lon CREANGA

HARAP-ALB

l{ustrati,i:,

FILIMON IIAMURARU

='"'HBF,,=

i*4

:Erl:= .a.L€[.E:

-/r= _b

>* i:-trctn

DI

mu cice era odatd intr-o tard un crai, care avea trei feciori. $icraiul acela mai avea un frate mai mare, care era impdrat intr-o altd lard, mai

depdrtata. $i impdratul, fratele craiului, se numea Verde-impdrat; gi impdratulVerde nu avea feciori, ci numaifete. Mulli anitrecuse la mijloc de cdnd acegtifralinu mai avurd prilej a se intdlni amdndoi. lard verii, adicd feciorii craiului gi feteleimpdratului, nu se vdzuse niciodatd de cAnd erau ei. $i aga veni imprejurareade nici impdratul Verde nu cunogtea nepolii sdi, nici craiul nepoatele sale:pentru cdlara, in care imprirdlea fratele cel mai mare, era tocmai la o marginea pdmdntului, gi crdia istuilalt la o altd margine. $i apoi, pe vremile acelea, maitoate larile erau bdntuite de rdzboaie grozave, drumurile pe ape gi pe uscaterau pulin cunoscute gi foarte incurcate gi de aceea nu se putea cdldtori agade ugor 9i fara primejdii ca Tn ziua de astdzi. $i cine apuca a se duce pe atunciintr-o parte a lumii, adeseori dus rdmdnea pdnd la moarte.

Dar ia sd nu ne depdrtdm cu vorba gi sa incep a depdna firul povegtii.Amu cicd Tmpdratul acela, aproape de bdtrdnele, cdzdnd la zdcare, a

scris cdtre frdfdne-sdu craiului, sd-i trimitd grabnic pe cel mai vrednic dintrenepo{i, ca sd-l lase impdrat in locul sdu dupd moartea sa. Craiul, primindcartea, indatd chemd tustrei feciorii inaintea sa gi le zise:

- laca ce-mi scrie frate-meu gi mogul vostru. Care dintre voi se simte

destoinic a impdrdli peste o lard aga de mare gi bogatd ca aceea, are voiedin partea mea sd se ducd, ca sd implineascd voinla cea mai de pe urmd amogului vostru.

Atunci feciorul cel mai mare ia indrdzneald gi zice:

- Tati, eu cred cd mie mi se cuvine aceastd cinste, pentru cd sunt celmai mare dintre fra{i, de aceea te rog sd-mi dai bani de cheltuiald, straie deprimeneal5, arme 9i cal de cdldrie, ca sd gi pornesc, fdrdzitbavd.

- Bine, dragul tatei, dacd te bizuiegti cd-i putea rdzbate pdnd acolo gicrezi cd egti in stare a c6rmui gi pe allii, alege-li un cal din herghelie, care-ivrea tu, ia-!i bani cdt !i-or trebui, haine care !i-or placea, arme care-i crede cd-tivin la socotealS gi mergi cu bine, fdtul meu.

Atunci feciorul craiului igi ia cele trebuitoare, sdrutd mdna tdtAne-siu,primind carte de la ddnsul cdtre impdratul, zice rdmas bun fralilor sdi gi apoiincalecd gi pornegte cu bucurie spre impdrdlie.

Craiul Tnsd, vrdnd sd-l ispiteascd, tace molcum $i, pe Tnserate, se imbracdpe ascuns intr-o piele de urs, apoi incalecd pe cal, iese inaintea fecioru-siu pealtd cale gi se bagd sub un pod. $i cAnd sd treacd fiu-sdu pe acolo, numai iacala capdtul podului il gi intdmpind un urs morndind. Atunci calul fiului de craiTncepe a sdri in doud picioare, fordind, gi cAt pe ce sd izbeascd pe stdp6nu-sdu. $i fiul craiului, nemaiputdnd struni calul gi neTndr6znind a mai mergeinainte, se intoarnd ruginat inapoi la tatu-sdu. Pdnd sd ajungd el, craiul p" i"altd parte gi ajunsese acasd, ddduse drumul calulUi, indosise pielea cea de urs9i agtepta acum sd vind fecioru-sau. $i numai iaca il gi vede venind repede,dar nu aga dupd cum se dusese.

- Da'ce-ai uitat, dragul tatei, de te-aiintors inapoi? zise craiul cu mirare.Aista nu-i semn bun, dupi cdt gtiu eu.

- De uitat, n-am uitat nimica, tatd, dar ia, prin dreptul unui pod, mi-a iegitinainte un urs grozav, care m-a vdrdt in toli speriefii. $i cu mare ce scapdnddin labele lui, am gdsit cu cale sd md Tntorc la dta acasd decit sd fiu pradafiarelor sdlbatice. $i de-acum inainte, ducd-se, din partea mea, cine gtie, cdmie unuia nu-mi trebuie nici impdrdlie, nici nimica; doar n-am a trdi cAtiumea,ca sd mogtenesc pdmAntul.

- Despre aceasta bine ai chitit-o, dragul tatei. Se vede lucru cd nici tu nuegti de Tmpdrat, nici impdrdlia pentru tine; gi decdt sd incurci numai aga lumea,mai bine sd gezi departe, cum zici, cdci, mila Domnului: Lac de-ar ii, broagtesunt destule. Numai a9 vrea sd gtiu, cum rdmdne cu mogu-tdu. Aga-i ce ne-amincurcat in sldbiciune?

- ratd, zise atunci fecior.ur cel mijlociu, sd md duc eu, dacd vrei.

4

{

I

{

celie de

9icare-i

ci-!i

- Ai toatd voia de la mine, fdtul meu, dar mare lucru sd fie de nu !i s-ortdia gi lie cdrdrile. Mai gtii pdcatul, poate s5-!i iasd inainte vreun iepure, ceva...gi popdc! m-oi trezi cu tine acasd, ca gi cu frate-tdu, g-apoi atunci ruginea tan-a fi proastd. Dar dd, cearcd gi tu, sd vezi cum !i-a sluji norocul. Vorba ceea:Fiecare pentru sine, croitor de pdine. De-i izbuti, bine-de-bine, iard de nu, aumai palit gi alli voinici ca tine...

Atunci feciorul cel mijlociu, pregatindu-gi cele trebuitoare gi primind gi elcarte din mdna tatd-sdu cdtre imparatul, igi ia ziua bund de la frali, 9i a douazi pornegte gi el. $i merge, gi merge, pdnd se Tnnopteazd bine. $i cAnd prindreptul podului, numai iaca gi ursul: mor! mor! mor! Calul fiului de crai incepeatunci a fordi, a sdri in doud picioare gi a da inapoi. $i fiul craiului, vizdndcd nu-i lucru de gagd, se lasd gi el de imparSlie gi, cu ruginea lui, se Tntoarceinapoi la tatd-sdu acasd. Craiul, cum ?l vede, zice:

- Ei, dragul tatei, aga-i cd s-a implinit vorba ceea: Apdrd-md de gdini, cdde cdini nu md tem.

- Ce fel de vorbd-i asta, tata?! zise fiu-sdu ruginat; la dta urgii secheamd gaini? Ba, ia acum cred eu, frdldne-meu, cd aga urs ogtirea intreagdeste in stare sd o zdrumice... incd mi mir cum am scdpat cu viald; lehamite gi

gi apoi

bracdpe

racade crai

nu-mergepe dede urs

repede,

h mirare.I

pmi-a iegit

I scapand

[fiu prada

b gtie, cd

Ft lumea,t

h nici tu nupa lumea,fr, broagte

icd ne-am

rei.