Revista românã nr. 3 (73)/ 201344

Preacuviosul Pãrinte Arhim. MelchisedecVelnic s-a nãscut în anul 1961, în comunaCepleniþa din judeþul Iaºi, primind la botez

numele de Mihai. A urmat cursurile SeminaruluiTeologic de la Mãnãstirea Neamþ, în perioada anilor1979-1984, ºi ale Institutului Teologic de GradUniversitar din Bucureºti, între anii 1985-1989.Urmînd chemãrii tainice a lui Dumnezeu, dupã ter-minarea studiilor a îmbrãþiºat viaþa monahalã, par-curgînd diferitele etape ale nevoinþelor ºi rînduielilorcãlugãreºti, dupã cum urmeazã: la data de 1 iulie 1989a fost închinoviat la Mãnãstirea Putna, în data de 7 sep-tembrie 1989 a fost tuns în monahism la MãnãstireaPutna, de cãtre Preacuviosul Pãrinte Arhim. IachintUnciuleac, cu numele Melchisedec, în ziua de 10 sep-tembrie anul 1989 a fost hirotonit Ierodiacon dePreafericitul Pãrinte Patriarh Teoctist, în data de 15august anul 1990 a fost hirotonit Ieromonah de cãtrePreafericitul Pãrinte Patriarh Daniel, pe atunciMitropolit al Moldovei ºi Bucovinei, în data de 7

decembrie anul 1990 a fost hirotesit Protosinghel decãtre Preasfinþitul Pãrinte Gherasim Putneanul,Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei ºiRãdãuþilor din acea vreme, în ziua de 7 decembrie anul1992, în urma alegerii de cãtre soborul mãnãstirii, afost numit Stareþ al Mãnãstirii Putna de cãtre Înalt-preasfinþitul Pãrinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei ºiRãdãuþilor, în data 7 martie anul 1993 a fost hirotesitArhimandrit tot de cãtre IPS Pãrinte Pimen,Arhiepiscopul Sucevei ºi Rãdãuþilor, iar din ziua de 1mai anul 1997 devine exarh al Arhiepiscopiei Suceveiºi Rãdãuþilor.

Printre lucrãrile importante realizate de cãtrePreacuviosul Pãrinte Arhim. Melchisedec Velnic laMãnãstirea Putna se numãrã înfiinþarea Schitului„Sfîntul Prooroc Ilie” din Sãlaº ºi a Schitului„Acoperãmîntul Maicii Domnului” din MunteleDoisprezece Apostoli, continuarea ºi definitivarealucrãrilor de refacerea a schiturilor Sihãstria Putnei,Daniil Sihastru, Pojorîta, redeschise în timpul stãreþiei

INTERVIU CU PREACUVIOSUL INTERVIU CU PREACUVIOSUL PÃRINTE ARHIMANDRIT PÃRINTE ARHIMANDRIT

MELCHISEDEC VELNICMELCHISEDEC VELNIC – – STAREÞUL MÃNÃSTIRII PUTNA STAREÞUL MÃNÃSTIRII PUTNA

(I)(I)

II NN TT EE RR VV II UU

Pãrintelui Arhim. Iachint Unciuleac, pictarea din nou abisericii voievodale a mãnãstirii, construirea a douãcorpuri de chilii pentru cãlugãrii mãnãstirii, coorgani-zarea, împreunã cu Arhiepiscopia Sucevei ºiRãdãuþilor ºi cu Consiliul Judeþean Suceava, a mani-festãrilor din anul omagial „ªtefan 500. 1504-2004”,refacerea arhondaricului „Mitropolit Visarion Puiu” ºiconstruirea arhondaricului ºi bisericii „SfîntulNicolae”, înfiinþarea, în anul 2005, a Centrului deCercetare ºi Documentare „ªtefan cel Mare” ºi organi-zarea, în cadrul Centrului, a Simpozionului anual deistorie „Colocviile Putnei”, înfiinþarea, în anul 2006, aFundaþiei „Credinþã ºi Creaþie” ºi organizarea de ediþiiale simpozionului anual pe teme umanistice, înfi-inþarea de ateliere de picturã, sculpturã, de aurit ºiargintat obiecte de cult, în care lucreazã vieþuitoriimãnãstirii, organizarea de tabere de iconografi,invitarea ºi gãzduirea preoþilor, monahilor, elevilor dinBasarabia ºi Nordul Bucovinei în pelerinaj laMãnãstirea Putna, gãzduirea ºi organizarea de taberecreºtine de varã pentru tineret (consfãtuiri naþionaleASCOR), recuperarea obiectelor de patrimoniu luatede la mãnãstire în perioada comunistã ºi recuperareaunor importante proprietãþi ale mãnãstirii confiscate înperioada comunistã.

„Pentru toþi aceºti ani, care au trecut din 1992 ºipînã acum, mai întîi de toate îi sunt recunoscãtorBunului Dumnezeu, care mi-a cãlãuzit paºii, MaiciiDomnului, care m-a chemat în aceastã sfîntã mãnã-stire, ºi mãritului Voievod ªtefan, care m-a primit castareþ. De s-a fãcut ceva bun în aceºti 20 de ani, a fostcu mila, cu darul ºi cu ajutorul lui Dumnezeu, iar de s-au fãcut ºi greºeli, acestea sunt ale mele. Toate le-amvãzut ca pe un dar de la Dumnezeu ºi gîndul meu seîndreaptã cu recunoºtinþã cãtre toþi cei care mi-au fostalãturi, printre care Înalt Preasfinþitul ArhiepiscopPimen al Sucevei ºi Rãdãuþilor, Preasfinþitul Episcop-Vicar Gherasim Putneanul ºi Pãrintele Stareþ IachintUnciuleac, aceºtia din urmã trecuþi la Domnul, caremi-au cãlãuzit paºii ºi mi-au dat din smerenia ºi dinfrumuseþea vieþii lor duhovniceºti, chiar dacã eu nu m-am ridicat niciodatã la mãsura lor. Însã atît timp cît voitrãi, nãdãjduiesc sã le urmez exemplul personal pe carel-au lãsat tuturor: de smerenie, de cuminþenie, deascultare, de slujire a Bisericii ºi de jertfire pentruobºtea monahalã a Putnei, cît ºi pentru obºtea ceaîntreagã a neamului nostru”, a declarat StareþulMãnãstirii Putna, cu prilejul împlinirii, la 7 decembrieanul 2012, a douãzeci de ani de stãreþie a vestitei chi-novii ºtefaniene…

5

– Pentru început, aº dori sã vã întreb,Preacuvioase Pãrinte Stareþ, cum se simte zbuciu-mul lumii româneºti, pe vremuri de crizã, laMãnãstirea Putna? Ajunge neliniºtea lumii pînãaici?

– Ca întotdeauna, în Bisericã, unde Îl avem peDomnul nostru Iisus Hristos, sufletul românuluipoate fi simþit cel mai bine, cu bucuriile ºi cunecazurile lui. Sunt mulþi români care s-au apropiatmult de Dumnezeu în aceste vremuri grele, dupãcum sunt ºi mulþi care s-au înstrãinat de El, uniiîntr-atît de mult, încît ºi-au pus capãt vieþii. Lipsade credinþã i-a adus aici. N-au crezut în viaþa dedincolo, pentru care ne pregãtim aici, nu au avutîncredere cã Dumnezeu îi poate ajuta, prin pocãinþãºi rugãciune. S-au gîndit cã lumea aceasta este totulºi, nevãzînd altã scãpare, ºi-au luat zilele. Unuicredincios, necazul îi dã putere sã se smereascã ºisã se plece sub scutul puternic al lui Dumnezeu, ºiatunci este salvat. Cine se încrede numai în forþelesale proprii, acela se pierde. Mîntuitorul nostruIisus Hristos ne-a spus foarte ferm, clar ºi limpede,cã „Fãrã Mine nu puteþi face nimic”, „Eu suntCalea, Adevãrul ºi Viaþa”.

– Preacuvioase Pãrinte Stareþ, ce pot face sluji-torii sfintelor altare – preoþii – pentru a-i ajuta ºipe cei mai slabi în credinþã, atunci cînd se aflã înmomente de grea cumpãnã?

– Mai întîi de toate, clerul trebuie sã-i redearomânului nãdejdea cã nu este singur, cã existãCineva care îi poartã de grijã. Cã dacã omul arecredinþã ºi-L are pe Dumnezeu înlãuntrul sãu, areabsolut de toate. Sãrãcia materialã nu trebuie sãdetermine ºi o sãrãcie sufleteascã. Credinþa faceminuni. Avem nenumãrate exemple în istorie cînd,pentru credinþa lor, românii au fost ocrotiþi deDumnezeu, iar planurile vrãjmaºilor n-au reuºit.Spunea un professor cã „În istorie se aud bubuindpaºii lui Dumnezeu”. Iar un cronicar, vorbinddespre domnul Moldovei, Sfîntul Voievod ªtefancel Mare, scria: „A fost gîndul lui Dumnezeu cuel”; aceasta pentru cã ºi gîndul lui a fost laDumnezeu. Cred cã dacã tot poporul ar spune, într-un cuget: „Doamne, ai milã de noi!”, Dumnezeune-ar rîndui conducãtori vrednici, care ar schimbafaþa þãrii, chiar ºi faþa lumii. Însã nouã ne este greusã ne smerim ºi sã ne pocãim. În mîndrie, înînchipuire ºi în îndreptãþirea de sine, este foartegreu sã te smereºti ºi sã ceri ajutor de Sus. De

55Revista românã nr. 3 (73)/ 2013

aceea, este mare nevoie de lucrãtori în via Lui,adicã de un cler care sã arate poporului cã slujeºteunui Dumnezeu Viu, care poartã de grijã turmeiSale. Cãci Dumnezeu nu-ºi pãrãseºte niciodatãturma Sa, dar nici nu o ajutã împotriva voinþei ei.Iar noi refuzãm ajutorul, binecuvîntarea, bunãtateaºi milostivirea Lui, prin modul în care trãim.

– Dintre toate provinciile istorice româneºti,Moldova pare cea mai cuprinsã ºi aprinsã de cred-inþã. Aici sunt cele mai multe mãnãstiri, bisericilese umplu în fiecare duminicã, de aici pleacã cei maimulþi credincioºi în pelerinaje, în toatã þara. Deunde vine aceastã dragoste de Dumnezeu amoldovenilor?

– Este adevãrat cã mulþi spun cã în Moldova estemai multã credinþã. Cred cã este în fireamoldoveanului sã fie mai apropiat de Dumnezeu,pentru cã se smereºte, iar întîia faptã a credinþei estesmerenia. „Dacã este sã vorbim despre dum-nezeire”, spune Sfîntul Isaac Sirul, „trebuie sã vor-bim despre smerenie”. Iar model sã ne fie smereniaMîntuitorului nostru Iisus Hristos. Virtutea smere-niei parcã este mai bine aºezatã în sufletulmoldoveanului. Cu siguranþã, ºi mãnãstirile au avuto influenþã în aceastã privinþã. Dar nu numaimoldovenii au în sînge credinþa, ci toþi românii. Lanoi credinþa este primitã din moºi-strãmoºi, este olucrare lãuntricã, interioarã, de sute de ani. Dacã înMuntenia ºi Transilvania se vede mai puþin, este ºifiindcã acele provincii au fost încercate mai mult înistorie. Ardealul a avut Golgota lui de urcat ºi nu s-a fãcut de rîs, ci a dat mulþi sfinþi BisericiiOrtodoxe. Cîþi n-au vrut sã îl abatã de la credinþacea dreaptã, sã i-l scoatã pe Dumnezeu din suflet ºin-au reuºit? Dacã are cicatrice, nu este de mirare,sunt vitregiile istoriei. Nãdãjduim, cu darul luiDumnezeu, cã sãmînþa cea bunã se va rãspîndi,credinþa se va înmulþi ºi vom fi mai uniþi în Duh ºiîn iubirea de Adevar.

– În altã ordine de idei, Preacuvioase PãrinteArhimandrit, dupã canonizarea Voievodului ºiDomnitorului ªtefan cel Mare, din anul 1992, aþifost ales ºi numit Stareþ al mãnãstirii ºi aþi pututsimþi ºi mai bine modul cum se raporteazã româniila Sfîntul ªtefan. Aþi simþit cã s-a schimbat ceva,odatã cu proclamarea canonizãrii oficiale?

– Înainte de anul 1992 accentul cãdea mai multpe ziua de pomenire a Sfîntului Întîi Mucenic ºiArhidiacon ªtefan, pe 27 decembrie, ocrotitorul

Sfîntului Voievod ªtefan. În fiecare an, înainte deanul 1992, în a treia zi de Crãciun se fãcea parastasºi se þineau cuvîntãri la mormîntul SfîntuluiVoievod. Din anul 1992, centrul de greutate s-amutat pe 2 iulie, ziua trecerii la cele veºnice ºi ziuade prãznuire ca sfînt. ªi de la an la an vãd cãpoporul nu îl percepe numai ca pe un sfînt oarecaresau ca pe un domnitor important, ci îl percepe ca peun mãrturisitor al credinþei. Spun aceasta pentru cãvãd cã vin la mormîntul Sfîntului ªtefan an de antot mai mulþi români din þarã ºi români ºi ortodocºidin strãinãtate, ca odinioarã primii creºtini lamormintele martirilor.

În niciun an nu am trimis invitaþii clericilor orialtcuiva pentru a participa la sãrbãtoarea din 2 iulie,ci doar ierarhilor. Cu toate acestea, în anul 2012, deexemplu, în zi de luni, au fost mii de credincioºi, iarslujitori la Sfîntul Altar au fost nu mai puþin de 106,dintre care patru ierarhi. Au liturghisit împreunãclerici din þara noastrã, din Basarabia, din Italia, dinAnglia, din nordul Bucovinei. Au venit un numãrfoarte mare de preoþi români, dar ºi ucraineni, mon-ahi ºi monahii din nordul Bucovinei, cãci ei simtsfinþenia voievodului.

Cînd vezi un creºtin, cînd vezi un ierarh, un dem-nitar cã îngenuncheazã în faþa mormîntuluiSfîntului Voievod ªtefan, aceasta aratã cã acestpopor, cã cei care îngenuncheazã au nevoie de put-erea ºi de ajutorul Sfîntului Voievod ªtefan. Suntconºtienþi cã ªtefan a avut o putere deosebitã, cã înel, cã prin el s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu,ºi cã, într-adevãr, „a fost gîndul lui Dumnezeu cuªtefan”, cum se spune într-o cronicã, adicã a fost olucrare deosebitã cu acest om hãrãzit, chemat ºiaºezat de Dumnezeu la locul necesar pentru acelevremuri. Iar el a rãspuns chemãrii ºi s-a dovedit pedeplin a fi cu adevãrat omul lui Dumnezeu, cu toategreºelile, cu toate pãcatele sale, cele care au fost, nucele pe care încearcã unii sã i le punã în cîrcã.

– Cum vã explicaþi aceastã polarizare, pe de oparte români care atît de mult îl cinstesc, îl simt capãrinte, îl iubesc, îl vãd pe Sfîntul Voievod ºiDomnitor ªtefan cel Mare ca sfînt, în timp ce alþii,din contrã, îl vãd nici mãcar ca pe un personajmajor al istoriei noastre, darãmite ca pe un maresfînt?

– Fiecare îl judecã dupã a sa putere, dupã a sa pri-cepere ºi ale sale simþuri ºi simþãminte. Fiecare îlpercepe dupã ceea ce are înlãuntrul lui. Cei care

66 Revista românã nr. 3 (73)/ 2013

iubesc valorile, adevãrul, frumosul, binele ºi vir-tuþile, aceia le gãsesc pe toate acestea în Sfîntulªtefan. Dar cei care sunt stãpîniþi de anumite patimise agaþã de patimi ºi se opresc la cele ale omului.Voievodul ªtefan a fost ºi el supus greºelii, ca omde rînd, dar a lãsat greºeala ºi pãcatul în spate, le-apãrãsit, nu s-a oprit la ele, ci ºi-a îndreptat cugetulcãtre Iisus Hristos Domnul, care este modelul nos-tru desãvîrºit, care mereu ne aratã calea ºi ne dã put-ere. ªi astfel prin el s-a sãvîrºit o lucrare a luiDumnezeu pentru þãrile române ºi pentru întreagaEuropã. ªi, fie cã naþia românã este conºtientã saunu, fie cã naþiile europene sunt conºtiente sau nu, cuel s-a împlinit o lucrare a lui Dumnezeu, lucrudovedit în tot ceea ce au scris istoricii români ºistrãini despre cine a fost Domnitorul ªtefan celMare ºi ce a însemnat el pentru neam, pentru þarã,pentru Europa ºi creºtinãtate.

Legat de atribuirea eronatã a mai multor copii,existã un studiu special al istoricului Sorin Iftimi, încare se aratã cã nu existã niciun document ferm caresã ateste cã ªtefan ar mai fi avut ºi alþi copii în afarãde Petru Rareº din relaþii nelegitime. Este cunos-cutã o singurã astfel de relaþie, cu Maria Rareº, dincare, în urma pocãinþei ºi a smereniei pentrugreºealã, fãrã îndoialã, s-a nãscut un vrednic vlãs-tar. Cãci Petru Rareº a fost cel care a ºtiut sã punãstavilã valului de schimbãri în credinþã care veneaudin Occident, în urma Renaºterii ºi Reformei, acelduh lumesc care despuia biserica de icoane, oriînlocuia frumoasele fresce bizantine cu chipurilerealiste în care se vedea doar omul carnal, nu sfîn-tul, omul îndumnezeit, transfigurat de Duhul celPreasfînt. Acest fiu al Voievodului ªtefan cel Mare,singurul care este atestat ca nelegitim, a stat în faþaacestui val care venea sã distrugã relaþia omului cuDumnezeu. ªi iatã chipul la care trebuie sã ajungãomul pe pãmînt, chipul înduhovnicit, pictat laMãnãstirile Voroneþ, Moldoviþa, Probota, ºi în inte-rior, dar mai ales în exterior. Aici avem Biblia tîl-cuitã în imagini, viaþa Bisericii în imagini, pentru asluji omului în drumul sãu cãtre Dumnezeu. Prinadevãrul ºi frumuseþea lor, aceste fresce au spus înculori cã nu ceea ce se întîmplã în Occident esteadevãrat ºi important, ci important este sã te menþiipe verticalã, în strînsã legãturã ºi unire cuDumnezeu prin sfinþii Lui.

– Strãinii care vin la Mãnãstirea Putna pleacãîmbogãþiþi ºi mãrturisesc cã întîlnirea cu Sfîntul

ªtefan cel Mare, cu epoca sa, este o valoare care îiîmbogãþeºte. Oare statul nu are datoria de a reliefaidentitatea ºi valorile româneºti în lume?

– Lipsa de credinþã, lipsa de voinþã bunã ºicuratã, lipsa de dragoste de neam ºi de valorile strã-moºeºti, toate acestea fac ca politicile ºi programeleculturale sã nu vorbeascã lumii despre Mãria Saªtefan. Oamenii de culturã care sunt adînc înrãdãci-naþi ºi cunosc foarte bine istoria neamului, oameniicare au o aºezare, un echilibru, cu toþii vor vorbi cuevlavie ºi vor avea cuvinte alese la adresa MãrieiSale ªtefan Vodã.

Oare de ce Zoe Dumitrescu-Buºulenga, academi-cianul, a scris în testament sã fie îngropatã laMãnãstirea Putna, lîngã ªtefan ºi Eminescu? Pentrucã ea a iubit valorile ºi a fost un om de o culturã ºide o spiritualitate deosebite. Oare un creºtin auten-tic iubeºte non-valorile? Ea a cunoscut foarte binevaloarea Sfîntului ªtefan ºi a lui Eminescu, care,iatã, s-au întîlnit aici, ºi a cerut sã fie ºi ea lastreaºina Putnei, lîngã ªtefan ºi Eminescu, lîngãsfinþii, lîngã domnitorii, lîngã pãrinþii iubitori deneam ºi de credinþã strãmoºeascã.

Închipuirea de sine a unora i-a fãcut sã îi deni-greze pe ªtefan, pe Eminescu, pe Creangã ºi pe alþioameni cu adevãrat importanþi din istoria noastrã.Omul care are echilibru înlãuntrul sãu ºi nu estestãpînit de patima închipuirii de sine nu va critica,nu îl va vorbi de rãu pe celãlalt. Omul valoros sepleacã smerit ºi atunci este apreciat ºi iubit maimult. Cine grãieºte de rãu, cine se ridicã împotrivaneamului ºi a valorilor noastre naþionale? Cei carenu au puþinã smerenie, care nu recunosc cã ce aucreat înaintaºii noºtri sunt cu adevãrat valori ºi cãceea ce au lãsat înaintaºii noºtri este seva din carene tragem, din care ne hrãnim, ºi cã fãrã de ea nuvom dãinui ca neam ºi ca þarã. Închipuirea de sineface mult rãu în societatea de astãzi. Limpezimeaminþii, curãþia minþii nu o poate avea oricine. Unom plin de închipuire de sine nu va putea dobîndiniciodatã o minte curatã, nu va putea pãtrundetainele cele adînci ale cunoaºterii de sine ºi alecunoaºterii lui Dumnezeu, ale cunoaºterii adîn-curilor sufletelor celor ce vieþuiesc în Dumnezeu.

Interviu realizat de Stelian GOMBOª

77Revista românã nr. 3 (73)/ 2013