Numèrul 22. Bistriţa. 15 Novembre v. 1901. Anul...

8
Numèrul 22. Bistriţa. 15 Novembre v. 1901. Anul IV. FOIA ENCICLOPEDICĂ LITERARĂ, : , : APARE IX PIEGARE LINA DE DOUK-ORl ^¿1.1 iti iii._M.ai. tM.i^iii. in M M M ai M. M .'.Ti •',)•• i». i>i_ i,>,...Mè_ :>•• a: :»! :<: a: :n •:<: ;»-: :n UI :<: .w. -)i :t; :>: :<: :>: :>:,:>: :<•• Ul Preţul abonamentului: PROPRIETAR Şl EDITOR : TOI ce PRIRESCE f'óiit sunt <t SE trimite TU PENTRU AUSLRO-L'NQURIA ti cortine GEORGILf M. UNGUREAN : Redacţia şi Administraţia ..Rev. Ilustrată" PENTRU ROMÂNIA ŞI STRĂINĂTATE . . 8 franci REDACTOR HI SI'OXSARII. : Redacţia şi Administraţia ..Rev. Ilustrată" Inserate 1 cm. • o data 2 fii. de doue-ori :> iii S. P. S I IVI O N U. Distrila, strada Lemnelor 44. •Jf ut ut -ut ut tuf W" W w W tff" W ' w~W WW nf~«/r iw KT" W~W"T»' Ut !' W ut vn w w: -i: !«• ut ut ut w •>: u> u: ut u: ut ut ut ut u; rut Creştinism si Românism. Din Istoria oiyilisaţiuni] poporului român, i Urmaco.l Mi} fi mii de uni. de-ar trece De suspin şi, de nevoi. A'Vir potea ca se înncee Suvenirile din noi!" La anul Domnului 1700, Creştinismul Romanilor se in- parte in ddiie părţi şi de aci in colo este şi stă in confesiune religiosă nu cu O biserică, ci eu doua: Cu a APUSULUI şi cu a PESĂRITIIHII sau cu biserica orientală numită şi GRECESCĂ. Dacă acestea şire, de mai sus, le va ceti un om străin de istoria şi psichologia româna, a uimi popor, cum e poporul românesc: Acel străin, va cugeta şi încă in mod logic şi epo- secuent, cum-că deşi pote naţiunea a remas una şi aceeaşi la acest popor, devis religionalminte şi confesionalminte !a a. 1700. totuşi in viola sa s'a făcui o mare sguduire, totuşi convicţiunile şi ideile sale religiose, din premia cu obiceiurile, moravurile şi datinile sale de până alunei, - - s'au schimbai radical, sau demolat şi au trecut in o suvenire puţin durabilă? ('.aci aducându-ne aminte la acest loc, de culturile bise- ricolor dismembrate ILNLA BISERICA MUTRE, do yieţa religiosă şi rituală a celor popore vedem cum dil'eresc in cult şi praetica în rit şi ceremonii, in moribus ct juribus faţă de biserica, de cătră carea s'au tăiat şi s'au disinembrat ! EşI mini. Românii, cari s'au tăiat şi disinembrat de bise- rica resări.ului, încă s'ar cugeta, că au împărtăşit sortea con- fesiunilor de mai sus de calrâ unul. care nu este in clar cu noi şi cu vicia noslră bierieescâ. De unde. nu e mirare, ca străinii şi conpatriolil poporu- lui nostru, din causa acesta, aruncau poporului român ce se unisă cu apusul, câte şi mai câte epitete di;: UNIT CU LATINII, papisl-ş, care şi-a lăsat legea, care 'şi va perde prescurile, 'şi va lasa posturile, 'şi va părăsi cântările, — er poporul unit în pueritalea sa rusticii le crede pre Pite acestea şi din asia causă se intimplu. ca mulţi rapsciau in contra l'nirei şi se lăcea corlă şi ne înţelegere între popor: er clerul trebuia se sufere, dela preotul rural şi pân i la Episcop, cum s'a intunplat d. es. in i.lilele fericitului nostru Archereu Petru PUNT Âron?! Şi cine. va li se ne deinustre contrariul? Străinii aşa credeau, aşa cugetau şi aşa vorbeau despre Românii ce părăsiră biserica grecesca. şi inca nu far.i scop din partea ba-. Dar pre noi I) (leu, ni-a ferii!... Ni-a ferii de ură incurabila religiosă, şi, vecinicâ durabilă, isvorilâ şi escală din uni. şi 'LIN MUTIC- religioşi IfnperiosS, cari imperios şi in mod necesar ar li dat insa la ura ne inlaturabilă confesionala, la discordii grele pre contul credinţi!, şi la Înstră- inarea Românului, de calrâ Român. Dacă. a l'osl ceva ură şi dacă este şi astădî, a fost numai numai ca ad.enita. de la cei. ce ne spâriau. - din nescnnţă sau din publica. Căci masa rustică a poporului noslru se FIM SCURŢI LA riirbn. numai sporadic, negativ şi Ibric relativ, a făcut ceva capital de ura. din aceea că comuna A. este uuitâ, şi comuna II. este nemula ? (iele 4 panele dc căpetenia dogmatice, cari le-au primit Românii, c e . o uniră, nu au l'osl nici odată obiect de dispută religiosă şi de ura naţională, intre poporâliunea rustica unită şi ue unita. Şi chiar şi astadi nu seie poporul rustic, care este ilifcrinta dogmatică între un Român unit şi ne unit. Poporul credincios vede şi spereza in ambele biserici, aceeaşi jertfă, aude aceleaşi cântări, vedea aceleaşi haine sfinte pre preot, aceleaşi cărll. aceleaşi ceremonii şi aceleaşi iconc. - el ascultă aceeaşi cazane pre unde e in us se mai cetescâ şi apoi, spu- neţi — ce mai pole el se discute, când însuşi S-TAL ŞI FERICITUL

Transcript of Numèrul 22. Bistriţa. 15 Novembre v. 1901. Anul...

N u m è r u l 22. Bistriţa. 15 Novembre v. 1901. Anul IV.

FOIA ENCICLOPEDICĂ LITERARĂ, : , : APARE I X PIEGARE L I N A DE DOUK-ORl

^¿1 .1 iti iii._M.ai. tM.i^iii. in M M M ai M. M . ' .Ti •',)•• i». i>i_ i,>,...Mè_ :>•• a: :»! :<: a: :n •:<: ;»-: :n UI :<: .w. -)i :t; :>: :<: :>: :>:,:>: :<•• Ul

P r e ţ u l a b o n a m e n t u l u i : PROPRIETAR Şl EDITOR : TOI ce PRIRESCE f'óiit sunt <t SE trimite TU PENTRU AUSLRO-L'NQURIA ti cortine G E O R G I L f M. U N G U R E A N :

Redacţia şi Administraţia ..Rev. Ilustrată" PENTRU ROMÂNIA ŞI STRĂINĂTATE . . 8 franci • REDACTOR HI SI'OXSARII. :

Redacţia şi Administraţia ..Rev. Ilustrată"

I n s e r a t e 1 cm. • o data 2 fii. de doue-ori :> iii S. P . S I IVI O N U. D i s t r i l a , s t r a d a Lemnelor 44.

•Jf ut ut -ut ut tuf W" W w W tff" W ' w~W W W nf~«/r iw KT" W~W"T»' Ut !' W ut vn w w: -i: !«• ut ut ut w •>: u> u: ut u: ut ut ut ut u; rut

Creştinism si Românism. Din Istoria oiyilisaţiuni] poporului român,

i Urmaco.l

— Mi} fi mii de uni. de-ar trece De suspin şi, de nevoi. A'Vir potea ca se înncee Suvenirile din noi!"

La anul Domnului 1700, Creştinismul Romanilor se in-parte in ddiie părţi şi de aci in colo este şi stă in confesiune religiosă nu cu O biserică, ci eu doua: Cu a APUSULUI şi cu a PESĂRITIIHII sau cu biserica orientală numită şi GRECESCĂ.

Dacă aces tea şire, de mai sus, le va ceti un om străin de istoria şi psichologia româna, a uimi popor, cum e poporul r o m â n e s c : Acel străin, va cugeta şi încă in mod logic şi epo-secuent, cum-că deşi pote naţiunea a remas una şi aceeaşi la aces t popor, devis religionalminte şi confesionalminte !a a. 1700. totuşi in viola sa s'a făcui o mare sguduire, totuşi convicţiunile şi ideile sale religiose, din premia cu obiceiurile, moravurile şi datinile sale de până alunei, - - s'au schimbai radical, sau demolat şi au trecut in o suvenire puţin durabi lă?

('.aci aducându-ne aminte la aces t loc, de culturile bise-ricolor dismembrate ILNLA BISERICA MUTRE, do yieţa religiosă şi rituală a celor popore vedem cum dil'eresc in cult şi praetica în rit şi ceremonii, in moribus ct juribus faţă de biserica, de cătră carea s'au tăiat şi s'au disinembrat !

EşI mini. Românii , cari s'au tăiat şi disinembrat de bise­rica resări.ului, încă s'ar cugeta, c ă au împărtăşit sortea con­fesiunilor de mai sus de ca l râ unul. care nu este in clar cu noi şi cu vicia noslră b i e r i e e s c â .

De unde. nu e mirare, ca străinii şi conpatriolil poporu­lui nostru, din causa acesta, aruncau poporului român ce se unisă cu apusul, câte şi mai câte epitete di;: UNIT CU LATINII, papisl-ş, care şi-a lăsat legea, care 'şi va perde prescurile, 'şi va lasa posturile, 'şi va părăsi cântările, — er poporul unit în

pueritalea sa rusticii le crede pre Pite acestea şi din asia causă se intimplu. ca mulţi rapsciau in contra l 'nirei şi se l ăcea cor lă şi ne înţelegere între popor: er clerul trebuia se sufere, dela preotul rural şi pân i la Episcop, cum s'a intunplat d. e s . in i.lilele fericitului nostru Archereu Petru PUNT Âron?!

Şi cine. va li se ne deinustre contrariul? Străinii aşa credeau, aşa cugetau şi aşa vorbeau despre

Românii ce părăsiră biserica grecesca . şi inca nu far.i s c o p din partea ba-. Dar pre noi I) (leu, ni-a f e r i i ! . . .

Ni-a ferii de ură incurabila religiosă, şi, vecinicâ durabilă, isvorilâ şi escală din uni. şi 'LIN MUTIC- religioşi IfnperiosS, car i imperios şi in mod necesar ar li dat insa la ura ne inlaturabilă confesionala, la discordii grele pre contul credinţi!, şi la Înstră­inarea Românului, de cal râ Român.

Dacă. a l'osl ceva ură şi dacă este şi astădî, a fost numai numai ca ad .eni ta . de la cei . ce ne spâriau. - din nescnnţă

sau din publica. Căci masa rustică a poporului noslru se FIM SCURŢI LA

riirbn. numai sporadic, negativ şi Ibric relativ, a făcut ceva capital de ura. din aceea că comuna A. este uuitâ, şi comuna II. este nemula ?

(iele 4 panele dc căpetenia dogmatice, cari le-au primit Românii, c e . o uniră, nu au l'osl nici odată obiect de dispută religiosă şi de ura naţională, intre poporâliunea rustica unită şi ue unita. Şi chiar şi astadi nu seie poporul rustic, care este ilifcrinta dogmatică între un Român unit şi ne unit. Poporul credincios vede şi spereza in ambele biserici , aceeaşi jer tfă , aude aceleaşi cântări , vedea aceleaşi haine sfinte pre preot, aceleaşi căr l l . aceleaşi ceremonii şi aceleaşi iconc. - el ascultă aceeaş i c a z a n e pre unde e in us se mai ce tescâ şi apoi, spu­neţi — ce mai pole el se discute, când însuşi S-TAL ŞI FERICITUL

Augustin a - dis că : ..lconele si ceremoniile sunt cârfUe şi dogmele, rusticului:...

Aşa a fost şi aşa este : Cu unirea poporului nostru, nu sa schimbat nimic tată de vie ta sa poporală religiosă, — a remas ritul şi ceremonii le , i-au renias seTbătorile şi posturile, n 'au remas datinile şi obiceiurile creşt ino-romane — antice şi c las ice , ne alterate.

Şi a fost bine aşa şi este bine din punct de vedere na­ţională şi în acest punct ni se pare puţin politic eruditul „N. Nillcs," că a privit în Archieiei l gr.-cal. ce trăiau prin .soclul XVII I , nes ce omeni, ce nu aveau seiinlâ pentru o altă, practică şi admmislraţiune b i se r i céscâ?

Dar, din confia, am avut pre aluncî un cler şi un epis­copat destul de diplomat., întrepid, ager şi cunoscător de natureliil national al unui popor, pre care 1 păstoreau. L a noi nu s'a înlimplal, deşi Românii s'au disparichiaf rcdigionalniinte nici iestele de 3 0 anî, nici Noptea 84 Bartolomeiu, nicï nu s'au audit dispute dogmatice din est punct de vedere cum se vedeau p. os. în evul mediu disputându-se în piaţă şi în public până şi preoupelele - cofăriţele —- despre lucruri dogmatice.

Adminislraţiunea b iser icéscâ fată de poporul nostru încă a remas tot mai a c e e a ; 6r biserica nostru gr.-cat. a sfat pre basă aii tonomicâ deşi se ivesc caşuri ici şi colea, când se tact! câte 0 abatere de la Dreptul practic şi posiliv al hisericei, cum a fost o. es. caşul cu Vicariul Ţapu de la Haţeg, caris a recurs şi apelat contra episcopului seu Ioane Hol) la Primatele din Strigoniu, cum a fost d. es. Inciisa teologilor din Blaşiu la a.. 1843 adresată Inipëraluhii Ferdinand, care apoi a strepus'o Primatului din Strigoniu - care Incusâ era contra Rectorului Seininarial ^i a Epuliii Leinényi.

Cum a fost, mai departe, o pubiicătiune înterpelătore în „Gazetă" Ni- 2 4 şi 2 4 . 1 8 5 8 . scrisă de protopopul din Cluşin I. F. Xegruţiu „In, causa Sinôdelor" şi faţă cu Dreptul canonic al hisericei calolice-orientale la adresa Metropolitulai Şuluţiu şi a Kpiscopilor gr.-cat. adunaţi la conlerintele Episcopilor latini in Viena. Şi pentru care publicare acel protopop a fost pro­vocat de Escclsu Ntmiciat.ură apostolică din Viena, Nr. 8 3 2 ; 1804 , 13 Decembre , a - ş l f a o e mărturisirea de credinţă, cea ce cu ..ridate" şi „ondre" a şi lacul. -

Cea. ce a format ură între un popor de aceeaş i limbă şi sânge a, fost mult. mai ca Iote numirea de „Uniat", Uniaţi şi unit. Aces ta nomenclatură a servit şi servesce de arma nu numai altor conpatrioţî, ci mai mult c :nnaţ ional i lor noşirii Români in mare parte din România , fanatisa.fi de Fanarioţii greci, cari au vomat foc şi lavă, din gura. lor vulcanicii ; şi cari descriau pe Românii uniţi mai cu mari povesti şi minciuni, de cum descriau păgânii pre Creştinii cei dintâiu, din cei dinlâiu scolii ai creşti­nismului.

Forte sinistre păreri, aveau Românii din România despre l-niatiî din Transilvania, şi aces tea intrusă. în capul lor, de câtrâ Fanarioţi - • care ură. şi păreri în (Joia de arjT mai osislâ

nu numai la poporul de rend, (ii chiar cu mai mult şovi­nism la clerul înalt de mir şi regular.

Ne aducem aminte, de debarcări le I. P. S. Molropolit al Moldovei losif, făcute Ia adresa U-nial.Hor in şedinţele Stului Sinod, acum vro-o (Jeee a n i ; şi cum l'a luat la. refec pre erudi­tul y.imeon Popescul, dacă ne aducem bine aminte pentru opul seu di; s'-iinţâ : ,,1'nerma" pre cum şi pentru nesce opuri de cathecl iesâ, tacsândii-l de heresiâ.

Nici chiar înveţalul Episcop ..MeUiiiscdek" nu era. eman­cipai de aces tea pârei ei faţă. cu noi greco-catolicii ?

La acest loc, va fi bine se intercalam, coca ce ne isto-r isesec, în veci pomenitul de noi G. .Rariţiu in istoria sa. monu­m e n t a l ă : Părţi alese la pag. t>17: „Pre la 1825 Oprea Circa din Cernai , fu cel dintâiu, care avuse curagiul, ca. se-şî aducă pre doi fii ai soi George şi Oprea la şcdleie uniţilor din Blaşiu, după cari a urmai şi Jean Bran (lela. Zernesci . Din 1 8 3 3 , 4 veniră mai dintrodntă de la Braşov trei studenţi lomâni , 1). Peru, loan Jipa. Rad Tempeau fiul vieoprotopopului şi doi G r e c i : Naslim şi Panajof, Dianli, unicul fiu al curaloielui de la bise­r ica g recescă : P i c dina de Rusali i , veni ace l curator Djanli şi un consângean al sëu Hagi Gidru se-şî vadă fiul şi se afle mai de apropo că, ce lege vor fi arêud acei Uniaţi?... Care fu mirarea lor, când după espresiunea lui Djanli, a fiară ca. S-ta

liturgiă se servesce în tocmai (la Blaşiu) ca la Patriarchia dm Constantinopole ? De la a cei anî, t inerimea română din B r a ­şov şi din districtul seu, nu a lipsit de la sculele din Blaşiu. De odată cu subţierea prejudeţelor familiele fruntaşe de comer­cianţi începură a, invita, clerici sau profesori, ca se prepare pre fii lor pentru vre-o clasă gimnasialâ.

- Apoi se scie, c ă Episcopul Lemenyi la ordinarea de preoţi rostia de câteva ori şi cuven lu l : Acsios est iu! (Vrednic este) —- Ma în timpurile de mai nainte, so cântau de unii preoţi pre la serbălorile înperătescî şi câte un irmos sau agios alăturea, cu remâneseilc, în 1. g r e c a : „Agios o Teos, aggios ischiros, ag­gios atanatos, e,lei<on imas — Dynamis — aggios! (so cân ta ca le un „Fp'i sg eheri) (De tine se bucură) câte, un „Pta jertwim" (Carii, pro oheriivim) Şi pre : Ton Despolin, cai Archierea imon,, Kirie /Hale, pala. eti Despota (Pre stăpânul şi Archiereul nostru ele . . . )

Aces tea ca retniniscinte din epocha grecismului, bună oră c a : „Chir clcison!" al hisericei latine ş i : Câţi în Christos vaţx botezat ele. a latinilor din Sâmbă ta c e a mare, ca agiosurl din timpul unirii celor doue biserici mari, care unire puţin a du ia t ! V . . .

De pre timpul Domnilor .Kliă, şi Rad Peone ţerile române erau pline de Fanarioţi , Episcop!, călugăr!, dascăli şi instructor! grecesc!. In acestea ijile nimic nu era bun, ce era românesc, ci era bun, ce ora grecesc!.. .

Cu priviri.1 la cultul divin nu mai era in us nici chiar metodul TriliuiMslie --- iTriglolie) destul de bizar, după cum (Jice J . Lucini is : , N W / H C enim in tribun tantuiii; sed, omnibus Itngnis, Dominam lăudare, auloiitate sacra, menemur etc." prin care ad. D-deu nu so pole adora, decât, în limba, greca, slavă şi latină, el faţa de poporul român, era numai cel monolimbi-dic (monoglotie) că ad : numai in I. grecă, se primesc rugăciunile.

Las, că şi in Ardeal şi Ungaria, pre acel timp până fire la. 1848 , limba maternă nu avea nici o gravitate şi nici o con­siderare sânţii. Când începea a eşi vre-o carte în limba română

încă de pre timpul episcopului Rob, se mirau toţi când o vedeau cu litere romane• (latine). C u n r s e mirau toţi când,4*ro-;,. fesorele Simeon Ilăruuliu a început a propune ..Drejitul natural" iu limba română prefirosoe sub responsabili tatea Fpiscopul.ii se pro­punea şi studiul istoriei, ce era ..ocul/us mundi" pre atunci ele. etc.

Cum se mirau boierii in România când Georg'e Lazar potea se propună Aritmetica în limba, română! Cum se mirau şi Ungurii, când se Iradueeii legile din I. la t in i în I. mag ia ră ! . . .

Dar nu numai la.l.â de limbă aveau odiu călugării răsări­tului, ci aveau odiu nune şi falii de lilerile romano (latine), Fse inp le : Toc'isl dis \1oldo\a . şi călugărul Cosrna.

!Yemilâ.iidi!"ţo acestea , ml,eiegem, ce bună armă au fost. carii le bisericesc!, ma şi profane, de şeola, cari încă de pre timpul Kpiseopului Rob, începeau a se tipări cu litere romane,,

in mâi a orientalilor şi adecă in mana calupurilor greci, ca se nobiinesca Iota lumea, ca prin aeosla, ce eretici sunt UiţiţiV' Chiar Kpiscopul Şaguna, cu lot sp.irilul, ee-l avea pentru progres şi cultura, nu sini pa lisa cu carii le biser icesc! - - ti pa­ri le cu litere lali.no. Lilerile c in ic erau privite ca litere sânte şi de rugăciune, de acea pâna în (Jiua de ad! se numesc: . ..litere bisericesc').." Bisericii gro.-.o-cilolicn, a iest o biserică cu o poliiieă inaie. şi esperlâ cum este. nu a precipitai t ipărirea cu litere a cariilor bisericesc! şi din pu naţional şi şi din punct de vederi.', hin ; pricepui al Uiiirei. Au nu vedeţi, că sunt şi în dina. de aijî chiar, care nu sein se ce tescâ in bise­rică, de cât cu slove - c h i l e ?

In tocmai, paralel cu politica hisericei nostre de a, fi forte conservativă, în tipărirea modernă a cărţilor bisencescî cu litere romane, a fost de altă parle biserica catol ică, faţă de păstrarea intactă a ritului nostru biser icesc . S. Congregâţinne, în lilerile-adresate Metropoliliihn de Alba-lulia şi Făgăraş dto 2 8 Iun. 1 8 5 6 'şi esprimă dorinţa penlru conservarea în l a d ă în Iotă juri tatea. a ritului nostru oriental. L. B . Baj tay , ep. rom. cat . edă un circular, in (.-are opresce pre catolicii Unguri, de a face silă, greco-calol ici lor se frecă la ritul la t in : _ATe ad ritum lalinum. graeco-catliolicos eogant, negre suadeant," losel'us, Antonius, L. Bard Baj tay Dei gratia Kppus Transi lvaniao etc. Pre cum şi la. Nilles; „Simctorum Patriun, sensuni e s s e : „Gracae Fcclesiae ritus, Jegitimos el, equae sanctos esse, qucem sivt, eeclesiac rilus

nee hos ab Ulis, quam accidentalii er diffère.'^ Asemenea esl inézâ citul orienlal .şi. H. Normann* in recensiunea, ce o l'ace in poemul „Onăgin* uliii Pasken, când a s c r i s : „Das religiöse Bussland, ist das Land, der Seelen, 'and durch reuen hat, „ dise, eine düsteren Unheimlischer chai acter au sich. --- die Mystik des grieschischen glauben s (rilus) ist fiir eine Bezauherung des Inneren noch tveit wirksamer, als a le Wunder der römischen Kalholicismus." — Şi cu tote aces tea , părerile l'ratjlor de preste numit erau prejudioiôso si de tot false, aşa cât ei nicT sciau de Români in acestea teri -•- ci numai de Uniat), un fol de renegaţi, lieretici şi inel do cum un tel de ôinenï, români curai,! cu trupul şi cu sulletiil V

„Pan la Domnii trimişi din Fanar pre tronurile Prin­cipalelor române sau până că Ini a, L7,lt) -- scrie istoricul nostru G. Bariţiu. •— diferii)la. in modul cugetări! la Românii dincoce şi dincolo de numii, nici pe departe nu fusese aşa bătătore la oebî . pre cum a ajuns a fi aceea , succesive de atunci incoce. Cu cât elementul grecesc se înmulţea mai tare, anume in Muntenia, cu atât, Români! de dincoce, erau mai reu veduţl acolo ."

Şi mai în jos : ,. P*' c eva sei inia de carte 'şî r o m â n e s c ! . . . După ce sau în inulţit călugării verii U din teri le turcesc! Români! din Ardeal, numai renegându-ş! patria natală, —- vrea se ijieă naţiunea mai erau suferit! tolerat! şi în mănăstiri , iu öreeare piisâţiiuie mai respectabilă ! (pag. 5 6 3 )

La pag. 5 6 7 : „Din Main 1848 înnainte, relăţumilo dintre Români! din Muntenia, devenirii mult mai ne plăcute, şi mai

ina căfrâ 1800. Romàni! ardeleni, cu mai potéii alla adăpost in mănăstirile

pe urma, chiar hosli le . Rână iu 1818 se suiiţeu iritai! asupia Ardelenilor, sau cum le die în Muntenia, „Ungureni", mai mult, numai elicili! de ai Rusiei şi unii Români , cari polen m fie prea bun! patrioti, dară în r Halit atea naţiunii romane, ca individualitate politica nu aveau credinţa nici cât tm g r a n i l e de muslarui ; de aceea , ei se năcăgeau pro Ungmeni , că ce tot mai cântă alata despre „Naliă." ..A'aţivue," „NoţionolHale" română etc. e le . V ! . . . La aceia patrioti Io lipsia şi agerimea, de spirit, ca se po ta destinge şi separa conceptul religiunil, de conceptul naţionalităţii... de unde urma, că în capelele lor, român., grec, muscal, bulgar, sirb, erau tot o naţiune (fiind de o Confesiune religiósa) pre cum facon tot o naţiune, italianul, frâncesul. spaniolul, •portnifalul, beli/ion ni, irlandvl, şi germanul, in cât acestea ginţi suni totodată catolice!?

La pag. 5 6 8 : In primăvara a. 1 8 4 8 , cei dinlâiu îefuglaţî la Braşov --— au fost tineri, feciori de Boieriu de la Moldova 3

cali scăpaseră dola băfâile dela casa rmâ şi au ajuns prin munţi in aces ta (ară : care a fost inse mirarea lor. când sosi la

o connina curat romanésca, şi aiu.'oau, — la

Poiana sărată deterâ presto abia 'şl e i eduse audiilui lor, când înfmpinai tot momentul limba română.

In urină eselainâ marele păcal, cri după o înstrăinare mânii popor de aceeaşi limbă citii!?. .." - -

i s tor ic : „Ai polca- dice, fără more de preste una sută de unì, li'o-

, nu se mai cunosecn unii pre

(Ya, urinai

S. P. Simonu.

n t o m n a . Vai a trece, toniua rine,

Totă firea s'a schimbat Şi pe clei un pe câmpie

Vel de morte s'a lăsat.

Suflă vântul şi răresce Frunza codrului de fag, S'a dus barza, rândunica,

S'a dus cucul cel pribeag.

Lunca plânge părăsită, Sinul seu e fără flori: Ca fantasme se. ridică

Neguri, albe cuini nori.

Tot e trist... natura more . Eu de griji sum istovit, Numai singură speranţa,

Numai dânsa nă perit!.

Valentin.

Mormântul păstoriului. Şi-a întors privirea spre ceriul înstelat Şi stelele sclipiciose erau ochi! oi! - -

Niciodată nu-inl-va părea ren, că în dilele înăduşitore alo lunci lui liiliu trecut am petrecut câte-va (.Iile plăcute în maiestosul şi climatecul loc de cură în S tâna pe Vale încunjurat de români.

Cât de bine mi-a plăcut a trăi retras în pădurile de fagi şi bradl gigantici estinsă a munţilor Bihorului. Departe de omeni, departe de regiunile acoperite cu funingenea şi praful înaintării omenescl , cât de tare i-a plăcut mintii, inimei, plă­mânilor a respira, aerul liber şi destibat în negură aurie, a bea

din s tâncă, a vagabunda în l iniscea mută a şi niuschioşî, a spatia şopârlele, ce ehiorau striga împreună eu toiul resunător al văilor

culege şi a gusta smetira şi fragile căpriorii. Vai şi bine mam simţit a c o l o !

Cât am admirat, Domne în lucrurile fale sublimitatea ta.

apă, ce isvoresce bradilor bel râul printre stânci, a bubuitóre prin munti, a roşii părăsite de blânda

1 N. Mlles, Simbolae — de tramituad ritum i/rnecum. 3 H. N. Normann: Perlen der Weltliteratur p. 125.

M'am suit pe piscul munţilor şi uitându-me în adeneimeJe cod­rului secular, ochii mi-so cufundat în înt imăciunea luncei şi a. rupturei, mi-am întors privirea în sus şi în vânătul ceriiilani vădut şi mai vene t ; veni învolburat a sburlit părul capului meu îndrăsneţ, din lume depărtată m'au salutat petecele norilor săltători .

Am ajuns în a lv i i unei poene, m'am aşedat lângă un isvoraş, ce isbucnea dinfro s tâncă. Adâncii pe de plin în cugete gustam donurile naturei. In adever, niciodată nu-niî va părea, ren. c ă am ce rca t locurile acele . . .

„Stâna pe Vale" aijî e loc de c u r ă ! Acest Ioc de reCrea-ţiune are mai multe locuri de escursi ime. Mie mai tare îmi p lăcea a ce rce ta acolo aşa nunului „Mormetnul păstoriului."

Frumosă şi pătrundetore e istoria acestuia precum am

3 Tot pre timpul acela a emigrat din (ară, sau după terminul vechiu din Muntenia şi Moldova, a pribegit şi marele poet G. Sion — în Ardeal şi de acolo în Bucovina, de unde sa întors în Moldova,

Peripeţiile şi fatalităţile acelei emigrări sunt. descrise pre frumos în foia edată de densul : „Uer-ista Carpaţilor."

au']ito d când i e aci luat cu.piiia. ş 11101*1 n On t. —-

Romàici

un român bine desvoltal. sănătos şi bun. care tre-undo eu me odihneam iu sus amintitul loc, şi-a

i si-a făcut cruce, apoi luând o pcatrâ a puso pe

cam llegniatie a începui.

înainte de aces ta cu vro jumătate de veac, începe ro­mânul meu, în acest loc întunecos ai munţilor si pădurilor om arare-orl a străbătut.

Primăvara după lopirea Zăpadei, conturbă liniscea codrilor pusforiul adunând vilele, oile, c.tprele din jur. Ocupau câte un munte, din trunchiuri de lemne si făceau câte o colibă şi tră­iau aici, până, când iarna timpurie alunga de acolo şi om şi animal. - -

Kj-poHiţmuea AnumaMui Pirotehnie si Pulberierei din Ihtdexei (Romania).

Atunci eră numai urletul animalelor selbatice, da viaţă teritoriului eslins. înainte de aces ta cu 4 0 - - 5 0 de ani jurul Isvorului Minunilor îl ocupase cel mai erou păstoriu, Ionel ca re potea omori. Renumit a fost el după puterea lui, îndres-nelăi şi şi ca sângele rece. dar mai renumit era după frumosă: nevastă .

Numai după Pascî se în su rase ' cu cea mai frumosă păs­toriţă, o fe"'tiţă înaltă, suiegetă, cu ochit schinteitorî, eu, Ileana. •— In anul aces ta după Pasc î s 'a desprimăvărat mai iute, din munţi şi din poene mai de timpuriu s 'a topit şi scurs zăpada şi ghiaţa şi Ionel s'a pregătit mai îngrabă a merge la munte cu vitele sa le . — Pe femei şi fete nu era datină a le duce în munţi, ele remâneau cu copil acasă . Acesta sorte e ra se o ajungă şi pre iubitai I leana. —-

Inse când Ionel pregătit de drum —- voia se- 'şl ia reinas

bun delà plăcuta, l inera şi graţiosa-i soţie, densa astfel '1 igră-esce-

Ionele ! Nu de mult suni a ta, nu de mult gustez amorul teu, nu mă lăsa aici se me supăr, ca vëduva cu bărbat. — Uite, nu vom lăsa aici n i m i c ; dacă rémàn eu iară t i n e : voiu deveni rea, me tem, c i te voiu şi î n ş e l a . . . Du-mă cu t i n e . . . Nu vei avea lipsă nici de botoşer, 'ţi voi fi. eu hotoser ; când Iu vei odihni voiu păzi eu vi te le ; dacă vei flâmândi 'ţî voiu ferbe j i n t i ţ â ; dacă le vei obosi, voiu culege sub capuţî muşchi m i r o s i t o r . . . Du-me cu line dragă Ionel!

Şi dji picuri de lacrimi curseră pe laţâ-i. Sermanul Ionel care asemenea, cu greu ar fi suportat lipsa Ilenei fără preeuge-tare, şi dede invoi rea .— Aici sus apoi în jurul „Tsnorului Mi­nunilor" şi-au clădii coliba l o r . . . Au proveijuto cu comoditatea necesară, slrimgile din ea le-au umplut cu muschiu môle, şi o au în fru nise lato cu icônele aduse di; acasă . Tinera nevasta

i.li o iji orna coliba cu Hori roşii şi vineţii, şi strinsese in 'abundauţă pôme selbat ice şi înlr 'adever ducéu o viaţă fericiţii.

Ochiu şi gură, străină nu le-au conturbat fer ic i rea; trăiau unul pentru altul . . . piua prinşi de mână păzeau vitele ! şi-şî îneunjuraii micul lor regal, teritoriul, muntelui, sau şedend unul lângă altul Ionel cânta din lluerul seu cele mai lrumose hori fantastice, seu Ileana cânta cu voce curaţii doine de iubire faţă de Ionel, ori ii şoptea, vorbit dulc i : Nimic nu le lipsea din fericire.

(Mafii le-au venit un ospe. In apropierea isvorului vecin :i(.lî isvorul Dori 'şi ave i stârni Avram un alt păstor, care perduse un juncan . Pentru-ca se-l pută găsi, cerce ta întrebând pe eeialalţl păstori; din acest motiv a venit la Ionel îi11io sară plăcută de vară. Ionel îşi mânase deja vilele în ciileâlôre şi în coliba lor chiar se pregăteau de cină. Ionel desbrâcat se odihnea pe un pat de muschiu, i r Ileana punea sare în mâncarea aburi t o r e . . . Lustru focului îi roşia şi mai tare faţa-i roşă, cătr inţa albă e r a legată în ciucur (cocardă) ademenitor pe lângă şelei svel te. —

Avram întră ; de surprindere i-sau tăiat piciôrele, privirea, i-a renias aţintită asupra graţiosei Ilene, în ochi i-ii scl i in 'e ial ceva foc demonic — Numai târziu şi-a. venit în fire şi salută pc stăpân :

Sa ra bună Ionele !

„Deie Dumnedeu b ine !"

„Dine vë merge" !

— Mulţâinilă lui Dunmedeu !"

— „Ce nouëtale ne a d u c i ? " • Am perdaf un juncan , nu cuni-va l'iiţl vedut ? Şi

ochii soi ér au rătăcit, asuprii. Ilenei. Nici nu a, fost acum curios p j respuns, ci mai bine o-a agrăit pe Ileana : Dine ţi Ileana. Est! tare f rumosă , ! . . . Iţi priaseo, că trâ-escî in sëlbatieime . . . Nu in selbât icime, ci lângă Ione l ! '1 întrerupe pătrunrjotor feni ' ia . - Cât de bine vi vene . . . Dacă şi sbâreita. mea femee ar fi încă ; i ş a . . . Nu ţam vëdut juncanul Avrame! Strigă Ionel eu ochi schinteitorî N u ? Nu face nimic bacsamă a trecut la alt vecin ; Voiu ,:cirici de e l . . . I l eana! dice el întorcând vorbele : Nai potea veni la mine o d a t ă ? Forte mi sau sdrenţurat, vest­

mintele, suni necura ţ i i ; şi mie ini-ar plăcea a locui în c o l i b ă aşa curată, ca aces ta şi mie nii-ar plăcea a şedea pe aşa, paf, môle ca, a c e s t a . . . Avrame strigă Ionel sărind drept în piciôre, nevasta e a mea ! Er vila Bine ! cheă.

bine Ionele! D a c i nu ţi la mine !,

ioif, că . . . Nu-a

După aceea cu cuşma în cap : Nópfe bună !

S ' a dus.

, Ţi-am spuso ! . . . sfârşit ce voia se

o mişcare derzâ şi ameninţâtore îş aruncă

Sermanul Avram! Cu capul ameţit se scerse din coliba Iui Ionel şi s 'a căra t că t ră locuinţa sa de vară. Un bărbat, cu putere de vieţă, cu aspect selbat ic . In ochii lui ardea tin foc,

peptul séu gâfăia de ceva patimă. Botoşerul seu durmea acum lângă tăciunii focului ce se stângea.- şi când a intrat în colibă-i scârnavă, neîngrijită de femee Ta cuprins o neîndostulire ne spus de mare. Alergă afară, se aşedă pe o s tâncă şi privea înainte şi sta încremenit. încă nici nu a depărtat din cap imaginea internă a colibiei frumóse a lui Ionel, şi fâlfâia înainle-i Ileana, cu faţa ei mândră, cu şelele ei sulegete, cu cătrinţa-i frumosâ.

Şi-a întors priinrea spre ceriul înstelat şi stele se.lipic.6se erau ochii ei. • - A intrat cu căutătura sa în întunecimea cod­

rului şi lucirea lampyrului, asemenea erau ochii Ilenei. -— Pre-totindinea-i era înainte femeia, ce o veduse adi.

In fine se mângâie, nelinişti t , vidiunea dispăruse şi înainle-i apare soţia lui bătrinioră. -— Furios se repede în lăuntru, încetul cu încetul a aţiţat focul şi după ce mult sa înholbat la el în­mărmurit, în line sa aruncat pe ascernutul seu tapân. - -

Ultimul seu cuget fu ; :eesta: Ileana va fi a mea!

(Vn unnn.l

Autorul.

Sufletul şi Trupul. Sufletul şt Trupul falnic, după. morte, când .sau dus. Se-ş i de samă, de-alor lapte, Judelui celui de sus, Mai ântâiu. Trupul, se-ascultă şi se ia la P r o t o c o l : „D6mne-al kimei şi potinte. -— dice Trupul ce sta gol, „Domue-al lu mei, îndurate, nu mc pt»:,î fac-.: de vină. „Pentru multele pecate, căc i eu singur el suspină, „Nu am fost capace, singur, ca se fac nici un pecat, „ Ş i , Tu vedî, de când suni singur, Iară suflet, si-ngropal „Cat de pacmic şed in gropii şi nu fac nicî o mişcare „Şi nu-mî trebe beutură, baiu, mărire şi mâncare . „Totă culpa, vedî, o portă, drepfule Judecă tor , — „Numai Sufletul, iinfniniil, Sullctul inşolălor'.

Se lucilie Protocolul, şi-apoi Trupul H subsc r i e ; Sufletul păşesoe-n sală. şi începe cu màndrie: „Multe palimi, şi deliciurì. multe viluri fără rost. ..Nu-s a inele, numai Trupul, palimaş in care-am fost. , .Le-a tăcut şi Ie-a. dat drumul ca se-şî jóce a!or rol, „Kste drept, şt nu mi-e frica a. pleda la Protocol ! . . . „Ca (L: când suiti inse liber şi de corp in'ain despărţit, „Nu cunosc , nu sciti, ce este vilul negru şi mit ; . . . „Nu cunosc , şi nu suin robul patimilor infernali, „Şi nu pot. că nu-s in stare se fac fapte criminali ! ..Tòta culpa. vedî. o portă, al meu just Judecă tor ,

1 „Numai Trupul, blăsleinatul, numai Trupul poliitor.

Protocolul se încbie şi Juraţi i se r e t r a g . . . Preste-o óra ér s 'aduna Tribunalul în ş i reg: Judele , cărunt la 'barbă, din un l'oiu tot plin cu praf. Le citézà ai justiţii, j a ln ic , rigid p a r a g r a f ; . . . Şi-i c o n d a m n ă să. se certe, farà pace-n negra lutne, Sufletul şi Trupul tainic •-• amendoi ,. deşertaţi una.'1

S . P . S i m o n u .

Spunei ei o salutare. Pâserică lin îţi bate Aripile-n sborul teu Şi grăbesce mai departe Unde-mî este gândul meu,

Spunei, că o salutare Ii trimit din depărtare!

De salutul nu-l primesce Inderept nu-mi mai veni Căci în doi se prăpădescc Simţul meu de-a mai trăi,

Rentai, şi tu'n depărtare. Şi me lasă-n asceptare!

¡

Aman séu Jörn Purim. Trag.

Chorul.

Cu noi osie D-deu, e tc . e l e !

Prim-Cantorii!',

4 . Şi orî ce sfat veţi sfătui, risi])i-l-va Domnul !

('li oral.

--- Că cu noi este D-deu, e le . e l o !

Prim-Cant oral.

o. Şi cuventul orî care-le veţi grăi. Nu va remânea întru voi!

Chorul.

Că cu noi este D-deu, etc . e tc !

Prim-Cantor ut.

6. De frica vostră nu ne vom teme, Nice ne vom tulbura.

Chorul.

----- Că cu noi este D-deu, etc . s t c !

Prim-Cantorul.

7. Pre Domnul, D-deul nostru, Pre — Acela '1 vom sânii , Ş i de el va fi none frica !

Chorul.

— - Că cu noi este D-deu, e tc . e t c !

Prim-Cantorul.

8. Şi de voiu fi sperând spre Densul, Şi me voiu mântui prin densul.

Chorul.

— Că cu noi este Dumnedeu, înţelegeţi neamuri şi ve plecaţi , — Că cu noi este D-deu !

(Cortina cade)

SCENA III.

Mai mulţî servî: Bigta şi Se tar

Big ta.

Nu sciî că va se vină adt Aman, la P a l a t ?

Setar.

B a sciu, ----- Ahasver, crede, espres l 'a invitat.

Bigta.

A ţerei interese, pretind acesfr pote.

Setar.

Mult foloesce, Aman — pricepe se la tote.

edie în 5 acte, cu un prolog.

( U r m a r e )

Bigta.

Că, el e cel mai aprig, mai bun consiliariu, A ţerei mână dreptă, al Persiei cancelar iu ; - -l 'rivescel iacă, vine. acum e pre la Portă.

Setar.

Vedevom pre Mardoche şi aslădî cum se portă !

SCEXA iv.

Cei de sus. Aman. Mardoheu.

Aman.

Dai' ce-i, tot, nu sciî, cine-i, A m a n ? Om fără lege' Nu sciî că Aman este al doilea, după, l i e g e ? !

Mardoeheu.

Şi dac-aş sci , en spune-mi, că, ce folos aş t r a g e ?

Aman.

S e perl din a mea faţă !! - Şi tot, mai ai cu rage S e stai aci la. Portă, Evreule perduf ?

Mardochcu.

Vai, nu-nfrunta pre ace la , ce reu nu ţi-u făcut !

Aman.

De ce corpul teu leneşiu. spre mine nu s e - n c h i n ă ? De ce al teu cap singur lui Aman, nu se -nch ina?

Mardochcu.

Inchinâciiinea-i data numai lui Dumnedeu. Tu eşti om ca şi a l tu ; — nu pot se me 'nchin eu In faţa ta, pricepe ! - Şi se me faci, nu poţî, Se-ţ î facu, proscernerî ţie.

A iv an.

B a , da ! Când 'mi fac to ţ i !

Alardoeheu.

Se-ţ î facă ort şi cine - - Mardochcu nu voiesce. 0n6re.ii ambiţ iunea şi legea '1 oprescc. Cu o morte, sciu eu bine, e tot omul dătoriu. S e mori fără de vină, - - amar de - - uc igă to r i i ! ! !

A mau.

Şi încă gura-ţî smârda nu vrea se î n c e t e z e ? A vostră morte, Aman, acuşî va se-o s e r b e z e . . . Da ! Capul, ce se pleacă de paloşiu e cruţat. Modestia, Umilinţa, ţinu capul înnălţat

Alardoeheu.

Minc iună ! ! . . . Capul, care se pleca tot mereu, Mai mult se sângereză, de paloşul cel ren. 'L tăia dejosirea, negarea consciinţiî , 'L tă ia mojicia , — negarea esistinţiî. Dar capul, ce se în nal ţă pre drept şi adever,

E reatine Amane, de-al disonórei fer ; — Onore, demnitate, Mardoche sci avea. P re aces tea , al teu paloş, nici când le va tùia !

Aman.

Mişel şi fără lege, eşti tu şi al leu popor!! Ascept se vină dina, pre Ioli se ve omor.

Mardoc/wu.

Aşa-i ; Iu omorivei, acesta trup numai. Trăiva in conţinu evreul Mnnlochai.

Aman.

A la obrăsnicie, cu morie o vei plăti. Decretul , en privesce-l, privescel, ée -• aci!

Mardocheo.

Sciufam inai nainte. de acest fatal decret.

A oi an.

De ce nu te plecî dară în fala m e a ? "Ţi repet !

Mardociieu.

Gândesc!, că ine în frică a morţii grea perdiare V — Vedevei ce inimă, Evreul astaci! are !

„1 ma vi.

Cu tine eu de vorbă, se stau, mi-e cluar ruşine !

CRONICA TÎMPULUI. - 2f> Novembre n. 1901.

S'au inplinit 2 ani de (Jile, de când s'a începui resbelul între po lemica Anglie şi î Urc mica poporăţiune din Africa, de medădl, ca rea o formeză aşa disil Burî (Bojerî , Boj) un fel de omeni, emigraţi din Europa, mai cu samă. din Olandia, şi ca i i s'au stabilit, mai ântâiu la vCaptd lianei speranţe," în capul sudic al Africei, er prin venirea în con Iaci. cu alte seminţii din Africa, şi mai mult prin neliniscirea djn pârlea, egemonicâ a Angliei — • ei s'au retras tot mai spre nord şi s'au stabilit în ţinutul Transvalului.

Câte resbele s'au întimplat, acum numai in jumela tea din u rmă a veacului Ireci11. Iote s'au linii în un limp mai scurl . Aşa, resbelul Crimei, resbelul Franco-leutonie din 1870 el 1 8 7 1 ; resbelul. Ruso-Turc din 1 8 7 7 ; şesbelul Bulgaro-Serbic din .1886; resbelul g reco- turc ; resbelul Spanico-american — t6te au fost de o mai scurtă durată ; şi nici unul ifa ajuns la, mesura do tîmp de preste 2 ani, ca. resbelul Anglo-bur din Africa, ce numai vre să se finescâ. ? ! . . .

Acest resbel, ne face se espetiem şi so înveţâin, că de multe ori nu stă isbenda şi forţa unui resbel, nici in aven-, nicî în minierul oştirilor puse pe picior de luptă.

Şi resbelul Anglo-bur, ne face se esperiem, că ce pole face şi un popor mic, care cunosce strategia sau locurile stra­tegice a terenului de luptă, ce de la, natură esle comandantul cel mai bun ; —• şi apoi că nu este bine a te juca de-a bătaia de multe ori nici cu un popor mic. — Grecii vechi la Maraton şi Salamina. Micbaiu eroul la. Căluijherenl, Slefan Ia valea albă, Bonapar te .ta Austerlitz, au învins armate cu mult mai mari, c a şi cari le aven părţile contrare, fiind favorisaţt toţi aceşt ia de strategia locurilor şi de tactica militară, ce o aven. -•-

Nu stă, dară polerea în mulţime, în avere- şi in fală. stră-lucitore, ci stă în spirit, voinţă şi abnegăţiune.

De unde, statele polemice şi *marl , toldeuna au ţinut cont şi de statele mici, mai cu samă în timpul de l a : ..Sacra alianţă" şi mai veri os de la congresul din Paris şi de la cel din Berlin în 1 8 7 8 . —

Căci multe complicăţi imî se pot ivi şi mult se pole con­turba Puiclibrul politic, chiar dând ansă statele mai m i c i ?

Est mod, şi în dina de astă<jl, în timpul rcsbouilui buric deşi în depăi ia ta Africa, încă cei mai mulţi Domnilor!, şi gu-berne, ne eseepţionând, pai - escollano, popoiâţiuuile naţionale ale statelor - - doresc ca să. st; tineseă. aces l rosboiu.

Buri! încă au dorit finea, resbeliilui, dar nu au vrut şi nu vreu, de cât cu avanlagiul unei independenţii.

Pentru ce , Preşedintele, Kriiycv, a şi visitat Europa, şi şi-a, trimis înainte car tea de visită, că va fi primit, ori ba, de cutări; şi cutare Regent , c e e a ce , nu i-a s u c c e s ! . .

In ţara Frâncesi lor , plini de politeţă şi liberalism, a fost primit, africanul Preşedinte, eu manifestatului şi urale, cum rar s'a. mai vedut.

Cu Iote aces tea , nu mult a câşligat betrânul Preşedinte de la esperta Europă ca rea odală a sărit, la Serastopol în ajutoriul T u r c i e i ; la Xucaris în ajuloriul Greciei, la Corf în ajuLori111 Evreilor.

Er cesţiunea, sau sortea acestui resbel stă tot aşa ne miş­cată, cu acea observare, că pentru Buri, e noroeosă, er pentru AnglesI e nefastă. - -

Când s'au început ostilităţile între aces tea doue poporă, în tomna anului 1 8 9 9 , toţi sau cei mai mulţi credeu că Anglia în scurt tîmp va găla cu Burii, bună minle cum Ruşii la a. 1877 când erau la Prut.

Nu s'a întimplat înse aşa — şi cei ce < credinţă, cu mirare se ved astâdl înşe la ţ i ?

Mavdoclieu.

Ba mie mi-e ruşine, că tu vorbescl cu mine !

A ta mare-n gânfare eu u'o pot s u f e r i ! . . .

Amail /repeij'mdu-se cu paloşul eiUră, el) - -

Mi prea departe timpul pâri când tu vei muri.

Mardoehea.

O ! Adunai Domne, se nu-i ajut,! prea sânte !

Aman (nimerind pr« un serv si vulneratul de morte.i

Afurisita a r m ă !

Mai midii Servi.

In loc ca se omora, pre acel urit Evreu. O ! ecă omorita pre un serv - - şi nu sciu <)eu. Ce o se iie acuma, Ahasver de va sci ? Aman, o ! Aman rele vai, multe-ţî vor veni !

Aman. (vedmdul că acel serv a murii)

l're Ormuzdu ce ne tine, va i , credule duşman, Evreu fără de lege ine jur pr.ţ Altriuian. Me jur pre cele şepte, Puteri ce s tăpânesc A'iaţa şi Ursita la neimiul omenesc , Că viu se le mai alin pre lume, nu mai vreu . Se-inT iei viata Orinuzd şi Baale al. meu Deu! Aid iute, cu grăbire şi diiceţi-1 de aci , L a nime se nu spuneţi, de vreţi cumva a trăi, Ascundetî voi cadavrul se nu scie chiar nime, Resplata , nu ve temeţi, primi veţi de la. mine. (Aman se depărta, er servi iau cadavrul şi-1 ascund — ducându-1

| departe;

(cortina cade.)

Ma, se credea, deşi cu ore care reservă, c ă după scă­parea şi el iberarea generalului Wiihe din Ladismith, Burii vor fi supuşi.

S e fâceu combinăliunl favorabile, în ajunul venirii pe câm­pul de resboiu a generalului Boiler: şi în urmă a generalissi-mului, Lord Poberts.

Ma, lumea se îndoia în trofeul armelor burice, şi în reu­şita acestui popor — sau mai in scurte vorbe, se îndoia, acum în continuarea în mai departe a acestui resbel şi din causă că tocmai în toiul luptei mari, generalul cel mai de frunte bur, Joubert c a Achille, în toiul luptei de la Tro ja?

Şi şi din causă, că un alt comandant bur, eu renume şi otttuşiu pună în vv.lv, din urmă, Kronje a fost. prins, legat şi dus in captivitate pre insula, unui ocean mare — „iS'-ta He-lenă," acolo unde şi-a finit dilele şi şi-a dat ultima resuflare. Marele general al hunei none — vestitul Bonaparţe!'. ..

Tote au fost greşite, şi cum dice proverbul latin, că lumea singură se înşelă.

Ostilităţile, nici adî nu mai încetă, deşi astâdi s 'ar părea, c ă numai este o luptă, „juxsta jus bellis ei, pacis" (Jus fetiale) ci mai mult o nesupunere şi un a l ac de ocasiune pre mai multe puncte strategice.

Când a isbucnil marea şi fiorosa revoluţiune in China, înscenată de partida, reacţ ionară şi de Boxeri, contra creştinilor şi Europeilor, Iote privirile erau îndreptate întru acolo; în tote foile şi jurnalele mari şi mici se ce tea numai şi numai despre stările revoluţionare din China şi despre crimele insur­genţilor, - pufin se auc]e şi se cete .pre atunci despre stările din A f r i c a . ! . . .

S e părea, că născându-se o revoluţiune mare în o parte a lumei, a apus şi s'a stins în ceealaliă parte a hunei, un res­bel, început de m u l t ?

Dar ce se şi vedl? Abia, se mai potolisâ focul, în China, şi din sudul Africei, eră se ivesc scirl dese, despre resbelul Burilor şi de atunci tot mai dese, până acum când a Ireia oră Intrăm în iernă. în decursul acestei campanie , aşa că cu 'drept cuveni ne~"p.olem întrebă că ore aces t resbel nu este încă doră numai la capotul î n c e p u t u l u i ? , . . .

S e miră lumea astâdî, adecă Europa, că ce omeni pot se fie acei Buri, cum şi prin ce tel de măieslr ie îngenibsâ şi arte belieă se mai pot susţinea în faţa şi în ochii leului britanic, producând ca, din pământ omeni şi grupuri none de armaţi, c a şi Ruşii la. rîul Berezina. — urmărind şi atacând pre vite­zei Bonaparţe ? ! . . .

Preliresce că comandantul actual Lord Kitchener, a dat o proclămătiune mai na'mte, ca toţi aceia ce nu vor depune ar­mele până la 15 Septembre şi se vor prinde, vor t rece prin sabia şi foc!

Dar şi generalul bur, Deieeth a dat, o „contra proclămă­tiune," in care ameninţă că pre toţi soldaţii englezi, car i i vor cădea în mâni de la 15 Septembre , încolo, în Orauje, i va, în-puşca fără milă.

Efectul acestei proclămăţum! şi contra proelâmăţiunî, s'a şi vefţut ; - mulţi comandant! buri şi general* fiind prins! -----au fost inpuşcaţî, esecutaţ! şi o s i l a ţ t . . .

Asemenea făcură şi Buri! şi fac şi aslădî, şi nu se sc ie , <rât va mai dura. o asemenea inârte şi soite, şi un astfel iu de resbel nefer ic i t?

Protestanţi! dm Ungaria, în considerarea acestor uecasur! bel ice din Africa, cu ocashmea aniversării jubileului de re for­maţiune din anul acesta, au convenit a se întrepune pentru causa Burilor, la regele Eduard fiind că, doră, Buri! sunt evan-gelicl ca şi o i ! . . .

ŞPIBI MEEUNTE. Dr. Victor Onişor advocat. Cu 1 Decemvrie 1901. îşi des-

hide cancelaria, advocaUală în Bistriţă, strada Lemnelor Nr. 3 9 (vis-â-vis de institutul „Bistriţ iana.")

Căsătoriţi, Miţi Victoria Onişor năse. Cherestoş, Dr. Vic­tor Onişor.

Dej 10 Novembre 1 9 0 1 .

Sânţirea bisericei nou edificate gr.-cat. din Salva, care s 'a celebrat în 2 4 Novembre a. c. la S ore a. m. După sevîrşirea actului de sânţire a urmat Banche t la 1 oră p. m. în localita­tea şcolei confesionale. Tot cu aces ta ocasiune s'a aranjat şi o petrecere cu j o c în favorul bisericei prelângâ concursul tineri-mei din loc şi jur, cu începutul la 7 ore sera. A luat parte un public numeros.

Petrecere. Producţiunea teatrală împreunată cu joc a reuniunei meseriaşilor români din Bistriţă, caro s'a ţinut Duminecă în 2 4 Novembre n. 1901 . în reduta oraşului, a reuşit peste asceptare de bine.

Bani vechi a aflat întro cutie de peatră un ţâran din c o ­muna Staniş ic i (comitatul Bac i ca . ) S ă p a in grădină, când deodată lovi cu sapa în o cutie, care era plină cu bani de argint de mărimea banilor de 2 0 (ilerî. Pe o parte a lor se vede anul baterii 1 5 1 6 , er pe ceea la l iă cu litere, latino inscripţ ia: Ludo-vicus R e x Hungariao, (Ludovic, Regele Ungariei.) Se vede din cuvintele aces tea , că banii sunt de pe timpul regelui Ludovic al Il-lea, care , precum se scie, a cădut în bătaia dela Mohacl (1526 . )

Deslegări de gâcituri. (fucitura de, şach de, T. Pampa, din minierul trecut e:

De voiţi pe-a vieţii calo Fără dor şi fără j a le Lin şi paclnic se păşit!

Nu iubiţi.

De nu vreţi ca în suspinuri Şi în lacrimi şi in chinuri Sor tea vostrâ so jal i ţ i

Nu iubiţi!

A deslegato b i n e : Silvia Moiso, Al-Kenyér ; loan Armean teolog abs., Ş i b o t : Roza l*obonUu*-Alba-Iulia; Aug. St. 8aţi\ii,-« NâsOud ; Lncre t ia Furdui învoţatoresă, Chiesd; Margareta VJas , Eugenia, Vlas şi loan Vías noi. c e r c , A l b a c ; Adolfina Borza şi Alesandru Borza, A.- lul ia; loan P. Micii înveţător, Drágomér-falva; Nicolau Coroiu Ponoreanul preot, Ponore l ; Lucreţia, Mathe, Chi ra leş ; Th. A. Bogdan înveţător Bis t r i ţa ; Mâriuţa B a c i u , Şoiinuş.

Deslegarea, Quadratului magic

I I ) 0 ş i c u c a t

La. deslegat. b i n e : Adoilina Borza şi Alexandru Borza,. Alba- lu l ia ; Th. A. Bogdan înveţător, B i s t r i ţ ă ;

Premiu 2 tablouri în mărimea de 3 0 0 X 4 1 5 mm. Unul: l 'a câştigat D-şora Lucrel ia Mathe, Chira leş ; cr unul D-I Th. A.. Bogdan înveţător, Bistriţa.

POSTA * * * • « *REDACŢIUNEI.

D-lui I o a n V l a s , A l b a c . Gâdturilc întrebate se vor publica i.iise> măi lan) iu. Premiul vi s'a trimis. — Salutare. —

D-lui M a r e u B o l d o v i n a B . - p e s t a . Abonamentul trimis lam primit cu multămită.

D - ş 6 r e i M ă r i 6 r a P o p , S z t . - G o t h â r d şi D-lui V a s i l e P o p , L o m -p e r d am primit cu mulţămitâ abonamentul trimis pre anul curent şi pr& anul viitor.