9 789731 773391

ISBN 973177339-8

Dervent în istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Dobrogea – leagån de formare

a poporului român

Sfântul Apostol Andrei

Poporul care s-a nåscut cre¿tin

Sfin¡ii Martiri ai lui Hristos

Organizarea bisericeascå ¿i monahismul

din Scythia Minor

Cetå¡ile bizantine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Cetatea Påcuiul lui Soare

Cetatea Dervent

Martirii de la Dervent ¿i istoria Sfintelor Cruci . . . 20

Începuturile Månåstirii Dervent . . . . . . . . . . . . . . . 26

Schitul Dervent

Biserica Månåstirii Dervent

Via¡a Pårintelui Elefterie

Pårintele Elefterie – monahul fåcåtor de minuni . . 31

Portretul duhovnicesc al Pårintelui Elefterie

Månåstirea Dervent în timpul ståre¡iei Pårintelui

Elefterie

Månåstirea Dervent dupå 1990 . . . . . . . . . . . . . . . 39

Patrimoniul Månåstirii Dervent

Via¡a de zi cu zi a ob¿tei

Surse de tåmåduire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47

Icoana Maicii Domnului, fåcåtoare de minuni

Sfintele Cruci

Izvorul Tåmåduirii

Tabårå de crea¡ie la månåstirea Dervent . . . . . . . . .51

Trasee turistice în jurul Derventului . . . . . . . . . . . .52

Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55

Sumar

Dobrogea – leagån de

formare a poporului român

Locuitå încå din timpuri ime-

moriale de o ramurå a poporului

tracic, ge¡ii, dupå cum spune Hero-

dot, Dobrogea a fost, multå vreme,

un spa¡iu de tranzit al popoarelor

migratoare, în drumul lor cåtre

Bizan¡ sau spre Apusul Europei.

Dintre acestea, sci¡ii au zåbovit mai

mult, au format localitå¡i ¿i, dupå

numele lor, poporul ¿i, ulterior, ofi-

cialitatea romanå au numit acest

¡inut Scythia.

În secolul al VII-lea î.Hr. au

apårut pe ¡årmul stâng al Pontului

Euxin coloni¿tii greci din Milet ¿i

Heracleea, care au construit aici un

lan¡ de ora¿e-cetå¡i: Histria, Tomis,

Callatis, Bizone, Crunoi, Cranea

etc. Cu timpul, aceste a¿ezåri au

atins prosperitatea economicå,

creându-¿i legåturi cu aproape toate

ora¿ele mari ¿i centrele de culturå

din sud-estul Europei ¿i din

Orientul Apropiat.

În secolul al II-lea î.Hr., Roma,

încercând så facå din Dunåre

grani¡a sa de nord, cucere¿te Do-

brogea (72-71 î.Hr.). Imperiul a

ståpânit aici doar zece ani: po-

pula¡ia bå¿tina¿å, såtulå de opre-

siune ¿i cu sprijinul lui Burebista,

regele Daciei, într-o luptå datå lângå

Histria, a înfrânt armata romanå ¿i a

gustat aerul dulce al libertå¡ii.

Moartea lui Burebista va duce înså

la pierderea acestei libertå¡i.

Romanii ¿i-au reluat planul de a

face din Dunåre hotarul nordic al

Imperiului ¿i, în 29-28 î.Hr.,

Licinius-Crassus ¿i-a condus tru-

pele în Scythia, instaurând o nouå

perioadå de domina¡ie romanå.

Ajunså definitiv sub ståpânirea

Romei, Scythia (Dacia Pontica) a

fost supuså unui intens proces de

romanizare. O probå a reu¿itei aces-

tuia ¿i, totodatå, o dovadå de netå-

gåduit a prezen¡ei romanilor pe

aceste locuri o constituie cele câteva

sute de inscrip¡ii, redactate în limba

latinå, descoperite pânå acum pe

întinsul påmântului dobrogean.

Alåturi de uria¿a însemnåtate pe

care ¡inutul Dobrogei o are în for-

marea ¿i dezvoltarea poporului

român, este de netågåduit ¿i con-

tribu¡ia sa covâr¿itoare la spirituali-

tatea acestuia. Cre¿tinismul româ-

nesc are un profund caracter popu-

lar, fiindcå råspândirea lui este

strâns legatå de procesul istoric al

formårii poporului român. Deosebit

de alte popoare, care au o datå fixå

a încre¿tinårii lor, poporul român a

apårut în istorie ca popor cre¿tin,

fapt pentru care între credin¡a

cre¿tinå ¿i poporul român existå o

7Ghidul Månåstirii Dervent

Dervent în istorie

legåturå indisolubilå. Bethleemul

românesc, cum mai este numitå

Dobrogea, a fost, dupå tradi¡ie,

primul loc de pe teritoriul ¡årii

noastre care a luat contact cu cre¿ti-

nismul, prin intermediul Sfântului

Apostol Andrei.

Sfântul Apostol Andrei

Sfântul Apostol Andrei era ori-

ginar din Betsaida, localitate situatå

pe ¡årmul lacului Ghenizaret, în

provincia Galileea, fiind fiul unui

pescar, Iona, ¿i frate al Sfântului

Apostol Petru, verhovnicul.

O veche tradi¡ie pomene¿te cå,

trågându-se la sor¡i regiunile în care

apostolii urmau så propovåduiascå,

Scythia Minor, teritoriul dintre

Istru ¿i Pontul Euxin, i-a revenit

Sfântului Apostol Andrei. Tradi¡ia

aceasta este transmiså în scris de

mul¡i istorici ai Bisericii de la

începutul secolului al IV-lea, pre-

cum Origen (325) ¿i Eusebiu de

Cezareea (340). Venind din timpuri

atât de îndepårtate, aceastå tradi¡ie

este respinså de unii, acceptatå de

al¡ii, cert råmâne faptul cå în lite-

ratura româneascå bisericeascå,

aceastå informa¡ie a apårut ca atare

în secolul al XVIII-lea, când Mitro-

politul Dosoftei al Moldovei a scris

în Proloage (1682-1686) cå Apos-

tolului Andrei i-a revenit, prin sor¡i,

„Bitinia ¿i Marea Neagrå ¿i pår¡ile

Propontului, Chalcedonului ¿i

Byzantion, unde sunt acum ºarigra-

dul, Tracia ¿i Macedonia ¿i sosind la

Dunåre, ce-i zic Dobrogea ¿i altele

ce sunt pe Dunåre, Tesalia ¿i acestea

toate le-a umblat.“

Pe lângå mårturiile scrise, din

negura vremurilor se påstreazå ¿i

tradi¡ii ¿i elemente folclorice care

vorbesc de cålåtoria Sfântului

Apostol Andrei, de poposirea lui

pe aceste ¡inuturi ¿i de predicile

sale. Dupå una dintre aceste le-

gende, Sfântul Apostol Andrei ar fi

venit la predicare pe jos ¿i c-un bå¡

în mânå… „N-a stat mult pe aici,

numai vreo douå zile, dac-au

stat… dar cât a stat, a învå¡at lu-

mea så se închine… ªi când a ple-

cat, a plecat fårå bå¡, cåci se zice

cå-i era sete ¿i a dat cu bå¡u-n

stâncå ¿i-a ie¿it apå. A tot chicurat

pânå a stat. „Båtrânii a¿a spun…”

Existå în Dobrogea toponime

care amintesc de trecerea, pe aces-

te meleaguri, a Sfântului Apostol,

cum este „Pe¿tera Sfântului

Andrei“ sau pârâia¿ul cu nouå

izvoare, în formå de cruce, din

pådurea de lângå comuna Ion

Corvin unde, spune legenda,

Apostolul Andrei a botezat, în

numele Sfintei Treimi, pe primii

cre¿tini ai acestor locuri. Colin-

dele, legendele ¿i unele obiceiuri

populare române¿ti aduc mårturie

¿i ele cå Sf. Apostol Andrei a pre-

dicat în ¡ara noastrå (într-un astfel

de colind se pomene¿te chiar

despre o „månåstire” a lui Andrei,

la care veneau chiar Decebal ¿i

Traian). Legenda din popor spune

cå Sfântul Apostol Andrei ¿i-a

gåsit loc de odihnå împreunå cu u-

cenicii såi în aceastå pe¿terå, unde

a såpat în stâncå ¿i o bisericu¡å. În

pådurea din jur se aflå un pârâia¿

cu nouå izvoare, în formå de

cruce, unde e foarte posibil så fi

Ghidul Månåstirii Dervent8

fost boteza¡i primii cre¿tini ai

acestor locuri. Având în vedere

caracterul misionar al cre¿tinis-

mului din primele veacuri, se

poate afirma cå unii dintre cei

încre¿tina¡i de Sfântul Apostol

Andrei în Scythia Minor au dus

„vestea cea bunå” despre Hristos

Cel Înviat ¿i în nordul Dunårii, în

Dacia propriu-ziså, astfel încât så-

mân¡a aruncatå de Sfântul Apostol

în Dobrogea a rodit pe întreg teri-

toriul ¡årii noastre.

Dupå plecarea din ¡inuturile a-

flate în apropierea Pontului Euxin,

Sfântul Apostol Andrei se pare cå

s-a îndreptat spre sudul Peninsulei

Balcanice, ajungând în Grecia,

unde a continuat predica, înteme-

ind numeroase comunitå¡i de cre¿-

tini. În cele din urmå, Apostolul a

primit cununa martiriului, murind

pentru Evanghelie ¿i pentru

Hristos în Patras (cetate din Ahaia

– Grecia de aståzi), unde a fost

råstignit pe o cruce în formå de X,

care a cåpåtat denumirea de

crucea Sf. Andrei.

Poporul care

s-a nåscut cre¿tin

Poporul pe care Sfântul Apos-

tol Andrei l-a gåsit pe teritoriul

dintre Dunåre ¿i Mare avea credin-

¡ele lui, care ¡ineau mai mult de

magie decât de religie ¿i nu alcåtu-

iau un sistem filosofic sau o mito-

logie închegatå. Aceste credin¡e,

reprezentate printr-o serie de dati-

ni legate de calendarul agricol ¿i

de cel påstoresc, s-au men¡inut ¿i

sub ståpânirea romanå, pânå spre

sfâr¿itul secolului I, dovadå fiind

påstrarea amuletelor ¿i a micilor

statuete de påmânt ale zeilor

locali.

La pu¡inå vreme dupå propo-

våduirea Sfântului Apostol Andrei

pe påmântul Dobrogei, cre¿tinis-

mul s-a råspândit cu repeziciune,

fiind adoptat cu u¿urin¡å ¿i natu-

rale¡e de poporul care tocmai a-

tunci începea så se nascå. På-

trunderea Evangheliei pe aceste

meleaguri nu a dus înså nici la

incendierea templelor, nici la

sfårâmarea brutalå a idolilor ¿i nu

s-au purtat lupte nici måcar în

con¿tiin¡ele oamenilor. Dacia lui

Zamolxis a devenit caså a bisericii

lui Hristos ¿i a noii religii a påcii ¿i

9Ghidul Månåstirii Dervent