Becheru Dragoș Sebastian

IPRI, An II

Mai sunt de actualitate ideile lui Karl Marx în contextul economic și social al lumii de azi?

Ideile lui Karl Marx au fost enunțate la jumătatea secolului al XIX-lea și reflectau realitățile, problemele, frustrările și tendințele valabile pentru Europa, în particular Germania, acelei epoci. Privind din acest punct de vedere, aceste idei nu pot fi considerate de actualitate în afara contextului în care au fost scrise. Însă, impactul acestor idei nu s-a rezumat doar la Germania și promovarea ideilor de către Friedrich Engels le-a asigurat o amplă durabilitate. Aceste idei au evoluat, au fost adaptate, editate și, pe alocuri, „îmbunătățite” pentru a servi realităților de pe teren și intențiilor politice și ideologice ale celor care le-au implementat.

Având aceste considerente în vedere, în ciuda profundei discreditări pe care marxismul (o complexă ideologie politică, economică și socială bazată pe ideile lui Karl Marx) a cunoscut-o în contextul Războiului Rece, în Occidentul European și nu numai, acesta și-a păstrat o anumită atractivitate ca punct de referință academic pentru criticii sistemului capitalist-democratic. Acești gânditori au contemplat și salutat caracterul rațional și simplist al explicațiilor marxiste pentru fenomenele social-economice ale istoriei și prezentului. Tendința a intrat într-un ușor con de umbră în perioada anilor ’90, revenind în forță în contextul crizei economice post-2008, ca o formă de înțelepciune obscură și neglijată de strălucirea orbitoare a capitalismului.

Societatea vest-europeană și americană cunoscuse zenitul progresului economic și tehnologic, cu un efect secundar ignorat –polarizarea socială. Însă, cât timp exista o clasă de mijloc solidă pe care sistemul capitalist-democratic se putea sprijini, marxiștii occidentali erau văzuți doar ca anarhiști, săraci sau doar excentrici. Criza din 2008 a schimbat echilibrul societății, erodând clasele de mijloc, împingându-le către cei doi poli.

Astfel, rândurile celor săraci și nemulțumiți s-au îngroșat cu populație relativ educată și obișnuită cu relevanța politică a punctului lor de vedere, în timp ce rândurile elitelor economice au ramas relativ stabile, împrospătate cu o serie de oameni pragmatici și intransigenți, dispuși să urmărească succesul financiar în momente turbulente în detrimentul echilibrului social sau economic. În fața acestei schimbări, societatea a ripostat, aprinzând ample mișcări, cu abordări mai mult sau mai puțin directe, care contestau sistemul capitalist-democratic, numindu-l inegal, incorect, inechitabil, disfuncțional, crud sau iluzoriu. Aici se încadrează mișcări de strada de tipul celor „Occupy” dar și curente culturale sau media de genul celor inspirate de filmul lui Michael Moore – „Kapitalism, a love story”.

Astfel de etape de „renaștere” a marxismului în vremuri turbulente au mai avut loc în Occident și înainte de 2008 și au fost reabsorbite de promisiunea revenirii la o relativă prosperitate și de impresia unui vis aparent tangibil (visul american sau speranța de a parveni), atât de încastrate în psihologia umană. Omul e mai ușor de convins că fericirea e „după colț” și străduința sa e doar temporară, decât e să fie tentat să renunțe la tot, să riște tot, pentru a recurge la „tabula rasa”. Statistic vorbind, atât individul cât și masele sunt reticente la a încerca „poteci neumblate” și se complac în familiar. Din acest punct de vedere, revoluțiile și răsturnările tulburătoare de situație sunt rare, sau mai puțin probabile decât menținerea unui status-quo. Asta nu înseamnă că ele nu se petrec. Dimpotrivă, acestea sunt periodice supape ale tensiunilor sociale și revin cu aceeași certitudine ca în cazul crizelor economice. Dar, la fel ca acestea din urmă, haosul inițial lasă loc treptat unei reasamblări a echilibrului socio-economic, uneori profund amendat, dar pe baze mai stabile (sau măcar mai pragmatice) decât înainte.

Revoluțiile de stânga inspirate de marxism au apărut, de cele mai multe ori, din dorința de a redresa o situație disfuncțională în societate. Adesea a fost cazul unui sistem politic de tip oligarhic sau aristocratic-feudal care pierduse pârghiile de influențare a maselor care până atunci se complăceau în aparența stabilității. Aceste revoluții spontane (sau nu) au fost rapid deturnate de indivizi sau grupuri bine organizate care au instrumentalizat marxismul într-o nouă pârghie de control și persuasiune a maselor în scopul instaurării unui nou sistem politic, la fel de inegal și impermeabil (dacă nu mai r[u) decât înainte de revoluție.

Din aceste puncte de vedere consider că ideile lui Karl Marx nu au fost niciodată „actuale” sau „valabile” pentru un context socio-economic, ci au fost instrumente ideologice și politice oportune, ori de câte ori au fost invocate sau scoase de la naftalina istoriei. Marxismul nu va dispărea, va persista în mentalul colectiv și, câteodată, va deveni din nou tentant atunci când fitilul răbdării sociale se va toci. Deși Marx imagina societatea comunistă pe ruinele capitalismului industrial occidental, acesta nu a prins decât în societăți profund ruralizate, încă semi-feudale sau pe fondul instabilității post-coloniale. De departe acesta este cel mai important cui în sicriul ideilor lui Karl Marx.