N u m é r u l 5. A n u l I V .

" . •«SS

|-()!.\ ENCICLOPEDICA LIT E RARA, Al'AlìK IN FII'.CAlìK LINA DE DOUÉ-OR]

S? tH tU. «*_ tU_ M tU Hi Iti iti :*'. iti__ :t>. .'n jt: :n :ti :»; ¿•4.. AH 4M ;ti .g.

P r e t u l a b o n a m e n t u l u i :

l'olirli Austro-I"iit/nrin •/ coroni'

Pentru Romania si strèimltatc li fnuici

PRÒPRIETAH SI REDACTOB :

I 0 A N B A C I U p r e o t .

P r e t u l inser^iuni lor :

imbliftitniiu/c de preste fot (Utili (de 24 ori) tot dupà SO cuviwtc cu Ittere garinond se compititi

t cortola, l'r CU lifrrc >n<(/ QYÒ9C (lapin.

^"F»RTFF ' W VR W :«» W u? •fi" UT fft W tft *<••: ffT *<•; w HF '<*: n; W fff W **•* TLF HF s£

O audicofà la Jtapa Leo ni XITl-lea.

T R O M P E T A . — de Don Fedro A. de Alarcon. —-

I.

„Cântă ne puţin din trompetă, Don Basil io, căc i ani voi se j ucam. Sub frunzişul aces tor pomi, s igur că n'o se te moles­teze arşiţa djiii."

„Da, d a . . . Don Basil io, cânta-ne din t rompetă!" ..Adiice-li lui Don Basilio trompeta, în care se învaţă

acum loaguin, ca. se c ân t e ! " „La ce b u n ! . . . O se ne cânţi din ea, Don Basi l io?*' „Nu!" „De c e ? " „Nu vreau!" ..Pentru c e ? " „Pentru c ă nu sein cânta." „Nu sciî c â n t a ! . . . Cine a mai vedut un om care să se

scie aşa preface !" „Haida d e ! Dór bine seim noi că d-ta ai fost primul şef

de orchestră la infanteria!" „Şi c ă nime n 'a schit cânta aşa frumos din trompetă

ca d - t a . . . " „Şi că ai cântat la c u r t e . . . pe vremea lui Espartero . . . " „Şi c ă tragi o p e n s i u n e . . . " „începe numai bunule Don B a s i l i o . . . î n d u p l e c a t e . . . " ..Ei bine, d o m n i l o r . . . E drept, că eu am cântat din trom­

petă! Ba am fost chiar specialist în aces ta , după cum tocmai aţi binevoit a dico. Dar tot pre atât de adevărat e şi acea , că înainte cu doi ani, nii-am dăruit, trompeta unui musicant con­cediat, şi că , de atunci încoce nu am mai prins nici una în m â n ă ; nici baremî pentru ca se t ră lăesc din ea ."

„Ce pagubă!" „Un ai doilea Rossini ." „Dar c e ! In astă. sărit trebue se ne cânt,!! Aici. la ţară

tòte sunt ertale !" „Cugetă, moşule, că adì e dina mea natală." „Bravo, bravo! Poftim t r o m p e t a ! . . . " „Da, cântă miniai !" „Un v a l s . . . " „Nu . . . o polcă !" „O p o l c ă . . . nebun ia ! Mai bine un Fadango!" „Da, d a ! . . . Un Fadango! Jocu l nostru naţional." „lini pare forte rău, copii mei, dar mi cu neputinţă se

iau trompeta în m â n ă . . . " „D-ta ! Un om aşa amabil ! . . . „Şi aşa complesant ! . . . „Când pentru acés ta te rogă nepóta d-tale!" „Şi nepoţica, d-tale !" „Dar pentru Dtmmedău, lăsaţi-ine în pace. Am dis c ă nu

cânt !" „De c e ! " „Fiind c ă nu mai s c iu ; şi afară de a c e e a am jurat că

nici când altul n'o se mai învăţ se cânt din nou." „Cui le-ai jurat , în lumea, a s t a ! „Mie însumi, unui mort şi maniei tale copilul meu!" Tòte fetele, până acum vesele, se întunecară de odată. „Ah! Când aţi sci pentru care preţ am învăţat se cânt

din trompeiă ! . . . " adause bătrânul. „ 0 istoria! o Istoria!" strigară tinerii. „Spune-ne istoria

aces ta ! " „Intr 'adever că-i o istoria întregă, disc Don Basi l io. „Ascul­

taţi-o şi apoi îmi spuneţi, dacă mai trébue se cânt din trom­petă sau nu."

Dicând aces tea , el se aşedă. sub un pom, şi încunjurat de cea ta curiósa şi drăgălaşă de tineri începu se povestescă istoria órelor sale de musica..

Tot astfel trébue că. a istorisit şi Mazzetta, eroul lui Byron, lui Carol al. XH-lea într'o nópte, sub un alt arbore, în-fiorătorea poveste a orelor sale de călărit .

S e ascultăm ce spunea Don Basi l io.

II. Resbelul civil bântuia deja de 17 ani în Spania. Carol şi

Isabela îşî disputau corona, şi spaniolii, desbinaţl în doue par­tide, îşî versau sângele în resboiu civil.

Eu avem un prietin cu numele Ramon Găinez, sublocote­nent de vînâtorl în batalionul meu, cel mai brav om ce am întâlnit în viaţă. Noi crescurăm la olaltă. Intrarăm de odată în colegiu, ne-atn fost luptat de nenumărate ori alături şi dorem se murim împreună pentru l i b e r t a t e . . . Ah! aşi putea dice,.ca el era. cu mult mai liberal do cât mine, şi decât oi i care din oslo ! . . .

Comandantul nostru - - durere •• - se făcu vinovat, faţă de Ramon, de o astfel de nedreptate, de un atare abuz de putere militară, care este in stare se-l disgusle pro om si de cea mai sublimă chemare, de acea de. soldat. Capriţiul superio­rului seu îl făcu pe sublocotenentul de vînătorl se părăsescă rindurile fraţilor soi, pe prietin să se despartă de prietinul seu, pre liberalul se treoă la. duşman, pe subordinatul se ucidă pre colonelul s e u . . . Ramon era un bărbat, care sub nici o condiţia, nu putea suferi vre-o ofensă sau nedreptate.

Nici ameninţările nici riigările mele nu fură în stare se-l abată de propusul seu. El socotea aces ta ca tui lucru făcut. El schimbă chivera. cu căciula, bască , şi trecu plin de ură. în r îndtri le rebelilor, urgisiţi de e l !

Noi ne aii am tocmai in principat, trei milurî departe de inimic.

Era în noptea, în ca rea Ramon voia. se deserteze, o nopte rece, ploiosă, melancol ică şi tristă, presară unei Jupio.

La douesprede.ee ore Ramon întră în cortul meu. Eu durmeam deja. ., Bas i l io !" îmi şopti el la urechiâ. „Cinc-i ?" „Eu suni. Adio!" „Te d u c i ? " „Da,; adio!" Şi dicând aces tea mo apucă de mână. „Ascultă," continuă el, „dacă mâne va avea loc o luptă,

după cum se pole prevedea, şi noi ne vom în t â ln i . . ." în ţe leg ; atunci vom fi prietini." „Fără îndoia lă ; întâiu ne-om îmbrăţoşa şi apoi ne vom

lupta. Eu voiu muri mâne ca soldat ; căc i vreu se lupt atâta până când voiu vedea, pe colonelul mort. Tu însă, dragul meu Basi l io , se nu te espui acestei p r i m e j d i i . . . Gloria e fum."

„Şi v i a l a ? " „Bine (]icî. Sileşte-te se ajungi comandant. Soldatul întru

adevăr că nu-i f u m . . . adecă, câ tă vreme nu-i s f â r ş i t . . . A h ! Pentru mine totul s 'a sfârşit."

„Ce fel de gânduri triste sunt, aces tea ," clisei eu, cuprins de nelinîsce. „Noi ambi vom supravieţui lupta, de mâne!"

„Ei bine, atunci dar se ne întâlnim, după ce se va fi sfârşit totul."

„Unde?" „La sihăstria dela San Nicolo, noptea la o oră. Ace l a

dintre noi care nu vine, sigur că a cădut în luptă. Ne am înţeles ? "

„înţeles." „Atunci adio!" „Adio!" Dicend aces tea ne îmbrăţoşarem cu dragoste şi R a m o n

dispăru în intunerecul nopţii. III.

După cum sperase el rebelii, ne şi a tacară în djua urmă-tore. Lupta fu sângerosâ şi dură de la trei ore până noptea târi.liu.

Cătră, cinci oro, batalionul meu fu a tacat cu putere de un detaşament de Âlavezi, conduşi de Ramon . EI purta deja însemnele de oiiore ale unui comandant şi căciula albă. de carlist.

Eu îndreptai focul în contra lui Ramon şi Ramon în

contra mea, vreau se dic ea omenii lui şi cei din batalionul meu se luptau piept la piept.

Noi eşiram învingători şi Ramon cu micul seu rest de AlavezI trebui se prindă fuga. Cu tôte aces tea el culcă mai întâiu, cu o puşcătiirâ de pistol, la păment, pe acela, care încă in sară precedentă i fusese colonelul seu. Nenorocitul încercase zadarnic, să se apere de furia orbă ului Ramon.

Cătrâ şese ore lupta se intôrse in defavorul nostru. O parte a sermanei mele companii dimpreună cu mine. furăm in-cunjuraţt de tote părţile si siliţi se ne predăm.

Eu fui momentan dus ca prinsoner. in micul orăşel, pe ca re carliştil ţineau ocupat, delà începutul Campaniei. Eram de tot sigur, că voiu fi esecutat la moment.

In resboiul de atunci se făcea proces scurt.

IV. Era ora una din nopte, ora întâlnire) mele cu Ramon ! Şi eu zăceam in temniţa oraşului. întrebai de amicul meu şi toţi îmi răspunseră la fel : „E

un e rou! A ucis chiar si un colonel. Durere, la sfârşitul luptei trôbue c ă a c ă d u t . . . "

„Cum! Ce vă face se credeţi a c o s t a ? "

„împrejurarea c ă n 'a părăsit catrpul de luptă; şi omenii pfe cari ia comandat adl, sciu tot aşa de puţin, ca ce s 'a ales de e l . . . "

A h ! ce am suferit în noptea a c e a ! O singură speranţă îmi mai da v i a ţ ă . . . Acea că Ramon

me aşteptă la ' s ihăst r ia nostră şi de acea nu sa reîntors in tabăra inimică. îngrijii va li. dacă nu voiu putea merge acolo. 0 s e me creadă mort. Şi spre norocul lui. Nu trăesc eu şi aşa ultimele clipe din viaţa m e a ? Rebeli i au împuşcat pană acum, la moment, pre toţi prinsonerif, întocmai ca şi n o i ! . . . "

Acum se lumina de dină. Un preot întră la mine, in temniţă. Toţi cameradil mei durmeau. „Mar ţ ea?" esclamai eu la vederea preotului. „ încă nu, dar preste câteva ore." In clipita urmăldre toţi cameradil mei erau in piciore.

Zidurile închisorii răsunau de nenumărate strigăte, şi suspinurî de nesfirşite blăstămurl.

iVa urmai

E n e a P o p B o t a .

Se l i ş t ea .

Cătră lună. 0 aruncaţi a ta raza — ('a ea dorai meu se-l daci Vei apa-o trista, blânda Sab un şir de mândri nuci.

Sa 'utreha de ce e trista Ea — copilul visător Spuue-i miniai, spune-i land Ca de dragul ei eu mor.

Luna la stdpaua noppì Versami ìurejea-ti de rapa ir N'ai cedui in lauga-ti cale Pe iubita mea baiale ?

Ca, si tiue-i 0 rirgiuu Biànda, cu priviti curate, ('and o redi miutile-ti fura. N'ai redut'o? Ce pacate!

Porumbel,

Dochia*) — 1,14 Martie. —

Pro scaunul do potră. In sala do cristal, -Cu capul dus pc gânduri, şedc trist, D e c e b a ! . . . Afară arde, a rde ; ard zidurile-n j u r : Sehintci şi Hacuri sboră spre-a Ceriului azur : Afară Urieşil, thilauil cu lliitaniî S é luptă lot se lupia., ei Dacii şi Romanii ! Şi Iotă ţara geme, şi Iota, ţara. p lânge: Românul si cu Dacul, ei ca lcă numa-n sânge. Sargenlul eurgo-ii roşiu şi coliliei! în cola Já lese un neam, oc mor<î şi trece clin violă. Acuşi, acuşi, s 'asceaplă minuta de teróre. Şi Sarmiseghetusa se cadă cu onóre . . . Romanii luptă crâncen, cum nu cu oştea d a c ă ? S o miră Creatoriul, cum a pulul, se faca PoponVaşia. vite/.o, ca Dacii şi Romanii . La irsl II Ui ca Atleţii, la forţă ca V u l c a n i i ? !

Pre; .scaunul de petră iu sala, de cristal. Cu capul dus pe gânduri, şotie trist, D e c e b a ! . . . lin semn de-ociatâ face şi-i vine în uaiule Dochia, a sa fală. „() , bunul meu părinte, lin sfat, orí o poruncă voesci sé împăi'tfisci La i.stea, carea, luptă cu bratâ voiiucesci ?"

Acuşi, acuşi, copilă ceta tea va. sé c a d ă : De cât. sé ved aces ta mai b in ine lasu in spadă. A nostră tsste morlea, ruşinea şi robia, A Romei , o troieni, orgoliul şi domnia. Aces ia , o ! copila, ine sângerii pe nune, Ni-a părăsit, nerocul şi-al Sortii, dulce bine. Ni-au părăsit şi l,)eii, - clar nu! Ui mi-s in stare Se lupte cu Geniul Romanilor, cel mare ! S e lupte; oi cu Roma,, li-e greu poste mesurâ Cu ea, ce-nvinso lumea, cai tală, şi bravura,. Cu ea, ce stâpânesoe şi Scirele şi Marea, Ş i nu soi, ce însemnă „retragerea." — ..cedarea.!.. Ni-a părăsii, norocul şi firavii nostru pier lu lupte marţiale, loviţi de-al Romei fer. Preved sortea Cetăţii şi-a bravului popor, — Când v e d că o sé uniră, mé-ntmieo, nié-nfior!

Când v e d , cit o se mora o ginta cu r enume : Deşi străbunii noştri nu s'au temut in lume De cât de Ceriul marc1, sé nu cadă pe ei . . . O, vai, de-a nostră Rassîi, când nic.e a. oi l,)ei Nu pol se-o mai prologa de mcirtea, ce-o a seep tâ ! Copilă, oştea locuri moşia neislră. dropia Vor lrece-n mâni streine. - şi pa.lria-ne mamă S é va numi de-acuina, ea, „Dacia romană." Romanil-n locul nostru vor moşteni pămentul, -Şi noi, ne-oni stânge, lică, căci ei nior lua r îndu l . . Pre-a. nóstre plaiuri, dealuri, cetăţi vor ridica Şi l imba lor latină aici va resiina. Un nou popor şi ţară s'a nasoe, şi va li, Er ' noi în grc'ipa, morţii plângem! ne-om scobori. Fer ice do strămoşii că n'au ajuns sé vadă Cum pere-a lor naţiune in massă şi-n grămadă! Dar vai ! Nefericiţii de noi, ca i i suntem faţă Acestor cjile negre când trecem din viaţă. Cetatea tota arde şi ţara, e-n furori;: Bătrâni , pruncuţi şi maico suni pline de Lerore. Acuşi , acuş i , ' copi lă , Cetatea va sé c a d ă : De cât sé ved acesta, mai bin' mo las in spadă! De cât sé pic iu mâna Romanului duşman, Ş i viu se-ml plec genunchii la peptul lui T r a í a n : Mai bine al meu paloş cui sete 'Iu serut, Ş i el sé-mi ie vieţa - - sé nu Irăese mai niult.

*) Mai bine: Doca, Doka — elela IJacus, a iun. Dar. durere, până acuma despre Dodii» nu s'a făcut vro un studiu comparativ ele mulţii înveţaţî ai noştrii! ln(oîeşţcm un studiu bun!

Dar' tu resbunâ-mi mortea şi-a. neamului perin;. Nici mortâ se n'ai pace . . . e sacra, mea dor i re! Aces tea le şoptise Bătrânul - - şi-a s'a fată Plângend se depărteză er ' el se lasă-n spadă.

Frumosă ca o Dină, prin nople so strecură Dochia năsdravenă. a Hogelui fecieiră . . . Cu conciu la cap făcută, cămeşă cu bezei i , Ştergar, oe-nv' ' lea bine a capului cu pori. Câtrinţo aurite, alese pe resboiu, Portale . una nainl.e şi una clin napoi. Şi-o eingalore lată de pâr pe lângă briu : Un trup ca la o Fee de apă, seu de rîu. S e duce, unde merge ? Şi unde-aşia grăbesce Ca paserea, ce trece şi nu se mai opresce ? Un dor (robe se aibă., un gând, care» o mână, Un bold sau o durere, a Dacilor s t ă p â n ă ? !

Trăiau se iiiinuneză, şi Dochia sc-iiciinn.. . . Trăiau se ininunezâ do-o faţâ-aşia sen ină ; Şi preniăresee însuşi asemenea, liinţă. „Sublime împărate, alesu de Provedinţâ „Ca se domnosci clin Roma a hunei regiuni, „Venitam prin tunerec eu paloşiul in mâni, „La, cortul leu, me crede, ca se-l înfig în 'fino. „(I, vai, de-al meu caracter şi vai, o, vai do nuiie;! „Al Tatălui meu suflet nici când s'a odichni „Vedînd, c'alui dorinţă, n'am vrut a o-mplini. . „Când s'a lăsat in paloş se numi, se nu vadă. „Cetatea -cotropita, ol m'a jurai pe spadă. „Se fac: se-i resbim mintea şi-a. Dacilor pei-ire „Nici mort A se n'ani pace, a Cost. a l in 'dorire . „Poleain So-ţi străpung pc!pl.ul in cort, c â n d ani intrat „Dormiai, dormiai, Stăpâne» - şi eu in'ain furişai, „Prin negrele nopţi întocmai ca. fantoma, „Gândind se-ţl ieu vieţiu se; nu mai vee.lî iu Roma. „Ce debilă am fost. inse in faţa ta împărate, „Cum ini'a câc.lut din mână. pmnnahil de departe. „Un simţeinent me face se-mî perd a mea presinţă: „Păcat ar fi se inorâ • nii-ain cjis, - aşia, fiinţă! „Mai bine, se n'am pace; n ceealal tă lume. „De cât. se moră-acesta, bărbat c-u dulce nume. ..Mai bine se m'ajungă blestftmul in morment, „De cât so nu trăescâ acesta pro păment! „In faţa Ta sum aslaijl şi-ţî spun, ceam vrut se f a c : „Onx'mVme, ucide şi fă, ce-ţi-e pre plac." —

- Trăiau se nhiuuiezâ şi Dochia se-n c l i n ă . . . Apoi o agrâesco cu \'<')ce dulce lină. De mână, o ridică, c-u dor o imbrăţişezâ, Doeiiia-ii uiiilţăniesc:e, cir' el ii euvinlezâ: „Nobleţă, la, virgina, şi fală, gener.'.sâ, „Mei face, sc'i-ml plc:e; Irunlea în faţa la frumosâ. . .Ferice de-aşia, fiică şi inimă de: ţ)eu : „Privesce, de-ae.lî ine-olo ou sum amicul t e u ! . . . „Fer ice , col. ce vede un lliip aşia do Dînă ! . . - - - Trăiau sei niinunciză şi Dochia s e - n c l i n ă . . .

Ningo-afară şi vuiesee, ninge omot şi suflă venttil, Ba te vreunea, viscolesce, plânge Ceriul şi Pămentul . Şi sub dealuri se ascunde biata feră pădureană, E F pe valră-şî trage focul mâna harnică r o m a n ă : Se-ncălcjesce şi i-e greizâ să sc: uite pre t e r e s t r ă . . . Par că au erupt toţi Monştrii, cu puterea lor măiestră Din o lume fiorosâ şi-au venit la noi a c u m : Viscol, urlet şi troiene de zăpedi pre câmp şi drum! Toi, aşia, lară-ncetare de la prima Mărţişor Pân la sântul Alexie, plânge ceriu şi plânge nor - -Plânge firea şi suspină, negurile-şi ţin în braţâ Sântul. Sore , cu vel negru şi cu doliu pro a sa faţă. — Este Dochia, care face aşia. vreme pe pământ

In toi anul, ea, odala n'are paus în m o r m o n i ! . . . Decenal o blâstâmase : „Niee mòrta se n'ai pace Dacă nu-mi rèsbuni tu mórlea şi a mea şi-a ginloi dace. Dacă nu omori Latinul, — cu pumnalul! năsdrăvan Pro al òstei Beliduoe. pre duşmanul meu Trăiau ! V Este Dochia, care face aşia vuet şi-aşia vreme Şi de a-eî di le Romanul, tot grăesce şi sé teme. Din Dannimi şi din Tisa , de la fer t i le de for S ă răpede a s'a Umbră cu miî S ia fi! pre sub cer . .Şi sé duce şi viuesee umilă Mureşiu-n câmpie

Rumpe crengi, dobor i stârniri, foităşesce eu urgia S e răpim' acum de-odată pre Romanul, ce-a, scăpat Din a iernii geruri grele şi din nou a reinviai. - - Ksle Dochia, care-şl plângi; Iii ei, ce nu mai sunt, Şi-alor morte ne-espiată, ce-i reina.sâ pe pâment. Ea tot strigă şi ofleză de la Tisa pan' la Dnistru Delà Ziima şi Vistula pân' la Dind de peste Jstru : Suvenirul plin de ja le şi-al oi dor după Trăiau, — Frâ noi serbăm intrarea în al Dacii Cliana.an.

S. P . S i m o n .

Pentru ce are Pebr Ne este prea bine cunoscută Istoria eălmdarelor. Nu înţeleg

•aici istoria câlindarului din linipiirile ve.-lii, căci eălindar au avut şi Egypteni, Chinezi, Indieni eie. ci ninnai a cunoscutelor •calindare adi dominante : Ini tun şi Crigorian. ••-

liiliu Cosar prin Inveţătu Sosigens şi Marc, Fabius esecută îndreptarea câlindarului vechiu, aducând călindarul civil în con­sonantă cu cel astronomie. Acest eălindar îndreptat e cunoscut sub numele d ; călindarul Iulian.

La anul .1582 papa Grigoriu XII I , a dispus revisiunea aeos-tuia şi a introdus călindarul „'ItigoriorC care adi e folosit în în­t r e g i i Europa apuseană.

După călindarul Iulian, fiecare lună treime se constee al­ternativ din 3 0 şi 31 dile.

Dar atunci in un an, in loc de 3 0 5 ojilo, obţinem cu una mai mult, 3(>f>. Din acésta causa in luna ultima..(Februar) carea la vechii romani şi de altcum era privita, d e : „luna. nenorociri­lor" - - au lua! cu o di inni puţin şi aşa in foc de 3 0 dile Februar câpălă numai 2 0 .

Românit vechi, precum ştim din dalele istorice, nu inee-péu anul cu 1 Ianuarie ci începutul anului era loldéuna / Mar­tie, de aici urmezâ numirea lui Iulie : Quintiliu.' adecă luna a .cincea. August era tfejiilh, adecă lima a şasa ; Septcmbcr a

uar numai 2 8 di io? şeptea, October a opta, Noremhre. a noua., Decembre a clocea. După ce înse luna a c incea dedicata lui liiliu Caesar fu poreclită Jul-in luna a şesa, dedicata lui August Iu porecl i tă Aitipud, le păru invetaţiloi' cari au lucrat la revisuirea călen-dariulni de un ce neconvenabil , ca luna impérnlului August se aibă cu o di mai puţin ca Juna cosarelui [uliu, carea in urma ordinei urmate numera 31 dile.

Au urmat deci unui proverb vechia latin car;; (Jieo c ă : „cânii muşcă loldéuna pre cel din urmă" şi lăeară, din luna ultimă, carea precum védusem mai sus. a l'ostinai perditt o di : încă una, ea August s.; numere îi ion 31 dile ca Iulie, aşa re­masi; bietul .Februarie cu 2 8 dile.

Acesta ciuntire a, liniei lui Februare a dal nascere Ia o mulţime de povesti pre caii le-a adunat şi publicat. K. Henrlier x). De sine sé nl<->lege Iote aceste sunt producţii ale fratturici po­porului şi încă din 1 impui mai recent ; o dovadă despre nisuinta popotelor de a-şî înavuţi tesaurul mitic cu fel de. fel de po­vesti şi fantasii.

P .

1) Midumnl Tom. VII. a. iPI)5. pag. 170.

Stan bătrînul. Şi, iată că marţea, sosise la el, O sută, de ani, ueputéudul atinge l'e Stau. ci- aira.se viaţa de fer... Şe-elătin.ii turnul şi clopotul plânge: O stea obosita cudu de pe cer...

Se duce bătrînul la locul dorit, Se aibă d'a lumii năcasuvi scăpare... Pe capre de lemn e sicriul cioplit, Şi, sdrele-l scaldă în razele sale. El dorme în pace de, ani doborît.

Sati-nii s'iidnua. pe Stan îl privesc... „ Ce faţă, preablăndă ! ce morte uşă vă !" Nepoţi, strănepoţi lângă el se-' ugrădesc. „ LV, par'-că, suri.de. ! îndată, se. seolă ... " •Cu toţii în vîrvuiî de deget păşesc...

Şi sfetiti sosesce cu prapori în veni. .. Norodul se 'uşiili. se-'n citind şi tace: Căci popa întiase, s'aude cântând: ,,lureci odiehuesc.e-l fu, Domne eu, pace l'e şerbul ce plecă la sinul teu blând!"

Se-gată prohodul şi-l duc la mormânt l/uându-i reiuas, dela toţi ertaci une • . . Şi satul întreg tl-pelrece plângând. Sicriul îl lasă în, grópa cu, fune.. . Şi Stau astupat e pe veci în pămerit.

Şi vine cu grabă vântului uşor Pe braţele sal e-aducând tânguire . . . Şi lumea se-mnple de jale, de dor. „Muri-vom cu, toţii, perire, perire" S'aude din. plâu.setul clopotelor.

Corb negru pe crucea de gorou, sla pus, Al timpului semn, — ce vine, ne lasă... Şi, clopotul tace... LV, corbul s'a dus... Spre cer înălţinduse erneca-i rnnasă: Acolo-i viaţa, la Tatăl de sus.!

Alesan&ru Acru.

ul dresului îl înţepenim şi în şirubul de .sus .şi ineă astfel ne de întins, in cât firul se dee un ton subţire dacă-J atingem eu degetul, apoi eu o mână ţinem lemnul cu una mănunchiul tiresului şi aşedâm lemnul pre măsuţa, de tăiat. Dacă liresnl fam indus bine, atunci desemnul e de-asupra, arcul stă lângă braţul nostru ei- tăişul (irului stă visavis de încrestătura măsuţei de tăiat.

începem acum a lăia. ' _ Lemnul M ţinem cu mâna, stângă aşa, că tăietura se fie

totdeuna. în mijlocul in avstâturei inesiiţei de tăiat, fire.suI '1 ])iirtăm cu mâna dropia. Firesul se mişca in a.eela.ş Joc, lemnul îl mişcăm după lentile şi conturele desemnului aşa. că. Jenia se fie toldeuna înaintea, dinţilor firului îinpingândti-l câtrâ. Ilres. Deci, firesul se m i ş c ă pe loc şi lemnul se mişcă după cum cere desemnul. Firesul trebue ţinut totdeuna perpendicular spre suprafaţa lemnului, ea tâetura şi. faţa orisontală a lemnu­lui se formeze totdeuna un unghiu drept. Pravul ce se face la tăiat trebue mereu suflat c a se nu astupe modelul.

A tăia. începem din mijloc eă l ră periferie. La întorsături, unde liniile formeză unghiu ascuţit, pur­

tăm '["' uccUi* loc. liresnl in sus şi jos de mai multe ort su­cind în acelaşi timp scândura cu mâna stângă.

După ce figurile interne sunt gata, tăiem cu atenţiune conturile esterne.

Gălând astfel tote părţile obiectului ce voim a pregăti pre dosul aceluia ne notăm cu cretă numeri! car! sunt pre model (deci im va I'ant fost lipit apoi radem hârtia cu băgare de samă j o s ; frecăm lemnul cu hâilie-de-sticlă (glass-papier) fină până ce capătă un lustru frumos şi e cura t pe deplin.

Modele francese şi italiane (cari au instrucţiune şi în limba germană) sunt. bune, după ce sunt provedute cu icuri şi nu trebue se ne batem mult capul cu conpunerea la olaltă ceea-ce e un lucru de mare ponderanţă, cu deosebire Ja. obiecte mai complicate. Cele mei bune sunt din editura lui Artitr Fttmniel Milano. Deposit general se află la f irma; „Zum golde-nen l 'el ikan."

Laubsăgewerkzeuggeschăft — W i e n VIL Siebensterngasse 2 0 . In minierul proxim vom continua.

Ni ţu .

L u c r ă r i c u firesul.

(l 'rmare)

După-ce am decopiat ' ) , sau am lipit modelul pre lemn, facem câte o gaură in fiecare parte câ rca are se fie tăiată afară aşa de e. în desemnul ce ni-1 prcsinlă lig 4 . vom face găuri acolo unde se află punctele şi după. tăierea părţilor mar­

ca te prin lenia careu încunjurâ singuratecele puncte vom ob­ţinea o ramă după cum ne presinfă desemnul alăturat. Dacă folosim sfleder rapid (drill-bohrer), atunci punem sflederul pre punct, prindem mănunchiul cu mâna stângă, cu cea dreaptă prindem ţapftn butonul care se află în mijloc şi-1 tragem în sus şi în jos , sau îl învârtim, după cum e construcţia sfiederului.

După aces ta începem a tăia. Punem în arcul firesului un fires-fir, dar aşa, că dinţii

(irului se fie îndreptaţi in jos , (adecă cu tăişul la vale) după a c e e a cu şirubul de jos '1 înţepenim bine. Băgăm apoi capă­tul l iber al firelui în gaura sdederită (inducerea o facem pre dosul lemnului) apoi tragem lemnul până lângă şirubul de jos

l ) Vcdî instrucţiunea dată de noi în nr. 5 - 0 . anul curent la pagina 02 despre copierea modelelor (desemnelor) cârca e a-sc observa şi urma Sntru tote şi aici.

DE ALE P O P O R U L U I — o —

B u j o raş . Palada pop. -

cciiii. de : Theodor .1. Bogdan înv. in Bistriţă.

Fòie din tulpină Sus pe ce;i colină Ce voinic suspina. Fòie nintă creata Cu lacremi pe fa ţă?

Da-un voinic din codri înalt, ca şi bradu Cu ochii ca iailu La faţă ca spuma La obragi ca ruja. P lângea fol plângea Mereu sé caia După mândra lui Flora câmpului Spuma laptelui Mândra satului. Ca mi l'o lasal Pentr 'on blăstămat Plâgea şi d i cea : ..Maina draga mea De-oi muri sein-Taci Intre doi copaci Un micul mormânt In negrul pàmet Pent ru-c 'am iuhit. 'N loc <le copârşâu la sumanul meu Şi ine 'n veli n el Ca pe-un străinei ; Nu-'inî fă copârşâu ( ia lemmi de brad E lemn blăstămat, Cât ce umedesce Indat' putreejesce; Iar' cel de stejar

E de pus pe j a r Că e nodoros Putredesce j o s . Maica, maica mea Maică draga mea Acuma me duc intregă lumea Mândră a-'mî alia.

Sotreă Sărăcită.

Me duc ţara 'ntreagâ S é 'mí cat mândra-mi di Că's c 'am supărat Ca ea m'o lasal. Că 's cam năcăgit, Că o-am iubit Ea ni'o părăsit!

Maică-sa-i grăia „Bujor , Bujoraş Copil déla Hlaş Nu te necăjii Că iar' a veni Iară te-a iubi, Nu te supera Ca iar ' s - a 'nturna Şi mi te-a plăcea.'•' Dar copil Bujor F i i imoşel fecior Nu o ascultat Fără s'o luat Şi lumea-o umblat Când cóli mai târdiu lar' s'o înturnal Tare supărat, Cu capii plecat, ('.uni ac a s ' venia Bolă mi '1 lovea La păment cădea Şi pe Ioc murea. Mamă-sa 'I j a l e a Drăguţa 'I plângea Er' pe cel locaş Cresc a(.li înnoraşi. Roşi i c a rujia Cum io fost fala.

Sotrea Sărăcilă. (Vci.lî ilustraţiuneaj

Eu suin Şot rea meşter mare Ce in iunie samă nare Fac la ciure mari şi mici Pentru gazde şi calici.

Peru mari de vanul Unde's fete de mărit. Pămătuşe de spoit, Babelor ce-o-înbătrînit .

Eu qu meşteşugul meu Pol trăi Iar nici un greu : Numai de-ar mai li prin sat Şi găine de furat.

Cronica. Un om norocos. Conducătorul cancelariei notariului public

din Rodez în Decembre a câştigat la loterie cu un los 1 0 0 . 0 0 0 de coróne, în Ianuarie 4 0 0 . 0 0 0 în Februarie 5 0 0 . 0 0 0 şi tot în Februar ie a câştigai şi procesul de despărţire cont ra soţiei sa le .

Bani falsi. Ministrul do interne a avisat municipiile, ca din Sabar ia (Szembatbely) s'au pus în circiilaţiune floienî falsi de argint. Falsificarea se pole constata prin a c e e a că litera ,,s" din cuvmtul uttitis este întorsă.

Fidanzare. DL Dr. Orlai ••hm Vum a tidanţat cu d-şora Zoe Damimi fiica d-lui Siitiiou Daiuian advocat în Braşov.

Cununie. IH. Inliii Bora teolog abs. s'a eăsetorif cu d-şora Lucreţia, Pop Hoeial în Grădişte.

C a r i t a t e a . La administraţiiinea. averilor biser icesc! din Şoi -niuş au mai incurs pentru fondul „Caritatea,, următorele sume :

D-l Constantin Rus preot gr. eath. în Posmuş, Coróne .1.0.---D-l Teodor Bogdan înveţătoriu în Bistr i ţa . ., 1.20

Suma 1 1 . 2 0

Aducând mulţămilă celor ce a contribuit cu obolul lor rugăm pre toţi cei ce se interesezi! şi Io / a c e la inimă sortea poporului nostru, se binevoiasca a contribui cât de cu puţin pentru ares t scop salutar. Din sumele înc inse la fondul „CariLalea" în (ie care an în Dumineca înainte de postul Sântei-măriî se vor distribui :

n) 50° / I I fondului de ajutorare. li) 20°/O ajutoriu bisericilor mai serace . c) 20°/o „ scotelor maî serace . d) 2"/o ., bisericei din ^oiniuş. c) 2 " o ., şcolei din ^oimuş. f) Vin fondului caselor paroohiale din Şoiinnş. !)) 5°/n spese şi remimeraţiuni de Administraţie.

V a s i l e B a c i u , curator prim bisericesc.

Şaradă, (u ic i tură de : Ali:.nii)'lni 'flaţarui.

Şe/de litere se căutăm Şi frumos se le aşedăni, da s'affăm un literat Un poet adercrat.

Mal o literă, dacă, lăsăm Uşor o-se vedem Nesee (racle Inmisiăre Ce rres-r şi prin duinbrări/ire.

Dt'rue Utere dacă, lăsăm Un rin legendar aflăm De care legenda ne spune D'a lui. tradiţional nume.

Er iicum ea se sfârşim lJn se nu nuci cetim Şi-om redea că am aflat Ue 'n rcshdie e intrehuiuţat.

Deslegâri de gâciturî. Deslei/urea Anoi/nimidui din iir. •/>'.

Aleye, lege, Pa deslegat bine domnele şi d-şorele: Angelina Ţinţariu, Panc iova ; Georgeta Sandru, Arad ; Pan lin a Preeup, B i k a z ; precum şi domnii : Leon Cebowsehi, Gura Sadovei (l'.uco-viua) ; I. Dania, l î -St-Mielăuş; Alosandru Ţinţariu, Panc iova ; Pavel C. Lazar, l i . Brad.

Desleijarea Aerosticoiiului din tiv. •> de: ..Oeorge Coşlrue."

ffard, M e c i , Om, /i'ug, (/ara, JVsil, Cui, Opun, AŞ'ede, V/ade, Tine.

L 'a deslegat bine domnele şi d-şoi-ele: Angelina Ţinţariu, Panc iova ; Georgeta Sandru, Arad; Victoria Muntean. Iustina Muntean, V e r m e ş ; Anuţa Marineaş, Bogdana ; Măriţi P. Papiu, în Szâsz-Nyires ; Livia Ganea, Szemlak ; Olivia Todor, l'arâ.ez; precum şi domnii : Leon Cehowscbi, (Jura Sadovei (Bucovina) ; loau Bârna , H-St-Mielăuş; Ga vrii ISărănaiu,- Valea-sacă (Buco­

vina) ; Alesaudru Ţinţariu, Panciova,; Pavel C. Petru Turcii , Budincz ; George Amlron, Ungra.

«izar, H.-Brad.

Deslegarea gâeiturei numerica din numeral 4 8 5 7 2 = lancu 3 2 5 7 8 = munca

4 5 = in 1438 = Dima

7 8 3 4 5 . = Cămin 8 7 = Ac

18748 = Dacia 1—8 = Duminecă.

bine domnele şi domnişorele : Măriţi P. Papiu, Szâsz-Nyires ; Olivia Todor Parácz : Victoria

A deslegafo şi Regina Banciu Muntean, Iustina Muntean, Vermes ; Paiil'ma Preeup, Bikaz; Anghe-lina Ţinţariu, P a n c i o v a ; Georgeta Sandru, Arad ; Adolfma'Borza, Alba-Iul ia; Anuţa Marineaş, Bogdana ; Rosalia N. Pop, C lu j ; Cornelia Luca, Nagy-Konilos ; Cornelia Cava, Uj-Moldovă ; 'Klena N. V. l'op, şi Cornelia I). Pop, Otolian; precum şi domnii : Alesandru Borza, Alba-Iulia; I. Bârna, B-Sl -Mic lăuş ; N. V. Pop, Otol ian; N. Brânzeu, Orăş t ie ; Leon Celiovvsclu, Gura, Sadovei (Bucovina) ; Gavril Barănaiu, Valea-sacă (Bucovina) ; Alesandru Ţinţariu, Panciova; Pavel C. Bazar, 11.-Brad: Petru Turcii, Budincz; Nicolae Câlugâreseii, l a ş i : Şlel'an Georgescu, l a ş i ; George Andron,, Ungra.

Ilusîniţiuiiilp nostre. Papa si ml alici) euglesi. I,)iuarele aduc ştirea că Papa

Leo XII I . a sancţionat un vot al catolicilor englesi, cari doreau se vadă ridieându-se la. Vatican un monument în amintirea lui Nicolae Brakespea.ro, care a fost Papă sub numele de Adrian II, de la. 1154 până la 115'.). Adrian a fost sângiirul Kngies care a ocupat tronul sfântului Petru.

Astfel de sancţionări precum şi audinţele la s-ful părinte sunt legate de unele ceremonii după cum se pote vedea şi din. ilustraţiunea ce decoreză pag. 33 din numeral pres .n t al Revistei ilustrate.

Seliştea. Nu multe comune românesc! putem numera cart"sil" se fi ridicat, la o stare materiala, atât do infloriloi'o ca. şi măr­ginaşa, comună Seliş tea din ţinutul Sibiului, aeăre-a locuitori prin hărnicia şi isteţimea lor au ştiut nu numai de a aduna fnunose averi, - - ci ţinend cont de progresul ce-J face lumea civilisatâ au înfrumseţat şi inodeniisat comuna, lor dândui un aspect ce are mai mult o înfăţişare de oraş de cât de comună, după cum se pote vedea şi din ilustraţiunea nosfră de pe pag. 3 5 .

Fer ice de poporul, unit în cugete şi simţiri pentru sevîrşirea faptelor ce ţintesc h înaintarea nemului lor.

Mica publicitate. O r u g a r e .

(Iure di ti tre stimai). Celilóre sau cetitori ai „Revistei Ilustrate" ar avea. bunăvoinţă de a schimba cu mine corespodinţe ilustrate pre lângă mare niid(ămilă o se le înapoe/, şi eu, adresa mea Paulina Preeup în Gvó-Békes fCsik in.;

-X- -X-POSTA

REDACTIUNEI.

posi

vedi

Pole

B - l u i G a v r i l B o d n a r i u i n B o c h i a . Cer! numeral 10 din anul spre u-ti putea, compacta colectiunea Rev. llustr. Noi cu plăcere (i-a.ni împlini dorinţa dar nu mai avem de loc numere

Irecut. afară de 2 colectăm! complete co neam reservat pentru noi. Alt fel (i-ain trimis respuns şi prin poştă. St. D. A n a G e r m a n , S o m b a t e l e c . Ye-am trimis din nou numeri!

ima(î. D - lu i A l e s Ţ i n ţ a r i u în P a n c i o v a . Ce-a ce a-ţî cerut, cu carta

ala din 18 i'ebr. a,, e. vi-sa trimis. St. D - s o r e P a u l i n a P r e e u p în G y 6 - B e k e s . Am publicat precum

li, şi nu pretindem nici o tacsă pentru astfel de mici publicări. L a m a i m u l ţ i tablou, ile : Melrop. Şulut, Georgiu llariţiii şi castelul

j vi-sa espedat.' Preţul l'am primit ve mulţăniim. St. D. A l e x . F a u r A b r u d . Ye-am espedat şi minierul reclamat. D-lui N i c o l a u A r o n B r a ş o v . Acelaş respuns.