Hurmuz Raluca, an III, grupa B

Stanley Kubrick – Arhitect de lumi

Fotografia, cinematografia și arhitectura sunt ramuri artistice ce se influențează reciproc. Fotografia și cinematografia surprind măreția arhitecturii, imortalizează caracteristicile ei cele mai sublime, substituie și reinterpretează experiența directă cu arhitectura, toate acestea fiind strâns legate de om și de mișcarea sa în spațiu. Tuturor ne plac filmele însă e fascinant momentul în care afli că ele sunt unelte de manipulare a maselor iar in spatele unor acțiuni aparent banale se ascund mesaje și imagini inferioare pragului conștiinței.

Stanley Kubrick a fost un arhitect de lumi în adevăratul sens al cuvantului: filmele lui nu conțineau scene, recuzită sau obiecte puse la întamplare. El a fost în primul rând fotograf și încă unul cu un spirit de observație foarte dezvoltat. Înainte de a primi un aparat de fotografiat a jucat șah cu mare plăcere, a dezvoltat o mare pasiune pentru jazz, școala nefiind un subiect care să îl atraga. A urmat câteva cursuri de desen și pictura în acuarelă și în măsura în care îi permitea timpul, Kubrick nu rata niciun film difuzat la cinematograf. Toate acestea au contribuit la conturarea unui regizor care stabilea cele mai mici detalii pentru fiecare scenă prin desen, culoare, manipularea perspectivei și corelarea sunetului cu spațiul arhitectural.

Prima interacțiune cu un film regizat de Stanley Kubrick a fost o revelație pentru mine. Mi-am dat seama că povestea de suprafața a filmului este pusă în planul 2, imaginea și spațiul creat fiind cele care spun o poveste mult mai complexă și mai interesantă-exact ca și în arhitectură. Prin claritate verbală și ambiguitate vizuală, Stanley Kubrick ascunde în scenele sale subînțelesuri multiple care, fără nicio explicație în prealabil, ajung în subconștient. Limbajul de care uzează este comun arhitecturii, designului, artelor vizuale și plastice însă modul în care Kubrick îl transpune în filmele sale este o adevarată lecție de coerență, subtilitate, observație atentă, poetică și simbolism.

Impresionată de complexitatea arhitecturii cadrelor sale cinematografice, am decis să analizez mijloacele prin care acestea influențează percepția vizuală și afectează subconștientul uman. Elementele definitorii ale spațiului arhitectural capată valențe narative și simbolice în filmele sale: baia, coridorul, fereastra, scara, decorațiile,oglinda sau planul de călcare sunt doar câteva componente care compun lumea aproape intangibilă a lui Stanley Kubrick. Principiile de compoziție plastică și vizuală cu care suntem familiarizați în primii ani de studiu al arhitecturii imbogățesc scenele și le atribuie mesaje subliminale: simetrie, asimetrie, contrast, vectori direcționali sau relație figură-fond. Perspectiva este foarte importantă în studiul filmelor sale, aceasta reprezentând unealta principală de care Stanley Kubrick uzează în a reda imagini pline de emoție și înțeles.

Toate aceste elemente de limbaj arhitectural, plastic și vizual compun imagini și parcurgeri ale spațiului la baza cărora stau motive și teme literare, filozofice, istorice și chiar psihologice.

“If you really want to communicate something, even if it’s just an emotion or an attitude, let alone an idea, the least effective and least enjoyable way is directly. It only goes in about an inch. But if you can get people to the point where they have to think a moment what it is you’re getting at, and then discover it, the thrill of discovery goes right through the heart.” (Stanley Kubrick)