Dreptul de proprietate

Hotãrâri ale Curþii Europene a DrepturilorOmului pronunþate în cauzele împotriva României

2

3

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti

Dreptul de proprietate

Hotãrâri ale Curþii Europene a DrepturilorOmului pronunþate în cauzele împotriva României

Coord: Dorina Zeca

Autori: Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru, Mihaela Vasiescu,Roxana-Maria Cãlin, Anamaria-Lucia Zaharia, Paula-Andrada Coþovanu, Florin Mihãiþã, Cristinel Ghigheci,Mihaela Lavinia Cîrciumaru, Cristina Radu, Victor HoriaDimitrie Constantinescu, Irina Alexandra Ghergheºanu,Vasile Bozeºan, Beatrice Ramaºcanu, Alexandra Lãncrãnjan,

Iulian Balan

4

Colecþia FILOLOGIERedactor: Monica StoianTehnoredactor: Ameluþa ViºanCoperta: Monica Balaban

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºi inclusãde Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi Certificatelor Universitare(C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din aceastãlucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare

Copyright © 2016Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiDreptul de proprietate : hotãrâri ale Curþii Europene a drepturilor Omului pronunþate în cauzele împotriva României / Dragoº Cãlin, Ionuþ Militaru, Mihaela Vasiescu, ... ; coord.: Dorina Zeca. - Bucureºti : Editura Universitarã, 2016 Conþine bibliografie

ISBN 978-606-28-0269-1

I. Cãlin, DragoºII. Militaru, IonuþIII. Vasiescu, MihaelaIV. Zeca, Dorina (coord.)341.645.5(4)(094.9)

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062802691

5

CUPRINS

INTRODUCERE ................................................................................. 9

CAPITOLUL INOÞIUNEA DE BUN ......................................................................... 41Cauza Maria Atanasiu ºi alþii împotriva României ............................. 41Cauza Stoian împotriva României ........................................................ 62Cauza Bãlaºa împotriva României ........................................................ 69Cauza Anghelescu împotriva României (Nr. 2) ................................... 78Cauza Maties împotriva României ....................................................... 81Cauza Arhiepiscopia Catolicã Alba Iulia împotriva României ............ 86Cauza Mureºanu împotriva României .................................................. 99Cauza Albu ºi alþii împotriva României .............................................. 101Cauza Stere ºi alþii împotriva României .............................................. 109Cauza Dumitru ºi alþii împotriva României ......................................... 114Cauzele Felicia Mihãieº împotriva României ºi Adrian Gavril Senteºîmpotriva României ............................................................................... 115Cauzele conexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko,Marta Molnar ºi Lucia Gheþu împotriva României .............................. 118Cauza Constantin Abãluþã ºi alþii împotriva României ....................... 123Cauza Ionel Panfile împotriva României .............................................. 125Cauza Maria Elisabeth Puricel împotriva României ............................ 132

CAPITOLUL IIRESTITUIREA ÎN NATURÃ ............................................................ 141Cauza Octavian Popescu împotriva României ..................................... 141Cauza Dumitru împotriva României ..................................................... 143Cauza Buceaº ºi Buciaº împotriva României ....................................... 146

CAPITOLUL IIIRESTITUIREA PRIN ECHIVALENT: VALOAREA DECIRCULAÞIE A BUNULUI SAU MÃSURI REPARATORII ...... 150

6

Cauza Dragalina împotriva României .................................................. 150Cauza Petroiu ºi alþii împotriva României ........................................... 153

CAPITOLUL IVINGERINÞE ÎN EXERCITAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE 156Cauza Plechkov împotriva României ................................................... 156Cauza Braniºte împotriva României ..................................................... 169Cauza Bãlan împotriva României ......................................................... 172Cauza S.C. Complex Herþa Import Export S.R.L. Lipova împotrivaRomâniei ............................................................................................... 175Cauza Jarnea ºi alþii împotriva României ............................................ 179Cauza S.C. Granitul S.A. împotriva României ..................................... 182Cauza Ilie Ionescu împotriva României ............................................... 188Cauza Vergu împotriva României ........................................................ 192Cauza Ion Constantin împotriva României .......................................... 198Cauza Buicã împotriva României ......................................................... 205Cauza Moculescu împotriva României ................................................. 208Cauza Dumitru Georgescu ºi Ion Georgescu împotriva României ...... 210

CAPITOLUL VNERESPECTAREA DREPTULUI DE PROPRIETATE DE CÃTRESTATUL ROMÂN, NEACORDAREA DESPÃGUBIRILOR ....... 216Cauza Uniunea Judeþeanã a Societãþilor Cooperative Ilfov împotrivaRomâniei ............................................................................................... 216

CAPITOLUL VINEEXECUTAREA UNOR HOTÃRÂRI JUDECÃTOREªTI ...... 223Cauza Buti ºi alþii împotriva României ............................................... 223Cauza Geta Stanciu ºi alþii împotriva României .................................. 226Cauza Vidu ºi alþii împotriva României .............................................. 228Cauza Maria ºi DorelDãnuþ Barbu împotriva României ...................... 230Cauza Preda ºi alþii împotriva României ............................................. 233Cauza Fundaþia Cãmine de elevi ale Bisericii Reformate ºi Stanomirescuîmpotriva României ............................................................................... 251Cauza R.J. Import Roger Jaeger A.G. ºi R.J. Import Bucureºti S.A.împotriva României ............................................................................... 267Cauza Agache împotriva României ...................................................... 270Cauza Rednic ºi alþii împotriva României ........................................... 276

7

Cauza Bãjãnaru împotriva României .................................................... 277Cauza Ion Popescu împotriva României .............................................. 282Cauza Papuc împotriva României ........................................................ 289Cauza Marin ºi Gheorghe Rãdulescu împotriva României .................. 295Cauza Ursan împotriva României ......................................................... 299Cauza Trofim împotriva României ....................................................... 303Cauza Popa ºi alþii împotriva României .............................................. 305Cauza Tomescu împotriva României .................................................... 308Cauza Sarchizian împotriva României ................................................. 312Cauza Ana Pavel împotriva României .................................................. 315Cauza Iacob Pop ºi alþii împotriva României ...................................... 318Cauza Stomff împotriva României ....................................................... 323Cauza Teodor ºi Constantinescu împotriva României ......................... 326Cauza Traian-Constantin Nicolescu împotriva României .................... 331Cauza Man ºi Cuºa împotriva României .............................................. 335Cauza S.C. Silvogrecu Com. S.R.L. împotriva României ................... 339Cauza Picã împotriva României ........................................................... 343Cauza Evolceanu împotriva României ................................................. 347Cauza Lefter Niþã împotriva României ................................................. 351Cauza Loewenton împotriva României ................................................ 355Cauza Mlãdin împotriva României ....................................................... 362Cauza Tureanu împotriva României ..................................................... 365Cauza Corbu împotriva României ........................................................ 369Cauza Stanca Ciobanu împotriva României ......................................... 376Cauza Emilian ªtefãnescu împotriva României ................................... 381Cauza Demetrescu împotriva României ............................................... 385Cauza S.C. Prodcomexim S.R.L. împotriva României ........................ 389Cauza Stürner împotriva României ...................................................... 392Cauza Strãin ºi alþii împotriva României ............................................. 395Cauza Sabin Popescu împotriva României ........................................... 406Cauza Viaºu împotriva României ......................................................... 411Cauza S.C. Uzinexport S.A. împotriva României ................................ 422

CAPITOLUL VIIDESFIINÞAREA UNEI HOTÃRÂRI JUDECÃTOREªTI ÎN CÃIEXTRAORDINARE ........................................................................... 426Cauza Gridan ºi alþii împotriva României ........................................... 426Cauza Mihalache împotriva României ................................................. 434

8

Cauza Fundaþia Bucovina Mission Inc. ºi Fundaþia Bucovina Bucureºtiîmpotriva României ............................................................................... 437Cauza Lãncrãnjan Franchini ºi alþii împotriva României .................... 440Cauza Giuran împotriva României ....................................................... 443Cauza Brumãrescu împotriva României ............................................... 449Cauza Golea împotriva României ......................................................... 452

CAPITOLUL VIIISATISFACÞIE ECHITABILÃ .......................................................... 456Cauza Evolceanu împotriva României ................................................. 456Cauza Rednic ºi alþii împotriva României ........................................... 458Cauza Vergu împotriva României ........................................................ 459Cauza Bãlaºa împotriva României ........................................................ 461Cauza Forna împotriva României ......................................................... 462Cauza Marton împotriva României ...................................................... 464

9

INTRODUCERE

Prezenta lucrare propune publicului o selecþie a hotãrârilor relevantepronunþate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în interpretarea ºiaplicarea art. 1 din Protocolul nr.1 adiþional la Convenþia pentru apãrareadrepturilor omului ºi a libertãþilor fundamentale, în cauzele împotrivaRomâniei, evidenþiind înþelesul noþiunilor autonome, precum „bun”, „interespatrimonial”, „speranþa legitimã” sau „valoare patrimonialã”, „ingerinþã” ºi„imposibilitate obiectivã de executare”.

Potrivit art. 1 „Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectareabunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauzãde utilitate publicã ºi în condiþiile prevãzute de lege ºi de principiile generaleale dreptului internaþional. Dispoziþiile precedente nu aduc atingere dreptuluistatelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementafolosinþa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plataimpozitelor ori a altor contribuþii, sau a amenzilor”.

Lucrarea este structuratã în 8 capitole.

I. Noþiunea de bunÎn cauza Maria Atanasiu ºi alþii împotriva României, Curtea realizeazã o

distincþie între noþiunea de bun în sensul dreptului la restituirea în naturã aimobilului preluat abuziv ºi noþiunea de bun - drept de despãgubire.

Plecând de la jurisprudenþa constantã cu privire la sensul autonom alnoþiunii de „bunuri” ºi cu privire la criteriile reþinute în jurisprudenþa Curþii,s-a reamintit cã un reclamant nu poate pretinde o încãlcare a art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie decât în mãsura în care hotãrârile pe care le criticãse referã la „bunurile” sale în sensul acestei prevederi. Noþiunea de „bunuri”poate cuprinde atât „bunuri actuale”, cât ºi valori patrimoniale, inclusiv creanþe,în baza cãrora un reclamant poate pretinde cã are cel puþin o „speranþã legitimã”de a obþine beneficiul efectiv al unui drept de proprietate (Gratzinger ºiGratzingerova c. Republicii Cehe, par. 69).

Curtea a reamintit, de asemenea, cã art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie nu poate fi interpretat în sensul cã ar impune statelor contractante o

10

obligaþie generalã de a restitui bunurile ce le-au fost transferate înainte sãratifice Convenþia (Jantner c. Slovaciei, 4 martie 2003, par. 34).

S-a reiterat faptul cã existenþa unui „bun actual” în patrimoniul uneipersoane este în afara oricãrui dubiu dacã, printr-o hotãrâre definitivã ºiexecutorie, instanþele i-au recunoscut acesteia calitatea de proprietar ºi dacãîn dispozitivul hotãrârii ele au dispus în mod expres restituirea bunului.

Pe de altã parte, interesul patrimonial este de ordinul creanþei, el nu poatefi considerat o „valoare patrimonialã” decât dacã are o bazã suficientã în dreptulintern, de exemplu atunci când este confirmat printr-o jurisprudenþã binestabilitã a instanþelor (Kopecky, par. 52).

Prin urmare, Curtea a apreciat cã transformarea într-o „valoarepatrimonialã”, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, a interesului patrimonial cerezultã din simpla constatare a ilegalitãþii naþionalizãrii este condiþionatã deîntrunirea de cãtre partea interesatã a cerinþelor legale în cadrul procedurilorprevãzute de legile de reparaþie ºi de epuizarea cãilor de atac prevãzute deaceste legi.

În speþã, Curtea a observat cã nicio instanþã sau autoritate administrativãinternã nu le-a recunoscut doamnelor A. ºi P. în mod definitiv, un drept de a lise restitui apartamentul în litigiu. Hotãrârile invocate de reclamante, deºi toateconstatã cã naþionalizarea întregului imobil a fost ilegalã, nu constituie untitlu executoriu pentru restituirea acestui apartament.

Rezultã cã acest apartament nu reprezintã un „bun actual” în sensul art. 1din Protocolul nr. 1, de care reclamantele s-ar putea prevala.

Totuºi, deºi constatarea judiciarã a naþionalizãrii abuzive a imobilului nuatrage dupã sine în mod automat un drept de restituire a bunului, Curtea aobservat cã ea dã dreptul la o despãgubire, din moment ce, din hotãrârileinstanþelor interne ce au dobândit autoritate de lucru judecat reiese cã erauîntrunite condiþiile legale impuse pentru a beneficia de mãsurile de reparaþie,ºi anume naþionalizarea ilegalã a bunului ºi dovada calitãþii de moºtenitor afostului proprietar. Curtea a acordat importanþã ºi faptului cã Primãria Bucureºtirefuzã încã sã se conformeze deciziei irevocabile a Î.C.C.J. din data de 18aprilie 2005, fãrã a oferi o justificare valabilã.

Conform art. 1 din Protocolul nr. 1, statul are dreptul de a expropriabunuri - inclusiv orice drepturi la despãgubire consfinþite de lege - ºi de areduce, chiar foarte mult, nivelul despãgubirilor prin mijloace legislative. Ceeace prevede art. 1 din Protocolul nr. 1 este ca valoarea despãgubirii acordatepentru o privare de proprietate operatã de stat sã fie „în mod rezonabil înraport” cu valoarea bunului. O lipsã totalã de despãgubire nu poate fi

11

consideratã ca fiind compatibilã cu art. 1 din Protocolul nr. 1 decât în cazuriexcepþionale (Broniowski, par. 186).

Art. 1 din Protocolul nr. 1 nu garanteazã un drept la o compensaþie integralãîn orice circumstanþe, o compensaþie numai parþialã nefãcând privarea deproprietate nelegitimã eo ipso în toate cazurile. În mod special, niºte obiectivelegitime „de utilitate publicã”, precum cele care urmãresc mãsuri de reformãeconomicã sau de dreptate socialã pot milita pentru o rambursare mai micãdecât valoarea de piaþã integralã (James ºi alþii, par. 54; Lithgow ºi alþii c.Marii Britanii, 8 iulie 1986, par. 120, ºi Scordino c. Italiei, par. 95 ºi urm.).

Astfel, Curtea a admis în mod explicit în cauzele Broniowski ºiWolkenberg, cã reforma radicalã a sistemului politic ºi economic din Polonia,precum ºi situaþia finanþelor sale, puteau sã justifice limitãri draconice ladespãgubirea repatriaþilor de dincolo de Bug (Broniowski, par. 183, ºiWolkenberg ºi alþii c. Poloniei, par. 63).

În plus, din jurisprudenþa sa reiese clar cã, în situaþia în care Curtea aputut sã considere cã legile de restituire puse în aplicare pentru a atenuaconsecinþele încãlcãrilor masive ale drepturilor de proprietate, cauzate, deexemplu, de regimurile comuniste, urmãreau un scop legitim, aceasta aconsiderat totuºi necesar sã facã în aºa fel încât atenuarea încãlcãrilor dintrecut sã nu creeze noi nedreptãþi disproporþionate (Pincova ºi Pinc c. RepubliciiCehe, par. 58).

Curtea a fãcut trimitere la jurisprudenþa referitoare la încãlcãrile dreptuluila respectarea bunurilor persoanelor îndreptãþite sã primeascã o reparaþie pentruimobilele a cãror restituire nu mai este posibilã (Strãin; Matache ºi alþii c.României, 19 octombrie 2006; Viaºu ºi Katz).

Curtea a reamintit în mod special faptul cã, în cauza Viaºu, a apreciat cão decizie administrativã a autoritãþii locale competente prin care i se recunoaºtepãrþii interesate un drept la reparaþie este suficientã pentru a crea un „interespatrimonial” apãrat de art. 1 din Protocolul nr. 1 ºi cã, prin urmare, neexecutareaunei astfel de decizii constituie o ingerinþã în sensul primei fraze din primulalineat al acestui articol (Marin ºi Gheorghe Rãdulescu c. României, 27 mai2010, par. 20-22).

De asemenea, neexecutarea unei decizii administrative care recunoaºtedreptul la o despãgubire într-un cuantum pe care aceasta îl stabileºte reprezintão ingerinþã în sensul primei fraze din primul alineat al acestui articol (Elias c.României, 12 mai 2009, par. 21).

Cu atât mai mult, neexecutarea unei hotãrâri judecãtoreºti ce recunoaºteun drept la despãgubire, chiar dacã suma nu a fost stabilitã, constituie o ingerinþãîn dreptul de proprietate în sensul primei fraze din primul alineat al art. 1 din

12

Protocolul nr. 1 (Deneº ºi alþii c. României, 3 martie 2009, par. 46-47).Curtea a considerat cã existenþa unei hotãrâri judecãtoreºti, prin care

s-a recunoscut dreptul de proprietate constituie un „bun actual”, în sensul art.1 Protocolul 1 la Convenþia pentru apãrarea drepturilor omului ºi a libertãþilorfundamentale ºi cã desfiinþarea hotãrârii în urma admiterii unui recurs în anularereprezintã o încãlcare a Convenþiei. În cauza Stoian împotriva României(hotãrârea din 12 octombrie 20101, cererea nr. 12221/06) Curtea a reamintitcã, prin hotãrârea definitivã din 16 iulie 2001, Curtea de Apel Piteºti a confirmatdreptul de proprietate al reclamantului asupra imobilului în cauzã în schimbulunei sulte ºi a constatat cã dreptul astfel recunoscut nu era revocabil.Reclamantul avea, aºadar, un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþie (Savu c. României, 4 noiembrie 2008, par. 22). A reamintitîncãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1, din cauza repunerii în discuþie a soluþieidate în mod definitiv unui litigiu ºi din cauza privãrii reclamanþilor de bunurilede care beneficiau la finalul procedurii, în urma unui recurs în anulare(Brumãrescu, par. 61, 77 ºi 80; S.C. Maºinexportimport Industrial Group S.A.,par. 32 ºi 46 - 47, ºi S.C. Piaþa Bazar Dorobanþi S.R.L. c. României, 4 octombrie2007, par. 23 ºi 33) ºi a constatat cã s-a produs o încãlcare a art. 1 Protocolul1 la Convenþie.

Constituie un bun actual, în sensul Convenþiei, recunoaºterea dreptuluide proprietate asupra imobilului preluat abuziv, prin admiterea acþiunii înanularea contractului de vânzare, chiar dacã imobilul a fost înstrãinat unorterþe persoane printr-un contract de vânzare-cumpãrare. Eventuala ingerinþãconstând în respingerea acþiunii în anulare actelor subsecvente poate fijustificatã în condiþiile art. 1 din Protocolul 1 adiþional la Convenþie. Astfel, încauza Buceaº ºi Buciaº împotriva României (hotãrârea din 1 iulie 2014, cerereanr. 32185/04) s-a reþinut încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie pentru neîndeplinirea obligaþiilor ce revin statului în soluþionareaunui litigiu între privaþi privind nulitatea absolutã a unui contract de vânzare aunui imobil, subsecventã anulãrii actului de adjudecare. Curtea a constatat cãreclamanþii beneficiazã de un bun în bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie, constând în decizia din 26 aprilie 2000 a Curþii deApel Oradea, prin care s-a dispus anularea vânzãrii silite a bunului imobil cumotivarea cã împrumutul fusese rambursat ºi cã preþul era mult mai mic decâtvaloarea realã a bunului. Având în vedere efectul retroactiv al hotãrârii deanulare, reclamanþii au devenit proprietarii bunului imobil, având dreptul larestituirea acestui bun, sau la o sumã echivalentã cu valoarea bunului lor.

1 Publicatã în M. Of., Partea I, nr. 797 din 29 noiembrie 2010.

13

Reclamanþii nu au putut beneficia de dreptul de proprietate asupra imobilului,întrucât imobilul fusese vândut unor terþi, iar acþiunea în anularea actelorsubsecvente a fost respinsã de cãtre instanþele naþionale.

Curtea a reþinut cã existã o ingerinþa în dreptul de proprietate constând înrespingerea de cãtre Curtea de Apel Oradea, a acþiunii reclamanþilor de anularea vânzãrii subsecvente a imobilului cãtre S.R.. Instanþa europeanã a procedatla verificarea compatibilitãþii acestei ingerinþe cu norma generalã din primulalineat al art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie ºi a statuat cãhotãrârea instanþei interne de recurs a fost motivatã neconvingãtor, fiind încãlcatprincipiul legalitãþii.

Curtea a reþinut în cauza Bãlaºa împotriva României (hotãrârea din 20aprilie 2010, cererea nr. 21143/02) cã reclamantul beneficia avea un dreptpatrimonial, care se analizeazã ca un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1,în pofida faptului cã hotãrârea definitivã din 26 noiembrie 2001 a Curþii deApel Piteºti, care confirma hotãrârea din 17 iunie 1998 pronunþatã deJudecãtoria Câmpulung, a anulat titlul menþionat anterior (mutatis mutandis,Gashi c. Croaþiei, 13 decembrie 2007, par. 22). Curtea a recunoscut existenþadreptului patrimonial în pofida anulãrii titlului de proprietate al acestuia, avândîn vedere cã reclamantul a posedat terenul timp de 8 ani ºi cã titlul de proprietatea fost confirmat de douã ori de instanþele interne. Curtea a considerat cãpersoana în cauzã nu putea sã se aºtepte în mod rezonabil la anularea titluluide proprietate dupã mai mult de opt ani de la eliberare, prin aplicarea noii legicare stabilea aceastã sancþiune.

Curtea a acceptat cã anularea respectivului titlu a fost necesarã pentru aasigura reconstituirea dreptului de proprietate al terþilor, fãrã ca aceºtia dinurmã sã se poatã plânge ºi de încãlcarea dreptului lor de proprietate, în mãsuraîn care aveau dreptul de a li se elibera un titlu de proprietate. Cu toate acestea,a reamintit cã s-a pronunþat în sensul în care atenuarea anumitor încãlcãri nutrebuie sã creeze noi prejudicii disproporþionate (Raicu c. României,19 octombrie 2006, par. 25) ºi cã erorile autoritãþilor administrative nu trebuiesuportate exclusiv de cãtre persoanele de drept privat în cauzã. Nu trebuie cabeneficiarul unui titlu administrativ de proprietate necontestat ºi care se aflãîn posesia unui teren de peste opt ani sã suporte consecinþele sistemuluiadministrativ instituit.

Curtea a hotãrât cã individul privat de proprietate are dreptul, în principiu,sã primeascã despãgubiri „proporþionale cu valoarea bunului” de care a fostprivat, chiar dacã „obiectivele legitime «de utilitate publicã» pot milita pentruo rambursare inferioarã valorii de piaþã”. Rezultã cã echilibrul menþionatanterior este, în general, atins atunci când despãgubirea acordatã expropriatului

14

este proporþionalã cu valoarea „de piaþã” a bunului, astfel cum a fost aceastastabilitã la momentul privãrii de proprietate (Pincová ºi Pinc, par. 53). Înspeþã, Curtea a arãtat cã trebuie sã se constate cã, în pofida anulãrii titluluisãu de proprietate asupra terenului în litigiu din motive imputabile autoritãþiloradministrative locale, reclamantul nu a primit nici despãgubiri ºi nici un terenechivalent.

Astfel, Curtea a constatat încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþionalla Convenþie se datoreazã faptului cã reclamantul a trebuit sã suporte unprejudiciu special ºi exorbitant care a întrerupt justul echilibru care trebuia sãexiste între, pe de o parte, cerinþele de interes general ºi, pe de altã parte,apãrarea dreptului la respectarea bunurilor.

În cauza Anghelescu împotriva României (hotãrârea din 4 noiembrie 2008,cererea nr. 14578/03) Curtea a statuat cã imposibilitatea prelungitã de a dispunede imobil ºi de a percepe chiria - respectiv imposibilitatea exercitãriiprerogativelor dreptului de proprietate constituie o încãlcare a dreptului lorde proprietate, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.Curtea a considerat cãrespingerea de cãtre tribunalele interne a acþiunii în evacuare pe motiv cã nuau fost respectate dispoziþiile lacunare ale Legii nr. 17/1994 ºi ale O.U.G. nr.40/1999, l-au împiedicat pe reclamant sã foloseascã apartamentul în cauzã sausã oblige foºtii chiriaºi ai statului sã-i plãteascã chiria. Concluzia a fost cãrestricþiile suportate de proprietari timp de mai mulþi ani din cauza lipsei deprevizibilitate a dispoziþiilor legale, a contradicþiilor ºi lacunelor Legii nr. 17/1994 ºi ale O.U.G. nr. 40/1999 nu respectã justul echilibru între dreptul larespectarea proprietãþii ºi cerinþele interesului general (Arsenovici c. Românieiºi Radovici ºi Stãnescu c. României).

În cauza Ursan împotriva României (hotãrârea Secþiei a III-a din 6 aprilie2010, cererea nr. 35852/04) s-a învederat cã existenþa unei hotãrârijudecãtoreºti favorabile reclamantei, prin care se dispunea reintegrarea înfuncþie a reclamantei ºi plata salariilor datorate, de cãtre o instituþie a statuluireprezintã un „bun” în accepþiunea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, iar neexcecutarea acesteia constituie o ingerinþã în respectareadreptului la protecþia bunurilor.

În cauza Mlãdin împotriva României (hotãrârea Secþiei a III-a din 9februarie 2010, cererea nr. 5381/04) s-a reþinut încãlcarea art. 6 par. 1 dinConvenþie ºi a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, întrucât statul,prin organele sale specializate, nu a depus toate eforturile necesare executãriihotãrârilor judecãtoreºti favorabile reclamantei, pentru a asigura respectareadreptului sãu de proprietate recunoscut printr-o hotãrâre judecãtoreascã, în

15

compensaþie cu o suprafaþã de teren ocupatã de un transformator electric,hotãrâre care a conferit reclamantei o speranþã legitimã.

Curtea a reþinut faptul cã prin hotãrârea din 18 martie 2002, reclamanta afost îndreptãþitã sã primeascã în compensaþie un teren de aceleaºi dimensiuniºi caracteristici cu terenul sãu, iar aceastã hotãrâre conferea reclamantei osperanþã legitimã de a intra efectiv în posesia suprafeþei de teren la care seface referire în hotãrârea judecãtoreascã ºi de a obþine titlul de proprietatepotrivit legislaþiei naþionale (a se vedea Drãculeþ c. României, 6 decembrie2007, nr. 20294/02, par. 29).

Curtea a reþinut cã, în speþã, deºi autoritãþile aveau obligaþia de a pune înexecutare hotãrârile judecãtoreºti, îndeosebi prin atribuirea unui terenechivalent, hotãrârea din data de 18 martie 2002 nu a fost executatã, deºiaceasta nu a fost anulatã ori modificatã în urma exerciþiului unui recurs prevãzutde lege. Doar prin anulare sau înlocuire cu o altã obligaþie de cãtre instanþe aobligaþiei impusã prin decizia în cauzã, situaþia continuã de neexecutare poateînceta (a se vedea Sabin Popescu c. României, 2 martie 2004, nr. 48102/99,par. 54).

În cauza Arhiepiscopia Catolicã Alba Iulia împotriva României (hotãrâreadin 25 septembrie 2012, cererea nr. 33003/03), s-a reþinut existenþa înpatrimoniul reclamantei a unei valori patrimoniale protejate de art. 1 dinProtocolul nr. 1 la Convenþie.

Reclamanta s-a plâns de lipsirea sa de dreptul de proprietate asupraBibliotecii Batthyaneum ºi a Muzeului de astronomie, inclusiv a colecþiilorde cãrþi ºi a altor obiecte conservate, fãcând parte din donaþia din 1798. Înpofida confirmãrii dreptului sãu de proprietate prin acorduri ale Guvernuluiromân cu Sfântul Scaun, prin Ordonanþa de urgenþã din 7 iulie 1998, autoritãþilestatului nu au titlu de proprietate. Curtea a considerat cã reclamanta are celpuþin o speranþã legitimã, întemeiatã pe ordonanþã, având în vedere cã dreptulde proprietate nu a fost contestat de Statul Român ºi cã a fost confirmat prinhotãrâre judecãtoreascã irevocabilã. În raport de aceastã situaþie, s-a reþinutcã reclamanta beneficiazã de o valoare patrimonialã protejatã de art. 1 dinProtocolul nr. 1 la Convenþie.

În cauza Ilie Ionescu împotriva României (hotãrârea din 26 ianuarie 2010,cererea nr. 25963/03), s-a reþinut cã reclamantului i-a fost recunoscut, începândcu 15 februarie 2001, dreptul la despãgubire pentru terenul sãu naþionalizat,în plus, de la 18 octombrie 2007, el a beneficiat de o a doua decizie referitoarela restituirea aceluiaºi teren. Aceste decizii, recunoscându-i într-un fel saualtul dreptul, în temeiul legilor de retrocedare, au fost confirmate atât de cãtreadministraþie, cât ºi de cãtre instanþele judecãtoreºti.

16

Conform criteriilor exprimate în cauza Viaºu, pentru a stabili dacã unreclamant beneficiazã de un „interes patrimonial”, protejat de art. 1 dinProtocolul nr. 1, Curtea a constatat cã aceste decizii constituie un „bun” însensul acestui articol ºi cã neexecutarea lor prin atribuirea de terenuri sau prinacordarea de despãgubiri a constituit o ingerinþã în dreptul de proprietate alreclamantului (Viaºu, par. 58-60).

Curtea a reþinut în cazuri similare încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1adiþional la Convenþie (Viaºu, par. 62-73; Deneº ºi alþii c. României, 3 martie2009, par. 50-57; Popa Aurel c. României, 16 iulie 2009, par. 16-21 ºi Ramadhiºi alþii c. Albaniei, 13 noiembrie 2007, par. 78-84).

În cauza Marin ºi Gheorghe Rãdulescu împotriva României (hotãrâreaSecþiei a III-a din 27 mai 2010, cererea nr. 15851/06), Curtea a reþinut cãreprezintã un „interes patrimonial” decizia din 23 ianuarie 2006, dreptul ladespãgubiri pentru cele douã clãdiri naþionalizate, în temeiul Legii nr. 10/2001 ºi a Legii nr. 247/2005, fãrã a se preciza o sumã. Curtea a reamintitjurisprudenþa menþionatã în cauza Viaºu c. României, cu privire la obligaþia,sub aspectul art. 1 din Protocolul nr. 1, care revine statului, de a adopta olegislaþie previzibilã privind restituirea sau despãgubirea pentru bunurileconfiscate în timpul regimului comunist (Viaºu, par. 58). De asemenea, asubliniat cã decizia prin care s-a stabilit îndreptãþirea reclamanþilor ladespãgubiri, în pofida eºecului autoritãþilor de a determina valoarea exactã aacestora, reprezintã un „interes patrimonial” suficient de bine stabilit în temeiullegilor de retrocedare, care se încadreazã în conceptul de „proprietate”, însensul art. 1 par. 1 din Protocolul nr. 1 (Popa Aurel c. României, 16 iulie2009, par. 17; Viaºu, par. 59, ºi, mutatis mutandis, Ramadhi ºi alþii c. Albaniei,13 noiembrie 2007, par. 71).

În cauza Mureºanu împotriva României (hotãrârea Secþiei din 15 iunie2010, cererea nr. 12821/05), Curtea a statuat cã existenþa unor drepturi salarialerecunoscute prin hotãrâre conferea reclamantului o speranþã legitimã de aintra în posesia sumelor de bani. Curtea a reþinut cã aceastã hotãrârejudecãtoreascã constituia un „bun” în sensul art. 1 al Protocolului nr. 1 laConvenþie (Gavrileanu c. României, 22 februarie 2007, nr. 18037/02, par. 52).

S-a reþinut cã existenþa unei hotãrâri judecãtoreºti prin care s-a dispusrestituirea unui teren într-un anumit amplasament constituie un bun actual,în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. În cauza OctavianPopescu împotriva României (hotãrârea Secþiei a III-a din 8 iulie 2014, cerereanr. 20589/04), Curtea a constatat o încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1, prinneexecutarea unei sentinþe judecãtoreºti irevocabile prin care s-a dispusrestituirea unui teren într-un anumit amplasament cãtre reclamant. S-a reþinut

17

cã autoritãþile au efectuat propuneri ale unui teren refuzate de acesta pe motivcã nu corespundeau sentinþei pronunþate în ce priveºte locaþia geograficã ºi nus-a efectuat o reconstituire integralã suprafaþa propusã fiind mai micã º cãtitlul emis de autoritãþi s-a referit la un teren din altã locaþie.

În cauza Dumitru Georgescu ºi Ion Georgescu împotriva României(hotãrârea Secþiei a III-a din 12 ianuarie 2010, cererile nr. 30995/03 ºi 31003/03) Curtea a reþinut cã reclamanþii aveau o speranþã legitimã cã vor puteabeneficia netulburaþi de dreptul lor, dupã reconstituirea dreptului de proprietate.S-a reþinut încãlcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, întrucâtautoritãþile administrative au fost responsabile pentru emiterea de titluri deproprietate pentru acelaºi teren în favoarea unor persoane diferite, fapt ce acondus la imposibilitatea reclamanþilor de a utiliza terenul asupra cãruia li s-areconstituit dreptul de proprietate.

II. În numeroase cauze, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului aînvederat cã nu se poate reþine existenþa unui bun în atare circumstanþe:

În cauza Matieº împotriva României (hotãrârea din 8 iunie 2010, cerereanr. 13202/03), s-a statuat cã reclamantul nu se poate preleva de existenþa unuibun, atâta timp cât nu s-a recunoscut în favoarea acestuia existenþa dreptuluila restituirea în naturã a bunului. Astfel, un reclamant nu se poate prevala de oîncãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie decât în mãsura încare deciziile pe care le invocã se raporteazã la „bunurile” sale în sensul acesteidispoziþii. Nu sunt considerate drept „bunuri” în sensul articolului menþionat,speranþa de a se vedea reînviat un drept de proprietate care era stins de multtimp, nici o creanþã condiþionalã care a devenit caducã prin nerealizare. Înspeþã, autorul reclamantului a fost deposedat de un teren în timpul regimuluicomunist. Procedura administrativã introdusã în temeiul Legii nr. 1/2000 ºiacþiunea subsecventã nu purtau asupra unor „bunuri” existente în patrimoniulreclamantului. Curtea a observat cã nicio decizie administrativã sau judiciarãnu a recunoscut dreptul reclamantului de a-ºi vedea atribuit un teren în naturã.Prin urmare, Curtea a considerat cã reclamantul nu dispunea de un „bun” însensul art. 1 din Protocolul nr. 1.

În cauza Albu ºi alþii împotriva României (hotãrârea 10 mai 2012, cerereanr. 34796/09 ºi alte 63 de cereri), s-a reþinut stabilirea unor sporuri pentrufuncþionarii publici nu constituie un bun ºi nici mãcar o speranþã legitimã.S-a învederat cã venitul viitor nu poate fi considerat „bun” decât în cazul încare a fost deja câºtigat sau plata va fi efectuatã cu certitudine (a se vedea,spre exemplu, cauza Oivusaari ºi alþii c. Finlandei, 23 februarie 2010, nr.20690/06). Cu toate acestea, în anumite circumstanþe, „speranþa legitimã” de

18

a obþine un „bun” poate beneficia, de asemenea, de protecþia prevãzutã la art.1 din Protocolul nr. 1. Astfel, în cazul în care un drept de proprietate faceobiectul unei cereri, se poate considera cã persoana îndreptãþitã are o „speranþãlegitimã” dacã existã temei suficient pentru acest drept în legislaþia naþionalã,de exemplu, în cazul în care existã o jurisprudenþã consacratã a instanþelorinterne care confirmã existenþa acestuia (a se vedea cauza Kopecký c. Slovaciei,nr. 44912/98, par. 52).

Totuºi, nu se poate considera cã existã o speranþã legitimã în cazul încare existã divergenþe cu privire la interpretarea ºi aplicarea corectã a legislaþieiinterne, iar cererile reclamanþilor sunt respinse ulterior de instanþele naþionale.În cauzele de faþã, Curtea a reþinut cã pretinsele drepturi salariale alereclamanþilor, deºi recunoscute expres de stat în legislaþia internã relevantã,nu puteau fi considerate ca având temei suficient în jurisprudenþa internãdeoarece instanþele au dat interpretãri diferite ºi chiar neunitare prevederilorlegale relevante, având ca rezultat o divergenþã persistentã în jurisprudenþa înmaterie.

În cauza Dragalina împotriva României (hotãrârea din 3 iunie 2014,cererea nr. 17268/03), s-a reþinut cã nu constituie un bun sau o speranþã legitimãneobþinerea sumelor solicitate pentru lipsa de folosinþã ºi imposibilitatea dea vinde terenul, deoarece nu se poate specula cu privire la posibilitatea ºirandamentul unei închirieri a apartamentului ºi a unei vânzãri a terenului încauzã (Buzatu c. României, satisfacþie echitabilã, nr. 34642/97, 27 ianuarie2005, par. 18).

În ceea ce priveºte posibilitatea eºalonãrii drepturilor salariale, în cauzaDumitru ºi alþii împotriva României (decizia de inadmisibilitate din 4septembrie 2012, cererea nr. 57265/08) Curtea a reþinut caracterul rezonabilal eºalonãrii plãþii drepturilor salariale recunoscute prin hotãrâri judecãtoreºtiinterne, neexistând o încãlcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie, cât timp a fost pãstrat un echilibru intre interesele particulare aflateîn joc ºi interesul general, eºalonarea de cãtre debitor a plãþilor nefiind unargument suficient pentru o constatare a încãlcãrii drepturilor amintite, incondiþiile în care calendarul plãþilor a fost respectat ºi nu existã indicii cum cãnu va fi respectat pe viitor.

Referitor la reformarea sistemului public sau militar de pensii, în cauzeleconexate Ana Maria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnarºi Lucia Gheþu împotriva României (decizia de inadmisibilitate din 7 februarie2012, cererea nr. 45312/11) Curtea a reþinut cã nu ne aflãm în prezenþa uneiîncãlcãri a art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie, întrucât reformareasistemului de pensii, prin transformarea pensiilor speciale în pensii în sistemul

19

public, în temeiul Legii nr. 119/2010, este compatibilã cu art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie. S-a avut în vedere faptul cã reforma sistemului depensii nu a avut un efect retroactiv ºi nu a adus atingere drepturilor la prestaþiisociale, dobândite în temeiul contribuþiilor la bugetul asigurãrilor sociale,achitate în timpul anilor de serviciu. În acelaºi sens, s-a pronunþat Curtea ºi înceea ce priveºte reformarea pensiilor cadrelor militare în cauza ConstantinAbãluþã ºi alþii împotriva României (decizia de inadmisibilitate din 15 mai2012, cererea nr. 63627/11).

În ceea ce priveºte interzicerea cumului pensiei cu salariul, în cauzaIonel Panfile împotriva României (decizia de inadmisibilitate din 20 martie2012, cererea nr. 13902/11), Curtea a statuat cã mãsurile privind regimulcumulului pensiilor cu veniturile salariale, în scopul reducerii cheltuielilorbugetare, adoptate potrivit capitolului IV al Legii nr.329/2009, nu încalcãdispoziþiile art. 14 din Convenþie ºi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional laConvenþie. Astfel cã imposibilitatea reclamantului de a primi, în continuare,în acelaºi timp, o pensie militarã ºi un salariu plãtit de stat, ca urmare a intrãriiîn vigoare a Legii nr. 329/2009, nu reprezintã o încãlcare a art. 1 din Protocolulnr. 1 adiþional la Convenþie. În prezentarea argumentelor, Curtea a reiteratfaptul cã principiile care se aplicã, în general, în ce priveºte art. 1 din Protocolulnr. 1 Adiþional la Convenþie sunt la fel de relevante atunci când este vorba depensii (Stummer c. Austriei, [MC], nr. 37452/02, par. 82, 7 iulie 2011) sau desalarii (Mihãieº ºi Senteº c. României (dec.), nr. 44232/11 ºi 44605/11, 6decembrie 2011). Dintre acestea, deosebit de relevant pentru cauza de faþãeste faptul cã aceastã dispoziþie nu garanteazã, ca atare, vreun drept la primireaunei pensii într-un anumit cuantum (Maggio ºi alþii c. Italiei, nr. 46286/09,52851/08, 53727/08, 54486/08 ºi 56001/08, par. 55, 31 mai 2011) ºi nici vreundrept de a primi un salariu într-un anumit cuantum (Vilho Eskelinen ºi alþii c.Finlandei [MC], nr. 63235/00, par. 94), fiind cu totul la discreþia Statuluistabilirea drepturilor salariale ce vor fi plãtite angajaþilor sãi din bugetul destat (Kechko c. Ucrainei, nr. 63134/00, par 23, 8 noiembrie 2005).

Cu toate acestea, în cazul în care cuantumul unui drept salarial este redussau anulat, aceastã mãsurã poate constitui o ingerinþã în exercitarea dreptuluide proprietate, care trebuie sã fie justificatã (Rasmussen c. Poloniei, nr. 38886/05, § 71, 28 aprilie 2009).

O condiþie esenþialã pentru ca ingerinþa sã fie consideratã drept compatibilãcu art. 1 din Protocolul nr. 1 adiþional la Convenþie este faptul cã aceastatrebuie sã fie prevãzutã de lege. Orice intervenþie a autoritãþii publice, în cepriveºte respectarea bunurilor, poate fi justificatã numai în cazul în care serveºteunui interes public legitim.

20

Curtea a reamintit, în acest sens, datã fiind cunoaºterea directã a proprieisocietãþi ºi a nevoilor sale, cã autoritãþile naþionale sunt, în principiu, cel maibine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopuluistabilirii unui echilibru între cheltuielile ºi veniturile publice (Terazzi SRL c.Italiei, nr. 27265/95, par. 85, 17 octombrie 2002, ºi Wieczorek c. Poloniei, nr.18176/05, par. 59, 8 decembrie 2009), iar Curtea respectã alegerea lor, cuexcepþia cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite deun temei rezonabil (Jankovic c. Croaþiei (dec.), nr. 43440/98, Kuna c.Germaniei (dec.), nr. 52449/99, ºi Mihãieº ºi Senteº c României (dec.), nr.44232 /11 ºi 44605/11, 6 decembrie 2011).Totodatã, trebuie sã existe un raportrezonabil de proporþionalitate între mijloacele folosite ºi scopul urmãrit prinorice mãsurã de naturã a priva o persoanã de proprietatea sa (James ºi alþii c.Regatului Unit, 21 februarie 1986). Echilibrul cerut nu va fi realizat în cazulîn care persoanei în cauzã îi revine suportarea unei sarcini individuale excesive(Maggio ºi alþii c. Italiei, par. 57).

Neacordarea pensiei, ca efect al renunþãrii la cetãþenia românã. În cauzaMaria Elisabeth Puricel împotriva României (decizia de inadmisibilitate dincererea nr. 20511/04) s-a reþinut cã pierderea drepturilor ei civile ºi sociale,inclusiv a dreptului la o pensie pentru limitã de vârstã, ca efect al semnãriideclaraþiei de renunþare la cetãþenia românã nu constituie încãlcarea art. 1 dinProtocolul nr. 1 adiþional la Convenþie. Când a decis sã pãrãseascã þara,reclamanta, avocat de profesie, a semnat o declaraþie în care renunþa la cetãþeniaromânã, având ca efect juridic direct, prevãzut de lege. Faptul cã reclamanta aplãtit contribuþii la Casa de Asigurãri a Avocaþilor, din al cãrei fond se finanþapensia pentru limitã de vârstã, nu îi conferea în sine dreptul de a continua sãprimeascã pensie odatã ce nu mai îndeplinea toate condiþiile prevãzute delege pentru plata pensiilor.

III. IngerinþaPrincipiile generale ale Curþii.Curtea a statuat cã art. 1 din Protocolul nr. 1 conþine trei norme distincte:

prima, exprimatã în prima tezã a primului paragraf ºi care prezintã un caractergeneral, enunþã principiul respectãrii proprietãþii; a doua, care se regãseºte îna doua tezã din acelaºi paragraf, are în vedere privarea de proprietate ºi osupune anumitor condiþii; cât despre a treia, consemnatã în al doilea paragraf,aceasta recunoaºte statelor competenþa, printre altele, de a reglementa folosinþabunurilor conform interesului general. Cu toate acestea, nu este vorba de normelipsite de legãturã între ele. Cea de a doua ºi a treia se referã la exemple specificede atingeri aduse dreptului de proprietate; prin urmare, trebuie interpretate în