Heidi fetia munilor 3

8/8/2019 Heidi fetia munilor 3

1/30

,

:*le.

'+L!.

5g


2/30

HEIDI, FETITA MUNTILOR

- Bund dimineata, bunicule! Ce zi fru-ffitr?Si gi ce senin e cerul! izbucni Heidi, repe-zindu-se in bragele bunicului.- $i ochii tdi sint frumoqi gi senini, ris-irunse bitrinul, stringind-o cu putere la piep-tul siu. Bun6 dimineata, copila mea! Aga, 9iacum du-te gi te joac6, adiugi el, ci eu maiam nigte treburi.$i in tirirp ce Heidi zburda de zor, desfitin-du-se la auzul vuietului stirnit de vint in cre$-tetul bitrinilor copaci, bunicul intri in staul

Capitolul 14

s6 mulgl caprele. Apoi le perie gi le spili cutoat6 grija, pentru ca Fulg-de-nea 9i Pestritas[ fie intotdeauna cele mai frumoase capredin intreaga turmi.in sfir$it, le scoase pe paji;;tea verde dinfafa cabanei. Cum le zdn, Heidi alergi spreele 9i le cuprinse pe dup6 git, cu multi gingl-pie. Ciprigele behiiri fericite, vrind in felulacesta si-gi arate fiecare dragrlstea ce i-o pur-tau bunei lor prietene. Apoi incepuri si segudure pe lingi ea gi s-o impungi usor cucornilele, mai-mai s-o doboare. Dar Heidi nuse temea de ele, qtiind ci asta nu-i decit ojoacd, li chiar daci uneori se intimpla caFulg-de-nea s-o impungi ceva mai tare, eaobignuia sd spun6:- Fulg-de-nea, te-ai ficut rea ca Tur-coaica mare.

LA CABANA SOSE$TEUN SINGUR OASPETEZorile fdceau sd sclipeasci piscurile munti-cu lumina lor rilgietici-portocalie, iarproaspiti a vintului de dimineafd seu$or printre crengile b6trinilor brazipreajma cabanei,Heidi se trezi brusc din somnul ei adinc.pddurii ii bucura inima 9i o ispiteaiasi cit mai repede in mijlocul naturii. Siridin patul ei de paie qi mai-mai si uite siqi s6 se imbrace, atit era de neribd6-s6 se vadd sub brazii ei dragi. Numai ciFrankfurt invifase ci o fetili cuminte tre-sd fie intotdeauna curat6 qi ingrijiti. Sedeci in grab6, gi dupi ce trase pe ca ouqoari, cobori la iuleald scdLrip. Patulera strir.rs, iar pe bunic ia-l de undeSe repezi dcci afard gi-l gisi, ca in fie-in fafa cabariei, cercetind ce-de la un capSt la altul, spre a-gi da seamava fi vremea in aceastd zi. Pe billta dcalbastru curat rdtdceau doar citevir

de nori alburii. Soarele tocmai se sdl-clcasupra stincih.lr Falkniss, scidindu-lcbelgug cu strdlucirea lui aurie.

$i intr-o clipitl, Fulg.de-nea se didea ina-poi, ldsind cnminte capul iu ios. Pestrila seretregea qi ea cu o migcare gratioasS, vrindparcd sl spuni ci ea nu poate fi comparaticu Turcoaica cea bitiioas6..,Deodati, de' jos, de pe ptrtec6, se auzi unfluierat prelung qi, la putin timp dupd aceea,pe pajigte se ivi intreaga turm6, in frunte cu'zvdpdiata Turcoaici. Nu trebui rrtult pi sosi qPeter care, vizind-tr pc Heidi asaltat6, guieridin nou, ca si imprdgtie caprele din juruneastimpiratei sale prietene, care lopdia debucurie in mijlocul lor. Apoi, apropiindu-sede Heidi, ,:r intrebi supirat:- Spune-mi, azi vii cu mine'l- Nu, Peter. nu pot. Din clipi in clipatrebuie sd soseasci prietenii mei din Frank-furt gi trebuie si f-ru aici.


3/30

- Prr\.est& asta ant mai auzit-rr.ie ,rri . mormai Peter. m(rrocenr)s.- $i-ai s-o mai auzi, rdspunsehrttdrire in glas. Nu crezi cd trebuiecind imi sosesc oaspeliliarbd gi nu se mai sdtura admrrind frumus{ea neintrecute a acestor imprejurimi. Dedatd igi aduse aminte cI masa rdmisese netrinsa gi didu buzna in caband., cu gindsA-pi isprdveascd treaba cit mai repede. Diatd cit peste putin timp auzi din nou murmrul ispititor al pddurii ce se legdna ugor in btaia vintului ;i din nou iigni afar6,, ca o viilie, de parcd, ar fi prins aripi.In magazie., bunicul iqi vedea de treburilui de toate zilele. Din cind in cind,, ie;;afari gi se uita, cu fa{a numai zimbet, la saturile de ciprioard, ale nepoatei sale, cazburda zglobie pe pajigtea din jurul cabaneTocmai se pregdtea sd intre inapoi in magzie, cind, deodat6, Heidi striei:.Bunicule, bunicule, vino repede!Speriat cd i s-a intimplat ceva copilului., btrinul porni numaidecit intr-acolo, dar, cinse apropie de caban6, o z6,ri pe Heidi goninla vale 9i strigind in gura mare: ,,Vin, vinDoctorul a luat-o inainte, indati o sd vindceilalli! " .. .- Bund ziua, domnule doctor. Bine a1i vnit! ii spuse Heidi musafirului, cind, in sfirgajunse lingi el. gi dupn ce-i strinse mina ctoatd cdldura, se grdbi sd adauge: Vd mullumesc incd o datd pentru tot...- Bun[ ziua, feti]o, Si bine te-am gesit,rdspunse doctorul zimbind. Dar nu intelepentru ce imi mulfumegti...- Pentru cd numai datoriti. dumneavclatrd am putut se md intorc la bunicul meu,lSmuri Heidi. fari sfial6.O razd, de fericire lumind chipul doctorului... Nu se agteptase la o primire atit dcaldd. Urcase poteca cufundat in gindurile tmohorite qi n-apucase sd admire furmusetrinaturii ce-l inconjurau. Pe Heidi aproape cn-o vizuse gi cu atit mai mare ii fu surprizatunci cind aceasta il recunoscu, in ciuda pdrului care, dupd moartea fiicei sale, ii incarunfise de-a binelea. $i apoi se credea 9i aducdtorul unor veqti nu din cele mai pldcute.totuqi era intimpinat de Heidi cu bralele dechise gi cu vorbe de mullumire pentru un lu

de o sutiHeidisd fiu cuaici

- La urma urmei, ar putea s6-i primeascdbine gi bunicul, spuse ciobdnagul cu in-Deodat6, din caband risund vocea Duter-nici a bunicului:- De ce nu pornegte armata spre cul-munlilor? Si fie de vini generalul, sau

! .. .Firi si mai ziboveasci, Peter pocni din9i, in aceeagi clip5, caprele o rupse16 lape poteci in sus, urmate indeaproape delor pdstorHeidi se urci in dormitorul ei qi iqi fdcucu multi. grije, a;a cum se deprinsese laDupd ce se incredinfd c6 e f6cutcusur, cobori in odaia mare gi se apucdstringd gi sd deretice de zor, gtergind prafulpunind toate lucrurile la locul lor. Apoi ludcirpd qi freci masa pini cind o fdcu sd strd-lun6. De cite ori o vedea bunicula$a, se uita la ea plin de multru-$1 spunea:

- Nu degeaba a fost nepoata mea in strdi-De cind s-a intors, totul lucegte la noicuritrenie, de parcd in fiecare zt ar fi dumi-De fiecare datd dupi plecarea lui Peter,9i bunicul se agezau gi luau impreunade dimineatrd, apoi FIeidi igi vedeadeparte de micile ei treburi.Cind vremea era frumoasd, razele de soarestrecurau in cabani prin fereastra deschisdo ademeneau pe Heidi, vrind parcd sd

,,Hai, nu mai sta in casd! Vino iute sd vezi^ min undtii se petrec in naturd".In asemenea clipe, Heidi nu se mai puteagi., lasind totul balt6, o zbughea repedeAzi, soarele strilucea parci mai tare ca ori-aurind cu razele sale piscurile muntilorin depdrtare. Heidi sta a$ezata pe

68cru care r se pirea cit se poate de firesc


4/30

Heidi se a9616 fericiti de braful doctorului,acesta o apuci pirinteqte de rnini gr-rcu glasul sdu blajin:- Hai, copila mea, du-mi la tine acasi...Heidi insi rdmase nemigcatd, privind incu uimire.- Dar unde sint Clara si bunica? intrebinedumeriti.- Eh, copila mea, rdspunse doctorul of-din picate trebuie s6-1i spun un lucrute va intrista, aga cum md in-..

9i pe mine. Clara a fost tare bolnavdcildtoria asta ar fi fost pentru ea foarteli ar fi putut s5,-i qubrezeascd qimult s[nitatea. Acum se simte ceva meigi, la primdvari, de indatd ce vremea seincdlzi 9i zilele vor fi mai lungi, Clara vala munte, cu intreaga familie...Heidi era uluiti. Nu se impdca deloc cuveste care venea s6-i spulbere, intr-oei atit de frumos. Stdtea tintuitdneltiind ce sd mai spun6, iar doctorul.-, privea necdjit, nefiind nici el in stare sd maro vorbi. in jurul lor era o linigte des6-,,'irgit6, doar vintul, cu adierea lui obignuitd,din cind in cind sd freamite coroanele;opacilor. Pe Heidi era gata-gata s-o podi-Jeasci plinsul, dar, pe nea$teptate, igi aduse:minte ci alergase pini aici in intimpinarea-:nui oaspete nespus de drag. Il privi pe doc-..,r indelung 9i citi in ochii lui o suferinfi ne-,irmurit6, Niciodati nu-l razuse la Frankfurt-,,:t de necaiit 5i. deoca:!. avu o strin-eere de

inimd pentru acest om cumsecade, care fuseintotdeauna atit de bun cu ea. igi inchipuitristetea lui se datora faptului cd bunicaClara nu l-au putut insoli. De aceea incers6-l linilteasci li sd-i aducd o mingiiere-

Nu v5 mai necijili, domnule doctor.cepu ea. Timpul trece repede, nici nu itillrepede trece.., Indatd va veni primii ara ;r^; f:* ^,, t.-rii i*^.eUna mai mUltA yrant3)4 Ilrrl Lu Lvlll I tllPl


5/30

In sfir;it, pornird la deal.Dt)ctorul o mai linea gi acum de mind pellcidi, care voia cu r)rice pref sd-t invese-- i.ll repeta intrurra ca timpul trece. nicimai dai seama cind, li in felul acesta iz-pind la urm5, sd-;i aduca ei inses;i mingi-doritd. Cind ajunseri in fatra bunicului.,strigd plind de vtriogie:- Ceilaltri nu au venit incd. dar vlir veniDespre doctor ii vorbise atit dc mult. incit$tia rotul despre el. ii intinse minagi-i ur5 ()aspetelui, din toat6 inima,venit. Se agezard apoi togi trei pe bancidin vorbd in vorbi, musafirul le prrvesti cimai multd vreme nu se simte prea bine 5iSesemann l-a sfdtuit sd tacd accasrecare, cu siguranfd, avca si-i priascd.ii qopti ceva la ureche lui Heidi si,datd, fetitra se ardtd nespus cle ncr6b-in drrrinta ei de a afla cit mai repedeanume urma sd soseascl pentru ca...Bunicul il indemnd pe oaspete sa-gi pc-in Elvelia citeva z)le frumtrase dedar, din pdcate, nu-l putea pofti sdla el, deoarece nu avea undc sd-lin schimb, il povdfui sd nu crrbrJsrela Ragaz., ci sd tragd, mai curind, in sat,va gisi la tlricine r,) cstrrcri, ce-i dreptmtrdesti, dar frrarte curatS. in fetulva avca prilejul sdr facd in fiecare di-o plimbare frumoasd, urcind pind lapi de aici mai departc, spre indllimileAsemenca excursii au darul sd intd-sAnetatea rrmului,, ii spusc bunicul fi-totodate sd-i arate multc privcli;;tiin culmea bucurici, doct()rul in-

propuncrsa bdtrinului, apoi discutardcum sd punf, ttrtul la cale.Ilrtrc tintp, soarele sc indltrase in inaltul ce-vintul incetase de mult sd mai pieptcnccopacil!)r, iar crengile falnicitor-din preajma cabanei pdreau increme-In ciuda indlfimii, aerul era dulce gi im-pi numai din cind in cind cite ,.r adicrc-se furi5a pe lingd cabana scdldati dcEra ccasul amiez.ii. Dcodatd bunicul se

qi disparu intr-,1 clipit6. ca numaidecinaprrieze cu tr ln?Sd mare pe c?rcin dreptul bincii. Apoi, intorcindu-sHeidi, ii spuse:ridicdSE Seapezdspre- E ora prinzului, copila mea, hai, du-qi pregdtegte masa. Nu qtiu dacd domnul dotor se va mulfumi cu mincarea noastrd obinuitd, dar, ,.rricum, ,,sufrageria" sint siguro sd-i placd.Primesc cu bucurie invitalia dumnevoastrd, se grdbi sd rdspundi doctorul, canu se mar situra privind valea ce striluceorbitor, in bitaia soarelui de amiazd. Aicr ttul trebuie si fie minunat. adiusd el.In acest tinrp. Hcidi alerga prin trdaie.colr) pind colr) sprintend ca o nevestuicSc.rase tr)t ce gdsi prin dulap, in dorintra da-$i ospeta musallrul a$a cum se cuvine.

Bunicul aduse o oald cu lapte din care mre$eau incd aburi si rr farfurie cu brinproaspat rumeniri 9i ispititoare. Apoi, dupce mai aduse qi o halcd de carne uscate, dcare tdie citeva felii groase, ii indemna pe cdoi sd minince. La sfirsitul mesei. doctorulmullumi bunicului din toatd inima, spuninci de mult nu mai mincase atit de bine si catita pol're.- Da, aici trebuie sd vind micufa noastClara, finu el sd mai spund. Dacd va respiraerul acesta sindtcrs gi va minca a$a cum amincat eu azi, se va implini gi se va simfi cunu s-a simlit incd niciodatd pin6 acum...f-Jt)datA zartra pe p()tcca uo t)rr't urcind dgreu, cu un pachet in spinare. Cind ajunsefatra cabanei, l5sd jos povara ;i incepu stragi adinc in piept aerul curat de munte-

Iatd, fetita mea, ce fi-am adus depnetena ta din Frankfurt, spuse doctoruzirnbind. O ajutd si dezlege sfoara qi atita toPe urmd, t) puse sd desfacd singurd fiecarpachetrel in parte, ca sd-i lase bucuria dedescrrperi micile comori trimise de Clara.Doctorul deschise cutia cu prijituri pentrbunica.- Vai ce bine imi parel izbucniNici nu itili cil rrrd bucur cd bunica VAHeiclit VcentL70

la ceai qi altceva dccit piini1e... gi, in


6/30

ei, ar fi vrut sd coboare pe loc, si-tbitrinei aceste bundtdli. Dar, pind laasculte sfatul bunicului., care ii spusear fi mai bine si coboare spre seard, caconduci qi pe domnul doctor pind inIntre timp, Heidi ddduse peste punga cude pipd 9i se uita cu o privire intreb6-in ochii doctrtrului. Ca s-tt scoati dindoctorul lui punga gi i-o intinsecare, fericit de acest dar nea;teptat,apucd numaidecit sd-qi indese luleaua cu

F

Apoi birbalii se agezard pe bancd 9i ince-

,l'

' :,:.,,,,

.J$

a,sfl.{

i

:,:l

ct


7/30

sa t'orbeasca despre tot felul de lucruri,timp ce Heidi. in culmea fericirii, lopdiain jurul pachelelelor primite de laei prietend. La un moment dat insd segi, apropiindu-se de cei doi b6rba(i alechipuri abia se mai zd.reau printre noriifum ce se indllau din lulelele lor. spuse cuvoce nespus de serioasi:- Darurile astea, intr-adevdr' md bucurimult, dar, pentru mine, cea mai marepe ziua de azi este sd v6 vdd pe dum-aici, domnule doctor.Cuvintele acestea ii inveselirf, pe cei doi fu-iar doctorul mdrturisi cd nu s-ar fi ag-ca vizita lui sd-i fac6 fetitrei atita pl6-incet-incet se lisa inserarea, soarele in-si se ascundi in spatele muntilor $i ae-sd se rdceasci:. Bunicul se ridici iute de pe

9i, dupd ce impachetd la un loc cutiaprdjituri, salamul gi qalul, o lud pe Heidimind gi pornird toti trei la vale, pe potecaspre cabana lui Peter. Ajungi acolo,iqi lud rdmas bun de la doctor, nu insdde a-l face sd-i promitd c6. a d.oua ziavea sd se urce impreuni cu ea giPeter sus pe munte, cu turma de capre.ce se despdrlird qi cei doi b[rba1i iqidrumul spre sat, Heidi intr6 glonfodaia bunicii, qi., intinzindu-i darurile,, osa le atingd, ca sd-gi dea seama ce i-aSe mird foarte mult vizind cd bunica secel mai mult de galul acela cdlduros,care nu mai contenea sd-l mingiie cu minazbircird de bdtrinete.- Ce dar minunat! spunea ea intruna.

ce bine o si-mi prinda in serile friguroasBrigitte stirea la masd qi privea cu jind slamul. Nici prin gind nu-i trecuse cd va avevreodatd in fala ei un salam atit de mare $iintreba, in sinea ei, dacd va fi in stare sd tadin el. Cldtini de citeva ori din cap in semci nu gi, in cele din urm6. murmur6:chiul.

Cel mai bine ar fi si-l intrebem pe Uiul. El ne va inv61a ce sd facem cu eIDindu-gi seama despre ce este vorba, Heise gribi sd-i rdspundd:- Sint sigurd c6 bunicul va spune sdmincdm gi atita trrt.In clipa aceea intrd li Peter, impiedicindu-se, ca de obicei., de pragul ugii.- Unchiul, Unchiul din muntri, bolborosel cu sufletul la gur[. Vine in urma mea giVizind insd salamul, bdiatul amuli ca d

senin, dar Heidi pricepu numaidecit despre cera vorba gi, dupd ce-i strinse mina bunicieqi repede afa16.De fapt, in ultima vreme, bunicul nu treceniciodatd prin fatra cabanei fdri sd nu intresi-i dea binetre bunicii, care se bucura intodeauna sd-l audf, spunind cite o snoavd sacite un cuvint bun de incurajare. Acum insera prea tirziu ca sd mai zdboveascS, nu dalta, dar Heidi se trezea in fiecare dimineafoarte devreme, odatd cu revirsatul zorilor,dorea ca fetila si aibd destul timp si se odihneasc6. Le urd noapte bund tuturor, de afardde pe potecd, apoi, luindu-gi nepoata dmin6, pornird amindoi, sub bolta instelatdspre cabana lor linigtitd din creierul munilor...i

72


8/30


Capitolul 15RASPLATAA doua zi, doctorul urca poteca insolit deincercind si schimbe din cind in cindo vorbi, dar sfielnicul pistor abia se in-

si rispundi la intrebirile lui binevoi-Ajunserd intr-o ticere desivirliti la ca-unde Heidi ii a$tepta de mult cu

9i Pestrila, toate trei inveselite'deraze ale soarelui de dimineagi.Peter o intrebi pe Heidi, ca de obicei:- Azi vii cu mine?- Azi, da, ii rispunse ea, dar numai dacigi domnul doctor cu noi.Ciobinagul se uiti la doctor piezig, cu oneincurajatoare. ln clipa aceea, buni-iepi din cabani 9i, dup[ ce le dddu bineleaii inmini lui Peter sacul cu merinde.simli desaga mai grea ca de obicei 9i,clipit6, fala i se lumini de un zimbet,,Va si zic6,, o si fim trei", igi spuse inlui. $i, intr-adevir, incredinfat ci docto-avea si se tini de figiduiali, bunicul maio portie de mincare, la care maigi o bucati zdravlnd de carne us-

igi luard deci rimas bun ti cei trei incepursd urce cu turma spre piscurile inalte. Caprelse gudurau mereu pe lingd fetifa munJilor qtoate voiau si meargi allturi de ea. La umoment dat. Heidi se vLzu siliti si sopreascd gi si le indemne si fie cuminti 9i s-ia inainte cdci ea, ca un copil binecrescuvoia si-ii insoteascd musafirul. Se despiagadar de turmi qi se apropie de noul ei prieten, care o lui de min6 cu toati gingiSiaDe data asta doctorul nu mai trebui sfaci nici un efort ca si lege o disculie, a$cum fusese nevoit si facd in tovirilia lui Peter, cici Heidi se apuci numaidecit si-i povesteasci tot ce gtia despre capre, despre insugirile lor deosebite, despre flori gi desprstinci, despre pisiri 9i ghefari... $i astfeajunser1 la piqune, fdri si-li dea seama cingi cum.in timpul urcugului, ciobinagul Peter se utase de mai multe ori, cu uimire, la noul venit, dar, din fericire, acesta - atent la cespuse de Heidi - nu obseryase nimic.Ca de obicei, Heidi se agezd pe iarbproaspiti gi . doctorul ficu la fel. Piscurilmunfilor, pajigtile, intreaga naturi striluceasub zimbetul blajin al acestei dimineli dtoamn[. Din vale rdsunau tilingile atirnatde gitul animalelor scoase la piscut, pi dangtul acesta incintitor se revdrsa in ecouri. inseninind fetele gi sufletele oamenilor.Soarele imbriliga cu razele sale aprinsghetarul Falkniss, ce-gi inilla culmile sprazurul limpede al cerului. O adiere blindi {Ecea si se infioare ultimele floricele albastretrandafirii ce mai smilfuiau pajiStea in aceinceput de toamn6. Se inclinau ugor, vrinparci si intimpine, a$a cum se cuvine,nouh zi de via16. Sus de tot, vulturul se rotemaiestuos, cu aripile intinse, fbri si cloncdneHeidi se desfita urmirind cu nesal florilebolta albastrl, pisirile gi munlii, si in ochse citea o mare bucurie. Din cind in cind,uita spre bunul ei prieten, care nici el numai situra admirind, in ticere, splendorincasemuite din jurul lui. La un moment dazdrind ochii luminoqi ai fetitei, ii spuse:


9/30

- Da. Heidi. ai avure nespus de frumos,sufletul intristat', cumdreptate. aici ladar dacd omulsd se bucure deminundlii'?- Numai la Frankfurt are omul sufletulse grdbi sd-i rispundd Heidi. Aici,uiti de necazuri.- $i dacd nu uitd, $tii tu ceva ce ar putea

ajute'l- Currr si nu'/ increderea in Dumnezcu...- Me rog, s-ar putea, dar eu nu cred decittrameni. Nu socotesti cd incredcrea in tra-ajutd mai mult ca orice'?

Doctorul o ascultd in ticere gi pe chipul lse citea o mare bucurie. Cind Heidi terminpovestea, ii strinse mina zimbind gi-i spusBravo, e$ti o fetitd isteap! Povesteasta e, intr-adevdr, foarte frumoasi, iar tuspui dumnezee$te... Am si tc rog si mi-o spori de cite ori vom veni impreuni aici, gi spsd venim cit mai des. Vrei?- Cu mare plicere! rispunse Heidi,culmea fericirii...Peter era supdrat foc. De atitea zile nmersese Heidi cu el gi acum, cind in sfirgerau din nou impreund, nici nu indriznea sse apropie de ea din pricina acestui strdcare nu se mai dezlipea de prietena lui. De cteva on se agezi departe, in spatele doctoru

curt)aSd si-qi conducd musafirul pind la stincile inalte de unde era sd cadd Pestrila,rugd deci pe Peter sd mulgi de la Fulg-de-neo oald de lapte, apoi ii spuse ce aveau de ginea $i doctorul.- Dar mincarea... mincarea din sac cines-o mdnince? intrebd citrbinagul, aruncindu() privirc plind dc curi()zitate.ii rf,spunsc Heidi. Dar, mai intii, du-temulge capra.Niciodatd nu se grdbise Pe tcr sd facdtreabd aga cum se gribea acum. Nu de altadar ardea de nerdbdare sd vadd ce bundtdfi saflau in sacul cu merinde. Dupd ce bdurd cito cand cu laple prl)aspet,, cei doi igi vdzurd cdrumul lor. Nici nrr apucarl si se indepdrtez

volvlnease-

lntrebarea doct,"trului o gisi peBunica de la Frankf'urto invdtraser[ altfel. Deodatdii fulgeri chipul bunicului.Heidi ne-dinpnn lui, aqa fel incit sd nu fie v6,zut, 9i-l amenincu pumnul stri n s.La un moment dat, minios cd nimeni nuia in seamd, ciobdnagul nostru strigd in gurmare:- E vremea si mincim!$i. intr-adev6r, soarele se indlfase sus dtot pe bcllta albastri, anunfind ci sosise orprinzului. Heidi se ridici grdbitd 9i desficsacul cu merinde, dar doctorul o opri, spunindu-i cd nu-i este foame gi, daci se poate

ar bea numai un pahar cu lapte, pe urmd aurca un pic mai sus, spre stincile pleguvHeidi nu era nici ea fllmindi si se ariti bu

apol raspunse:- Da, infeleg gi vd dau dreptate. Omul iqi - Daci vrei, poti s-o mdninci tu pe toatd

$l cellnsa

- Da, cred ci avefi dreptate, murmurd ea.bunicul spune la fel ca dumneavrrastrd...infeleg de ce s-a imp[cat el cu trameniis-a intors din nou in mi.jlocul lor...- Pei vezi, eqti o t'eti1d infeleaprd, iar eusfdtuiesc sd pdstrezi ttrati viafa aceastd in-spuse docttrrul. Apoi.' dupd ce ad-un timp frumusetrea peisajului, adduga:pacate, copila mea, e tare greu s[ staigr sa ai vegnic in fafa ochilor rr umbrd,te impiedicd sd te

.bucuridin plin derninundliile ce te inconjrrara. in aseme-impre-jurdri, tt-rcmai asemenea minundtriidarul sA-ti indurereze gi mai mult inima.ingelegi'lCuvintele doctorului o intristau foarte multmicula Heidi. Imaginea umbrei din falaii aminti de bunica oarbd, gi gindul cdn-avea sd mai vadi niciodatd ii sfigiasufletul. Tdcu un timp', cdzutd pe

gesi linigtea numai intre trameni. Acumincep sd infeleg mai binc ptrvestea fiuluide acas6...- O qtii? intrebd doctorul cu mirarc.- Cum si nu'? rdspunse Heidi pi incepusd-i recite pe dinafard povestea peo invdlase din cartea accea frum.rasd, c6-dc la bunica din Frankfurt.74


10/30


11/30

rista Tinette. Aga se face cd, dupi ungindire, micuf a rdspunse:- Mi-ar face mai multd pldceretoarce{i dumneavoastrd la caban6,.- Mda, ai dreptate, copila mea, incuviinJidoctorul. Egti, intr-adevir, o fetiti infeleaptd.Cu bine gi si ne revedem sdnitogi, adiugd el,stringind-o cu putere la pieptul s6u.Deodat6, Heidi surprinse ochii doctoruluiinecatri de lacrimi. Acesta se intoarse brusc qiporni repede la vale. Heidi rimase o clipd in-cremenit[, negtiind ce sd faci, apoi, induio-$atd de tristefea prietenului sdu, o lu6 la fugddupi el, strigind cu vocea sugrumati de emo-lre:- Domnule doctor, domnule doctor! !!Acesta se opri 9i Heidi il ajunse din urmd,cu obrajii umezitri de lacrimi:

- Da, domnule doctor, m-am r6,zgindit...vreau... vreau si merg cu dumneavoastri...

Aqteptali-mi... md duc sd-i spun buniculu- Nu, scumpa mea copil6, nu, o opri dtorul, stipinindu-se 9i gtergindu-i cu gingdlacrimile de pe obraji. Tu trebuie s6 rimaici, printre brazi, in aerul s6n6tos de munDacd ai veni la Frankfurt, s-ar putea seimbolndvegti din nou gi ar fi mare pacat.altfel, zilele n-au intrat in sac Ai noi doi one mai vedem de multe ori, nu-i aga?- Da, domnule doctor, o sd ne maidem, trebuie sd ne mai vedem, pentru cdsinteli foarte drag, spuse Heidi cu convingeaproape la fel de drag ca bunicul.Doctorul o mai imbrdtrigi o datd cu tocildura, apoi i;i vdzu mai departe de drumsiu.Heidi r[mase mult6 vreme lintuiti loculfluturind din mini in urma lui, pini cidoctorul se pierdu, ca un punct micuf, la ozont. ..

timp deSA va ln-

76


12/30


Capitolul 16SOSESC PRIETENIITrecu gi iarna ce pirea ci nu se mai sfir-trecuri 9i primele siptimini mai rico-ale primiverii gi, in sfirgit, veni din noumai, cu tot alaiul ei: pajigti inverzite pide flori multicolore, piriiage gonindla vale, cu susurul lor cristalin, ce-gi

izvoarele din ultimele zhpezi, topitecrestele muntilor de razele calde ale soare-de primdvar6. $i aerul era mai cald, iarhoinar vuia din nou printre ramurileficind sd cad6 acele innegrite, ca siloc mugurilor.Sus de tot vulturul cloncinitor se rotea decercuri mari pe bolta albastri aPretutindeni natura se treze^ dingrea a iernii.

atit de mult pe fetifa mungilor, incittoatd ziloa gi-o petrecea afarl. As-cu atenfie guieratul vintului ce bitea cudinspre culmi, {bcind s6 se zgilliiebltrinilor brazi din preajma cabanei.de colo pini colo, ca o frwz6, purtativint, in dorinta de a vedea ce flori au maipe pajiqtile inverzite gi, aidoma gizelorzburau din floare in floare. se bucura denoul .descoperire. Trigea adinc in piept

aerul proasplt al primlverii $i niciodati nuse plruse natura mai frumoasi ca acum.Din magazie se auzeau lovituri de ciocaniar, in ristimpuri, scirgnetul feristriului. Lauzul lor, Heidi se repezi intr-acolo, s6 vadce surprizi ii mai aduc aceste sunete atit dcunoscute. Pe terasa micd se gi afla un scaude toati frumusetea, iar acum bunicul meiterea de zor la masa lui de timpllrie. sd mafaci inci unul.- Astea le faci pentru musafirii nogtri diFrankfurt, nu-i ?$4, bunicule? intrebi nepoata plind de curiozitate. Dar daci vinedomnigoara Rottenmeier, adiuga ea, ar trebusi mai faci unul. Tu ce crezi. o sd vini

- Nu gtiu, rispunse bunicul, dar, ca sl fimai sigur, o si te ascult gi o sd mai fac unuHeidi cerceti cu atentie scaunele fdrd speteazd Si murmuri clitinind din cap:- Nu cred ci domnigoarei o si-i placi sse ageze pe un scaun ca ista.- Nu-i nimic, o linigti bunicul. Dac[ n-si-i placi scaunul, o s-o poftim si se intindpe canapeaua verde.Heidi se uitd la bunic nedumeriti, ne$tiince vrea si insemne aceastl canapea verde,in timp ce sta gi cugeta cam despre ce ar putea fi vorba, il auzi deodati pe Peter fluieringi pocnind din bici. in clipa urmltoare,trezi inconjurati de caprele lui, care, fericitci gi-au regisit prietena, incepuri si lopliesi zburde voioase pe pajigtea proaspit inveziIh, t6.gind-o pe Heidi dupi ele.

Heidi 9i bunicul se mutari din nou in ca- fei muntilor o scrisoare.lor de la munte. Reinvierea naturii o in Nu inleleg cum de 1i-auPeter pocni din bici cu toati puterea gdup6 ce caprele se imprigtiari, ii intinse fet

scrisoare in timp ce te aflai cucut, spuse Heidi miratl.adus aceasturma la pd

- Nu mi-au adus-o acolo, rdspunse ciobnagul, am gisit-o in traista cu merinde...Intr-adevdr, pogtagul din Dorfli i-o diduscu o seard inainte, rugindu-l si i-o ducddoua zi, ca si-l scuteascd in felul acesta de udrum piniL la cabana din munte. Cioblnagunostru o virise in traisti gi aruncase peste ebucata de piine gi brinzS, gi nu o mai gisis


13/30

decit la prinz. dupd ce scuturase traista de fi-nmituri.Heidi lud plicul, il invirti pe o parre qi pealta gi,cind igi dadu seama de la cine era scri-srrarcil . dddu br,rzna in caband, strigind:- Bunicule, bunicule. am primit o scri-s()are de la Clara', hai sd ti-o citesc!Ca sd audd gi el despre ce era vorba, Peter:c duse dup6 ea 9i se sprijini cu umdrul de ca-natul ugii. Fetila munfilor incepu si. citeasci:,,Draga mea Heidi. Nici nu $tii cir de murtrrta bucur cd peste putin timp ne vr)m reve-c' r. Bagajele sint pregatite $i peste doui saut,ei zile pornim la drum. Tata nu vine cu noi.-frebuie sd plece mai intii la Paris, unde arenigte treburi. Doctorul trece in tlecare zi s6ne vad6 gi de pe scari ne strigS: ,,Gata, copii,dati-i drumul. muntele vd asteaptd!" Nici nu5tri, dragd Heidi, ce mult i-a placut la v,-ri gice l'ericit ar fi sd poati se trdiascd gi el actrltr'in crercrii muntilor. A pctrecut impreuna cunol toate serile lungi de iarni. gi ne-a povestitcit de bine s-a simlit la munte alituri de tine5r de banicul tdu. Ne-a vorbit gi de ciobana-;ul Peter" ;;i de turma lui ;;i nu mai gase;te cu-vrnte de laudi pentru voi. De llecare data in-cheic. spunind cu insufle[ire: .,in aerul acelaprr,aspAt gi curat, te faci binc oricit de bornavai t'r". De altf'el. s-a inttrrs de acr.rlrr schimbatln bine. Este iar omul vcsel, cu chipul vegniczimbitrrr, gi parcd a reintinerit. imi pare binepentru el, cici e un r)m tare bun si cumse-cadc. Cred cd 1i-ai dat 9i singurd seama delur ;t lucru. Scumpa tnea, nici nu $tii cu citinerebdare astept sd flu iar lin-qd tine, sd-l cu-r.. .'r- p ptic,enul tdu Peter gi caprele lui des-i-L' ,,'are mr-ai vorbit atit de mult. Mai intii.,rrr rdmine gase sdptinrini la Ragaz, undeiri face un tratament. Pc urmi nc ntutem laDiirfli gi, in zilcle frum.rase, v()rll urca la ca-bana. Vom pctrece impreund zile intregi, pc

pa ji;tile irrflorite . Bunica se bucurd si ea nes-pus de nrult de accastd caldttrrie . Dtrmni$traraR,rttenmeicr nu vine, dc$i bunica a stdruit sinc irrs.r[easci. Spunc ce nu vrca si ne deran-lc./r cil ilreze n[a ei, dar eu gfiu prca binc cdlitul e adevarul. Cind s-a int()rs Sebastian.

I

dupi ce te-a condus pe tine, s-a apucat spovesteasce despre ,,grozdvia" stincilor cureti abrupti pi pripdstiile adinci pi infric.-rtoare in care, la cea rnai micd neatenf iepoti prebu$i. Domniglrara s-a speriat atittare, incit o cuprinde spaima rrri de citeaude vorbindu-se de aceasti cilitorie, snind cd, in afard dc capre 9i de cei ce trdiela munte, nici it fiin;d omeneascd n-ar trebsd-;i pund viafa in primejdie mergindaceste meleaguri. Tinette r6mine Si ea acain schimb, Sebastian ne va instrfi pin6 la Rgaz, de unde se va inapoia la Frankfurt. Caatit, deocamdati, scumpa mea Heidi gi, inteptarea revederii nrrdstr, te imbrdlig ezmii de ori, a ta prieteni, Clara".La auzul ultimelor cuvinte, Peter pocni dbici cu atita furie, incit bietele capre se sriara gi o rupseri la fugd pe poteci:, in vaCiobanar;ul porni pe urmele lor, invirtind mreu biciul in aer, de parci s-ar fi af'lat in faunui dugman nevizut. Minia lui era stirnde vcstea srrsirii unor musafiri, rrentru el npoftili.A doua zi, Heidi se duse si-i spuni: si bucii din vale vestea cea mare, incredinptdbdtrina avea si se bucure foarte mult. aflide apropiata sosire a oaspefilor din Frakfurt, despre care ii vorbise de atitea ori gicuvinte atit de frumoase. Plimbarea er&adevdratd incintare, c6ci soarele zdbovacum mai mult pe br,rlta azurie, iar razele ldin ce in ce mai ficrbinli, incdlzeau aeruldogoarea lor pli.cuta.Bunica nu mai z.dcea in pat. $edea iarcoltul ei gi t,.rrcea ca de obicei, dar cutelepe 1a16 parc6 i sc adinciserd ;;i mai mult,pe fruntea incruntate i se citea o tristele untdrginitd. $i., intr-adevdr, mai t()ata n()aptnu dr)rmise , frimintatd de nigte ginduri ncgc6ci din strig6tele minirrase ale neptrtului, iJclcsese ci un gnrp de striini avea si vin6 crind dc la Frankfurt, urmind si rinrind la cbanA tr)atd vara. Dc SUpa rare. sa rmanclpierise StrnrDUI ;;i abia spre diminca[d izbutisd arioarnri.

78Heiclr intri la ca cu sutlctul la gura gi i


14/30

povesteasce totul de-a fir-a-pir. De-insd se intrerupse gi tt intrebd:- Ce-i cu tine, bunico, ce s-a intimplat'lnu te bucuri de aceasti vizitd,, ori fi-eci vine 9i domnigoara Rottenmeier'?-

MA bucur, cum sd nu mi bucur, copilarispunse bdtrina, striduindu-se si pardmai vesel6. Md bucur foarte mult pentru

- Nu-i adevirat, ii curmd vorba fetilatu nu te bucuri gi-mi dau seama deDar te rog sd n-ai nici o grijd, domnigoaranu vine. E mult prea fricoasA case incumete sd facd o asemenea cildtorie.- Nu, copila mea, n-am nici o griji gi nufricd de nimic, o incredin[5 bunica.te rog mina sd simt ci eqti aici. Aqa,mea, aqa, qi sd ptii c6 md bucur tarede bucuria ta; mi-e teamd ci eu n-o siam parte de aceasti bucurie...- Nu, nul izbucni Heidi.., Decit sd morrmai bine nu-mi trebuie nimic...Cuvintele se rostr)goleau din gura ei ca ogi nu se mai opreau, cici fetitra mun-dorea s-o linigteasci pe biata bdtrin6,era incrediniati ci acum, dupi ce Heidiinsindtoqise, prietenii ei din Frankfurt ve-s-o ia inapoi, [a oraq. Sirdcufa i;i dadeaci n-ar fi trebuit sd dea in vileagteamd de fap cu Heidi, dar nu izbutise stdpineascd. Fetilei i se fdcu mil6 de eaasemenea m[sur6, incit ar fi fost in starese ageze la picioarele ei 9i sd n-o mai per6-niciodatd.Simtind cit e de necijitd, bdtrina incercd s6vorba gi o rugi s6-i citeascd ceva.nu se l6sd rugate de doud ori 9i ii citinou bunicii vechea ;;i induiogdtoarea po-iste a fiului plecat de acasa. Cind te rntinicitit, bdtrina ii spuse cu glasul ei blajin:- l1i mullumesc. crrpila rrrca, nici nu gtiiiti mingiiere sufleteascd inri aduce glasul

$i. intr-adevdr, de pe chipul oarbei se tter-()rice urmd de ingrijorare.Sc.rrrt. in timp ce Heidi urca inap,.ri spre ca-pL' ccrul ce incc-pu:e sa sc- iniunece ste-

lele figneau una cite una, ca nigte scintei sc6pdritoare. Se oprea la tot pasul, si admirbolta instelatd, 9i strdlucirea sclipitoare a a;trilor ii umplea inima de o mare bucurie. Mirelia naturii avea darul intotdeauna sd-i incinte sufletul.Bunicul o a$tepta in fata cabanei, desfdtindu-li qi el privirea cu minunSlia acestei nopde mai. De mult nu mai fuseseri atit de fermecetoare noptile in luna florior, ca in acesan. La fel erau li zilele, iar unchequl munllor, care vedea soarele deopotrivi de strdluctor in rdsdrit gi in amurg, spunea cd anuacest va fi un an neobisnuit, de o rodnicie nemaiptrmenitd gi trri de cite rrri il vedea pe m

cuf ul Peter ii atrdgea atenf ia:- Vezi, ai grij6, ciobdnaqule, sd nu 1i ssdlbdticeascd turma de atita iarbi grasd.Drept rdspuns., Peter invirtea de citeva rrbiciul in aer gi pe chipul lui se putea citi: ..\umi-e fricl, cu Ssta le vin eu de hacl"Aga se scurse toati luna mai gi veni $l runie, cu soarele mai arzdtor gi zilele mai lungca noaptea. Gentrianele , clopolcii $i toate fl,.rile inmiresrnau cu parfumul lor aerul curade munte.intr-t'r zi, pc la slirqitul lunii. dupd ce iprdvi cu treburile prin casd, Heidi ieqi in 1a1cabanei sd vadd ce se mai intimpld pe afaradetrdatd inccpu sd strigc cu vr)cc tare:- Bunicule, vinu repede, repedelBunicul se duse iute lingd ea qi privi in drectria aritatd de neptratd. Un alai heobignuurca incet pe potecd,'indreptindu-se spre caban[: doi o?meni purtau pe brafe un scaun icare pedea o fetild infofolitd in pituri, ;i ipreajma ei inainta un cal alb de toatd frumusetrea, incalecat de i) dt)?mod c&r ttrt tirlpustitea de vorbe cu f'eti;a. in urma lr)r, urr harbat impingea un scaun cu rrrtile 5i', lingi cl.Lralt sitean din Dirrfli ducea in spinare Lllr rLisac filare, incdrcat cu galuri 9i pdturi grr)aseMicul alai se aprr)pia ttit mai mult gi cindin sfirqit.' ajunse iir dreptul cabanei, cei d.bdrbatri ldsard scaunul din brale 5i Heidr:repc'zi intr-actrlrr. S-r) intimpine pr- Cltir.Priet,--nele se imbra!i;ara cu atitrr caidurA. d


15/30

nu le mai venea sd se desprindi una deBunica se dddu jos de pe cal, ope Heidi cu dragoste la pieptul ei,ii intinse mina bunicului, care fd16 nici o'u'enise sI le ureze oaspefilor bun venit;r'orba ceea, se cuno$teau de mult dinpovestite de Heidi.- Cum vdd, dragd Unchiule, incepu bu-dupi ce ispriviri cu urdrile de bun ve-dumneata egti proprietarul unei case pemulli impdrafi ar putea si ;i-o doreascd.nepoata matale aratd,, intr-adevdr. ca unNe-a spus noud doctorul, dar parcdvenea a crede.O mingire pe Heidi pe obrajii rumeni de sd-apoi, intorcindu-se spre Clara. o in-

- Ce zrcr, copila mea, de frumuse{ea aces-locuri?

- Dacd ar fi dupi mine, nici n-am mpleca de-aici, rispunse mica infirmi, privinminundliile piesajului din jurul ei. E intr-adevdr fermecdtor, fermecdtor! repetd ea entziasmatl,.intre timp, bunicul trase scaunul cu rotilpe un loc mai neted qi,dupi ce scoase drucsac citeva pituri ca s-o poatd inveli pClara, spuse:- Cred cd, ar fi bine s-o mut6m pe domn$oara pe scaunul 6sta, ca sd stea mai comod$i firi si mai a$tepte vreun rdspuns, o rdici pe Clara in bralele sale vinjoase gi cu cemai mare grijd o agezi. pe pitura moale- Unde ai invilat, drag6 Unchiule, sd tportri atit de frumos cu bolnavii? intrebd bunica, plinb de admiralie gi mirati in acelagtimp. Dacd mi-ai spune. le-ag trimite acolo ptoate infirmierele pe care le-am cunoscut, c

80


16/30

,..ii \ ! !:.,':i,lsA invefe cum sA se ingrijeasce de bolnavi.- Ei, asta e... o chestiune de obignuinfd,raspunse bunicul zimbind, dar sub zimbetullui se ascundea o mare tristefe. Pe dinainteaochilor i se perindau acum imaginile unui tre-cut indepirtat. Pe un scaun asemenator cucel din fala lui., z6,cea odatd, un suferind, carede-abia iqi mai migca miinile qi picioarele. Eracdpitanul lui. il gdsise rdnit' dup6 o bStdliegrea in Sicilia, qi pind in ultima clipi a vieliisale rdnitul n-a mai vrut sd fie ingrijit de ni-meni altul decit de Omul munfilor, cum i sespunea inci de atunci bunicului. Aceastitristd amintire, stirnitd, de prezenta miculeiinfirme, il indemnd pe bitrin sd ia hotSrireade a o ingriji el insugi pe Clara, cu mina luiincercatS.Era o zi superbd., pe cerul curat nu se giseanici urmd de nor, iar Clara, in culmea incin-tirii, iqi desfdta ochii pi inima privind cu ne-saf imprejurimile de o frumuse(e neasemuitd.- Dragd Heidi, spuse ea la un momentdat, cind se trezi din plicuta-i visare. Aq fitare bucuroasi dacd ag putea sd dau inconju-rul cabanei voastre, ca si vdd toate lucrurilepe care [e cunosc atit de bine fird sd le fi v6-zut vreodat6.Heidi impinse scaunul cu rotile in umbrablindd a brazilor. Bunica se duse dup6 ele qitoate trei admirard bitrinii arbori cu trun-chiul de o grosime neobignuitd, ale c6rorcrengi, incdrcate de ace proaspete, se leg6nauugr)r in vrtia vintului de primdvarS. Din vre-muri strivechi, acegti falnici strijeri ai caba-

cdm intotdeauna, aga cum vrei tu, bunrinainte de a se insera, n-o si am niciodaceast[ bucurie...- Toate la vremea lor, scumpa mea, dcamdatd avem de ce ne bucura gi nu e binejinduim prea mult deodatd...In clipa aceea Heidi impinse scaunul unmai incolo gi o noui priveligte se deschisefap micutrei infirme.- Vail exclami ea in culmea incintdrii.rind covorul multicolor ce imbrdca pajigdin spatele cabanei. O adevdrati minunelfericiti a9 fi sd pot culege gi eu din floriletea atit de frumoase! ...Heidi dddu fuga pe pajigte gi, peste putimp, un buchetel de toatS splendoareaafla pe genunchii prietenei sale.- Da, e frumos aici, incuviintd Heidi.pajiptile de pe creste, unde se duce Petercaprele la piscut, sint mult rnai frumoaNici nu $tii cit m-a9 bucura si poJi rrlredati cu mine, sus, pe povirnigurile aceabrupte, unde pe alocuri iarba pare albasiar stincile parc6, ar fi de aur...Vorbind despre plaiurile acelea atit dedrdgite gi pe care nu le mai vdzuse de atimp, Heidi se imbujori la fald qi in ochrincepuri sd scapere scintei de bucurie. Asctind-o, Clara se aprinse Si ea $i', intr-un n

nei de azi privesc aceasti vale, in timp ce;urul lor totul se na$te $i moare ca apoi sinascd gi iar si moar6...Heidi se apropie de staul giu5ile, pentru ca prietena ei sdinauntru. Din pacate, nu prear ad6, ci,ci Fulg-de-nea qi ,Pestritra fuseseriduse de Peter la pdscut.- Ce rdu imi pare ci nu sint aici! spuseClara. Ar fi grozav dac[ af putea s6 le agteptpina se intorc gi, in felul 6sta, s5-l cunosc aire ciclbdnagul Peter, despre care mi-a vorbitHeidi atit de mult. Dar daci va trebui sd ole-

tnre-deschise largpoat6 priviavea ce si

Ce spui? O s6 ajung eu vreodata psus'/a;ternu o ticere deplinS.

ac'radie

ln

ment de mare insufletire, o intreabd pe bunicaacolo

Se- De ce sd nu ajungi? rdspunse apHeidi, in locul bunicii. O sd te duc eu. giclipa aceea impinse scaunul cu atita puteincit, dacd nu ar fi fost acolo bunicul sprindd, scaunul ar fi pornit-o singur la valeIn timp ce toati lumea continua sd admfrumuselea plaiurilor inconjuritoare, unch;ul muntilor nu stdtu cu brafele incruci5aScoase la iufeali din cabanf, citeva scaunepuse in jurul mesei din fatra bdncufei qi. duce mai aduse tot ce trebuia, ii pofti pe tolimasa.Bunica era incintatd de sufra_eeriaber. care domina intreaga vale.


17/30

de vint se furiga incet printre crengilemurmure in surdind ovenitd pentru aceastefEcindu-le sdparcd anumecimpeneascd.- Ia te uiti ce mi-e dat sd vid! izbucnrbdtrina doamni Sesemann. Ori poateinqel? Nepoata mea mdninci a doua feliepiine cu brinz6 prnjiti?!- BrS.nza asta e atit de buni incit ap fi insd mai mininc o felie, rispunse Clara,sfial6. Dac6 vretri sd gti1i, e de o mie demai buni decit toate felurile de mincarecare ni le servesc acolo jos, la Ragaz...- Ei, nici aga sd n-o luim, spuse buniculmodestie. Aici aerul e mai bun $i facede mincare. Asta-i tot...I n .jurul mesei', veselia nu mai contenea.stitea de vorbi cu doamna Sesemanncu bucurie aflau ci pdrerile lor se potriveaumulte privinle, indeosebi in privin;a incre-in oameni pi in viaf6... Copiii aveau gi cipovesteascd o multime de lucruri gi, ttrtdin vorbd in vr:rb6, nici nu simliri ci seinserarea.Cind soarele incepu si se ascundd in spa-bunica spuse, cu pdrere de rdu,a sosit momentul despdrtririi. In clipa

pe chipul Clarei se a$ternu o tristefemargini.- Se mai riminem micar o r)ri, dt)u6,ea cu voce rugdtoare. Timpul a trecutd.- repede. incit nici l.r-am apucat sd ve-cunr aratd casa pe dinduntru...Bunicul impinse scaunul cu rotile pin6 incabanei, dar scaunul era mult prea latsd intre pe ugi. Fdri si mai stea pe gin-unchequl munfilor o lud pe infirmi in9i ceilaltri.Dt)amnei Sesemann ii pldcu nespus de multin care era aranjat interiorul cabanei 9izdri scara ce ducea spre pod, nu se putusi nu intrebe, adulmecind aerul cu ne-

- Ce bine miroase aici! Sint sigurd cdsus trcbuie sd fie prldul cu fin, in careHe idi, nu-i a$a'?

sl lntra cu ca ln Ducatane. ljuDa el vc- palurile aduse de doamna Sesemann.

Urcard cu totrii qi se oprird lingi culcuqulfetitrei munlilor.Clara, entuziasmatd, spuse:- Ce pldcut trebuie si fie sd stai intinsdpe pat gi si vezi cerul gi si auzi $uierul vintu-lui in cregtetul brazilor. Niciodati nu am vi-zut o camerd mai fermecltoare...Bunicul se uitd indelung la doamna Sese-mann gi in timp ce coborau scara i se adresdrespectuos:- Daci n-a[i avea nimic impotrivd, eu agzice s-o lisali un timp la noi. Aici ar prindecu siguran!5 puteri qi vd asigur ci de prietenanepoatei mele m-ag ingriji ca de propriul meucopil. Cu qalurile qi pdturile pe care le-a1iadus, am putea intinde un pat de toatd fru-musetea.La auzul accst()r cuvintc, celc doud prie-tene izbucniri in strigdte de bucurie, in timp ceburtica rosti cu vocea sugrumate de emotie:- Dumneata efti intr-adever o fiintd cutotul deosebitd, dragi Unchiule. $i eu mi gin-deam in clipa asta cd nepoatei mele i-arprinde foarte bine sd stea aici mai multdvreme; pentru nimic in lume insi n-a$ fi in-drdznit sd-1i fac o asemenea propunere, ciciimi dau seama citd bdtaie de cap ai avea casd te ingrijegti de un copil infirm. Dar, vorbaceea, gind la gind cu bucurie, iar eu i1i mullu-mesc din toatl inima 9i i1i voi rimine recu-noscitoare pentru bundtatea dumitale.In timp ce cobora scara cu infirma inbra1e, bunicul dddr,r din mini cu modestie,vrind parci si spund cd atunci cind e vorbasd ajuli un bolnav. multumirilc nu-ii au ros-tul. O apezi pe Clara pe scaunul lui dinbucdtirie, apoi se repezi afari si ia piturile gi

- Burrd idee a1i avut cd lc-ati adus, s1'ruseel zimbind,, cind ajunse din n,lu in pod. Parcdv-a{i fi pregdtit de o excursie pe timp deiarn6,.- Prevederea, dragd Unchiule, e mama in-lelepciunii $i de multe trri te scutegte de necazuri, rdspunse ea, la fel de zimbitoare. Aici.la muntc. furtuna se poate stirni din scnitr ;i.la urma urmci. trcbuie sd recunrr;ti cd prcvc-

82


18/30

derea mea n-a fost lipsitd de folos...- Asta aga e, m[rturisi, cu toatd sincerita- in fap cabanei, ciobinagul Peter cobori gcu turma lui zglobie; zvipdiatele o incontca unchegul muntilor. rari intr-o clipi pe Heidi gi, pe misurd ceApoi se apucari amindoi sd intindl un ridicau capul, fetila munfilor ii spunea Clastrat gros de fin, injghebind din pituri gi 9a-luri doui paturi de toatd frumuselea, maimare dragul si le privegti. Cind coboriri, iigisiri pe copii vorbind cu infldcdrare despretimpul pe care aveau s6-l petreace impreundaici, in creierul munfilor gi, cum il zirird pebunic, il intrebard in cor, cam cite zile o sdrimind Clara la cabanS.- ln cel mult patru siptimini se va vedeadacd aerul de munte este bineficdtor pentrusinitatea Clarei, rispunse bunicul. De rimas,ins6, poate sd rimini dupi pofta inimir, segrdbi el si adauge.La gindul cd vor fi impreund atita vreme,cele doud prietene nu se mai puturd stdpini 9iincepurd si scoatd chiote de bucurie. Tocmaiatunci sosird gi cdlduzele pe care bunica le tri-misese inapoi, la Ragaz, cu rugimintea sd seintoarcd odati cu lSsarea inseririi.lnainte de a incdleca, ii mai dddu nepoateitot felul de sfaturi, 9i, mai cu seamd, ii cerudin tot sufletul si nu-l supere pe bunic. Claraii promise cd va fi cea mai cuminte fetig dinlume gi, la rindul ei, o rugd pe bunicd sd vinis-o vadi cit mai des. Heidi se alituri si eaacestei rugdmingi, 9i, dupi ce le figddui acestlucru, bunica urcl in ga qi dddu s-o por-neascd; bunicul, insd, care cuno$tea primejdi-ile potecii, prinse calul de dirlogi pi igi con-duse musafira pini in Dorfli, de undcdr)?mna Sesemann, insolitd de ciliuzele ei., iq;iurmd drumul spre biile Ragaz.$i in timp ce feti;ele mai stdteau de v,.rrbd

cum se numette fiecare. Apoi cele dou[ ptene il intimpinari cu bucurie pe rniculul cbdnag, dar acesta le privi imbufnat gi nu rpunse Ia cuvintul lor de binete. Dupi celi

clno stateau lntlnse rn paultau pnn lucarna la steii spuse cu emolie prieteintr-un carh, urcind s

rispunse Clara.sint gi ele bucuroase de bu

culcaten v6,zdu

mal ulta ta Llara cu o Dnvlre rautacloapocni din bici furiosde drumul lui... l$r vazu mal depaMai tirziu, pelor de fin gi sesclipitoare, Clarasale:

- Parci ne-am aflafin, care plutegte uqor ibolta instelati.- A$a e, incuviinld Heidi. Dar, spune-tu gtii de ce sint stelele atit de juciu$e 9r declipesc atit de vesel, parci ne-ar face semnochiul?- Nu gtiu,- Pentru cdria noast16.$i tot aga, vorbind ba de una, ba de afetilei munlilor i se lipiri genele qi adorcufundindu-se intr-un somn adinc gi linrgin schimb. prietena ei rimase incd muvreme treaz6, cu privirea alintid spre boinstelati, cdci [a ea, la F'rankfurt, nu ie5eaciodatd noaptea, iar in casa lor storurile evegnic trase. lnchidea ochii si iar ii deschidca si mai vadd inca o datd stelcle scinrc1ir8re. pind cirtcl . rrbtrsit6. acltlrnri gi catoate noaptea nu visd decit cerul luminatagtri...


19/30

Capitolul 17O MINUNE LA CARE NIMENINU SE A$TEPTAdoua zi in zori, bunicul iegi, ca de obicei,pragul cabanei, sd vadd cum arati vremea.munlilor erau inviluite de o culoareiar pe cerul azuriu pluteau agale ci-zdrente de nori alburii, tivite de jur im-de o diri aurie. intreaga vale era scil-intr-o lumini trandafirie, care anunta ola fel de frumoasd ca gi cea din ajun.muntilor scoase din magaziecu rotile, apoi intri in caband ca si

spun6 copiilor si se gribeascd sd vade re-zorilor.acest timp, se nimeri sd soseascd in falaciobinagul Peter cu trrrma lui. Bieteleerau tare speriate, cici cioblnagul nos-pocnea din bici, fere incetare, cu o furie$i, intr-adevir, era minios lacici de sdptimini in qir nu-i mai fu-dat s-o vadi pe Heidi singur6. Din zoripind seara ii finea tovirSgie acestei striine,acum, cind in sfirgit se hotdrise si urce cula pigune, era neapdrati nevoie s-o careei gi pe aceastd infirm6, cu scaunul ei cuPrivi indelung, cu ochi ameninlitori,scaun, cAre era de fapt pricina supdrd.riiApoi igi roti privirea in jur, si vad6nu se afla cineva prin preajma lui. Ni-nici o migcare. Aga stind lucrurile, setiptil de scaun gi-i didu vint si por-la vale, pe povirnigul pietros. Dupe

aceea se cdldrd sprinten pe prima stincd gi seascunse in spatele unui tufig, de unde puteasi vadi totul. IErd si fie v6zut. Scaunul serostogolea in jos, ca o avalangi, improgcindbucdti din el in toate pi4ile. Acum nu maiavea nici rotile, nici speteazi, spre mareabucurie a ciobdnagului Peter care, in naivitatealui, era incredinlat ci distrugerea scaunuluiavea sd gribeasci plecarea bolnavei la eaacas5. $i in timp ce topiia 9i bitea din palmede atita plicere, o zdri deodatd pe Heidi, ie-qind din caban6, urmati de unchegul munti-lor, care o ducea in brale pe micuta infirm6.Heidi se uitd citeva clipe. in jurul ei, iar buni-cul o privi nedumerit.- Unde o fi scaunul? intrebd el cu mirarein glas.

- Me duc si-l caut, se grdbi Heidi-ii-irispundi gi, firi s6 mai stea pe ginduri,porni numaidecit in cdutarea scaunului.In clipa aceea se porni o rafald, de vint liHeidi exclami:- Vai, s-a intimplat o nenorocire! Vintula impins scaunul la vale gi scaunul s-a dusde-a dura pe povirnig! Acum a ajuns tocmaila Dorfli gi, pini si ni-l aduci cineva inapoi,se face prea tirziu gi n-o si mai putem urca lapdgune!- Ce riu imi pare! incepu gi Clara s6 seviicireasci. Acum, cind nu voi mai avea pece si stau, va trebui si mi intorc acasi.Heidi se impotrivi ;i-i spuse bunicului, cuglas rugitor:- Se n-o llsim si plece, bunicule! Faci tuceva ca sd poati- Nici o grij6, si rimini la noi, nu-i aga?copiii mei, rispunse buni-cul. Clara nu pleac6 niciieri, iar noi vommerge cu tofii la pigune, a$a cum am hotirit!Bitrinul intri gribit in cabani ti ieii deacolo cu citeva pituri groase gi cu doui sciu-nele. Apbi se duse in staul gi, dupd ce scoasecaprele afar6, se opri deodati in loc, mirat cipini la ora aceea micuful general al caprelornu se ivise inc[ pe pajigte, cu turma lui.Curind, intreaga trupi suia pe cirarea ce.ducea spre p[gunea atit de mult visati.Fulg-de-nea gi Pestrita mergeau cuminli pe

84


20/30


21/30


22/30

in liecare zi, sint sigura c6 foarte curind^ reugi s[ merg fdrd nici un ajutor! ...In sfirgit, luptind din risputeri, ajunserd" cucu vai la locul dorit de Heidi. Se asezard

pe pimintul cald, in mijloculg16dini inflorite, gi toli trei rasu-uqurati. Bucuria fetitrelr;r era atit deincit inimile lor pl[pinde nici nu aveaus-o cuprindd.Deodatd, din spatele unui tufig, se ivirf, ci-capre, in frunte cu sprintena Pestrifa.ii zdri pe copii, neastimpdrata scoase unputernic, gi in clipa urmdtoare celelaltell raspunsera ln Cr)r. t\ u mal Calcaseraprin locul acesta, de frica lui Peter,la indemnul fetitrei munfilor, se apro-zburdind de bucurie.Intre timp, ciobinagul nostru se intinsesepe iarbi 9i' mingiiat de razele caldesoarelui, adormise bugtean. Deodatd insddin tot corpul qi se trezi din somn spe-Visase scaunul cu rotile, care fusese re-farh cusur 9i acum stdtea intreg in falaigi frecd ochii buimac qi, dupi ce sebinelea, pornird cu totii ina-spre pajiqtea de unde veniser[. Nu dedar se fdcuse ora prinzului gi trebuiau saPeter igi dddu toati silinta s-o ajuteClara la coborire, de teamd ca Heidi sispund ceva bunicului despre fapta lui ne-Heidi nu qtia insd nimic de aceasti$i atunci cind il ameninfase, spunin-sd nu-i pard riu, se gindise doar si nu-i

pe care bunicul le pregitise pentru ea giei.Acum insi fetitra munfilor impirti rnerin-din sac in trei porlii egale qi mai spuse:- Tot ce ne va prisosi, ii vom da lui Pe-ca s6-l rdsplitim pentru ajutorul lui ne-$i' intr-adevdr, ciobdnagul nostru maicapdrd cite o portie marc din ratia fetitelororicit de flimindc lrr t'i ftrst. nu erau insd mdnincc atit dc nrull. Pctcr, inschimb, mincd din toate. crr o pol'td dc lupinfirmctat. $i totuqi ccvl il irrrpiedica sd sebucure din toati inima dc accst osp61 neag-

ird cu tolii la vale. in fala cabanne apuce$i porn

dup6-amiazcare zdbovisgisi mincind

cinci sute de franci, atit era de traardtos. Eu unul stau si mi intres-a putut prdvili la vale din senicine itie., l-o fi impins vintul,se amestece in discutie vorbdreagpe pulrnnic i decum de- Ei,grdbi siciobinagului nici o fddmild din bundtd- Barbel. De altfel, aqa crede gi unchequl, C

teptat. Era vegnic frdmintat de fapta lui nesbuitS qi, deodatS, incepuri si-l chinuiasci rmuscirile.Masa copllror se lungl plnati rziu.multi Aga se lace cd bunicul,vreme ln vate, ll malCum il vizu, Heidi se repezi si-l intimpinecu sufletul la gurl, ii spuse vestea cea marUn zimbet larg lumini fatra bdtrinului, careapropie de infirmd pi, cu vocea sa blajind,spuse incet:- Ai v6,zut, copila mea'l Nu degeabazice ch incercarea mr)arte n-arel Cine incearpind la urm[ tot izbutegte... Bravo, fetimea, mi bucur cd mi-ai dat ascultare! ...acum sd mergem acas6, nu de alta, dar si nnoaptea pe alcl.igi luari rimas bun de [a Peter qi acestavizu mai departe de drumul lui. Cind ajunsin Dorfli, ciobdnagul nostru zdi in piatra stului o multime de oameni, discutind aprinCurios, se apropie de ei, qi ce si vad6'lmijlocul lor se aflau rdmdqi;ele scaunului crotile.- Eu l-am vdzut de aproape, atunci cin[-au urcat sus, la cabana unchegului, il auspunind pe brutarul satului; dupd mine, fdce

md privegte, sint bucuroasi ci n-am mai dpe acolo de cel putin doi ani. $i, astfel, nmeni nu poate si mi binuiascS. Brutarnostru are insd dreptate. Paguba e maredomnul de la Frankfurt o si ceard, cu sigranf6, sd se facl cercet6ri.Lui Peter ii era de ajuns cit auzise $i, fcind calea intoars6, porni spre cas6, ingrozIntrase in el spaima cd, din clipd in clipavea sd soseascd un polilist ca s6-l duci legla Frankfurt. Ajuns acasd, refuzd rrrice micare gi se viri in pat, gemind.- Pcter al n()stru a mincat iar buruieni


23/30

il doare burta, spuse mama lui.Ar trebui si-i dai la el mai multd piine,sA se sature, siriculul, ad6ugi bunicacu bundtate.in timp ce Peter se zvircolea ca un $arpepatul lui, Heidi qi Clara igi desfitau dinprivind cu nesat spre bolta inste-a cerului.iar trecu o noapte de odihnd tihnitd, insinitos de munte, iar a doua zi, cind sebunicul - fericit de marea veste din- le propuse copiilor si-i scrie neintir-doamnei Sesemann sd piriseasci Raga-9i si vind de indati la caban6, unde o ag-o mare surprizi. Fetifele ins6 aveau altspunind c6 ar fi mai bine sd mai agtepte

citeva zile, pin6 cind Clara va fi in stare siumble neajutatd de nimeni.Bunicul consim;i gi, in zilele ce urmari,cele mai fericite din viata infirmei, Clara ficuprogrese de-a dreptul miraculoase. in fiecaredimineald se trezea cu inima plind de bucurie.repetind mereu:- Gata, m-am ficut bine, nu mai sint bol-navi, m-am vindecat!...Exerciliile de mers ii ficeau o pofti demincare nemaipomeniti gi bunicul trebuias6-i dea mai multe cini de lapte qi sd ingroaqetot mai mult feliile de piine cu unt. Aqa sescurse toati sdptimina gi, in sfirgit, se apro-pia qi ziua cind doamna Sesemann urma sivind de la Raeaz.

88


24/30


25/30


26/30

gi privea cu duioqie aceastd scend de$i, in timp ce birbatrii i;i stringeaucu cildur6, iar domnul Sesemann irbunicului din toati inima pentrului, doamna Sesemann se retrase labrazilor inalli ce strdjuiau cabana, qizdri pe iarbd un superb buchet de clopo-9i albistrele, nu se mai putu st5pini $iun strigit de bucurie.- Vai, ce splendoare! Venili sientuziasmati. vedeli!$i, cind totri se adunarS [a un loc, bitrina

- Cine a adus aici aceste flori minunatelinainte ins6 de a primi rdspunsul, auzi inbrazilor un fognet gi, in clipa urmd-il surprinseri pe ciobdnagul Peter, caresi se ascundd intr-un tufis. Binuindel era autorul superbului buchet, ii ficurugindu-l sd se apropie. La refuzul in-biiatului, bunica deveni mai stirui-

- Hai, vino. repetd ea de citeva ori, cuIn cele din urm6, Peter se apropie sfios gi,

in mijlocul celor prezenli pe ,,poli-din Frankfurt, incepu sd tremure ca- Da, eu sint, bolborosi el infricogat.c5... credefi ci... nu mai poate fi rep- Ce si reoari'/ intrebi n-riratd bunica. Bu-Cum insd cirlbdnagul sta incremenit inqi o privea cu ochii holbafi de spaimd,se adresd bunicului:- Spune-mi te rog. Unchiule, ce s-a intim-cu acest copil'? $i-a pierdut cumva mln-- Da' de unde, rdspunse bunicul zimbind.doar cd are pe cuget o faptd necugetatd.scaunul Clarei n-a fost impins de vint,el, da, el i-a dat vint, sd se rostogoleasci latn ziua in care $trengarul esta a trecutturma prin faJa cabanei fird sd ia ;;i ca-nrclc. mi-am dat scama c6 ceva nu-r ln5i. pini la urmd. m-am incredinfat cd

el e vintrratul 9i cd meriti si fie pedepsit.$i unche;;ul munfiltrr ii povesti apoi, pe indelete, doamnei Sesemann toate pelaniile mcuiului ciobdnag 9i ce anume il fbcuse si sAvirgeascd o faptd atit de necugctate. Cind batrinul isprivi, doamna Sesemann spuse fdrplc oe suparare:- Nu, nu, bdiatul acesta nu trebuie pedepsit. Si fim drepti 9i sd judecdm lucrurile agcum se cuvine. Acest copil triia aici fericrbucurindu-se de tovirlgia unei fetitre minunate cum e nepoata dumitale, Heidi. Deodat6,, sosim noi qi-i stricdm toat6 vara, lipsrndu-l de tovdr6gia micutei sale prietene. E Iimpede, deci, ci numai supdrarea l-a impins ssivirgeasci o asemenea fapti 9i, credetri-mAla supdrare sintem cu tolii nigte caraghio9i.$i, rostind aceste cuvinte, bunica se intoarse din nou spre micuiul ciobdnag, carede atita spaimd cit6 intrase in el, tremura dice in ce mai tare.

$ia-

voce blajind. Hai, vino, vino inctrace gi ascutd-me.$i cind Peter se- N-am de gindnici n-ag avea acestdoar atit, copilul meu: ai savirgit o faptd pentru care tu gtiai cd pofi sd fii pedepsit ti daceea te-ai speriat atit de rdu, incit cred cnici sd dormi nu mai erai in stare. Cugetut5u era incircat cu o faptd uriti gi nu maveai liniqte in sufletul tdu. Dar, precum vezin via1i, in cele din urm6, binele invinge rduAi fost incredintrat ci, nemaiavind scaunul crotile, Clara va fici' de fapt, tu i-aiin felul acesta eanevoitd sd plece. Dar iat

nepretruit al Unchiului 9i al bunei sale prretene, a izbutit, pind la urma, si meargi srguri, iar riul pe care tu voiai sd i-l faci sschimbat in bine. Inlelegi ce vreau si spun?Peter didu din cap in semn ci inlelegea t,tul foarte bine, dar, vizindu-l pe unche5umunfilor discutind aprins cu .,poliiistul" clFrankfurt. irrinra i se fdcu din nou cit Lrn pLrice. cdci. de tapt. inci nu ;tia ce ar:irirre a'. c

- Nu mai tremura, ii spuse bitrina cuaprople oe ea, lncepusd te oclrdsc. De altiedrept. Vreau s6-ti spu

dat o mind de ajutor, cds-a striduit gi, cu sprijinu

fataba-


27/30

\a 5e intimplc "u el. $i. in timp ce igi fra-rrinta mrntea cu acest gind, auzi deodatd gla-rul blirrd al birrricii:- Spune-mi, te rog, ce lucru [i-ar face fiecea ntai mare lrldcere sd-l ai?.Acum ciobdntrgul nostru chiar cd nu maiinlclegca nimic. Se uita inmirmurit la bunicd:r nLl-l venea sd-gi creadd ochilor, nici urechi-Itrr. Auzise bine'l in locul pedepsei aspre, lacare de fapt se a$tepta, i se oferea acum o re-e .rrlpensd? Si lie oare cu putint6?Bunica citi in ochii lui nedumerirea gi, deaceea. conttnua:- Te-am intrebat. ceva, dragd Peter, gitc-at ruga f'rumos sd-mi rdspunzi. Dorinfamea e si ar ;;i tu o amintire de la noi, cei dinFrankfurt, care f i-am pncinuit atitea neca-zuri.

Bunitatea ce izvora din vocea blindb adt)amnei Sesemann il ficu pe miculul nostrucrr)bena$ sd se linigteascd qi, deodat6, simlicum i se ugureazd sufletul de povara grea ce-lapasase atitea zile in gir. $i cum intre timpinvSlase cd nu e bine se-ti tegdduieqti greqe-Iile, incepu si biiguie cu sfia16:- $ti1i, trebuie sdL vit spun ceva. Tele-grama aceea... n-am trimis-o... am pierdut-ope drum, in timp ce coboram...- Nu-i nimic, copilul meu, nu-i nimic; mdbucur cd de data asta ai mdrturisit, iar eu terog inc6 o dati s6-mi rdspunzi la intrebarearnea.,.Lui Peter incepuri. deodat[ sd i se perindepe dinaintea ochilor toate lucrurile pe care leel cindva la tirgul din Mayenfeld. Seuitase la ele ceasuri in gir, dar, din pdcate, nula el decit un binutr gi cu acest bdnutrputuse sa-gi cumpere mare lucru.Se gindi el cit se gindi pi pin6 la urm6 sela un fluier frumos, de culoare roqie,, giun cufitag de buzunar, argintat. Apoi, maiun pic pe ginduri gi, in sfir;it, rosti cu$ovaltor:- gtili, mie mi-ar prinde bine zece binuli.- Asta-i tot? Nu egti deloc pretentrios! sebunica, apoi, trdgind la iuleald dinpunga cu bani, scoase din ea o mo-

nedd mare gi inci dou6 mai mici si iciobdnagului. spunindu-i:- Uite, dragd Peter, aici ai atitianufi cite duminici sint intr-un an;seamni cd in fiecare sdptimind veicheltuiegti cite zece b6nufi.

le intinzece bastaputea

- Toatd viala.!r.'.! intrebd ciobdnaqul, cuaer stncer gi nevinovat.- Da, toati viafa, r6spunse bunica, inctati de intrebarea lui. Da, da, o s6 amgrijd sd trec asta in testamentul meu...Unchequl munfior gi domnul Sesemancare ascultaserS. cu atenfie discutria dintre bnici 9i ciobdnag, izbucni16 intr-un hohotris nestdvilit, bucurindu-se parcd de gindnistrugnic al copilului. Dupd ce se s6tur6atita ris, bunicul ii pofti pe toli la masdDomnul Sesemann hrltdrise mai de r"nult

facd o cf,16torie prin Elvetria, impreundmama sa. Cum insd, intre timp, Clara s-a isdnitogit, va pleca gi ea cu ei in aceastd c6torie. Aga stind lucrurile, el avea sd rdminpeste noapte in Dorfli, ca a doua zi s6 urs-o ia pe Clara de la cabani si de acolocoboare la bdile Ragaz, de unde aveauplece totri trei, fdrd intirziere, pentru a profide ultimele zile frumoase de va16. Toli se a1tar| mullumitri de acest plan, in afardClara, care nu se putea obignui cu gindulva trebui si pirdseascd aceste locuri unde ptrecuse atitea clipe de neuitat.Curind dupd aceea, intregul alai pornicoboare poteca ce ducea spre cabana bunicUnchequl munfilor o lud pe Clara in brafe,timp ce Heidi zburda veseld, alergind de copin6 colo. La un moment dat, doamna Sesmann, care ducea calul de cdp[stru, o apude mini pe micufa neastimplratd ;i inceps-o descoasi, punindu-i tot felul de intreb6despre bunica oarbd: ce obiceiuri are. cu ceindeletnicegte, cum igi petrece iarna in cabanei pi aqa mai departe. Heidi ii rdspunse fdocoliquri la toate intrebdrile 9i astfel bunicdin Frankfurt afl6 ci, in zilele lungi de iarnbitrina infirmi igi petrecea mai tot timpaSezatd, intr-un coll intunecos al oddii, cu fsul de tors in min6. Si mai afli cam ce m

92


28/30

,"

t!

' :d .: .i:, ...-

' -.r.l1.::, .... ',-i: '

I"t

\

l', j.

.'",flJ....: t

qlrJA.*r -LI

{


29/30


30/30

!:l, llt, I.'F-iii,r xltr\lll-OllClara va putea sa meargd qi maivor merge iar cu Peter la pdgune gi nuciteva ori ca in acest an, ci in fie-zi si totul va fi mai frumos ca oricind...Curind veni gi domnul Sesemann ca s6-qi iaaga cum se infeleseserd in ajun. Stituvorbi vreme indelungati cu bunicul, ciciavea incl multe sf,-i spun6. Intre timp,s-o linitteascd de tot pe Clara,in cele din urmi, spuse, gtergindu-gi la-de pe obraji:- Se-l saluli pe Peter din partea rnea 9irogi si nu mai fie supdrat pe mine, 9i terog si imbriligezi toate caprele, dar maiseami pe Fulg-de-nea, care m-a ajutat atit

mult si mi fac bine. Tare a$ vrea s[-i facdar gi de mult mi tot frimint cam ce a$sd-i dau...

- $tii ce? Trimite-i un drob de sare, o slE-tui Heidi. Ai vdzut doar cu cite pofte ii lingemiinile bunicului, in fiecare seari, cind se in-toarce de la piscut...- Grozavd, idee! O sd-i trimit de laFrankfurt cel pufin o mie de droburi! strigdClara, incintati de aceasti povati.in clipa aceea, tatil Clarei se uit6 la ceas gile flcu semn cooilelor ci a sosit momentulsd-li ia rimas bun. Cele doud prietene se im-brifi9ari cu multi cilduri li in sfir$it se des-prinserd una din bralele celeilalte; fericitultat[ igi silti hica pe calul alb al mamei sale,apoi incileci 9i el.Heidi o zbughi la deai ca o sigeatd 9i nu seopri decit in virful povirnigului, de unde lefluturd din mini celor doi prieteni, pini cindace$ua se pleroura rn zare,,,

Heidi fetia munilor 3

Documents

Transcript of Heidi fetia munilor 3