„CÂND TE APUCI IDEILE TALE ȘI TERMINI CU IDEILE...

„E FLATANT SĂ FII ÎN COMPETIȚIECU FRAȚII DARDENNE, CU MALICK,DE TARANTINO NU MAI ZIC“

ANUL XV w NR. 644 w 11 – 17 MAI 2019 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINA 11

NICOLAECONSTANTINTĂNASE: „VREAUCA PUBLICUL SĂ NU RĂMÂNĂINDIFERENT LA SOARTAACESTUI BĂIAT“

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

ANDREI IONIȚĂ,O GENERAȚIE DEEXCEPȚIONALIVIOLONCELIȘTIȘI DISCULCOMPACT

PAGINA 6

Corneliu Porumboiu, pentru prima dată în cursa pentru Palme d’or.

INTERVIU CU SCRIITORULADRIAN G. ROMILA

„CÂND TE APUCIDE SCRIS,PORNEȘTI CUIDEILE TALE ȘITERMINI CU IDEILE POVEȘTII“

© T

udo

r M

irce

a

2ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

AVANPREMIERĂ CANNES 2019, CU PORUMBOIU ÎN CURSA PENTRU PALME D’OR

O ediție romantică și politică

IULIA BLAGA

Cel mai probabil e că, după ce în2018 mare parte din cineaștiicunoscuți refuzați de Cannes s�audus la Festivalul de la Veneția (in�clusiv producțiile Netflix Roma șiThe Ballad of Buster Scruggs, pecare Cannes�ul n�a vrut să le arateîn Competiție dacă nu vor intra peonline la 36 de luni după lansareaîn săli, așa cum spune legea înFranța), festivalul a decis că nupoate renunța la rolul de crème dela crème și nu poate să nu ia încompetiție cele mai grele nume alemomentului, chiar dacă au mai fostde „n“ ori în cursa pentru la Palmed’or. Așa că în acest an senzația dedéjà�vu e puternică, cu Ken Loachși frații Dardenne din nou înCompetiție, plus Pedro Almodóvarși, mai ales, aștep ta tele noi titluriale lui Quentin Tarantino, Jim Jar�musch și Terrence Malick. (Amfăcut două interviuri cu Loach laCannes și la fiecare dintre ele bri�tanicul a spus că nu va mai face altfilm, dar cu fiecare nou titlu e luatîn Compe tiție. Întotdeauna m�ammirat că această persoană atât demodestă nu îi spune lui Frémaux:„Știi ce, am deja două Palme d’or și

nenumărate selecții la cei 82 de aniai mei; vin, dar în afara competi �ției“.). Și Dardenne�ii au deja douătrofee la Cannes.

Până una, alta marea bucuriee că La Gomera (The Whistlers înengleză) de Corneliu Porumboiu,a fost și el luat în Competiție. Eprimul film cu care Porumboiuconcurează pentru trofeul festi�valului și primul pe care l�a tur�nat în afara României, adică peinsula La Gomera din Canare, ex�plorând (bănuiesc) limbajul cine�matografic prin intermediul unuilimbaj sub formă de fluierat (ElSilbo), care a supraviețuit pe in�sulă de pe vremea romanilor (sespune). La Gomera îi are în distri �buție pe Vlad Ivanov, CatrinelMenghia (Marlon), Rodica Lazăr,Sabin Țambrea, precum și pe spa�niolii Agustí Villaronga, AntonioBuíl și Cristóbal Pinto. Filmul eprodus de compania lui Porum�boiu, 42 KM FILM, în coproducțiecu Les Films du Worso (Franța) șiKomplizen Film (Germania), și afost turnat la București, pe insulaLa Gomera și în Singapore.

Corneliu Porumboiu e un „co �pil al Cannes�ului“. Cel mai impor�tant festival din lume i�a luatfilmele începând cu scurtmetrajulde școală Călătorie la oraș, distins

cu Premiul al II�lea în Cinéfonda�tion în 2004, și continuând culungmetrajul de debut A fost saun�a fost?, premiat în 2006 cu Ca�mera d’or, Polițist, adjectiv – Pre�miul Juriului în 2009 în Un CertainRegard (a doua secțiune competitivăa Selecției Oficiale) și Comoara –Premiul Un Certain Talent în aceeașisecțiune în 2015 (practic, un premiuinventat pentru Porumboiu). Altfelspus, toate lungmetrajele românu�lui, mai puțin Metabolism, au fostlansate la Cannes.

Al doilea film românesc se �lec ționat în acest an la Cannes escurtmetrajul Ultimul drum spremare, realizat de Adi Voicu și inclus în secțiunea paralelă Se�maine de la Critique. Filmul ur� mărește conversația a șase per�soane dintr�un compartiment detren până când ceva se întâmplăși lucrurile scapă de sub control(am citat din misteriosul sinopsisdin comunicatul de presă). Perso�najele sunt interpretate (în ordi�nea apariției) de poeta AngelaMarinescu (Marcovici), Ana Cion�tea, Cristian Juncu, Silviu Debu,actorul turc Salih Yildirim și Ali �na Vior. Adi Voicu a mai semnatdocumentarele Metrobranding șiVictoria și se pregătește de primulsău lungmetraj de ficțiune. Filmul

lui Adi Voicu e printre cele zecescurtmetraje aflate în com petițiepentru premiile secțiunii.

Regizorul, scenaristul și pro�ducătorul Cătălin Mitulescu a fostinvitat și el la Cannes, dar pentrua face parte din juriul care dăPalme d’or pentru scurtmetraj șicare jurizează și filmele din Ciné�fondation. Mitulescu a luat Palmed’or pentru scurtmetraj cu Traficîn 2004 și îi are colegi de juriu peClaire Denis (președintă), StacyMartin, Eran Kolirin și Panos H.Koutras.

Juriul Competiției, cel care de�cide trofeul festivalului, e prezidatde mexicanul Alejandro GonzálezIñarrítu și compus din cineastul șiartistul francez Enkil Bilal, cineas�tul francez Robin Campillo, actrițași cineasta senegaleză MaimounaN’Diaye, actrița americană ElleFanning, cineastul grec Yorgos Lan�thimos, cineastul polonez Pa wełPawlikowski, cineasta americanăKelly Reichardt și cineasta italianăAlice Rohrwacher.

Din juriul Un Certain Regardfac parte Nadine Labaki (preșe �din te), Marina Foïs, Nurhan Se�kerci�Porst, Lisandro Alonso șiLukas Dhont. Juriul secțiunii Se�maine de la Critique e prezidat decineastul columbian Ciro Guerrași compus din actrița franco�bri�tanică Amira Casar, producătoa�rea franco�daneză Marianne Slot,criticul belgiano�congolez DijaMambu și cineastul italo�ameri�can Jonas Carpignano.

Premiile anunțate deja suntPalme d’or omagial pentru AlainDelon, la Carosse d’or pentru JohnCarpenter (în secțiunea Semaine

de la Critique) și Premiul PierreAngénieux ExcelLens in Cinema�tography (alt premiu indepen�dent) acordat lui Bruno Delbo�nnel. Anunțul premiului omagialpentru Alain Delon a stârnit in�dignarea unor asociații feministe,LGBT ș.a.m.d., care au reamintit(fără ecou) Cannes�ului că starulfrancez a recunoscut acum câțivaani că a pălmuit de�a lungul viețiicâteva femei, că deși nu are nimicîmpotriva căsătoriei dintre douăpersoane de același sex, nu e deacord ca ele să aibă copii, plusuna�două remarci antisemite. De �lon a recomandat festivalului săarate la ceremonia de premierechiar Mr. Klein (1976) de JosephLosey, unde joacă un bărbat luatdrept evreu în Franța aflată subocupație germană în 1942.

CE AR MAI FI DE VĂZUT?

Pentru început, filmul care des�chide festivalul și care e și înCompetiție – The Dead Don’t Diede Jim Jarmusch –, un film cuzombi și cu o distribuție demnă dedouă covoare roșii: Adam Driver,Bill Murray, Selena Gomez, SteveBuscemi, Iggy Pop, Tilda Swinton,Tom Waits, Danny Glover, RosiePerez, Caleb Landry Jones și alții.Filmul intră în același timp și peecranele din Franța.

Despre așteptatul film al luiQuentin Tarantino – cel mai aș �teptat film al ediției, Once Upon ATime in Hollywood –, Frémaux aspus în 18 aprilie, când a anunțatSelecția Oficială, că e încă în mon�taj, iar acum iată�l pregătit să in treîn cursa pentru trofeu. Încercările

Despre ediția din acest an a Festivalului de Film de la Cannes (14-25 mai2019), delegatul său general (adică selecționerul) Thierry Frémaux aspus că va fi o ediție „romantică și politică“, cu multe filme de gen, dar încare genul e de multe ori ascuns. La prima citire a titlurilor, putem spunecel puțin că nu se anunță continuarea ediției înnoitoare de anul trecut.

© V

lad

Cio

ple

a

La Gomera, de Corneliu Porumboiu

Once Upon A Time in Hollywood, de Quentin Tarantino

3ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 actualitate


unui actor și ale cascadorului său(interpretați de Leonardo di Ca�prio și Brad Pitt) de a face carierăîn Hollywoodul sfârșitului anilor’60 (în preajma asasinării lui Sha�ron Tate de către Charles Man�son) pare genul de poveste în ra �mă despre Hollywood care prin deși la masele largi, nu doar la cine�fili. Mai mult autobiografic șimult mai grav e Almodóvar, careîn Dolor y gloria (un titlu ca de te�lenovelă) vorbește despre un ci�neast îmbătrânit care își revedecariera și viața. Antonio Banderasși Penélope Cruz sunt printreprotagoniști.

Autobiografic și personal e șiElia Suleiman, care revine peCroazetă cu It Must Be Heaven, alcărui protagonist e, un film în carearată cu umor subtil că regăseștețara natală, Palestina, peste tot peunde ajunge în lumea largă.

Filmul lui Terrence Malick, AHidden Life, retrasează viața aus�triacului Franz Jägerstätter, carea refuzat să lupte de partea ger�manilor și a fost executat în 1943.Filmul e o coproducție SUA�Ger�mania și îl are pe Matthias Schoe�naerts în rolul principal. Cum ede așteptat, Malick va veni la Can�nes, dar nu se va arăta în public.

Veteranul Marco Bellocchioretrasează cu Il traditore viața șicariera lui Tommaso Buscetta,primul informator din mafia sici�liană a anilor ’80. Arnauld Des�plechin revine în Competiția de laCannes cu Roubaix, une lumière(titlul englez e Oh Mercy!), o po�veste despre umanitate spusă prinintermediul a doi polițiști care an�chetează uciderea unei vârst nice.Jean�Pierre și Luc Dardenne abor�dează în Le jeune Ahmède conflic�tul unui adolescent arab dinBelgia, prins între două lumi șidouă adevăruri, și atras de extre�mismul islamic. Competiția dinacest an mai numără filme de DiaoYi’nan, Bong Joon�ho, Mati Diop,Jessica Hausner, Abdellatif Kéchi�che, Ladj Ly, Kleber MendonçaFilho & Juliano Dornelles, IraSachs, Céline Sciamma și JustineTriet.

În Un Certain Regard se re�găsesc titluri de Bruno Dumont(Jeanne, musical despre Jeanne d’Arc),Christophe Honoré (Chambre 212,comedie cu Carole Bouquet), Albert

Serra (Liberté) și Kantemir Bala�gov. Cineastul rus de numai 27 deani, premiat cu Premiul FIPRESCIîn 2017 pentru Tesnota/ Close�ness revine în Un Certain Regardcu Dîlda (în engleză Beanpole), acărui acțiune se petrece la Lenin�grad în 1945.

Secțiunea paralelă Semainede la Critique se anunță intere�santă nu doar pentru că a sfidatSelecția Oficială și a luat un filmprodus de Netflix, Wounds, de Ba �bak Anvari (cu Armie Hammer șiDakota Johnson), dar și pentru căarată noile filme ale lui TakashiMiike (Hatsukoi), Lav Diaz (AngHupa, de 4 ore și 36 de minute, odistopie plasată în Asia de Sud�Est în anul 2034) și Robert Rodri�guez (Red 11).

ELTON JOHN PRINTREMUSAFIRII ANUNȚAȚI

Un film care va stârni cu sigu ran țăisteria presei e Rocketman de Dex�ter Fletcher, un musical despreElton John prezentat În afara Com �petiției și pentru a cărui premierămondială Elton John a anunțat dintimp că va veni. E foarte probabil cași Diego Maradona să apară la Can�nes, în calitate de protagonist aldocumen tarului Diego Maradona,

realizat de Asif Kapadia (cel care asemnat apreciatele documentareSenna și Amy).

Claude Lelouch își va pre�zenta În afara Competiției (sec �țiune inclusă în Selecția Oficială)Les plus belles années d’une vie,continuare a lui Un homme et unefemme: 20 ans déjà din 1986, un �de rolurile principale sunt inter�pretate de Jean�Louis Trintignantși Anouk Aimée, aceiași prota �goniști din Un homme et unefemme, distins cu la Palme d’or în1966. Filme de Abel Ferrara (Tom�maso, cu Willem Dafoe în posturaunui alter ego al lui Ferrara, un ar�tist american care locuiește la Ro �ma), Alain Cavalier (documentarulÊtre vivant et le savoir despre viață

și moarte/eutanasie), Gael GarciaBernal (Chicuarotes), WernerHer zog (Family Romance LLC) șiPatricio Guzmán (Cordillera ofDreams) au fost incluse în sec �țiunea Séances Speciales (Proiec �ții speciale) din Selecția Oficială.Gaspar Noé, care anul trecut a luatpentru Climax Premiul sec țiuniiparalele Quinzaine des Réalisa�teurs, revine la Cannes, dar însecțiunea Séances de minuit (Pro �iecțiile de la miezul nopții) cu LuxAeterna.

Cine mai are vreme poate reve�dea cu plăcere și fiori versiunea res�taurată a lui The Shinning, clasiculhorror al lui Stanley Kubrick, filmce va fi introdus în sec țiunea Can�nes Classics de Alfonso Cuarón.

Apropo de Cuarón, ThierryFrémaux s�a enervat că presa aspeculat și l�a dat pe mexican capo sibil președinte al juriului ma �re. „E ca și cum ar trebui să spu�nem: iată juriul și pre șe dintele luinu e Alfonso Cuarón“, a spus de�legatul general, dând un bobâr�nac nemeritat presei. Asta dupăce anul trecut i�a dat un brâncizdravăn când a cedat în fața pro�ducătorilor și agenților, suprimândregula tradițională a proiec țiilorde presă ce precedau premierelede gală ale filmelor din SelecțiaOficială. Presa era deci vinovatăcă făcea reclamă negativă filmelorînainte premierei lor oficiale.C’est la faute à Voltaire, monsieurFrémaux! SDC

The Dead Don’t Die, de Jim Jarmusch

A Hidden Life, de Terrence Malick

Diego Maradona este posibil să aparăla Cannes în calitate de protagonist aldocumen tarului Diego Maradona, realizatde Asif Kapadia.

4ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019opinii


În marginea cărții Înainte de tăcere, testamentul spiritual almarelui scriitor argentinian.

Scumpe domnule Sabato, v�amscris acest text la opt ani de cândați început eternitatea, pentru căsunteți scriitorul meu preferatdin secolul XX, pentru că îmi estedor de domnia voastră și pentrucă ne lipsiți tuturor, chiar și celorcare nu mai caută nici un sens înviața omului pe pământ.

V�am recitit acest epilog emo �ționant la ceea ce a fost viața dum�neavoastră de fizician întors la artă,nu ca să trădeze, ci dimpotrivă, ca sănu�și trădeze adevărata natură,umanitatea cea mai profundă.

Scumpe domnule Sabato, m�au emoționat din nou copilăria

dumneavoastră, trăită în umbralui Ernestito, fratele mort, tine �rețea dumneavoastră, descoperi�rea teoremelor, ca niște catedraleperfecte în care spiritul se poate însfârșit odihni într�o grație divină.

Scumpe domnule Sabato, ni�meni nu a mai căutat așa adevărulcare nu există, dorința dumnea�voastră de a nu vă trăda mă co �pleșește încă. Cine a mai renun țatla studiile despre razele cosmice casă scrie cât Thomas Mann?

Nu unicitatea dumneavoas�tră mă tulbură și mă încântă, ciînțelegerea față de toate căderileoamenilor care suntem. Ați fostsedus de sirena comunismului pecând erați încă foarte tânăr, și de cenu ați fi fost? Comunismul anunțao lume mai bună și a sfâr șit prin adeschide noi abatoare, nu ați as�cuns nici utopia, nici catastrofa. Ațifost mereu gata să de puneți mărtu�rie pentru omul supus timpurilor.

Rândurile dumneavoastră târziim�au încântat prin patetismul lormoderat, prin nevoia de sfinți și deeroi, fără de care ce ar mai rămânedin istoria noastră pe pământ?

Ați avut dreptate – ființaumană s�a robotizat și s�a rătăcitși nu mai are astăzi nici un ideal

dincolo de confort. Și mai nebunar fi un om care, ca dumneavoas�tră acum șaptezeci de ani, s�ar re�trage din lume într�o cabană dinmunți, ca să privească natura și săse gândească și să nu renunțe lavulnerabilitatea sa de om.

Amintirile dumneavoastră dela Paris, amintirile dumneavoas�tră cu suprarealiști, iubiri și deza�măgiri dintr�o lume astăzi apusă,au fost de asemenea un înalt lacare sunt fericit că m�am întors.

Oamenii și�au pierdut tot maimult din conștiință, nu mai cu�nosc semnificația cuvântului re �mușcare și nu mai știu ce înseam năcu adevărat să fii distrus spiritual.Fac umbră pe pământ de aproapepatruzeci de ani și nu am întâlnitîncă nici un om care să se mai lasedistrus spiritual de o speranțătrădată. Timpurile acelea mă temcă au apus pentru totdeauna. Ațifost dintre aceia profețiți de Ca �mus: cei care nu se pot pune lângăcei care fac istoria, ci doar lângăcei care o îndură. Ați fost un mar�tor. Și nu știu încă nici o definițiemai exactă a ce este până la urmăun martor: un om care nu se fe �rește de martiriul pe care oame�nii, inevitabil, i�l voi cere.

Rămâne așa cum ne�ați scris:„anevoios este drumul care îl aș �teaptă (n.m. – pe martor): cei pu�ternici îl vor califica drept comu �nist pentru că pretinde dreptatepentru cei sărmani și înfometați;comuniștii îl vor eticheta reacțio �nar pentru că reclamă libertate șirespect pentru persoană. În aceas �tă teribilă dualitate va trăi sfâșiatși îndurerat, dar va trebui să se

apere cu unghiile și cu dinții.Dacă nu va fi așa, istoria timpuri�lor ce vor să vină va avea toatemotivele să îl acuze că a trădat lu�crul cel mai de preț al condițieiumane“.

V�am scris, domnule Sabato,pentru că dumneavoastră rămâ �neți printre acei puțini, foarte pu �țini, care nu au trădat lucrul celmai de preț al condiției umane. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Scrisoare către Ernesto Sabato

De fiecare dată când e să vorbescdespre cărți – cum am avut re�cent ocazia și la o întâlnire cu pu�blicul din Sfântu Gheorghe –,printre întrebările care revin ob�sesiv sunt cele legate de raportuldintre realitate și ficțiune, desprecât de reale sunt întâmplările saupersonajele din literatură.

Prin 2000, cartea mea de debut astârnit oarecare vâlvă în satul copi�lăriei, fiind populată cu unele per�sonaje care s�au recunoscut înpovestiri, nu doar pentru unele în�tâmplări care se asemănau cu reali�tatea, ci și pentru că — așa�i la primacarte! — avusesem lipsa de eleganțăși naivitatea de a păstra în text unele

porecle și nume adevărate. Oricumcredeam că n�o s�o citească nimenidin sat în afară de�ai mei.

După ce TVR Iași, prin Cris�tina Hermeziu, a făcut un reportajla fața locului, confruntând ficțiu �nea cu realitatea, m�am trezit înmijlocul unei dispute filosofice pecare nu o anticipasem în nici unfel. Trei direcții de buimăceală s�au născut de aici. În primul rând,existau personaje care își recu �noșteau numele, dar nu admiteaunici în ruptul capului ca ele să fifăcut/ zis așa ceva în viața lor. În al doilea rând, au apărut oamenicare se identificau cu personajeledin carte, convinși fiind că aufăcut/ zis lucruri care, vă jur cu

mâna pe inimă, erau 100 % ficțiu �nea mea. În fine, a existat categorianemulțumiților că n�au apărutdeloc în carte, dar și�ar fi dorit dintot sufletul asta (n�am să�l pot uitaniciodată pe reprezentantul ulti�mei direcții, care a venit la poartamamei cu o sticlă de țuică, mităpentru a�l face și pe el personajîntr�o viitoare poveste).

La toate acestea a pus capactata, care, întrebat de Cristina cecrede despre literatura mea, a luatun aer manolescian și a conchis:„Eu cred că tot ce scrie el e adevărat,

pentru că altfel nu ar mai scriedeloc“ (am mărturie reportajul).

Serios vorbind, cel puțin înartă, discuția asupra raportuluidintre realitate și ficțiune mi separe o chestiune oarecum irele�vantă. Din momentul în care anali�zăm, de exemplu, un text cu pre �tenții de literatură sau un film artistic, totdeauna avem de a facedoar cu ficțiunea. Bună sau proas �tă. Chiar și simplul montaj al unorîntâmplări sau personaje așa�zise„reale“/ „adevărate“ tot ficțiune e,pentru că acesta e construit pebaza subiectivității autorului.

Pe mine personal nu mă inte�resează niciodată dacă o carte sauun film sunt inspirate de „un caz/personaj real“. Recunosc, sintagmae o bună nadă pentru publicul mainaiv, dar, în privința calității artis�tice, nu contează. E plină lumea decărți sau filme îngrozitor de proas �te, inspirate „după un caz real“,cum, la fel de bine, există ficțiunipure despre care îți vine să juri căsunt însăși realitatea.

Mai concret, cred că omulMark Zuckerberg, inventatorulFacebookului, reprezintă o reali�tate la care nu avem acces. Perso�najul din filmul Social Networke o ficțiune, produsul imaginațieiunui scenarist ori regizor. Bunăsau proastă, cum i�o fi părut fiecă�rui privitor în parte.

Faptul că Zuckerberg existăacum printre noi nu face filmulmai bun sau mai slab, mai multsau mai puțin „adevărat“. În ul�timă instanță, dacă am plăti, săzicem, cinci sau n regizori să facăun film despre viața lui, sunt con�vins, am avea cinci sau n filme dife�rite. Toate, ficțiuni.

Cum se nasc personajele? Spredeosebire de oameni, personajelenu sunt niciodată născute din car�nea și oasele realității, ci din pute�rea de observație, de imaginație, detrans�scriere a realității, din in �spirația și talentul fiecăruia. Bref,personajele și întâmplările din li�teratură sunt întotdeauna cumvaaduse cu barza. SDC

FLORIN LĂZĂRESCUÎNTÂMPLĂRI ŞI PERSONAJE

Realitate vs.ficțiune

Pe la începutul anului, la unliceu din Ploiești, o profesoară afost înjunghiată în abdomenchiar în fața cancelariei de unfost elev, unul exmatriculat decâțiva ani și care s�a întors laalma mater ca să se răzbune.

Fostul elev, ajuns între timp lavârsta de 22 de ani, avea la el uncuțit de bucătărie, un toporaș, oteslă, un patent, o foarfecă, o sticlăde plastic plină de cuie și o sti �cluță mai mică, cu miros de țuică,pe care pare�se că o golise pe dru�mul spre școală.

E doar o scenă tragicomicăaproape banală, un clișeu din fil�mele cu licee de ghetou american,adaptat local. Dar, ca să ducă tra �gicomicul în absurd, o comisie dedisciplină din cadrul liceului adecis că profesoara însăși are oparte de vină. De ce? ar întreba unoarecare, necunoscător al taineloreducației românești. Păi, pentru că

în ziua respectivă „îndeplineafuncția“ de profesor de serviciu laliceul ploieștean. Și în dimineațacând a fost atacată se afla în fațacancelariei, nu la intrarea în liceu,unde – conform fișei postului –trebuia să supravegheze elevii caresoseau la școală. Din fericire, pro�fesoara înjunghiată n�a mai fost șisancționată, ci doar i s�a atrasatenția, ca să nu mai greșească laurmătoarea înjunghiere.

Comisia aceea are și ea, desi �gur, dreptate:dacă profesoara ar fistat afară, la poartă, atunci fostulelev n�ar mai fi lovit�o cu cuțitul înfața cancelariei – ar fi vârât șișulîn ea chiar la poartă. Ceea ce, tre�buie să recunoaștem, e cu totulaltă treabă. Numai sângele care atrebuit curățat de pe pardoseală șitot înseamnă ceva:acolo, la poartă,era suficient să se arunce niștenisip peste băltoaca roșie și gata.Ușura și victima munca femeilorde serviciu. Și�apoi la poartă poate

că altfel s�ar fi desfășurat confrun�tarea: în aer liber, cu mintea lim�pede și înviorată de răcoarea di �mineții (să nu uităm că era luna ia�nuarie), profesoara de serviciu arfi putut riposta rapid. Cu o loviturăabilă de picior sau o priză agilă cubrațul, l�ar fi putut scoate din lup �tă pe agresor, care era și cam beat,deci avea reflexe întârziate.

Instituția asta a profesoruluide serviciu (și alți „...de serviciu“)din România ar merita un comen�tariu mai amplu. Deocamdată remarc caracterul paradoxal alstructurilor noastre instituțio �nale. De pildă, la noi e posibil cașeful Agenției Naționale a Medica�mentului, o structură de statesențială pentru sănătatea popu �lației, să fie un ins care a picat exa�menul de admitere la Facultateade Medicină și Farmacie. E posibilsă avem miniștri și chiar prim�miniștri cu competențe neclaresau absente, dar care administrează

și reglementează ditamai națiunea.În schimb, când vine vorba de pro�fesori, standardele saltă la cer.Profesorul trebuie să fie nu doarun profesionist desăvârșit în do�meniul lui, ci și un bun psiholog –că nu�i de colo să lucrezi cu fragi�lele minți de copii și adolescenți –,un bun pedagog, fiindcă degeabaexcelezi în specialitatea ta dacă nuștii să îți dăruiești cunoașterea, și,pe deasupra, un bun profesor deserviciu.

N�ar fi rău dacă, pe lângă mo�dulele psiho�pedagogice din tim�pul facultății, profesorii ar avea șiniște cursuri obligatorii de autoa�părare:kung�fu, tae�kwon�do, tao�te�king, ceva cu monosilabe sino�ja �poneze. Abia atunci învățământulromânesc ar merge zbârnâind,

fără poticneli, scandaluri și înjun�ghieri în fața cancelariei.

Parcă văd așa, pe fundalul ce�rului auroral al unui cartier plinde blocuri, niște umbre ce pla�nează de pe o clădire pe alta și, lamomentul oportun, coboară asu�pra huliganilor sau vânzătorilorde droguri ce pândesc la colț deșcoală. Plonjează asupra lor, îi imo �bilizează, cheamă poliția, predauinfractorii și se grăbesc fiecarespre școala unde sunt profesori deserviciu. La prima oră, doamna deromână – și de serviciu – predăceva Eminescu și intonează blând„Somnoroase păsărele, pe la cui �buri se adună...“. Și chiar atunciochiul ei ager prinde o mișcaresuspectă. Într�o clipă scoate de lasutien un lasou ninja, lansându�lspre intrusul care tocmai a pă�truns în curte, și apasă butonul dealarmă. Apoi se întoarce calmăspre elevi: „...se ascund în rămu�rele, noapte bună“.

După vreo două minute pe ce�lularul doamnei profesoare apareun mesaj: „Era poștașul cel nou, săștiți. Dar nu s�a supărat, a întrebatdacă sunteți măritată“. Doamnazâmbește cu înțelegere și își con�tinuă lecția. SDC

5ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 opinii


RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Ninja de serviciu

Oare ce�o fi fost în mintea celorde la PSD când au decis să orga�nizeze un mega�miting la Iași?N�a fost suficient de clar semna�lul pe care ieșenii l�au dat pe 20aprilie, la Conferința Județeanăa PSD Iași de la Teatrul „Luceafă�rul“? Pentru ce să mai vii la Iași,la doar câteva săptămâni dupăce te�a înjurat lumea? Când plecihuiduit zdravăn, te întorci lascurt timp crezând că lumea uităși poți faci nestingherit baie demulțime prin centrul Iașiului?

Ce�o fi fost în mintea lui Dragnea?Chiar nu pricep, îmi e greu să�iînțeleg raționamentul. Are sufi�cientă experiență politică, puteadetecta ușor starea de tensiuneexistentă în oraș. N�a realizat ce osă i se întâmple? Nu și�a dat sea �ma că revenirea la Iași la un me �ga�miting sună a răzbunare?

N�a fost nimeni în PSD Iașicare să le explice liderilor de la

centru că e riscant să mai faci mi�ting după cele întâmplate pe 20aprilie? E atât de lipsit de curajșeful PSD Iași Maricel Popa? Darceilalți lideri ieșeni ai partiduluin�au realizat ce urmează?

Dacă ar fi urmărit Facebookulîn ultima săptămână, social�de �mocrații din Iași ar fi trebuit săînțeleagă exact cum se va mani�festa taifunul anti�PSD din 9 mai.Și care va fi amploarea. Pe rețelelesociale, peste 9.000 de oamenimânioși spuneau că sunt intere �sați să�l primească pe Dragnea la

Iași așa cum se cuvine. Iar înpunctul maxim al protestului dinPiața Unirii, vreo 9.000 au fost. Îțitrebuia mare fler politic încât săte retragi în cazemată și să decizianularea evenimentului? Parti�dul avea mai puțin de pierdutdacă ar fi făcut asta.

Nu știu care va fi impactulmitingului PSD la nivel național,dar în municipiul Iași PSD este încel mai critic moment din ultimii20 de ani. N�a mai fost niciodatăatâta furie și pot spune că am cevamitinguri/ proteste la activ.

Dacă prezența la urne pe 26mai va fi considerabilă, în muni�cipiul Iași PSD nu doar că pierdeprima poziție, ci are toate șanselesă ocupe locul trei. Asta după ce,în urmă cu trei ani, la parlamen�tare, social�democrații au scos 40la sută pe municipiu, dublu fațăde liberali.

Liderii PSD ar trebui să fieîngrijorați nu pentru că au venit

mii de ieșeni nervoși în Piața Uni�rii, ci și de faptul că propria oastenu e deloc motivată. Din ce amvăzut la mitingul de joi, cei adușicu autocarele păreau veniți într�osimplă plimbare în capitala Mol�dovei, nu la o acțiune de susținerea candidaților lor. Nici un alt par�tid nu va reuși să facă mitinguri deamploarea celor organizate dePSD, dar depinde mult și ce tran �smiți celor care nu sunt în piață. Încele câteva ore ale evenimentuluide la Iași au fost sute de live�uri, s�au făcut mii de poze, au fost nenu�mărate relatări. Iar pe online, maitoate defavorabile PSD. Asta ducela mobilizarea electoratului anti�PSD, iar totul se petrece cu douăsăptămâni înainte de alegeri.

E uimitoare lipsa de înțelep �ciune politică a PSD. Nu�ți trebuieconsilieri sclipitori ca să pricepirapid că astfel de acțiuni te trag înjos. Nu poți câștiga puncte cândenervezi, când blochezi un oraș și

așa aglomerat într�o zi lucrătoare.Și mai ales când alegi pentru mi�ting chiar ziua în care la Sibiu areloc un eveniment important pen�tru România și pentru Europa.

Existau toate ingredienteleunei primiri ostile, lucru care s�ași întâmplat.

Mai e un lucru care ar trebuisă�i îngrijoreze pe cei din PSD.Faptul că după gardurile instalateîn Piața Unirii erau protestatari detoate vârstele și cu profesii dintrecele mai diverse. Fibra PSD esteprofund afectată, nemul țu mirease duce tot mai jos în societate.

Rămâne de văzut dacă PSD vamai face mitinguri în cele douăsăptămâni de campanie rămasepână la alegerile europene. Și un �de le va face. Din ce se aude, vorurma sigur acțiuni la Galați și înTeleorman. Ambele sunt fiefuripesediste. Partidul a abandonatmitingurile în Ardeal, acolo undeprobabil n�ar aduna mai mult de2�3.000 de oameni. Și unde numă�rul protestatarilor ar putea fi tri�plu față de cel al participanților.

La jumătatea campaniei, elec�toratul se radicalizează. Sunt toa �te semnele ca valul să crească înintensitate. Caz în care mașinăriabine unsă a PSD nu va putea facefață. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Mitingul PSD de la lași, cronica unui eșec anunțat

Dorința și generozitatea fără marginide a transmite o știință a artei acu�mulate de decenii, a unor violonce �liști absolut remarcabili de care tesimți imediat apropiat sufletește,cum sunt, în ce mă privește, FransHelmerson sau Steven Isserlis, con�trastează evident cu avântul și im�pulsurile unor tineri de mare talent,în majoritatea lor asemenea unorbureți gata să absoarbă ingredien�tele ce li se transmit, menite să le în�cadreze, canalizeze și impulsionezeharul, inspirația, talentul, ambițiile șiefortul de a se dezvolta și realiza.

Nu este întâmplător că întrelaureații ultimei competiții a vio �lonceliștilor la Concursul Reine

Elisabeth din 2017 cel puțin trei din�tre laureați, Aurélien Pascal, IvanKarizna și Bruno Philippe, au fostelevii lui Frans Helmerson și au par�ticipat la cursurile de muzică de ca�meră ale lui Steven Isserlis la Aca �demia Kronberg, sau că AndreiIoniță, laureatul ultimului ConcursCeaikovski, a trecut și el cu brio prinaceeași școală de violoncel, fiind cumai mulți ani în urmă consideratunanim la Kronberg drept o maresperanță și premiat ca atare.

În fapt, o întreagă generație detineri violonceliști, toți născuți spremijlocul deceniului al nouălea, careși�au făcut sau perfec ționat studiilela Kronberg, fiind din punct de ve�dere calitativ foarte apropiați ca va�loare, înflo rește astăzi pe sceneleoccidentale și începe să se facă cu�noscută și grație discului. În ciudadeplasării interesului noilor gene �ra ții ale publicului spre streaming,discul compact rămâne o carte devizită relativ importantă în cariereleacestor tineri și un fel simbolic de amarca un teren câștigat pe planulnotorietății.

Șansa înregistrărilor fiecăruiadiferă, desigur, iar un rol de loc de ne�glijat îl joacă apar tenența națională

a artiștilor. Unul din cei mai apre �ciați violonceliști ai generației ’90,marcat de studiile de la Kron�berg, Kian Soltani, un german�ira�nian, trecut și el prin școala luiFrans Helmerson, a avut astfelșansa să fie ales ca artist DeutscheGrammophon. Kian a debutat pedisc în 2018 cu un recital solo,Schubert�Schumann�Vali și, încompania lui Daniel Barenboim, aînregistrat un al doilea CD, de mu�zică de cameră, cu Cvartetele depian ale lui Mozart. De sigur, în�treaga mașină publicitară a com�paniei germane a fost pusă înmișcare pentru propulsarea sa.Anul acesta numele lui Kian Sol�tani – „prin curtoazia DG“, cumsună formula – a apărut pe un altreilea CD la casa Erato, în compa�nia pianistului Lahav Shani și abine�cunoscutului violonist Re�naud Capuçon.

Violonceliștii francezi au și eiaceastă șansă a unei țări ce semân drește cu ei. Aurélien Pascal,laureat al Concursului Reine Eli�sabeth, apare anul acesta în Fran �ța cu două înregistrări la o filialăa casei Harmonia Mundi, La Mú�sica, pe un disc intitulat All’ Unga�rese, împreună cu pianista Palo� ma Kouider, cu un program DavidPopper, Zoltán Kodály și ErnöDohnányi, și pe un al doilea, dedi�cat integral muzicii lui Ravel (Ra �vel a Gaveau), alături de fratelesău Denis, pianist, și de violonis�tul Svetlin Rusev.

Colegul său de generație, BrunoPhilippe, care a studiat la Kronbergcu David Geringas, Steven Isserlis șiGarry Hoffman, laureat al premiu�lui ARD în 2014, a debutat pe disc unan mai târziu, promovat tot de Har�monia Mun di, cu sonate de Brahmsși Schumann, alături de pianistulTanguy de Williencourt. Împreunăcu același pianist, în 2017 i�a apărutal doilea CD (Beethoven, SonataKreutzer și Schubert, Sonata Ar�peggione), iar anul acesta un al trei�lea CD, cu un program Rahmaninov,

Miaskovski, împreună cu pianistulJérôme Ducros.

Când este însă vorba de mariletalente ale estului�european, situațiase complică. Singurul CD al extremde talentatului Ivan Karizna, ucrai�nean, laureat al Concursului ReineElisabeth, a apărut la o casă fărămarcă, un disc de debut, în 2016, cuun program exclusiv de muzică rusă,recompensă pentru Premiul „AndreBoisseaux“, câștigat în Franța în 2015.

Dacă l�am lăsat la urmă pe An�drei Ioniță este și pentru că te doaresufletul să vezi că, în ciuda marilorlui succese și a muncii depuse, în Ro�mânia nu există nici o casă de dis�curi, nici măcar cea a Radioului, caresă�l fi susținut, fie și din 2015 încoace,după ce a câștigat primul premiu laConcursul Ceaikovski. Și au trecutpatru ani! Cine îi caută numele pediscuri îl găsește abia în 2018 la ocasă practic necunoscută, IBS Clas�sical, distribuită de Naxos, pe un CDalături de clarinetistul spaniol PabloBarragan și pianistul Juan Perez Flo�ristan, o înregistrare a Trioului pen�tru clarinet, violoncel și pian în laminor de Brahms, de la Festivalul demuzică și dans din Granada.

Șansa unui disc adevărat dedebut i�a oferit�o abia acceptarea luiîn programul britanic BBC New Ge�neration Artist pe perioa da 2016�2018, care a finanțat publicareaCD�ului lansat în martie trecut decasa Orchid Classics, cu titlul Obli�que Strategies. Un titlu simboliccând te gândești la cariera pe care o

are, altfel preluat de la una din pie�sele contemporane pe care le cântă,a compozitorului australian BrettDean. Termenul a fost împrumutatde acesta din urmă de la o serie decărți de joc imaginate de muzicianulbritanic Brian Eno și artistul plasticPeter Schmidt și tipărite în anii ’70.Opusul lui Dean, pe care AndreiIoniță l�a înregistrat în premierămondială, se intitulează 11 strategiioblice, și include scurte piese, ce nudepășesc 2:30, cu nume sugestive:Ascultă vocea liniștită; O linie aredouă părți; Nu sublinia un lucrumai mult decât oricare altul; Nu teteme să�ți arăți talentele; Ecouri fan�tomă; Deconectat de dorință etc.

Lui Andrei nu îi este teamă să�și arate talentul, așa cum o arată in�terpretarea Suitei pentru violoncelsolo Nr. 1 în Sol major, BWV 1007 deBach și a Sonatei pentru violoncelsolo în si minor, Op. 8 a lui ZoltánKodály, cărora li se adaugă trei minute din Suita nord�americană(Black Run) a compozitorului con�temporan suedez Svante Henryson.

Dacă se face primăvară cu acestunic CD, rămâne deocamdată devăzut, dar tare mi�aș dori să�l văd în�registrând pentru o casă de discuride prim rang și cu una din marileorchestre ce l�au invitat în stagiu�nea acestui an. Probabil e inutil sămă întreb dacă apariția sa recentăla Ateneul Român, împreună cuSașa Conunova, sub bagheta lui Cri�stian Badea, va apare pe un disc înțara sa de origine. SDC

6ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019muzică


Andrei Ioniță, o generație de excepționaliviolonceliști și discul compact

VICTOR ESKENASYSCRISOARE PENTRUMELOMANI„Muzica nu trebuie înţeleasă, ea trebuie ascultată.“ (Hermann Scherchen)

Șansa de a trăi la Frankfurt, în apropierea Academiei de Muzică de laKronberg, instituție muzicală universitară creată în memoria lui PabloCasals și cu aportul decisiv al lui Mstislav Rostropovici, mi-a dat de-alungul anilor o perspectivă specială asupra lumii violonceliștilor și acalităților acestora, artistice în primul rând și umane nu în ultimă măsură.

Desfășurată între 17�23 aprilie,ediția cu numărul 25 a festivaluluibăcăuan a așezat în program reci�taluri în concurs (Elena Frun zeHatman – Republica Moldova,Vasil Duev – Bulgaria, ValentinOncu – Turda, Adina Suciu – Tea�trul Tineretului din Piatra Neamț,Romana Caran – Serbia, DanaVoicu – București, Eugen Titu –Teatrul „Elvira Godeanu“ din Tg.Jiu, Dumitru Rusu – Teatrul„Geor ge Bacovia“ din Bacău, SilviaRăileanu – Botoșani, BayasglanTserendorj – Mongolia, Irina Bo �dea Radu – Petroșani), recitaluriextraordinare (Maia Morgenstern,Marcel Iureș, Rodica Mandache,Florin Piersic Jr., AlexandruRepan, Mentor Zymberaj – Ko�sovo), ateliere, o competiție dedramaturgie de gen, un atelierpentru actorii trupei TeatruluiMunicipal „George Bacovia“, orga�nizatorul festivalului, dezbateri(Revistele de teatru din România,exerciții de supraviețuire, organi�zată de AICT.Ro în cadrul progra�mului Teatrul.ro – 30 de ani delibertate), expoziții (Băieți, fete șiîmprejurimi, fotografii de RaduAfrim curatoriată de criticul deteatru Cristina Rusiecki), lansăride carte etc.

Adică zile foarte pline, cu ma�nifestări variate, pentru toateașteptările unui public aflat înpragul sărbătorilor pascale. Festi�valul băcăuan e unicul cu acestprofil din România și a dezvoltat,mai ales în anii din urmă, co �nexiuni cu evenimente similaredin alte spații culturale și cu re �țele de profil.

ÎN COMPETIȚIE AU FOSTSELECTATE 11 SPECTACOLE

Un spectacol solistic nu înseamnănumai textul. La contribuția dra�maturgului se adaugă cea a an�samblului de lucru – a regizorului,scenografului, actorului, compozi�torului – care valorizează partiturade vorbe prin conceptul unitar,sprijinind interpretul, singurulcare se vede, cel care prezintăasistenței sinteza echipei de crea �ție. Componentele acestea fac caactorul să strălucească, să oferemăsura propriei valori de moment,să activeze multiplele fațete aleprofilului său artistic. Uneori, cândelementele (care�ar trebui să fie)de sprijin sunt neinspirate și eclec�tice, când nu se întâlnesc și mergfiecare într�o altă direcție, îl fac peinterpret să se simtă inconfortabil,stânjenit sau chiar să eșueze dacăambițiile profesionale au depășitpragul disponi bilităților inovative.

Un one man/woman show nue la îndemâna oricui. Neîndoielnic,cere calități complexe, dar și o ma�turitate a profesiei care să garan�teze că ceasul în care protagonistulse află solitar în fața privirilor pu�blicului va atinge intensitateaadecvată. Concentrat prin definițieasupra personajului, tipul acestade spectacol poate fi storytellingteatralizat, confesiune, suită de nu�mere care să etaleze puncte forte,dramatizare a unei opere literareori monodramă ca atare.

Anul acesta în competiția pen�tru trofeul băcăuan au fost selectate11 spectacole dintr�un total de 30.Cele mai multe au fost susținute

de tineri, dar și de câțiva la matu�ritate, juriul din care am făcutparte (alături de actorul și profe�sorul Miklós Bács și de regizorulși profesorul Radu AlexandruNica) desemnând câștigătoare oproducție independentă: Îngerulpantofilor, după Giovanna Zoboli(regia Ștefania Matei, scenografiaDaniel Divrician), cu Dana Voicu.

UN SPECTACOL PERFECTROTUND, CARE ATINGEMINTEA ȘI SUFLETUL

Independenții optează cel maiade sea pentru for mula single dinmotive de natură economică. Mi�nimalismul bugetar e contraba�lansat de abundența de soluțiiingenioase, situația (nefirească,de fapt) lucrului „în sărăcie“ ofe�rind, iată, producții speciale. În�gerul pantofilor e un one womanshow construit pe storytelling,teatralizând o poveste emoțio �nantă despre raporturile copiilorși oamenilor mari, despre dife �rențele de înțelegere a lumii în di�verse etape de vârstă, despre ino �cență, predispoziția la visare acandizilor care văd când un îngerle poposește pe balcon și mercan�tilismul pragmaticilor care văddoar că nu are papuci în picioare.

Convingătoare au fost coe �rența estetică de tip monodrama�tic a creației, convergența de v i �ziune a echipei de proiect care arezonat la componenta de vorbe,dar a găsit și resursele specifice ram�pei ca să o ranforseze. Teatralizareasolistică a unui text literar e impe�cabilă în bogăția de mijloace

scenice care evidențiază narațiu �nea și pun în valoarea calitățileactri ței. Dana Voicu a etalat ogamă vastă de potențialități artis�tice, impresionând prin puritateași intensitatea emoțiilor din spa �țiul de joc, prin echilibrul de lirism,umor, ironie, tandrețe, stări abil do�zate și livrate în crescendo publicu�lui. Actorie, muzică, um bre, obiectealimentează imagina ția privitori�lor, amorsându�le gradat fantezia,într�un spectacol perfect rotund,care atinge mintea și sufletul.

Nu voi analiza fiecare dintrecele 11 spectacole în parte, uneledestul de modeste, consider că e maiutil să sintetizez câteva dintre ne�ajunsurile care au ieșit la iveală înprestațiile lor. Unul frecvent este

repetitivitatea expresivă, epui zarearapidă a arsenalului de instrumenteactoricești. În multe, după primele10 minute dispărea surpriza, actoriirecurgând la un portofoliu relativmic de moda lități, dezvăluindu�seprea rapid și devenind predictibili.Au fost, în mod paradoxal, și câtevaspectacole în care regia, în loc săamorseze capacitățile interpreta�tive, le sufoca prin propuneri com�plet nepotrivite. Nu cred în for� mulele în care solistul e și propriulregizor. Spectacolul solistic are ne�voie de un coordonator care să ghi�deze, să ofere consultanța necesarăpentru dezvăluirea arsenalului in�terpretativ în confruntarea cu ungen de spectacol extrem de dificil șide solicitant. SDC

7ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 teatru


ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

La Bacău Fest MonodrameOLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Așa cum e formulată titulatura Bacău Fest Monodrame, evenimentul trimite cu gândul laprioritatea textului. Monodrama e o specie de scriitură pentru scenă concentrată asupra unuiartist care se încumetă să-și măsoare puterile cu unul sau mai multe personaje, în orice cazaflându-se singur în spațiul evidențiat prin reflectoare.

8ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019interviu


INTERVIU CU SCRIITORUL ADRIAN G. ROMILA

„Când te apuci de scris, porneșticu ideile tale și termini cu ideilepoveștii pe care-o scrii“Adrian Romila, părinte, tată, cap de familie, profesor deliteratură la un liceu de artă din Piatra Neamț, pășeșteuneori pragul și trece în camera de lângă – în viațaparalelă. Viața aceasta, spune el, cea în care poate fiscriitor, e și cea căreia îi oferă cu multă ușurință amprentaliterară personală, pe care-ai s-o tot întâlnești în ce scrie:

marea. Astfel că o călătorie, un vas cu pânze în larg sau oposibilă escapadă pe mare – toate se transformă în nucleenarative și, din mâinile lui, ies ca niște povești de sinestătătoare pe care, cu grijă, le învață să umble apoi prinlume și să se așeze numai când trebuie să-și tragă sufletulpe rafturile unor librării sau biblioteci.

ARYNA CREANGĂ

„Peste 50 de ani mă văd tot scriind și aș vrea să fiu perceputca scriitor“, spuneați într-un interviu cu ani în urmă. S-aschimbat ceva?

Da, aș vrea să fiu perceput ca scrii�tor toată viața; numai că eu cred căa fi scriitor nu e o meserie. Nu tepoți înscrie într�un nomenclatorsocial. Așadar, a fi scriitor e pentrumine un fel de viață paralelă. Scriifiindcă simți că nu poți altfel,chiar dacă scrisul nu îți aducedecât satisfacții personale, intime,intelectuale; nu și remunerare.

Ați absolvit liceul de marină militară – ce v-a făcut cărenunțați la o carieră de ofițer în marina militară și să văîntoarceți către cărți?

Eu tot de la cărți am plecat, așa căda, pe bună dreptate putem spu �ne că m�am întors la ele. Escapadamea marină, dacă o pot numi așa,e consecința confuziei grave din�tre vis și realitate – dintre lumeacărților și lumea reală. După ceaceastă confuzie s�a risipit și eu m�am tamponat de realitate, mi�am dat seama că de fapt viațamea trebuie să fie legată tot decărți, adică de lucrurile de la caream plecat.

Așadar, mi�am încheiat esca�pada marină; am rămas un po �tențial ofițer de marină, la fel capersonajele din cărțile pe care leciteam în adolescență și am reve�nit, de data asta serios și profesio�nist, la cărți.

Dar cum s-a risipit, cum v-ați

lovit de realitate?

E o poveste foarte lungă; o partedin ea am trecut�o în primul meuroman, unul autobiografic, În drumspre Sud, un roman de aventură,cu care am debutat în ficțiune. Artrebui să povestesc o mulțime de

lucruri – spre exemplu, ar trebuisă știm, înainte de toate, ce în�semna să faci un liceu militar îna �inte de Revoluție, înainte de 1990 –era o realitate foarte dură, o rea�litate care te maturiza rapid șicare nu îți dădea foarte mul�te posibilități ulterioare; era un

orizont care se închidea treptat,se închidea, un orizont foarte res�trictiv, supus unor rigori. Nu aivoie să..., nu ai voie să..., nu ai voiesă... Or eu mi�am dat seama, trep�tat, că am nevoie de o grămadă dedeschideri și de libertăți, pe careo eventuală carieră militară nu mile�ar fi putut oferi.

„APARTAMENTUL MEU E PLIN DE MACHETE ALECORĂBIILOR CARE APAR ÎN CĂRȚI“

Se poate spune că ați renunțatcu totul la ea, dacă în cărțiledumneavoastră de proză mareaeste unul dintre cele mai des întâlnite motive/ trimiteri?

Da, eu am rămas cumva legat ima �ginar și literar de mare. Suntfoarte multe personaje sau poves�tiri ale mele care, la un momentdat, ating tangențial sau trec prin �tr�un asemenea imaginar. Sunt pa�sionat în continuare de literaturadespre mare și despre imaginarulvaselor cu pânze – am și publicatun eseu la Cartea Româneascăacum câțiva ani, un eseu inedit caabordare; se numea Pirați și coră�bii. Incursiuni într�un posibil ima �ginar al mării, unde încercam sătratez profesionist o pasiune foarte

copilărească. Există, a rămas aceas �tă pasiune, dar în spațiul strictprivat. Acasă, imaginați�vă că înafară de scris, citit și de viața meazilnică, în timpul liber fac ma�chete de corăbii – le fac foarte de�taliat. Atât de bine cred că îmi ies,încât cineva de la un muzeu m�ași întrebat dacă nu vreau să ledonez. Am multe, o mulțime!,apartamentul meu e plin de ma�chete de corăbii și ele sunt ale co�răbiilor care apar în cărți: ma� cheta din Moby Dick, macheta dinTwo years before the Mast, dinTreasure Island; ele sunt cumvapersonaje, nu vase reale, dar au șio acuratețe istorică apreciabilă.

Ați spus că lucrul care se poateînvăța pe mare, dar nu și pe us-cat, este exercițiul singurătății.Nu este însă scrisul o formă aacestui exercițiu?

Ba da, este chiar una extraordi�nară. Dar nu pot altfel, e un fel demandală și de amprentă personală,de a lega cumva poveștile, de a letrage și de a le puncta cu mici epi�soade marine. În general, mareaare un foarte mare potențial epic șisimbolic; și marea, și călătoria pemare. Poate mai mult decât alte că�lătorii. Așadar, sunt foarte ofer�tante literar.

Sunt foarte sever cu mine însumi șiconstat mereu, după ce public o carte,că ar fi putut fi mult mai bună decât mi-am propus.

9ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 interviu


Și asta de ce depinde, percepi

marea diferit în funcție de vârstă?

Sigur. Vezi marea și prin filtrulexperiențelor tale. Când văd ma �rea, în general mi se naște deja unnucleu de poveste în minte – o că�lătorie, un vas cu pânze în larg, oposibilă escapadă.

În Zeppelin, Andrei Toma seîmprietenește cu prospectorulstrăin și împreună strică linișteaunui oraș, în aparență calm. Lafel se întâmplă și în Apocalipsis,unde Cristian David apare în Pri-săcani și, odată cu apariția lui,dispare și tihna locului în carepersonajul s-a instalat. Nu v-afost teamă că cititorii îl vor con-sidera un roman asemănător, căvă vor considera repetitiv – celpuțin din punctul acesta de ve-

dere, al structurii?

Da, se poate spune și așa. Există unpattern, dacă vrei să�i spui așa, na�rativ personal – acela care constăîn ceea ce ai spus, anume că la unmoment dat un spațiu este tulbu�rat de apariția unui personaj. Dar,de cealaltă parte, această aparițiedeschide foarte multe posibilitățide evoluție a spațiului respectiv,înspre bine sau înspre rău. Pentruliteratură nu contează asta. Ce con�tează este desfășu rarea surprinză�toare a evenimentelor. Acum, căr �țile pornesc poate de la tipul acestade mecanism narativ, dar suntfoarte diferite ca desfășurare și cațintă. Zeppelin are o miză, Apoca�lipsis are o cu totul altă miză și ziceu și construcție.

„NICI UN CREDINCIOSADEVĂRAT NU E UNCREDINCIOS LINIȘTIT“

Similaritatea aceasta nu e singu-ra. Intervine în ambele romaneși latura spirituală – legăturaaceasta cu divinul pe care nu vădați în lături deloc să o exploa -tați. În Zeppelin începeți cu uncitat din Biblie, iar Apocalipsiseste, așa cum a fost numită, „oEvanghelie eretică“, o parabolădespre rău. De ce exploatați atâtde mult aceste elemente, laturaaceasta spirituală?

S�a întâmplat pur și simplu. ÎnZeppelin e prezentă în acest pro�tocol narativ al unui început carepresupune prelucrarea unei le�gende populare românești, încare era prezent un Dumnezeu. Înrest, Zeppelin nu are nici o legă�tură cu religia. În schimb, Apoca�lipsis are o altă miză, anumeistoria ca o succesiune de tragedii,de apocalipse. Atunci era inevita�bilă raportarea la Dumnezeu, laApocalipsă, la Marele Jucător,care de acolo de sus mișcă cu de�getul său destinele oamenilor, lamisterul prezenței răului; bachiar a răului concretizat în niștemanifestări foarte dure, foartedramatice, în care oamenii suntzdrobiți ca niște jucării. Mizaacestui roman este una într�ade�văr religioasă; despre Zeppelinnu cred că putem spune acelașilucru.

Sunt aceste idei legate de spiri-tualitate, totuși, cele de la careporniți, pe care vă bazați inițial?

Nu. Și Zeppelin, și Apocalipsis auca nucleu două povestiri scurte,sau măcar secvențe din ele, dintr�unvolum al meu anterior, Mici schim�bări în viață, apărut la Charmides,un volum care a adunat 21 de po�vestiri foarte diverse, unele dintreele extrem de contemporane și depostmoderne, fără nici o legăturăcu religia – dimpotrivă, unelefiind chiar argotice, dar acolo mi�am dat seama că am lăsat ne �desfășurate două nuclee narativefoarte ofertante: în Zeppelin eravorba despre găsirea unui scheletde uriaș pe malul unui râu, iar înApocalipsis era vorba despre in�vazia unor trupe rusești aflate îndebandadă într�un sătuc liniștit,de pildă. Sunt două povestiri care,în alt mod, se învârt în jurul aces�tor lucruri.

Credeți în Dumnezeu?

La întrebarea aceasta există unrăspuns în Evanghelia lui Marcu,în care unul dintre personajeledin preajma lui Iisus îi spune ur�mătorul lucru: „Cred, Doamne,ajută necredinței mele!“. Întotdeau �na există o marjă de recuperat, o

marjă de îndoială. Nici un credin�cios adevărat nu e un credinciosliniștit.

Acțiunile personajelor dumnea-voastră sunt strâns legate detrecut și poveștile lor se petrecraportat la anumite perioadedin istorie atent alese. Putețispune cât din contextul istoricprezent în Apocalipsis este isto-rie reală și cât de mult v-ați ba-zat pe povești din popor, pe surse orale?

E o discuție aici despre raportuldintre istorie și istoria ca ficțiunesau istoria ficționalizată. În gene�ral, cadrul istoric și în Zeppelin, șiîn Apocalipsis, este foarte real.Romanele au fost documentate,evenimentele din interiorul po �veștilor nu depășesc granițele is�torice știute, ba chiar istoria acoloeste foarte precisă, uneori cu date.

Dar spre exemplu în Apocalipsisaveți un fragment în careexplicați o legendă despre LaculRoșu – acolo despre ce granițeeste vorba?

Formarea Lacului Roșu e și nu eașa cum am descris�o eu. Eu ampreluat doar o legendă pe care amdescris�o atât de bine, încât parereală. E ficțiune. În general suntfoarte atent la lucrurile acestea,să nu depășesc ceea ce să zicem căs�ar fi putut întâmpla.

Incredibil, dar credibil –

în același timp.

Exact, vreau să fie incredibil, darverific. Vor vedea cititorii că acolosunt foarte multe referințe la ce s�a întâmplat în România Primu�lui Război Mondial – cu paceaini țială, cucerirea a jumătate dințară de trupele germane, revo �luția bolșevică, care produce o de�bandadă în rândul aliaților ruși șialiații aceștia care, la rândul lor,devin un fel de inamici; trupa deruși care vine în sătucul din

roman nu e chiar ireală. Am cititfoarte multe documente în carerușii chiar comiteau ce spun eu.

Puneți mult accent pe pasajeledescriptive. Cât de îndelungateste procesul de cercetare, pen-tru ca descrierile spațiilor și per-sonajelor din perioadele respec-tive să fie cele prezente în carte?

Nu atât de îndelungat încât să numai lase loc imaginației și puteriinarațiunii de a sugera. O descrie �re este cu atât mai bună cu cât eaîți pare reală, deși nu este. Spreexemplu, scena de deschidere din1453 este pur imaginată, dar esteextrem de posibilă.

Credeți că ceea ce dă greutatepoveștii, miezul real, este chiaracest context istoric menționatanterior?

Da. Este, să zicem, canavaua,backgroundul, panoplia pe caretu construiești, desenezi, țeși po�vestea. Am nevoie de acest cadruistoric, pentru că el îmi oferă foar �te multe potențialități.

„SUNT FOARTE SEVER CU MINE“

Ați putea scrie doar ficțiune,fără vreo bază construită derealitate în prealabil?

Absolut. În proza scurtă am prac�ticat genul acesta de scriere por�nind de la zero. Dar există în jurultău mici întâmplări care te pro�voacă, de la care poți să pornești.O povestire scurtă pornește, în ge�neral, de la două�trei lucruri pecare le�ai văzut și pe care le dez �volți împletindu�le într�o narațiu �ne, adică într�o realitate nouă.

Ce ați vrut să aduceți nou prinApocalipsis, în afară de poveste?

Am vrut să nu mă repet.

Și v-a reușit?

Nu știu ce să zic. Vor zice cititorii.

Eu sunt foarte sever cu mine în�sumi și constat mereu, după cepublic o carte, că ar fi putut fimult mai bună decât mi�am pro�pus. Și despre Apocalipsis potspune că eu cred că ar fi putut fimai bună. Până la urmă, jumătatedintre lucruri nu țin de tine cândte apuci de scris; adică tu por �nești cu ideile tale și termini cuideile poveștii pe care�o scrii. Ease impune.

Nu aveți, deci, idei preconcepu-te despre ce veți scrie.

Nu. Întotdeauna povestea are ozonă în care ea singură se autoge�nerează. Când scrii, te trezești fațăîn față cu idei la care nu te�ai gân�dit, cu situații pe care nu le�ai pre�văzut, dar pe care povestirea ți leimpune.

Întotdeauna? Nu se mai poate șiautorul impune în fața povestirii?

Ba da, se poate, dar atunci cândpovestirea ți le impune ea sin�gură, înseamnă că ține de logica eiși că tu, ca autor, trebuie să țiicont de ele și să le administrezi –jumătate cum vrei tu, jumătatecum vrea ea.

Sunt scriitorii din provinciedezavantajați față de cei, dacăputem să-i numim așa, centrali?În ce măsură contează și deunde scrii, pe lângă ce scrii?

Eu spun că nu. Apoi există Inter�netul – orice text de literatură setransmite oriunde în rețeaua aceas �ta de trasee, în câteva secunde.Contează să fii bun, nu unde lo �cuiești. Cei de la centru au poateavantajul că sunt mai aproape deevenimentele literare, decât noiceilalți. Noi, cei din provincie,avem însă avantajul unei sin �gurătăți mai accentuate. E o li �niște care e mai stimulativă – darnu neapărat. Această liniște poatesă te și ucidă, să te și îngroape, săte facă să și ratezi. SDC

A fi scriitor e pentru mine un fel deviaţă paralelă. Scrii fiindcă simţi că nupoţi altfel, chiar dacă scrisul nu îţi aducedecât satisfacţii personale, intime, inte-lectuale; nu și remunerare.

10ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019interviu


CINEASTUL NICOLAE CONSTANTIN TĂNASE LA AL DOILEA FILM:

„Vreau ca publicul să simtă ceva,orice, doar să nu rămână indiferentla soarta acestui băiat“Nicolae Constantin Tănase adebutat în 2015 cu Lumea e amea, distins cu Premiul Gopopentru Cel mai bun film de debut.În 10 mai 2019 revine pe marileecrane cu Cap și pajură, carepleacă de la o știre de la Pro TVpentru a imagina ultimele ziledin viața unui tânăr lovit cu sticlaîn cap într�un bar.

IULIA BLAGA

Ce te-a atras la știrea de pe ProTV încât să faci film după ea?

Au fost doi factori care au contri�buit la decizia mea. Primul a fost căam fost șocat de faptul că știrea seconcentra mai mult pe incident șinu pe consecințe – moartea unuitânăr. Felul senzaționalist în care seprezenta ca și cum n�ar fi avut înco�tro, ca și cum tânăra victimă l�ar fiîmpins la „răbufnirea violentă“ peagresor, prin repetarea de zece oria melodiei Cap și pajură interpre�tată de Florin Sa lam, și cum insistaprin textele suprapuse pe imaginecă „maneua preferată ucide“ m�aumotivat să încerc să prezint aceeașisituație dintr�o perspectivă mai in�timă, mai atentă și mai empatică.

Al doilea motiv a fost provoca�rea. Voiam să fac un film repededupă Lumea e a mea, ca să scap demodul în care ești văzut de critici,industrie și circuitul festivalierdupă un film de debut cu succesmodest, cu așteptarea să îți con�firmi valoarea. Căutam un subiectde scurtmetraj, dar pe parcurs m�am trezit lucrând la următorullungmetraj. Provocarea de�a con�duce un actor care să susțină o par�titură reprezentând descompunereaabi lităților motrice și cog nitive șicu o structură care să implice spec�tatorul în mozaicul cronologic.

Probabil a contat și că nu eranevoie de un buget astronomic șică filmul putea fi produs și inde�pendent. Oricum, nu�mi doreamsă mai aștept șapte sau opt ani săfac un film, cum s�a întâmplat încazul debutului.

Backgroundul lui Laurențiu aufost imaginate de tine și de cos-cenarista Raluca Mănescu sauați investigat plecând de laștire? Senzația e că ați plecat dela melodie și ați construit po-vestea plecând de la versuri.

Așa a și fost. Am avut un momentîn care am fost interesat de viațaadevăratului Laurențiu, dar, cu câtîncolțea mai mult filmul, cu atâtîmi dădeam seama că nu voiam oreconstituire. Structura narativănu avea nevoie de multe informațiiși nici nu voiam să dezvăluie foartemult despre backgroundul luiLaurențiu. Am pornit construcțiaprotagonistului plecând într�unfel de la noi, întrebându�ne ce neface să ascultăm o melodie pe re�peat la ne sfârșit? Folosind exclusivinformațiile livrate de știre, am con�struit drama interioară a protago�nistului, axân du�ne pe versuri.

Probabil că o bună parte dinLaurențiu e și în mine sau viceversa.Relația cu fratele meu, Ion Tănase,care a montat filmul, e foarte strân �să, deși am trăit separat mai bine dezece ani. Cred că tema absenței fra�telui m�a bântuit de ceva timp șiinconștient și�a găsit locul în film.Desigur, re lația mea cu Ion e altceva,dar sentimentul de vină și dorința dereconciliere au fost ceva ce cu noș �team și cu care rezonam.

Filmul e mai mult naturalist decât realist. Cum ai construit

aceste scene lipsite de dialog încare Laurențiu se simte tot mairău, iar conștiința lui e tot mai în ceață?

Componenta degradării fizice și psi�hice a stat la baza structurii filmu�lui. Conceptual am avut nevoie deniște elemente care să implice spec�tatorul în acțiune, iar pentru asta m�am servit de documentarea medi�cală. Am aflat că există niște puseede energie și de coerență care ruptreptata degradare a funcțiilor mo�torii și psihice ale unei victime cutraumatism cranio�cerebral acut,făcând�o să pară capabilă și lucidă,cu discernământ. Astfel a apărut ca�lupul de secvențe povestite non�cronologic, care avea la bază și com �ponenta aceasta naturalistă de�aarăta suferința unui om.

Era ușor să cosmetizez cinema�tic ce i se întâmplă protagonistului,dar am ales să pun publicul față înfață cu realitatea, asumându�mitoată plaja de reacții posibile, de ladezgust la empatie. Vreau ca publi�cul să simtă ceva – orice, doar să nurămână indiferent la soarta acestuibăiat. Accept și pot înțelege oricereacție, inclusiv pe cei care părăsescsala de cinema în timpul filmului.

Cum l-ai găsit pe Alex Călin? Ceai căutat în actorul care trebuiasă fie Laurențiu?

Pe Alex îl cunoșteam din facultate.Îl respectam pentru plaja variată de roluri pe care era capabil să le

interpreteze. Adevărata noas tră în�tâlnire a fost la casting. Aveam ne�voie de un actor care să poată ducecomponenta fizică necesară roluluiși care să o poată face expresiv. Unulcare să înțe leagă lumea în caretrăiește Lau rențiu și care poate re�zona cu Weltanschauung�ul lui: ce�ie important, ce�și dorește și la ce vi�sează, ce îl sperie și de ce se teme celmai mult. Speram și să găsesc pe ci�neva cu care să pot vorbi de sprerelația dintre frați, cineva care s�oînțeleagă intuitiv și care să mă ajutesă o descriem cu elemente predo�minant non�verbale.

Am organizat un casting înetape, iar actorii care au ajuns înultimele au contribuit cu toții, într�o formă sau alta, la descoperirea luiLaurențiu. Oricare dintre ei ar fiputut face un Laurențiu memora�bil, însă Alex s�a remarcat prin pro�funda empatie față de soarta pro� tagonistului. A înțeles tot demersulcinematic și a fost devotat în explo�rarea meticuloasă a fiecărui deta�liu. Am putut discuta deschis de� spre legătura dintre frați, desprecum sentimentul de vină se poatetransforma într�o forță autodis�tructivă și m�a surprins felul expre�siv în care a reu șit să transpunăaceastă stare într�o privire apăsă�toare, cum a reușit să întruchipezedisperarea unui muribund. Suntîntr�o profundă admirație pentruomul și actorul Alex Călin.

De ce e Arsenie Boca pe pereteleunui fan Florin Salam?

Nu cred că există o legătură directă.Cel puțin nu între Arsenie Boca șiFlorin Salam. (Râde.) Cred că fie�care înțelege altceva prin credințăși ea are o strânsă legătură cu moar �tea (poate de asta fiecare vede dife�rit moartea). Dar, când credințadevine mai mult contextuală și nupersonală, se schimbă oare și felulîn care ve dem moartea?

Pentru documentarea la Lu meae a mea, dar și pentru acest film, amfost în case unde singura icoană pre�zentă era una cu Arsenie Boca. Nupentru că acei oameni știau ceva

despre el, ci pur și simplu pentru căera o icoană. Pentru Laurențiu pre �zența icoanei reprezintă ușița spredivinitate, spre vină, spre iertare,spre salvare. Nu contează privireacărui sfânt se îndreaptă spre el.

Cât de greu ți-a fost să faci al doilea lungmetraj?

A fost mai ușor. După ce ai văzutcum funcționează sistemul definanțare național și interna țio nal,după ce ai strâns puncte ca regizorpentru concursul CNC și după ceai înțeles că finanțarea e o pe�rioadă necesară a prepro ducției, tepoți pregăti mai bine și poți fi maiconvingător. Provocarea princi�pală nu a fost de natură financiară,ci să mă conving pe mine că filmulacesta e un lung�, nu un scurtme�traj, cum intențio nam inițial. Dinpăcate, asta s�a întâmplat după cecâștigasem deja finanțare pentruproiect în forma lui de scurtmetraj,deci provocarea a devenit să măîncadrez în limitările autoimpuse,însemnând șase zile de filmarepentru tot lungmetrajul.

Norocul meu a fost cu echipacreativă alături, care m�a susți nut, șică producătoarea Anamaria Antocia fost consecventă. Împreună cu eaam găsit coproducător și finanțaredin Cehia, iar ea a asigurat postpro �ducția prin Chainsaw Europe.

Nu�mi dau încă seama dacă afost mai mult noroc sau dacă amînvățat cum se navighează acestsistem de finanțare public. SDC

Cap și pajurăCoproducţie Romania-Cehia(4 Proof Film, Xova Film)Scenariul: Nicolae Constan-tin Tănase și Raluca MănescuImaginea: Daniel KosuthMuzica: Tomáš ProcházkaMontajul: Ion Tănase Sunet: Alexandru DumitruCu: Alex Călin, Iulia Ciochină,Florin Salam

11ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 interviu


CORNELIU PORUMBOIU, PENTRU PRIMA DATĂ ÎN CURSA PENTRU TROFEUL FESTIVALULUI DE LA CANNES:

„E flatant să fii în competiție cu frațiiDardenne, cu Malick, de Tarantino nu mai zic“Corneliu Porumboiu e ceea ce înengleză se numește a man of fewwords, iar interviul de mai jos e șimai eliptic, deoarece l�am făcutprin telefon (de aceea n�am înțe �les unele cuvinte), cam cu o săptă�mână înainte de începerea Festiva� lului de la Cannes. Porumboiutocmai văzuse în acea zi copia fi�nală a filmului. După cum vețivedea mai jos, nu a vrut să dezvă�luie prea multe despre La Gome �ra, înainte ca el să aibă premie �ra mondială pe Croazetă. La noifilmul va intra în săli la toamnă.

IULIA BLAGA

Cum ai reacționat când ai aflatcă te iau în Competiție?

M�am bucurat, îți dai seama. Efoarte important pentru film.

Te așteptai?

Păi dacă am aplicat?

Te așteptai să te ia în Competițiesau în Un Certain Regard?

Da, în Competiție. Mă așteptam săfie și Polițist, adjectiv, și Comoaraîn Competiție.

Și n-au fost.

N�au fost. (Râde.)

Asta e primul film turnat în stră-inătate. Ai vrut să lucrezi și înafara României sau așa a fost subiectul?

Am pornit de la subiect. Am văzutîn Franța un reportaj despre lim�bajul ăsta fluierat din La Gomeracând tocmai terminasem Polițist,adjectiv și am început să mă inte�resez, să mă documentez. În timp,așa, ușor�ușor am ajuns la... Ammai lucrat câteva variante de sce�nariu, dar nu mi�au plăcut și,după Comoara, am început să lu�crez constant la el.

Ce anume ți-a plăcut la ideea delimbaj fluierat?

Tema asta a limbajului e prezentăîn filmele mele, începând cu A fostsau n�a fost?, ale cărui personajeîncercau să definească Revoluția,ce au trăit ele. Polițist, adjectiv erași el concentrat pe limbaj. Aici mis�a părut o posibilitate de a continua

în zona asta vizavi de limbaj, decodare. Mi�a plăcut că e și o dimen�siune poetică.

Ai spus politică?

Nu, poetică, dar e și o dimensiunepolitică. După aia, documentându�mă am aflat că în vreo 40 de regiunidin întreaga lumea asta existăforme de limbaj fluierat, pe fiecarecontinent. Există un sat în Turcia,unul în Grecia, a existat un sat înFranța... Dincolo de comunicare șide distanță – pentru că acest lim�baj te ajută dacă vrei să comunicipe distanțe mari –, m�am gândit șila chestia asta, că e un limbaj carepoate există de foarte multă vreme.Oricum nu se știe clar de când.

Cică ar fi de pe vremea romanilor.

Sunt multe teorii. Nu se știe exact.

Dar el silbo dublează limba spa-niolă, trebuie să știi spaniolă casă-l înțelegi.

Da, dar el poate în timp a căpătatasta. Dacă era de mai multă vremeacolo? Poate că s�a adaptat la spa�niolă. Oricum, și despre originilebăștinașilor e o discuție întreagă.

Că vin din Africa, nu?

Da, dar există și discuția că ar fi fostși fenicieni. Există două tipologii depopulație pe La Gomera – oamenibruneți și scunzi sau de înălțimemedie, și oameni blonzi și înalți.

Filmul tău doar nu are și o di-mensiune etnografică, antropo-logică.

Evident, am adaptat acestelucruri, dar au fost niște lucruripe care cumva le�am preluat.

Și dimensiunea politică care ar fi?

Sunt în filmele mele zonele asteade noir în care personajele își du�blează, joacă câte un rol, știi? Ni�ciodată nu spun adevărul...

În termeni de producție a fostun film greu?

A fost foarte greu. Sau nu foar �te greu, a fost dificil. A presupus, îțidai seama, filmări în Spania, fil�mări destul de complicate în Ro�mânia, o zi de filmări în Singapore.

De ce ați filmat la Singapore?

Păi nu pot să spun, trebuie să vezifilmul.

Există facilități în Canare dacăvrei să faci film?

În Gran Canaria și Tenerife, insuleleprincipale, există facilități pentru căau un soi de tax incentives, care e celmai mare din Europa. Acolo s�a fil�mat și Star Wars, printre altele.

Ai beneficiat de ele?

Nu, pentru că nu am trecut de oanumită limită de buget.

Ai scris scenariul cu Vlad Ivanovîn minte?

De la un moment dat încolo, da.Am plecat în minte cu personajullui din Polițist, adjectiv.

Am auzit din timpul filmărilor că era foarte încântat de film.

Nu l�a văzut încă. Stai să�l vadă.

I s-a părut important și profund.

De când am decis să merg cu el, adat casting de s�a săturat. Am făcutcastingul un an și ceva pentru căam căutat cu atenție toate perso�najele. El luase castingul, dar pen�tru celelalte personaje am avutnevoie de el, iar pe urmă a făcutcursuri de fluierat. Și el, și Catrinel.

Și tu?

Eu nu. Am avut un consultant depe insulă, un profesor (acolo sepredă el silbo în școli), șeful cate�drei de el silbo de pe La Gomera,care la un moment dat a stat douăsăptămâni în România și a făcutcursuri cu Vlad și cu Catrinel.

Mai țin minte ce au învățat pen-tru film?

Nu i�am mai văzut de mult, spercă da.

Au învățat numai replicile, nu?

Nu, nu, nu. Au făcut cursuri delimbaj în general.

Și de spaniolă?

Nu, pentru că poate fi translată laorice limbă. A, O, U fluieri într�unfel și I, E altfel, și la fel și la consoane.Sunt patru consoane în loc de 27sau 25, nu mai știu, și două vocale înloc de cinci. Dacă ai ureche muzi�cală și practici, poți să o faci.

Actorii spanioli pe care i-ai folo-sit sunt localnici, adicăneprofesioniști?

E o combinație. Am un actor caree născut acolo în zonă și stă în Te�nerife, un actor spaniol care stă înGeneva de foarte mult timp și încăun actor care e de fapt regizor defilm. Și au jucat și câțiva localnici.

Ce reprezintă Festivalul de laCannes pentru tine?

Îți dai seama, e foarte importantpentru un film românesc să în�ceapă acolo.

Cum crezi că ar fi evoluat carie-ra ta dacă Călătorie la oraș saulungmetrajul A fost sau n-a fost?n-ar fi fost luate la Cannes?

E foarte greu de zis. Evident căPremiul Caméra d’or pentru Afost sau n�a fost? a fost foarte im�portant. Probabil că ar fi arătataltfel cariera mea. Nu știu, e foartegreu de zis cum, ce, cât.

Ce zici de restul Competiției,cum ți se pare?

Sunt regizori foarte, foarte buni. Nupot spune nimic despre filme de peacum, dar după numele realizatori�lor pare o competiție foarte bună.

De juriu ce zici?

Și juriul este bun. Întotdeauna laCannes sunt jurii foarte bune,competițiile sunt foarte bune. Ră�mâne cel mai important festival.E flatant să fii în competiție cufrații Dardenne, cu Malick, de Ta�rantino nu mai zic. Sunt șase�șapte clasici în viață.

Cu care dintre ei ți-ar plăcea săschimbi impresii?

Cu oricare, nu știu. Mi�ar plăcea sămă văd cu oricare dintre ei, îți daiseama. Ideea e că nu stau prea mult,doar trei zile.

Ce conține programul tău încele trei zile?

Deocamdată nu știu sigur. O să fiepremiera, conferința de presă a douazi și interviurile. Oficial, nu știu dacăva fi cină de gală și așa mai departe.

Și pe urmă o să întorci la festivi-tatea de premiere, nu?

(Râde.) Dacă zici tu...

Te caută actorii români să-țispună că vor să lucreze cu tine?

Da, îți dai seama că sunt actori careîmi spun: „Aș juca și la tine“ și, cândfac casting, mă uit. Interesul meu esă am actori cât mai buni, care vorsă joace și care se pregătesc și care,na, sunt mai profesioniști.

Și să se potrivească cu personajul.

Evident.

Ai un proiect nou?

Așa proiecte am, dar nu m�am apu � cat încă să le scriu. Am două pro�iecte de lungmetraj ficțiune.

De lucrat în România?

Da, dar și în Franța. Dar trebuie săstau, să mă documentez.

Pentru La Gomera ți-ai dat sea-ma ca la Polițist, adjectiv din aldoilea draft în ce direcție o ia?

Cred că am știut... e ca în orice sce�nariu, lucrezi. Ăsta a avut șaptesau opt variante.

Cele mai multe de până acum?

Ah, nu, cred că Metabolism a avutvreo nouă, zece. Pe ăla l�am finisatpână la os. (Râde.) Dar îți dai seamacă știu care e inima filmului și dupăaia caut și schimb și la montaj.Ceea ce înseamnă formă șlefuieștipână la final. Intențiile sau inimafilmului le�am știut de la început.

La Polițist, adjectiv a interve�nit la un moment dat în draftul doidiscuția mai lungă cu dicționarulîn felul ăla, dar da, evident că știicumva, nu?, ce discuți sau ce te in�teresează sau ce explorezi. Până laurmă, tu dai răspunsul. SDC

© T

udo

r M

irce

a

Juriul Premiului Național pentruProză „Ziarul de Iași“ a fost formatdin criticul literar Alexandru Că�linescu, în calitate de președinte,alături de scriitorii Bogdan Crețu,Codrin Liviu Cuțitaru, Doris Mi�ronescu și Antonio Patraș. Juriula decis care este cea mai valo�roasă carte apărută în anul 2018.Romanul lui Radu Vancu, Tran �spa ren ța, apărut la Editura Hu�manitas, a fost declarat câștigă �torul ediției din acest an.

Totodată, în urma deliberări�lor, juriul a decis ca în acest an să nuse acorde premiul pentru debut.

Motivarea alegerii volumuluisemnat de Radu Vancu a venit dela președintele juriului, profeso�rul universitar și criticul literarAlexandru Călinescu: „Laureatulacestei ediții este un scriitor încătânăr, ce are însă de pe acum o ac�tivitate literară impresionantă.Radu Vancu, universitar din Si biu,este autorul mai multor volumede poezii, a tradus din poezia ame�ricană, a publicat cărți de exegezăcritică (despre Eminescu, MirceaIvănescu, poezia contemporană),precum și un jurnal ce acoperă pe�rioada 2012�2017, intitulat Zodiacancerului. O carte de succes esteși Transpa rența, volumul premiat

de «Ziarul de Iași». Juriul a apre�ciat con strucția complexă și origi�nală a acestui roman, în care seîntretaie mai multe teme narativeși în care o poveste de dragosteeste proiectată pe fundalul tul�bure al României anilor ’90. Auto�rul însuși apare în carte, dupăcum pregnantă, atașantă esteprezența Sibiului. Transparențaeste o carte captivantă, dar care înacelași timp invită la reflecție, ce�rând o lectură atentă. Iar portre�tul lui Radu Vancu nu ar fi com� plet dacă nu am aminti exemplaralui implicare civică“.

FĂRĂ PREMIU PENTRU DEBUT

De asemenea, președintele juriu�lui a menționat că anul acesta aînregistrat o premieră, prin faptulcă nu va fi acordat premiul pentrudebut. Motivul acestei decizii esteabsența unei cărți de debut caresă merite distincția, din punctulde vedere al juriului.

„În acest an juriul a decis sănu acorde premiul pentru debut,ceea ce reprezintă o premieră.Motivul este simplu:nu am avut ocarte care să merite acest premiu.Nu trebuie să facem din asta uncapăt de țară, se întâmplă să fie și

ani «secetoși». Cu siguranță că laanul vom avea pe cine premia“, amenționat Alexandru Călinescu.

Laureatul din acest an, scrii�torul Radu Vancu, s�a declaratonorat de faptul că se alătură lis�tei de scriitori care au primit aceastădistincție.

„E o veste care mă bucurăfoarte tare. Un premiu își con �struiește valoarea din două seg�mente: cel dintâi e acela al listeide laureați de�a lungul vremii șial listei de nominalizări de la fie�

care ediție; cel de�al doilea e datde calitatea juriului. Nu ezit săspun că, în ce privește premiul«Ziarului de Iași», amândouă seg�mentele sunt superlative: atâtlaureații și nominalizații, cât și ju�riul sunt personalități de primămărime ale literaturii române deazi. Într�o mare de imposturăpan demică, premiul «Ziarului deIași» e una dintre foarte puțineleinstituții ale valorii reale. Fiindcăe construit din dragoste pentru li�teratură și din respect pentruscrisul adevărat. Mulțumesc ju�riului pentru că s�a gândit lamine, adevărul e că oricare dintreceilalți nominalizați ar fi meritatpremiul – mă bucur, așadar, emo �ționat și cu sfială. Cu atât maimult cu cât, așa cum spuneam, eunul dintre foarte puținele pre�mii de azi pentru care chiar maiexistă un adevăr al literaturii“, adeclarat Radu Vancu.

Vă amintim că anul trecutcâștigătorul acestui premiu a fostRăzvan Petrescu, premiat pentrucartea Mandarina, apărută la Edi�tura Curtea Veche. De asemenea,au fost acordate și două premii

pentru debut, istoricilor ieșeni So �rin Grigoruță și Cristina Preutu.

Premiul Național de Proză„Ziarul de Iași“ se află în acest anla ediția cu numărul XVI, fiindînființat în 2004 din dorința re �dacției de a�i premia pe cei maibuni scriitori români și de a oferirepere valorice cititorilor pasio �nați de literatură.

Partenerii evenimentului suntUniversitatea de Științe Agricoleși Medicină Veterinară „Ion Io�nescu de la Brad“ din Iași și Com�pania Antibiotice SA. SDC

12ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019actualitate


Radu Vancu este câștigătorul PremiuluiNațional pentru Proză „Ziarul de Iași“ 2019Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași“ i-a fost acordat vineri, 10 mai, scriitorului Radu Vancu în cadrul unei ceremonii care s-a desfășurat în Sala de conferințe, etaj I, înclădirea TPPA a Universității de Științe Agricoleși Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“din Iași, pentru romanul său Transparența.

RADU VANCU (n. 13 iulie 1978, Sibiu) a absolvit Facultatea de Litere a Universității „Lucian Blaga“din Sibiu. Este conferențiar la aceeași facultate și redactor la revistele „Transilvania“ și „Poesisinternațional“. Coordonează secțiunea literară a revistei „Timpul“. A tradus în română din poezia lui Ezra Pound, William Butler Yeats și John Berry�man. A publicat mai multe antologii literare pe di�verse teme, singur sau în colaborare cu MirceaIvănescu, Claudiu Komartin ori Marius Chivu. A îngrijit ediții din poezia lui Alexandru Macedonskiși Alexandru Mușina.

Volume de poezie: Epistole pentru Camelia,2002; Biographia litteraria, 2006; Monstrul fericit,2009; Sebastian în vis, 2010; Amintiri pentru tatăl

meu, 2010; Frânghia înflorită, 2012; 4 A.M. Canto�suri domestice, 2015.

Eseuri:Mircea Ivănescu: Poezia discreției absolute, 2007, 2015; Eminescu: Trei eseuri, 2011;Mistica poeziei: Lecturi în literatura contemporană,2013; Poezie și individuație, 2014; România verte�brată, 2016.

Dintre cărțile lui, Frânghia înflorită a fost tra�dusă în turcă (Çiçek Açan Urgan, Yitik ÜlkeYayınları, Istanbul, 2015), iar 4 A.M. Cantosuri do�mestice în maghiară (Hajnali négy. Házias cantók,Budapesta, 2016). Selecții din poemele lui au fosttraduse în englez ă, germană, franceză, suedeză,spaniolă, italiană, flamandă, bulgară, sârbă, ma�ghiară, turcă, greacă, rusă. SDC

Mica vacanță „muncitorească“dăruită de Suplimentul de Cul�tură mi�a prilejuit un fel de reca�pitulare a preferințelor rock,activitate ce�ar putea să prindăcolțoase caracteristici religioase,dacă n�ar fi menită din start săilustreze un joc.

Insinuez „caracteristici religioase“pentru că, în domeniul pasiunilorde orice fel, fiecare se simte îm �bățoșat să le considere pe�ale salemai presus decât ale oricui și maiîndreptățite decât ale tuturor,punct din care nu mai lipseștedecât un pas până la configurareaunei religii. Ideea revizitării tre�cutului s�a ivit pe�un grup feisbu�cist de pasionați ai muzicii, aimediilor fizice de păstrat/ rulatfișierele audio, ai sculelor potri�vite pentru audiția acestora la ceamai bună calitate. Provocarealansată printr�o întrebare – Câtde mult vi s�au schimbat gusturile

în timp? – țintea (auto)evaluareanoastră ca ascultători și iubitorinu numai de rock, de la începutu�rile conștiente până spre actuali�tatea veșnic evanescentă. Ine vi�tabil, considerațiile generalizantecereau exemplificări, ca să nu de�vină vorbărie în gol sunătoare. Șide aici la „topul personal“ n�a fostdecât o nuanță, discuția împru�mutând aspectele unui vechi jocde societate practicat în La BelleEpoque. Ceea ce a și salvat�o de lapretențioasa banalitate.

Eu am început să ascult rockcu Beatles, Creedence ClearwaterRevival și Canned Heat, dar nuprea mă agitam după muzici, ne�având nici măcar un radio deDoamne�ajută la dispoziție. Lasfârșitul anilor ’60, piesele ajun�geau cumva și la urechea mea debăiat de țară. După intrarea înliceu și descălecarea în București,tentația rockului a devenit acută,fiind și�o chestiune de frondă. Nuera singura în panoplia mea. Întoamna lui 1973, hotărât să citesctoată literatura Statelor Unite, m�am înscris la Biblioteca Ameri�cană, recent deschisă. Programelemultimedia alcătuite de instituțieerau însă mai apetisante decâtcărțile în engleza facultativ în �vățată în școală, așa că mai multam frecventat sala de audiții decâtpe cea de lectură. Prima sesiune a inclus un disc Deep Purple, pecare îl mai auzisem pe magnetofo�nul unui coleg. Și Mahavishnu

Orchestra – Birds of Fire. Impre�sia puternică lăsată de acest al �bum a rămas nealterată până azi,astfel că staționează în tre primeletrei preferate de mine. Tot peatunci, nu mai știu când și unde, amascultat Apostroph – Frank Zappa,cu fantastica piesă compusă deZappa și Jack Bruce, care mă scoalăde pe masa de operație. Multe altealbume Zappa s�au adăugat ulte�rior „preferințelor definitive”.

Titularul lor poate fi socotit,fără mustăceli, „cel mai cel“�ulrockului, dar nu de asta îmi placetotal. Pur și simplu am rezonat cufelul lui Zappa de a face/ înțelegearta și nu mi�e jenă să recunoscin fluența lui asupra insolitelormele încercări narative. PinkFloyd (Money...) era deja peste totpe unde, adolescent, umblam cuantenele ciulite la aparatele al�tora, eu tot neavând bani de unul,dar cumpărând discuri de vinil,benzi, casete (mai târziu CD�uri),și abia apoi „scule“. În 1975, engle�zii psihedelici au scos albumulWish You Were Here și de cum amascultat piesa Welcome to the Ma�chine la Radio România, programul

3, prezentată de Florin�Silviu Ur�sulescu, pot zice că mi�am găsitpreferința nr. 1. Nici The Wall, dis�cul și filmul, nici ulterior desco�perita capodoperă mai veche,Echoes, n�au reușit să�mi smulgădevotamentul pentru fermecăto�rul poem simfonic dedicat lui SydBarrett.

Tinerețea flușturatică s�a aflatsub zodia disco, fiind atras de plă�cerile vieții mai abitir decât de ne�cesitatea revoluției, cea unsurosproclamată de propagandiștii co�munismului în cenacluri sforăi�toare. Tinerețea matură a intratînsă, oarecum retrospectiv, sub fal�durile punkului, simțind și azi căacolo era locul meu. N�a fost să fie,vorba lui Noica. Pentru că, genericvorbind, eram al bluesului. SDC

Preferințe, nimic altceva

13ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 opinii


Ani la rând, asta am crezut că în�seamnă prezență: să fii acolocând cineva te strigă, cât să sepună o bifă în dreptul numelui.Greșeam.

De atunci am învățat un cuvântnou – mindfulness. Înseamnă săfii perfect conștient de tine, cei �lalți și acțiunea ta în momentulpropriu�zis. Aceasta, aveam săaflu, înseamnă prezență. De atunci,am început să aud despre mind �fulness, meditație și pre zențăpeste tot, ca o rezolvare evidentăa tuturor situațiilor. Un fel de

„leac cu frunze de varză“, de puspeste minte, nu corp.

Săptămâna 13�19 mai este de�dicată peste tot în lume sănătățiiemoționale, ceea ce înseamnă că sevorbește și mai mult despre mind �fulness decât de obicei. Articolelesunt însoțite în general de fotogra�fii ale unor oameni cu fruntea se�nină, privirea concentrat�relaxatăși cu picioarele strânse sub ei, înpoziție clasică de meditație.

Inițial, termenul de mindful�ness apărea în contexte în care sevorbea de terapie sau dezvoltarepersonală, în special alăturat ideiide meditație. Diverse studii ară�tau, de exemplu, că cei care prac�tică mindfulness se vindecă deadicția de droguri mult mai ușorși fără recăderi în vechile compor�tamente. Terapiile bazate pe mind �fulness îi ajută pe îngrijitoriibătrânilor să facă față stresului șifrustrării. Tehnici de meditație, ca practică standard de a lărgi capacitatea de „prezență“, sunt re�comandate pentru anxietate, stres,

relaxare, adicție, gestionarea fu�riei, a emoțiilor.

Încet, încet, mindfulness�ul aînceput să cucerească noi teritorii.Se vorbește despre introducereaunor cursuri dedicate în școli, pen�tru că dezvoltă capacitatea deatenție și echilibrul emoțional alcopiilor. În lumea afacerilor sevorbește despre mindfulness cadespre o armă secretă, care îi poateajuta pe cei în poziții de putere săia decizii cu mintea mai limpede,neîmpiedicați de fricile proprii șide presiunile exterioare. Angajațiisunt încurajați să acor de timppracticării meditației, pentru a re�zista mai bine sub presiune și a�șiîmbunătăți relațiile cu colegii.

Așa se face că meditația și mind �fuleness�ul au devenit o afacere.

Headspace, cea mai populară apli �cație pentru telefon dedicată me �ditației, are venituri estimate la 50de milioane de dolari pe an. Existăsecțiuni întregi din librării dedi�cate subiectului, vacanțe dedicatemeditației „exotice“ și piperate încosturi, cursuri pe Internet, peDVD și plătite de companii.

În același timp, mai multestudii atrag atenția asupra faptu�lui că nici unul din beneficiile atâtde vândute ale mindfulness�uluinu este demonstrat științific prinstudii solide. Majoritatea cercetă�rilor au probleme de definiție atemei, a obiectivelor, a metodelorsau de reprezentativitate.

Dar asta nu ar fi o problemă,dacă mindfulness�ul nu ar fi fostridicat aproape la rang de datorie,

la fel ca mersul la sală. Mai alesatunci când este practicat în cor �porație, poate fi o modalitate princare instituția cere în mod expli�cit armonie și ascultare. Dacă oa�menii, prin mediație, pot fi mai„echi librați“, mai liniștiți, să ac�cepte mai ușor circumstanțele,atunci de ce ar rezolva companiao situație tensionată? Nu e maiușor să trimiți pe fiecare, în colțullui, să respire și fie „prezent“ zeceminute?

Mindfulness�ul poate fi o ale�gere personală, prin care să îțiîmbunătățești experiențele zil�nice. Dar, pentru că suntem adulțiși nu mai stăm în bănci, e bine săne amintim din când în când:prezența este bună, dar nu obliga�torie. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

Cu prezența la catalog

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Un scandal declanșat în StateleUnite s�a resimțit până în Anglia:postul Channel 4 s�a văzut silit sădifuzeze un episod al serialuluiThe Good Fight într�o formă cen�zurată, fiind obligat contractualsă prezinte episodul exact în for�matul în care a fost difuzat de pos�tul producător, în acest caz CBS.

În mod cu totul ironic, acest frag�mentul cenzurat de CBS din epi�sod era un soi de animație care

explica felul în care funcționeazăcenzura de stat în China.

The Good Fight este un serialderivat/ continuare al popularuluiThe Good Wife (care a fost interzisîn China) și, prin prota goniștii săi,are un conținut politic bogat. Se�rialul este descris ca „ripped fromthe headlines“, adică subiecteleprezentate sunt sugerate în majo�ritatea cazurilor de imediata ac�tualitate politică americană și seinspiră deseori de la figuri reale,

ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 201914


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

Cum s-a feritThe GoodFight să luptecu cenzurachinezească

inclusiv Donald Trump. De fapt,ziarul „New York Times“ a descrisserialul drept „entertainment forthe resistance“, scriind că este „sin�gurul serial TV care reflectă cumpare viața în timpul Trump pentrucei mulți ca noi, care îl detestă“.

În seria a treia, realizatorii auînceput să folosească mici frag�mente animate, ironice, prin careexplică anumite subiecte, de la fer�mele de troli rusești la cum se rea�lizează legal un impeachement. Înepisodul The One Where Kurt Sa�ves Diane, realizatorii au vorbit de �spre cenzura practicată de China.Acest lucru i�a impacientat pe ceide la CBS, care a ales să cenzurezefragmentul, stârnind scandal. Unarticol publicat de criticul EmilyNussbaum în „The New Yorker“dezvăluie că soții Robert și MichelleKing, creatorii seriei, au fost foartederanjați și au amenințat cu demi�sia. În urma unei negocieri, episodula fost prezentat cu un carton pe carescria „Conținut cenzurat de CBS“ înlocul fragmentului împricinat.

Cea mai mare ironie o repre�zintă faptul că segmentul animatprezenta și ironiza exact felul „încare companiile americane de di�vertisment și alte companii se cen�zurează pentru a pătrunde pe piațachineză“. Este un subiect deseoridiscutat în ultimii ani; pe măsurăce China a devenit un consumatortot mai important de divertismentamerican, piața chineză a devenitextrem de im portantă pentru Ho �lly wood sau pentru posturile TV,care au dovedit că sunt în stare demult prea multe compromisuripentru a pătrunde acolo.

În același timp, propagandachineză are, pare�se, o mare pu�tere în SUA. Filmele americanesunt construite cu grijă să nu su�pere conducerea comunistă de laBeijing. Studiourile acceptă deal�uri de distribuție pe care altfel nule�ar accepta (de exemplu, din în�casările uriașe din China, studiou�rile văd în jur de 30 la sută). A nute supune cerințelor înseamnă a fiinterzis pe piața chineză și a fi

pierdut o parte considerabilă dinprofituri.

„Cultura vestică poate ajutăla promovarea în lumea a idealu�rilor democratice, chiar în condițiide cenzură, dar în cele din urmă econdamnabil felul în care, foarteușor, ceea ce începe prin a fi uncompromis pragmatic devine doaro scuză pentru lăcomie“, scrie „TheNew Yorker“.

CBS s�ar putea apăra spu�nând că supărarea guvernului co�munist s�ar putea traduce prinarestarea personalului companieiaflat în China (astfel de lucruri s�au petrecut în ultima vreme).Dar ziaristul Isaac Stone Fish, fosteditor la revista „Foreign Policy“,care lucrează la o carte despre in �flu ența Chinei în SUA, este și el deacord cu faptul că guvernul de laBeijing pune mai puțină presiunepe producțiile TV decât pe filmeși că, atunci când un Hollywoodulîși cenzurează producțiile, grijilesale țin mai degrabă de bani decâtde siguranța angajaților. SDC

Christine Baranski

ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Radu Pavel Gheo, Florin Lăzărescu, George Onofrei

Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Bogdan�Alexandru Stănescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu, Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Victor Eskenasy, Dumitru Ungurea nu

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni; 91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

despre inteligența artificială“, însăse teme că va găsi greu finanțarefiindcă „este o comedie cu roboți“.n Sylvester Stallone va prezentala Cannes, pe 24 mai, fragmentedin viitorul Rambo V: Last Blood.

De asemenea, la Cannes va fi pre�zentată o versiune a filmului ori�ginal, din 1982, ca un omagiu aduslui Stallone.n „New York Times“ scrie că WoodyAllen nu poate găsi nici o editurăcare să dorească să îi publice me�moriile. Pe valul isteriei #MeToo,la adresa lui Allen au fost dezgro�pate vechi acuze de agresiune, ni�cicând dovedite, acuze care auafectat serios în ultimii ani carieracelebrului cineast.n Joia trecută, la un prim concertsusținut la Barcelona, Mark Knop�fler (foto sus), liderul trupei DireStraits, a anunțat că acesta va fiultimul lui turneu. „Trebuie să văspun «La revedere!»“, a spus Knopfler

publicului. „Sunt chiar trist. Voicontinua să compun cântece și săscot discuri, dar turneele s�au ter�minat pentru «old grandad»“.n Un nou documentar despreformația Led Zeppelin a intrat înpost�producție. Regizat de Ber�nard MacMahon, prezentând noiinterviuri cu Jimmy Page, RobertPlant și John Paul Jones, cei treimembri în viață, dar și interviuride arhivă cu regretatul bateristJohn Bonham, documentarul vreasă serbeze împlinirea a 50 de anide la nașterea celebrei for mațiide rock.n Cu mult fair�play, James Came�ron a salutat performanța filmu�lui Avengers: Endgame, care, cu2,2 miliarde încasări la box�office

în numai două săptămâni, a reușitsă întreacă performanța filmuluisău din 1998, Titanic. „Un aisberga scufundat adevăratul Titanic. Afost nevoie să apară Avengers casă scufunde Titanicul meu. Noi,cei de la Lightstorm Entertain�ment, vă felicităm pentru incredi�bilul vostru record! Ați dovedit nunumai că industria filmului estevie și o duce bine, ați reușit să ofaceți mai mare ca niciodată!“, ascris Cameron pe Twitter, cel careacum doi ani critica filmele cu su�pereroi. Recordul de încasări alfilmului Avatar n�a fost însă în�trecut, deocamdată. SDC

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

PE SCURT

n „Parisul a devenit prea urât pen�tru a face o continuare la Amélie“,spune cu amărăciune regizorulJean�Pierre Jeunet (foto stânga),într�un interviu acordat publicației„Indiewire“. „O continuare n�armai avea aceeași actriță, ar aveaparte de un buget mai mic, iar înParis a devenit dificil de filmat, eplin de șantiere“. De asemenea,Jeunet spune că nu intenționeazăsă transforme Amélie în serial TV,dar că ar vrea să realizeze „un film

„Să continuăm fără Dolores nu aresens“, spune într�un interviu pen�tru „Le Parisien“ Noel Hogan, chi�taristul trupei The Cranberries.

După decesul artistei, la înce�putul anului, restul formației areușit să termine albumul la carelucrase până în ultima zi de viață

a lui Dolores O’Riordan. Acum al�bumul este gata de lansare. Se vanumi In the End și va oferi 11 piese,ultimele înregistrări cu Dolores. Vafi un ultim omagiu adus artistei și,în același timp, albumul prin careThe Cranberries se desparte de pu�blic și pune punct unei cariere de30 de ani de succes muzical.

„Am început să scriem albu�mul în vara anului 2017. Tocmaiterminaserăm un turneu acusticși eram nerăbdători să compunemnoi cântece, ceea ce nu mai făcu�sem de multă vreme“, spune NoelHogan.

Hogan spune că era prietencu Dolores O’Riordan încă defoarte tineri, recunoaște că a fostșocat când a aflat de moartea ac�cidentală a artistei. „Era optimistă,era fericită. Dispariția ei nu a avutnici un sens“, comentează el.

Hogan spune că nu va maiexista nici un turneu al trupei:„Ne�am fi dorit să interpretămaceste cântece pe scenă, dar fărăDolores n�are sens!“. SDC

The Cranberries își iau rămas bun de laDolores O’Riordan

n Marțea trecută s�a înregistrat un moment istoric în momentul în caremai bine de jumătate din planetă s�a inflamat din cauza unei gafe din�tr�un serial TV, iar o cană de cafea modernă uitată pe o masă într�unregat pseudo�medieval (Westeros) a devenit știre de presă, mărturie astatutului de fenomen global atins de serialul Urzeala tronurilor.

Aflu recent că în Marea Britaniemeseria de bonă este dusă larang de serviciu de securitatecare schimbă scutece.

Că marile familii britanice au be�neficiat, încă de pe la finele seco�lului nouăsprezece, de serviciileNorland College, care pregătește,în cicluri de trei ani, niște super

profesioniști în materie de stat cucopchilu’.

I�am și văzut, nu s�ar încadraniciodată în cerințele pieței ro �mânești, fiindcă nu corespundcriteriului „doamnă pensionară,fără obligații, care să stea patruore pe zi cu bebelul nostru, even�tual să facă și un minim menaj“.Pentru o mai mare senzație de fa�miliaritate, hai să luăm un subiectși să îl numim Charlotte. E o ea.

Profesionista Charlotte preiacopilul încă din ziua în care îladuci acasă. Primul lucru pe careîl face este să se asigure că pe o

rază de cinci sute de metri nuexistă nici o vietate care ar puteaaduce microbi. Extermină oricemișcă, prin împușcare sau luptăcorp la corp, fiindcă asta a învățatîn anul întâi de colegiu. Bineîn �țeles că folosește amortizor dezgomot. Tot pentru evitarea zgo�motului, țânțarii îi împușcă cuarma cu alice, folosind doar țeava,prin care suflă alicele aflate îngură. Rudele care folosesc expre�sii de genul „mânca�l�ar bunica peel“ primesc un avertisment subforma unui pumn în plex, fiindcănici măcar în glumă nu ai voie sărostești, în prezența Charlottei,cuvinte care vizează integritateafizică a pruncului.

Folosind tehnici de comuni�care și învățare asimilate în se�mestrul întâi din anul trei, super

bona îți determină copilul să seceară la oliță încă de la cinci luni,să vorbească fluent engleza lite�rară până la opt luni și să citeascăcu voce tare Shakespeare, cu totcu intonația aia caraghioasă, pânăla un an jumate. Dacă la joacă înpărculeț un copil străin se apro�pie de al tău, Charlotte o ucide pebona acestuia, cu excepția cazuluiîn care bona acestuia, la rândul eiabsolventă a Norland College, oomoară pe Charlotte. Nu știi și nute interesează să știi în ce clasăeste progenitura ta, fiindcă pregă�tirea pe care a primit�o îi permiteangajatei tale să facă toate temeleposibile, inclusiv cele de clasa adoișpea. Da, știe și integrale.

Ați văzut imaginile și știrilecu tineri britanici rupți de beți șidrogați după câte o noapte de

club. Este din cauză că, odată ajunșila majorat, contractul părințilorcu bona încetează, fiindcă UniuneEuropeană nu vede cu ochi buniprezența ei în viața ta după acestmoment. S�au căutat tot felul desoluții, dar singura care pare via�bilă este ieșirea din UE. Hai, gu �rița mare! SDC

Vedeta daneză duce în spate acestsurvival story de la Polul Nord, încare un pilot încearcă să supra �viețuiască după ce a picat cu mi �cul lui avion.

Din fericire pentru el, mijloa�cele nu sunt puține – are undedormi (în avion), are ce mânca(pește crud) și când un elicoptervenit să�l salveze cade în fața lui,se mai pricopsește cu o butelie, obrichetă, o sanie, dar și cu copilo�tul (o femeie) rănit grav. Scena�riul scris de Joe Penna și RayMorrison se concentrează cu totulpe lupta singulară a eroului cuforțele naturii, străduindu�se re�lativ bine să păstreze suspansul,

dar nereușind să răspundă la în�trebări pe care spectatorul și lepune în mod firesc în astfel desituații: de ce pilotul nu încearcăsă recupereze și altceva din eli�copter – de pildă, stația radio? Dece al doilea elicopter salvator vineașa târziu? Cum e posibil să aiatâta forță fizică hrănindu�te cupuțin pește crud atâta timp? Cumde femeia rănită grav rezistă așamult? Plus alte detalii care fac capovestea să devină tot mai neve�rosimilă.

Fără să vrei, îți aduci amintede alt survival story relativ recentși cu un singur personaj, All IsLost (2013) de J.C. Chandor, carestătea tot (și stătea bine) pe ume�rii lui Robert Redford, pentru căpovestea era atât de bine imagi�nată, încât de fiecare dată când seîntâmpla ceva periculos, exista osoluție credibilă (un amănunt deordin practic) și, reciproc, fiecaresoluție credibilă aducea cu sine oaltă escaladare e pericolului, ceeace făcea ca salvarea bărbatului

naufragiat în Oceanul Indian sădevină tot mai puțin posibilă.

All Is Lost avea și o dimen�siune filosofică pe care o apro�funda fără să bată la ochi (au fostchiar trimiteri la perioada de re�cesiune economică), deși ar fifuncționat foarte bine și numai caluptă fizică cu un adversar inega�labil. J.C. Chandor a explorat șimai recent supraviețuirea în con �diții dificile în Triple Frontier(2019), a cărui acțiune are loc pemunte, dar unde sunt mai multepersonaje și tensiunea se clădeșteși prin relațiile dintre ele.

Mikkelsen e un actor foarteOK, cu o prezență deosebită, ca�pacitatea de a inspira încredere șide a ocupa spațiul fără a avea ne�voie de replici. Datorită lui poves�tea sună credibil, dar lipsa deima ginație/ experiență a scena �riș tilor face ca tensiunea să se re�laxeze treptat, iar spectatorul sănu mai resimtă pericolul și să de�cupleze înainte de vreme.

Arctic a fost lansat anul tre�cut la Cannes în sub�secțiuneaMidnight Screenings din SelecțiaOficială și a fost unul din can �didații la Caméra d’or (premiul de

debut al festivalului). La Cannes(unde filmul a avut presă bună)Mads Mikkelsen a spus că a fostcel mai greu rol din carieră. Genulacesta de partitură într�adevăr tetrimite la nivelul cel mai primaral actoriei – să joci aproape fărăreplici un personaj care nu facealtceva decât încearcă să rămânăîn viață prin gesturi simple și re�petitive, punându�și la bătaie pro�pria rezistență fizică. SDC

Arctic – de Joe Penna, cu Madds Mikelsen, Maria Thelma Smáradóttir

16ANUL XV NR. 64411 – 17 MAI 2019fast food


BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

Supraviețuire

IULIA BLAGAFILM

644

Lungmetrajul de debut al brazilianului JoePenna (cineast lansat inițial pe YouTube,unde are aproape trei milioane de abonați)e o producție islandeză care n-ar fi avutnici printre abonații săi prea mult ecoudacă nu l-ar fi avut în rolul principal peMads Mikkelsen.

Dădăceală

„CÂND TE APUCI IDEILE TALE ȘI TERMINI CU IDEILE...

Documents

Transcript of „CÂND TE APUCI IDEILE TALE ȘI TERMINI CU IDEILE...