IATROGENII

5/13/2018 IATROGENII - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/iatrogenii 1/9

IATROGENII

Termenul de „iatrogenie” vine de la grecescul iatros – vindecător, medic, şigenos – cu sensul de „produs de”, „făcut de”. În opinia lui Predescu V (1990)

iatrogenia este o stare psihică reactivă determinată de atitudinea greşită amedicilor şi a personalului sanitar. În sensul cel mai larg „iatrogenic” înseamnăindus de medic, iar alăturarea paradoxală „boală iatrogenă” se referă la acele bolicare rezultă din tratamentul medical profesional şi despre care se presupune că nuar fi apărut dacă aceste terapii nu ar fi fost aplicate. Termenul de „iatrogenie” esteextins nu doar la activităţile desfăşurate de medic, ci şi la cele efectuate de altepersoane calificate ca terapeuţi, asistente medicale, tehnicieni, şi chiar psihologi.

Cele mai multe iatrogenii se datorează evident medicamentelor şi reacţiiloradverse ale acestora, mulţi autori afirmând chiar că bolile iatrogene produse demedicamente se datorează, în primul rând, supramedicaţiei şi exagerării

importanţei folosirii medicamentelor. Unii autori, ca Mendelsohn, au atras atenţiaasupra fenomenului de supramedicalizare a vieţii, adică a faptului că pacienţii cer înmod exagerat şi inutil sprijinul şi asistenţa medicului pentru fapte sau afecţiunibanale (mici dureri, oboseală, viroze uşoare). În opinia lui Jeammet Ph., Reynaud M.şi Consoli S.M. (1996) proasta abordare terapeutică, incompletul abord terapeutic,incapacitatea medicului de a comunica programul terapeutic pe înţelesul bolnavuluifără ca acest lucru să îi creeze anxietăţi suplimentare sunt tot atâtea surse detulburări iatrogene. Aceiaşi autori arată că, în ceea ce priveşte palierul diagnostic,superficialitatea medicului sau solicitarea exagerată de examene de laborator potdetermina pacientul la exagerarea simptomatologiei şi la transformarea unorsimptome banale în ipostaze patologice: pacientul completează boala până la unnivel la care crede că va fi luat în serios. Libih S. (1968) vorbeşte despre iatrogenienegativă, adică acea iatrogenie generată de lipsa informaţiilor pe care medicul leoferă pacienţilor. Tăcerea sau vorbirea eliptică are un puternic efectpsihotraumatizant subliniat de apariţia rapidă a unei patologii de dezvoltare.Crearea grupurilor Balint a modificat situaţia în unele ţări.

Marele clinician Babinski a sesizat, studiind tulburările senzitive şi motorii aleisteriei, posibilitatea inducerii acestora la anumite persoane mai uşorsugestionabile, atunci când medicul „perseverează” în căutarea cu orice preţ asimptomelor. Şi în zilele noastre, ermetismul sau exprimarea sofisticată a unormedici în faţa bolnavilor, absenţa unui contact corespunzător cu aceştia,

necunoaşterea psihologiei subiectului şi incapacitatea de a-i anticipa reacţiile,pronunţarea unor cuvinte „la întâmplare” de către cadrele medii cu ocazia efectuăriiunor intervenţii banale (hemoleucogramă, electrocardiogramă etc.) reprezintăsituaţii care, pe un teren psihologic predispus, pot genera reacţii de amploarenebănuită (nevrotică şi psihotică). Se pare că persoanele care prezintă uneletulburări (mai ales funcţionale, dar şi organice) în sfera cardiovasculară sunt maivulnerabile la iatrogenie (English şi Finch, 1964). De asemenea, teama de actul



medical, nivelul intelectual şi cultural scăzut pot interfera practic în orice etapă arelaţiei medic-bolnav (anamneză, examen psihic, examen somatic, analiză delaborator, explorări funcţionale etc.), la care se adaugă informaţiile medicalefurnizate de massmedia, mult prea „bine” cunoscutele prospecte şi agendemedicale.

În psihiatrie numărul iatrogeniilor este la fel de ridicat ca şi în celelaltespecialităţi, deşi psihiatrul – bun cunoscător al psihologiei medicale – ar trebui săaibă un potenţial iatrogenic minim. În opinia lui Ey H. cele patru principiideontologice care ar duce la dispariţia iatrogeniei sunt: a şti, a alege, a trata şi arespecta. Este de menţionat numărul relativ mare de stări depresive iatrogene,consecutive unor terapii medicamentoase. După unele opinii, un milion deamericani şi, aproximativ, zece milioane de pacienţi psihiatrici suferă de diskinezietardivă în urma administrării de neuroleptice, iar acesta poate fi considerat „cel maimare dezastru din istoria medicinii” (Breggin P., 1991).Def: Ansamblul consecinţelor negative asupra bolnavului,( inclusiv consecinţele

negative ale condiţiilor şi ambianţei instituţiei sanitare în care se află pacientul întimpul oficierii actului medical) ca urmare a efectelor nedorite, necunoscute sauneprevăzute ale actului medical.(Rândaşu)

Tipuri de iatrogenii1. Iatrogenii medicamentoase2. Iatrogenii de relaţie (psihologice, de comunicare)3. Iatrogenii de investigaţie4. Iatrogenii de spitalizare

IATROGENII MEDICAMENTOASE

Def: cuprinde totalitatea tulburărilor somato-psihice determinate deadministrarea medicamentelor.Factori determinanţi:- Cererea crescută de medicamente în rândul populaţiei;- Creşterea ofertei de medicamente de către firmele farmaceutice;- Reclamele la diferite medicamente, prezentate ca fiind “fără reacţii

adverse importante”;- Autoprescrierea şi automedicaţia;- Condiţionarea psihologică la medicamentul nou, la firma unei fabrici, la

modul de prezentare a unui medicament;

- Prescrierea nejustificată de medicamente;- Uzul şi abuzul de antibiotic, antialgice,hipnotice iniţiate de un medic şi

continuate apoi de pacient;- Imprecizia prescripţiei medicale, când nu se specifică durata

tratamentului, modul de administrare, etc.

IATROGENII PSIHOLOGICE



Def: Impactul nefavorabil al medicului asupra bolnavului, datorită unei relaţiiterapeutice perturbate.Factori determinanţi:- ce ţin de medic: lipsa calităţilor empatice, de comunicare, de relaţionare cubolnavul, limbajul tehnicist, vag;

- ce ţin de pacient: exigent nerezonabile, personalităţi dificile, bolnavii-medici.IATROGENII DE INVESTIGARE

Factori determinanţi:-expunerile excesive la radiaţii;-Publicitatea excesivă făcuta unor tipuri de investigaţii;-Neînţelegerea rolului şi importanţei acestora în diagnosticul final (rol defacilitare şi susţinere a unui diagnostic clinic, şi nu de diagnostic!!)-Investigaţiile dureroase, costisitoare, care nu aduc multă informaţie în plus.

IATROGENII DE SPITALIZAREFactori determinanţi:

-Boala ca şi cauza primară de spitalizare, ceea ce indică gravitatea situatiei;-Regimul special de spitalizare, cu restricţiile impuse de regulamentul interiorde funcţionare;-Pierderea rolului şi statutului deţinut de bolnav, transformarea sa într-un‘caz’;-Separarea de familie, prieteni, convieţuirea cu necunoscuţi;-Fenomenul de hospitalism;

Homeopatia, forma de ameliorare a iatrogeniei

Homeopatia, este cunoscută de noi toţi, deşi înţelegerea ei profundă încă mai arenevoie, în cazul multora dintre noi, de acumulări de ordin cognitiv şi uneori de corecţiicomportamental-deontologice.

Medicina însăşi, cu terapeutica ei medicamentoasă şi cu unele dintre manevrele ei,creează iatrogenii. Iatrogenia este un fenomen global în medicină, în viaţa societăţii, unfenomen ecologic, o reacţie biologică la agresiunile factorilor care ne înconjoară şi tocmai deaceea o alarmă zguduitoare pentru toată medicina. Factorii iatrogeni, prin faptul că pătrund

în profunzimea organismului, induc fenomene profunde, diatezice, uneori ascunse, alteoritablouri carenţiale vizibile.

Deci, medicii alopaţi şi homeopaţi, trebuie să fie alături, în faţa acestui fenomen.Medicul alopat va crede că cel ce practică homeopatia se va referi la tratamentele saleobişnuite, care induc multe iatrogenii. Daca ar fi să fie critici, homeopaţii s-ar referi şi arrecomanda alopaţilor mai întâi, să stea mai aproape de bolnavi ca să vadă cum răsariatrogeniile şi mai ales cum se ţin lanţ, cum se cumulează şi cum devin cronice. Câtevaexemple evocatoare pot fi:

- Corticoizii: tot mai diversificaţi şi sofisticaţi, se prescriu uneori fără o rigoare din punct



de vedere profesional, deşi medicul ştie consecinţele. Luni de zile de tratament cucortizonice, pentru o afecţiune minoră, duce la iatrogenie cortizonică. Homeopatul, care ştiecât este de greu să vindeci un bolnav cu iatrogenie cortizonică, boală uneori mult mai gravădecât cea pe care pacientul a avut-o la început, gândeşte că în cazul acestor terapeuticiextrem de active şi toxice, se cere mult mai multă prudenţă şi moderaţie.

- Antibioticele: administrate iraţional induc reacţii toxico-alergice, uneori severe, distrugflora naturală a organismului, dezvoltă rezistenţa şi mutaţii microbiene, dereglări alesistemului imunitar etc.

- tranchilizante, tratamente hormonale, antidepresive, analgezice şi sedativele: determinădependenţă, înscriind pacienţii în categoria toxicomanilor, acest mare capitol al unui alt felde iatrogenie, în care individul nu-şi mai poate controla deciziile şi voinţa, demonstrând câtde profund este afectată forţa vitală, cea care poate face reversibilă o tulburare.

Mijloacele deţinute de ştiinţa şi practicahomeopatică

Aceste atacuri asupra sanatăţii umane, induse de arta netămăduitoare alopatică întabloul bolilor cronice, fac ca acestea să devină şi mai deplorabile şi în acelaşi timpincurabile; cu tristeţe trebuie să adaog că aparent este imposibil să descoperim vreunremediu pentru vindecarea lor dacă ele au atins o intensitate considerabilă". Este desigur o

judecată aspră care îndeamnă la studiu, referindu-se, la exagerările acelor terapeutici caredevin distructive pentru organism.

Este exclusă ideea că alopatia ar putea evita total fenomenul iatrogeniilor induse prinmedicamente sau alte intervenţii invazive care fac azi parte din arsenalul medical, deşitoate acestea, faţă de perioada la care se referea Hahnemann în citatele de mai sus, aucapatat în vulnerabilitate cote enorme - combinaţiile chimice teratogene, mutante,cancerigene, imunomodulatoare, chimioterapice, etc. Tot atât de adevărat este şi binele pe

care unele dintre acestea îl aduc în stările extrem de grave, când viaţa este în pericoliminent, când forţa vitală singură nu mai poate face faţă şi acceptă ajutorul.

Singura posibilitate este de a încerca, pentru început, reducerea unora dintre acesteinconveniente. Există probleme şi în cazul preparatelor homeopatice lăsate la îndemânaunor medici care nu cunosc bine principiile homeopatiei, sau şi mai grav a pacienţilor,pentru că, se ştie, că aceste preparate sunt extrem de active şi converg direct spre aceeaşiforţă vitală, dacă se neglijează sau nu se cunoaşte arta conducerii corecte a tratamentului.

Posibilităţi de evitare a iatrogeniilor

Pentru tratamentele alopate, o soluţie ar fi găsirea unor mijloace terapeutice maiaproape de natură şi promovarea acestora, odată cu intensificarea măsurilor preventive şide cultură sanitară în rândul populaţiei.



N-ar fi lipsit de interes nici cunoaşterea de către medicii alopaţi, cu ajutorulhomeopaţilor, şi mai ales aplicarea în alopatie a unor preparate homeoterapice, bioterapice,

în unele situaţii conjuncturale, fiind lipsite de urmări iatrogene. Spre exemplu, se pot folosi, în locul unor analgezice, în caz de traumatisme sau intervenţii chirurgicale, câteva

preparate homeopatice ca Arnica montana, Bellis perennis, Symphytum sau Ruta, dupa oposologie uşor de respectat. După cum, preparatele fitoterapice pot fi aplicate cu uşurinţa încele mai diverse cazuri, în locul preparatelor sintetice costisitoare, în astenii prelungite, stăridismetabolice, urmări ale unor stări toxice.

IATROGENII ÎN MEDICINA DENTARĂ1. FACTORI IATROGENI PROTETICI LA PACIENŢII CU RESTAURĂRI PROTETICE FIXE (RPF)

NEADAPTATE PARODONTAL

-restaurările protetice fixe neadaptate pot genera iritaţii directe şi indirecteparodontale şi care prin mecanisme variate şi complexe, în prezenţa factorului microbiandeterminant, induc modificări patologice parodontale, care compromit valoarea funcţională astructurilor parodontale şi implicit a actelor terapeutice şi a rezultatelor.

2.Dicromii- discromia care apare de cauză iatrogenă - după manevre stomatologice - atunci când nu

se îndepărtează în totalitate pulpa din camera pulpara (în timpul unei obturaţii de canal),când există un exces de material de obturaţie, obturaţii de amalgam care impregneazădentina.

3. Pulpite-Acţiunea turaţiilor înalte:

- frezele de turbină, acţionează ca o pompă de vid;- viteza mare produce o evaporare a lichidului tisular din canaliculele dentinare;- se produce un proces inflamator acut – după –cronic.

4.Dereglări ocluzale-apar în urma unor restaurări protetice parţiale sau totale mobilizabile incorect

confecţionate- restaurări protetice unidentare supradimensionate sau subdimensionate;



5.Obturaţiile cu Amalgam pot poduce:- reacţii alergice , leziuni lichenoide locale , depresie , oboseală cronică , cefalee , boli cardio-vasculare , artrite , candidoza bucală , boli ale sistemului imun , astm , tulburari emoţionale ,leucemie , cancer şi scleroza multiplă.

6.Iatrogenii în ortodonţie-efectul inelelor ortodontice asupra parodonţiului;-retracţiile gingivale;-efectul tratamentului ortodontic asupra rădăcinilor dentare (resorbţia radiculară);-efectul tratamentului ortodontic asupra înălţimii osului alveolar;-mobilitatea şi durerea asociate tratmentului ortodontic.

7.Iatrogenii în endodonţie-perforările canalului radicular – leziuni ale ligamentelor periodontale;

- resorbţia osului alveolar;

8.Iatrogenii în implantologie-extracţia dinţilor cu avulsie sau luxare;-perforarea mucoasei sinusului;-extracţii numeroase în timp scurt ->tromboflebita de sinus cavernos;-infecţii;

Culpa MedicalăMalpractice - teminologie americană - sau Medical Negligence - terminologie engleză

- se referă la încălcarea prin multiple modalităţi neglijente a regulilor profesionale, judecate

dupa un standard special.Responsabilitatea profesională bazată pe vinovăţie are ca element al laturii subiectiveculpa medicală.

Formele culpei medicaleCulpa medicală, asemenea altor culpe, poate fi de mai multe forme:Culpa in adendo sau comisivă constă într-o stângăcie, imprudenţă, nepricepere,

nedibăcie, nepăsare faţă de cerinţele bolnavului, temeritate nejustificată de o necesitate,folosirea inadecvată a condiţiilor de lucru sau o uşurinţă în activitatea medicală care reclamăatenţie şi prudenţă deosebită.

Culpa in omitendo sau omisivă apare când bolnavul îşi pierde şansa de vindecaresau supravieţuire datorită neexecutării unor gesturi necesare. Omisiunea însăşi poate apăreaprin indiferenţa, nebăgare de seamă, neglijenţă şi este culpabilă dacă între ea şi prejudiciuexistă legătura cauzală.

Culpa in eligendo rezidă dintr-o alegere greşită a procedurilor tehnice, într-odelegare către o persoană nepotrivită a unor obligaţii sau în delegarea obligaţiilor propriiunor altor persoane, încălcând principiul potrivit căruia “atribuţiile delegate nu se deleagă”. Culpa in vigilando rezidă în încălcarea unei datorii de confraternitate privindsolicitarea şi obligaţia de a răspunde la un consult interclinic, prin nesolicitarea unui ajutor,



prin neinformarea despre soarta bolnavului şi prin nesupravegherea corectă şi adecvată asubalternilor.

Diferenţierea erorii de greşeală impune şi analiza condiţiilor de lucru concrete pe carele-a avut medicul la îndemână. Se caută să se afle dacă medical a făcut, apelând cuconştiinciozitate şi diligenţă la cunostinţele sale ştiintifice, tot ce era posibil în acele condiţii,

pentru a pune cel mai exact diagnotic şi a alege cea mai bună metodă de tratament îninteresul bolnaului. Dacă el a respectat cerintele unei atitudini ideale, neconcordanţadiagnosticului cu realitatea va fi doar o eroare, căci orice medic ar fi ajuns la aceleaşiconcluzii, în aceleaşi condiţii. Dacă neconcordanţa diagnostică apare prin folosireanejudicioasă, fără diligenţă şi conştiinciozitate a cunoştinţelor sale, în condiţiile concrete delucru, ne aflăm în situaţia de greşeală.

MalpraxisulMALPRÁXIS (‹ lat. malus „rău” + gr. praxis „practică”) Malpraxisul este eroarea

profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medicofarmaceutic generatoare deprejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și afurnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice (conf. Lg. 95/2006privind reforma în domeniul sănătății).

Legea malpraxis-ului arată calea juridică pentru înţelegerea părţilor şi obţinerea decompensaţii materiale pentru cel prejudiciat fără a antama sistemul juridic în cadrulprocesului penal ori civil.

Legea malpraxis-ului trebuie să realizeze două deziderate obligatorii:

1. Bifurcarea sistemului evaluării deficienţei în acordarea asistenţei medicale în sensulcă:

- o parte să rămână pe cadrul procesual actual (1) penal, în relaţie cu probarea

intenţiei şi eşecul împăcării concilierii şi civil "comun".- o altă parte să intre pe un cadru legiferat al malpraxis-ului astfel ca, invocând

malpraxis-ul, să se poată realiza o conciliere între părţi şi prin aceasta obţinerea decompensaţii de către pacient sau aparţinătorii lui.

2. Precizarea produselor de asigurare (obligatorie şi facultativă) care să includăpachete de manopere/intervenţii medicale corespunzătoare specialităţii respective şi care săbeneficieze de acoperire prin legea malpraxis-ului .

Probarea şi cuantificarea deficienţei în acordarea asistenţei medicale este o temăatât medicală cât şi juridică ce necesită o abordare multidisciplinară. Dincolo deproblematica juridică a unei decizii corecte ce favorizează doar una dintre părţile în litigiu, se

află eficienţa actului medical precum şi calitatea serviciilor medicale în ansamblul lor. Esteimperios necesar ca sistemul sanitar să fie reprezentat de medici care cu conştiinţă şiprofesionalism să îşi respecte pacientul precum şi colegii şi să acţioneze numai spre binelecelui aflat în suferinţă. De asemenea este necesar ca pacientul dincolo de adresabilitatea sacătre serviciile medicale să îşi respecte medicul şi să contribuie la bunul mers al programuluisău de recuperare şi vindecare participând în măsura pe care o indică medicul la acesta.

Bibliografie:



-Material preluat de pe internet si apartinind Federatiei Internationale a Sclerozei Multiple , Vol 4 , Mai

1997 ;

-revista romana de bioetica;

- Studiu asupra influenţei factorilor iatrogenic la pacientii cu restaurări protetice fixe (RPF) neadaptate

parodontal- şef lucrări:Anca Frăţilă;

-Curs iatrogenii-prof. dr. Doina Cosman

-world wide web.



IATROGENII

STAFIE CAMELIA

AN 3, SERIA 1,GR.18

IATROGENII

Documents

Transcript of IATROGENII