciripeau aici în gră­dini, copiii se jucau pe stradă cu cercul şi trotinetele, servitoarele băteau covoare în grădină, cu mânecile su­flecate şi legate cu basmale viu colorate, la cap, câte o fântână ţârâia sub vre-un umbrar, şi peste toate era acel zumzet al primăverii, parcă tot pământul şi cerul fermentau ca să iese peste tot culori şi lumină, culorile amplificate de lumină şi lumina de culori.

La un moment dat, când arhitectul Ardeleanu înce. puse să se obişnuiască cu această mare armonie în care fata subţire şi albastră din faţa lui se integra tot aşa de bine ca şi copiii ce se jucau pe stradă, toată beatitudi­nea Iui se sfârşi într'un mod cu totul neaşteptat: tâ­năra domnişoară se opri, deschise o portiţă de grilaj de fier şi intră într'o curte la fel de înflorită ca şi ce. lelalte, spre o vilă care era şi ea albă şi graţioasă ca toate cele din cartier. Strada Florilor No. 9 bis era scris pe tăbliţă.

Nu ne vom ocupa de starea sufletească, a eroului nostru, după acest incident. Vom menţiona doar că, trezit din plăcuta toropeală, s'a întors să-l găsească pe Lucian, cu remuşcări în suflet pentru „neseriozitatea" de care dăduse dovadă, dar Lucian nu mai era acolo — unde aşteptase mai bine de un ceas.

Toate lucrurile s'ar fi oprit aici, dacă a doua zi, Du­minecă dimineaţa, arhitectul Ardeleanu n'ar fi încer­cat să-şi ispăşească greşeala din ajun, invitându-I pe prietenul Iui pentru aceeaşi oră în aceeaşi cafenea. In ziua precedentă fusese reţinut de nişte „afaceri ur­gente" minţi, ca să nu se blameze, în biletul pe care-l lăsase la gazdă.

un punct de vedere al lor asupra vieţii altora şi după cum lucrurile se întâmplă cum le văd sau altfel, le soco­tesc normale sau anormale.

însfârşit, prin ce se deosebea eroul nostru de lumea din oraş, e greu de spus. Fiindcă, după cum vărul lui, Petru, ştia prea bine, şi după cum ştim şi noi, fiindcă e eroul nostru, această atât de neinteresanta Stella, fu­sese, ea însăşi, motivul pierzării lui.

Şi iată cum se întâmplase: Cu opt ani în urmă, pe când Alexandru isprăvise fa­

cultatea şi începuse să se lanseze, mergea, într'o Sâm­bătă dimineaţa, să-şi întâlnească un prieten la o cafe­nea din centru. Era o zi de primăvară, cu lumină ar­gintie, uşoară şi cu o boare de vânt care legăna uşor frunzele copacilor din grădini, draperiile de mărgele de lemn delà uşile frizerilor şi colţurile feţelor de masă scoase pe stradă în faţa restaurantelor. Totul era mol­com, tandru şi se petrecea pe amănunte. Iar,primăvara, se pare că şi sufletul se sensibilizează şi receptează lu­crurile foarte mici, care numai delà înălţimea pisici­lor şi căţeilor par evenimente: un zbor de pasăre, o mişcare înceată de umbre.

După toate probabilităţile, deci, şi eroul nostru era oarecum dominat de uşoara vrajă a începutului de April. Trecând prin faţa catedralei catolice, îi fu atrasă atenţia de ceva neobişnuit ce se petrecea pe acolo. Acel ceva neobişnuit, văzu în momentul următor, era o tâ­nără fată care cobora treptele. O fată înaltă şi subţire îmbrăcată în ceva ce avea culoarea cerului luminos din ziua aceea. Şi era atât de subţire şi se unduia în mers, parcă o legăna şi pe ea vântul. Se potrivea atât de bine cu tot ce se întâmpla în jurul ei — simţi tânărul domn, încât o privi cu plăcere.

Fata trecu pe lângă el fără să pară că l-a văzut — şi i-o luă înainte. Arhitectul Ardeleanu, îşi aduse a-minte dintr'odată că prietenul lui, Lucian, pe care tre­buia să-l întâlnească la cafenea, era, în definitiv, un om destul de plicticos. Mai ales într'o zi ca asta. Fiind­că Lucian, tânăr inginer, era atât de absorbit de mese­ria lui şi rezolvase oarecum problema „perpetuum-mo-bile" - lui cu propriul său créer şi cu propria sa gură, încât era în stare să gândească şi să vorbească douăzeci şi patru de ore în şir, fără să mai lase pe altcineva să plaseze un cuvânt. Pe de altă parte mai avea un tic, o ortografie specială sonoră, tot monologul lui intermina­bil era refrénât până Iá obsesie de un fel de sgomot care constă în a-şi trage nasul, ca un om care n'are batistă, acolo unde virgula sau punctul cereau o mică pauză.

Iar ceeace vorbea era bineînţeles în legătură cu me­seria lui. Mai mult încă, Lucian, bolnav de inteligenţă .— după părerea Iui însuşi, chiar — ajunsese să lege in­gineria cu filozofia, dând naştere la ceva ce el numea „Filozofia tehnicei". In fine, un om extrem de intere­sant, care lui Alexandru Ardeleanu îi folosea uneori, fiindcă multe din lucrurile spuse de Lucian erau juste, şi de aceea îi dăduse întâlnirea pentru dimineaţa asta.

Probabil, bărbaţii ar fi mult mai inteligenţi, dacă n'ar

A doua zi deci, Duminecă là amiază, pe când tre­cea prin faţa catedralei catolice, şi se gândea tocmai cum are să realizeze ultima lui comandă, ( o vilă a unei foste profesoare de matematică, ieşită la pensie care pretindea ca toată casa să-i fie „simetrică") un lucru ciudat îl scoase din gândurile lui. Acest lucru ciudat era fata din ajun, care, printre lumea multă care asis­tase Ia Serviciul Divin, cobora singură treptele, de da­ta asta îmbrăcată în ceva de culoarea frunzelor proas­pete. O lăsă să treacă înainte şi, după cum părea, mer­gea şi de data asta spre casă. „Ar fi interesant să se repete ce a fost ieri" gândi tânărul domn. Şi, amuzat de gândul că Lucian va aştepta iarăşi, — gând ce bine înţeles era de inspiraţie diabolică, dat fiindcă Alexan­dru Ardeleanu ştia să fie un prieten loial — merse şi de data asta în urma fetei conducând.o până acasă. Nici de data asta nu părea să fi fost remarcat, doar o fetiţă care în ajun căzuse cu trotineta şi pe care Ale­xandru o ajutase să se ridice, îl privi zâmbindu.i com­plice.

De a doua zi, lucrurile însă reintrară în normal. Ale­xandru era iar ocupat, cu rezolvirea acelei case „sime­trice" — o rezolvire în care să împace ideile lui de ar­hitectură cu ţicneala cucoanei — iar Lucian era, pen­tru întâia dată în lunga lor prietenie, supărat. Tot pen­tru întâia dată în cariera lui, însă, era şi eroul nostru oarecum cuprins de anumite gânduri foarte neobişnui­te şi foarte pretenţioase chiar, şi anume asupra „fără-derostului vieţii". Simţea că îi lipseşte ceva şi nu ştia ce. La dragoste bine înţeles nu se gândea (Ia acest lu­cru se gândesc numai femeile când simt că le lipseşte ceva, chior dacă ceeace le lipseşte pentru moment ar fi altceva decât dragostea). Pe fata din strada Florilor o uitase. Celelalte femei, — o legătură cu oarecare Ilonca, dansatoare la Motanul Roşu — un proect de căsătorie cu o fată grăsuţă şi cu pistrui, teribil de veselă şi foar­te pricepută în gospodărie, după opinia mătuşe-sii care proectase căsătoria, — nu, femeile nu-1 prea interesau, în orice caz nu-i lipseau.

Dispoziţia proastă continua, însă, să persiste. înce­pură apoi căldurile verii. Toată lumea părea agitată şi preocupată de câte ceva, studenţii cu toate că erau în toiul examenelor împânzeau grădina botanică, doi câte doi în fiecare boschet, cu câte un curs lângă ei — nu­mai eroul nostru nu-şi găsea nici un rost. Noua lui co­mandă, vila care începea să se ridice, îl plictisea ca nici o altă lucrare. Din ciudă, o făcuse chiar cu umor —• fiecare fereastră avea câte două capete de îngeraşi, iar uşile, pentru simetrie, urmau să. fie toate duble având în mijloc câte un stâlp de lemn pe care se închideau una din dreapta cealaltă din stânga.

Dintr'o simplă întâmplare, pe când se afla în acea dispoziţie ciudată de care vorbisem, tânărul domn, trecând într'o zi printr'o piaţă din centru, văzu, de departe, o figură cunoscută cu altcineva tot cunoscut. Figura cunoscută era vărul lui, Petru Găina, veşnicul student, iar fata pe care o însoţea era domnişoara din strada Florilor. Vărul Iui purta un ciudat costum ca al saşilor când plecau Dumineca în excursie, cu pantaloni scurţi şi soioşi şi cu un pull-over ponosit. Se vede că ultimele lui haine negre au ajuns la muntele de pie­

tate, gândi Alexandru, foarte mirat de acea apariţie neaşteptată.

Fu informat, o oră mai târziu — Petru Găina trecu pe lângă el cu un ,,salut! La cafenea la Ghiţă !" — repede, ca să nu se oprească şi să nu fie nevoe să.i prezinte fata (căreia probabil îi făcea curte şi se temea de concurenţa frumosului vâr, gândi Alexandru, care ştia, din alte daţi, părerile vărului său despre el). In ziua aceea, pentru întâia dată, privirile fetei se opriră asupra lui. Şi pentru întâia dată ii văzu faţa bine. Era brună, un cap mic, cu trăsături regulate, cu părul piep. tănat ca al madonelor şi cu oarecare maliţiozitate în ochi.

O oră mai târziu, după ce aşteptase la cafeneaua lui Ghiţă, mai nerăbdător decât ar fi fost normal, Petru Găina sosi şi îi spuse tot : Da, era adevărat, părinţii nu-i mai trimiteau nici un ban, de când îl tot întreţi­neau pe la şcoli putea să ajungă ministru, dacă ar fi fost ceva de capul Iui, spuneau ei. Idioţii lui de elevi pe care.i medita rămăseseră repetenţi, iar el, Petru, trăgea pe dracu de coadă. In plus îi mai căzuse şi fata asta pe cap, o tânără demozelă din Sibiu, candidată la măritiş, oare stătea acum la Cluj la mătuşa ei, fiindcă, îşi închi­puiau părinţii ei probabil că aici fiind un oraş univer­sitar poate face o partidă mai bună decât la Sibiu. Hai. nele negre, Petru le mai avea, dar le ţinea pentru când o întâlnea. Fiindcă o întâlnea rar; fata era încrezută şi mofturoasă. De dimineaţă, o întâlnise din întâmplare. I-a explicat că a fost la arena de sport să se antreneze pentru concursurile sportive ale studenţimii, de fine de an. Fetei îi plăceau sportivii, vorbea cu multă admiraţie de unul Karl delà Sibiu campion de sky, dar el Petru Găina va şti să-l facă praf pe Karl, cu inteligenţa lui. Toată problema se punea, de unde să câştige bani, fiind­că peste două săptămâni fata pleca la staţiunea bal. neară G... şi trebuia să meargă şi el acolo, altfel „nu mai făcea nici o ispravă".

— Ce zici de fata mea ? îşi consultă vărul. ,,Am văzut eu cum te-a privit. Dacă mi-o sufli şi pe asta eşti mort... pământ, pentru mine. Ai înţeles?".

— Drăguţă, mormăi Alexandru. — Dracu! protestă Petru. Misterul personificat. Ai

spune că nici nu se poate ţine pe picioare de fragilă ce e. Un copil pe care trebue să-l protejezi necontenit, că-1 mănâncă „bau". Şi totuşi, vezi mă, vere, femeile astea care seamănă cu nişte porumbiţe sau cu nişte trestii, sunt mai puţin vrednice de protecţia unui bărbat de cât acelea sub paşii cărora dudue strada.

Sunt desigur blande şi graţioase ca pisicile, dar viclene şi egoiste de nu mai pot. Iar în sufletul lor... îngheţ, neant. Adică ce să mai vorbim de suflet la o femeie. Asta, Stella, sunt sigur că nu face decât să-şi cultive fragilitatea, să se uite în oglindă când plânge, când râde, să vadă în ce fel îi stă mai bine : să plângă sau să râdă. Să vadă cum trebue să-şi facă ochii mai nevino­vaţi... şi gura mică, mică — şi asta-i tot. Dacă-i spui că asta nu-i o viaţă, izbucneşte în râs, nu fiindcă i se pare caraghios ce-i spui, ci pentrucă are dinţi albi şi râsul cristalin. Iar noi, mă, ne tâmpim... ne tâmpim, şi deve­nim din ce în ce mai inteligenţi şi o vedem deodată că se întristează şi priveşte undeva departe, dar nu pen. truca ar fi înţeles ceva, ci pentrucă, într'o anumită lu­mină, care tocmai cădea în locul unde era, ştie că îi stă bine să fie tristă şi să privească departe.

Dobitocii cad în cursă. Dar ăia deştepţi ca mine îşi dau seama de realitate. Şi totuşi „lumea zice că sunt beat, dar eu sunt amorezat" fredona, ca încheere Petru Găina, mai cerând un şpriţ, Ia socoteala vărului său bineînţeles.

Bietul Petru Găina. Dacă ar fi ştiut că, peste cele două săptămâni, cel ce va pleca la G. nu va fi el, ci vă. rul său Alexandru. Da, Alexandru Ardeleanu se hotărî să se odihnească şi el un pic, şi staţiunea G. cu liniştea ei, cu aerul ei de munte, era locul oel mai nimerit.

Iar, de aici încep toate. Fiecare dragoste începe într'un fel, fiindcă fiecare

lucru trebue să înceapă într'un fel. Dacă stai să te gân. deşti şi te fereşti să te păcăleşti singur, trebue să recu­noşti că nici în cazul D-tale, cum aproape nici odată nu se întâmplă, dragostea n'a venit ca un fulger sau ca un cataclism. După aceea oamenii uită. Ei spun lucruri care numai bine hrănesc imaginaţia şcolăriţelor şi le fac să viseze cai verzi pe pereţi. Aşa de exemplu, „de când am văzut-o întâia dată, s'a făcut o lumină în mine şi am simţit că este Ea". Ei bine, nu... Marea dragoste, aceea care pecetlueşte o viaţă, începe ca un cancer, a-dică nici n'o simţi. Când a început să te doară şi vrei să vezi ce se mai întâmplă şi pe acolo, nu mai e nimic de făcut.

Pe de altă parte, pe o femie e greu până s'o iei în serios. Dar când începi s'o iei în serios, icu cât e mai ne. serioasă cu atât îţi pune mai multe probleme. Femeile şi bărbaţii ar trebui să fie un ins de un al treilea sex ca să-i înţeleagă. Intre ei, nu e nici o putinţă de a se în­ţelege. Un bărbat, judecă femeia după el, îi dă deci toa­te însuşirile lui. De aceea femeile sunt mai interesante decât bărbaţii, fiindcă sunt create de ei. Bărbaţii, trebue să se mulţumească cu ceeace spun femeile despre ei şi asta e în cel mai bun caz „are mister", sau „e foar­te dulce, mânca-l-ar mama", iar în cel mai rău, după cum ştiţi şi Dv. „mi-a distrus sufletul, mizerabilul".

Sunt şi femei cu inteligenţă bărbătească. Pe acelea, bărbaţii ue înţeleg mai uşor, şi )sf ârşesc prin a nu se mai ocupa de ele, fiindcă nu le aduc nici o problebă nouă.

Stella, după cum pretinde şi filozoful nostru oficial, Petru Găina, era „un fel de pisică îmbătată de propriul ei tors".

Alexandru Ardeleanu o întâlni, bineînţeles, în staţiu­nea G... şi chiar în dimineaţa următoare sosirii lui. Stă­tea în parc şi citea o carte, iar, pentru complectarea decorului, era îmbrăcată într'un costum tirolez.

Când trecu Alexandru, îşi ridică ochii, la început fu­rioasă parcă pe acest om care i-a turburat liniştea, apoi îi surâse. Intrară în vorbă, foarte simplu. Da, ştia şi ea, aveau un prieten comun pe Petru Găina, ,,un băiat excepţional de inteligent" adaogă Stella cu multă con­vingere.

Vorbiră de toate. Da, se ducea în fiecare zi să se roage sfântului Anton.

— Sfântul Anton e sfântul care ajută domnişoarelor să se mărite, o tachina Alexandru.

— Ştiu, răspunse fata cu gravitate. Eu îl rugam să-mi aducă în cale un bărbat pe care să-l pot admira îndea­juns ca să-l pot iubi, ü privi în ochi, înroşinu-se uşor.

— Şi cu care să te măriţi... adaogă Alexandru. — Natural, răspunse Stella, numai asta e dragoste. Un

bărbat numai în felul acesta poate dovedi că iubeşte o femee.

Alexandru o asculta cu multă atenţie. O compara în gând cu toate femeile pe care le cunoscuse: nici una nu-i vorbise aşa de simplu, de naiv. In fond, Stella avea dreptate.

Dansatoarea Ilona poza în Mata-Hari, e a nu înţelegea nici dragostea veşnică, nici căsătoria, — doamna Preda ilustra tot ce spunea cu citate franţuzeşti şi ceeace spunea nu era atât de interesant, caşi ceeace spunea Lucian de exemplu şi nici atât de nou pentru Alexan-

(Urmare în pag. 6-a)

4 UNIVERSUL LITERAR 29 Iunie 1940

Cronica ideiloi

Valoarea totalitarismului Am avut adesea impresia că

între democraţia britanică şi democraţia americană există o strânsă rudenie, care nu se poa­te recunoaşte în comparaţia din­tre acestea două şi democraţia franceză. Evident, nu mă refer la democraţia franceză de după războiul mondial, peinitrucă s'a văsuţ, de curând, că Franţa, începând din 1920, nu a mai continuat viaţa etatică dinainte de 1914, dar, înitoamai ca Brita­nicii, întocmai ca cei de peste ocean, a subscris la o alcătuire publică incompatibilă cu sensul Marei Revoluţii din 1789. Pri­vite în perspectiva ultimilor ami, cele trei democraţii se aseamănă tot pe atât pe cât diferă, în ori­gini; şi tot ipe atât, pe cât sumt de felurite mentalităţile şi tra­diţiile acestor trei neamuri. De fapt, eroarea de aici începe. Am repetat_o şi noi, scriind : „cele trei neamuri". Pentrucă numai in cazul Franţei poate fi vorba de nieam, de naţiune, de patrie. Similitudinea public-socială pe care am remarcat-o între colec­tivitatea britanică şi poporul a. meri|can consistă în vocaţia ju­ridică de care fac dovadă atât Englezii cât şi Ainericanii: în lipsa vocaţiei etlnic-istoride. Is­toria Angliei confirmă uimitor această oonstatare: neputincios şi nul sub raportul vocaţiei is­torice, pap oral'britanic a dove­dit, în schimb, o bine cultivată vocaţie politică, dublată de um rodnic Instinct juridic. Viaţa modernă a convenit de minimmé spiritului comercial britanic ! I-a dalt ocazia să întreprindă, pe pe un tur de orizont mondial, o vastă societate pe acţiuni, cu titluri britanice sau americane. Dacă statul englez, ca şi statul american ş i , din nefericire, ca şi statul framcez de după război, au apărut mai de grabă ca so­cietăţi etatioe pe acţiuni, de cât ca naţiuni ou sans istoric, socie­tăţi mi care fiecare individ s'a considerat alcţionar, cu acţiunea la purtător — pericolul nu a fost mare nici pentru imperiul britanic nici pentru Statele U-nite americane: acestea nu a-veau decât de câştigat şi nimic de pierdut din răspândirea urnei atare înţelegeri a democraţiei. In schimb au avut totul de pier­dut: Franţa ş i celelalte ţări care adoptaseră, nemotiivat şi grăbit, un regim incompatibil cu ţinuta istorică a neamurilor europene. Apoi, nu este adevărat că ideea de libertate aparţine democra­ţiei. Dimpotrivă. Considerate

împreună, cele trei idei afirma­te de Revoluţia Francieaă, apar contradictorii. Astfel dacă ideea de libertate şi aceia de fraterni­tate pot prea bine să stea pe acelaş drapel idelogic, ideea de egalitate este însă profund in . conciliabilà eu aceia de libertate pentrucă, liberi fiind, oamenii nu se desvoltă egal, între ei existând o nativă inegalitate e-lemetiitară şi o socială inegalita­te a posibilităţilor de a evolua. Numai un regim totalitar poate egaliza posibilităţile sociale, nu unul libertin democratic. Aşa­dar, cum observase un doctrinar francez, Thierry Maulniier: ori libertate, ori egalitate, ambele împreună nu se pot admite.

Dar a intervenit o altă cauză, un alt ferment, care a agravat, in fapt, contradicţia idea ti va a principiilor democratice: evreul. Caşi americanul, evreul nu are naţionalitate. De aeeia el a fost cel dintâi care a adoptat demo­craţia şi liberalismul. Democra­ţia şi liberalismul au pus la în . demâna evreilor instrumentul politic, nesperat, care l-a ajutat să ajungă pretutindeni, la pos­turile de comandă economică. Adevăraţii beneficiari ai liber­tăţii evreii au fost, nu indivizii die diverse naţionalităţi. Criticis­mul, psihologismul, individualis­mul, liberalismul, într'un cu­vânt: mai toate „temele" eu pu­tinţă, au folosit din plin scopu­rilor economice ale cosmopoli-tisanului iudeo-anglo-american. Dacă întreaga omenire, aseme­nea democraţiilor anglo_anieri-cane, ar fi devenit o uriaşe so­cietate pe acţiuni, majoritatea, dacă nu chiar unanimitatea ac­ţiunilor, le-ar fi posedat evreii capitalişti, ajungând astfel, prin mijloace economice la stăpâni­rea politică a întregei lumi,

Să vedem însă ce este ou li­bertatea de voimţă, de care vor­beşte individualismul democra­tic. Este adevărat că democra­ţia îngădue realmente exprima­rea liberă şi eficace a voinţelor individuale? Nu credem. Într'o societate organizată etatic voin­ţele se exprimă, desigur, în sens polituc. Fiecare trebue să admi-tem că, în mijlocul colectivităţii din care facem parte, nu poiteim voi decât într'un fel politic, adi­că având în vedere modalitatea de viaţă publică, pentru prezent şi pentru viitor, a Statului şi a naţiunii.

Dacă această constatare apare ca adevărată, tot adevărată este

şi aceia că voinţa individuală, în măsura în care este o voinţă p o l i t i c ă , nu poate să fie expri­mată decât de acord cu r e a l i t a ­tea p o l i t i c ă : care este naţiunea care este comunitatea etinic-is-torică, nu individul. In măsura în oare exprima o adeziune po­litică, individul nu poate să vrea pentru dânsul, pentrucă el nu este o realitate politică dar una biologică şi psihologică. Deci sub raportul regimului politic, indi­vidualismul democratic nu sie verifică. Din două ipoteze, una este valabilă: ori voeşttl , de a-cord cu r e a l i t a t e a p o l i t i c ă — şi aceia nu eşti tu individul — ori voeşti pentru tine, şi o aseme­nea nepolitică manifestare de voimţă nu poate fi decât împo_ tniva r e a l i t ă ţ i i p o l i t i c e din oare

de MIRCEA MATEESCU

faci parte, deci împotriva nea-bului, deci împotriva Patriei ! Şi chiar aşa s'a întâmplat, după războiul niiondial, în ţările de­mocratice. Fiecare a voit „poli­tic" pentru el, deci împotriva Patriei, deci de acord cu oculta capitalismului iudeo internaţio­nal, acela care şi.a luat asu-pră-i sarcina să organizeze o-menirea prin acţiuni la purtă­tor ! Valoarea totalitarismului aici se recunoaşte. Am spune că totalitarismul eslte singurul re­gim politic posibil, de vreme ce având a se ocupa cu realitatea naţiei, organizează oentripieit voinţele individuale din punctul de vedere al guvernământului public, lăsâmdu-le realmente li­bere din punctul de vedere al activităţii strict civile.

JTíaria Altădată n e a m e s t e c a m a m â n d o i visele ş i ani i ; I n ochi i ei, îşi î n d o i a u l u m i n i l e banii . Spă la rufe, gătea , m e r g e a l a piaţă , Aducea î n coş t o t d e a u n a c â t e - o f rântură de d imineaţă . Era veselă, îi r â d e a u vorbele c a soarele Şi nu- i s t ă t e a u de d i m i n e a ţ a şi p â n ă seara picioarele.

A c u m Maria a plecat . Pare'aa* fi fost ca prin somn. . . I-a suc i t c a p u l o corc i tură de d o m n . A u i t a t de c â n d cosea, a u i t a t de c â n d avea m â i n i l e

crăpate; Maria se duce a c u m , n u m a i pe la baluri ş i pe la serate . Cântă , se 'mbată, râde, se boeşte. . . Minte câ t poate şi t o t c e n'a fost povesteş te , Are rochii , pantof i , blăni , are pălări i , Trece d e l a u n u l la altul , fură dela to ţ i bucuri i , A î n v ă ţ a t să c â n t e l a pian, ş t i e s ă dea tu turor c â t ' u n

pic de iubire... Dar n u m a i şt ie să î n g e n u n c h e c u f a ţ a spre fericire.

VIRGIL CARIANOPOL

Gântec de semănător I a u ţar ina î n p a l m ă O b l a s t ă m şi-o sărut Ş i -arunc î n ea s ă m â n ţ a S'o i a de l a 'nceput . î m i s m u l g d i n gl ie pasu l Să n u m ă s imt că-s rob, Să-mi văd crescînd s trămoşi i I n f iecare bob.

Mi-e g lasu l p l in de pulberi Şi s te le le-s prea sus . Mă înfrăţesc c u lutul , Să n u m ă ş t i u apus .

Se'ntoarce ciocîrlia I n t a i n i c u l ogor, Pe u r m a m e a s'arată U n al t semănător .

ION SOFIA MANOLESCU

S i m p l e note

Ceva despre „autonomia" operei de arta

Pinacoteca din laşi

de NINA BATALLI

I n v r e m u r i l e î n ca r i t r ă i m , c â n d m a r i l e o p e r e a r t i s t i ce s u n t a s c u n s e p e s u b p ă m â n t s au p l eca t e în refu­giu o d a t ă cu oameni i , pos ib i l i t a t ea r e v e d e r i i lor, n e a p a r e de d o m e n i u l fanteziei .

E t i m p u l să ne c e r c e t ă m m u z e e l e şi să v e d e m că şi noi a v e m comor i a-c u m u l a t e p e c a r i l e i g n o r ă m cu t o ­t u l . Tur i ş t i i r o m â n i , c a r i în s t r ă ină ­t a t e ş t iu s ă vizi teze u n m u z e u , ş t iu să r e n u n ţ e la p lăcer i t r e c ă t o a r e nu^ m a i p e n t r u a v e d e a a d e v ă r a t a a r tă , ei c a r i po t zile î n ş i r să se obosească p a r c u r g â n d k i l o m e t r i p r i n i m e n s e l e săli cu t ab lour i , în ţ a r ă n u ca t ad ixesc să v iz i teze nic i m ă c a r câ t eva p i n a c o ­teci de r ea l ă va loa r e p e ca r i le a v e m . De ce ? D i n l ipsă de î n c r e d e r e — n u c r e d e m — n e î n d o i m c 'ar a v e a v r e o v a l o a r e m a r e ope r i l e n o a s t r e .

Cronici germane

însemnările unui cetitor (II)

de Ş T E F A N B A C I U

A C U M c â t e v a l u n i , î n t r ' o î n t â i e s e ­r ie d e „ î n s e m n ă r i " , n e p r e o c u p a l e g ă ­t u r a d i n t r e l i t e r a t u r a ş i r ă s b o i u ; a f i r ­m a m a t u n c i c ă r e z u l t a t u l a c t u a l e l o r r ă s t u r n ă r i e iste d e n e p r e v ă z u t . C u t o a t e c ă n 'a t r e c u t p r e a m u l t ă v r e m e , a m v r o i s ă r e v e n i m c u o s e r i e d e p r e c i z ă r i , c a r e n i s e p a r p e c â t de a c t u a l e , p e a t â t d e a d e v ă r a t e .

F ă r ă a a v e a p r e a m u l t de p ă t i m i t d e p e u r m a r ă s b o i u l u i , l i t e r a t u r a g e r m a n ă d e a z i n 'a i e ş i t c u n i m i c d i n m a t c a î n c a r e i n t r a s e c u v r e o ş a s e - ş a p t e a n i î n u r m ă . S c r i i t o r u l g e r m a n c r e i a z ă ş i a s ­t ă z i — d o v a d ă p e n t r u a c e a s t a n e s t a u

n u m e r o a s e l e t i p ă r i t u r i c a r e n e p a r v i n . C ă r ţ i , r e v i s t e , n i m i c n u e s t e s c h i m b a t d e răsb'o iu l e a r e - ş i d e s f ă ş o a r ă t e r i b i l e l e

a r i p i , u n d e v a n u p r e a d e p a r t e î n l u m e . S p i r i t u a l i t a t e a g e r m a n ă a u n u i E r n s t W i e c h e r t , B l u m c k , G r i m m s a u C a r o s s a , d e s p r e c a r e v o m m a i s c r i e , s t ă d o v a d ă p e n t r u s p u s e l e n o a s t r e . E d r e p t c ă î n t r ' o o a r e c a r e m ă s u r ă , s 'a i m p u s a c t u a l e i l i ­t e r a t u r i u n s p i r i t mai cuminte, m a i d o ­m e s t i c , d a r p o a t e c ă t o c m a i a c e s t h o t a r î n t r e b i n e ş i r ă u , ( n o ţ i u n i r e l a t i v e ) a f ă c u t s ă s e p ă s t r e z e s l o v a t i p ă r i t ă , î n t r ' o ţ a r ă c a r e a p o r n i t u n u l d i n c e l e m a i f o r m i d a b i l e r ă z b o a i e . D i c t o n u l l a t i n „ i n ­ter a r m a s i l e n t m u s a e " a f o s t i n f i r m a t î n m a r e p a r t e , a ş a c ă l e c t o r u l o b i e c t i v s e v e d e p u s î n fia.ţa u n u i f e n o m e n d e c u l t u r ă , l a c a r e , l a d r e p t v o r b i n d , n u s'ar f i a ş t e p t a t . C e e a c e e s t e î n s ă m a i p u ţ i n î m b u c u r ă t o r , e s t e lipsa lirismului. P o a t e c ă n o i c e r e m p r e a m u l t , i n s ă u n l u c r u c a r e n e - a a t r a s d s f o a r t e m u l t e ori b ă g a r e a d e s e a m ă , a f o s t a b s e n ţ a s p i r i ­t u l u i p o e t i c , a t â t î n v o l u m e , c â t ş i î n p u b l i c a ţ i i l e p e r i o d i c e . P e n t r u î n r e g i s t r a ­r e a totală a u n u l m o m e n t c a p i t a l , c o n ­s t a t a r e a a c e a s t a e r a n e c e s a r ă . S e c ă t u i t ă d e c â n t e c , a c t u a l a l i t e r a t u r ă g e r m a n ă t r ă e ş t e i n s ă . C r o n i c i l e n o a s t r e v i i t o a r e

v o r m ă r t u r i s i a c e s t l u c r u , p r i n d ă r i d e s e a m ă a s u p r a u n o r c ă r ţ i n o u i , p e c a r e n u a m a v u t î n c ă r ă g a z u l d e a l e c e t i . O r i c u m , î n s e m n a r e a d e f a ţ ă e r a n e c e ­s a r ă p e n t r u a c o m p l e t a u n a m a i v e c h e , c a r e a v e a a e r u l u n e i n e d u m e r i r i .

P E N T R U t i n e r i i n o ş t r i p r i e t e n i ş i c o n ­f r a ţ i n e c u n o s c u ţ i , î n c r e m e n i ţ i p e c â m ­p u r i l e d e l u p t ă , c u v i n t e l e a c e s t e a v o r s ă f i e u n p r e a m i c s e m n d e p i o a s ă a d u ­c e r e a m i n t e . S u b l i m a l o r p i l d ă , n u p o a ­t e d e c â t s ă n e d u c ă c u g â n d u l la f i l e l e

lor r ă m a s e n e i s p r ă v i t e , l a u l t i m a l o r p i ­c ă t u r ă d e c e r n e a l ă î n c r e m e n i t ă p e - u n v â r f d e p e n i ţ ă . M o a r t e a , a c e s t u l t i m p o ­p a s , i - a î n f r ă ţ i t p e t o ţ i o u g l o r i a , u n p r i l e j r a r d e î n t â l n i r e c u î n g e r i i , u n p r i ­lej p e n t r u v e r i f i c a r e a c o n ş t i i n ţ e l o r ş i a

m a r i l o r l u p t e c e n e - a r p u t e a aljunige ş i p e no i !

L A F E L de a l b a i s t r u e c e r u l ş i a s t ă z i . C e r u l a c e s t a d e - o i n c o n ş t i e n t ă f r u m u ­s e ţ e , c e r u l l u i G o e t h e , a l l u i S c h i l l e r , a l t u t u r o r r o m a n t i c i l o r g e r m a n i . M ă î n ­t r e b c u m d e n 'a p ă l i t l u m i n a l u i , î n d e c u r s u l s u t e l o r d e a n i , p r i v i n d a t â t e a şi a t â t e a m a r i ş i m ă r u n t e m i z e r i i o m e ­n e ş t i . M i s e p a r e î n s ă c ă a c e s t c e r e s t e u n d a r p e c a r e D u m n e z e u î l f a c e m i c u ­l u i o m , o f ă r â m ă d e p a r a d i s p e c a r e E l n e - o m a i î n g ă d u i e . P e n t r u c ă s u n t s i g u r c ă f ă r ă c e r , R i l k e n u ş i - a r f i p u t u t s c r i e n i c i u n a d i n p o e s i i l e s a l e ş i n ' a r fi p u ­t u t p u n e p e M a l t e L a u r i d s B r i g g e s ă î n -o h e e m ă c a r u n g â n d î n c a r t e a v i s e l o r l u i . P r e z e n ţ a c e r u l u i î n l u m e , i a t ă o p a r t e a m i z e r e i n o a s t r e f e r i c i r i ; cine nu cunoaşte cerul nu ştie să viseze şi să scrie.

I a t ă d e c e f a i m o a s a „ ş c o a l ă r o m a n t i ­c ă " g e r m a n ă a r e a l i z a t c e l e m a i p u r e o p e r e , î n t r ' o l i t e r a t u r ă c a r e n i c i d e c u m n u s e p o a t e p l â n g e d e s ă r ă c i e ş i steri­l i t a t e . C u v i n t e l e „Wölkchen", „blauer Himmel", „klares Lüftchen" ş i a t â t e a a l t e l e î n c ă , a u f o s t i n t r o d u s e î n p a t r i ­m o n i u l l i m b i i g e r m a n e d e r o m a n t i c i . N u m a i d e l a e i î n c o a c e , a c e s t e c u v i n t e a u p r i m i t o r e z o n a n ţ ă p r o p r i e .

P R I N î n s u ş i t i t l u l c r o n i c e i , m ă r t u r i s i m c ă s u n t e m d o a r n i ş t e „ c e t i t o r i " , c a r e n u f a c a l t c e v a d e c â t s ă - ş i î n s e m n e z e i m p r e ­s i i l e f u g a r e . R o s t u l t u t u r o r c r o n i c i l o r n o a s t r e d i n r u b r i c a d e f a ţ ă a f o s t a c e ­l a ş i : muncă de vulgarizare, răspândi­rea unor elemente necunoscute, sau foar­te puţin cunoscute, în straturi cât mai largi. C o m b a t e m s i n g u r i , i a t ă c o n ­s t a t a r e a p e c a r e - o s c r i e m i n v â n t — ş i a s t ă z i . N i c i u n „ o f i c i a l " , n i c i u n d o m n p r o f e s o r u n i v e r s i t a r d e s p e c i a l i t a t e n u n e - a a j u t a t î n n e î n s e m n a t a n o a s t r ă t r u ­d ă , n i c i m ă c a r c u o a f i r m a ţ i e , chiar când l e - a m solicitat-o în mod expres. Ş t i m c ă ş i d e a s t ă d a t ă s c r i e m i n c h i p i n u t i l . R â n d u r i l e d e f a ţ ă n u v o r d e c â t s ă m ă r ­t u r i s e a s c ă d e s p r e o s t a r e d e l u c r u r i , c a r e e m a i m u l t d e c â t s e m n i f i c a t i v ă . D a r o r i c e a r fi, n o i n u v o m o b o s i .

N"AM î n t â l n i t n i c i o a l t ă l i t e r a t u r ă , î n c a r e t r a d u c e r i l e s ă f i e organizate a t â t d e m i n u ţ i o s , d e c o r e c t ş i d e p r o m p t , c a î n l i t e r a t u r a g e r m a n ă . D e l a c l a s i c i p â n ă i a m o d e r n i , c e i m a i d e f r u n t e r e p r e z e n ­t a n ţ i a i t u t u r o r l i t e r a t u r i l o r , f i g u r e a z ă î n a c e s t v a s t c a p i t o l . I a t ă d e c e i n t e l e c ­t u a l u l g e r m a n e s t e , de f o a r t e d e s e o r i , c u m u l t m a i c u l t d e c â t c e l r o m â n s a u c e l f r a n c e z . P r i n s i m p l u l f a p t a l a c e s t e i p r e ­z e n ţ e a c ă r ţ i i s t r ă i n e t i p ă r i t e , i s e p u n e l a î n d e m â n ă u n m i j l o c d e c u n o a ş t e r e , d e c a r e d i s p u n f o a r t e p u ţ i n e p o p o a r e . T r e ­b u i e s ă s u b l i n i e m î n aee i s t l o c , c ă t r a d u ­c e r i l e g e r m a n e n u a u r o l c o m e r c i a l , c i î n p r i m u l r â n d u n r o l d e c u l t u r ă , p u ­n â n d l a î n d e m â n a c e t i t o r u l u i , n u r e z u ­m a t e , c i r e - c r e s r i . C i n e n u c u n o a ş t e m a ­r i l e t r a d u c e r i a l e l i t e r a t u r i i g e r m a n e , n u p o a t e s ă - ş i d e a s e a m a d e c o v â r ş i t o a r e a l o r i m p o r t a n ţ ă ş i d e l o c u l d e f r u n t e p e c a r e t r a d u c e r e a t r e b u e s ' o d e ţ i n ă î n v i a ­ţ a s p i r i t u a l ă a u n u i p o p o r .

R e c i t i r e a c â t o r v a p a g i n i d i n s i cântee toarea o p e r ă a lu i A l b e r t T h i b a u d e t n e - a r e a m i n t i t d i s c u ţ i i l e p u r t a t e î n j u r u l d e f i n i ţ i e i o p e r e i mari d e a r t ă ; a c e e a c e s'ar numi 1 , e u u n t e r ­m e n l a m o d ă , a crea ţ i e i l i t e r a r e m a j o r e .

I n l e g ă t u r ă ou o p e r a lu i R a b e l a i s , cr i t i cu l f r a n c e z n o t a î n t r ' a d e v ă r a c e s t e s e m n i f i c a t i v e r â n d u r i :

„ G a r g a n t u a e t sa f a m i l l e n e s o n t p a s d e s g é a n t s , m a i s R a b e l a i s s ' a m u s e , e n d e s a c c è s

d e b o n n e h u m e u r , à l e s f a i r e p a r f o i s s e c o m ­

p o r t e r c o m m e d e s g é a n t s , s i m p l e m e n t p o u r

rire , c o m m e o n b o i t u n c o u p , e t e n l e r a ­

m e n a n t t o u t d e s u i t e a p r è s à l e u r s d i m e n ­

s i o n s n o r m a l e s "

T h i b a u d e t a v e a înitr'un f e l d r e p t a t e ; a m

c o n s t a t a t - o m a i târz iu . D a r a t â ţ i a c i t i tor i şi — m a i a l e s — a t â ţ i a cr i t i c i şi i s t o r i c i l i ­terar i se o p r i s e r ă a s u p r a o p e r e i lu i R a b e l a i s ; d e c e n u o b s e r v a s e o a r e n i m e n i j o c u r i l e d e fimă inte laatual i ta i te a l e a u t o r u l u i lu i G a r ­g a n t u a ?

N u e s t e o a r e aceasita o d o v a d ă î n p l u s *ă l i t eratur i i îi r ă m â n c o m p l e t s t r e i n e n o ţ i u n i l e , a t â t d e d e s f o l o s i t e î n j u d e c a r e a u n e i creaţ i i , d e : v e r o s i m i l , rea l , m o t i v a t , ş. a.?

O b s e r v a ţ i a l u i T h i b a u d e t n u e s t e m e n i t ă d e s i g u r să „ s â c â e " d i n n o u cr i t ica l i t e r a r ă p u n â n d u - i î n d i s c u ţ i e m e t o d e l e ş i c r i t e r i i l e d e j u d e c a t ă . D i m p o t r i v ă e a p o a t e fi c o n s i ­

d e r a t ă d r e p t u n a r g u m e n t î n p l u s î n f a v o a ­r e a a c e e a c e s'ar p u t e a n u m i „ a u t o n o m i a " m a r i l o r creaţ i i ar t i s t i ce , î n s e n s u l u n e i i n ­d e p e n d e n ţ e t o t a l e d e c o n t i n g e n ţ e l e r e a l i t ă ţ i i .

D i n a u t o n o m i a u n e i crea ţ i i d e c u r g e u n „ m e c a n i s m " s p e c i a l a l v i e ţ i i , p r o p r i u ace lea o p e r e ; iar î n f a ţ a p r o b l e m e l o r p u s e d e v i a ţ ă a p a r e o logică n o u ă , a e r o i l o r . D e a i c i c o n ­c l u z i a că s i n g u r a o b l i g a ţ i e a scr iatorului m a r e e s t e a m e n ţ i n e c o n t i n u u t e n s i u n e a n e ­c e s a r ă v i e ţ i i cărţ i i s a l e şi d e a r e z o l v a t o a t e

de OOSTLN I. MURGESCU

p r o b l e m e l e p r i n p r i z m a p r i n c i p i i l o r s a l e l o ­g i c e ; c a r e p r i n c i p i i d e l o g i c ă p o a t e să f ie f o a r t e i l o g i c e î n r a p o r t c u c r i t e r i i l e ş t i i n ţ i ­f i c e a l e l e g i l o r gând ir i i . „ L o g i c a " u n e i o p e r e p o a t e d e c i s ă f i e „ logica ' ' n e b u n i l o r , a d e z e ­c h i l i b r a ţ i l o r ; a c e a s t a n u i n t e r e s e a z ă .

T o t i n t e r e s u l p o a r t ă a s u p r a a t m o s f e r e i şi a î n l ă n ţ u i r i i j u d e c ă ţ i l o r , î n c a d r u l a c e s t u i ^c l i ­m a t " d e g â n d i r e şi m a n i f e s t a r e , c a r e t r e b u e să f ie a t â t d e p u t e r n i c e î n c â t n i c i - o o l ipă r a ­ţ i u n e a şi s u f l e t u l c i t i t o r u l u i s ă n u s c a p e d in aioest sistem p e n t r u a s e r e t r a g e î n c o n d i ţ i a n o r m a l ă d e v i a ţ ă , d i n m i j l o c u l c ă r e i a o p e r a

a r fi p r i v i t ă „ d i n a fară" , cu r a ţ i o n a m e n t e l e n o a s t r e ad ică .

A c e a s t a ar fi d e s i g u r u n u l d i n e s e n ţ i a ­l e l e c a r a c t e r e a l e a u t o n o m i e i opere i d e artă , a u t o n o m i e r e a l i z a t ă d e p l i n n u m a i în c â t e v a crea ţ i i .

D e a l t fe l , „ l u m e a " a c e a s t a n o u ă , g u v e r ­n a t ă d e l e g i l e e i mecanice şi i n t e l e c t u a l e , v i n e

s ă d i s t r u g ă o a r e c u m i n t e n s i t a t e a u n e i a n u ­m i t e trăir i a d o p t a t ă d r e p t u n i c c r i t e r i u a l j u d e c ă ţ i l o r cr i t i ce .

„ L u m e a " u n e i creaţ i i e s t e d e s c o p e r i r e a p e v a r e a u t o r u l o o f e r ă c i t i tor i lor ; e s t e orizon­tul n o u c e s e o f e r ă a c e s t o r a şi o a r e c o n s t i t u e î n a c e l a ş t i m p u n u l d i n p r i n c i p a l e l e cr i ter i i d e i e r a r h i z a r e a o p e r e l o r a r t i s t i c e .

!) A l b e r t T h i b a u d e t : R é f l e x i o n s s u r la l i t ­t é r a t u r e . G a l l i m a r d - P a r i s . 1938. p a g . 173.

I S u s p e c t ă m or ig ina le le de copii. C h i a r cei o a r e c u m in i ţ i a ţ i î n a r t ă , duipă v iz i t a rea u n e i săli de t a b l o u r i b u n e c a r i l e -au p l ăcu t , p l e a c ă cu r e ­g r e t u l de a n u fi o r igna le . D a r dece copii ! A v e m or ig ina le ! Şi încă b u n e .

P inaco t eca din Iaşi , p e c a r e p u ţ i n i o cunosc , a r e o p e r e de m a r i m a e ş t r i . „ C u p a lui Lo th" , pe care-o r e p r o d u ­cem es te u n El Greco a u t e n t i c . E u n a din luc ră r i l e r e p r e z e n t a t i v e p e n t r u m a n i e r a p i c to ru lu i . F i g u r a d in p r i ­m u l p l a n —• a lung i t ă , spec t r a l ă , ca şi f emeea din u l t i m u l p l an — culoa­rea, a t â t de ca rac t e r i s t i că aces tu i b i ­z a n t i n n a t u r a l i z a t î n S p a n i a — i r e ­ală, s idefie cu re f l exe a lba s t r e ; i a r m e m b r e l e a lung i t e . E v ă d i t ă t e n d i n ­ţa lu i El G r e c o s p r e d e m a t e r i a l i z a r e — sp re sp i r i tua l , a t â t a f igur i lor cât şi a t r u p u r i l o r .

Cunoscă tor i i aces tu i a r t i s t îşi v o r da s e a m a că n ' a u deaface cu o copie m a e s t r u r eda t ă , ci cu u n El Greco o-r i g i n a l — - c a r e s tă m o d e s t î n t r ' u n colţ al p inacotec i i , r a r viz i ta t . Aceeaş i 'pi­naco tecă p o s e d ă u n V a n D y c k „Sfân­t a F a m i l i e " . Ace laş subiect , aceeaş compoz i ţ i e se găseş te la Viena şi a fost e v a l u a t ă la o s u m ă fan tas t ică .

Or ig ina lu l de la V i e n a e o o p e r ă d e t i n e r e ţ e a a r t i s t u l u i . F e c i o a r a a r e o exp re s i e m a t u r ă , aşa c u m n 'o g ă s i m in nici o operă . Fec ioa ra Mar ia , pen­t r u o r i ce c r e a t o r , e i m a g i n a t ă s u b în­fă ţ i şa rea u n e i femei t i ne re , p r o a s p e ­te . I n or ig ina lu l d i n Viena p a r e o fe ­m e e c a r e a t r e c u t de t i n e r e ţ e . A r t i s ­t u l şba d a t s e a m a de aceas tă g reşea lă şi a r e l u a t sub iec tu l , e r e i n d or ig ina­lul d in Iaşi , c a r e n e r e p r e z i n t ă o Sf. Fec ioa ră c u p r u n c u l , de toa t ă f ru­m u s e ţ e a .

L in i i le m a r i a l e compozi ţ ie i s u n t p ă s t r a t e cu mic i modi f ică r i d e d e t a ­l iu şi d e n u a n ţ e . Or ig ina lu l d in Iaş i e m u l t m a i v iu , m a i t â n ă r c h i a r ca e x p r e s i e gene ra l ă . Or ig ina lu l d in V i ­ena e m a i ş te r s . N u aces tea s u n t s in­g u r e l e ope re m a r i d i n p inaco tecă . Vom r e v e n i a s u p r a o r ig ina le lo r în

m ă s u r a în care n u va m a i fi nicio în­doială a s u p r a a u t e n t i c i t ă ţ i i lor.

M u l ţ i se v o r î n t r e b a de u n d e a r e P inaco teca d in Iaşi o p e r e de o va ­l o a r e şi de s u m e aşa d e m a r i ? Oper i l e P inaco tec i i au fost d ă r u i t e de boer i i m o l d o v e n i car i p l e c a u în s t r ă i n ă t a t e c u p u n g a p l ină d e a u r şi l e p l ă t e a u g r e u . C â n d s'a în f i in ţa t P inaco teca , aceş t i boier i , do rn ic i de r i d i ca r ea c u l t u r a l ă a ţ ă r i i lor, a u d o n a t c e - a u a v u t m a i d e p re ţ .

N u m e l e ce lor ce a u d o n a t coincide cu al ace lor m o l d o v e n i car i a u în­s e m n a t t o t u l î n c u l t u r a noas t r ă .

P a t r i a r h a l u l Iaşi , cu gloria-i t r e c u ­tă , p a r e d in ce î n ce m a i m u l t u i t a t . Şi to tuş i r ă m â n e ce l m a i p i to resc o r a ş a l n o s t r u cu toa t ă i m p r e s i a de des ­c o m p u n e r e ce ţ i-o dă uneor i . V e c h e a

Gântec de tini şt e Glasul nădejdi lor ta l e d e - a c u m Lasă- l să c â n t e , lasă-1 să str ige! Poa te cândva ce ta tea de f u m O să-i c a u t e f loarea'n roşii verige.. .

Glasul nădejdi lor ta l e de ieri S tă răs t ign i t într 'o fap tă de azi, — C u m pe o cruce, î n cuib d e dureri, Pasărea care sbura pes te brazi.

Iartă-mă, iar tă -mă, l in iş tea m e a , Că t e - a m svârl i t î n dorinţi , ca 'n ape ! La c ă p ă t â i — e n i g m a t i c ă s tea , Moartea vegh iază viul , aproape.

Prihde-ţ i de m o a r t e m â i n i l e reci ! S t e a u a t e urcă 'n m ă r i de lumini . Lasă-ţ i în arbori orbite le seci, Ca să n'ai, î n deşert , p ă m â n t e ş t i rădăc in i !

Ş T E F A N S T A N E S C T J

ŞTEFAN DLMITRESCC Casa bătrânească EL GRECO ~" - Cupa lui Loth

capi ta lă a Moldovei p o a t e fi v i z i t a t ă ca m u l t e a l t e o raşe d e a r t ă d in a p u s , f ă ră a- ţ i p r i c inu i v r eo dezi luzie . El a r e p u t e r e a de r e ţ i n e r e şi î n c â n t a r e a a r t e i . Câ ţ iva o a m e n i d e gust , fii a i Moldove i se o c u p ă cu o văd i t ă cu ­n o a ş t e r e de m u z e e l e lor. P inaco teca d i n Iaşi se r eo rgan izează în s ensu l exc luder i i u n o r o p e r e de va loa r e î n -doelnică şi r id ica rea p r i n a r a n j a ­m e n t şi g a r a n ţ i e ş t i inţ i f ică a a d e v ă ­r a t e lo r va lor i .

Un î ncepu t d e o r g a n i z a r e ideală se v e d e m a i a les în săli le p i c to r i l o r ro ­m â n i din veacu l t r ecu t , în spec ia l în sala p i c to ru lu i Cons t an t i n S tah i , în care resp i r i o a tmos fe r ă d e a u t e n t i c r o m â n i s m , în mot iv , c u m şi în t r a ­tare . A s u p r a aces tu i p i c to r şi a a l t o r a v o m reven i .

P inaco t eca d i n Iaş i t r e b u e v iz i t a tă şi cunoscu tă b ine .

E u n t e z a u r al ţăr i i noa s t r e cu c a r e ne p u t e m m â n d r i .

29 Iunie »940 UNIVERSUL LITERAR

Î n t r ' o zi se f o r m a r ă n o u i p l u t o a n e d e i n s t r u c ţ i e şi p ă ­r ă s i r ă m Cuadra în o r d i n e a vech ime i .

F u r ă m lă sa ţ i să n e g r u p ă m p e s impa t i i , căci m u l ţ i l eg ionar i s t r ă in i n u p r e a .ştiau span io la şi t r e b u i a u să se a ju t e u n u l p e a l t u l în p r i v i n ţ a vorbi r i i .

E n r i q u e Soler , J o s é M o r e n o ş i c u m i n e ne ţ i n e m scai unu l de a l tu l . N u n e d e s p ă r ţ i n i m e n i . Chiar î n n o u a b a r a c ă d o r m i t o r a v u r ă m p a t u r i l e vec ine .

C â n d f u r ă m ech ipa ţ i din nou, t r e c u ţ i pe l a duş , raş i , p i e p t ă n a ţ i , fe rchezui ţ i , n u n e m a i r e c u n o s c u r ă m . E r a m chipeş i a c u m a .

î m i a j u s t a m u n fir de m u s t ă c i o a r ă sub ţ i r e , „oa ţă" , ca vede t e l e mascu l i ne delà Ho l lywood şi-mi t r â n t i s e m capela c u c iucu re roşu p e o s p r â n c e a n ă , a ş t e p t â n d cu n e r ă b d a r e să m ă duc la d a n c i n g - u l d in P o b i a d o , s'o d a u ga ta p e Mer­cedes. U n i f o r m a b ine c ro i tă m ă p r i n d e a m a i b ine decâ t h a i n e l e civile. Cel p u ţ i n aşa m i se p ă r e a .

Şeful n o s t r u d i rec t e ra s e r g e n t u l i n s t r u c t o r E s t e b a n La fa rga , — u n f rancez b lond , l u m o s , cu p ă r u l o n d u l a t , c u ocru de u n a l b a s t r u i n t e n s şi i a ţ a roza , copi lă roasa . P u r t a p e m â n e c ă t re i ga loane de r ăn i t , i a r p e p i e p t agă­ţ ă to r i p e n t r u v reo ş a p t e decora ţ i i .

— Mi se p a r e că p r i n t r e voi se a f lă u n r o m â n ? î n t r e b ă . —• E u s u n t ! Şi m a p r e z e n t a i cu f o r m u l a r e g l e m e n t a r ă . — Ş t u sa joci t ab le? — D e s i g u r ! — B r a v o ! Eş t i o m u l m e u ! Să pof teş t i d i s e a r ă să- ţ i t r ag

o b á t a e c a l a ы J.:.-— C u n o a ş t e ţ i Bră i la , m i s a rgen to? — T e cred!... U n a n î nche i a t a m co l inda t toa te o raşe le

din K o m a n i a d u p ă o m u i e r e . Ea mi -a m â n c a t su f le tu l şi m a făcut să a j u n g pe-a icea .

A i u r i s i t u l j u c a t ab l e t o a r t e b ine . Ş t ia t oa t e n u m i r i l e z a i U i b o r pe uurceşie şi t oa te g l u m e l e care se iac aa joc, — ia r p e d e a s u p r a , n u se s u p ă r a c â n d p i e r d e a ş i c â n d îi ,,fă­c e a m r â c ă " .

Viaţa la c a m p a m e n t d e v e n i p l ă c u t ă . P l e c a m la i n s t r u c ţ i e des tu l a e t â r z iu . R e v e n e a m la

p r â n z p e n t r u m a s ă . F ă c e a m d o u ă o r e d e s ies tă . Apoi , i a răş i , i n s t r u c ţ i e s a u

teor ie . M â n u i r i l e d e a r m ă e r a u u ş o a r e şi p u ţ i n e . T r e b u i a u însă

e x e c u t a t e fă ră g r e ş . N L C Î t eor ia n u e r a compl ica tă . î n v ă ţ a m că l e g i o n a r u l es te

o f i in ţă a p a r t e , c a r e dispreţueş- te t o tu l in a t a r a ae l eg iune ; ca el t r e b u i e să l u p t e ş i să m o a r ă i a r ă şovă i r e ; că a r e în­d a t o r i r e a să s a r ă in a j u t o r u l c a m a r a d u l u i ca re l -a r c h e m a p r i n s t r i g a t u l : „A mi, la Legion!", — „la m i n e , l eg iunea ! " ch i a r daca cel care-1 c h e a m ă n u a r avea d r e p t a t e ; că n u r ecunoaş t e a l ţ i şefi decâ t p e cei de là l eg iune ; ca a r e în ­d a t o r i r e a să m e a r g ă cu m ă r e ţ i e ş i e l egan ţă , — con soltura y aire; că n u - ş i va p ă r ă s i n i c ioda tă un c a m a r a d r ăn i t în l up t a , ch ia r cte-ar fi să cada a lă tur i . . .

Gr i ja n o a s t r ă de căpe t en i e e ra c u r ă ţ e n i a veş tmin t e lo r , a t r u p u l u i şi a a r m e l o r .

De-a le m e l e se ocupa M o r e n o . I n s ch imb . îi cedam, l a p r ânz şi seara , p o r ţ i a m e a d e v in ş i - i c u m p ă r a m cele de . t r ebu in ţa p e n t r u toa le tă : s ă p u n , l a m a de ras , p r a l u r i a e d in ţ i , p e n a ça, ţ m c v a i s p e n t r u aiDit pantof i i d e p â n z ă , cea­ră p e n u u cuxelăr ie , ş m i r g h e l p e n t r u a r m e .

Va lenc ianu l nu-ş i o p r e a d in soldă nicio lăscae . T r i m e t e a toţ i b ă n u ţ i i lui , n e v e s t e i şi copii lor , aşa c u m le făgădu ise la p l e c a r e .

11 a j u t a m cu d r a g ă i n imă . B a n i a v e a m m a i m u l ţ i decâ t îmi t r e b u i a u , î n p o i i d a v iz i te lor t o t m a i de se la Pob i ado , m t o v ă r ă ş i a lu i . t o r i q u e Soler , c a r e începea să se cam t ragă s p r e b ă u t u r ă .

D e a l t m i n t e r i , c ine n u bea la l eg iune? So lda e ra m a r e , v i n u l la Suministro costa cincizeci de

centimes l i t ru l cu s t ic lă cu tot , iar ca să n u fii socoti t b e a t s e cerea să p o ţ i ven i la ape l î n p a t r u l a b e ş i s ă bâ lbâ i „ P r e z e n t ! " la a u z u l n u m e l u i .

B u n i i ochi tor i p r i m e a u ca p r e m i i s t ic le d e coniac; la p r â n z şi la cină se da v i n ; la s ă r b ă t o r i ş i l a z i le m a r i se făceau „mese l e g i o n a r e " când se s e r v e a u două t r e i t e lu r i de vin, la d iscre ţ ie .

F ă r ă să v re i , t e p o m e n e a i î n d r ă g i n d p a h a r u l . Beai p e n t r u c ă avea i ban i de pr isos , p e n t r u c ă t e p l ic t i ­

seai , p e n t r u c ă voia i să u i ţ i u n d e te afli, p e n t r u c ă te f ră­m â n t a u d o r u r i şi r e g r e t e , d a r ma i a les bea i p e n t r u c ă ş i cei la l ţ i beau .

L a c a n t i n e se g ă s e a u v i n u r i î n funda t e , r a c h i u r i de tot soiul , i i cheo ru r i i r a n ţ u z e ş t i de m a r c ă şi coniacur i f ine. l a r ia Suminisiro, — ca re e r a u n fel d e c e n t r u de a p r o v i z i o ­n a r e , — se af lau zeci d e v e d r e ide v in n e g r u , g ros şi t a r e , c a r e a r d e a p e m a ţ e ca v i t r io lu l . D in ce podgor i i p r o v e n e a , n u s e ş t ia ; •nimeni nu văzuse n i c ioda tă v r e u n po loboc s o ­s ind la Suministro, deş i se c o n s u m a u , zilnic, s u t e d e l i t r i .

Leg ionar i i n u e r a u p re t en ţ io ş i . B ă u t u r a în s ine îi i n t e ­resa m a i p u ţ i n decâ t e fec te le ei... Bea o m u l n u a t â t d i n p lăce re , ci ca să se î m b e t e .

I a r eu n u e r a m m a i b r e a z decâ t cei lal ţ i , cu s i ngu ra deo­s e b i r e că n u b e a m o t r a v ă de l à Suministro, ci v i n u r i m a i b u n e , delà can t ine , sau de l à d a n c i n g - u l u n d e M e r c e d e s ' C o n t i n u a să cân te şi u n d e e r a m socot i t u n fel de i ub i t al ei „ l eg i t im" .

I n p l u t o n u l de i n s t r u c ţ i e de s u b d i r ec ta c o m a n d ă a ser­g e n t u l u i E s t e b a n L a f a r g a se afla u n l e g i o n a r n u m i t J e a n Wal t e r , că ru ia delà î n c e p u t nu - i p l ă c u r ă ochii me i .

S u n t astfel legi a le s impa t i e i şi an t i pa t i e i c ă ro ra g r e u l e p o ţ i d e s l u ş i în ţ e l e su l .

O m u l aces t a e ra t a r e c iudat . A v e a u n t r u p d e u r a n g u ­tan , cu p ic ioa re le c r ă c ă n a t e t e r m i n a t e p r i n l abe m a r i , cu p i e p t u l vast , c u b r a ţ e l e l u n g i ş i m â i n i l e g r o a s e c u d e g e t e s c u r t e şi ungh i i l e mici , l ă t ă r e ţ e ; c h i p u i î i e r a b r u t a l , c u n a s u l cârn , ochi i mic i , f r u n t e a î n g u s t ă şi g u r a î m p o d o b i t ă cu d in ţ i co l ţuroş i , d e f iară . J u d e c â n d d u p ă în fă ţ i şa re , l -a i fi l u a t d r e p t u n pe r fec t imbec i l , b u n să f igureze î n m u ­zeul a n a t o m i c al u n e i c l imei neuro log ice .

I n pofida aces to r a p a r e n ţ e , J e a n W a l t e r e r a d e o in te l i ­g e n ţ ă deoseb i t ă . Vorbea m a i m u l t e l imbi , m â n u i a cu vioi­c iune sp i r i t u l şi i ron ia , avea to t soiul d e cunoş t in ţ e car i a l că tuesc aşa n u m i t a c u l t u r ă g e n e r a l ă . In t i m p u l l iber ci­t ea că r ţ i ser ioase , j u c a şah, s t ud i a a r a b a cu a j u t o r u l une i g r a m a t i c i p e ca re şi-o p r o c u r a s e na iba ş t ie d e u n d e . E r a u n o m ser ios , c a r e n u se î m b ă t a m a i m u l t decâ t alţ i i şi c a r e a r fi p u t u t fi u n c a m a r a d p lăcu t .

D in păca t e , îl ch inu ia un orgol iu n e m ă s u r a t , o inv id ie pros tească .

L a teor ie , p l e snea de c iudă p e n t r u c ă So le r î n v ă ţ a s e d i n p r i m a ş e d i n ţ ă „ C r e z u l l e g i o n a r u l u i " ; ,1a i n s t r u c ţ i e se pă r -pă lea p e n t r u c ă B r a u n şi L ö w e e r a u cei m a i d ibaci m â n u i ­to r i d e a r m ă ; l a t r a g e r e s p u m e g a p e n t r u c ă M o r e n o era cel ma i b u n ochi tor .

P o a t e că u r m ă r e a o m u l să facă o f rumoasă ca r i e r ă la Leg iune , să cape te a v a n s ă r i şi decoraţ i i . . . I n aces t caz, e ra o a r e c u m exp l i c ab i l ă bo lnăv ic ioasa h ipe r t ro f i e a a m o r u l u i său p r o p r i u .

D a r J e a n W a l t e r su fe rea şi d in a l t e p r i c in i . D e pi ldă , p e n t r u c ă M o r e n o p u r t a de gr i ja a r m e l o r m e l e , îl n u m e a

ba t jocor i to r o r d o n a n ţ ă . V a l e n c i a n u l n u se s u p ă r a . îş i v e ­dea d e a l e lu i , t ă c u t şi posac , ca î n to tdeauna . . . P e n t r u c ă s e r g e n t u l L a f a r g a j u c a t ab l e cu m i n e şi m ă t r a t a p r i e t e ­nos, m ă î n v i n u i a că s u n t i n t r i g a n t şi „pe r iu ţă" . . . To tu l , la aces t om, e r a p r i c i n ă d e s u p ă r a r e , ca şi c u m i s 'ar fi a d u s i n su l t e sau p a g u b e p e r s o n a l e .

Ceeace însă îl scotea d in s ă r i t e m a i p resus , e ra l egă tu r a m e a cu M e r c e d e s .

Aci , r a n a p ă r e a m a i a d â n c ă . J e a n W a l t e r care , — b ă n u -esc, — e r a d e o r ig ină m a l t e z s au a l t soi d e c o r c i t u r ă o r i ­en ta l ă , avea s l ăb ic iune la femei . N u se m u l ţ u m e a însă, ca cei lal ţ i , să le iubească şi să le p lă t ească . Voia să le cuce­rească p r i n f a r m e c u l lu i pe rsona l . In l u p a n a r e l e de là Po­biado e r a u d e s t u l e femei şi a r fi p u t u t sa-şi găsească p r i n ­t r e ele o i ub i t ă , căci îş i făcuse fa imă de o m r ă u şi i m p r e ­siona femei le s labe de înger , ga ta o r i c â n d să se ex taz i eze în fa ţa for ţe i b r u t a l e .

D a r n u ! lu i J e a n W a l t e r îi căzuse cu t r o n c Mercedes , poa te n u tocmai d i n p r i c ină că ea îl f e r m e c a s e cu deose­b i re , ci m a i m u l t d e necaz că o v e d e a cu m i n e .

, ,Merc i" îi ' în toarse spa te l e . N u p e n t r u c ă e ra v i r tuoasă ; or ice l e g i o n a r o p u t e a a v e a p e n t r u câ ţ iva duros. D a r p e n ­t r u c ă d i n p u n c t de v e d e r e s e n t i m e n t a l se socotea l ega tă d e m i n e şi î n ţ e l egea să -mi fie c redinc ioasă în felul ei, — să n u m ă în şe l e p e g ra t i s , ad ică .

J e a n W a l t e r s p u m e g a ş i -mi c ă u t a p r i c i n ă d e cea r t ă cu l u m â n a r e a . Î m i e ra însă frică să m ă b a t cu el s au m ă c a r să a j u n g la h a r ţ ă m a i m a r e .

Căci e ra o m rău . C â n d făcea d e co rvoadă la g r a j d u r i , m u ş c a s e u r e c h e a u n u i ca tâ r . A l t ă d a t ă p i s a se timp de o j u m ă t a t e de oră , î n t r e d o u i bo lovan i , t r u p u l u n u i b ie t că­ţe luş care- i făcuse m u r d ă r i e s u b pa t , uc izându-1 î n cele m a i î n g r o z i t o a r e ch inu r i .

I se p u n e a p e s e a m ă o a l t ă i sp r avă . A v e a u n p r i e t e n , u n i t a l i an , cu care se cunoş tea d i n a i n t e de L e g i u n e . Pa re - se ch ia r că se a n g a j a s e r ă î m p r e u n ă . I t a l i a n u l e ra bă i a t t a r e f r u m u ş e l , cu f a ţ a m a t ă , c u och i i n e g r i , profunzi , cu o g u r ă f r u m o s a r c u i t ă c a r e lăsa să se v a d ă n i ş t e d i n ţ i supe rb i . P e d e a s u p r a , c ân t a m i n u n a t , cu o voce m i c u ţ ă de t enor , to t soiul de canzone t e n a p o l i t a n e .

F e m e i l e d in Pobiado s e t o p e a u d e focul lu i ; ba se şi pă -r u i a u câ t eoda tă .

Aces t e succese a le i t a l i anu lu i n u p u t e a u fi pe p l acu l lui J e a n W a l t e r .

î n t r ' o seară , câ ţ iva c a m a r a z i găs i r ă p e o a l ee m a i dos­nică, u n o m scă lda t i n s â n g e . F a ţ a îi e ra or ib i l m u t i l a t ă cu o că r ămida , câ ţ iva d in ţ i s f ă r âma ţ i . Cu g reu , camaraz i i r e c u n o s c u r ă p e i ta l ian , şi-1 d u s e r ă la i n f i rmer i e .

-— Cine te-a s lu ţ i t î n fe lu l ă s ta? — N u ş t iu . — C u m n u ştii? N ' a i v ă z u t p e cel care te-a lovi t? — JNu. E r a intameric. . . şi b ă u s e m m u l t . Min ţ ea . — D a c ă n u spu i c ine te-a lovit , — îl a m e n i n ţ ă of i ţe ru l

de zi, — te t r i m i t la „ P l u t o n " p e t re izec i de zile! — N u ş t i u cine m ' a b ă t u t ! s u s ţ i n u cu î n c ă p ă ţ â n a r e i t a ­

l i anu l . — Atunc i , m a r ş la P l u t o n u l de pedeapsă , p â n ă ce îţi va

r even i m e m o r i a . Nenoroc i tu l făcu o l u n ă de c r â n c e n ă înch i soare , d a r

nu-şi d e n u n ţ ă ag re so ru l dec i t oa t ă ' lumea b ă n u i a că aces ta n u p u t e a fi decâ t J e a n W a l t e r .

i n t r u aces tea , l u r ă m da ţ i de alta, ad ică p r o m o v a ţ i l e ­g iona r i î n toa tă p u t e r e a c u v â n t u l u i şi a ş t e p t a m ca S t a t u l Ma jo r d e l à Ceu ta să o r d o n e r e p a r t i z a r e a noas t r ă la cele t re izeci şi două compan i i de c o m b a t a n ţ i , î m p r ă ş t i a t e p e tot c u p r i n s u l M a r o c u l u i spanio l şi d inco lo d e pus t i u l Sa-ha re i , la Cobo Jubi, — C a p J u b i , — în colonia Rio d 'Oro .

A t u n c i se de s l ăn ţu i d r ama . . . II

P e t r e c u s e m s e a r a l a dancmgr-ul d in Pobiado î m p r e u n ă cu Mercedes , ca re de p e a c u m bocea a p r o p i a t a n o a s t r ă de spă r ţ i r e . B ă u s e m s d r a v ă n , coniac f ran ţuzesc . C â n t ă r e a ­ţ a n u c o n s u m a d e c â t b ă u t u r i s c u m p e ; a cea s t a e r a p e n t r u ea o ches t i une de p r e s t i g iu , i a r p e n t r u m i n e r u i n ă sadea, căci doa ră e u p l ă t e a m socoteala .

Merc i se cam t r ăzn i se şi re fuzase să m a i cân t e în sea ra aceea.

Apoi , s u p ă r a t ă , aşa d in sen in , a n u n ţ ă că p leacă la Ceu ta . N u m ă p u t e a m ţ i n e de ea. E r a l ibe ră să-şi facă m e n d r e l e .

O c a m i o n e t ă sosea la c a m p a m e n t în f iecare s ea ră î na ­i n t e de o ra ape lu lu i , a d u c â n d leg ionar i i învo i ţ i p e n t r u d u p ă amiază .

M e r s e r ă m să o a ş t e p t ă m , ca M e r c e d e s să se înapoieze cu ea .

Câ ţ iva l eg ionar i cu p e r m i s i i p e n t r u n o a p t e a s au a d u ş i de cur ioz i ta te , de p l ic t i sea lă a ş t e p t a u şi ei camione ta , p i i m b â n d u - s e cu paş i r a r i şi cu m â i n i l e l a spa t e sau şe -z a n d p e n i s ip cu g e n u n c h i i p r i n ş i î n m â i n i l e f ăcu te colac.

Deoda tă , n e t r e z i r ă m cu J e a n W a l t e r în faţă. E ra beat . Se cunoş tea d u p ă ochi - i mic i car i se în roş i seră .

O a p u c ă p e M e r c e d e s de b ra ţ , t r ă g â n d - o sp re el : — Pleci , guapp?... D e ce n u m a i s ta i? Cu capsa p u s ă c u m era , Merc i îi r ă s p u n s e î n ţ e p a t ă : — De ce să m a i s t au? De d r a g u l t ău? — Şi d e ce n u ! se m i r ă W a l t e r . — P u a h ! făcu ea scâ rb i t ă . S e v e d e că n u te -a i u i t a t n ic i ­

oda t ă î n og l indă! C ineva r â s e p ros t e ş t e , ca şi c u m s 'a r fi spus cine ş t ie ce

spi r i t . W a l t e r işi s t r â n s e buze le , înc iuda t . — N ' a r e aface d a c ă - s u r â t s a u f r u m o s . P l ă t e s c . As t a e

p r i n c i p a l u l p e n t r u voi f eme i l e d e aci şi p e n t r u . .oameni i " voş t r i .

Z i când astfel , a r ă t ă d in cap sp re m i n e . A l t ă d a t ă , p o a t e c ă aş fi t ă cu t . D a r d i scu ţ i a s e d e s f ă ş u r a

î n fa ţa a m u l ţ i m a r t o r i , ca r i s e î n g r ă m ă d e a u b u c u r o ş i d e aşa r e p r e z e n t a ţ i e . P e d e a s u p r a , e r a m şi e u cu con iacur i l e î n n a s .

— Ce v re i să spui , W a l t e r ? î n t r e b a i r ă s t i t . R â n j i h idos , b ă g ă m â n a în b u z u n a r , scoase n i ş t e golo­

gan i şi mi- i s v â r l i î n ob raz . — N u t e s u p ă r a , muchacho. Na! D u - t e de bea u n r a c h i u

şi a ş t e a p t ă c u m i n t e p â n ă se î n t o a r c e Mercedes . . . A c u m a a r e t r e a b ă cu naine. Nu-i aşa, guapo?

l a r ă ş ch iho t i r ă câ teva r â s e t e . A tunc i îl p ă l m u i i cu cea m a i t e r ib i lă i n s u l t ă spanio lă : — Wal te r , eşt i un hijo de... perra ! (copil de.. . că ţea !) i n aceeaş i cl ipă, u n p u m n fu lge ra t î n n a s cu o p u t e r e

uriaşă m ă făcu să m ă d a u câ ţ iva paş i înapoi , să m ă î m p l e ­t icesc şi să cad . M e r c e d e s scoase u n ţ i p ă t şi s e repezi sâ iiiă a ju te .

Mă r id ic de j o s î n sânge ra t , d a r l in i ş t i t c u m n ' a m fost n ic ioda tă în a s e m e n e a î m p r e j u r a r e . P u m n i i s t rânş i îmi e-rau p l in i cu n i s ip .

— Dă- te la o p a r t e , M e r c i ' W a l t e r îşi p u s e s e m â i n i l e în şo ldur i şi m ă p r i v e a t r i u m ­

fător, calm, s igur d e p u t e r e a lui . Mă ap rop ia i de el a m e ţ i t de lov i tu ra , cu capul plecat ,

p r iv indu-1 p e s u b s t r eaş ină gene lor . Cu dosul m a n e i s t âng i a n i ş t e r g e a m s â n g e l e de là nas .

C â n d fui la u n m e t r u de el, fă ră nic io g r a b ă , r id icai bra­ţu l d r e p t şi desch izând p u m n u l , îi svâr l i i în ochi n is ipul a d u n a t d e p e jos .

O a v e n t u r a n l e g i u n e

- Fragment inedit -de ION D R A G O M I R

Orb i t pe neaş t ep t a t e , W a l t e r scoase un r ă c n e t şi, cu ochi i închişi , cu mâ in i l e în t inse , se n ă p u s t i sp r e m i n e . Mă feri i î n lături şi-i pusei o p ied ică r o m â n e a s c ă . El căzu p e b r â n c i . D a r p â n ă n u se r idică, îi repezi i u n pic ior s d r a v ă n în spa te .

— Na! S e c ă t u r i ca t ine , eu le b a t la s p a t e ! rost i i apăsa t , î n t i m p ce, s u i o c â n d u - s e de i n d i g n a r e şi de ruş ine , cu o-chii î n d u r e r a ţ i şi orbi ţ i , m a l t e z u l se ros togolea pe n i s ip cupr ins d e o a d e v ă r a t a c r iza ep i lep t ica .

S c u r t a î n c ă e r a r e a t r ă se se m u l ţ i m e de camaraz i . Câ teva b r a ţ e v â n j o a s e m ă p r in se r ă , î m i f ăcu ră v â n t să d i spar . W a l t e r n u era s impa t i za t .

— F u g i ! Vine p a t r u l a ! — A v e ţ i g r i j ă d e Mercedes ! — Nu- ţ i fie teamă!. . . S u n t e m noi aci! P leca i cu paş i r epez i , î n t o r c â n d m e r e u capu l i n u r m ă .

E r a m m u l ţ u m i t c ă p u t u s e m să fac o a s e m e n e a fotogenică i sp ravă şi în ace l a ş t i m p m ă î n g r i j o r a m de cele ce a v e a u să m a i se î n t â m p l e . J e a n W a l t e r n u e r a o m să i e r t e s a u să u i te .

Mă duse i î n d o r m i t o r şi m ă t r â n t i i pe p a t cu fa ţa în sus, cu m â i n i l e sub căpă tâ i . P â n ă la o r a ape lu lu i î n t r e a g a su f la re a t l ase d e inc iden t . Camaraz i i găseau ca e cazul sâ m ă fel ici te :

— Bine i-ai făcut!... E o b r u t ă ! — Des tu l ne-a t e ro r iza t . Alţ i i făceau sp i r i t e p r o a s t e : — Bogdan a ap l ica t p r inc ip iu l folosirii t e r e n u l u i şi a

a t a c u l u i a r i e r g ă r z i i p r i n f lanc. N u - m i v e n e a deloc să r âd , deşi, aeovo în dormi to r , n ' a -

v e a m de ce să m ă t em. P e vi i tor , t r e b u i a să fiu cu ochii î n p a t r u şi să n u m a i m ă duc în Pobiado d e c â t î n t o v ă r ă ş i t de M o r e n o şi d e Soler . Va lenc ianu l , m a i ales e ra de ta l ie să se m ă s o a r e cu W a l t e r .

Mal t ezu l a p ă r u în d o r m i t o r abia când f o r m a m f ron tu l p e n t r u ape lu l de seară . Se făcu o l in iş te c iuda tă , p rovoca­toare . El călca greoi , î ndesa t . P ă r u l îi e ra ud. Se cunoş t ea că se spă lase . Ochi i i se f ăcuse ră şi m a i mic i p a r c ă şi e r a u roşii , ca d e m i s t r e ţ .

A j u n s în d r e p t u l m e u se opr i , î n t o r c â n d n u m a i capu l s p r e mine .

—• Ya sta bien, P e d r o B o g d a n !... Muy bien ! D u p ă ce le ce s 'au î n t â m p l a t , n u m a i r ă m â n e decâ t să n e î n t â l n i m m â i n e s ea ră la op t p e plajă!. . N e - a m în ţe les , n u - i a şa?

S imţ i i cum mi se p u n e u n n o d în gâ t . F ă c u i o s fo r ţ a r e ca să po t r ă s p u n d e :

— N e - a m în ţe les , J e a n W a l t e r ! D e a l u n g u l f ron tu lu i auzi u n m u r m u r care se t r a n s f o r m ă

în a d e v ă r a t ă gă lăg ie . P a r c ă m i se m u i a s e p ic ioare le . M ă a ş t e p t a m la orice, da r n u la as ta . î n t â l n i r e a De p la jă la o ra opt, î n s e m n a due l c u navajas, o t r ă v i t e în ven in de şa rpe . O t ă e t u r ă b u n ă a jungea . In câ teva m i n u t e , r ă n i t u l scăpa de gr i j i le p ă m â n t e ş t i i l u m i . î n v i n g ă t o r u l şi m a r t o r i i il î n g r o p a u în n is ip şi , cu a t â t a , o n o a r e a l e g i o n a r ă e r a spă la tă . Mor tu l n u r ă s p u n d e a la t re i ape lu r i consecut ive , e r a d a t deze r to r şi n i m e n i n u s e m a i in t e resa d e d ispa­r i ţ ia lui .

D u e l u l p e pla jă e ra t o t d e a u n a m o r t a l ; uneor i , a m â n d o i c o m b a t a n ţ i i se a l egeau cu t ă e t u r i în u r m a că ro ra sucom­bau . De aceea, î na l tu l c o m a n d a n t oprea cu d e s ă v â r ş i r e a s e m e n e a ieş i r i p e t e r e n şi pedepsea a s p r u p e m a r t o r i . I n pofida o rd ine lo r supe r ioa re , to tuş i , n ic i -un l eg ionar nu p u t e a să n u r ă s p u n d ă une i p rovocăr i , f ă ră să fie socot i t dezonora t şi hu l i t , d i s p r e ţ u i t de r e s t u l camaraz i lo r .

Due lu l cu navajas e ra u n a d e v ă r a t asas inat , născoc i t de c r imina l i sau de n e b u n i . N ic iun om cu m i n t e a î n t r e a g ă n u - 1 admi t ea . D a r n i m e n i n u avea t ă r i a să nu se s u p u n ă l e ­gi lor lu i , s au c u r a j u l să d e n u n ţ e pe făptaş i . Din fer ic i re , p rovocăr i l e e r a u r a r e , căci e r a t a r e g r e u să t e l up ţ i c u c ineva t a r ă sä c a p e ţ i şi t u o r ană m o r t a l ă .

J e a n Wal t e r , î m i voia s fârş i tu l . Nicio c l ipă n u m ă p u ­t eam g â n d i că voi ieşi î n v i n g ă t o r din l u p t a cu m a t a h a l a l u n g ă în b r a ţ e şi musch iu loa să ca u r a n g u t a n u l .

I n i m a imi b ă t e a zăna t i că şi o u ş o a r ă a m e ţ e a l ă m ă cu­p r i n d e , ca şi c u m o p r ă p a s t i e a d â n c ă m i s 'ar fi desch i s sub pic ioare . Nici n u - m i m a i d a m s e a m a b i n e de cele ce se pe ­t r eceau în j u r u - m i .

L ' a m v ă z u t n u m a i p e s e r g e n t u l E s t e b a n L a f a r g a ieş ind î n c r u n t a t d e d u p ă p a r a v a n u l de s c â n d u r i care-1 d e s p ă r ţ e a de res tu l d o r m i t o r u l u i .

— Ce s'a î n t â m p l a t , W a l t e r ? S e a d r e s ă a s p r u , m a l t e ­zului .

— Nimic , mi sargento. Abso lu t n imic ! — De ce ţ i-s ochii roş i i ? — Nu ştiu!... P o a t e d in p r i c i n a v â n t u l u i ! r ă s p u n s e l i ­

n iş t i t ma l t ezu l . — Min ţ i W a l t e r !... A m fost i n fo rma t că ai a v u t o cea r t ă

cu P e d r o Bogdan , care ţ i-a a r u n c a t n is ip în ochi. — Bah!. . . O m i c ă a face re s t r i c t pe r sona l ă , m i sargento. ' — Se poate! . . . E u însă n u a d m i t ca din p r i c ina mic i lo r

a facer i p e r s o n a l e camaraz i i să se ch iorască î n t r e ei cu nisip.

P e s t e m ă s u r ă de ne rvos , s e r g e n t u l La fa rga se î n t o a r s e s p r e m i n e

— P e d r o Bogdan! — L a ordin , mi sargento! — Ia- ţ i p ă t u r a şi m a r ş la ca rce ră ! Rămăse i ca t răsn i t . E s t e b a n L a f a r g a îmi e ra p r i e t en . In

a fa ră d e se rv ic iu n e t u t u i a m . J u c a m d o a r ă t a b l e a m â n d o i şi de m u l t e ori b ă u s e m î m p r e u n ă . Nic ioda tă n u - m i vorb i se aspru . Ce-1 apucase?

— S e r g e n t La fa rga , dă-mi voe să- ţ i explic. . . — N u - m i expl ica n imica! M a r ş la înch i soa re ! Ca u n câ ine bă tu t , m ă duse i la pa t , l u a i p ă t u r a şi p l e ­

cai din b a r a c ă fără să p r i c e p n i m i c d in toa tă comedia a-ceasta. De ce m ă p e d e p s e a n u m a i p e m i n e ? D a c ă m ă bă ­t u s e m cu ma l t ezu l , fusesem provoca t . E r a u m a r t o r i ca r i p u t e a u s'o jure . . . S e r g e n t u l La fa rga înebun i se , sau e ra b e a t ? . . .

S a n t i n e l a ca re o s t r ă ju ia înch isoarea , mo ţă i a plictisi t , cu b ă r b i a spr i j in i t ă în ţ e a v a puş t i i p e m â i n i l e î m p r e u n a t e .

— Desch ide ! îi zisei. As t ă sea ră d o r m aici ! — Hombre, ce b ine -mi pa re ! Mai a m şi eu cu c ine s ta

cie vo rbă ! Mie însă n u - m i a r d e a de conversa ţ i e . Mă t r â n t i i p e pa ­

tu l de l e m n al carcere i , s i m ţ i n d c u m m ă podidesc lacr i ­mi le .

De ce m ă pedeps i se Lafarga? . . .

(Urmare în N-rul viitor)

UNIVERSUL LITERAR 29 Iunie 1940 =

M I S T E R U L LUI A L E X A N D R U (Urmare din pag. 3-a)

dru ca şi ceeace spunea Stella acum. Toate femeile pe care le cunoscuse erau într'un fel, semănau toate a eroi­ne de romane. Alexandru deşi nu citise mult, îşi dădu­se seama, tot .interesantul" lor îi părea foarte cunos­cut, lucru curios, rămăsese în faţa lor ca omul din sală care priveşte ce fac actorii pe scenă.

Dacă Stella ar putea să-l admire 'îndeajuns ca să-I iu­bească apoi, nu i se părea chiar cu neputinţă să se în­soare cu ea. Gândul acesta îl amuza. Cu toată fragilita­tea ei aparentă, fata era destul de bine construită — şi era limpede ca o picătură de apă. Sentimentele ei desi­gur trebuiau să aibe o adâncime neobişnuită.

După o vacanţă de Heidelberg, arhitectul Ardeleana se însura deci la Sibiu, în toamna acelui an. Stella îl acceptase fără să.i spună însă că a ajuns să-l admire îndeajuns ca să-l poată iubi, dar aceasta se subînţele­gea. In vacanţă, vorbiseră tot timpul despre alte lucruri, despre dragoste niciodată, niciodată mai ales despre născânda lor dragoste. Stella îi povestea cu multă piă. cere îndeosebi, diverse amintiri ale e' din şcoală. Fusese o şcolăriţă neastâmpărată cu tot felul de farse de inspi­raţie diabolică. Se bucura încă asemenea unui eopi,I de orice, de o pasăre care zbura, de un cocoş care cânta, de un apus |de soare, de rojchiile ei oare-i plăceau.

După opinia lui Alexandru, era o'soţie ideală. Căsătoria lor merse bine câtva timp. Stella îşi a-

ranjase o casă tinerească şi primitoare, cu păsări (un papagal, un canar şi un sticlete) şi tot felul de cactuşi răspândiţi peste tot. îşi f ă c e a rochii, peste rochii şi trei sferturi din zi era în faţa oglinzii. Se fotografia deasemenea cel puţin Odată pe lună. In restul tim­pului se ocupa de păsările şi de florile ei.

Rămăsese tot aşa cum o ştia Alexandru din va­canţa delà G... Şi primea cadourile, florile, dragostea, cu multă dezinvoltură, ca pe ceva ce i se cuvenea. Capii în schimb nu voia să aibe. De câte ori i se pu­nea problema asta, Stella se întrista şi uneori chiar plângea pe furiş.

Toate ar fi mers cum nu se putea mai bine, dacă, după foarte mulţi ani — asupra cărora nu mai in­sistăm, fiindcă anii sunt uneori în viaţa unui om, foarte asemănători unul cu celălalt — Petru Găina, care între timp se resemnase şi devenise chiar un bun prieten al casei — unde putea mânca şi chiar dormi gratuit când nu mai putea să tapeze pe nimeni de bani — nu s'ar fi îmbătat crunt.

Era la o cafenea şi auditorul lui se compunea din mai mulţi studenţi exmatriculaţi şi ei din facultate, plus câţiva „ajunşi" printre care şi Lucian.

In seara aceea, Petru Găina avu ocazia să arate că în tot acest timp petrecut în preajma vărului său, nu-şi desminţise reputaţia de fin observator al tutu­ror lucrurilor ce se petrec în lumea asta, şi anume că pentru el legătura dintre Alexandru şi Stella fusese de fapt un subiect de meditaţii filosofice cotidiene.

„Un înger şi o pisică, perora Petru Găina, în acea memorabilă seară, pentru cine voia să-l asculte : spu-neţi-mi voi, ce poate ieşi din legătura dintre un înger şi o pisică ? De ascultat nu-1 asculta deocamdată de­cât Lucian, prietenul lui Alexandru — care până în acel moment nu se gândise să aibe o opinie personală despre un lucru neserios, cum era o căsătorie, chiar a prietenului său •— şi pentrucă Petru Găina nu era tocmai treaz, după vreo cincisprezece pahare de cog;-nac, lui Lucian îi fu uşor să-l tragă de limbă. Şi iată ce auzi:

,,Vărul meu, Alexandru, îl ştii, este, după părerea mea, pe care am căpătat-o după o matură chibzu­inţă, un fel "de înger. Iar Stella, femeia lui, socot, iar după o matură chibzuinţă, că nu este altceva decât o pisică. Tu şi eu, Lucian, noi suntem nişte porci. Nouă, toate femeile ni se potrivesc, dacă ele ne ac­ceptă. Alexandru însă, vărul meu, este un bărbat ade­vărat. Adică un înger. Tu nu ţi-ai pus niciodată la încercare materia cenuşie să te întrebi dece totdeauna îngerilor li s'a dat chip de bărbat ? Gândeşte-te pu­ţin... Fiindcă bărbaţii sunt puri, puri ca îngerii, atunci când e ceva de capul lor, cum e cazul vărului meu Alexandru şi nu sunt porci ca noi, ca mine şi ca tine. Nu mă întrerupe, Lucian, pieptul tău de atlet şi cio­lanele mele, nu înseamnă bărbăţie. Asta e materie, Lucian — şi materia contează numai la femei. Băr­baţii sunt puternici prin... prin puritatea lor, da, mă deşteptule, iar frumuseţea lor trebue să te facă să te gândeşti la cer, la stele şi la Dumnezeu. Şi vărul meu Alexandru e aşa, o hahaleră de mâna întâi. Un fraier, mă 1 Ascultă bine, Lucian, fiindcă ce îţi spun eu a-cum n'are să-ţi mai sufle la ureche nici tartorul tar­torilor când te vei fuduli pe frigare în fundul iadului.

Mă, Luciene, eu sunt sigur că Romeo a fost blond şi Julietta brună. Toată lumea se înşeală, numai eu ştiu adevărul. Dacă aş vrea, aş ajunge celebru cu asta, dar mie nu-mi pasă de celebritate. Totdeauna femeile au fost arătate ca nişte fiinţe fine, aeriene, ca nişte zburătoare, pe când bărbaţii stăteau pe pă­mânt, măreţi şi ţepeni ca munţii şi eăscau ochii după ele. Ei bine, eu dacă aş scrie cartea pe care o am în cap, aş face în ea bărbaţii să sboare ca îngerii, iar femeile să pască în câmp cu vacile. Sau, în cel mai bun caz, să toarcă lână lângă sobă cu pisicile.

Dacă ai şti tu cum ştie Alexandru să iubească, nu te-ai mai lăuda cu toate crailîcurile tale pe lângă midinetele din Strada Principală... Voi nu sunteţi oa­meni adevăraţi, oamenii pentru care a făcut Dumne­zeu lumea, voi sunteţi figuranţi şi atât.

Şi, dacă ai şti tu cum îi primeşte dama iubirea asta ! Mă, stă, stă ca un sfinx şi zâmbeşte — şi au ştiu prea bine că nu e nimic nici în capul nici în inima ei. Nu ştie decât să doarmă, să-şi îngrijească păsările şi să se ducă la biserică să se roage la Sf. Anton. Dece s'o fi rugând, poate fiindcă aşa s'a obiş­nuit, fac prinsoare că nici ea nu ştie prea bine. Nu-i bună, în fond, nici de nevastă, nici de mamă, nici femee deşteaptă nu-i şi nici iubită întreagă. Parcă c totdeauna stăpânită de un gând, face impresia asta că se gândeşte intens undeva, la ceva foarte impor­tant, care, dacă ar veni, toată viaţa ei ar fi altfel. Ca prinţesa din pădurea adormită...

Iar prostul de văru-meu, ştii ce crede : Că Stella îl iubeşte, dar e discretă... Că dragostea asta, nici­odată mărturisită, are mister şi e astfel mai frumoasă decât orice dragoste. Mai ales de când i-au căzut în mână câteva cărţi budiste, s'a tâmpit cu totul. Zice că vede mai clar şi el nu mai vede nimic. Parcă viaţa e aşa de complicată ca 'n cărţi. Viaţa-i asta pe care o vezi... Dacă damicela te iubeşte, îţi arată ea. Dacă nu-ţi arată, fii liniştit că nici în capul ei nu-i nimic. Alexandru nu înţelege lucrul acesta. Şi-a făcut el aşa ceva, ca un vis, o năzbâtie — şi tare mi-i milă de el, mă. Nu m'ar mira să viseze o scenă că Stella sau el — fiind pe patul morţii — la nouăzeci de ani, îşi vor

mărturisi atunci cât s'au iubit şi cum şi-au ascuns dragostea asta o viaţă întreagă...

Tare mi-e teamă de ziua când se va trezi". Acest monolog al lui Petru Găina, întretăiat din ce

în ce mai des de paharele cu cognac, începu încetul cu încetul să acapareze atenţia întregei mese.

Aşa că a doua zi se făcu mult scandal, tot oraşul comenta amuzat teoria lui Petru după care bărbaţii erau îngeri, iar femeile vaci sau pisici. Cum unii mai citiţi avuseră ocazia să dea peste Nietszche, fu acuzat că nici măcar original nu era. Cel mai mare scandal îl făcu, însă, bineînţeles, ridicarea vălului de pe un menaj pe care toată lumea se învăţase să-l socotească foarte normal. Prin urmare, Alexandru, dupăce nici nu făcuse o partidă cum era de aşteptat, nu era nici măcar iubit de nevastă-sa ! Săracul de el, îl compă­timiră orăşenii.

Lui Alexandru, îi comunică Lucian totul, arătân-du-i precum că vărul său e un netrebnic care ţine cu tot dinadinsul să-l facă de râs. ,,In definitiv ce rost avea să trâmbiţeze că nevastă-ta nu te iubeşte. Astea-s rufele familiei care se spală în casă", conchise.

Trezit din beţie, Petru Găina, stătea singur şi me­dita de data asta asupra riscurilor sincerităţii şi a monumentalei prostii omeneşti.

S'a spus cândva că „atunci când un nebun aruncă o piatră, se căznesc zece înţelepţi s'o scoată". Aşa fu şi cu această istorisire a lui Petru Găina. Pentru Alexandru fu începutul sfârşitului. ,,Şi totuşi, dacă el are dreptate ?" îşi zicea Alexandru. Timp de şapte ani, se învăţase cu apucăturile Stellei, cu felul ei de a primi tot şi de a nu se abandona niciodată, dar nu-şi închipuise niciodată că ea în fond nu-1 iubea. Se în­văţase s'o iubească el cum simţea, ea desigur îl iubea în felul ei. Problema dragostei dintre ei, îl preocu­pase chiar mult în ultimul timp, în urma lecturii unor foarte frumoase cărţi de ştiinţă ezoterică. Se schimbase mult Alexandru în aceşti şapte ani, dar nu vom insista asupra acestei schimbări, decât ca să spu­nem că eroul nostru se simţea din ce în ce mai apt să meargă spre adâncul lucrurilor, acolo unde toate sunt mari şi simple. Pe când nevasta lui rămăsese aceiaşi, calmă şi fixă, întruparea perfectă a femini­tăţii pe care Alexandru o privea de pe mereu alte şi alte planuri, cu aceiaşi încântare.

Asupra dragostei ei nu se îndoise niciodată. Până acum. Din clipa în care începu să se îndoiască, însă, toate lucrurile luară altă înfăţişare. Unele gesturi ale Stellei, începeau să-l neliniştească, calmul ei prea semăna, la nevoe, a indiferenţă... Dacă nici în capul Stellei nu se petrecea nimic, exista oare vreo femee

în lume în capul căreia să se petreacă ceva ? Dar ceva al ei, nu luat de pe cine ştie unde fiindcă aşa i se părea că trebue să fie.

Trebue să-i vorbesc, se hotărî Alexandru. Şi o făcu, într'o Sâmbătă seara, după masă, când

stăteau amândoi pe terasă, ca de atâtea ori, sub un cer luminos de primăvară. îşi serbau a opta aniver­sare a zilei când a văzut-o întâia dată (cu ajutorul lui Lucian, căruia îi trăsese chiulul, o descoperise exact). Alexandru vorbi fără întrerupere, până după miezul nopţii. Ceeace îi spunea, era atât de nou chiar pentru sine, încât de multe ori se speria. Tot ce gân­dise, tot ce visase în şapte ani, era dat pe faţă. După aceea n'avea să-i mai rămână nimic din viaţa lui de­pănată în umbră, va pune în schimb bazele unei ade­vărate vieţi, unei vieţi vii fără vise şi gânduri, dar cu ochii treji asupra unei realităţi mai frumoase decât visurile şi gândurile. Se auzea spunând : „Nu te-am întrebat niciodată ce simţi tu, dacă mă iubeşti, dacă mă cunoşti, cum mă iubeşti şi cum mă cunoşti. Dar şapte ani... (accentua asupra timpului care era singu­rul lui argument pozitiv). Nu mi-ai spus-o niciodată. Dar eşti atât de feminină, tu, n'ai nevoe de cuvinte. Totuşi azi te întreb, ştiu că te jignesc în ceeace ai tu mai adânc şi mai preţios. Dar m'am descoperit şi eu, Stella. Nu pot să-ţi spun ce se petrece cu mine, dar crede-mă că e ceva grav şi sunt turburat. Te rog să-mi spui şi tu tot — să-mi spui dacă mă iubeşti. E un ca­priciu absurd, nu te supăra, te implor"...

Stella răspunse foarte târziu, după o tăcere care lui Alexandru i se păru un chin:

— îmi pare foarte rău, Alexandru, că am ajuns aici. Cu mine se petrece un lucru curios. Vezi tu, în romanele pe care le-am citit eroii îşi declarau dragostea. Tu nu mi-ai spus niciodată că mă iubeşti şi nu ştiam. In ro­manele pe care le-am citit, dragostea era ceva extraor­dinar. Ori, asta nu se întâmplă între noi şi noi nu sun­tem ca ei. Iar eu sunt convinsă că aşa e dragostea ca acolo...

— Asta înseamnă că tu...? deveni Alexandru palid. — Vai, îmi pare rău că n'ai înţeles... înseamnă, dacă

ţii, pentru liniştea ta sufletească, s'o ştii, că noi nu ne iubim... Noi suntem căsătoriţi şi asta e tot. Lucrul ace­sta nu-ţi strică nici ţie nici mie... Tot ar fi trebuit să mă mărit, se linişti singură.

— Şi cei şapte ani? întrebă gâtuit Alexandru... — Nu ştiu ce-mi reproşezi, deveni vocea Stellei plân-

găreaţă, ca de copil certat. Ne-am înţeles destul de bine.

Alexandru se sculă (brusc, o apucă de umeri, îi venea s'o scuture s'o trezească. îşi dădu seama că nu Stella

trebuia să se trezească, însă, ci el, şi îi dădu drumul. Stella îl privea, deschis, inocentă, cu ochii ei rotunzi, cu gura copilărească, senină.

• Nu înţelese nimic când Alexandru dădu divorţul. Dar

nici turburată nu părea, mai ales că îi dăduse o se­rioasă despăgubire materială, «are putea s'o dispenseze pentru toată viaţa de a se mai îngriji de existenţa ei. II socotea nebun, sau socotea pur şi simplu că se în. drăgostise de altă femee, îşi dădu seama, după unele aluzii, Alexandru. Dar primea totul cu linişte, da, acum vedea clar, nu-1 iubise niciodată. Era atât de ciudat totul. Şi totuşi, în lume undeva, trebuia să fie ceva, alţi oameni, altfel de viaţă, oameni adevăraţi şi o viaţă adevărată. Lângă el nu era nimeni, nicăiri.

• Oamenii vor uneori să fugă de ei înşişi. Dar pentrucă

acest lucru inu se poate face, fiindcă un om nu poate ieşi din el pe uşă ca dintr'o casă, compensează această neputinţă, fugind în lume. Fiecare după mijloacele lui materiale.

„O viaţă nouă" este legată pentru cei mai mulţi de o plecare cu trenul, vaporul sau avionul, după împreju­rări, aşa scrie prin romane, aşa se face la cinemato. graf, şi în viaţă la fel. Puţini sunt aceia care înţeleg că o plecare nu rezolvă nimic, că sunt în schimb nopţi mai grozave decât toate plecările, care au doar avan­tajul de a fi gratuite (mai ales dacă fumezi ţigări ief­tine) şi după care te surprinde ora cenuşie a dimineţii încă neîncepute, cu o haină absolut nouă. Da, sunt nopţi în care unii oameni, prea săraci ca să-şi poată permite luxul unui voiaj geografic, ştiu să moară şi să , renască din propria lor cenuşă. (In general sistemul nu e recomandabil).

Ceilalţi pleacă. Alexandru Ardeleanu a plecat în Indii pentru sim­

plul motiv că avea bani. A ales Indiile pentru motivul că i se păreau ceva atât de extraordinar, ca şi când ar fi putut să intre de viu în paginile cu litere moarte ale unui roman.

Cum a călătorit, ce oameni noi a întâlnit şi cum s'a descurcat mai departe, povestea nu mai spune.

Poate chiar să se fi întors după un an în ţară, fiind­că Indiile adevărate se pot cunoaşte mai bine tot din cărţile citite în tihnă la tine acasă; povestea se opreşte aici.

Am vrut să arătăm doar cititorilor, câteva miei ciu­dăţenii omeneşti dintre multe altele şi; de era sau nu era ceva de înţeles, să-i oferim în orice caz prilejul să se amuze puţin.

ANIS OARA ODEANU

Note despre om şi poezie (Urmare din pag. I-a)

f i reş te , o a m e n i i n u p o t t r ă i n u m a i p e culmii , naica c h i a r piceţii m a r i , — l i t e r a t u r a r o m â n ă a i m i t a t v i a ţ a ş i p r o ­b l e m e l e a c e s t o r p o e ţ i , c â n d e i c o b o r a u î n v ă i . I a t ă , a ş a ­dar , c u m p o a t e d e v e n i j u s t i f i c a b i l ă o m i ş c a r e î m p o t r i v a „ i n f l u e n ţ e i f ranceze" , î n t r u c â t , n u - i a ş a , „ l i t e r a t u r a f r a n c e z ă e s t e i n e s e n ţ i a l ă şi d o a r r a f i n a t ă " ş i a ş a m a i d e ­par te .

D e fap t , p r e t u t i n d e n i ş i d i n t o t d e a u n a , a c e l e a ş i p r o ­b l e m e s e p u n o m u l u i C e l e m a i g r a v e : c o n d i ţ i a n o a s t r ă aic i , j o s , î n m o a r t e ; p o s i b i l i t a t e a d e a reuirca. U n o m c a r e n u - ş i p u n e p r o b l e m a a c e a s t a , c a r e n u - ş i t r ă e ş t s d r a m a e s e n ţ i a l ă , e u n a d e v ă r a t i n f i r m s p i r i t u a l N u e x i s t ă c u l t u r ă m a r e f ă r ă p r o b l e m a ş i f ă r ă d r a m a a c e a s t a . Cei m a i mardi p o e ţ i n u i»uot n i c i o d a t ă p o e ţ i i s o c i a l i s a u p s i h o l o g i z a n ţ i , c i p o e ţ i i a n c o r a ţ i î n p r o b l e m e l î e s e n ţ i a l e ; a i t i ş t i i m a r i n u s u n t cai' p r e o c u p a ţ i d e p r o b l e m e d e t e c h -oiică, c i d e p r o b l e m e v i i .

A r fi f o s t d e a ş t e p t a t ca l i t e r a ţ i i r o m â n i s ă £i recunos­c u t lîn m a r i i lilriici aii s i m b o l i s m u l u i p r o b l e m e l e p e c a r e ş i e i , î n m ă s u r a î n caire s u n t o a m e n i î n t r e g i , ş i l e v o r fi pus , f ă r ă î n d o i a l ă . S e î n ţ e l e g e a d e s g r e ş i t s e n s u l i n f l u e n -ţeflior î n c u l t u r ă . A f i i n f l u e n ţ a t n u î n s e m n e a z ă a l u a deaigata, a i m i t a ci a t e d e s c o p e r i p r i n t r ' u n a l t u l , a p r i m i o p r o b l e m ă d e l à altul,, a p r i m i i m p u l s iuinaa d e l à a l t u l . Luptai î m p o t r i v a « i n f l u e n ţ e l o r s t r ă i n e " a p o r n i t d in tr 'o

g r a v ă n e î n ţ e l e g e r e : „ t r e b u e să f i m noi, n u t r e b u e s ă m a i i m i t ă m " L a c a r o p a r t i z a n i i p r i m i r i i i n f l u e n ţ e l o r s t r ă i n e r ă s p u n d e a u : „ b a s ă i m i t ă m ; d e c e s ă n u i m i t ă m ? d e c e să n u l u ă m d e a g a t a c e i a c e n o i n u a v e m ! " , — c a ş i c u m a c e a s t a a r f i p r o b l e m a . D e fap t , a p r i m i i n f l u e n ţ a î n ­s e a m n ă a p r i m i d e s b a t e n e a altuiai, a o t r ă i ş i î n c e r c a s ă r e z o l v i m n o i , p r i n t r ' o e x p e r i e n ţ ă p r o p r i e şi, î n t r ' a d e v ă r , a u t e n t i c ă ; a descoper i i o r i z o n t u r i n o u i ; dar , m a i a l e s , r e ­p e t , a t e d e s c o p e r i p e t i n e î n s u ţ i c u a j u t o r u l a l t u i a ; p r i n ­tr 'un a l t u l .

A c c e p t a r e a i n f l u e n ţ e l o r î n s e m n a , l a n o i , a i m i t a f ă r ă a tră i . R e f u z u l i n f l u e n ţ e l o r , î n s e m n a r e f u z u l d e a c u ­n o a ş t e , d e a t e l ă s a rod i t .

O g r a v ă , a d â n c ă ş i e s e n ţ i a l u m a n ă p r o b l e m ă e x i s t ă î n R i m b a u d . E v i e ş i p e n t r u n o i , e a u t e n t i c ă ş i p e n t r u no i . E o d r a m ă ş i a c o n ş t i i n ţ e i n o a s t r e . N u o v e d e a m d e s t u l d e c l a r ; R i m b a u d n e - a f ă o u t s ă n e î n ţ e l e g e m p e n o i î n ş i n e . S u n t e m î n t r ' a d e v ă r î n t r ' o l u m e d e g r a d a t ă . N u n e s i m ţ i m b i n e î n l u m e a a s t a . R i m b a u d n e - a trez i t . D a r , d e a i c i înco lq , e x p e r i e n ţ a n o a s t r ă s a d e s p a r t e d e a l u i ; t r ă i m d - a m a p e c o n t u l n o s t i m .

L i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă a p r o c e d a t î n s ă a l t f e l : Ş i - a p u s î n t r e b a r e a : b u m a e x p r i m a t V e r l a i n e , d e p i l d ă , v i a ţ a lu i intardoară? T r ă i r e a n u m a i i n t e r e s e a z ă ş i e x p r e s i a s e i n -d e p a r t e a e a d e ea. N u v i a ţ a m a i e s t e p r o b l e m ă , — e i c u ­

v â n t u l l i t e r a r ş i r e ţ e t a technitcà. U n p r o z a t o r r o m â n , d i n g e n e r a ţ i a d e t r e i z e c i d e ani|, n u - m i d e c l a r a , în tr 'o c o n ­v o r b i r e , n u p r e a d e muilt, c ă l i t e r a t u r a şiii p o e z i a , ca s ă

p o a t ă trăi , t r e b u e s ă se s e p a r e d e p r o b l e m e l e ş i t r a g e d i a n o a s t r ă s p i r i t u a l ă ? E a c e a s t a o m e n t a l i t a t e c a r a c t e r i s t i c românească, î m i z i c e a m , î n t r e b â n d u - m ă , î n a c e i a ş t i m p , d i n c e „ t r ă e ş t e " a t u n c i p o e z i a s a u l i t e r a t u r a d a c ă n u d i n e x p r e s i a t r a g i c u l u i c o n d i ţ i e i n o a s t r e u m a n e o a r e e h r a n a e i c e a m a i a u t e n t i c ă ş i m a i e s e n ţ i a l ă ? ş i p e c i n e a r m a i p u t e a să i n t e r e s e z e , s ă a n g a j e z e t o t a l o p o e z i e c a r e n u e s t e m i s t e r , c a r e n u î n c e a r c ă s ă f ie c a l e a r e v e l a ţ i e i ; d e s ­c i f rare a m i s t e r u l u i , s a u e t i c ă î n a l t ă ?

î n t o r c â n d o m u l u i spatele, , poetul ş i l i t e r a ţ i i r o m â n i d e d u p ă E m i n e s c u ş i a p r o a p e p â n ă Sn z i l e l e d e a s t ă z i (ou e x c e p ţ i i l e i n u t i l d e a m i n t i t , c ă c i se c u n o s c ) n u a u a v u t d e c â t p r e o c u p ă r i n i c i m ă c a r d e l i m b ă , ci d e l i m b a j l i t e ­rar. F r u m u s e ţ e a l i m b i i p o e t i c e l a m a r i i l i r i c i n u e s t e d e ­cât r e z u l t a t u l u n e i i n c a n d e s c e n ţ e l ă u n t r i c e , u n e i i m e n s e b u c u r i i s a u a u n e i n e s f â r ş i t e d i s p e r ă r i , a u n e i i u b i r i u n i ­v e r s a l e s a u a u n e i n e l i n i ş t i a d â n c i , a u n e i a u t r e m u r ă r i .

I n l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă d e v e n i s e s o o p î n s i n e , s t i l i s t i c ă etc . , — î n d e m â n a r e , „ t a l e n t " l i t e r a r ş i d e a c e e a a d e s e a l i m b a p o e t i c ă n u e d e c â t u n f e l d e v e r v ă , i n j u r i o a s ă s a u bumoraBtiicä, r e t o r i c ă s a u nu, o r n a t ă d e imagini i i n g e ­n i o a s e , d e g u s t m a i m u l t s a u m a i p u ţ i n b u n , î n o r i c e c a z p las t i ce , a d i c ă f ă r ă e o o u r i m a r i ş i f ă r ă r e z o n a n ţ e i n t e ­rioare, l i m i t a t ă la r e a l i t ă ţ i g r o a s e ş i c o n c r e t e , f ă r ă p o s i ­b i l i t ă ţ i d e t r a n s f i g u r a r e .

P e d e a l t ă p a r t e , — c u m l i t e r a t u r a ş i p o e z i a t r e b u e s ă c u p r i n d ă t o t u ş i anumi i tă s u b s t a n ţ ă u m a n ă , a c e s t e a s ' a u m ă r g i n i t s ă f i e s e n t i m e n t a l e , m i n o r a iu to -ana l i t i c e , n ă ­c l ă i t e î n t r ' u n s e n s u a l i s m r â n c e d s a u în e x p e r i e n ţ e m i n o r e d e t o t f e l u l . Ş i n o i a m s u b l i n i a t , î n c â t e v a rândur i , m o ­n o t o n i a a c a b l a n t ă a p r e o c u p ă r i l o r d e v i a ţ ă a l e l i t e r a t u l u i r o m â n ; a n i d e zilei, d u p ă r ă s b o i u , t o a t e r o m a n e l e c a r e apăreaoi e r a u r o m a n e d e d r a g o s t e ; ( i n f l u e n ţ a u n u i P r o u s t şi e l n e î n ţ e l e s ) d u p ă c u m p o e z i i l e e r a u p a s t e l u r i ( c a s ă l e z i c aişa) s a u tot „die d r a g o s t e " . M i c u l b u r g h e z r o m â n a v e a d r e p t a t e s ă - ş i închipui ie c ă p o e t u l e s t e u n f e l d e o m c a r e e î n t o t d e a u n a î n d r ă g o s t i t , ş i a s t a m a i a l e s p r i m ă v a r a c â n d . . n a t u r a e f r u m o a s ă " .

A m m a i u i t a t c e v a : l i t e r a t u r a r o m â n e a i s c ă i s b u t i s e

s ă - ş i l ă r g e a s c ă c e r c u l d e p r o b l e m e şi. p r e o c u p ă r i . A s t f e l , l i t e r a t u r a c e a m a i p r o b l e m a t i c ă e r a a c e e a r e p r e z e n t a t ă p r i n r o m a n u l soc ia l , să z i c e m a l d - o u l u i L i v i u R e b r e a n u . O r i c â t a r f i d e r e a l i z a t oa a tare , p r o b l e m a u m a n ă p u t â n d fi c u p r i n s ă î n a c e a s t ă z o n ă e î n c ă î n g r o z i t o r d e i n s u f i ­c i e n t ă .

C lară , p l a t ă , p l a s t i c ă , s e n t i m e n t a l ă , s u p e r f i c i a l ă , l i p s i t ă d e p r o b l e m e e s e n ţ i a l e , l i t e r a t u r a r o m â n e a s c ă m o d e r n ă e s t e f a l i m e n t a r ă .

I n o r i c e caz , u n f a p t c a r a c t e r i s t i c t r e b u e s e m n a l a t î n u l t i m i i a n i aii c u l t u r i i r o m â n e ş t i : d i s p r e ţ u l p e n t r u l i t e ­raţ i ş i l i t e r a t u r ă .

O a m e n i i d e e l i t ă i n t e l e c t u a l ă n u s 'au m a i î n d r e p t a t s p r e l i t e r a t u r ă iui s p r e fillosofie, ş t i in ţă , e s e i s t i c ă . P r o ­b l e m a t i c a s'a s e p a r a t c u t o t u l d e l i t e r a t u r ă şi p o e z i e , ş i se e x p r i m ă , o u d e f i a i e n ţ e l e e i i n e r e n t e , î n t e c h n i c a d i s o u r -ьіѵа a f i l o s o f i e i sau» m a i a l e s , a e s e i s t i c e i . L u c r u l a c e s t a e irău, f ă r ă î n d o i a l ă , — d a r n u e v i n o v a t ă d e c â t m e d i o c r i ­ta tea s p i r i t u a l ă a p o e z i e i ş i l i t e r a t u r i i r o m â n e ş t i .

Poezila r o m â n e a s c ă p e n t r u a d e v e n i o p o e z i e m a r e t r e ­b u e s ă r e c a p e t e f i o r u l m e t a f i z i c , s a u d r a g o s t e a p e n t r u a d â n c u r i l e o b s c u r e a l e s u f l e t u l u i . S ă e x p r i m e p r o b l e m e l e o m u l u i , — n u î n d i s c u r s i v i t a t e a d i d a c t i c ă a e s t e t i c e i , — d a r n i c i pn in tr 'o p l a s t i c i t a t e h u m a r i s t i c ă . S ă f a c ă u n e f o r t d e a d â n c i r e , d e muzi ioa l i zare , d e t r ă i r e ritmică ş i t r a n s f i g u r a t ă a t r a g e d i e i o m u l u i .

P a r i s , 2 M a i 1940. EUGEN IONESCU

Ultima carte a lui Papini (Urmare din pag. l-a)

Aparent, în tot decursul aces­tor povestiri nu se întâmplă ni­mic. Dar prin ele se desfăşoară în tot atâtea drame trăite sincer, aceste vieţi de lume neştiută de nimeni, afară de ea însăşi şi de scriitor.

Nota de robusteţe şi de sănă ­tate a acestei cărţi aparent pato ­logice, se mărturiseşte de altfel şi printr'o atitudine de humorism autentic. Drept atare, recomand cartea prietenului meu florentin cu toată convingerea, şti ind că-i pot îndruma pe cititorii noştri1

spre una din cele mai atracţioase cărţi apărute de curând în Italia. Recomandaţia îi poate privi de altfel şi pe tinerii noştri traducă­tori.

Dacă oarecare intenţie de pro­pagandă socială în favoarea e-migrărilor agricole spre Agrul Pontin de curând bonificat, se s imte uneori şi dă cărţii un sub­strat retoric, arta povestirii, moş­tenită delà marii precursori tos­cani, delà Boccaccio la Carducci, Ie asigură acestor figuri papinie-ne o viaţă care-şi cere drepturile cu încredere în ea însăşi. Sau dacă în atmosfera cărţii se s imte şi ceva din arta de povestitor toscan a unui Renato Fucini, în afară de ceeace trebuia să fie la acesta mai graţios şi ma i idilic (drept contimporan al unui Pas -coli ori Fogazzaro), impresionea­ză varietatea creaturilor lui P a ­pini, fantezia şi verva de care dă acum dovadă, deşi se menţ ine pe linia unei simplităţi impresio­nante. Lipsa de complicaţii inu­tile, firescul relatărilor sale, îl desemnează în fine printre po­

vestitorii înnăscuţi ai marii l i te­raturi italiene. Toate aceste fi­guri (sunt 16 principale şi mal multe siluete schiţate interme­diar, însă cu un relief ce nu dis­pare) , alcătuesc în general lumea primitivă, dar puternic expresi­vă a celor mai sălbatici munţ i dintre izvoarele Tibrujui şi ale Arnului, nu departe de locurile unde s'a născut u n frate mai mare al lor, adică Michelangelo şi de locurile unde s'a străduit în» tr'adins Papini să-ş i facă o casă de piatră, pentru reculegere şi lucru.

Un cuvânt de părere de râu (căci poate fi şi acesta spus) se referă la intervenţia autorului la urma fiecărei povestiri cu o re­flexie relativă la cuminţenia şi la nebunia oamenilor; sau Un cu­vânt de părere de rău pentru o continuă revenire de motive, pe care o desvălue în cele din urmă cartea; deoarece figurile acestea sunt aproape toate venite din a-ceeaş lume, deviate sufleteşte sub aceleaşi altitudini reci şi pus­tii, înfăţ işează ele oameni cu mintea întreagă, sau nişte bieţi maniaci? Papini te obligă să te întrebi însă, dacă există cu ade­vărat oameni lipsiţi de manii . Răspunsul dă garanţia umanită­ţii acestor figuri ale sale, a căror prezenţă poate fi înţeleasă şi ca un simplu allegretto între două scrieri grave ale acestui sever mentor al literelor şi, mai 'a les , al scriitorilor. Simţul deosebit de înţelegere a sufletului omenesc îl caracterizează odată mai mult. Vezi că experienţa creştină a lă­

sat urmele ei binefăcătoare în a-

tltudinea omului acesta. Sau fap­tul ţi se pare de atribuit consta­tării că la anul Papini va împlini 60 de ani.

Felul cum este scrisă cartea, expresia ei stilistică, oferă însă cel mai de seamă preţ artistic al ei, în numele meritului constant al lui Papini de a rămâne in for­mele pur toscane, chiar atunci când el schimbă această rămâ­nere într'o adevărată manieră. Nu văd cum s'ar putea alcătui uin dicţionar al limbii italiene, fără a se folosi mereu exemplele pe care le oferă acest scriitor ş i o asemenea carte, în privinţa vocabularului.

Aceste figuri umane mărturi­sesc în fine acea înseninare lăun­trică, pe care am suirprins-o şi altfel în celle două din urmă zile florentine, în ochii şi în sufletul prietenului meu. Nevoia î n n ă s ­

cută de a cunoaşte omul retrăin-du-i viaţa fie şi numai literar, chiar dacă n'a scris până acum cartea sa despre Adam, rămâne la Papini o adevărată pasiune şi 0 nobilă virtute. Simpatia umană 1 s'a accentuat, în orice caz. Sar­casmul i s'a preschimbat în h u ­mor; severitatea în bonomie; uscăciunea în sobrietate. Iar b u ­curia înţelegerii bunurilor şi l ip­surilor lumii, odată cu ale sale însuş, l-a făcut bun şi mărini­mos.

Cartea ou „figuri", pe care a pubilicat-o de curând, poate fi aşa dar definitiva revelaţie a a-cestui Papini, mai puţin bine cu­noscut şi bine înţeles. Pentru publicul nostru, care-1 aşteaptă printre noi, cartea poate fi cea mai bună iniţiere întru cunoaş­terea nemijlocită a celebrului nostru prieten. Adică al nostru, al tuturor.

ALEXANDRU MARCU

29 Iunie 1940 UNIVERSUL LITERA?

Cronica dramatică Cronica muzicala T E A T R U L C O M E D I A : B A N C A N E M O — C O M E D I E I N T R E I A C T E D E L O U I S V E R N E U I L .

Atifuinţată die imuttită v r e m e , c i f i i n d s o r t i t i ă s ă d e s c h i d ă s t a ­g i u n e a . t e a t r e l o r d e v a r ă , p r e ­m i e r a t e a t r u l u i C o m e d i a , d u p e c â t e v a a m â n ă r i , i m p u s e ş i d e s c h i m b ă t o a r e v r e m e , d a r m a i c-u s e a m ă d e m o d i f i c ă r i i m p o r -tanibe s u r v e n i t e î n d i s t r i b u ţ i e cu p u ţ i n î n a i n t e d e a f i s t a b i l i t ă p r i m a r e p r e z e n t a ţ i e , a a v u t l o c , r e p u r t â n d u m s u c c e s e o n ß i l d e r a -b i l , i ch iar î n c iuda, u n o r g l a s u r i d i n s a l ă , c e c u g â n d u l l a p r o ­t a g o n i ş t i i c e n u j u c a u , n u a c o r ­d a u î n t r e g u l o r e d i t î .n loouito(-r i l o r l o r .

S i u n t s m înitru tofcuil d e a -c o r d , m a i c u s e a m ă a c u m c â n d c u n o a ş t e m pie isa , d e v a l o a r e a c e a r fi a v u t - o j o c u l l u i I a n c o -vetsou, d a r n u p u t e m , d i n t r ' o a p r e c i e r e ,a u n u i t a l e n t c a a l s ă u , s ă n e g l i j e m e f o r t u l î n c u ­n u n a t d e s u c c e s p e c a r e d. N . A t a n a s i u , d e l à T e a t r u l N a ţ i o ­n a l , l - a depuis . î n t o t d e a u n a a m p r i v i t c u s a t i s f a c ţ i e a p a r i ţ i a s a p e s c e n ă , ş i s u n t e m f e r i c i ţ i , ş i d e a s t ă d a t ă s ă - 8 r e c o m a n d ă m .

I n r o l u l s ă u , c a r e n u e s t e d e ­l o c u ş o r , a ş t i u t s ă - ş i d o z e z e e -f e c t e i e , s ă d e p u n ă g r a d a ţ i i l e c u v e n i t e , ş i d a c ă a r f i r e s p e c ­t a t u n a n u m i t a r i s t o c r a t i s m a l j o c u l u i , n i m e n i d e s i g u r n ' a r m a i f i ^amint i t id© p r e z e n ţ a m a r e l u i n o s t r u a c t o r c a r e n 'a p u t u t î n ­t r u c h i p a p e r s o n a g i u l . D a r a c e s t a e s t e ш d e f e c t m ă r u n t , u m b r i t c u p r i s o s i n ţ ă d e p e r s o n a l i t a t e a v i g u r o a s ă a d u s ă p e s c e n ă d e d. N . A t a n a s i u , d e e n t u i s i a s m u ! i n ­t e r p r e t ă r i i s a l e ş i d e s i t u a ţ i i l e c o m i c e c e a p r o v o c a t , s t â r n i n d n u o d a t ă a p l a u z e l a s c e n a d e s ­c h i s ă .

D a c ă a d u c e m t o a t e a c e s t e l a u d e c u p r e p o n d e r e n ţ ă d - l u i A t a n a s i u , e s t e f i i n d c ă a p r o a p e î n t r e a g a p i e s ă e s t e a d u i m k a l e .

E s t e o c o m e l d i e . c u m s e s c r i e a d e s e a , p e n t r u u n a n u m i t a c t o r . O c r e a ţ i e p e c a r e e l o m o d e l e a ­z ă :ş:-i t r a n s f o r m ă a t m o s f e r a p r i n p e r s o n a l i t a t e a s a .

E a î n s i n e n u a d u c e a b s o l u t n i m i c c a r e s ă î n d r e p t ă ţ e a s c ă o a p r e c i e r e l a u d a t i v ă . N i ş t e s i m ­p l e i n c i d e n t e p u s e c a p î n c a p , m i c i c o n f l i c t e f ă r ă i m p o r t a n ţ ă ,

l i p s i t e d e с о п е Е і о ш е ş i d e c r e ­d u l i t a t e .

N u r e l e v ă m a c e s t e f a p t e s p r e a puime i n t r ' o l u | m i n â p r o a s t a r e a l i z a r e a t e a t r u l u i C o m e d i a , ,ci p e n t r u a siubliiinia c e a d u c e B a n c a N e m o î n t e a t r u ş i p e n t r u c e i c a r i i u b e s c „ t e a t r u l " .

O p i e s ă d e V a r ă , d a c ă n ' a r fi a ş a , a m f i m u l t mjai a i spn i n e p i t e t e , f ă r ă m i c i - o p r e t e n ţ i e , d a t ă p e m â n a u n o r i n t e r p r e ţ i c o m i c i d e t a l e n t , ş i i a t ă t o t u l .

A f a r ă d e d . N . A t a n a s i u , t r e ­b u e s ă a m i n t i m d e c r e a ţ i a d - n e i M a r i e t t a ©aidova, i n c o n t e s t a b i l o m a r e a r t i s t ă a n o a s t r ă c a r e î n t r ' u n r o l n e s p u s d e g r e u a i s ­b u t i t , s t r e ^ â n i d i u ' - s e i n t r e ş a r ­j ă ş i r e a l i s m , , s ă î n c h e g e u n p e r ­s o n a g i u d e o r a r ă e x p r e s i v i t a t e . Nui s u n t e m e x a g e r a ţ i d a c ă a m r e c o m a n d a t u t u r o r i n t e r p r e t e ­l o r n o a s t r e , c a r i c â n d a u u n r o l i n g r a t s e s i m t n e a p ă r a t d a t o a ­r e s ă ş a r j e z e e x c e s i v , s ă p r i v e a ­s c ă j o c u l d - m e i M a r i e t t a , S a d o -v a , p e n t r u a a f l a c u m , p r i n s i m ­p l i t a t e ş i n a t u r a l e ţ e s e p o t s c o a ­t e e f e c t e m i n u n a t e ş i c e l p u ţ i n , d a c ă n u m a i m u l t , s ă n ă t o s h u -m o r i s t i c e . N e e s t e n e p l ă c u t g â n ­d u l a t â t o r ş i a t â t o r i n t e r p r e t ă r i c a r i , d o a r s p r e a îmto ia r â s u l c o m u n a l p u b l i c u l u i , s u b l i n i a z ă u n m o m e n t ,cu a t â t a p e r s e v e ­r e n ţ ă , î n c â t n i s e p a r e a a v e a î n f a ţ ă o r e p r e z e n t a ţ i e de b â l -c i u , a d r e s a t u n o r s p e c t a t o r i c e n u ş t i u c e - i a i a : „ t e a t r u " .

A f i n a t u r a l e s t e m a i f o l o s i ­tor d e c â t a f i f o r ţ a t , c h i a r c â n d a i s u c c e s p r i n a c e a s t ă u l t i m ă a t i t u d i n e . R e a p d c t u l a r t e i c e r e ­p r e z i n ţ i ! A d u c e m î n t r e g u l o -m a g i u d - n e i M a r i e t t a S a d o v a p e n t r u d i s t i n s a d u m i s a l e i n t e r ­p r e t a r e .

I n c e l e l a l t e r o l u r i , d - n a F i f i Hairaird, a l c ă r e i übe d i s c r e t ş i s i m p a t i c a r e u ş i t totdeauna s ă a t r a g ă s u f r a g i i l e p u b l i c u l u i , c a ­d u c e o n o t ă d e t i n e r e a s c ă i n t e r ­p r e t a r e . O c r e a ţ i e c a r e e d a t o a ­r e s ă c u c e r e a s c ă p r i n f a r m e c ş i f e m i n i t a t e ş i p e c a r e d o m n i a - s a a î n ţ e l e s - o , e v i t â n d d r a m a t i s ­m u l ş : aititafciniMe c o m p l e x e . D . A n t o n i u , I o n T a l i a n u , ş i c a î n ­t o t d e a u n a d i s t i o E u l R o m a l d B u l -fiiriisky c o n l t u r â n d - ş i c u p r i c e ­p e r e r o l u r i l e , a u c o n t r i b u i t l a r e u ş i t a ale e s t u l s p e c t a c o l .

V I C T O R P O P E S C U

A DOUA PRODUCŢIE A ACADEMIEI REGALE

DE MUZICA

Selecţionarea de e lemente pe care o presupune întocmi­rea unei producţii muzicale de fine de an, într'o instituţie oficială de învăţământ m u ­zical, pare să îndreptăţească în genere un anumit grad dß exigenţe în ceeace priveşte va-

A C T R I Ţ E L E N O A S T R E

D - r a P o p e s c u . d e l a „ T e a t r u l M u n c ă ş i V o e B u n ă " , c a r e r e a l i ­z e a z ă u n e x c e l e n t t ip d e c o m e d i e î n , J > u d u i a M ă r i u c a "

Şi

T E L L Y B A R B U

A V E N I T V A R A

Ii rog p e cetitori să-mi ierte acest foarte didactic titlu, dar n'am făcut altceva decât să con­stat un adevăr : A v e n i t v a r a . B i n e îneţeles că dumneavoastră aţi izbucnit la fel ca şi mine : „In sfârşit ! Bine c'a venit".

Dar ghiduşul ăsta de mercur a pornit o ascensiune înspăimântă­toare înspre vârful tubului ter­mometrie. Urmările acestei ascen­siuni, le cunoaşteţi dumneavoas­tră din anualele c r o n i c i e s t i v a l e şi din propria experienţă: trans-piraţ'e, ameţeli, şpriţuri, grădini de vară şi... filme proaste. Şi mai ales filme proaste.

In săptămâna aceasta, cu ex­cepţia filmului Pygmalion des­pre care s'a mai scris într'una din trecutele c i o n i c i cinemaao-grafice ale revistei, celelalte fil­me prezentate au însemnat ade­vărate chinuri pentru spectatori.

Singura peliculă care ne-a. mai amintit puţin că ceeace se pre­zenta pe ecran era „cinemato­graf" a fost aceea prezentată de cinematograful G a r l t o a : „ L u p u l singuratic la Paris" E una din a-

cele „benzi" din cari nu lipsesc scenele tarai cu pumnale şi revol­vere, scene cari asigură succesul filmelor de aventuri.

Insă rochiile precum şi pălării, le eroinei, demască o a n u m i t ă v â r s t ă a f i l m u l u i , v â r s t ă c a r e s e resimte şi în regia p u ţ i n c a m şo­văitoare demascănd epoca de dibuiri în care a fost realizat fil­mul.

Şi astfel, cu toate că Franz Le-derer e un actor foarte simpatic — un fel de amestec : Carry Grant — Tyrone Power — şi cu ioate că am întâlnit câteva sce­ne amuzante ,am părăsit sala ci­nematografului cu oarecare sa­tisfacţie : „Bine că s'a isprăvit".

Cinematograful S c a l a ne-a prezentat un film în care apă­reau doui actori simpatici: Geor­ge Raft cu chipul său de excroc. cum se cade ş i Hugh Herberl, mereu speriat şi cu mâinile în vânt, parcă ar fi atins un şarpe.

Au fost momente când am crezut că filmul este o comedie: momentele în cari apărea pe e-cran Hugh Herbert. Câte-odată am crezut că filmul este, în fond dramatic.

Pe la mijlocul filmului om în­

ţeles, dintr'un lung discurs al eroinei, că este vorba de un fel de propagandă a unei s o c i e t ă ţ i c a r e t r e b u e să existe în America: s o c i e t a t e a i u b i t o r i l o r d e cat.

Şi mai e ceva : un excelent mijloc de plictiseală. Aceasta, cu excepţia scenei finale în care ni se prezintă o impresionantă cursă de cai.

Dar, pe căldurile astea, prefe­răm cinematografului Scala, hi. podromul Băniasa.

Lovitura de moarte ne-a dat-o insă cinematograful T r i a n o n c a r e n e - a prezentat filmul: „Spioana".

Realizatorii filmului au avut intenţiile cele mai onorabile dar n'au reuşit să ne prezinte decât o serie interminabilă de fotogra­fii luate din diverse unghiuri. Câte odată ai impresia că vezi filmul cu capul în jos ; alte ori crezi că te-a agăţat cineva de

lampă. Cu toate că vedeta filmului

este Brigite Horney, filmul este englezesc.

A propos de domnişoara Bri­gitte Horney : Dânsa e convinsă că seamănă cu M ű r l e n e Dietrich. Mie, însă, mi-o aminteşte pe fos­ta mea bucătăreasă, Dora.

Cinematograful Á r o prezintă filmul : „Dragoste de mamă".

După atâtea decepţii, n'am a-vut curajul să mă duc să-l văd.

Poate că sunteţi dumneavoas­tră mai puţin fricoşi.

T R A I A N L A L E S C U

d e R O M E O A L E X A N D R E S C U

Іоагеа generală a acestor ma­nifestări. Nu trebue totuş să se uite că talentele strălucite nu se întâlnesc la fiecare pas. Apoi, desvoltarea talentelor nu se produce în chip uniform. Prin voinţă, inteligenţă, pu­tere de muncă, se obţin, nu odată, rezultate însemnate, după terminarea unei scoale. Iar, pe de altă parte, un fe ­nomen special de inflaţie permite unora din ucenicii muzicii, să apară, la început, drept „aşi", pentru a sucomba mai târziu în faţa adevărate­lor dificultăţi ale unei cariere.

Iată pentru ce, numai cu relativă severitate şi fără a trage concluzii definitive de cât în cazuri de iremediabilă slăbiciune sau indicutabilă dăruire, trebue să fie jude­cată o producţie muzicală de fine de an.

Producţia mixtă delà „A-teneu", n'a fost lipsită de pre­zentări serioase şi promiţă­toare.

Cele mai bune rezultate au fost obţinute de sigur de d. Munteanu Petre (canto, clasa d-lui profesor Romulus Vră-biescu) şi de d-ra Feimer Albina (vioară, clasa d-lui profesor Vasile Fil ip).

Printr'o remarcabilă s im­ţire artistică şi preţioase re­surse de expresivitate, condu­când cu delicate nuanţări un glas liric de structură plă­cută şi maleabilitate parti­culară în efectele de mezza-voce, d. Petre Munteanu s'a distins în această producţie. Liedul pare a-i conveni în special, deşi nu exclusiv.

D-ra Feimer Albina a rele­vat în cursul execuţiunii pre­ludiului în sol minor, pentru vioară singură, de Bach şi mai ales în prima parte a „simfoniei spaniole" de Lalo, o reală înzestrare muzicală generală şi posibilităţi de ex­primare violonistică destul de unitare şi de sănătos spriji­nite pe simţire şi înţelegere.

In remarcabilă omogeni­tate de linie stilistică şi cu serioasă muzicalitate a fost ţ inută partea pianului în va ­riaţiile de Beethoven p. pian şi violă, de d-ra Genoveanu-Milicescu Victoria (clasa d-lui profesor Mihail Andricu). Cu calităţi, dar şi inegalităţi, partenerul d-sale, d. Walfisc Ernst.

D-ra Calaigean Eliza (clasa d-nei profesor S. Căpăţână) are însuşiri muzicale demne de relevat.

D-ra Berlescu Annie (clasa d-nei profesor Aurelia Cionca Pipoş) trebue să-şi fortifice carura ritmică a jocului d-sale, care nu e lipsit de ca­lităţi.

D -na Stavri Stefánia (clasa d-nei profesor E. Saghin) , d-ra Ionescu Elena (aceeaş clasă) şi d. Muncioiu Ion (clasa d-lui prof. Romulus Vrăbiescu), au avut unele a-firmărj favorabile.

La pianul de acompania­ment d-ra Pupa Popovici şi d-na Costin, cu toată price­perea aşteptată.

Cu meritorie sârguinţă sus­ţ inut acompaniamentul s im­foniei spaniole.

Cabot in înainte de a deveni actor

d e A D R I A N A K I S E L E F F

p r o f e s e z e c u a d e v ă r a t . S e m n u l r a t ă r i i s t i g m a t i z e a z ă o v i a ţ ă , i a r a r t a m o a r e î n a i n t e d e a s e f i n ă s c u t . D a r , a t u n c i î n m i n t e - i a -p a r e d e s n ă d e j d e a , î n o c h i s p e c ­t ru l f o a m e i , i n s u f l e t a m a i r ă ­m a s p o a t e f l a c ă r a s l a b ă a unu i i d e a l c a r e n'a p ă l i t î n c ă . O u l t i ­m ă s f o r ţ a r e î l a j u t ă s ă i a s ă din. . . o b s c u r i t a t e

S t a r o s t e l e c i n e ş t i e c ă r u i t e a ­tru p a r t i c u l a r , c o m e r c i a l i z â n d u - i M a i m u l t c a î n o r i c a r e a l t d o - truca niciodată armele nu sunt

А І 1 1 ^ : 1 1 " . . ^ ! 6 : e g a l e . T r u d a d e f i e c a r e zi, a ş t e p - s u f l e r u î , î i o f e r ă g e n e r o s p e r -• p e c t i v a u n u i a n g a j a m e n t p e u n u i t i m p u l v e r i i , a s i g u r â n d u - i a s t f e l o m a s ă . . . p e o l u n ă î n t r e a g ă ! . .

A l t e o r i , î l v e z i r ă s ă r i n d î n c i n e ş t i e c e t r u p ă d e r e v i s t e s a u p e s c e n a c i n e ş t i e c ă r u i t e a t r u i m ­p r o v i z a t p e c i n e ş t i e c e m a i d a n e , s a u l o c u r i p e r i f e r i c e , unde . . . t o a m n a s e m a i p o a t e c i t i s u b a -

c â t c i n e p o a t e ş i n u t o t d e a u n a t a r i l e n e î m p l i n i t e , l i p s u r i l e c h i -c i n e a r t r e b u i . T a l e n t u l , n u c o n - n u i t o a r e la c a r e e s u p u s ca şi s t i t u i e î n t o t d e a u n a c o e f i c i e n t u l r ă z v r ă t i r e a c o m p r i m a t ă c u f i e -d e s i g u r a n ţ ă c a r e p o a t e p u n e p e c a r e n e d r e p t a t e , s l ă b e s c î n c r e d e -i n d i v i d l a a d ă p o s t d e s u r p r i z e . r e a n o u l u i v e n i t , n i m i c i n d u - i e n -

P e n t r u c ă n e î n t r e b ă m , câ ţ i a - t u z i a s m u l t i n e r e s c . A t m o s f e r a d e j u n g s ă u r c e t r e p t e l e , m ă s u r â n d c u l i s e ca ş i c a n c a n u r i l e u n e i v i e ţ i o c u l m e , d u p ă c e a î n f r u n t a t o c o l e c t i v e , v i c i a z ă r e p e d e u n s u -m e s e r i e c a r e n u a d m i t e o d i h n a , £iet c a r e s'a a p r o p i a t d e t e a t r u d a r c a r e m a i a l e s n u a d m i t e . . . c a d e u n a l t a r . S u n t p u ţ i n i a c e i « ч иІ"^ІтіГ5е vânt" d m o i i t d e s e n t i m e n t u l c a m a r a d e r i e i . C i n e C a r e s e d e p ă ş e s c n e î n s c r i i n d i n é m n e " f v i t a ' C h i Í T m a s n u s'a a p r o p i a t d e templul T h a - t a i n ă o s c ă d e r e s a u u n c o m p r o - T T ^ n i e t d e " h e n ă ' Hei c a d e - o a d e v ă r a t ă m i n u n e , .„ T r , . , i , "' . .,

' m i s . V i s u l îşi î n c h i d e a r i p i l e şi h r ă n i n d v i s u l r o z ai u n u i a n g a - un ro l î n t e a t r u n u s e o f e r ă s u f l e t u l îş i p ă s t r e a z ă d a r u r i l e j a m e n t d e f i n i t i v , î n f i r i p â n d n ă - c u u ş u r i n ţ a c u c a r e s e o f e r ă d e f u n c t e , î n g e n u n c h i n d î n f a ţ a d e j d e a c ă v a săr i r e p e d e b a r i e r a p a n t o f i i l u s t r a g i u l u i . C i n e n ' a r e u n u i d e s t i n d in c a r e c u g r e u a r c e l o r m u l ţ i , s p ă r g â n d a n o n i m a - u m e r i i l a ţ i n ' a j u n g e s ă - ş i c r o i a - m a i p u t e a ieş i . Dar. . . c e i m p o r ­tu l? D a r , v i s u l d i s p a r e c u r â n d ! Э С а p â r t i e p r i n d e s i ş u l m a s s e l o r . t a n ţ ă a u t o a t e a c e s t e a p e n t r u , , o -l o v i t d e m â n a g r e a a r e a l i t ă ţ i i c â ţ i c o n d u c ă t o r i ş t i u să s e a p l e c e m u l « c a r e ş i . a t o t u l - 0 . c a n d o c h u s e d e s c h i d ş i g â n d u l c u î n ţ e l e g e r e şi î n c r e d e r e a s u p r a m u i l n . . n t n j rare v i a t a a a i u n s r> s e d e s p r i n d e d i n p o e z i a v i s u l u i , n o u l u i u c e n i c ? A ş t e p t a r e a p e n t r u Z p l Ê i Ä d e h r l n ă ş f d e a -t e a t r u l d e v i n e a t u n c i o p r o f e s i e o b ţ i n e r e a u n u i ro l d e f i g u r a ţ i e d ă p o s t ? c a r e r e c l a m ă eforturi d a r m a i s a u c e i m u l t d e c â t e v a c u v i n t e , C e v i n ă p o a t e , a v e a e l d a r . ă d i _ a i e s i m p u n e renunţări. p l a t i t c u , s e a r a ; a î n c e r c a t r ă b d a - m m u e a z ă f ă r ă d e v o i e p r e s t i g i u l

T e a t r u l ! A t m o s f e r ă d e v i c i u şi r e a m u l t o r a , p â n ă c â n d d e s g u s - ş ; m a r e ţ a s c e n e i ? d e s u p e r b ă a b n e g a ţ i e , n i c ă i e r i tu l a l u a t l o c u l n ă d e j d i i s ă d i n d ' ş | c i n e p o a t e r ă s p u n d e d e a s a -s u c c e s u l n u s e p l ă t e ş t e m a i a a a n c o s i lă , p e n t r u o p r o f e s i e s i n a r e a l a t e n t ă a v a l o r i l o r a u -s c u m p . C i n e n'a a v u t n o r o c u l s ă p e c a r e n a a v u t - l n c a l t i m p u l s o t o h t o n e ? s e n a s c ă s u b s e m n u l u n e i c o n - _ _ ^ m ^ _ _ _ ^ _ _ _ _ ^ _ _ ^ _ _ _ ^ m ^ _ ^ ^ ^ _ _ ^ m _ _ _ _ _ _ . _ _ _ _ _ . ^ _ ^ _ _ r

s t e l a ţ i i b i n e v o i t o a r e , r ă m â n e d e ­p a r t e d e t a i n e l e a d e v ă r a t e i a r t e . V i a ţ a a c t o r u l u i e d e p a r t e d e c e e a c e s e c r e d e s a u s e s p u n e . V i a ţ a a c t o r u l u i e o l u p t ă c o n t i ­n u ă , l u p t ă n u n u m a i p e n t r u e -x i s t e n ţ ă d a r m a i a l e s p e n t r u m e n ţ i n e r e , p e n t r u a f i r m a r e . C e a d i n u r m ă e c e a m a i g r e a , pen-

Spiritul epocii (Urmare din pag. I-a)

O M A G I U I N A L T P R E A S F I N Ţ I E I S A L E D R . N I C O L A E

B Ă L A N , M I T R P O O L I T U L A R D E A L U L U I

Cauza formelor culturii e valoarea, adică termenul rela­tiv sau absolut în raport cu care spiritul omului să se înfăptuiască.

Dacă deci formele de cultu

fără scop, Kant distingea şi , , p u l c h r i t u d o a d e r e u s " , frumu -setea creată în vederea unui

încearcă anumit scop, adică aceia care vrea să exprime şi altceva de­cât existenţa ei, dar distincţia

ră sunt simple manifestări, aceasta, nu face decât să întă-simple mijloace de expresie rească prestigiul absolut al

î m p l i n i n d u - s e 20 d e a n i d e air-h i p ă s t o r i r e ş i d e a d e v ă r a t ă c r e ­d i n ţ ă r o m â n e a s c a , s p r i t u a l i t a t e a o r t o d o x ă a s ă r b ă t o r i t c u a c e s t pentrucă există o ierarhie p r i l e j p e P . S. S . Dr . N i c o l a e B ă - v a l o r i l o r , precum există şi

ale spiritului uman, valorile sunt mai mult sau mai puţin realităţi de sine stătătoare. Zicem mai mult sau mai puţin,

a o

l a n , Mitotopoiiiltul A r d e a l u l u i , ierarhie a scopurilor. pniinitr'un v o l u m o m a g i a l d e m a r i Lumea aceasta a valorilor, p r o p o r ţ i i . ^ o r d o n e a z ă deci şi conduce lu-

A c e s t v o l u m , m ă r t u r i e s i n c a - ă m e a s c o p u T . j l o r , a d i c ă lumea а c e l o r maii d e s a a m ă fia ain N e a - c r e a t ă d e o m cultura. Spiritul m u i u i , a d u c e Insff iului P r e l a t ü £ s U Ш і ш d g d g

c e l e m a i s i n c è r e o m a g n ş i cele. ^ t d a t s e -%n n a f , i d g a j á

mai; d e v o t a t e elogiu. V o i u m u . - ^ - w * - x ,„ c o n ţ i n e 824 d e p a g i n i , 80 p l a n ş e deţine întâietateajn formele

valorii estetice. I t u n c i d e c i când vorbim

despre spiritul epocii, nu tre~ buie să uităm că el nu este eminamente active decât în­tr'o parte a faptelor de cultu­ră şi că cea mai mare şi poate şi cea mai serioasă parte a a-cestor acte, acelea cari parti­cipă la valori absolute, cum sunt : valoarea religioasă, es­tetică sau morală, sunt sustra-

ac-ţiunii spiritului epocii şi ca

c u lusitraţiiiuni ,şi avânid 90 d i s - de cultură. Un scriitor, ca orice atare independente de circum-t i n s e calabarării . T o a t ă etliita r o - creator de cultură dealtfel, stanţele schimbătoare ale lu-mânfismiului a î n c r u s t o t î n a c e s t participă activ la spiritul epo- mii scopurilor. v o l u m c e l e m a i c a l d e p r e ţ u i r i cii însă neparticiparea lui, n'ar L U C A D U M I T R E S C U f a ţ ă d e p e r s o n a l i t a t e a a t â t d e c o v â r ş i t o a r e a I. P . S. ,S. M i t r o -poiiitului Dr . Ni loolae B ă l a n .

I n a c e s t v o l u m o m a g i a l , u n i c î n c u l t u r a iromâmeiască, î ş i daiu înitâlnilre il. P . S. S. Paltiriarhul N i c o d i m , I. P . S. S . T i t S i r n e -d i e a Mii trapdl i tul B u c o v i n e i , I. P . S. S. Dr . N i c o l a e Poptavioi E -p i s c o p u l O r a d i e i , T. P . S . S. Dr . Vasiita L ă z ă r a s c u E p i s c o p u l T î -

impieta cu nimic asupra ope rei de artă, pentrucă aceasta ţine de o valoare care trans­cende lumea scopurilor. Fru­mosul a fost definit dealtmin- _ t e r i de Kant, drept o finalitate c g i d m п и т а ш і t r e c u t ,

fără scop. Prir> această judeca- S G â n d u l з! a l fnfatu l 4, î n l o c ta, Kant înţelegea pesemne sa d e . f i j c a d o a m n e i E v e C u r i e , s e

F I I C A

E R A T A

I n a r t i c o l u l : D e s p r e a n u m i t e s 'au

dea valorii estetice o autoritate _ absolută

mişoarei; , I. P . S. S . N i c o l a e C o l a n valorii religioase. E p i s c o p u l C l u j u l u i ş i Fe l l eaculu i E s t e adevărat că alături de ş i I. P . S. S. P o l c a r p Mai iuşca „ p u l c h r i t u d o x a g a " care se ca- t e s t e : I N Z O D I A S Ä G E T Ä T O R U E p i s c o p u l A m a n i c i i . D i n t r e P r o - racterizează prin finalitatea L U I . feisonii U n i v e r s i t a r i s e m n e a z ă î n v o l u m u l o m a g i a l d - n i i S e x t i l

.. c i t e ş t e : E V E C U R I E , asemeni autorităţii D O A M N E I C U R I E .

I n r â n d u l 4 a l i n i a t u l 9, î n l o c de : î n z o n a s ă g e t ă t o r u l u i , s e c i -

Puşdatruu, N . l o r g a , I o a n L u p a ş , O n i s i f o r G h i b u , S imio in M e h e ­dinţii, N i c h i f o r Cra in ic , Dr . E m i l Ţeposui, Dr . Cto/nioian P e t r a n u , Ş t e f a n Mjaiteş p r e c u m ş i d - n i i Lasca irov M o l d o v a n u , I. (Dărciilă, D r . D u m i t r u Staniilloaiq, Dr . G r i -g o r e T. M a r e u , I. G. Q p r i ş a n ,

Honra Teoul iescu, íEmilMan Oioiran, I. N . L u n g u l e s c u , G r i g o r e P o p a ,

I. D . Ş t e f ă n e s o u , Dr . Nictolae T e r c h i l ă , DU. Sofrotilile V l a d , ş i m u l ţ i a l ţ i i .

A s u p r a a c e s t u i i m p o r t a n t v o ­l u m o m a g i a l c a r e a m p l i f i c ă p u ­t e r e a s u f l e t u l u i t româneae ş i amăg­ită b i r u i n ţ a tóssriiciii n o a s t r e v o m m a i reveni î n c u r â n d .

In Colecţia „ U N I V E R S U L L I T E R A R " a apărut volâmul

UMBRA TIMPULUI v e r s u r i de I O N P I L L A T

O carte de poezie scrisă de unul din cei mai aleşi poeţi ai noştri ' De vânzare la toate librăriile din Ţară

PREŢUL LEI 50

G o e t h e ? Ş i c h i a r c a s t e l u l a r h i d u c a l n u n e - a r c a p t i v a a tâ t , c u t o a t e b o g ă ţ i i l e d e o r i g i n ă r u s ă p e c a r e l e î n c h i d e ş i c u t o a t e ocoecţ i i l e d e a r t ă , d i n c a r e n u l i p s e s c p i c t u r i l e ş i s c u l p t u r i l e c e l e m a i c e l e b r e , î n c e p â n d c u L u c a s

K r a n a c h şi î n c h e i n d c u B ö o k l i n , d a c ă niuimele iu i n u s'ar l e g a , d e c e l e p a t r u d e c e n i i p e t r e o u t e î n s t r â n s ă p r i e t e n i e c u a c e l a c a r e a r ă m a s p â n ă la m o a r t e s f e t n i c u l s ă u c e l m a i p r e ţ u i t .

D a r W e i m a r u l t r e b u e v ă z u t I n t o t a l i t a t e a l u i . T r e b u i e v ă z u t în tâ i , aşa c u m a m a v u t p r i l e j u l s ă - l v ă d e u , î n f i e c a r e a n o t i m p , oare î i d ă r u i e ş t e un a l t d e c o r ş i o a l t ă a t m o s f e r ă . Niu a j u n g e s ă - i u r m ă r e ş t i g l o r i o a s e l e l o c u i n ţ e ş i p a l a t e p r e f ă c u t e î n m u z e e . Ci t r e b u i e s ă - i d e s c o p e r i c o l ţ u r i l e t ă i n u i t e , m i c i l e c â r c i u m i c a r e s e p ă s t r e a z ă n e s c h i m b a t e î n c ă d e p e v r e m e a

c â n d G o e t h e î ş i f ă c e a p r e u m b l ă r i l e d i n c o l o d e oraş . T r e b u i e să v e z i m i c u l castei! d e l à T i e f u r t , s a u a l t u l m a i s o m p t u o s n u m i t B e l v e d e r e , ş i u n d e d u c e s a - m a m ă î ş i p e t r e c e a v e r i l e î n s o c i e t a t e a a l e a s ă a c u r t e n i l o r - l i t e r a ţ i şi l i t e r a ţ i l o r - c u r t e n i . T r e b u i e s ă m e r g i p â n ă l a l e n a ş i să p r i v e ş t i d e p e î n ă l ţ i m i l e c a s t e l u l u i D o m i b u r g , î n c a r e G o e t h e d e a t â t e a or i a sor i s n e m u r i ­toare v e r s u r i , v a l e a r â u l u i S a a l e , p e n t r u a î n ţ e l e g e p o e z i a W e i m a r u l u i .

D e a l t f e l l u m e a n o u ă , o u m a m m a i s p u s , n'a mişcait o p i a t r ă d i n tot ce -a c l ă d i t t r e c u t u l d i n a m i n t i r i ş i p o e z i e . D e a c e e a r e n o v a r e a v e c h i u l u i şi t ra id i ţ lona lu lu i h o t e l „ B l e p h a n t " , î n o a r e G o e t h e îş i g ă z d u i a o a s p e ţ i i şi pr ie ten i i , a s t â r n i t o a d e v ă r a t ă s e n s a ţ i e , d a r ş i l e g i t i m ă î n g r i j o r a r e . L u m e a n"a a v u t î n s ă d r e p t a t e s ă s e n e d u m e r e a s c ă şi să s e r e v o l t e . O r g a n i z a ţ i a par t idu lu i n a ţ l o n a l - s o c i a l i s t c a r e c u m p ă r a s e i m o b i l u l ş i c a r e a -amenaja t şi două c a m e r e p e n t r u F ü h r e r u l - C a n c e l a r , n u a profanai t n ic i o a m i n t i r e şi a l ă s a t n e a t i n s t o t c e p u t e a r e î n v i a v r e m e a g l o r i o a s ă şi p a t r i a r h a l ă a W e i -m a r u l u i c l a s i c .

D a r f i i n d c ă v e m v o r b a d e a m e s t e c u l p o l i t i c e i în v i a ţ a a c e s t u i oraş , din o a r e p a t i m i l e p o l i t i c e a u l ip s i t p â n ă î n p r a g u l v e a c u l u i n o s t r u , t r e b u e să a m i n t i m î n c e r c a r e a g r o t e a s c ă a u n o r p o l i t i c i a n i f ă r ă e v l a v i e p e n t r u a u t e n t i c u l c u l t u r i i , d e a l e g a r ă p o s a t a r e p u b l i c ă d e m o c r a t i c ă şi c o n s t i t u ţ i a ei h i b r i d ă ş i a n a h r o n i c ă d e n u m e l e sararu p e n t r u o r i c e o m d e .cultură a l Weimaruiiiui. P o a t e d e a c e e a a ş i f o s t T u r i n g i a , şi dec i ş i La, W e i m a r , r e a c -ţ iunea n a ţ i o n a l i s t ă a t â t d e p u t e r n i c ă ş i p o a t e d e a c e e a a i s b â n d i t a ic i ce l

= W E IM A R = (Urmare din pag. I-a)

d i n t â i g u v e r n n a ţ i o n a l - s a c i a l i s t , f i i n d c ă f a l s a d e m o c r a ţ i e ge;.imană p â n g ă ­r i s e ce l m a i s a c r u p a t r i m o n i u a l c u l t u r i i ş i a l ar te i g e r m a n e .

N u t r e b u i e u i t a t oă t r a d i ţ i a c u l t u r a l ă a W e i m a r a l u i n u s e î n c h e i e ,ou m o a r t e a lu i G o e t h e î n 1832. I n to t c u r s u l v e a c u l u i a l n o u ă s p r e z e c e l e a W e i m a r u l a r ă m a s c e e a o e - a fos t p e v r e m e a lu i G o e t h e , W i e l a n d , S c h i l l e r şi H e r d e r , o c u r t e a m u z e l o r . A s t f e l , n e p o t u l d u c e l u i d e W e i m a r , K a r l A l e ­x a n d e r , c a r e a d o m n i t î n a d o u a p a r t e a v e a c u l u i a l n o u ă s p r e z e c e l e a , a a d a o s la g l o r i a b u n i c u l u i a t â t e a n o i v a l o r i a r t i s t i c e . Ş c o a l a d e b e l e a r t e p e o a r e o î n t e m e i a z ă d e v i n e u n a d i n t r e c e l e d i n t â i d i n G e r m a n i a ş i p a r t i c i p a ­r e a u n o r p i c t o r i oa B ö c b l i n şi L e n b a a h la o p e r a sa îi m ă r e s c v a l o a r e a şi p r e s t i g i u l . Muzeul^ p e c a r e K a r l A l e x a n d e r î l î m b o g ă ţ e ş t e ou n o i p â n z e ş i s c u l p t u r i d e v a l o a r e ş i î n c a r e a r t a v e c h e ş i c o n t e m p o r a n ă s e î n t â l n e s c în tr 'o g l o r i o a s ă t o v ă r ă ş i e , e s t e c e e a c e a l ă s a t m a i n e p r e ţ u i t a c e s t p r i n c i p e c o l e c ţ i o n a r .

T o t î n a c e a v r e m e a v e n i t la W e i m a r F r a n z Liszt , c o m p o z i t o r u l n e î n t r e c u t , a c ă r u i c a s ă s i m p l ă , c u m i c u l c l a v e c i n şi c u m o b i l e l e b i e d e r -m e y e r , p o a t e fi v ă z u t ă d e or i ce v i z i ta tor . L i s z t a f a s t la W e i m a r tí imp d e p a i s p r e z e c e a n i H o f k a p e l m e i s t e r şi a c o m p u s a c o l o c e l e m a i c e l e b r e c o m ­poz i ţ i i , a s t f e l c ă meliomanlii c a r e vitzitează W e i m a r u l t r e c g r ă b i ţ i d e l à c a s a lu i G o e t h e l a c ă s u ţ a c o m p o z i t o r u l u i . U n d i p l o m a t r o m â n i u b i t o r d e m u z i c ă , d. B e u , a g ă s i t p r i n m a n u s c r i s e l e lui L i s z t o r a p s o d i e românească i n e d i t ă , l e g â n d u - ş i a s t f e l c a e d i t o r m u m e l e d e c o m p o z i t o r u l c a r e a p ă t r u n s ş i a î n ţ e l e s s u f l e t u l r o m â n e s c .

D a r s e p o a t e o a r e v e n i la W e i m a r şi î n c o n j u r a c a s a lu i N i e t z s c h e , a c e a c a s ă d e t a i n ă şi d e v e g h e î n caire p o e t u l şi f i l o s o f u l s'a r e t r a s î n a n i i l u i d e c r â n c e n ă s i n g u r ă t a t e ? F i i n d c ă d a c ă G o e t h e a d a t v i a ţ ă ş i a crea t s o c i a l şi c u l t u r a l W e i m a r u l , N i e t a s c h e , i - a d a t s t r ă l u c i r e î n t r ' o e p o c ă î n c a r e M u s e n h o f u l î n c e t a s e d e a m a i e x i s t a şi d o a r a r h i d u c e s a So f ia , ca o m a r e a r h i v a r ă şi e d i t o a r e a lu i G o e t h e d e s g r o a p ă d i n lăz i şi rafturi, p r ă f u i t e

g l o r i a p o e t u l u i . M a r e a e d i ţ i e G o e t h e , c u p r i n s ă î n c e l e o s u t ă c i n c i z e c i d e v o l u m e e d i t a t e s u b a u s p i c i i l e şi c o n t r o l u l ş t i in ţ i f i c a l S o c i e t ă ţ i i G o e t h e , e s t e o p e r a a c e s t e i d o m n i ţ e c a r e a r ă m a s p e n t r u i s tor ia c u l t u r a l ă a W e i -m a r u i u i c o n t i n u a t o a r e a u n e i e p o c i d e aur .

D a r W e i m a r u l , a f a r ă d e c e e a c e s e ş t i e d e c ă t r e t o a t ă l u m e a ş i cane e m a r e a t r a d i ţ i e a u n u i s e c o l ş i j u m ă t a t e d e cu l tură , e s t e i n t e r e s a n t p e n t r u c e r c e t ă t o r u l l i n i ş t i t ş i a t e n t p r i n u n e l e c u r i o z i t ă ţ i ş t i i n ţ i f i c e u n i c e . G o e t h e a a v u t d r e p t a t e p e v r e m u r i să c e r c e t e z e c u a t â t a p a s i u n e şi c o n v i n g e r e m u n ţ i i , v ă i l e ş i a l b i i l e r â u r i l o r d u c a t u l u i d e W e i m a r . P a r c ă a r fi p r e s i m ţ i t d e p e a t u n c i c ă î n a p r o p i e r e a W e i m a r u l u i s e v a .găsi c e a m a i v e c h e u r m ă p r e i s t o r i c ă d e s p r e e x i s t e n ţ a o m u l u i p r i m i t i v , i n t e r m e d i a r î n t r e m a i m u ţ ă ş i oniiull m o d e r n . M a x i l a r u l i n f e r i o r g ă s i t la E h r i n g s d o r f l â n g ă W e i m a r şi c a r e s e p ă s t r e a z ă î n m u z e u , e s t e d u p ă u n i i s a v a n ţ i m a i v e c h i u d e c â t c e l a l o m u l u i d e l à N e a n d e r t h a l , p r e c i z â n d ş i l ă m u r i n d a s t f e l o p r o b i e m ă ş t i in ţ i f i că , o a r e l - a p r e o c u p a t ş i p e G o e t h e o d i n i o a r ă c â n d a c ă u t a t l e g ă t u r a î n t r e o m şi c e l e l a l t e v e r t e b r a t e , d e s c o p e r i n d o s u l i n t e r m a x i l a r .

O r i c â t d e b o g a t e Wei imarul î n a m i n t i r i ş i v a l o r i d e c u l t u r ă , o r i c â t e î n t r e a g a lu i a r h i t e c t u r ă u n m u z e u î n s o r i t p e s trăz i ş i p r i n g r ă d i n i ş i o r i c â t s t ă p â n e ş t e s p i r i t u l u n e i l u m i d e mUiit a p u s e , Weimairu l şi î m p r e j u r i m i l e l u i t e c u c e r e s c ş i p r i n d u l c e a f r u m u s e ţ e a n a t u r i i . P a r c u l d e p e a m â n d o u ă m a l u r i l e l i lmulu i , p ă d u r i l e , c a s t e l e l e , l a c u r i l e ş i r â u r i l e , t o a t ă a c e a s t ă v a r i a t ă î n t â l n i r e d e p e i s a g i i f e l u r i t e , d a u W e i m a r u l u i u n f a r m e c , p e c a r e n i c ă e r i a i u r e a î n G e r m a n i a n u - 1 î n t â l n e ş t i . E o a r e m a i f r u m o a s ă n a t u r a a i c i ca î n В а т е г і а p e R i n s a u î n T iro l ? D e s i g u r că n u . D a r e m a i i n t i m ă şi m a i a p r o a p e p r i n v i a ţ a şi a m i n t i r i l e e i d e s u f l e t u l c ă l ă t o r u l u i , c a r e î n d ă r ă t u l p e i s a j u l u i p e c a r e s e p r o f i l e a z ă u n c a s t e l s a u u n h a n la d r u m u l m a r e , s i m t e p r o f i l â n d u - s e u m b r e l e s a c r e a l e p e n a ţ i l o r ciulitunil g e r m a n e . G o e t h e a fos t d e s i g u r a s p r u c u n a t u r a ţăr i i s a l e d e a d o p ţ i u n e . A s e m u i t ă c u n a t u r a l u x u r i a n t ă a S i c i l i e i , u n d e p o e t u l s'a b u c u r a t d e f r u m u s e ţ i c a l d e şi m u l t i c o l o r e , n a t u r a T u r i n g i e i p o a t e p ă r e a r e c e şi m o n o t o n ă . E a a r e î n s ă a c e a î m b i n a r e d e l i n i i ş i d e culor i , c a r e c h i a m ă p a ş i i c ă l ă t o r u l u i s p r e l u n g i şi t i h n i t e p e r e g r i n ă r i . F i i n d c ă n i c ă e r i r e c u l e g e r e a , v i s u l şi c o n t e m p l a ­rea i n t e m p o r a l ă n u s e s i m t e m a i î n v o i e , ca p e a l e i l e u m b r i t e d e ur iaş i c o p a c i , p e u n d e o d i n i o a r ă a u v i z a t şi a u p l ă z m u i t t i t a n i i cu l tur i i g e r m a n e .

ION SÄN-GIORGIU

8 — UNIVERSUl LITERAR 29 Iunie 1940

L i t e r a t u r a , a r t a . i d e i . . . „ A L B I N A "

B ă t r â n a foa i e p e n t r u p o ­p o r t r e c u t ă s u b s c u t u l F u n ­d a ţ i e i c u l t u r a l e R e g a l e „ P r i n ­cipele C a r o l " şi c o n d u s ă cu p r i c e p e r e ş i s â r g u i n ţ ă de p o e t u l D . C i u r e z u , n e t r i m i ­t e , c u p r i l e j u l d e c e n i u l u i d e î n a l t ă o c â r m u i r e a M. ,S. R e ­g e l u i C a r o l I I , u n n u m ă r s ă r b ă t o r e s c .

O r e v i s t ă „ p e n t r u p o p o r " ce r e u n a n u m i t s p i r i t d e o r ­g a n i z a r e , ce re ace l s t i l c a r e s ă a p r o p i e p e ţ ă r a n d e t i p ă ­r i t u r a ca re îi es te ded ica t ă . O r i r e a l i z a r e a a c e s t o r d o u ă d e z i d e r a t e n u e s t e d e loc u -ş o a r ă d a c ă cei c h e m a ţ i s ă f a c ă t r e a b ă n u p o t p ă t r u n d e sensu l u n e i c u l t u r i de m a s s e . I a t ă î n s ă c ă r e v i s t a „Albi­n a " a a v u t p a r t e d e o a m e ­n i i ca re - i t r e b u i a u ş i ca r i n e - a u d a t c u p r i l e j u l s ă r b ă ­t o r i l o r d e c a d e i R e s t a u r a ţ i e i u n n u m ă r b i n e î n c h e g a t a l a c e s t e i a t â t d e t r e b u i n c i o a ­se rev i s t e .

Acest , e x c e p ţ i o n a l n u m ă r , î n c h i n a t V o e v o d u l u i C u l t u ­r i i r o m â n e ş t i , se desch ide cu o î n c h i n a r e R e g e l u i , p e n t r u c a d e a l u n g u l a 32 p a g i n i f o r m a t m a r e s ă exp l i ce p e î n ţ e l e s u l t u t u r o r ce ia î n s e m ­n a t şi î n s e a m n ă D i n a s t i a n o a s t r ă şi M ă r i t u l n o s t r u R e g e p e n t r u Ţ a r a ş i N e a m u l p e s t e c a r e i-a fost h ă r ă z i t s ă s t ă p â n e a s c ă . Se a f lă a c i p a ­g i n i v i b r a n t e d e s p r e Biser i ­ca , p r o d u c ţ i a , . s ă n ă t a t e a , c u l t u r a , a r m a t a , ş c o a l a , p r e . m i l i t ă r i a , s t r ă j e r i a , po l i t i c a , l i t e r a t u r a Ţă r i i n o a s t r e , t o a ­t e r a p o r t a t e la pe r sona l i t a ­t e a A c e l u i a c a r e v e g h e a z ă la p r o p ă ş i r e a . r o m â m s m u l u i . D a r s e i n s i s t ă î n m o d fer i ­c i t a s u p r a o p e r e l o r d e cul ­t u r ă c t i to r i t e şi spr i j in i te d e M. S. Rege le , o p e r e c a r e c o n t r i b u e a t â t d e m u l t l a r i d i c a r e a n i v e l u l u i de v i a ţ ă n a ţ i o n a l ă .

„ O r i c â t d e m a r e a r fi b o ­g ă ţ i a m a t e r i a l ă a u n e i ţ ă r i şi o r i c â t d e p u t e r n i c ă a r fi p u t e r e a ei a r m a t ă , î n f a ţ a i s to r i e i o m e n i r i i , a c e a ţ a r ă n u v a a v e a n i c i o î n s e m n ă ­t a t e d a c ă n u v a a d u c e l u m i i a p o r t u l ei l i t e r a r , a r t i s t i c şi ş t i i n ţ i f i c " , a s p u s M. S. R e ­gele. .

C o n d u c ă t o r i i r ev i s t e i „Al ­b i n a " a u î n ţ e l e s d i n p l i n a-ceas t ă loz incă r e g a l ă ş k î n ­su f l e ţ i ţ i , a u p o r n i t l a r ea l i ­z a r e a ei p e t ă r â m u l c u l t u r i i p o p u l a r e .

A u .porni t ş i — n u m ă r u l o m a g i a l ce a v e m î n f a ţ ă ne-o s p u n e — a u i s b u t i t . '

L A D M I S S A N D R E E S C U

C I N E V A

p o a t e a v e a m u l t t a l e n t . A r ă m â n e a ic i , î n s e a m n ă a s e î n c h i d e în tr 'o c a s ă , c h i a r f o a r t e f r u m o a s ă şi a s e î n ă b u ş i î n ea . A p l e c a î n l u m e ,

î n s e a m n ă riscull ca î n n o u ă z e c i şi<| n o u ă d e oazur i l a ,sută, să s e ріаг-"л dă. F o a r t e p u ţ i n i a j u n g , e x p e r i e n ­ţa t r e b u e t o t u ş i f ă c u t ă .

N o i , d e m u l t e or i a m dat , î n a c e s t e n o t e , u n o r scr i i tor i , s f a t u l d e a s c r i e s i m p l u . N e - a m d a t s e a ­m a c h i a r a t u n c i c â n d l - a m dat , că s f a t u l n o s t r u e g r a t u i t . In g e n e -

C A Z U L M A G H E R U

( S f â n t u l P ă r e r e ) s e i n t i t u l e a z ă r o m a n u l d - l u i M i h a i l D r u m e ş , a -p ă r u t r e c e n t î n t r i a t r e i a e d i ţ i e (Ed. B u c u r C i o b a n u l ) . D . M i h a i l D r u m e ş n u e s t e l a î n t â i a c a r t e c a r e s'a b u c u r a t d e m a i m u l t e e -di ţ i i , ş i e s t e u n u l d i n t r e p u ţ i n i i n o ş t r i s cr i i t or i c e p r i m e ş t e d i n p a r t e a p u b l i c u l u i a s e m e n e a d o ­

ra i , n u p u t e m î n v ă ţ a n i m i c d e la v e z i d e i n t e r e s . D - s a e s t e , d u p ă p ă r e r e a n o a s t r ă , u n s c r i i t o r f ă ­c u t s ă t r ă i a s c ă î n b u n ă î n ţ e l e g e r e c u p u b l i c u l , iar d a c ă u n i i n u I -ar a g r e e a , n u e s t e v i n a d - l u i M i h a i l D r u m e ş , c i a a c e s t o r i n ş i c a r e , l a r â n d u l lor , s u n t u n f e l d e i n a -c o m o d a b i l i p e o a r e m u l t e l u c r u r i d i n v i a ţ ă î i p o t j e n a d e m u l t e or i .

P u b l i c u l m a r e n u e s t e , d u n ă c u m e î n v i n u i t , o h i d r ă a p a t i c ă ş i o p a c ă o r i c ă r u i l u c r u n o u . E s t e d i m p o t r i v ă c o l o s a l d e c u r i o s d e t o t c e s e î n t â m p l ă ş i o r i c e i n s c e s e r e s p e c t ă î n ţ e l e g e s ă s e i n f o r ­m e z e ş i î n m a t e r i e d e a r t ă c u a -c e e a ş i c o n ş t i i n c i o z i t a t e c u c a r e s e i n f o r m e a z ă d e u l t i m e l e p r e ţ u r i d e l à b ă c ă n i i .

F i i n d c ă a s t a î n s e a m n ă , î n d e ­f i n i t i v , a fi o m n o r m a l , o m c i v i ­l i z a t a n g r e n a t î n t r ' o a n u m i t ă o r ­g a n i z a ţ i e s o c i a l ă , u t i l ş i v i u î n l o c u l p e c a r e - l o c u p ă .

Iar , p e n t r u c ă t i m p u l t r e c e ş i î n t r ' o v i a ţ ă s u n t a t â t e a l u c r u r i d e v ă z u t ş i d e f ă c u t , a c e s t o m n o r m a l , c i t i t o r u l o b i ş n u i t , î n ţ e ­l e g e s ă n u s e î n c u r c e p r e a m u l t î n n i m i c . E l v a c i t i t o t d e a u n a c u p l ă c e r e o r i c e c a r t e d e l i t e r a t u r ă care , a n t r e n â n d u - I , î l şi i n s t r u ­i t e , î i p u n e p r o b l e m e n o u i c a r e s e r e z o l v ă u ş o r , — iar l a î n c h i ­d e r e a e i î l l a s ă c u u n v a g a e r d e r e v e r i e c u m î i s t ă o m u l u i m a i b i n e .

A C E S T O M N O R M A L

N u e n e s i m ţ i t o r , n u e î m p ă c a t c u s i n e ş i c u v i a ţ a lu i . D i m p o ­t r i v ă , p r i n i n i m a lu i a u t r e c u t t o a t e t r i s t e ţ i l e , c u m t r e c v â n t u ­r i l e p e s t e f lor i p r i m ă v a r a , m â n -g â i n d u - 1 u ş o r ş i n o s t a l g i c , a c e s t e m i c i t r e n e d e m a r i t r i s t e ţ i î i d a u o u ş o a r ă v o l u p t a t e p e c a r e n u o d e p r e c i a z ă . A c e s t u i o m n o r m a l î i p l a c e s ă p l â n g ă l a c i n e m a t o ­graf şi î i p l a c e s ă î n t â l n e a s c ă , î n r o m a n e l e p e c a r e l e c i t e ş t e , eroi c a r e n ic i e i n u s u n t î m p ă c a ţ i c u ei î n ş i ş i ş i c u v i a ţ a ş i care , dec i , î i s e a m ă n ă lu i . I i p l a c e c h i a r s ă î n t â l n e a s c ă o a m e n i p ă c ă t o ş i , c u p r o c e s e s u f l e t e ş t i „ a n o r m a l e " , f i i n d c ă e d o r n i c s ă s e i n f o r m e z e d e t o t c e p o a t e fi c u n o s c u t î n l u ­m e a a s t a . I i p l a c p o e ţ i i c a r e î n p o e z i i l e lor , a r a t ă , în tr 'o f o r m ă d e r i t m şi d e r i m ă i m p e c a b i l ă , c â t d e t r e c ă t o a r e e v i a ţ a şi câ t d e n e î n ţ e l e ş i s u n t ei .

A c e s t o m n o r m a l , e s t e i n s u l c e l m a i d e î n ţ e l e s d i n l u m e , d e b u n ă c r e d i n ţ ă ca u n c o p i l şi f ă r ă n i c i u n f e l d e f i ţe . Iţ i c e r e s ă fii ş i t u c i n s t i t şi t o a t e l u c r u r i l e m e r g d e m i n u n e .

D a c ă d o m n u l scr i i tor , î n s ă , î l v i o l e n t e a z ă c u c i n e ş t i e c e t r ă z -n a e , d a c ă n u e a ş a c u m t r e b u e , a t u n c i b i n e î n ţ e l e s , n u m a i d i n v i ­n a sa , v a t r a g e t o a t e c o n s e c i n ­ţ e l e . A d i c ă o p e r a s a v a fi î n ­g r o p a t ă î n d i s p r e ţ , d r e p t u r i l e d e a u t o r v o r d e v e n i i luzor i i , i a r e -d i t u r a c a r e a f ă c u t g a f a , d a c ă o v a m a i r e p e t a d e s , v a d a f a l i ­m e n t .

n i m e n i — s u n t e m p a r c ă s o r t i ţ i t u t u r o r r ă t ă c i r i l o r p â n ă a j u n g e m s ă d e s c o p e r i m c e v a c e s e a f l a f o a r t e a p r o a p e d e no i şi d e c a r e n u n e d ă d e a m p r e a b i n e s e a m a .

A n i m a l e l e a'u u n i n s t i n c t s igur , p e o a r e o m u l l - a p i e r d u t d e m i ­l i o a n e d e an i . O m u l e s t e siluit să s e reconst i ta i iască p r i n i n t e l i g e n ţ ă î n f o r m a lu i d intâ i s a u c e v a a p r o ­p ia t d e ea . C e e a c e n u î n s e a m n ă că Ul t ima p e r f e c ţ i u n e a o m u l u i e s t e i d e n t i f i c a r e a lui cu a n i m a -Mi. I n o m u l r e î n t o r s la s i m p l i -t ä t e suinit c u p r i n s e , într'o m i n u ­n a t ă .armonie , oa)p>acitaite,a d e a a d e r a ş i d e a v i b r a la v i a ţ ă a a n i -mailullui şi spirituil luc id , care a c r e a t a c e a s t ă f i in ţă anmoci ioasă , a lu i D u m n e z e u . A fi o m ş i a fi o m s i m p l u î n d e o s e b i , e s t e s i n g u r a p o ­s i b i l i t a t e d e a r id i ca o v i a ţ ă b i o ­log ică , a n o n i m ă , într'lo z o n ă î n c a r e î n c e p e crea ţ ia d i v i n ă — e s t e a julstiifie'a a c e a s t ă v i a ţ ă c a r e m i ­ş u n ă i n c o n ş t i e n t şi e x i s t e n ţ a o m u l u i î n l u m e . Es te , u n f e l d e î n t o a r c e r e î n D u m n e z e u .

D E - A R C U R G E P E D U N Ă R E V I N . . .

se numeşte cartea de epigrame şi poezii a d-lui Cocoş.

B ă t r â n Daniuibiu, v a l u l l i n D e ţi s'ar t r a n s f o r m a î n v i n L a braţ cu d o m i g e a n a - m i s v e l t ă M'aş installa p e v e c i î n De l tă . . .

Şi n e - a m scă lda m e r e u î n v i n P e balull f l u v i u l u i divan A m t r a g e che fur i , î n c â n t a ţ i D i n S e v e r i n p â n ă ' n Galaţ i . . .

D a c ă ar fi să-l credem p e d. E. Cioran că o s o l u ţ i e o v i e ţ i i noastre se poate găsi şi în pro­miscuitatea lucrurilor omeneşti, poate chiar mai mult decât în zborurile spiritului. (D. Cioran nu spume chiar aşa, dar deocamdată nu-i avem cartea la îndemână, aşa că rămâne să rectificăm în numărul viitor) — că îns fârş i t Dwmnezeu e şi acolo — atunci nu putem decât să recomandăm ci­titorilor prea leneşi pentrucă să gândească, să citească întâi car­tea bahică a d-lui Cocoş — şi apoi să se aventureze până la una din numeroasele cărciumioare delà şosea, cu l ă u t a r i i c a r e ş t iu să d e a och i t p e s t e c a p şi să cânte de inimă albastră, pentrucă să mai uite şi de puţinele gânduri şi idei ce le mai rătăcesc prin cap. Dacă a doua zi dimineaţa, când soarele se va ridica peste lacurile deia Luna Bucureştilor, dim­preună cu gândurile mai mult sau mai p u ţ i n negre va fi fiind zburat şi sufletul d-sale, va avea desigur ocazia să confiate acolo în vecinicie că şi într'un aseme­nea caz:

S t r i g o i c ă l ă r i n d p e s t e d u n e G o n i n d s u b p o v a r ă d e f e r

№»i, galeşii d e c h e f u r i n e b u n e ÎNa-om d r e g e c u v i s şi m i s t e r .

C u m spune d. Cocoş. Deci, ori de unde pleci, tot

acolo ajungi.

S u n t s cr i i t or i c a r e n u c o n v i n p u b l i c u l u i m a r e , d u p ă c u m s u n t i n ş i c a r e î n t o t d e a u n a î n v i a ţ ă c a l c ă î n s t r ă c h i n i . D i n a c e ş t i a s e r e c r u t e a z ă g e n i i l e , p s e u d o - g e n i i l e şi ra ta ţ i i .

D O M N U L M I H A I L D R U M E Ş

nu face parte din n 'c i una din aceste trei categorii şi credem că afirmaţia noastră nu-l va supăra^ Cartea d-sale este foarte agrea­bilă de citit şi cât se poate de instructivă. Ne-a amintit în ace­laş timp de Dostoewsky, de un roman poliţist şi de Jack London. Ceeace nu înseamnă că d-sa ar fi influenţat de vreunul din a-ceşti trei scriitor^, ci pur şi sim­plu că cititorul d-sale poate să se simtă mult mai satisfăcut, în mai scurt timp, c'tind romanul d-lui M i h a i l D r u m e ş , în loc să citească Martin Eden al lui Jack London, Crimă şi Pedeapsă a lui Dostoewsky ş> un roman de Agatha Cristie ,de exemplu.

Acţiunea e bine condusă şi pal­pitantă şi numai un v'ciat al ro­manelor poliţiste r ' scă să desco­pere delà început firul central si să compromită efectul loviturii de teatru delà urmă. (Şi asta din vina ctitorului i n s n ş i , pentrucă un ins care s e respectă nu trebue să se ocupe de lucruri ca lectura romanelor po î i f i s t e ) .

A M S C R I S D E C A R T E A D - L U I M I H A I L D R U M E Ş

n u p e n t r u c ă s 'o r e c o m a n d ă m p u b l i c u l u i ca p e o l e c t u r ă a g r e a ­b i l ă , f i i n d c ă d - s a n ' a r e n e v o e d e r e c o m a n d a ţ i i l e n o a s t r e , f i i n d c ă p u b l i c u l î n s u ş i ş i - a s p u s c u v â n ­t u l a s u p r a o p e r e i d - s a l e , c i p e n ­t r u c ă s ă n e o c u p ă m d e a c e s t p u b l i c î n s i n e , al c ă r u i ro l î n c a ­r i e r a u n u i s c r i i t o r e s t e a b s o l u t h o t ă r î tor .

U N S C R I I T O R N U P O A T E F A C E A B S T R A C Ţ I E D E

P U B L I C

d i n m o m e n t u l î n c a r e a p u b l i c a t î n t â i u l r â n d s c r i s d e e l , a d i c ă d i n m o m e n t u l î n c a r e a d e v e n i t s c r i i ­tor. P o a t e f a c e a b s t r a c ţ i e d e p u ­b l i c n u m a i i n s u l c a r e p e n t r u p r o ­p r i a s a p l ă c e r e m â z g ă l e ş t e h â r ­t i e p e c a r e apo i o a r u n c a la c o ş . E şi a c e s t a u n t ic n e r v o s c a a l ­te le , f i i n d c ă î n d e f i n i t i v d a c ă n'ai d e g â n d s ă a d u c i la c u n o ş t i n ţ a n i m ă n u i c e e a c e scr i i , p o ţ i s ă t e m ă r g i n e ş t i să g â n d e ş t i p u r şi s i m p l u la tot c e v r e i , f ă r ă s ă m a i a m e s t e c i î n a c e a s t ă î n d e l e t n i c i r e g r a t u i t ă , h â r t i a ş i c e r n e a l a ( c a r e n u s u n t g r a t u i t e ) . D o m n u l M i r ­c e a E l i a d e a a v u t c u v i n t e f o a r t e f r u m o a s e , î n „ F r a g m e n t a r i u m " p e n t r u a c e s t r i t u a l a l î n c e p u t u ­lu i s c r i s u l u i , c l i p a c â n d i e i t o c u l î n m â n ă şi c u h â r t i a î n f a ţ ă t e p r e g ă t e ş t i p e n t r u a c e s t f e l c u t o ­tu l s p e c i a l şi o r g a n i z a t , d e a g â n ­di. A i c i î n s ă n u v r e m s ă v o r b i m d e s c r i s î n s i n e , c i d e u n e l e d i n p r o b l e m e l e c a r i e r e i d e s c r i i t o r . U n scr i i tor , dec i , î n m o m e n t u l î n c a r e s'a h o t ă r î t s ă p u b l i c e , e s t e d e c i n o r m a l ca să fi i e ş i t l a i v e a ­lă p e n t r u c ă să f i e c u n o s c u t d e l u m e a c e a l a l t ă , l u m e a m a r e şi v a s t ă d i n a fară . N i m e n i n u p u ­b l i c ă o c a r t e c o n v i n s că n u v a v i n d e d i n ea m a i m u l t d e d o u ă ­zec i d e v o l u m e . F i e c a r e s c r i i t o r s p e r ă să f a c ă c e l p u ţ i n d o u ă e -di ţ i i . ( D u p ă a c e e a v i n d e z i l u z i i l e , dar a s t a e a l t c e v a ) . A ş a c ă f e l u l î n c a r e e s t e p r i m i t d e a c e s t p u ­b l i c n e c u n o s c u t e s t e h o t ă r î t o r p e n t r u c a r i e r a u n u i s c r i i t o r .

Î N T Â L N I M U N E O R I I N V I A Ţ A

oameni care, nu ştim ce fac, dar reuşesc să incomodeze pe toată lumea, se împiedecă de covoare în saloane, spun femeilor adevă­ruri pe care nu trebue. să le spună, etc.. Pe aceşV oameni so­cietatea îi elimină repede chiar dacă în adâncul lor au oarecari însuşiri cel puţin egale în valoare cu ale acelora care ştiu cum să se poarte. Tot aşa în literatură, sunt scritori care nu din cauză că n'ar avea ceva de spus, că n'ar avea „talent" cum se zice, că ar scrie fără cap şi coadă, ci prin î n s ă ş i s t r u c t u r a l or sunt fă­cuţi să nu placă p u b l i c u l u i . Sunt scritori care deranjează pur şi simplu, prin ce şi cu ce nu se ştie prea bine, dar sunt, însfârşit, incomozi. Fiindcă pubVcul mere, după cum spune tot d. Mircea Eliade, atât de just, în colecţia d-sale de esseuri „Fragmenta­rium" îşi face până şi : m a a i n e a geniului după chipul şi asemăna­rea sa. Cu atât mai mult a „scriitorului vu", „omului inteli­gent", „adevăratului filozof" e t c

Dacă cineva nu intră în aceste tipare d i n a i n t e pregătite, acel c'neva devine pur şi simplu un ins incomod. Incomod este d. E. Cioran, incomod este d. Lucian Blaga — incomode toate studiile d-lui Mircea Eliade refer'toare la filozofia indiană (o carte cu mi­nunile fakhrilor ar p fost mai bine venită) şi alte atâtea opere şi atâţia scriitori pe care nu-i vom mai pomeni.

E O O A R E C A R E D R A M A

î n d e s t i n u l a c e s t a d e „ p r e d i c a ­tor î n p u s t i u " . Ş t i i c ă e x i s t ă u n ­d e v a i n s u l c a r e ţ i - e p r i e t e n ş i c a r e t e a s c u l t ă , d a r ş t i i c ă î n a -c e l a ş t i m p s u n t p e n t r u f i e c a r e d i n a c e ş t i inş i , c â t e o s u t ă c a r e t e d i s p r e ţ u e s c ş i t e î n c a r c ă c u t o a t e i n v e c t i v e l e c a r e l e v i n p e b u z e .

Ş i t o t u ş i t u c r e z i î n t r ' u n a d e ­v ă r a l t ă u ş i e ş t i sor t i t s ă - ţ i u r ­m e z i d r u m u l p â n ă Ia c a p ă t .

C E E A C E E S T E C U R I O S I N S A

e s t e că t o c m a i a c e ş t i . .mari i z o ­laţ i" a j u n g p â n ă l a s f â r ş i t să c o n d u c ă d e s t i n e l a , î n c u l t u r ă ca şi î n allte domeniid. I s t o r i a d o v e ­d e ş t e că a u f o s t î n a d e v ă r . N e - a m faiişifioa/t o a r e î n t r a d â t î n c â t s ă n u f i e l u c r u l ce l mai 1

g r e u a c e l a d e a v e d e a s i m p l u ş i a d e v ă r a t ?

P O V E Ş T I L E L U I I O N C R E A N G A

au apărut într'o foarte frumoasă ed'ţie în atelierele Cartea Ro­mânească, sub îngrijirea Primă­riei Municipiului Bucureşti. Pre­ţul acestei cărţi o face accesibilă oricui şi credem că ar fi cel mai nimerit dar pentru elevii ce intră acum în vacanţă.

Pe mulţi din generaţia noastră liceul ne-a făcut să avem folia tuturor lucrurilor care ar fi tre­buit să ne devină lucruri de că­pătâi. Nu căutăm să învinuim pe rimeni, constatăm însă cu re­gret acest ciudat fenomen. Ne-au trebuit ani întregi de rătăciri pentrucă să ne întoarcem la lu­crurile de care la absolvirea li­ceului n'am ştiut cum să fug'm mai repede. Au fost desigur şi elevi fericiţi, care n'au trecut prin aceste încercări — dar m a ­j o r i t a t e a cunoscuţilor noştri recu­nosc a fi făcut experienţa de care vorbim.

Din liceu am rămas cu groaza de c la s i c i , î n c e p â n d c u toată cul­tura a n t i c h i t ă ţ i i , trecând prin c la s i c i i f r a n c e z i şi sfârşind cu

c l a s i c i noştri. Adică tocmai de lucrurile care formează baza cea mai solidă, singura, a u n e i deve­niri viitoare.

Au trebuit să treacă mulţi ani de atunci, să ne intoxicăm cu Gide şi cu Cocteau, să ne lăsăm uluiţi de atmosfera decadentă din romanele lui Huxley, să cău­tăm ultimele adevăruri în poezia dada-istă, pentrucă după acest lung drum să ne întoarcem la făgaşul nostru adevărat, să-l pre­ţuim pe Creangă şi pe Caragiale, să-l înţelegem pe Eminescu, să ne dăm seama de necesitatea unei culturi clasice susţinute şi să recunoaştem geniul din fol­clorul nostru.

Am fi fericiţi dacă generaţile ce ne-au urmat n'ar mai fi făcut experienţa noastră. Fiindcă, ori­cum, e un tmp p i e r d u t — şi l u ­cru l acesta era mai bine să fie evitat.

Pentru aceşti tineri care vin după noi, nu avem cuvinte de­stul de convingătoare să le reco­mandăm lectura aceste' cărţi pe care o avem în faţă şi care în afară de valoarea ei literară este prezentată în admirabile condiţii tehnice, cu o sensibil täte Şi o „dragoste de carte" rar întâlnită.

I N A R D E A L

a m a v u t o c a z i a s ă m a i c o n s t a t ă m , e x i s t ă u n c u l t a l t r e c u t u l u i d e « a r e n o i c e i d e a i c i n e - a m d e -i sob i şnu i t o a r e c u m . N u a p a r e a -c o l o n i c i o r e v i s t ă f ă r ă c a s ă a i b e î n c o n ţ i n u t u l e i c â t e u n ar t i co l r e f e r i t o r l a o e p o c ă s a u u n o m a l e s î n m i ş c a r e a c u l t u r a l ă a a c e ­l o r ţ i n u t u r i . I n c i u d a v r e m i l o r , a r d e l e n i i c o n t i n u ă s ă - ş i c l ă d e a s c ă v i a ţ a l o r s p i r i t u a l ă c u o î n ţ e l e p ­c i u n e ş i o g r a v i t a t e c a r a c t e r i s t i c ă a c e s t o r o a m e n i „ c a r e v o r b e s c p u ­ţ i n ş i g â n d e s c m u l t " — n u n u m a i m u n ţ i i A r d e a l u l u i s e r id i că a s e ­m e n e a u n e i c e t ă ţ u i î n m i j l o c u l ţăr i i , c i î n s u ş i s u f l e t u l a r d e l e a n a r e î n f ă ţ i ş a r e a u n e i c e t ă ţ i d e g r a ­n i t c a r e e s t e î n e a î n s ă ş i o c h e ­z ă ş i e a d u r a b i l i t ă ţ i i f i i n ţ e i n o a ­s t r e n a ţ i o n a l e î n t r ' u n j o c d e v a ­l u r i n e s i g u r ş i a m e n i n ţ ă t o r .

A r d e l e n i i î ş i î n g r o a p ă m o r ţ i i î n g r ă d i n i , î n t r e s t r a t u r i l e d e f l o r i ş i s u b u m b r a m e r i l o r ş i - a p e r i l o r , c a s ă - i a i b e a p r o a p e t o t ­d e a u n a . F i i n d c ă A r d e l e n i i n u s e , tem d e m o a r t e , — ei a u a c e a s t ă m i n u n a t ă î n s u ş i r e , p e c a r e n o i o a v e m î n m a i m i c ă m ă s u r ă , d e a n u t r ă i i n d i v i d u a l c i p r i n n e a m . U n i n s n u e s t e a s t f e l d e c â t o v e ­r i g ă î n t r ' u n l u n g ş i r d e g e n e r a ţ i i a l c ă r u i f i r s e p i e r d e î n n e g u r a v r e m i l o r , iar v i i t o r u l l u i m e r g e s p r e c u l m i l e u n e i r e a l i z ă r i v i i t o a ­r e , a u n u i m a r e d e s t i n d e n e a m .

A r d e l e n i i c l ă d e s c c a m î n c e t p e n t r u s p i r i t u l n o s t r u n e a s t â m ­p ă r a t , d a r c ă d e s c s o l i d .

N e v i n î n m i n t e t o a t e aceste l u c r u r i a v â n d î n m â n ă revista T r a n s i l v a n i a — B u l e t i n d e teh-л і с а a c u l t u r i i — N r . 1-2 c a r e a-p a r e l a S i b i u . E o r e v i s t ă foarte s e r i o a s ă c a r e , p r e s u p u n e m , a r e o c a t e g o r i e r e s t r â n s ă d e c i t i tor i .

D . I. A G Ä R B I C E A N U

a r e a c o l o un ar t i co l „ F i g u r i şl f a p t e p i l d u i t o a r e d 'n t r e c u t " — (Niiealae D r ă g a n ) , î n c a r e s p u n e l u c r u r i ca u r m ă t o a r e l e :

„ S u n t e m n o i muritoniii ca a lb i ­n e l e c a r e ou/leg m i e r e a d i n florile câmpu/liui. S b u r ă m d ; l a o va loare o m e n e a s c ă la a l t a , î i a p r e c i e m n u m a i c a l i t ă ţ i l e , n e î m b o g ă ţ i m c u n o ş t i n ţ e l e p o p o s i n d Î â n g ă lu­crăr i l e u n u i a s a u a l tu ia , dar nu n e d ă m s e a m a d e p r e ţ u l lor. . ."

D . I. A g â r b i c e a n u nu s c r i e aşa a f e c t â n d s i m p l i c i t a t e a cron icar i ­ilor. E un d o m n b ă t r â n c a r e 4 scr i s m u l t e l u c r u r i b u n e ş i f ru­m o a s e î n v i a ţ a d - s a l e . . .

A m citat rând.uiriile a s t e a p e n ­t r u a a r ă t a un fe l d e a fi al sp ir i ­t u l u i a r d e l e a n , a c e a m i n u n a t ă s impli lo i tate şi maire î n ţ e l e p c i u n e ce ar trebuöj să n e s e r v e a s c ă une­ori c a e x e m p l u .

I N R E V I S T A S C R I I T O A R E L O R ŞI S C R I I T O R I L O R R O M A N I

a n u l X I V nr . 4—5—6 A p r i l i e , Mai , I u n i e , 1940, g ă s i m o poez ie a d-ilui S a n d u T z i g a r a S a m u r c a ş , d i n c i c lu l „ R e c i t a l d e p i a n " — M e n u e t d e R a m e a u . D . S a n d u T r i g a r a S a m u r c a ş a m a i pub l i ca t în C u r e n t u l L i t e r a r , u n e l e din v e r s u r i l e d - s a l e c a r e s u n t din p u n c t d e v e d e r e al i n s p i r a ţ i e i , de o a r e c a r e o r i g i n a l i t a t e . D u p ă c u m M u s o r s k y — g e n i a l u l a u t o r al lui B o r i s G u d u n o v a c o m p u s o b u ­c a t ă d e muz'că i lnsp irându-se d in tr 'o e x p o z i ţ i e d e tablouri. . ± S a m d u T z i g a r a S a m u r c a ş face p o e z i e i n s p i r â n d u - s e d i n m u z i c ă . A m m a i a v u t o c a z a să s e m n a l ă m a c e s t i n t e r e s a n t p r o c e d e u al une i a r t e i n s p i r a t e d i n a l t ă a r t ă . (O inspiraţ i© dilrectă, n u o i n f l u e n ţ ă ca a c e e a a Oui R o d i n a s u p r a lu i R a i n e r M a r i a R i l k e ) . In c e e a c e p r i v e ş t e m u z i c a , i z v o r u l ѳ і dé i n s p i r a ţ i e a fost a d e s e a poez ia D a r m u z ca o, î n ş i ru l amtelor. u l t i m a t r e a p t ă .spre D u m n e z e u . N e v o i a d ; a n e î n t o a r c e d i n ea, d e a c o b o r î în tr 'o f o r m ă p u ţ i n m a i c a l d ă , m a i p a l p a b i l ă , es te semni i i i catavă p e n t r u a c e a m u l t d i s c u t a t ă d r a m ă o m e n e a s c ă d e a n u p u t e a trăi m u l t ă v r e m e în î n g e r e ş t i p u r i t ă ţ i şi d e a nu p u ­t e a f i d e a l tă p a r t e , muiltă v r e m e , o a m e n i p u r şi s i m p l u , p e n t r u v e l e i t ă ţ i ce n e d e p ă ş e s c

A L A D I N

^ІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІМІІІІМІІІІНІІІІМІПІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІІИ1.'

I C i t i ţ i în C o l e c ţ i a j

„ U N I V E R S U L L I T E R A R "

I v o I u m u I i

\ Pe urma paşilor Tăi Iisus... | I de OLGA GRECEANU \ I O c a r t e în c a r e s p i r i t u a l u l s e I I î m p l e t e ş t e a r m o n i o s c u d e s c r i - 1 I . e r e a l o c u r i l o r s f i n t e , î n t r ' u n s t i l I 1 d e o a l e a s ă p u r i t a t e l i t e r a r ă 1

I D e v â n z a r e l a r o a t e l i b r ă r i i l e d i n ţ a r ă !

! P R E Ţ U L LEI 6 0 I

711ІІІІІІІПІІІ IIIIII IMIIIIMIMIIllllllH llllllllllllllllllllllll lllllinilllllllilIlllllllllilIIIUIIIIIIIIIIMIIIIIIin"

RE ACŢIUNILE D-LUI GROG L A „ Î N M O R M Â N T A R E A " L U I S T E L A R U ( u r m a r e ş i s f â r ş i t ) .

D u p ă l e c t u r a v o l u m u l u i „ P a n i c a v i n e d i n v ă z d u h " d e Bron i&law D . G r o g ( m e d i t â n d ) ; A s t a e c e a m a i f r u m o a s ă b a r b a r . K T ' "~~\ D . G r o g a c i t i t „ C a r t e a c ă s ă t o r i e i " , d e dr. Cons t . C o l o n a ş

K u c i n s k i

TIPOGEAPIA ZIABTJLUI „UNIVEESUL" BUCUEEŞTI, STE. BEEZOIANU 23 Taxa poştală plătită în numerar conform aprobării dir. O l e P. T. T. Nr. 24464-938.