Grupul: dinamicile de grup şi procesele

intragrupale

DEFINIŢII DEFINIŢII Dicţionarul de psihologie socială: „noţiune

fundamentală în sistemul de categorii al psihologiei sociale desemnând o pluritate de persoane, asociate între ele prin legături integrative de tip normativ, comunicativ, afectiv, funcţional.

Grupul nu este doar o sumă, o colecţie de indivizi, adunaţi întâmplător, ci o structură socială, o colectivitate integrală, între a cărei membri există şi funcţionează numeroase legături sociale.”(1)

Cartwright şi Zander, afirmă că „un grup este o colecţie de indivizi care au relaţii unii cu ceilalţi, relaţii ce îi fac să fie interdependenţi într-o măsură semnificativă” (2).

1.Bogdan-Tucicov, Ana; Chelcea, Septimiu; Golu, Mihai ; Golu, Pantelimon; Mamali, Cătălin; Pânzaru, Petru, 1981.

2.Cartwright şi Zander ,1968, p. 46 apud Donelson R. Forsyth [1953], p. 8

• Pentru Homans (1950) „un număr de persoane care comunică unii cu alţii o perioadă de timp şi care sunt suficient de multe, astfel încât fiecare persoană poate comunica cu toţi ceilalţi, nu mediat, prin alte persoane, ci faţă în faţă” (3).•Shaw (1981) susţine că „două sau mai multe persoane care interacţioneză unele cu celelalte, în aşa fel încât fiecare persoană influenţează şi este influenţat de fiecare dintre celelalte persoane”(4).•Pentru Bonner (1959), „un grup este un număr de persoane aflate în interacţiune unele cu celelalte, şi procesul său de interacţiune este cel care diferenţiază grupul de un agregat” (5).•Hare (1976)spune că, „pentru ca o colecţie de indivizi să fie considerată un grup, trebuie ca între aceştia să existe interacţiune” (6).(3.,4,5,6 apud Donelson R. Forsyth, [1983], p. 8

4

De Visscher (2001, p.20), defineşte grupul restrâns drept:

-o unitate de timp şi spaţiu, un „aici şi acum” comportând o anumită proximitate, dar şi o distanţă interindividuală minimală;

o semnificaţie: o raţiune de a fi şi de a ramâne în ansamblu, fără a se impune obiective identice sau experienţe comune;

mod de a fi comun, împărtăşirea în comun a evenimentelor sau experienţelor;

posibilitatea percepţiei sau reprezentării fiecărui membru de către toţi ceilalţi membrii;

Un aer de entativitate(agregat, entitate unificatoare) şi de grupalitate a membrilor faţă de exterior;

o durată suficientă de funcţionare, permiţând un proces de instituţionalizare(structură, relaţii stabile, apariţia unor funcţii, roluri, norme, procese) şi identificarea membrilor.

CARACTERISTICILE GRUPULUI MIC (ŞI DE MUNCĂ)

Specialiştii (M. Zlate,2004,ş.a.,p. 401-416) propun cinci caracteristici de bază pentru grupul mic, valabile implicit şi pentru grupul de muncă:

1) Dispune de un număr oarecare de membrii;2) Între aceştia se stabileşte o minimă interacţiune,

relaţiile dintre ei fiind directe(de tipul „face to face”);3) Interacţiunea membrilor e centrată pe realizarea unor

activităţi sau scopuri comune;4) Există o minimă articulare între statusurile şi rolurile

membrilor, deci o structură psihosocială;5) Există o anumită compoziţie derivată din

caracteristicile membrilor;Aceşti 5 parametrii funcţionează în planuri diferite ceea

ce face ca grupurile să se asemene prin intermediul planului general şi să se diferenţieze prin planurile particular şi individual.

FACTORI DE COEZIUNE AI GRUPULUI (S. Chelcea, 2010)1. MĂRIMEA GRUPULUI: număru minim de persoane pe care îl

poate avea grupul; de exemplu, - diada - triada: cea de-a treia persoană conferă mobilitate structurală;

a. în cazul unei tensiuni, conflict ea poate avea rol de mediator; poate utiliza situaţia în beneficiul propriu, poate determina coalizarea celor doi împotriva sa. - odată cu creşterea numărului de persoane în grup coeziunea

scade, cresc tensiunie în grup, puterea se poate limita la câteva persoane.

- “lenea socială” – persoanele percep că impactul acţiunilor şi comportamentelor lor asupra scopurilor grupului este slab şi greu de identificat.

- 2. SIMILARITATEA-DIVERSITATEA MEMBRILOR : persoanele cu trăsături de personalitate asemănătoare, interese similare participă mai intens la viaţa grupului ,

-diversitatea poate duce la apariţia conflictelor, tensiunilor, -cînd complexitatea sarcinilor creşte, diversitatea asigură într-o

măsură mai mare atingerea scopurilor.

TIPURI DE GRUPURI SOCIALE

1. GRUPURI PRIMARE ŞI GRUPURI SECUNDARE

2. GRUPURI DE APARTENENŢĂ ŞI GRUPURI DE REFERINŢĂ.

3. GRUPURI INTERNE ŞI GRUPURI EXTERNE.

1. GRUPURI PRIMARE ŞI GRUPURI SECUNDARE

I. A.- familia: reaţiile sunt diracte, stabile, cu încărcătură emoţională mare, de lungă durată.

B.grupul de prieteni, colegii de clasă sau de serviciu.Caracteristici:

- au interacţiuni frecvente, - membrii se identifică puternic cu grupul, - există relaţii afective puternice, - relaţii multifaţete, -existenţă îndeungată.

II. grupuri secundare: număr mare de persoane, relaţii indirecte, impersonale, apartenenţa la grup este slabă, fără implicare afectivă de obicei.

Caracteristici: Interacţiuni faţă în faţă limitate, Identificare slabă cu grupul, Slabă implicare emoţională, relaţii funcţionale limitate, Durată scurtă de existenţă.

2. GRUPURI DE APARTENENŢĂ ŞI GRUPURI DE REFERINŢĂ.

I. grupuri de apartenenţă: grupuri cu care ne identificăm, ne influenţază modul de gândi, simţi etc.

- Facem parte din grupuri primare şi secundare -familia, grupul de prieteni, colegii de clasă sau de serviciu – aparţinem acestor grupuri;

alte grupuri din care nu facem parte, pot sta la baza unor comparaţii sau adoptăm normele de comportament – gr. de referinţă.

Grupul de apartenenţă poate fi şi grup de referinţă - ne comparăm cu colgii de clasă şi ne comportăm la fel.

grup de referinţă poate fi şi grupul la care aspirăm şi dorim să facem parte,

- Robert Merton: a. Grupuri de referinţă pozitive b. Grupuri de referinţă - gr. de referinţă ne ajută să înţelegem cum ne fixăm

apiraţiile .

3. GRUPURI INTERNE ŞI GRUPURI EXTERNEA. GRUPURI INTERNE – ingroups,

grupurile din care facem parte, au un sentiment puternic de loialitate şi

manifestă ostilitate faţă de ceilalţi membrii ai outgropurilor.

- grupurile profesionale (medicii, profesorii, şoferii) – nu se cunosc între ei dar manifestă loialitate faţă de ingroup,

Alte criterii: vârstă, sex, confesiune religioasă, etnie...

B. - GRUPURI EXTERNE – outgroup.

Tabelul 1.- Diferenţele dintre grupurile formale şi cele informale

Sursa : Furnham,1997, p. 436, apud Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizaţional-managerială, vol. I, [Iaşi], Ed. Polirom, 2004, p.403

Grup informal Grup formal

A. Structura

a) Origine Spontană Planificată

b) Modalitate de a fi Emoţională Raţională

c) Caracteristici Dinamică Stabilă

B. Terminologia poziţiei Rol Post

C. Scopurile Satisfacţia membrilor Profitabilitate sau serviciile către societate

D. Influenţa

a) Bază Personalitate Poziţie

b) Tip Putere Autoritate

c) Curgere De jos în sus De sus în jos

E. Mecanisme de control Sancţiune fizică sau socială(norme)

Ameninţarea de a fi concediat sau retrogradat

F. Comunicare

a) Canale Tip ciorchine Canale formale

b) Reţele Slab definite, intersectează canalele obişnuite

Bine definite, urmează liniile formale

G. Cartare Sociogramă Organigramă(harta organizaţională)

H. Diverse

a)indivizi incluşi Numai cei „acceptabili” Toţi indivizii din grupul de muncă

b)Relaţii interpersonale Apar spontan Prescrise prin fişa postului

c) Rolul liderului Rezultă din relaţionare dintre membrii

Atribuit de către organizaţie

d) Baza pentru interacţiune Statutul caracteristicilor personale

Poziţie sau atribuţii funcţionale

e) Baza ataşamentului Coezivitate Loialitate

Faze şi stagii de dezvoltareFaze şi stagii de dezvoltare ale grupului în timpale grupului în timp

((Forsyth D.R. (1983), în E.Zamfir, 2004, p.156-157E.Zamfir, 2004, p.156-157))

Apel la faza modelelelor

( echilibru între acţiunile orientate tematic şi comportamentul exprimat emoţional)

Teorii ale secvenţei grupului:

5 stagii5 stagii ale dezvoltării grupului

1.1. FormareaFormarea2.2. FurtunaFurtuna3.3. NormareaNormarea4.4. PerformanţaPerformanţa

(realizarea)5.5. Încheierea acţiuniiÎncheierea acţiunii (celebrarea realizării)

STAGIU Procese majore Caracteristici 1. Formarea • Dezvăluirea legăturilor de

atracţie • Schimb de informaţie • Orientare spre alţii şi pe

situaţie

1.Tentativa interacţiunii 2.Discurs politicos 3.Tăcerea 4. Îngrijorarea pentru

ambiguitate 22.. FFuurrttuunnaa • Insatisfacţia faţă de alţii

• Competiţia • Dezacordul cu procedurile • Conflictul

1.Ideile

33.. NNoorrmmaarreeaa •Dezvoltarea unei structuri de grup

•Creşterea coeziunii şi armoniei

•Stabilirea de roluri şi relaţii

1.Acordul cu regulile 2.Căutarea consensului 3.Creşterea suportului 4.Plăcere, sentimente

pozitive 4.Performanţa

(realizarea)

•Centrare pe acţiune •Orientare spre sarcini majore •Accent pe eficienţă şi

productivitate

1.Luarea deciziilor de grup

2.Rezolvarea problemelor 3.Creşterea cooperării 4.Scăderea

emoţionalităţii

5.Încheierea acţiunii (celebrarea realizării)

Mişcarea către un alt loc şi timp

•Terminarea datoriei •Reducerea dependenţei •Sarcini completate •Încheierea misiunii

1.Regret 2.Creşterea

emoţionalităţii 3.Dezintegrarea

Tabelul.nr.1:Faze şi stagii de dezvoltare ale grupului în timpTabelul.nr.1:Faze şi stagii de dezvoltare ale grupului în timp (E.Zamfir, 2004, p.156-157)(E.Zamfir, 2004, p.156-157)

1. FORMAREAProcese majore• Dezvăluirea legăturilor de atracţie• Schimb de informaţie• Orientare spre alţii şi pe situaţie

Caracteristici1. Tentativa interacţiunii2. Discurs politicos3. Tăcerea4. Îngrijorarea pentru ambiguitate

2. FURTUNA2. FURTUNA

Procese majore• Insatisfacţia faţă de alţii• Competiţia• Dezacordul cu procedurile•Conflictul

CaracteristiciIdeile

3. NORMAREA3. NORMAREA

Procese majore•Dezvoltarea unei structuri de grup•Creşterea coeziunii şi armoniei•Stabilirea de roluri şi relaţiiCaracteristici1.Acordul cu regulile2.Căutarea consensului3.Creşterea suportului4.Plăcere, sentimente pozitive

4. PERFORMANŢA (REALIZAREA)

Procese majore•Centrare pe acţiune•Orientare spre sarcini majore•Accent pe eficienţă şi productivitate

Caracteristici1.Luarea deciziilor de grup2.Rezolvarea problemelor3.Creşterea cooperării4.Scăderea emoţionalităţii

5. ÎNCHEIEREA ACŢIUNII (celebrarea realizării)-Mişcarea către un alt loc şi timp-

Procese majore•Terminarea datoriei•Reducerea dependenţei•Sarcini completate•Încheierea misiuniiCaracteristici1.Regret2.Creşterea emoţionalităţii3.Dezintegrarea

Metodele de cunoaştere a grupurilor sociale sunt utile in diferite situaţii din viaţa socială:

Inceperea activităţii cu un grup oarecare impune detinerea unor informatii despre el

Aprecierea gradului de participare a oamenilor sau chiar a grupului ca intreg la activitate

Aprecierea eficienţei grupului in functie de relatiile dintre membrii acesteia, de atmosfera creata si existenta in grup

Selecţiile sau promovarea oamenilor si situatiile de formare si reconstructie a grupurilor sociale

APLICAŢII: cercetarea grupului -testul sociometric

Una dintre metodele de cunoaştere a grupului este tehnica sociometrică intiată de JACOB MORENO (1955) – psihosociologul american de origine română,

Tehnica are o largă răspandire in investigarea si cunoasterea relatiilor interpersonale dintre oameni , indeosebi a celor afectiv simpatice, de preferinta, sau de respingere.

Acest tip de relatii este foarte important intr-un grup, ele actionand ca un catalizator ce dinamizeaza permanent comportamentul membrilor grupurilor

Termenul de sociometrie provine din termenii latini :

,,socius”- social ,,metrum”-măsurătoare Sociometria nu studiaza structura

grupului formal, ierarhia oficiala , dar permite auto-observarea si analiza grupurilor si poate fi utilizata, ca instrument de lucru, in grupurile de terapie sau antrenament.

Tehnicile sau metodele sociometrice : - reprezintă un ansamblu de instrumente şi

procedee destinate să înregistreze şi să măsoare configuraţia şi intensitatea relaţiilor interpersonale din interiorul unui grup primar.

- Acestea sunt uşor de întocmit şi aplicat. Sociomatricea reprezintă redarea grafică a

relaţiilor afectiv-simpatetice dintre membrii grupului.

Aceasta poate fi :Individuală (redă situatia relatiilor afective doar

a unui singur individ al grupului)Colectivă (reda situatia dintre absolut toti

membrii grupului)

BIBLIOGRAFIEBogdan-Tucicov, Ana; Chelcea, Septimiu; Golu, Mihai ; Golu, Pantelimon;

Mamali, Cătălin; Pânzaru, Petru, Dicţionar de psihologie socială, [f.l.], Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1981.

Chelcea S. (2010) (coord.), “Psihosociologie. Teorii, cercetări şi aplicaţii, Psihosociologie. Teorii, cercetări şi aplicaţii, Iaşi, Iaşi, Ed. PoliromEd. Polirom

De Visscher, Pierre, Dinamica grupurilor. Texte de bază, [Iaşi], Editura Polirom, 2001

Dulea,Gabriel, Sociodinamica grupului militar- o abordare polifuncţională, Bucuresti, Editura Militară, 2008

Forsyth, Donelson R . An introduction to group dynamics, Pacific Grove, California, Brooks/Cole Publishing Company, 1983

Zamfir, Elena, 2004, Conflictul şi modalităţi de soluţionare a lui, Editura Cartea Universitară, Bucureşti

Zamfir E. (1997), “Psihologie socială. Texte alese.”, Bucureşti, Ed. Ankarom

Zlate, Mielu, Tratat de psihologie organizaţional-managerială, [Iaşi], Ed. Polirom, 2004

ÎNTREBĂRIAnalizaţi stagiile/fazele dezvoltării

grupului şi care sunt principalele caracterstici ale acestora.

Analizaţi fazele dezvoltării unei echipe sau a unui grup de muncă din domeniul asistenţei sociale.