Casele lui Gaudí de pe Passeig de Grácia din Barcelona

Al doilea în topul bulevardelor vestite ale Barcelonei, după Las Ramblas, Passeig de Grácia deţine întâietatea în ceea ce priveşte luxul: e considerată cea mai scumpă stradă din întreaga Spanie, e ticsită cu magazine exclusiviste, hoteluri de lux şi sedii de firme şi are cea mai mare concentraţie de clădiri construite în stil modernist. Aşadar, nu puteau lipsi de aici casele proiectate de Antoni Gaudí i Cornet, genialul arhitect şi designer catalonez.

1

Despre Passeig de Grácia

Acest bulevard central porneşte din Piaţa Catalunya şi se opreşte cu linia sa dreaptă în Avinguda Diagonal, o arteră lungă de 11 kilometri care împarte oraşul în două, pe direcţia est-vest. Passeig de Grácia, deşi nu impresionează prin mărime precum alte străzi învecinate, se impune prin arhitectura spectaculoasă, apărută în secolele trecute din dorinţa clasei bogate a Barcelonei de a avea reşedinţe moderne, elegante, cu faţade îndrăzneţe.

Până la planurile de urbanizare din 1821, un drumeag de ţară lega marginea Barcelonei de satul Grácia, iar zona avea o înfăţişare rurală. Din 1827, pe noua stradă au început să circule şaretele aristocraţilor, cărora le plăcea să se plimbe spre localitatea învecinată oraşului şi să se oprească la cafeneaua în aer liber. Schimbarea importantă în imaginea arhitecturală a bulevardului se produce între anii 1890-1910, odată cu mişcarea modernistă. Arhitecţii au fost chemaţi de clienţii bogaţi să proiecteze palate în stil art-nouveau în întregul cartier Eixample, ce avea astfel să devină celebru. Într-o parte a acestui cartier, numită Quadrat d’Or (Pătratul de Aur) şi mărginită de Passeig de Grácia, Avinguda Diagonal, Carrer D’Arago şi Carrer del Bruc, multe din cele aproape 100 de clădiri formează cea mai mare colecţie de artă arhitecturală modernistă.

2

3

4

Pe Passeig de Grácia se află case ale căror planuri au fost concepute de arhitecţii Pere Falqués, Lluís Domènech i Montaner, Josep Puig i Cadafalch, Enric Sagnier, însă cele mai cunoscute sunt reşedinţele pentru care Antoni Gaudí a creat forme exterioare neobişnuite şi interioare excentrice, ce stârnesc imaginaţia privitorului şi, în acelaşi timp, admiraţia lui pentru arta ieşită din tiparele clasice.

5

Manzana de la discordia – întrecerea moderniştilor

La numerele 35, 41 şi 43 de pe Passeig de Grácia se află trei clădiri moderne, asemuite cu cele trei zeiţe greceşti care au concurat pentru mărul ce purta inscripţia „celei mai frumoase”. Casele fac parte din aşa-numitul „Bloc al discordiei”, frumuseţea lor fiind un motiv de contradicţie în spaţiul urban, e adevărat, fără efecte concrete. Ele sunt Casa Lleó-Morera, proiectată de Lluís Domènech i Montaner, Casa Amatller, creaţia arhitectului Josep Puig i Cadafalch, şi Casa Batlló, renovată de Antoni Gaudí. Turiştii pot decide care dintre ele este câştigătoare acestui concurs imaginar, cu tematică arhitecturală şi de inspiraţie mitologică.

La decorarea Casei Lleó-Morera au participat alături de arhitect mai mulţi artişti ai vremii, iar acest lucru şi-a pus amprenta asupra detaliilor ce decorează palatul. Dintre cele mai interesante aflate la exterior, se numără coloanele din marmură roz, figurile feminine care ţin în mână obiecte moderne - telefon, fonograf, aparat fotografic, fir electric -, dar şi turnul superior, ce seamănă cu un tort de nuntă.

6

7

8

Casa Amatller şi Casa Battló se află una lângă alta: prima este un palat cu elemente de arhitectură olandeză şi flamandă, cu detalii gotice şi cu gravuri de piatră sub forma unor animale ce au îndeletnici umane; cea de-a doua, o creaţie spectaculoasă a lui Gaudí.

9

10

11

12

Despre Casa Battló

În 1875-1877, arhitectul Emilio Santos Cortés construieşte pe Passeig de Grácia o reşedinţă sobră, cu patru etaje şi o grădină în spate. Casa va fi cumpărată în 1900 de afaceristul Joseph Battló, ce se îmbogăţise din producţia de textile şi avea nevoie de o locuinţă nu doar plasată centrul Barcelonei, ci şi remarcabilă ca aspect. Lui Gaudí îi va reveni sarcina de a transforma vechea clădire; el l-a convins pe proprietar că este suficient să lucreze faţada şi interioarele, fără a demola casa şi a o reconstrui, aşa cum acesta dorise la început. Arhitectul avea deja 52 de ani şi atinsese pragul maturităţii sale profesionale, astfel că spiritul său inovator s-a exprimat deplin în planurile întocmite pentru reşedinţa familiei Battló.

13

14

Renovarea a durat până în 1906 şi i-a dat lui Gaudí ocazia să-şi lase liberă imaginaţia creatoare. Deşi a fost nominalizată, în acelaşi an, la premiul pentru cea mai frumoasă clădire a oraşului, totuşi distincţia s-a acordat alteia, probabil fiindcă arhitectul o primise anterior pentru o altă lucrare deosebită, Casa Calvet.

După alte lucrări de întreţinere şi amenajări expoziţionale, în 2002 proprietarul actual a deschis Casa Battló pentru publicul larg. În 2005 ea devine monument UNESCO.

15

Pe bună dreptate, despre faţada Casei Battló se spune că este o capodoperă modernistă şi una dintre cele mai admirate. Fantezia artistului a combinat elementele simbolice ale naturii cu policromia de inspiraţie marină, aşa încât povestea să fie revelată în cel mai fermecător mod cu putinţă. Întregul perete a fost acoperit cu bucăţi colorate de ceramică şi sticlă, care dau impresia de suprafaţă ondulată; ferestrelor simple iniţiale le-au fost adăugate altele ovale, mari, cu piloni din piatră cu formă de oase; balcoanele seamănă cu nişte măşti sau cu ochi uriaşi; acoperişul cu olane multicolore şi strălucitoare e decorat cu o cruce înaltă. Iată simbolistica: partea superioară reprezintă corpul balaurului mitic, în care se află înfiptă crucea Sfântului Gheorghe (patronul spiritual al Cataloniei), iar balcoanele şi ferestrele ar fi rămăşiţele victimelor dihaniei. Însă tot aşa, s-ar mai putea ca faţada să fie un carnaval al culorilor, cu confetti, măşti şi o pălărie de arlechin deasupra; sau un univers marin. Povestea, aşadar, se schimbă, atunci când fantezia nu are limite.

 

16

17

18

Gazdele de azi obişnuiesc să spună vizitatorilor: „Faţada casei vă va surprinde. De interioare vă veţi îndrăgosti.” Holul de acces, cândva traversat doar de mebrii familiei Battló, apare ca o peşteră de sub ape, iar scara de aici are forma unei coloane vertebrale uriaşe. „Etajul nobil” reprezintă fosta sufragerie, un spaţiu imens, plin de forme naturale şi scăldat în lumină. Din ea se poate intra în curtea privată - o oază de linişte. Curtea interioară a clădirii este minunat decorată cu 15.000 de plăci de ceramică vopsite în multe nuanţe de albastru. Mansarda se compune din arce înalte, iar acoperişul se înalţă în valuri de culori.

Casa Milá sau undele de piatră

19

Casei Milá de pe Passeig de Grácia nr.43 îi lipsesc jocurile multicolore de la Casa Battló, forma devenind elementul dominant în ornamentaţie. Privind de la depărtare, ar părea că liniile de piatră ale faţadei bej se unduiesc în adierea vântului; lumina alunecă nestingherită peste suprafaţa despre care se spune că nu are vreun unghi drept. Casa mai e numită, uşor ironic, La Pedrera – sau Cariera – şi a stârnit de-a lungul vremii sentimente diferite celor care au privit-o cu interes. Cu toate acestea, ea demonstrează că arta poate face dintr-o clădire o sculptură uriaşă, sugerând mişcarea necontenită a valurilor.

Şase ani i-au trebuit lui Gaudí să finalizeze ultimul său proiect de arhitectură civilă modernistă, comandat de industriaşul Pere Milá i Camps şi apreciat ca fiind unul de excepţie, în ceea ce priveşte construcţia şi funcţionalitatea lui. Palatul se compune din două corpuri de clădire cu câte nouă nivele, unite prin două curţi interioare care asigură aerisirea şi iluminarea. Elemente originale ale Casei Milá sunt considerate a fi: faţada care susţine întreaga construcţie – lipsind pereţii de rezistenţă –, liniile sinuoase, balcoanele din fier forjat, cele 270 de arce din cărămidă ale podului, acoperişul cu trepte şi cu a sa colecţie impresionantă de hornuri şi guri de ventilaţie, având forme fantastice – războinici, bufniţe, centurioni cu cască etc.

20

 

21

22

În Casa Milá îşi are sediul Fundaţia Catalunya-La Pedrera, însă cele mai importante spaţii sunt deschise publicului pentru vizitare. În afară de acoperiş, care rămâne atracţia principală, există încă alte trei părţi de clădire amenajate special. La primul etaj, în fostele apartamente ale familiei Milá se organizează diferite expoziţii temporare, iar în pod a fost expusă o colecţie permanentă dedicată lui Gaudí, constând în numeroase cărţi, machete, planuri, fotografii etc. La etajul patru, apartamentul denumit „La Pedrera” a fost aranjat în stilul anilor 1900, pentru ca vizitatorii să prindă, vizual, un fragment din viaţa burgheză a Barcelonei de atunci.

Sfârşind construcţia Casei Milá, Gaudí a deschis şantierul pentru biserica La Sagrada Familia, departe de Passeig de Grácia. Bulevardul i-a rămas „îndatorat” arhitectului catalan pentru totdeauna.

23

24